Professional Documents
Culture Documents
Elementele constitutive ale În funcţii de anumite condiţii, se evidenţiază elementul unic este teritoriul fiind una din
statului. trei forme de autonomie cum ar fi: bazele organizării puterii de stat el devine
obiectul delimitării. Populaţia nu constituie o
Statul este un element istoric, politic şi
juridic apărut cu aproape şase milenii în *0 Auton. terit. în cazurile în bază a organizării puterii, deoarece cum deja
am arătat în ea se cuprind şi cetăţenii străini
urmă în orientul antic (Egipt, Babilon, care gr. etnic este majorit. în zona în care
China, India). În definirea statului există mai trăieşte; şi apatrizii şi din aceste considerente nu
multe opinii influenţate de diferite doctrine, poate fi obiect al delimitării. Totuşi rolul 3.Formele de guvernământ.
ideologii.
Aşadar, statul este o comunitate
*1 Autonomie culturală, pentru populaţiei în organizarea administrativ-
teritorială, cum consideră cu bună dreptate
În dreptul constituţional, un criteriu de
clasificare a statelor îl constituie şi forma de
cazurile în care grupul etnic nu este Ioan Muraru, nu poate fi neglijat. În procesul guvernăţânt, sau modul în care se exercită
naţională determinată prin trecutul său, majoritar în zona în care trăieşti;
anumită unitate prin care se realizează delimitării teritoriului, alături de criteriile: puterea. Evident forma de guvernăţânt este
comunitatea de viaţă a unui popor.
Din această definiţie trebuie să înţelegem
*2 Autoadmin. locală, p/u
geografic, social, economic, climateric, căi
de comunicaţie etc., neapărat trebuie să se ea
independentă de structura de stat, deoarece
aceiaşi formă de guvernământ poate exista în
că statul este o societate omenească cazurile în care membr. gr/lor etnice in consideraţie şi criteriul demografic, braţe state cu diferite structuri. De exemplu,
organizată deoarece în el se realizează locuiesc în zone izolate, dispersate şi nu sunt de muncă, şomaj etc. Deci, delimitarea Belgia – stat federativ, Spania – stat unitar,
comunitatea de viaţă a unui popor. Această majoritar decât în unităţi administ. mai mici. teritoriului este un factor fix, iar populaţia un iar forma de guvernământ în ambele –
comunitate se realizează într-un spaţiu Astfel, art. 111 din CRM, în care se factor mobil. monarhie constituţională.
geografic sau altfel spus în limitele unui stipulează că localităţilor din stânga În altă ordine de idei vom menţiona şi Forma de guvernământ a preocupat
anumit teritoriu. Nistrului, precum şi unor localităţi din Sudul faptul că în statele contemporane, în care gânditorii politici încă din antichitate, cum
Deoarece statul este o societate Republicii, le pot fi atribuite forme şi colectivităţilor locale li s-a garantat prin ar fi: Platon (Republica), Aristotel (Politica),
organizată deci, înăuntru lui, trebuie să condiţii speciale de autonomie după statute normă constituţională dreptul la Cicero (De legibus). Aristotel de exemplu, în
existe o ordine juridică care să-l organizeze speciale, trebuie înţeles că este vorba de administrarea autonomă a unor probleme de celebra lucrare Politica, spunea despre
şi să-l conducă. autonomii administrativ teritoriale şi nu interes public local, unitatea administrativ- guvernământ, că acesta fiind puterea
Astfel fiind văzute lucrurile, într-un politice. teritorială şi-a schimbat natura juridică. În suverană a cetăţii trebuie, în chip
sens restrâns, putem defini statul ca o 2. Naţiunea. Definiţiile date cadrul ei alături de realizarea unitară a necvondiţionat, să se compună ori dintr-un
îmbinare a unor elemente de fapt, precum naţiunii, ele sunt foarte diverse, unii autori puterii de stat, în baza principiului singur individ, ori dintr-o monarhie, ori, în
populaţia şi teritoriul, cu elemente de drept, mergând chiar la negarea acesteia. descentralizării administrative, are loc şi sfârşit, din masa cetăţenilor. Chiar din
precum o organizare şi o putere de Considerăm totuşi că naţiunea exprimă administrarea autonomă a unor interese această formulare, elementul principal care
constrângere. istoria, continuitatea, mai ales continuitatea publice locale. distinge formele de guvernământ îl
Prin stat trebuie să înţelegem un sistem spirituală şi materială. Două elemente Astfel fiind văzute lucrurile, putem constituie raportul dintre instituţiile care
organizaţional care realizează conducerea esenţiale ale conceptului de naţiune sunt afirma că delimitarea teritoriului statului în exercită puterea.
politică a unei societăţi, deţinând în acest demne de a fi evidenţiate. Primul element unităţi administrativ-teritoriale are loc în În literatura de specialitate există mai
scop monopolul creării şi aplicării este de ordin psihologic, înţelegându-se scopul realizării unitare a puterii de stat şi multe viziuni privind determinarea formelor
dreptului. unitatea profundă şi înnăscută de gândire şi realizării unor interese publice locale ale de guvernământ. Unii autori se conduc de o
Generalizând cele expuse mai sus de sentimente care alcătuieşte conştiinţa colectivităţilor integrate în unităţile interpretare clasică, care porneşte de la
scoatem în evidenţă trei elemente importante naţională. Al doilea element este limba. respective. Montesquieau, clasificând formele de
care pot fi denumite constante ale statului: Astfel, naţiunea o putem defini ca o Cât priveşte organizarea administrativ- guvernământ în monarhie şi republică. Alţii,
poporul (naţiunea); comunitate istorică de oameni, constituită teritorială a Republicii Moldova, articolul le clasifică în: democraţie, monocraţie,
teritoriul; pe parcursul formării comunităţii 110 din Constituţie precizează caracterul oligarhie, forme mixte, forme specifice a
autoritatea politică exclusivă sau teritoriale, a relaţiilor economice, a limbii organizării administrative a teritoriului şi statelor socialiste. Această clasificare,
suveranitatea. literare comune, a trăsăturilor specifice ale cadrul juridic al localităţilor. Legea din bineînţeles nu este lipsită de temei şi are
1. Poporul. culturii şi psihologiei naţionale. 7.12.1994 privind organizarea administrativ- dreptate Benoit Jeanneau când spune: în
Într-o definiţie simplă, poporul este Teritoriul teritorială dezvoltă reglementările determinarea formelor de guvernământ
văzut ca un ansamblu de persoane care Al doilea element al statului, este constituîionale, stabilind structura unităţilor trebue să ţinem cont de realitatea istorică,
locuesc pe un teritoriu, ca o entitate constituit din teritoriul, prin care se înţelege administrativ-teritoriale sub forma: deoarece monarhiile sunt mai mult
concretă care alcătuieşte un stat. În o suprafaţă de pământ bună de locuit în raioanelor, oraşelor şi satelor. simbolice, aristocraţia aproape a dispărut,
literatura de specialitate, acest element raport permanent cu poporul. Această Satul este unitatea administrativ- republica are cu totul altă semnificaţie decât
inerent al statului se întâlneşte şi sub suprafaţă de pământ este formată din teritorială de bază. Un sat reprezintă cea originară, democraţia îmbracă forma
denumirea de populaţie. Îl considerăm suprafeţe terestre, acvatice, marine, subsol şi populaţia rurală, unită prin teritoriu, relaţii sistemului reprezentativ, despotismul se
incorect deoarece, termenul populaţie poate coloana aeriană aflată de asupra acestora. economice, social-culturale, tradiţii şi înfăţişează în forme mai subtile decât tirania
deveni o sursă de ambiguităţi. Având un Teritoriul este indisolubil legat de popor obiceiuri. Două sau mai multe sate se pot elementară, dictaturile sunt disimulate prin
caracter elastic, el se poate atribui şi la o şi din aceste considerente este denumit şi asocia pentru a constitui o singură unitate “conducerea colectivă”
zonă, o regiune. În afară de aceasta din teritoriu etnic.Fără acest element, un administrativ-teritorială, numită comună. Însă , la o privire atentă a evoluţiilor
populaţia unui stat fac parte şi cetăţenii ansamblu de fiinţe umane, cât de numeroase Oraşul - este o unitate administrativ istorice a statelor şi a formelor lor de
străini şi apatrizii. În schimb, noţiunea popor nu ar fi, nu ar pute constitui un stat. teritorială mai dezvoltată decât satul din guvernamânt vom observa că în anumite
are un înţeles concret şi se utilizează numai Pentru o bună înţelegere a rolului punct de vedere economic şi social cultural. perioade au avut loc devieri de la formele
alături de noţiunea stat. teritoriului vom menţiona funcţiile acestuia: Oraşelor le revine un rol deosebit în viaţa clasice de exemplu, monocraţia, cu toate că
Pentru a identifica poporul unui stat au *3 Permite situarea statului în spaţiu şi economică, social-culturală, ştiinţifică şi a avut loc, (Italia, Germania, URSS în
fost elaborate anumite criterii care include: delimitarea lui de alte state; administrativă a ţării, acordându-li-se, în perioada stalinistă) Nu poate fi considerată
*4 Constituie baza pe care se realizează anumite cazuri, statutul de municipiu. ca formă tradiţională de guvernamânt,
• un ansamblu de indivizi care se
integrarea transformatoare într-o unitate Autoritatea politică exclusivă sau deoarece, mai devreme sau mai târziu,
bucură de următoarele trăsături comune: o
coerentă a populaţiei; suveranitatea . Deoarece statul este o statele respective, au revenit la forma clasică
tradiţie istorică comună; identitate etnică;
*5 Constituie simbolul şi factorul de asociaţie umană organizată în el trebuie să republicană. În această ordine de idei putem
omogenitate culturală; unitate lingvistică;
protecţie al ideii naţionale; existe o ordine juridică, o putere care sa-l afirma despotismul monocraţia etc. Sunt
afinitate religioasă; un teritoriu comun; viaţă
*6 Sub aspect fizic şi în anumite limite organizeze şi să-l conducă. derivate de la formele clasice de
economică comună;
determină întinderea şi prerogativelor Autoritatea politică exclusivă, sau altfel guvernământ.
• ansamblu de indivizi trebuie să fie
publice, suveranitatea şi independenţa; spus puterea politică, aparţine celor care au 1. Monarhia.
format dintr-un anumit număr de membri;
*7 Asigură şi accentuează calitatea constituit statul - poporului. Această putere, Într-o formulă simplă, monarhia se
• ansamblul de indivizi ca un întreg însăşi a cetăţenilor, trăsătura lor comună şi fiind o putere suverană, se deosebeşte de caracterizează prin guvernământul unei
trebuie să aibă voinţa de a fi identificat ca funciară de a vieţui într-un anumit spaţiu; altele, având trăsături specifice, caractere singure persoane, a monarhului însă, această
popor sau conştiinţa de a fi popor. care-i sunt proprii şi care-i conferă un loc definiţie este corectă pentru o perioadă
Poporul unui stat poate fi constituit şi
dintr-o singură etnie dacă ea este singura
*8 Constituie un mijloc de aparte în interiorul ansamblului formelor de
putere socială.
anumită din evoluţia statelor, cum ar fi
perioada monarhici absolute. Această formă
care s-a asociat în stat. În realitate, în statele acţiune al statului, întrucât autorităţile
publice se pot manifesta eficient doar în Puterea politică o definim ca putere a specifică s-a menţinut în unele state până la
contemporane conveţuiesc alături de etnia unei colectivităţi umane organizate în stat, începutul secolului XX (imperiul rus,
de bază şi alte grupe etnice care în ansamblu anumite limite teritoriale .
Constituţia Republicii Moldova în art.3 având un caracter organizat şi imperiul otoman).
constituie poporul. instituţionalizat, supremă în raport cu alte Odată cu apariţia constituţiilor,
Astfel, poporul Republicii Moldova îl fixează teritoriul ca element constitutiv al
statului, precizând că el este inalienabil ceea puteri sociale din cadrul teritorial al statului, parlamentelor, monarhia a încetat de a mai fi
constituie etnia de bază, românii care este exercitată în numele poporului puterea unei singure persoane. Astfel, au
(moldovenii), cât şi ruşii, ucrainenii, ce înseamnă că nu poate fi înstrăinat.
Inalienabilitatea se înţelege de asemeni că pe pentru realizarea liberă şi conformă voinţei apărut noi tipuri de monarhie, cum ar fi :
beloruşii, bulgarii, găgăuzii şi alţii care sale a problemelor lui interne şi externe. monarhia limitată (constituţională) în care
locuiesc pe teritoriul statului şi au calitatea teritoriul Republicii Moldova nu se pot
autodetermina alte etnii nu pot constitui state Puterea politică se caracterizează prin puterea monarhului este limitată de
de cetăţean al republicii. Criteriile de unele trăsături esenţiale prin care ea se constituţie; monarhie dualistă în care
identificare a unui popor sunt specifice sau altfel spus republica nu poate fi
federalizată nici sub un aspect. deosebeşte de alte categorii de putere, cum parlamentul şi monarhul au poziţii egale în
numai pentru etnia de bază care a decis ar fi: unicitate, indivizibilitate. În afară de exercitarea puterii.
asocierea în stat şi nu pentru grupurile etnice 1. Frontierele teritoriului. Alin.2 al art.3
din Constituţie prevede că frontierile ţării aceasta, puterea politică se manifestă şi În perioada contemporană monarhul s-a
. printr-un caracter instituţionalizat, păstrat sub formă de monarhie parlamentară,
De aici putem conchide că pe teritoriul sunt consfinţite prin lege organică.
Frontierele sunt necesare pentru a delimita impersonal, permanent şi prin supremaţie. în unele ţări, ca de exemplu, Anglia, Belgia,
unui stat nu pot exista două popoare, Independenţa, elementul principal al Olanda, având mai mult un caracter
deoarece toate elementele constitutive ale teritoriul statului de alte state şi pentru a fixa
în spaţiu competenţa statală sau limitele noţiunii de suveranitate a statului, evocă simbolic, legat de istoria şi tradiţiile statelor
statului se caracterizează prin unicitate, acea trăsătură a puterii de stat de a nu fi respective. Oricum, monarhul a rămas şef de
printr-o strânsă legătură politico-juridică cu spaţiale de acţiune a suveranităţii de stat.
2. Organizarea administrativ- îngrădită, în realizarea scopurilor şi stat fiind atribuit de constituţii cu
profunde semnificaţii şi consecinţe. sarcinilor sale, de nici o altă putere de stat împuterniciri specifice funcţiei: semnarea
1. Grupurile etnice. Grupurile etnice teritorială.Cât priveşte organizarea
administrativ teritorială a statului vom străină. Trebuie adăugat, de sigur, că această legilor, numirea în funcţii, acreditarea
reprezintă o parte a unei etnii de bază care s- calitate mai implică şi obligaţia respectării deplomaţilor străini, dezolvarea
a asociat în stat în alt spaţiu geografic, şi elucida unele probleme specifice. În
literatura de specialitate se întâlnesc două dreptului internaţional şi a drepturilor altor parlamentului şi altele.
care în virtutea anumitor factori istorici sa-u state. 2.Republica.
desprins de la etnia de bază şi s-a deplasat, opinii privind natura organizării
administrativ-teritoriale. Latinescul «respublica» înseamnă un
aşezându-se cu traiul compact sau dispersat astfel de regim politic în care putere este «un
pe teritoriul etnic al altui popor. Unii consideră că are loc delimitarea
teritoriului şi a populaţiei în unităţi lucru public». Dar pentru a pentru a realiza
Conform protocolului adiţional adoptat puterea politică poporul îşi alege organul
la Cdansk la 12 mai 1994 de către Congresul administrative, alţii împărtăşesc opinia că
are loc numai delimitarea teritoriului în care v-a exercita în numele lui puterea.
Uniunii Federale a Comunităţilor Etnice Deci, în republică guvernarea are loc
Europene, autonomia este definită ca unităţi administrative. Ne raliem ultimei
opinei deoarece considerăm că în prin reprezentaţi aleşi de către popor după
instrument de protecţie al grupurilor etnice. anumite proceduri electorale (alegeri directe
organizarea administrativă a teritoriului
sau indirecte). După felul în care se alege • existenţa unor org. jurisdicţionale de entitatea politică suprastatală creată prin
organele supreme ale statului în special drept comun sau specializate. tratatele de constituire, apropiindu-se de o
şeful de stat, republica se clasifică în: 3. Uniunile de state. formă de structură de stat. În prezent, UE
prezidenţială, semiprezidenţială, 1.Uniunea persoanală. Uniunile de state dispune de un organ deliberativ numit
parlamentară şi regim special de adunare. nu constituie forme ale structurii de stat. În Parlamentul Europei care se alege de
Repub. Prezid..Ca formă de rezultatul uniunilor nu apar state noi şi nici populaţia ţărilor membre prin intermediul
guvernământ, republ. prezidenţială a apărut 4. CARACTERISTICA STRUCTURII DE subiecte ale raporturilor de drept votului univers. UE dispune şi de un org.
în 1787 în Statele Unite, întrodusă prin STAT internaţional. executiv numit Comisia Europeană având
Constituţie, în care se prevede alegerea Prin Structura de Stat în dreptul Cea mai limitată formă de uniune a largi atribuţii executive şi de decizie, fiind
preşedintelui prin vot universal. Şeful constituţional se înţelege organizarea puterii statelor se consideră uniunea personală care responsabilă pentru implimentarea şi
Statului în SUA este şeful puterii executive în raport cu teritoriul. se caract. printr-un şef de stat comun pentru controlul executării legilor şi politicilor
ce are o dublă natură, adică inclusiv funcţia Statul simplu sau unitar se caracterizează două sau mai multe state membre. Astfel de comunitare. Curtea de justiţie, cu sediul la
de şef al statului şi şef al guvernului. prin existenţa unei formaţiuni statale unice. uniuni au avut loc în rezultatul unor Luxembourg, este organul jurisdicţional
Republ. semiprezidenţială. Acestă formă Reântorcându-ne la elementele constitutive combinaţii matrimoniale dinastice. În istorie compus din judecători numiţi pe bază de
de guvernare este o derivată de la regimul ale statului menţionăm că statelor unitare le sunt cunoscute uniuni personale: între acord cu statele membre. Curtea are
prezidenţial şi se manifestă prin faptul că sunt caracteristicde numai câte un singur Aragon şi Castilia (1474) ca urmare a competenţă internaţională şi caracter
şeful statului ales prin vot universal, element: un singur popor; un singur teritoriu; căsătoriei lui Ferdinand al V-lea cu Izabela; suprastatal, având şi competenţă de istanţă
îndeplineşte numai funcţiile de şef de stat, câte un singur rând de oragne supreme ale Anglia şi Regatul Hanovrei (1714 şi 1837) federală şi arbitraj comercial.
iar în funcţia de şef de guvern este numită puterii de stat. ca urmare a urcării pe tron a regelui George În 1987 a intrat în vigoare Actul
după anumite proceduri, o altă persoană. Normele juridice ale statului sunt I din ramura dinastiei de Hanovra şi a European Unic care constituie obiectivul
În această formă de guvernare are loc o edictate de la un singur centru cu validitate reginei Victoria etc. unei uniuni monetare şi economice,
divizare a funcţiilor de şef de stat şi ce-a de pe întreg teritoriul statului. În cadrul statului 2.Uniunea reală. Această formă de amendează şi complimentează tratatele de
şef de guvern, executivul fiind «bicefal» unitar cetăţenii dispun de o singură uniune de state se caract. prin existenţa unor constituire şi codifică principiile cooperării
ceea ce se explică prin necesitatea unei cetăţenie. Statul unitar se mai caracterizează org. speciale comune, în deosebi în afacerile politice şi în special cerinţa de a acţiona în
forme eficiente de răspundere politică pentru şi prin faptul că ele posedă calitatea de externe, probl. militare, finanţe etc. Uniunile comun pentru a implimenta o politică
activitatea desfăşurări, pe care o poartă subiec al raporturilor de drept ionternaţional. reale sunt considerate de unii autori ca o externă europeană. Prin Tratatul de la
guvernul în faţa parlamentului. Organizarea administrativ-teritorială a formă a structurii de stat deoarece, statele Schengen s-au lichidat frontierile interne a
Republică parlamentară. În unele state, statelor unitare poate fi organizată două sau membre puteau acţiona în relaţiile statelor membre.
şeful statului este ales de către parlament trei nivele, însă, organele de stat situate în internaţionale ca un singur stat iar în unele 4.Consiliul Europei (CE).
(Italia, Austria, Germania). Funcţiile şefului unităţile administrativ-teritoriale se cazuri uninile reale au constituit o etapă spre Prezenta organizaţie interguvernamentală a
statului sunt identice cu cele din regimul subordonează uniform organelor centrale. formarea statului unitar. fost înfiinţată la 5.05.1949 la Londra de
semiprezidenţial, însă, virtutea faptului că În literatura de specialitate, statele Sunt cunoscute ca un. r. uniunea Austro- către 10 state. În prezent CE numără 40 de
şeful statului este ales de către parlament unitare mai sunt calificate ca centralizate sau Ungară (1815-1905). Au constituit state, inclusiv din 1993 şi Republica
poziţia sa în raport cu parlamentul este descentralizate. În statele contemporane deasemenea o uniune reală Principatele Moldova.
întărită. Nu trebui s-ă se înţeleagă că şeful există o delimitare strictă a competenţilor Unite (24.01.1859 şi 24.01. 1862). Obiectivele majore ale CE sunt
statului este subordonat parlamentului, ca şi între centru şi periferie. Dacă, în baza 3. Confederaţia de state. Confederaţia următoarele:
în regimul prezidenţial sau semi-prezidenţial descentralizării administrative, unele reprezintă o asociaţie de state în care statele • protejarea şi dezvoltarea democraţiei
şeful statului nu poartă răspundere politică competenţe sunt transferate de la centru spre membre îşi păstrează suveranitatea şi pluraliste şi a drepturilor omului;
pentru activitatea s-a. El poate fi demis din periferie (autorităţilor locale) putem vorbi de independenţă creând, în scopul realizării • soluţionarea problemelor cu care se
funcţie numai în cazurile prevăzute de state descentralizate. Statele în care acest unor interese comune, organe speciale. confruntă societăţile;
constituţie, când încalcă legea, constituţia transfer de competenşe nu este realizat Caracteristicile principale ale unei
sau săvârşeşte infracţiunea. Ca şi în regimul (statele din sistemul socialist) suntem în confederaţii sunt: • favorizarea dezvoltării culturii
semi-prezidenţial executivul este «bicefal», prezenţa statelor centralizate. • constituirea are loc printr-un tratat europene.
prim ministru purtând răspundere politică Repăublica Moldova, conform art.1 din internaţional; Organele de conducerere ale CE sunt:
(poate fi demisionat oricând după o anumită Constituţie este declarat stat unitar şi Adunarea parlamentară, instanţă
• crearea unui organ comun cu un
procedură în faţa parlamentului pentru indivizibil, iar în baza art.109 este considerat deliberativă, fiind desemnată din
caracter consultativ;
activitatea sa. şi descentralizat. reprezentanţi ai parlamentelor naţionale;
• păstrarea dr/lui de a denunţa tratat.
Regimul de adunare. Caracteristica 2. Statul compus sau federativ. Comitetul de miniştri, instanţă de decizie,
de constit. şi părăsirea confederaţiei.
regimului de adunare este inegalitatea Statul federativ este compus din mai compus din miniştrii de externe a statelor
Confederaţiile în prezent au un caracter
autorităţilor care exercită puterea, multe state, subiecţi ai federaţiei, care în membre; Secretariatul CE cu sediul la
istoric, la timpul lor fiind etape spre
parlamentului şi guvernului şi lipsa funcţiei ansamblu constituie un singur stat, subiect al Strasbourg (Franţa).
constituirea de federaţii. Astfel, Confederaţia
şefului de stat. Astăzi, unica ţară care raporturilor de drept internaţional. Adunarea parlamentară se întruneşte în
Statelor Unite în 1787 s-a transformat în
utilizază un astfel de regim este Elveţia. Statele membre ale federaţiei, fiecare în fiecare an într-o sesiune ordinară, poate fi
federaţie; Confederaţia germanică (1815-
Conform Constituţiei federale adoptată parte, dispune de toate cele trei elemente convocat şi în sesiuni extraordinare la
1871) a precedat formarea imperiului
la 29 mai 1874 Adunarea federală constituie constitutive pe care le deţine un stat, însă, în iniţiativa Comitetului de Miniştri sau a
german în 1871 şi a federaţiei germane în
autoritatea supremă. Puterea executivă de comun, ele constituie încă un rând de organe Preşedintelui Adunării.
1949.În prezent această formă de uniune de
Consiliul Federal compus din membrii federale ale puterii, care execută toate cele 5. Comunitatea Statelor Independente
state este rar folosită fiind mai efective unele
numiţi de Adunarea Federală pe un termen trei funcţii juridice ale statului: legislativă, (CSI). Procesul de dezintegrare a fostei
noi forme de asociaţii de state.
de 4 ani. executivă, jurisdicţională. URSS (1989-1991) a evoluat atât de rapid şi
4. Asociaţiile de state.
Consiliul Federal nu este un şef de stat Statul federativ este considerat activ încât pe data de 8.12.1991 în Belorusia,
1. Commonwealth. Anglia, pentru
colegial. Nici preşedintele Consiliului nu descentralizat deoarece, inevitabil trebuie să Belovejskaia Puşcia, Preşedinţii Rusiei
a-şi menţine influenţa asupra fostelor
îndeplineşte atribuţii de şef de stat, deoarece aibă loc delimitarea de competenţe dintre B.Elţin, Ucrainei L.Cucima şi Preşedintele
colonii, în 1931 prin adoptarea Statutului de
ei se aleg prin rotaţie, pe o perioadă de un organele federale ale puterii şi organele Parlamentului Belorus S.Şişchevici au
la Westminster a creat Comunitatea
an, principala sarcină a cărui este prezidarea statelor membre. Delimitarea are loc în baza semnat un document fără precedent, Acordul
Britanică de Naţiuni ce reprezenta o
Consiliului Federal şi unele funcţii onorifice, constituţiei frederale iar ceea ce le revine cu privire la constituirea Comunităţii
asociaţie a dominioanelor engleze. În 1949
de ex.: participarea la diferite ceremonii statelor membre se reglementează la fel de Statelor Independente, care practic a pus
denumirea a fost înlocuită cu
etc..Forma de guvernământ a Republicii constituţiile proprii. capăt imperiului sovietic. Fostele republici
Commonwealth of Nations pentru a sublinia
Moldova. Raporturile dintre subiecţii federaţiei ale URSS una după alta şi-au declarat
caracterul unei asociaţii de state libere şi
Conform Constituţiei Republicii sunt raporturi de drept intern, pe plan extern independenţa, urmând să semneze Acordul
egale în drepturi. Astăzi Commonwealth-ul
Moldova (alin.2, art.1), forma de subiect al raporturilor este statul federal. menţionat. Cu o întârziere de 3 ani Statutul
numără aproape 40 de state independente,
guvernământ a statului este republica. Statul federal poate fi analizat în baza a CSI a fost ratificat şi de Republica Moldova.
printre care: Canada, India, Australia, Noua
Art.77 din constituţie stabileşte că şeful două principii: La baza CSI se află Statutul care a fost
Zeelandă, Gambia, Ghana, Guyana,
statului este Preşedintele republicii care a) princip deschis pentru semnare la 22.01.1993 în care
Bangladesh etc.
reprezintă statul şi este garantul iul participării: statele membre scopul principal a comunităţii este definit:
Din punct de vedere al dreptului
suveranităţii, independenţei naţionale, al participă la formarea deciziilor dezvoltarea multilaterală economică şi
internaţional toate statele membre ale
unităţii şi integităţii teritoriale. statului federal. Astfel, parlamentele socială a statelor membre în cadrul unui
Commonwealth-ului sunt subiecte depline,
În acelaşi timp art.96, şi art.97 stabilesc statelor federale sunt bicamerale, spaţiu economic comun; acordarea
titulare de drepturi şi obligaţii. Suveranul
că guvernul asigură realizarea politicii dintre care una din camere fiind cea spriginului cetăţenilor în circulaţia liberă în
Marii Britanii, formal, este recunoscut ca şef
interne şi externe a statului, exercită care reprezintă statele membre. cadrul comunităţii; soluţionarea paşnică a
al Commonwealth-ului.
conducerea generală a administraţiei publice b) Princip litigiilor şi conflictelor; ajutor reciproc şi
2.Comunitatea franco-africană. Şi
şi este alcătuită din prim-ministru, prim- iul autonomiei: statele membre colaborare în domeniile economic, politic,
această asociaţie, care numără aproape 40
vice-ministru, vice-prim-ministru, miniştri şi dispun de propria constituţie, adoptă ecologic, cultural, şi altele.
de state, a luat naştere pe fundamentul
alţi membri stabiliţi prin lege organică. propriile legi, dispun de organe fostului imperiu colonial francez.
Din textul acestor reglementări executive şi jurisdicţionale. Comunitatea, de prima dată a fost
constituţionale se poate face concluzia că O caracteristică a statului federal poate reglementată de Constituţia Franţei din 1946
Republica Moldova forma de guvernământ servi şi instituţia cetăţeniei care poate fi apoi reconfirmată de Constituţia din 1958.
este republica - semi-prezidenţială, în care dublă, a statului membru şi a federaţiei, dacă Organul de conducere a comunităţii îl
există un executiv «bicefal» preşedintelui legislaţia federală nu prevede altceva. constituie Conferinţa la nivel înalt care
statului revenindu-i funcţia specifice Putem identifica următoarele elemente începând din 1973, anual dezbat aspecte
reprezentative, iar guvernului funcţii caracteristice unei federaţii: social-economice cu care se confruntă
executive, guvernamentale cu răspundere • două rânduri de organe supreme; statele membre. Membrii comunităţii sunt
politică în faţa parlamentului. • populaţia federaţiei poate deţine state independente, reunite pe considerente
cetăţenia statului respectiv cât şi cetăţenia de limbă şi spiritualiatte franceză.
comună, federală; 3.Uniunea Europeană (UE). Asociaţia
• caliatea de de sub. unic al rap/ lor de de dstate care constituie astăzi Uniunea
dr. internaţ. aparţ. federaţiei; Europeană a fost creată în baza Tratatului de
• parlamentul federaţiei este bicameral, la Roma la 25.03.1957 de 6 ţări ca o
o cameră reprezentând statele membre iar Comunitate Economică Europeană (CEE) la
altă cameră întregul popor al federaţiei; care ulterior au aderat încă 6 state. Scopul
• dreptul constituie un “sistem iniţial al CEE a fost stabilirea unei pieţe
comune, prin crearea unei uniuni vamale,
integrat”, format din norme federale urmărind în final o unificare a economiilor
obligatorii pentru întreaga federaţie şi norme naţionale. În 1975 Parlamentul Europei
ale statelor membre obligatorii numai pe decide folosirea expresiei Comunitate
teritoriul staelor respective; Europeană în scopul de a demonstra
statelor democratice occidentale. la statutul judecătorului etc.
În noua Constituţie adoptată la 29 iulie Din aceste considerente raporturile cu
1994 în art.6 a fost fixată rteglementarea: “În organele jurisdicţionale sunt limitate. Odată
Republica Moldova puterea legislativă, create şi investite cu competenţă ele se
6.Teoria separării (echilibrului) executivă şi judecătorească sunt separate şi bucură de o independenţă mai mare faţă de
puterilor în stat. colaborează în exercitarea prerogativelor ce celelalte puteri şi o influenţă mai mică din
le revin, potrivit prevederilor Constituţiei”. partea lor. Totuşi, Parlamentul şi Şeful 5. Regimul politic al statului
Teoria separării puterilor în stat are o Regimul politic, a treia parte,
largă răspândire în statele democratice În baza acestei reglementări, toate acţiunile, Statului îşi aduc aportul la numirile în funcţii
raporturile autorităţilor care exercită puterea de judecători, şi deci la această etapă pot componentă a forţei statului reprezintă
contemporane.Teoria a ap. în sec. luminilor ansamblul metodelor şi mijloacelor de
ca o necesitate de stăvilire a abuzurilor trebuiesc corelate cu principiul enunţat. avea loc numiri dictate de interesele
În RM, adesea ori, aplicarea principiului partidului de guvernământ sau majorităţii conducere a societăţii, cu referire imediată la
nelimitate de putere ale unei persoane care raporturile dintre stat şi indivizi, la modul
se identifica cu statul, de exemplu, Regele trezeşte unele nedumeriri, obiecţii şi sugestii parlamentare sau a partidului care a câştigat
critice, unele pronunţate altele nepronunţate alegerile prezidenţale. concret în care un stat asigură şi garantează,
Lud. al XIV care este cunoscut şi prin drepturile subiective.
celebra sa exlamaţie l`Etat se moi!. public, dar perceptibilşe din raporturile Astfel, Preşedintele şi membrii Curţii
legislativului cu executivul. Supreme de Justiţie sunt numiţi în funcţie de Cu alte cuvinte, regimul politic este acea
Aristotel în Politica a demonstrat că în latură a formei de stat prin care se defineşte
orice stat sunt trei părţi de care leguitorul 1. Raporturile Parlament – Şef de Stat. către Parlament (art.116). Judecătorii
Parlamentul, conform art.60 din celorlalte instanţe judecătoreşti sunt numiţi sistemul metodelor şi pricipiilor de
trebuie să ţină cont: 1) adunarea generală; 2) înfăptuire a puterii de stat, în strînsă legătură
corpul magistraţilor; 3) corpul judecătoresc. Constituţie, este organul reprezentativ în funcţie de Preşedintele Republicii la
suprem al poporului şi unica autoritate propunerea Consiliului Superior la cu situaţia drepturilqr si libertăţilor
Concepţia lui Aristotel, mai târziu, a fost democratice ale cetaţenilor şi posibilitatea
dezvoltată de John Locke care vorbea şi el legislativă a statului. Magistraturii (art.116).
Devine clar că, Parlamentul sau Însă, pentru a reduce la minium lor de a determina sau influenţa politica
de trei funcţii distincte ale statului. statului, pe baza participării lor la adoptarea
În continuare, ideea a fost preluată şi legislativul care exercită suveranitatea are posibilitatea numirii în funcţii de judecători
investitură de la popor, naţiune, şi are puteri după alte principii decât profesionalism deciziilor. Cea mai generală clasificare a
dezvoltată de Montesquieau în celebra sa regimurilor politice este clasificarea în
lucrare Despre spiritul legilor, fără a face nelimitate deoarece el este competent de aşi înalt, onestitate, fidelitate faţă de lege
stabili competenţa. Constituţia stabileşte art.116 din Constituţie prevede numirea a) regimuri autocratice;
trimitere la Aristotel sau John Locke, de
unde s-a creat falsa impresie că unele limite de competenţă şi fixează unele pentru prima dată pe un termen de 5 ani, b) regimuri
Montesquieau este fondatorul, părintele mecanisme pentru a înlesni raporturile cu apoi de 10 ani. Dupe expirarea termenului de democratice.
teor.separ. puter. în stat.Oricum, aportul lui alte autorităţi care exercită puterea. Astfel, 15 ani judecătorii vor fi numiţi în funcţie Regimul autocratic se caracterizează
Montesquieau în definitivarea teoriei este conform art.66 din Constituţie Parlamentul: până la atingerea plafonului de vârstă . prin inexistenţa atît a condiţiilor juridice
inestimabil, deoarece de la el încoace ea a • adoptă legi, hotărâri, moţiuni; Constituţia nu califică Curtea formale cît şi a condiţiilor reale pentru
început a fi aplicată în practică. • aprobă direcţiile principale ale Constituţională autoritate judecătorească, manifestarea voinţei poporului. Masele
Explicând conceptul de “separarea a politicii interne şi externe a statului; art.134 numind-o unica autoritate de populare nu au nici o posibilitate să
puterilor” Montesquieau scria: în fiecare stat • aprobă doctrina militară a statului; jurisdicţie constituţională. Curtea determine sau să influenţeze politica internă
există teri puteri: puterea legislativă, puterea • aprobă bugetul statului şi exercită Constituţională este independentă de orice şi externă a statului. Puterea de stat este
executivă privitoare la chestiunile care ţin de controlul asupra lşui; autoritate publică şi se supune numai exercitată în interesul unor grupuri de
constituţiei deoarece ea a fost creată pentru a persoane, de o persoană sau un grup de
dreptul ginţilor şi puterea executivă • alege şi numeşte persoane oficiale de
privitoare la cele care ţin de dreptul civil. În garanta supremaţia constituţiei, asigurării persoane prin metode dictatoriale, brutale,
stat;
virtutea celei dintâi, principile sau realizării principiului separării puterilor în prin folosirea teroarei poliţieneşti, prin
autoritatea face legi. În virturea celei de-a • exercită controlul parlamentar asupra stat. Pentru a păstra echilibrul puterilor negarea drepturilor şi libertăţilor individuale,
doua, delară război sau încheie pace, trimite puterii executive; Curtea Constituţională se compune din 6 în măsură în care acestea sînt prevăzute în
sau primeşte solii, ia măsuri de securitate, • suspendă activitatea organelor de judecători dintre care, 2 judecători numiţi de legislaţia statului respectiv.
preântâmpină năvălirile. În virtutea celei de APL, în cazurile prevăzute de lege. Parlament, 2 de Preşedintele Republicii şi 2 Asemenea regimuri politice, sînt
a treia, pedeps. infrac. sau judecă litig. dintre Atribuţiile enumerate pot fi divizate în de Consiliul Superior al Magistraturii. caracteristice statelor Orientului antic,
particulari. Pe aceasta din urmă o vom numi două categorii: 1) de conducere; 2) de dominaţiei despotismului oriental.
putere judecătorească, iar pe cealaltă, pur si control. Prima categorie serveşte pentru Asemenea regimuri politice erau cunoscute
simplu, putere executivă a statului. îndeplinirea funcşiei legislative iar a doua şi în Grecia şi Roma, purtînd denumirea de
Primul care a observat disensiunile categorie pentru controlul activităţii dictatură sau tiranie. Regimuri autocratice
dintre teoria unicităţii puterii şi teoria organelor executive. în perioada modernă, ca cele mai
separării puterilor a fost J.J.Rousseau care Şeful statului, la rândul său, este dotat cu reacţionare sînt cunoscute sub forma
scria: “Dacă politicienii noştri, neputând să unele mecanisme de influenţă asupra regimurilor dictatoriale faăciste,
împartă suveranitatea în principiu, o împart legislativului. profaşciste, militaro-fasciste etc.
după obiectul ei, o împart în forţă şi în - după consultarea majorităţii B. Regimul politic democratic,
voinţă, în puterea leguitoare şi puterea parlamentare desemnează un candidat la presupune existenţa unor condiţii care să
executivă, în drepturi fiscale de justiţie şi de funcţia de Prim-ministru(art.82); facă posibilă participarea maselor de
război, în administarţie interioară şi în - poate lua patre la lucrările Parlam. cetăţeni la viaţa politică, influenţarea
puterea de a trata cu străinii, uneori ei adresându-i mesage (art.89); politicii interne şi externe a statului,
confundă toate aceste părţi şi alte ori le - poate dizolva Parlamentul în cazul exercitarea unui control asupra modului în
separă… „ imposibilităţii formării guvernului sau a care organele de stat îndeplinesc voinţa lor.
În concluzie, putem afirma că teoria blocării procedurii de adoptare a legilor Regimurile democratice, se pot împărţi
separării puterilor trebuie înţeleasă ca o timp de trei luni, precum şi înb cazurile după criteriul democraliei directe sau
teorie de echilibrare a lor, a unui sistem de în care acesta nu a acceptat votul de indirecte.
frâne şi contrafrâne, de balanţe şi încredere pentru formarea Guvernului în În regimurile de democraţie directă,
contrabalanţe, care ar influenţa reciproc termen de 45 zile de la prima solicitare şi poporul exercită nemijlocit puterea de stat,
puterile, nepermiţând depăşirea limitelor, numai după respingerea a cel puţin două în timp ce în regimurile politice de
stabilite de constituţie, în exercitarea solicitări de investitură (art.85); democraţie indirectă, conducerea de stat se
atribuţiilor. - promulgă legile şi este în drept, în cazul realizează prin reprezentanţi, prin organele
Odată cu apariţia constituţiilor scrise, în care are obiecţii să o trimită, în termen alese (democraţie reprezentativă).
principiul separării, echilibrului puterilor în de cel mult două săptămâni, sprre În concluzie putem menţiona că faptul
stat s-a bucurat de o largă aplicare. În unele reexaminare (art.93). că statul îmbracă diferite forme nu este
constituţii principiul nu este înscris expres 2. Raporturile Parlament- întîmplător. Asupra formei statului au o
dar, modul în care sunt echilibr. puterile, Guvern. influenţă determinantă anumiţi factori care
vorb. de existenţa lui. În ce priveşte Guvernul, Parlamentul RM condiţionează o anumită formă de stat;
De ex., în Const. SUA (1787) primele 3 dispune de importante mecanisme de baza economică a societăţii respective,
art.: acordă puterea legisl. federală influenţă asupra activităţii lui. Printre raportul de forţe pe plan internaţional şi, de
congresului; puterea execut preşedintelui; iar acestea vom enumera: asemenea, specificul naţional ca şi
puterea jud. tribunalelor. - acordă votul de încredere asupra tradiţiile unui popor. Piecare din aceşti
La fel şi constit. Spaniei, Belgiei programului de activitate şi a întregii factori nu acţionează izolat ci cumulativ,
denumeşte autorităţile statale ca puteri. liste a Guvernului(art.98); contribuind în comun la procesul general
Unele constituţii (Elveţia, Republica - poate solicita prezenţa membrilor de structurare şi organizare a puterii de
Moldova) prevăd expres principiul separării Guvernului la lucrările Parlamentului stat.
puterile în stat în legislativă, executivă şi (art.104);
jurisdicţională. - Guvernul şi fiecare dintre membrii săi
Alte constituţii (România) nu diviz. sunt obligaţi să răspundă la întrebări şi
Autorit. în puteri, nu folosesc termenul interpelări formulate de deputaţi
separarea puterilor, însă, realizează (art.105);
echilibrul autorităţilor care exercită puterea. - retrage încrederea acordată la propunerea
Principiul separării, echilibrului puterilor a cel puţin o pătrime din deputaţi
în fiecare stat este aplicat în raport direct cu (art.106).
forma de guvernământ. Aceasta, indiferent Cât priveşte instrumentele puse în mâna
care ar fi, comportă două aspecte bine Guvernului pentru a influenţa legislativul
conturate: 1) Separaţia parlamentului vis-à- ele sunt foarte modeste, am spune chiar
vis de guvern; 2) separaţia jurisdicţiilor în lipsesc aproape total.
raport cu guvernanţii fapt ce permite 3. Raporturile Parlament, Şeful Statului
controlul acestora prin judecători - autorităţile jurisdicţionale.
independenţi. Raporturile dintre legislativ, Şeful
4. Separarea, echilibrul puterilor în în Statului şi autorităţile jurisdicţionale trebiesc
Republica Moldova. apreciate în conformitate cu prevederile
Prima reglementare privind separarea art.116 din Constituţie care fixează că
puterilor în Republica Moldova a fost judecătorii sunt independenţi, imparţiali şi
enunţată în Declaraţia Suveranităţii aoptată inamovibili.
la 23 iunie 1990. Ori cum, Parl. este autoritatea care
După 27 august 1991, Republica stabileşte pentru judecători competenţe,
Moldova ca stat suveran şi independent a adoptând Coduri de procedură civilă, penală,
început implimentarea noilor principii de jurisdicţie constituţională; Legea privind
dezvotarea a statalităţii, bazate pe tradiţiile organizarea judecătorească; Legea cu privire
2. Constitutii scrise Începând cu Extinderea referendumului, ca modalitate
sec. al XVIII-lea, reg. Constit. directa de participare a cetatenilor la
cutumiar a fost considerat guvernare, a determinat folosirea si
necorespunzator deoarece, asa considerarea sa ca cel mai democratic mijloc
cum precizeaza doctrina juridica, de adoptare a unei constitutii sau legi. Dupa
7. Definiţia, formele şi trăsăturile regulile cutumiare nu erau clar razboiul al doilea mondial, adoptarea
caracteristice ale Constituţiei. definite, erau incerte, incomplete si constitutiilor s-a realizat de catre parlamente,
Cuv. constituţie provine de la în continua miscare. Astfel legii mai ales în tarile din estul Europei dupa
„constitutio” din latină, însemnînd „aşezare scrise i s-a dat superioritate faţă de discutarea publica a proiectului.
cu temei”, „fundament”. Astfel este cutumă, învestind-o cu calitatea Revizuirea constitutiei. Tinând seama
cunoscuta din perioada Romei antice supremaţiei, de unde a şi venit de importanta politica si juridica a
denumirea de „constitutii imperiale”, legi noţiunea de domnie a legii. Totuşi constitutiei, de locul ce îl ocupa în sistemul
prin care împaratul stabilea anumite reguli prima constituţie scrisă a apărut în dreptului, este necesar de a sti cine are
oblig. de la c/e nu se putea deroga, sau se SUA(1787). Cît priveşte continentul initiativa revizuirii sale, precum si care este
mai poate vorbi tot din perioada antichitatii european , prima const.scrisă a procedura ce trebuie s-o urmeze cel care are
de constitutiile lui Solon si Licurg care însa apărut în Franţa(1791), apoi acest drept. În acest context se impun unele
la vremea aceea nu au fost constit. propriu- Suedia(1809), Spania (1812), precizari. Mai întâi, trebuie sa retinem ca
zise ci repreze., fiecare în parte, seturi de Norvegia(1814), Olanda(1815), dreptul de a revizui constitutia apartine
legi care priveau unele aspecte ale organiz. Grecia(1822). aceluiasi organ care a adoptat-o. În al doilea
st/lor atenian si spartan. 3. Constituţii rigide. De la rând, autoritatea competenta sa revizuiasca
În Evul Mediu, unele state au inclus în început vom menţiona că rigitatea constitutia difera dupa felul constitutiei. În al
documente scrise anumite reguli şi suplevitatea sunt mai mult treilea rând, procedura de revizuire a
fundamentale privind raporturile între calităţi ale constituţiei decît forme, constitutiei este de principiu asemanatoare
guvernanti si guvernati care urmau sa însă deoarece în lit-ra de celei de adoptare . În literatura de
prevaleze fata de cutumele existente, precum specialitate adesea aceste calităţi specialitate se face o deosebire între
si fata de comportamentul ulterior semnarii se consideră forme, vom îmbrăţişa 8. Adoptarea şi revizuirea constitutiile flexibile si cele rigide în functie
acestora al monarhilor. În Evul Mediu, si noi această idee. Constitutiile constitutiei de modul în care acestea pot fi modificate.
cuvântul „constitutie” era folosit în unele rigide se caracterizeaza prin aceea Constitutiile se deosebesc de legile Cît priveşte procedurile
state pentru a o delimita de simple legi sau ca stabilesc o procedura greoaie ordinare prin modul lor de adoptare care revizuirii, acestea pot fi divizate în două
statute. În lucrarile politice sau juridice care complica formele în care li se poate fi diferit de la un stat la altul, ori de la categorii: proceduri materiale şi proced.
inspirate de principiile dreptului natural, a o perioada la alta în cadrul aceluiasi stat în formale.
pot efectua modificari pe parcursul
fost preferat termenul de „lege functie de stadiul dezvoltarii economice, 1. Procedurile materiale stabiliesc
timpului cât se afla în vigoare, în
fundamentala”, în loc de constitutie, termen sociale si politice si de ideologia dominanta limitele materiale ale reviziurii. Genoveva
scopul pastrarii cât mai
folosit cu predilectie pentru a desemna acte în momentul adoptarii constitutiei, de Vrabie clasifică limitele revizuirii în : limite
neschimbate a acelor norme si
ale puterii statale cu o forta juridica raporturile sociale. Sociologul român Dm. exprese, limite tactice, limite heteronome şi
principii stabilite initial. Constitutia
superioara. Gusti scria ca scop. unei constitutii este limite autonome.
franceza din anul 1791 prevedea o
Termenul de constitutie cu sensul de lege acela „de a formula politic si juridic în mod Limite exprese sunt cele prevăzute
procedura potrivit careia nu putea
fundamentala a intrat în vocabularul juridic solemn psihologia sociala, starea expres în textul constituţiei. În acest sens
fi modificata timp de 10 ani, iar
în perioada revolutiilor economico-sociale economica, dezideratele dreptatii sociale si CRM prevede(art.142) precum că dispoziţile
constitutia Statelor Unite ale
de lamijlocul secolului al XVIII-lea, prin aspiratiile etnice ale natiunii”. pprivind caracterul suveran , independent şi
Americii hotara ca nu poate fi
acesta desemnându-se o lege fundamentala În dreptul constitutional clasic, dupa suveran al statului, precum şi cele referitoare
adusa nici o modificare anumitor la neurtalitatea permanentă a statului pot fi
în care sunt înmanuncheate normele de baza prevederi decât dupa scurgerea modul lor de adoptare, constitutiile sunt de
ale organizarii statului si în plus o serie de mai multe feluri si anume:. revizuite numai cu aprobarea lor prin
unui termen de 21 de ani de la data referendum.Nu pot fi făcute revizuiri dacă în
drepturi si libertati. adoptarii ei. Asemenea interdictii a) Constitutia acordata este o constitutie
O dată cu dezvoltarea statelor constituţia pe care monarhul o acorda supusilor sai în rezultat sunt suprimate drept. şi libert.
au cuprins si Constitutia franceza Fundamentale ale cetăţ. RM. Sunt interzise
va obţine un conţinut mai bogat şi nu se mai din 5 octombrie 1958, Constitutia virtutea tezei ca regele detine plenitudinea
mărgineşte la limitarea puterilor şi puterilor iar autoritatea regala reprezenta o revizuirile în perioada stării de asediu, a
italiana din 1948. La fel Constitutia stării de urgenţă şi de război.
garantarea drepturilor cetăţeneşti. De aceea Greciei din 1975 prevede ca „nici o „delegare acordata de Providenta”. Este o
întălnim diferite definitiidate constituţiei: emanatie a puterii absolute a monarhului Limitele tacite nu sunt prevăzute în
modificare a constitutiei nu este constituţie, şi în afară de interdicţiile
- legea fundamentală a statului permisa în mai putin de 5 ani de la care recunoaste anumite drepturi
carefixează modul desemnării guvernanţilor, fundamentale cetatenilor sau unor categorii stabilite, obiectul revizuirii poate fi orice
revizuire”. Aceste prevederi aricol în dependenţă de necesitate.
competenţele acestora precum şi determină urmaresc sa realizeze stabilitatea sociale si stabileste modul de exercitare a
drepturile şi libertăţile guvernanţilor; puterii de stat. Pe plan politic constitutia Limite heteronome prevăd revizuirile
constitutiei, pentru ca o constitutie prevăzute de dreptul internaţional.
- norma care cuprinde principiile acordata stabileste un sistem intermediar
este prin ea însasi o reforma Limite autonome sunt cele impuse de
referitoare la organizarea statului şi la între monarhia limitata si regimul
profunda. dreptul intern, ceea ce înseamnă că dacă o
rapoartele de echilibru între diferitele puteri parlamentar. Au fost astfel adoptate
4. Constituţii suple. Spre lege contravine prevederilor constituţiei, ea
ale statului. Constitutia Frantei de la 1814, data de
deosebire de constitutiile rigide poate fi adoptată numai după modificarea de
În virtutea celor expuse constituţia ar Ludovic al XVIII-lea, Constitutia
care asa cum am aratat instituie o rigoare ăîn textul constituţiei.
putea fi definită: legea fundamentală a Piemontului si Sardiniei din 4 martie 1848,
procedura severa în vederea unor 2. Procedurile formale stabilesc regulile
statului constituită dintr-un anasmblu de Constitutia Japoneza de la 1889 etc. Aceste
eventuale si ulterioare modificari, şi modul în care are loc revizuire. Art. 143
norme juridice, învestite cu forţă juridică constitutii erau de fapt un fel de acte de
constitutiile flexibile pot fi din CRM este denumit”Legea privind
supremă, adoptate şi modificate conform capitulare a monarhului fata de burghezie.
modificate si prin legi ordinare, deci modificarea constituţiei”, ce dă de înţeles că
unor proceduri distincte şi care b) Statutul plebiscitar se întocmeste de
fara a necesita o procedura revizuirea are loc numai prin lege, şi aceste
reglementează principiile organizării catre seful statului si se supune spre
societăţii în stat, şi funcţionării puteri deosebita.Constit. suple se aprobare poporului în mod global. Prin legi se adoptă cu votul a 2/3 din deputaţi.
publice. consideră cele cutumiare, care nu plebiscit, cetatenii cu drept de vot nu pot Apare o întrebare, legile de revizuire
În dreptul Constit. Sunt acceptate diverse se bucură de supremaţie. spune decât „da” sau „nu” cu privire la trebuie supuse referendmului. Răspunsul
forme de constituţii, cum ar fi:constituţia Constit. contemp. nu pot fi întregul proiect de constitutie. Prin acest este da, în cazul în care textul integral al
cutumiară, constituţia scrisă, constituţia absolut suple p/u că pot aduce procedeu „suveranitatea populara nu este Constit. a fost supus ratificării populare. În
rigidă şi suplă. instabilitate politică, şi nici absolut activa ci pasiva”, ea nu decide, ea accepta, acest sens, Constituţia Italiei
1. Continutul constit. cutumiare rigide, devenind frînă în calea în conditiile în care este dificil de a face prevededesfăşurarea referendumului, dacă
este form. din obic., trad., practici progresului. altfel. Ex. de asemenea constit. sunt: într-un interval de trei luni din momentul
care au ca trasat. comuna faptul ca Funcţile 1. Constituie Constitutia anului al VIII-lea din Franta, publicării este făcută o cerere de 1/5bdin
sunt nescrise. C cut. regl. modul de fundamentul de validitate a întregii Constitutia Italiei de la 1848. memrii unei camere sau de 500 mii
organizare si function. a ordini juridice. 2. Enunţă princip. în c) Pactul sau constit. pact este rezultatul alegători, sau de 5 consilieri regionali.
organismelor de guvernare, baza cărora se exerc. puterea. acordului ce se realizeaza între monarh si
raporturile dintre aceste organisme 3.Constituie fundamentul parlament. Pactul s-a folosit atunci când,
si dintre ele si cetateni. Pâna în legitimităţii sistemului de profitându-se de o conjunctura favorabila, s-
secolul al XVIII-lea, când s-a guvernare, justificînd puterea de au putut impune sefului statului anumite
cristalizat notiunea de constitutie si decizie a guvernanţilor selectaţi de conditii. Asemenea constitutie a fost
s-a impus necesitatea materializarii care dispun în baza copetenţelor Constitutia franceza de la 1830.
ei, organizarea politica a diferitelor atribuite. d) Constitutia conventie se întocm. de
state s-a realizat prin cutume, 4. Organiz. şi transm. dr. de catre o adunare special aleasa în acest scop,
aproape în exclusivitate. Pe masura exercit. a puterii în aşa fel ca să nu denumita la început conventie, iar mai târziu
consolidarii procesului de poată fi exercit. în interes. Pers. a adunare constituanta care e/e formata din
organizare politica, obiceiurile si celor care o exercită ci numai în deputati alesi de catre cetaţ. cu drept de vot,
traditiile constitutionale, transmise interes general. constitutia rezultata aparând ca o conventie
din generatie în generatie, între toti membrii societatii. Conventia avea
acceptate de guvernanti si popor dreptul de a stabili puterile delegate în stat si
au fost adaptate noilor conditii comp etenta puterii constituante. Ex. de
istorice si codificate. asemenea constitutii sunt: cele franceze de la
Cu toate că Anglia a fost prima 1791, 1848 si 1875 si Constitutia germana
care a adoptat unele acte juridice de la 1919.
cu caracter guvernamental, astăzi e) Constitutia referendum consta în
ea nu dipune de o constit. scrisă în elaborarea si adoptarea proiectului de
sensul unui document integru, constitutie de catre o adunare constituanta si
sistemic, ceea ce explică prin supunerea proiectului spre ratificare
specificul dezvoltării sistemului de alegatorilor, care pot prin „da” sau „nu” sa
drept englez cuprins în dreptul hotarasca adoptarea sau respingerea
statutar, dreptul judiciar sau al proiectului. Ex. de asemenea constitutii sunt
cele franceze din 1793, 1795, de la 1946.
precedentelor şi din dreptul
Acest tip de constitutie a fost considerat un
cutumiar nescris.În afară de Anglia,
mijloc pentru manifestarea suveranitatii
constituţii cutumiare mai posedă
nationale, ca poporul singur poate decide
Noua Zeelandă şi Israelul.
sica el este deasupra Parlamentului.
şi echilibrului puterii în stat, este consacrat de mare şi nejustificat.
raporturilor Parlamentului cu Guvernul în
care se stabilesc mecanismele de influenţă
asupra executivului.
Administraţia publică este reglementată
în capitolul 8 care o divizează în
administraţie publică centrală de specialitate,
din care fac parte ministerele, şi
administraţie publică locală din care fac
parte consiliile locale, orăşeneşti, raionale şi
primarii aleşi prin vot universal, secret,
direct şi liber exprimat şi care activează în
baza principiilor: descentralizării serviciilor
publice, autonomiei locale, eligibilităţii
autorităţilor publice locale şi consultării
cetăţenilor în problemele locale de interes
deosebit.
Capitolul 9 divizat în trei secţiuni şi 12
articole se referă la autoritate judecătorească,
stabilind sistemul organelor judecătoreşti,
statutul judecătorilor, caracterul public al
dezbaterilor judiciare, folosirea căilor de
atac şi altele necesare bunei funcţionări a
puterii judecătoreşti.
Secţiunea a 2-a din acest capitol
9. Conţinutul normativ al legiferează un nou organ numit Consiliul 10. Controlul constituşionalităţii 12. Reglementarea juridică şi
constituţiei RM. Superior al Magistraturii care este abilitat cu legilor. principiile cetăţeniei RM.
Din punct de vedere juridic constituţia asigurarea numirilor, deplasărilor, Controlul constituţionalităţii legilor Problemele legate de cetatenie sunt
este structurată în 143 articole, 7 titluri unele promovărilor şi măsurilor disciplinare faţă poate fi definit ca un ansamblu de mijloace reglementate de dreptul constitutional,
având capitole şi secţiuni. de judecători. juridice estinate de a asigura conformitatea deoarece normele care o compun sunt
Titlul I. Principii generale. În primele 13 Procuratura este legiferată de secţiunea a regulilorde drept intern cu normele edictate de stat ca instrument în care este
articole ale prezentului titlu este legiferat 3-a art.art.124, 125 fiindu-i stabilită constituţionale. concretizata organizatoric însasi puterea
fundamentul juridic şi politic al statului. structura, atribuţiile precum şi mandatul Controlul constituţionalităţii legilor este suverana a poporului si, pe de alta parte,
Art.1 declară RM stat suveran, independent, procurorilor. o necesitate inerentă unui stat de drept ce pentru ca cetatenia exprima juridiceste unul
unitar şi indivizibil, cu forma de Titlul IV. Economia naţională şi permite constituţiei să se manifeste cu din factorii care conditioneaza organizarea
guvernământ republicană, stat de drept, finanţele publice. 8 articole ale acestui titlu adevărat ca lege fundamentală cu forţă concreta a statului . Organizarea statului se
democratic, în care demnitatea omului, sunt destinate: juridică supremă. realizeaza în raport de teritoriu si populatie.
drepturile şi libertăţile lui, libera dezvoltare economiei, care este calificată de piaţă, Organul politic investit cu dreptul de a Populatia îsi gaseste reflectare în stiinta
a personalităţii umane, dreptatea şi de orientare socială, bazată pe proprietatea efectua controlul constituţionalităţii legilor dreptului constitutional sub aspectul
pluralismul politic reprezintă valori supreme privată şi pe proprietatea publică antrenate în poate fi parlamentul, şeful statului şau cetateniei .
şi sunt garantate. Celelalte articole din titlu concurenţă liberă; guvernul. Notiunea de cetatenie poate fi
sunt armonios legate cu cel citat, proprietăţii, prin care proprietatea se Cel mai eficient control al examinata în doua acceptiuni. În primul
reprezentând o dezvoltare a reglementării garantează în formele solicitate de titular, iar constituţionaltăţii legilor este considerat cel rând, notiunea de cetatenie este utilizata
date cum ar fi: suveranitatea naţională bogăţiile de orice natură a subsolului, spaţiul efectuat de către organele juristdicţionale de pentru a defini o institutie juridica, adica o
aparţine poporului care o exercită în mod aerian, apele şi pădurile folosite în interes competenţă comună sau e copet. Specială. grupa de norme juridice care reglementeaza
direct şi prin organele sale reprezentative public, resursele naturale ale zonei Pentru I dată această formă s-a realizat în relatiile ce se stabilesc între persoanele fizice
(art.2); teritoriul este inalienabil, frontierele economice şi ale platoului continental, căile SUA în 1803, în cadrul faimosului proces si stat. În al doilea rând, notiunea de
fiindu-i consfinţite prin lege organică (art.3); de comunicaţie, precum şi alte bunuri Marbuty versus Madison, pri care CSJ a cetatenie este folosita pentru a caracteriza
democraţia se exercită în condiţiile stabilite de lege sunt declarate ca obiect argumentat obligaţia curţilor de a veghea conditia juridica a persoanelor care au
pluralismului politic care este incompatibil exclusiv al proprietăţii publice; respectarea constituţiei. calitatea de cetateni . Aceasta a doua
cu dictatura şi totalitarismul (art.5). Art.6 sistemului financiar-creditar, prin care Controlul anterior se aplică în faza de acceptiune este importanta din punctul de
fixează separarea şi colaborarea puterii moneda naţională a republicii Moldova este proiect a legii, la cererea organului care a vedere al dreptului constitutional . În acest
legislative, executive şi judecătoreşti în stabilit leul, cu dreptul exclusid de emisie al pregătit proiectul sau la cererea sens, se vorbeste de „cetatenia” unei
exercitarea prerogativelor ce le revin. Art.9 Băncii Naţionale; parlamentului care trebuie să-l examineze şi persoane, de „dobândirea si pierderea
declară proprietatea publică şi privată, iar bugetului public naţional, stabilindui aprobe. cetateniei”. Prin urmare, considerând
piaţa, libera iniţiativă economică, concurenţa structura şi modalităţile de elaborare şi Controlul posterior este cel care se cetatenia din punctul de vedere al subiectului
loială ca factori de bază a economiei. Prin adoptare; exercită după intrarea legii în vigoare şi se ei, ea apare ca o situatie juridica (un statut),
acest articol principiul economiei de piaţă ca sistemului fiscal, prevăzut din impozite, consideră cea mai veritabilă formă de termen prin care se desemneaza un complex
fiind definitoriu pentru dezvoltarea taxe şi orice alte venituri cere se stabilesc de control al constituţionaltăţii legilor. de drepturi subiective si obligatii ale unei
economică şi socială a statului. autorităţile reprezentative ale statului. persoane.
Constituţia recunoaşte şi garant. Titlul V. Curtea Constituţională cuprinde Noţiunea de cetăţenie în
drepturile tuturor cetăţenilor la păstrarea, 7 articole prin care se stabileşte statutul sensul ei actual a fost utilizată I dată în
dezv. şi la exprimarea identităţii lor etnice, acestui organ de jurisdicţie constituţională, Declaraţia Franceză privind drepturile
culturale, lingvistice şi religioase. atribuţiile, structura, independenţa, condiţiile omului şi cetăţeanului din 1789. De la acestă
Titlul II. Drepturile, libertăţile şi pentru numire, incompatibilităţile şi perioadă fiecare stat a dezvoltat indtituţia
11. Organizarae şi funcţionarea
îndatoririle fundamentale. Acest titlu hotărârile pe care le adoptă. cetăţeniei în dependenţă de mai mulţi
Tltlul VI. Revizuirea constituţiei este Curţii Constituţionale
cuprinde 3 capitole şi 45 articole prin care La 13 dec. 1994, parl a adoptat legea cu factori, atît de ordin intern, cît şi de ordin
sunt consacrate cele mai esenţiale şi inerente consacrat modalităţilor şi procedurilor de extern.
revizuire (modificare). Art.141 al acestui privire la Curtea Constituţională. Conform
drepturi ale omului şi cetăţeanului prevederilor constituţionale este garantarea În CRM normele definitorii
bineînţeles, fiind indisolubil legate de titlu stabileşte subiecţii investiţi cu dreptul la ale cetăţeniei sunt cuprinse în art. 17, 18 şi
iniţiativa revizuirii, art.142 – limitele supremaţiei constituţiei, asigurarea
îndatoririle pe care le au cetăţenii faţă de principiilor separării puterii în stat în 19, dezvoltatea prin Legea cu< la cetăţenia
stat. revizuirii şi art.143 legea privind modificare RM adoptată la 5 iunie 1991 cu modificări.
constituţiei. puterea legislativă, puterea legislativă şi
Tutlul III. Autorităţile publice. Acest puterea judecăt., şi garantarea Actele normative care
titlu este structurat în 6 capitole, 6 secţiuni şi Titlul VII. Dispoziţii finale şi tranzitorii. reglementează cetăţenia în RM conţin
Cuprinde reguli referitoare la intrarea în responsabilităţii statului faţă de cetăţean şi a
65 articole în care sunt stabilite autorităţilr cetăţeanului faţă de stat. principiile unanim recunoscute de
publice din RM, limitele competenţelor lor vigoare a constituţiei. Astfel, art.II prevede comunitatea internaţională. Printre care:
că legile şi celelalte acte normative ale Curtea este compusă din 6 jud. Numiţi
şi raporturile dintre ele. pentru un madat de 6 ani. PENTRU A 1. Egalitatea în
Cap. 4 este consacrat Parlamentului în statului rămân în vigoare în măsura în care
nu contravin prevederilor constituţiei, iar PĂSTRA ECHILIBRUL puterii de stat, 2 drepturi a cetăţenilor.
care acesta este calificat ca organ jud. Sunt numiţi de Parlam., 2 de Preşedinte
comisiile permanente ale Parlamentului şi 2.Dotarea cetăţenilor cu toate
reprezentativ suprem şi unica autoritate şi 2 de CS al Magistraturii.Pentru a putea fi
Guvernul sunt obligaţă ca în decursul unui drepturile şi libertăţile necesre unui
legislativă a statului. Tot aici sunt stabilite numit juecător al Curţii , candidaţii trebuie
an, adica până la 27.08.1995, să examineze mod de viaţă liber, decent.
principii. de ,bază de constituire a să îndeplinească unele condiţii: să aibă o
conformitatea legislaţiei cu constituţia. 3.Obligaţiunea de a îndeplini
Parlamentului, durata mandatului de 4 ani, pregătire juridică superioară, o înaltă
Tot în acest titlu se stabileşte statutul unele îndatoriri( să fie devotaţi faţă
validarea mandatului de către Curtea competenţă profesională şi o vechime de cel
instituţiilor care activau la momentul de ţară, să apere ţara, să contribuie
Constit., organizarea internă. puţin 15 ani în activit. Juridică, în
adoptării constituţiei şi a celor viitoare care prin impozite şi taxe la cheltuielile
Atribuţiile de bază a puterii legislative învăţămăntul juridic sau în activit ştiinţifică.
urmai a fi create. publice etc.)
sunt redate în art.66, sau într-o altă optică În activitatea lor judecătorii sunt 4.Obţinerea cetăţeniei ca efect
pot fi numite şi limitele competenţei inamovabili pe durata mandatului, al principiului jus sangvinus.
deoarece Parlamentul nu are dreptul să le independenţi şi se supun doar Constituţiei. 5.Cetăţenia unică este o
depăşească. De asemenea judecătorii nu por fi traşi la consideraţie a statului unitar.art.6
Secţiunea a 2-a al capitolului respectiv, răspundere juridică pentru voturile sau lege
legiferează statutul deputaţilor din opiniile expimate în exercitarea mandatului, 6.Unitatea cetăţeniei şi
Parlament. nu pot fi reţinuţi, arestaţi, percheziţionaţi, cu familiei(art. 18 lege).
Secţiunea a 3-a stabileşte categoriile de excepşia cazurilor de infracţiune flagrantă, 7.Retragerea cetăţeniei RM
legi: constituţionale, organice şi ordinare, fără încuviinţarea Curţii. unuia din soţi nu produce nici un
stabileşte şi procesul adoptării lor şi intrării Dreptul de sesizare a Curţii Consti. , art efect asupra cetăţeniei altui soţ şi a
în vigoare. 25 din Legea cu privire la Curtea copiilor acestora(art23 din Lege)
Capitolul 5 este destinat Preşedintelui Constituţională, este atribuit unor mulţi
Republicii Moldova în care este stabilit subiecţi.Astfel acest drept îl au:Preşedintele
modul de alegere, durata mandatului, RM, Guvernul, Ministerul Justiţiei, CSJ,
incompatibilităţile şi imunităţile precum şi Jud. Economică, Procurorul General,
atribuţiile, formele de activitate şi deputatul în Parlament, fracţiune
modalităţile de suspendare din funcţie. parlamentară, Adunarea POPUARĂ a
Guvernul este reglementat în capitolul Găgăuziei. Considerăm acest număr excesiv
6.Capitolul 7, realizând principiul separării
dupa adoptare; raporturile de drept puterea publica sau recunoscuta de administrativ. Având în vedere
administrativ se fundamenteaza pe principiul aceasta, a carei aplicare este legislatia în vigoare, pot fi
inegalitatii partilor, fie ca aceste raporturi se asigurata prin constiinta juridica, identificate urmatoarele forme
stabilesc între organele administratiei iar la nevoie, prin forta coercitiva a principale ale sanctiunii normei de
publice, fie între acestea si particulari. acelei puteri, de obicei a statului. drept administrativ:
Dretul adm. Are ca obiect de studiu acele Ca orice norma juridica, norma de - sanctiuni administrativ –
relaţii sociale şi valori care se referă la drept administrativ are o structura disciplinare
organizarea şi realizarea administraţiei trihotomica, cuprinzând cele trei - sanctiuni administrativ –
publice. Prin obiectul său AP este strîns elemente: ipoteza, dispozitia si contraventionale (avertismentul,
legată de cele trei puteri ale statului. sanctiunea. amenda etc.);
Principile dreptului adm., sunt regulile, Ipoteza normei de drept - sanctiuni administrativ-
formulile sau ideile călăuzitoare pe care se administrativ patrimoniale (obligarea la
bazează organizarea şi activitatea sistemului Spre deosebire de celelalte repararea prejudiciului produs
AP. doua elemente, ipoteza normei de printr-o dauna materiala ori
Principiile materiale.1. Legalitatea, 2. drept administrativ este foarte morala);
Egalitatea în faţa legii, 3. Respectarea dezvoltata si poate sa se refere la: - masuri de executare silita
scopului şi obiectivelor trase de lege, 4. a) împrejurarile, conditiile în (demolarea sau desfiintarea unor
Proporţionalitatea, 5. Principiul care se aplica norma juridica; b) constructii etc.);
obiectivităţii, 6. Imparţialitatea, 7. subiectele de drept, persoane fizice - masuri cu privire la actele
Transparenţa. sau juridice, care cad sub incidenta juridice (anulari, suspendari etc.).
Principiile procesuale: 1. Dreptul de afi normei juridice; c) definitii; d) Clasificarea
ajutat sau asistat, 2. Promptitudinea în principii; e) scopul unei anumite normelor de drept
executare, 3. Dreptul de afi auzit, 4. autoritati publice sau al unei administrativ
Principiul procedurii colective, 5. Accesul la anumiteactivitati; f) explicarea Acest spect este analizat de
informaţiie.6. Obligativitatea deciziei. semnificatiei unor termeni. catre autorii contemporani1 din
Principiile generale:1. Principiul Dupa modul de determinare, unghiuri diferite, întâlnind criterii
suveranităţii poporului. 2. Principiul ipoteza poate fi absolut de clasificare comune sau diferite.
separaţiei şi colaborării puterilor. 3. Pr. determinata si relativ determinata. 1. Un prin criteriu îl constituie
1.Dr Administr ca ram a sist de dr. Legalităţii. 4. Pr. Democraţiei. 5. În literatura de specialitate se obiectul de reglementare, dupa
Dreptul administrativ a început sa se Colegialităţii. 6. Publuicităţii şi apreciaza ca ipoteza este absolut care pot fi identificate urmatoarele
contureze ca ramura de drept de sine transparenţei. 7.Pr. priorităţii şi garantării determinata când sunt conturate categorii de norme:
statatoare mai târziu decât celelalte ramuri drepturilor persoanei private.
cu exactitate împrejurarile în care a) norme de drept material,
ale dreptului public. El a aparut la sfârsitul Cele mai strînse legăruri dr.adm. le are
se va aplica dispozitia, facându-se care vizeaza drepturile si obligatiile
secolului al XVIII -lea, mai întâi în Statele cu dr. Constituţional, datorită numeroaselor
trimitere la competenta legata, autoritatilor publice;
Unite ale Americii si apoi în Franta. În norme consti. Ce stabilesc principiile
când autoritatea publica este tinuta b) norme de drept procesual,
literatura juridica, dreptul administrativ a fundamental ede organizare şi funcţionarte a
de norma juridica. care au ca obiect procedura de
fost definit în mod diferit: „totalitatea sistemului autorităţilor AP şi normelor ce
În situatia în care ipoteza nu concretizare a activitatii
normelor juridice în conformitate cu care se determină principalele autorităţi ale AP.
este precis conturata, lasând autoritatilor publice.
exercita activitatea administrativa a O deosebită legătură există între dr.adm
posibilitatea administratiei sa 2. Dupa caracterul normelor
statului”, „regulile dupa care statul exercita şi cel financiar. Acesta din urmă cuprinde
aprecieze împrejurarile în care se identificam:
functia executiva, precum si acelea care ansamblul normelor privind formerea,
guverneaza raporturile dintre stat si individ, repartizarea, întrebuinţarea fondurilor aplica norma, ne aflam în prezenta a) norme imperative – care
nascute în urma unui act administrativ” sau băneşti destinate necvesităţilor publice. ipotezei relative. Aceasta libertate impun subiectelor de drept o
„acea ramura a stiintei juridice care Legătura dreptului adm. Cu dr. Proc. de apreciere constituie ceea ce se anumita conduita;
cerceteaza normele de drept care privesc Civilse determină prin faptul că normele cheama „puterea discretionara” a b) norme prohibitive – care
organizarea sistemului administratiei procesului civil reglementează procedura administratiei publice. interzic o anumita conduita;
publice, modalitatile juridice specifice prin administrativăîn cazurile soluţionării Dispozitia normei de c) norme permisive – care
care este realizata competenta cu care sunt litigiilor de ordin admoinistr. drept administrativ îngaduie o conduita determinata.
investite organele administratiei publice, Dispozitia normei juridice 3. Din punctul de vedere al
care actioneaza pentru organizarea executarii cuprinde fondul, continutul întinderii sferei de aplicare, se
si a executarii legii, precum si controlul reglementarii, reprezentând identifica:
exercitat de puterea judecatoreasca pentru „miezul normei juridice”. Dispozitia a) norme cu caracter general,
asigurarea dreptul public, care se ocupa de normei de drept administrativ este, aplicabile tuturor autoritatilor
„res romana” - viata statului si dreptul în general, categorica, imperativa, publice;
privat, care se ocupa de chestiunile întrucât, administratia publica se b) norme speciale, care se
privitoare la indivizi. respectarii legii în desfasoara în regim de putere refera la un organ determinat.
activitatea organelor administratiei publice”. publica. În cadrul normei de drept 4. Raporturile de drept
Sub aspect etimologic, cuvântul administrativ se întâlnesc trei administrativ
„administratie” provine din limba categorii de dispozitii: Raporturile de drept administrativ sunt
latina, fiind compus din prepozitia a) dispozitii imperative, prin relatii sociale reglementate de normele
„ad”, însemnând „la”, „catre” si care se impune o anumita conduita dreptului administrativ care se formeaza în
„minister”, traducându-se prin subiectului de drept; b) dispozitii legatura cu organizarea si
servitor, supus. Se poate aprecia prohibitive, prin care se interzice o functionarea administratiei publice.
ca, la origini, prin aceasta notiune anumitaconduita subiectului de Ca orice raport juridic, raportul
s-a avut în vedere o activit. drept;În doctrina franceza, de drept administrativ are trei
subordonata, la comanda, pusa în competenta legata este definita ca elemente componente: subiecte,
slujba cuiva. fiind „situatia când administratia obiect, continut. Fiecare din cele
„A administra”, conform este tinuta, pe de o parte sa trei elemente componente are
dictionarului limbii române, actioneze, iar pe de alta parte, este trasaturi specifice care îl deosebesc
înseamna: a conduce, a gospodari, obligata sa actioneze într-un sens de alte raporturi juridice.
iar pentru administratie, acelasi determinat, fara posibilitatea de a În ceea ce priveste subiectele
dictionar retine: totalitatea alege” „Exista putere discretionara raporturilor de drept administrativ
organelor care administreaza o ori de câte ori o autoritate se cuvine a mentiona ca unul dintre
institutie sau o întreprindere. În actioneaza liber, fara ca sa-i fie ele este fie o autoritate a
limbajul curent, termenul de dictata dinainte conduita sa, printr- administratiei publice, fie un
„administratie” este utilizat în mai o regula de drept c) dispozitii functionar public. Celalalt subiect
multe sensuri: astfel, prin permisive, atunci când se prevede de drept administrativ poate fi o
administratie se poateîntelege: o anumita actiune, lasându-se la autoritate a administratiei publice
continutul principal al activitatii aprecierea subiectului de drept sau un functionar public, o
puterii executive a statului; daca va face sau nu ceea ce norma autoritate publica din sfera altei
sistemul de autoritati publice care îi permite, însa, nu-l obliga. puteri sau un particular, persoana
înfaptuiesc puterea executiva; În doctrina se arata ca aceasta fizica sau juridica.
conducerea unui agent economic clasificare a normei de drept nu Obiectul raporturilor de drept
sau institutii social culturale; un trebuie privita în mod dogmatic, în administrativ îl constituie acele
compartiment din unitatile direct sensul ca un izvor de drept va actiuni sau fapte materiale care se
productive sau institutii social- contine numai dispozitii imperative, realizeaza în cadrul administratiei
culturale, care nu desfasoara, prohibitive sau permise. publice si care, prin natura lor sunt
nemijlocit o activitate direct Sanctiunea normei extrem de numeroase si variate.
productiva. de drept administrativ Astfel, pot constitui obiect al
Într-o formulare restrânsa, dreptul Sanctiunea normei de drept raportului juridic administrativ
administrativ poate fi definit ca acea ramura administrativ reprezinta anumite activitati, precum:
a sistemului de drept care cuprinde un consecintele care intervin în cazul executarea actelor juridice,
ansamblu de norme juridice care nerespectarii normei juridice. Ca si executarea unor lucrari publice,
reglementeaza raporturile sociale nascute din în cazul altor ramuri de drept prestarea unor servicii publice,
activitatea de organizare a executarii legii si (dreptul constitutional, de controlul administrativ etc.
de executare a acesteia. exemplu), sanctiunea normei de Continutul raporturilor de drept
Dreptul administrativ are o serie de drept administrativ nu apare administrativ este format din
trasaturi proprii, cum ar fi: caracterul de întotdeauna în mod expres, ea drepturile si obligatiile partilor. O
disciplina relativ tânara, în comparatie cu urmând a se deduce din continutul caracteristica a acestor
dreptul civil sau penal; reglementeaza o normei juridice. Însa, trebuie sa se raporturi, din punct de vedere al
diversitate de domenii, de la economie la faca distinctie între sanctiune ca continutului o constituie faptul ca
sanatate si de la armata la învatamânt; are un element al structurii logico-juridice exercitarea drepturilor autoritatilor
pronuntat caracter de mobilitate, constând în 3. Normele de drept administrativ si sanctiune ca element al administratiei publice este o
faptul ca normele de drept administrativ se Norma juridica reprezinta o raspunderii juridice, mai exact a
înlocuiesc ori se modifica destul de repede regula de conduita instituita de raspunderii juridice în dreptul
obligatie legala a acestora si nu o presteze serviciul, iar acestea au izvoarelor dreptului, divizarea lui în public diferă de grupul dreptului "germanic", care
facultate. obligatia sa realizeze prestatia. şi privat, precum şi divizarea dreptului în este influenţat de ştiinţa juridică germană.
Raporturile de drept Cum ar fi, de exemplu, dreptul la ramuri. Comun pentru dreptul tuturor ţărilor
administrativ se grupeaza în doua învatatura, dreptul la ocrotirea din familia juridică romano-germanică este
categorii: sanatatii etc. În unele raporturi de caracterul lui codificat, fondul de noţiuni, un
a) Raporturi care se formeaza în drept administrativ, organele sistem mai mult sau mai puţin comun al
cadrul sistemului administratiei administratiei publice au un drept principiilor juridice. În toate aceste ţări
publice; de apreciere asupra conditiilor în există constituţii scrise, normele cărora au o
b) Raporturi care se formeaza între care se realizeaza dreptul autoritate juridică majoră. Această autoritate
un subiect ce apartine beneficiarului la serviciul public. este susţinută şi de stabilirea în majoritatea
administratiei publice si unul din În cadrul raporturilor care se ţărilor a unui control judiciar al
afara acestui sistem. formeaza între un subiect ce constitualităţii legilor ordinare. Constituţiile
Raporturile ce se constituie în apartine administratiei publice si delimitează competenţa elaborării dreptului
cadrul sistemului administratiei unul din afara acestui sistem se a diferitelor organe de stat şi în corespundere
publice se refera, în principal, la întâlnesc si raporturi de colaborare cu această competenţă înfăptuiesc
organizarea si functionarea si participare a unor persoane fizice diferenţierea diferitelor izvoare ale dreptului.
administratiei publice. Ele se si juridice la realizarea sarcinilor ce Doctrina juridică romano-germanică şi
împart în raporturi de subordonare revin administratiei publice. Pot fi practica legislativă deosebesc 3 tipuri de legi
ierarhica si de colaborare. amintite acele raporturi juridice în ordinare: codurile, legile speciale şi culegere
În cadrul raporturilor de care anumite organizatii nestatale de norme.
subordonare ierarhica, subiectele realizeaza activitati de interes În majoritatea ţărilor continentale sînt
participante se afla în cadrul unei public prin prestatii specifice adoptate şi acţionează codurile: civil, penal,
ierarhii administrative. Cel care organizatiei statale. de procedură civilă, de procedură penală ş. a.
actioneaza ca autoritate ierarhic Sistemul legislaţiei curente este de
superioara are dreptul de a asemenea destul de ramificat. Legile
conduce, îndruma si controla reglează sfere aparte ale relaţiilor sociale,
subiectul subordonat. Este cazul numărul lor în fiecare ţară este mare.
raporturilor dintre Guvern si Printre izvoarele dreptului romano-
prefecti sau acela al raporturilor germanic este important rolul actelor
dintre ministru si conducatorii normative subordonate legii: regulamentelor,
circularelor administrative, decretelor
serviciilor deconcentrate ale
miniştrilor ş. a.
ministerelor în judete.
Situaţia obiceiului în sistemul de izvoare
În cadrul raporturilor de
al dreptului romano-germanic este specifică,
colaborare, subiectele participante
neobişnuită, el poate acţiona nu numai "în
sunt pe picior de egalitate si
completarea legii" dar şi "pe lîngă lege",
actioneaza împreuna pentru
posibile situaţii cînd obiceiul ocupă o poziţie
realizarea unui anumit scop. Cum
"împotriva legii" . În general, însă, obiceiul
ar fi, de exemplu, doua ministere
în prezent şi-a pierdut caracterul de sursă
care emit împreuna norme juridice
independentă a dreptului cu rare excepţii.
de interes comun. Cît priveşte practica judiciară ca izvor al
Raporturile care se formeaza dreptului romano-germanic, aici poziţia
între un subiect ce apartine doctrinei este destul de contradictorie. Cu
administratiei publice si unul din toate acestea, practica judiciară poate fi
afara acestui sistem sunt extrem referită la numărul izvoarelor auxiliare. În
de variate. Ele pot fi raporturi de primul rînd aceasta este legat de
subordonare, în care organele "precedentul de recurs". Deoarece curtea de
administratiei publice, pe baza casaţie este instanţa supremă, chiar şi o
competentei pe care o au conform decizie judiciară "simplă" (bazată pe
legii, pot stabili în mod unilateral analogie sau pe principii generale),
drepturi si obligatii, pentru parcurgînd "etapa de recurs", poate fi
persoanele fizice sau juridice. sesizată de către alte judecătorii la
Totodata, organele administratiei soluţionarea proceselor de aşa gen ca
publice pot recurge la masuri de precedent real.
constrângere, aplicând sanctiuni în Odată cu dezvoltarea legăturilor
conditiile legii, ajungând pâna la internaţionale capătă o mare importanţă
executarea silita a legii. pentru sistemele juridice naţionale dreptul
Obiectul acestor raporturi internaţional. În unele ţări convenţiile
juridice consta în modelarea internaţionale au o putere juridică mai mare
comportamentului subiectelor decît legile interne. De exemplu, Constituţia
participante corespunzator RFG din 1949 direct menţionează, că
exigentelor legale. Însa, situatia de "principiile generale ale dreptului
subordonare a subiectelor de drept intemaţional" au prioritate în faţa legii.
nu exclude posibilitatea Aşa dar, pentru ţările din familia juridică
manifestarii de vointa a acestora în romano-germanică este caracteristică
cadrul raporturilor juridice schema unică a sistemului ierarhic al
respective. În acest scop exista o izvoarelor de drept, deşi în cadru acestei
serie de garantii legale care scheme este posibilă o deplasare a
constau în mijloacele practice puse accentelor. Acelaşi lucru trebuie menţionat
la dispozitia cetatenilor. Astfel, şi despre sistemul de drept, adică împărţirea
acestia pot formula plângeri lui în ramuri.
împotriva masurilor abuzive luate În toate ţările familiei romano-germanice
de administratia publica. este cunoscută divizarea dreptului în public
O pondere deosebita în cadrul şi privat. Această divizare poartă un caracter
categoriei de raporturi analizate o general şi în ultimul timp şi-a pierdut
ocupa cele de utilizare a serviciilor însemnătatea de odinioară. În linii generale
publice. Potrivit opiniilor exprimate se poate spune, că la dreptul public se referă
în literatura de specialitate, acele ramuri şi instituţii, care determină
subiectele active actioneaza tot pe statul, ordinea activităţii organelor statale şi
baza si în executarea legii, însa în relaţiile individului cu statul, iar la cel privat
calitatea lor de servicii publice1. - ramurile şi instituţiile ce reglează relaţiile
Beneficiarii acestor servicii pot intra indivizilor reciproce. În fiecare din aceste
în raporturi juridice două sfere, în ţări diferite nimeresc
cu administratia pe baza unor aproximativ aceleaşi ramuri. Însă, de
contracte civile, cum ar fi acelea exemplu, în RFG diviziunea între dreptul
55. Familia juridică romano-
care privesc utilizarea mijloacelor privat şi public este pronunţată mai puţin
genaanică. decît în Franţa, ceea ce, în speţă, îşi găseşte
de transport în comun, a 56. Familia juridică de drept comun.
La familia juridică romano-germanică se reflectare într-o organizare şi competenţă a
domeniului public privat etc. Dreptul comun este un sistem, care
referă sistemele ce au apărut în Europa organelor justiţiei generale, administrative şi
Regimul juridic aplicabil în aceste continentală în baza tradiţiilor juridice poartă amprenta istoriei, iar această istorie
cazuri este cel de drept civil si nu constituţionale diferită de cea a Franţei. pînă în sec. XVIII este o istorie exclusiv a
romane, canonice şi locale. Ea s-a format în Apartenenţa dreptului diferitor ţări
regimul de drept administrativ. baza studierii dreptului roman la dreptului englez care s-a dezvoltat pe trei
Sunt destul de numeroase europene la familia romano- germanică nu căi: formarea dreptului comun, completarea
universităţile italiene, franceze şi germane, exclude anumite deosebiri între sistemele
cazurile în care cei ce folosesc care au întemeiat în sec. XII-XVI în baza lui cu dreptul de echitate şi interpretarea
serviciile publice se afla în raporturi juridice naţionale. Reamintim, că dreptul statutelor.
culegerii de legi a lui Iustinian o ştiinţă francez, pe de o parte, şi dreptul german, pe
de drept administrativ, deoarece juridică pentru multe ţări europene. A avut Pe continent juriştii sînt interesaţi în
prestatiile înfaptuite de organele de altă parte, au servit drept model, în baza primul rînd de faptul cum este reglementată
loc procesul cu denumirea "preluarea şi căruia în interiorul familiei juridice romano-
administratieipublice în favoarea adaptarea dreptului roman". La început situaţia dată, în Anglia - în ce ordine ea
acestora sunt prevazute de lege germanice se deosebesc două grupuri trebuie corectată, pentru a ajunge la o
această preluare şi adaptare purta forme juridice: romanic, unde intră Belgia,
sau în actele normative emise pe doctrinare: dreptul roman nu se aplica hotărîre judiciară corectă.
baza si în executarea legii. În Luxemburgul, Olanda, Italia, Portugalia, Structura dreptului în familia juridică
nemijlocit, se studia fondul lui de noţiuni, Spania şi cel germanic, care include de
anumite raporturi de drept structura logica intemă, tehnica juridică. anglo-saxonă, însăşi concepţia dreptului,
asemenea Austria, Elveţia şi alte ţări. În sistemul de izvoare ale dreptului, limbajul
administrativ, beneficiarii Pentru familia juridică romano- interiorul familiei juridice romano- juridic - totul este diferit de cele din
serviciului public au un drept germanică sînt caracteristice: existenţa germanice grupul dreptului "romanic", care sistemele juridice ale familiei romano-
subiectiv în temeiul caruia pot cere dreptului scris, sistemul ierarhic unic al se reflectă, în deosebi în dreptul francez, germamce. În dreptului englez lipseşte
organelor administratiei publice sa
divizarea dreptului în privat şi public, care numeroase coduri, care nu sînt cunoscute pentrui interpretarea şi tălmăcia regulilor care dreptul оşi are rădăcinile sale.
este înlocuită aici cu divizarea în drept dreptului englez. În cîteva state acţionează Coranului. A treia "rădăcină" - idjima: Alături de marile sisteme filozofice
comun şi dreptul echităţii. codurile civile, în 25 - de procedură civilă, în acord atins de toată activitatea musulmană concepţiile, ideile, opiniile despre drept sau
Ramurile dreptului englez nu sînt atît de toate statele - penale, în unele - de procedură în problema obligaţiilor musulmanului. A constituit în şcoli, în curente de gîndire
clar pronunţate ca în sistemele de drept penală. patra şi ultima "rădăcină" - analogia juridică sucesive sau paralele în timp,
continentale, fapt ce l-au considerat 2 O formă de codificare deosebită în SUA (chias), adică aplicarea la cazurile noi precum Şcoala dreptului natural, Şcoala
factori: în primul rînd, toate judecătoriile au a devenit crearea aşa-numitelor legi şi coduri asemănătoare a regulilor stabilite de Coran, istorică a dreptului, Şcoala raţionalistă a
o jurisdicţie comună, adică pot examina cu caracter unitar, scopul cărora este de a sunnă sau adjimă. dreptului, Şcoala realistă a dreptului. Şcoala
diferite categorii de dosare - de drept public stabili o posibilă unitate a acelor părţi ale Pe parcursul dezvoltării ulterioare a sociologică a dreptului, Şcoala normativistă
şi privat, civile, comerciale, penale. dreptului, unde acest lucru este deosebit de învăţăturii în această schemă s-a introdus a dreptului, Teoria psihologică a
Jurisdicţia împărţită duce la delimitarea necesar. Pregătirca proiectelor acestor legi şi încă o modificare, a ideii idjima, care a dreptului,Existenţialismul juridic, etc.
ramurilor de drept, iar cea unificată coduri este înfăptuită de Comisia Naţională a mărit considerabil importanţa ei practică: Germenii acestei teorii au apărut în
acţionează, evident, în direcţia opusă. În al reprezentanţilor tuturor statelor împreună cu propunerea acceptată odată de către juriştii antichitate, iar ca teorie cu pondere şi o
doilea rînd, dreptul englez s-a dezvoltat Institutul American de drept şi Asociaţia tuturor sau chiar a unei şcoli, este influenţă majoră ea s-a manifestat în
treptat, pe calea practicii judiciare şi a Americană a avocaţilor. considerată regulă. gîndirea filozofică şi politico-juridică din
reformelor legislative în cazuri aparte. În Pentrui ca proiectul să devină lege, el Influenţa izvoarelor de drept de tip evul mediu, întemeietorul şcolii dreptului
Anglia nu există coduri de tip european. trebuie să fie adoptat de state. Printre european a devenit, de fapt, un proces natural este considerat filozoful grec Socrate
Deaceea pentru un jurist englez dreptul este codurile de acest gen, primul şi cel mai ireversibil, care a atins şi toate ţările (469-399 î.e.n. In concepţia socratică,
omogen. Doctrina engleză nu cunoaşte cunoscut este Codul comercial Unitar, care a islamice, unde recent a dominat dreptul unitatea conceptuală şi raţională a omului
discuţii despre diviziunile structurale ale fost adoptat oficial în anul 1962. musulman în toată originalitatea surselor presupune cunoaşterea adevărului.
dreptului. În SUA, ca şi în Anglia, aplicarea legii sale. Singura sursă a cunoştinţelor
Revoluţia Americană a înaintat pe depinde de precedentele judiciare, de Sistemele juridice ale acestor ţări au necesarmente egale pentru toţi o constituie
primul plan ideea dreptului american interpretarea lor şi nu sînt garanţii că legile suferit schimbări considerabile în sensul că raţiunea umană . Echitatea, după Socrate, nu
naţional independent, care a rupt legăturile sau codurile unitare vor fi interpretate peste importanţa, sferă de acţiune şi ponderea este altceva decît expresia cunoaşterii
cu "trecutul său englez". Adoptarea tot la fel de practica judiciară. dreptului musulman s-au micşorat, iar umane, iar justiţia este concepută drept
Constituţiei federale scrise din 1787, a însuşi dreptul - după forma sa exterioară - a criteriu de manifestare a legalităţii, ambele
constituţiilor statelor ce au intrat în 57Dreptulmusulman (islamic) asimilat cîte ceva din codificările europene. fiind, de fapt, identice. Ceea ce este just, este
componenţa SUA, a fost un prim şi Dreptul musulman ca sistem de În cadrul dreptului musulman lipseşte şi legal, iar ceea ce este legal este şi just,
important pas pe această cale. Se presupunea norme, ce exprimă în formă religioasă în divizarea clasică în drept public şi privat. susţine întemeietorul şcolii.
o respingere totală a dreptului englez, iar general, voinţa nobilimii musulmane Capitolul urmează după capitol fără o Un alt reprezentant al şcolii dreptului
odată cu el - a principiului precedentului şi religioase, în baza sa s-a format în Califatul delimitare logică a problemelor care ar natural este, Platon (427-347 î.e.n.),
altor semne caracteristice pentru "dreptul Arab în sec. VII-X şi este bazat pe religia trebui referite la dreptul privat sau la cel discipolul lui Socrate. Lucrările sale de
comun". Însă nu s-a petrecut o trecere a musulmană - islam. penal. Din numărul principalelor ramuri ale prestigiu care tratează problema dreptului
dreptului american în familia romano- Islamul pomeşte de la faptul, că dreptului musulman fac parte dreptul penal, sunt Republica şi Legile. La baza operelor
germanică. Numai unele state, foste colonii dreptul existent a venit de la Allah care într- dreptul judiciar şi dreptul familiei. sale este pusă ideea, considerată ca temelie a
franceze sau spaniole au adoptat codurile de un anumit moment al istoriei l-a descoperit Dreptul penal musulman este bazat, esenţei lucrurilor şi cauză a tuturor
tip roman, care cu timpul, treptat s-au omului prin prorocul său Muhamed. Dreptul mai întîi de toate pe deosebirea dintre fenomenelor ce se produc în lume.
pomenit absorbite de "dreptul comun". lui Allah este dat omenirii odată şi pentru pedepsele ferm stabilite şi discrete. La Preocupat, în mod deosebit, de problema
În general, în SUA s-a format un sistem totdeauna. măsurile de pedeapsă stabilite se condamnă făuririi unui stat ideal, Platon susţine că
dualist, asemănător celui englez: dreptul Deoarece dreptul musulman reflectă pentru următoarele infracţiuni: omor, adevăratul stat trebuie să asigure un trai
precedent în interacţiunea cu cel legislativ. voinţa lui Allah, el cuprinde toate sferele adulter, acuzare falsă de adulter, furt, comun tuturor cetăţenilor şi să-i fie proprii
În Anglia şi SUA există una şi aceeaşi vieţii sociale, dar nu numai acelea care de întrebuinţarea băuturilor spirtoase, jefuire toate virtuţile: înţelepciunea, curajul,
concepţie a dreptului şi a rolului său. În obicei se referă la sfera de drept. În acest armată şi revoltă. Pe lîngă pedeapsa pentru cumpătarea şi dreptatea. Dreptatea nu este
ambele ţări există de fapt, aceeaşi divizare a sens el este un sistem islamic unitar de infracţiunile enumerate, cadi (judecătorul) altceva decît asigurarea stăpînini libere a tot
dreptului, se folosesc unele şi aceleaşi reglare social-normativă, care cuprinde atît putea, după aprecierea personală, să ce este al său şi împlinirea chemării proprii.
noţiuni şi interpretare a normelor de drept. norme juridice, cît şi norme nejuridice, în pedepsească pentru oricare altă violare a Pacea socială în stat se asigură, conform
Pentru un jurist american, ca şi pentru primul rînd norme religioase, precum şi legii. ideilor sale, sub dominaţia severă a
unul englez, dreptul este mai întîi de toate un obiceiuri. Organizarea judiciară musulmană se dreptului, conceput ca un ansamblu de
drept al practicii judiciare. Normele Şariatul constă din 2 părţi - teologia deosebea prin simplitate. Un singur norme eterne şi imuabile existente atit în
elaborate de legislator pătrund cu adevărat în sau principiile credinţei - (achid) şi dreptul judecător examina dosare de diferite formă scrisă, cit şi nescrisă. Dreptul
sistemul de drept american numai după o (fikh). Fikhul, sau dreptul musulman se categorii. întruchipează în sine înţelepciunea umană, în
aplicare şi interpretare a lor multiplă de către împarte în 2 părţi: prima În condiţiile actuale unele ţări concepţia lui Platon, legea este principalul
judecătorii numai cînd se va putea face o indică linia de comportament al musulmane (Egiptul) au refuzat complet mijloc ce-1 poate determina pe un om să fie
referire la hotărîrile judiciare care l-au musulmanului faţă de semenii săi judecătoriile musulmane. Însă în just sau injust. Pentru ca binele să domine
aplîcat şi nu la norme nemijlocit. Prin (muamalat), a doua prescrie îndatoririle faţă majoritatea ţărilor arabe ele continuă să pacea, liniştea, organizarea, legislatorul
urmare, dreptul SUA, în general, are o de Allah (ibadat). joace un rol destul de important în trebuie să găsească punctul de care
structură analogică cu structura dreptului Aceste două părţi alcătuiesc obiectul mecanismul de acţiune socială a dreptului. concetăţenii trebuie să fie convinşi că le va
comun. Dar numai în general. În procesul ştiinţei juridice sub aspectul, cum ea este În unele ţări (în Sudan) sistemul de asigura fericirea şi, după ce îl va găsi, să
examinării unei probleme apar diferite determinată de şcolile de drept. judecătorii musulmane a căpătat un caracter dobоndească mijloacele de a-i face să se
deosebiri structurale dintre dreptul englez şi Funcţia principală a "fikhului" constă de mai multe trepte (mai multe instanţe). În rostească asupra binelui, în mod uniform, în
cel american, multe din care sînt în păstrarea legăturilor indisolubile, dintre altele există sisteme paralele de judecătorii orice timp şi în orice împrejurare .
considerabile cu adevărat şi nu pot fi legislaţia statului musulman şi sursele ei musulmane, corespunzătoare diferitor Cel care a conturat teoria dreptului
neglijate. primare. interpretări.De obicei, judecătorilor li se natural a fost Aristotel idei ale cărui le găsim
Una din aceste deosebiri considerabile Există naţiuni şi grupuri etnice ce înaintează cerinţe înalte de calificare în în lucrările Politica şi Etica. Aristotel caută
este legată de structura federală a SUA. profesează islamul în calitate de religie, sensul pregătirii lor de drept religioase. dreptul în observarea raţională a naturii.
Statele din componenţa SUA sînt dotate cu o însă n-au acceptat dreptul musulman. Legislaţia familiei a ţărilor arabe, în Omul, în viziunea lui, este o parte integrantă
competenţă destul de largă, în cadrul căreia Baza ştiinţei juridice musulmane o general, este orientată spre consolidarea a naturii în dubla accepţiune: ca parte a
ele îşi făuresc legislaţia lor şi sistemul său de constituie metoda cazuistică sub denumirea normelor şi priricipiilor dreptului musulman. materiei şi ca fiinţă raţională, ceea ce 1-a
drept precedent, în legătură cu aceasta se "Ilm al furu". La baza tuturor şcolilor, Dreptul musulman, care a suportat făcut să afirme că omul este cea mai nobilă
poate spune, că în SUA există 51 sisteme de sunite şi şiite, învăţăturile cărora sînt numeroase influenţe străine, rămîne o dintre toate fiinţele, dar, totodată, şi cea mai
drept - 50 - în state şi una federală. recunoscute, au stat două şcoli: şcoala familie juridică independentă, care lipsită de lege şi dreptate.
Judecătoriile fiecărui stat îşi exercită Medina şi şcoala irachiană. Aceste vechi acţionează asupra milioanelor de oameni. Abordоnd problema politicii, Aristotel
jurisdicţia independent unul faţă de altul, şi şcoli foloseau dreptul obişnuelnic, stabilit afirmă că statul întruchipează scopul binelui,
de aceea nu este neapărată condiţia de pe teritoriile controlate de ei, şi l-au adaptat constituind în acest fel o asociaţie de fiinţe
respectare a hotărtrii, luate de judecătoria la necesităţile credinţei noi. Din motive egale. Binele în politică este justiţia care îşi
unui stat, în altul. istorice astăzi există 4 şcoli sunite ale are sursa în virtute şi este orientată în folosul
Încă o deosebire a dreptului american de dreptului musulman, precum şi 3 şcoli şiite. altora. De la justiţia politică, Aristotel îşi
cel englez este acţiunea puţin mai liberă a Motivele şi intenţiile individului nici îndreaptă atenţia asupra problemei dreptului
regulii precedentului, instanţele superioare odată nu se iau în consideraţie. Toate fără de care politica nu-şi poate atinge
judiciare ale statelor şi Curtea Supremă a elementele psihologice sînt excluse conştient scopurile. Astfel, el identifică justiţia
SUA nici odată n-au fost legate de propriile din examinare. Legea, în interpretarea sa politică cu dreptul politic, pe care, la rоndul
lor precedente. De aici - libertatea romanică veche şi occidentală, pentru său, îl divizează în drept natural şi drept
considerabilă şi capacitatea de manevrare în concepţia de drept musulmană nu există. pozitiv.
timpul procesului de adaptare a dreptului la Teoretic numai Dumnezeu are putere Dreptul natural este caracterizat ca fiind
condiţiile ce se schimbă. legislativă. În realitate, însă, unica sursă a imuabil şi specific tuturor, indiferent de
Această comportare mai liberă cu 58 Caracteristica şi reprezentanşii faptul dacă va fi recunoscut sau nu. Justiţia
dreptului musulman sînt lucrările savanţilor şcolii dr. natural
precedentul capătă o deosebită importanţă în jurişti. Examinindosarul, judecătorul nici înseamnă egalitate şi această egalitate a
legătură cu competenţa judecătoriilor Din îndepărtata antichitate şi pînă în justiţiei are în vedere atit interesul general al
odată nu apelează la Coran sau Sună – zilele noastre toate marile sisteme filozofice,
americane de a exercita controlul asupra legendă despre proroc. El se referă la statului, cît şi interesul individual al
constituţionalităţii legilor. Dreptul de la Platon şi Aristotel, la Cant şi Hegel, se cetăţenilor. în gîndirea aristotelică, dreptul
autorul, autoritatea căruia este unanim apleacă cu interes asupra fenomenului
controlului constituţional, folosit activ de recunoscută. este ordinea comunităţii politice. El, ca şi
Curtea Supremă, subliniază rolul puterii juridic, tocmai pentru importanţa acestuia în justiţia, este o virtute care aduce fericirea şi
Dreptul ca o totalitate de norme viaţa societăţii şi vocaţia lui pentru domeniul
judiciare în sistemul american de anumite s-a format în primele două secole armonia, contribuind, оn acest mod, la
guvemămînt. filozofiei. Dacă ştiinţa dreptului are în dezvoltarea raţionalului, caracteristic
ale existenţei islamului. Secolele următoare vedere natura lui particulară, filozofia are în
Posibilităţile mari ale influenţei judiciare practic nu au adus nimic nou. Cu toate omului.
asupra legislaţiei nu exclude faptul, că vedere natura universală. După cum spunea Un alt exponent al teoriei dreptului
acestea, pînă în sec. XIX evoluţia un mare gînditor al neamului românesc
legislaţia în sistemul juridic al SUA are o concepţiei de drept musulman a decurs natural este Marcus Tullius Cicero, ale
pondere mare şi este mai importantă decît Constantin Stere referinduse laconexiunea cărui opţiuni cu referire la drept au fost
prioritar în comentarii juridice religioase şi dintre drept şi filozofie „ ... filozofii merg
dreptul statutal în Anglia. Aceasta se culegeri de "fetre" care interpretau pe nou influenţate de Platon, de Aristotel şi de către
datoreşte în primul rînd existenţei înaintea juriştilor şi le luminează calea." stoici, în concepţia lui Cicero, dreptul nu
tradiţionalele principii şi legi ale şariatului, Nu există existenţă omenească fără un
constituţiei scrise, mai precis - a unui sistem neschimbîndu-le conţinutul obişnuit. este un produs al voinţei, ci este dat de
întreg de constituţii: federală, care există anumit sistem de drept, iar marele număr de natură. El cuprinde trei precepte
S-a creat învăţătura despre 4 asemănări şi analogii ce unesc sistemele
deja 200 de ani şi joacă un rol important, şi "rădăcini" (izvoare) ale dreptului fundamentale: să trăieşti onest, să nu
diferite după vîrstă, constituţii ale statelor. juridice ale tuturor popoarelor confirmă prejudiciezi pe altcineva, să dai fiecăruia ce
musulman. Prima "rădăcină" este coranul. idintitatea fundamentală a naturii umane an
În dreptul statutal al SUA se întîlnesc A doua "rădăcină" este sunna, importantă este al lui. Justiţia, ca temelie a dreptului, îşi
găseşte esenţa în ideea: „a da fiecăruia ce care dreptul оşi are rădăcinile sale. Alături de marile sisteme filozofice care le reglementează evidenţiem două
este al lui şi al trata pe fiecare m mod egal". Alături de marile sisteme filozofice concepţiile, ideile, opiniile despre drept sau funcţii de bază care îi revin Teoriei generale
Ideea dreptăţii, este definită de către Cicero, concepţiile, ideile, opiniile despre drept sau constituit în şcoli, în curente de gîndire a dreptului, şi anume: 1) o funcţie teoretică,
ca arta de a îndeplini binele şi egalitatea. constituit în şcoli, în curente de gîndire juridică sucesive sau paralele în timp, care constă în explicarea atît a părţilor
Statul, susţine reprezentantul teoriei juridică sucesive sau paralele în timp, precum Şc.dr. natural, Şc. Ist. a dreptului, componente ale dreptului, cît şi a întregului
dreptului natural, este un bun al poporului, precum Şcoala dreptului natural, Şcoala Şcoala raţionalistă a dreptului, Şcoala său, în reducerea complexităţii fenomenului
unit nu prin întîmplare, ci în baza de drepturi istorică a dreptului, Şcoala raţionalistă a realistă a dreptului. Şc. sociologică a juridic prin intermediul unei abordări
şi interese comune . dreptului, Şcoala realistă a dreptului. Şcoala dreptului, Şc. normativistă a dreptului, globalizante, sintetice; 2) o funcţie de
în perioada evului mediu teoria dreptului sociologică a dreptului, Şcoala normativistă Teoria psihologică a dreptului, ameliorare a metodologiei, tehnicii şi
natural a fost dezvoltată de către Toma din a dreptului, Teoria psihologică a dreptului, Existenţialismul juridic, etc. practicii dreptului, a tehnicii legislative, a
Aquino , unul dintre cei mai de vază Existenţialismul juridic, etc. Şcoala sociologică sau pozitivistă a fost noţiunilor şi construcţiilor juridice elaborate
reprezentanţi ai Scolasticii Abordează Şcoala istorică a dreptului a apărut în întemeiată de marele cugetător francez din şi utilizate de dogmatica juridică. In
probleme referitoare la drept, lege şi stat în Germania la sfîrşitui sec. al XVIII-lea şi prima literatura juridică Teoria generală a dreptului
lucrarea SummaTheologica. În doctrina sa, începutul sec. al XEX-lea. Principalii jumătate a secolului al XIX-lea Auguste a mai fost caracterizată ca fiind nucleul
autorul recunoaşte existenţa unei prime reprezentanţi: Gustav Hugo (1798-1846), Comte (1798-1857). În lucrarea sa Curs de central al ştiinţei dreptului de la care pornesc
cauze eficiente, şi anume cea de Dumnezeu, Friedrich Cari von Savigny (1779- 1861) şi filozofie pozitivă Comte afirmă că ştiinţa nu practic toate ştiinţele juridice, adică
a cărei existenţă poate fi probată prin Friedrich Puchta (1798-1846). Această are dreptul să admită decît ceea ce se abordarea ştiinţifică a problemelor juridice.
raţiune. De unde reiese că atit raţiunea, şcoală a apărut ca o reacţie la ideile constaţi, în mod pozitiv, în concepţia sa, Ea formulează şi defineşte conceptele
voinţa umană, cît şi lucrurile trebuie să fie revoluţiei franceze prin care se urmărea toate ştiinţele trec în evoluţia lor istorică, în fundamentale care constituie punctul de
raportate acestei prime.cauze întemeindu-şi codificarea dreptului. Primele idei mod succesiv, prin trei stadii: teologic, plecare pentru investigaţiile întregului sistem
învăţătura sa cu privire la fenomenul juridic, fundamentale ale şcolii istorice a dreptului metafizic şi pozitiv. Avîd ca punct de reper al ştiinţelor juridice.Teoria generală a
în baza doctrinei sale filozofice, Toma din sоnt reflectate în opera fondatorului şcolii legea celor trei stări Auguste Comte clasifică dreptului ca ramură distinctă a ştiinţelor
Aquino constată că dreptul este justiţia în Gustav Hugo, Manual de drept natural sau ştiinţele în şt. matematicii, ştiinţele juridice este de dată mai recentă, în sec. al
cadrul comunităţii umane, conform ordinii Filozofia dreptului pozitiv, întemeietorul mecanicii, ştiinţa sociologică care, la rîndul XX-lea, în prima jumătate a acestuia, iar mai
stabilite de Dumnezeu. Justiţia, ca o şcolii contestă ideile dreptului natural ei, îmbrăţişează dreptul. pronunţat - după cel de-al doilea război
categorie etică, nu se manifestă prin relaţiile privind apariţia statului pe calea unui Astfel, pentru a ne îndrepta în ştiinţă spre mondial.La momentul actual această
omului faţă de sine însuşi, ci prin relaţiile cu contract social, afirmînd că acest fapt este ceva ce este concret, după Comte, trebuie să disciplină ştiinţifică apare în diferite ţări ale
alte persoane şi are la bază ideea „de a i se imposibil din cauza numărului mare de evităm orice explicaţie metafizică, să o lumii sub diverse denumiri: Teoria generală
da fiecăruia ceea ce i se cuvine". Potrivit lui oameni, iar puterea în stat nu este durabilă, limităm numai la o explicaţie pozitivă, adică a dreptului, Enciclopedia dreptului,
Toma din Aquino, legea este o regulă sau o fiindcă obligaţia de supunere are la baza un istorică, ştiinţifică, întemeiată pe date Introducere în studiul dreptului,
unitate de măsură a acţiunilor după care acord încheiat între oameni. concrete, pe observaţie ."Dreptul este un În RM "Teoria generală a dreptului",
trebuie să se conducă sau să se abţină În concepţia lui Hugo, puterea şi fenomen istoric, sub forma instituţiilor, pe atri-buindu-i-se o importanţă deosebită în
orişicine . Statul este un produs natural şi dreptul au apărut în mod diferit şi sunt care sociologia оl studiază. El reprezintă procesul de pregătire a specialiştilor în
necesar în ceea ce priveşte satisfacerea recunoscute ca fiind juste pentru un anumit ceva pur material şi observabil prin simţurile domeniul jurisprudenţei. Teoria generală a
necesităţilor omeneşti, care derivă din însăşi interval de timp. Dreptul, conform ideilor noastre. dreptului este şi o ştiinţă politică, deoarece
natura socială a omului şi are datoria de a fondatorului, apare din necesitatea Un alt reprezentant al şcolii sociologice studiază problemele de bază ale ştiinţei
garanta siguranţa oamenilor, constituiţi în soluţionării a diferitelor litigii care iau sau pozitiviste este Leon Duguit (1859- politice Ea formulează categoriile politice ce
societate de a promova binele în comun. naştere ca rezultat al dezvoltării sociale, 1929). Exponent al teoriei solidarităţii vizează, statul, cum sînt: puterea de stat,
Un alt reprezentant al şcolii dreptului independent de legislator. El este un produs sociale, el susţine că dreptul n~a luat naştere funcţiile statului, mecanismul de stat etc.
natural, perioada modera, este Jean-Jacques colectiv al vieţii istorice şi nu o creaţie a ca un imperativ al vieţii comunitare, ci doar Teoria generală a dreptului este divizată în
Rousseau (1712-1778), autorul lucrărilor unor individualităţi. Izvorul său stă, în mod ca un instrument şi un indicativ al înţelegerii două discipline de învăţămînt: Teoria
Contractul social şi Discursul asupra origina natural, în adîncurile trecutului. Legislatorul conştiente dintre indivizi. Funcţia sa constă generală a dreptului, care se predă la
şi fundamentelor inegalităţii dintre oameni. este doar un organ al conştiinţei sociale, care în a asigura stabilitatea ordinii şi păcii începutul studiilor juridice, şi Problemele
Preocupat de problema apariţiei dreptului şi reflectă în legi realitatea existentă. sociale, în viziunea savantului, această teoriei dreptului, care se predă la finele lor.
statului, Rousseau afirma că fiinţa umană a Asemenea limbajului, dreptul ia naştere şi se funcţie rezultă din faptul că dreptul decurge Teoria generală a dreptului ca ştiinţă trebuie
fost nevoită să facă un pas în evoluţia sa din dezvoltă în conformitate cu spiritul naţional din viaţa socială şi impune indivizilor norme deosebită de Teoria generală a dreptului ca
starea primitivă, care nu se mai putea al poporului respectiv. ce trebuie respectata în interesul întregii disciplină de studiu. Ca ştiinţă, ea cuprinde
menţine. Astfel, nemaiputînd crea forţe noi, Dezvoltоnd ideea evoluţiei istorice a societăţi. Societatea nu este în drept să întreg ansamblul de cunoştinţe referitoare la
oamenilor, în această situaţie, nu le rămоnea dreptului, Friedrich Cari voa Savigny afirmă suprime dreptul individului, iar acesta, la obiectul de studiu, adică tot ce este cunoscut
decît să se unească în vederea unui singur că dreptul ca produs al spiritului poporului rîndul său, nu este în drept a se confrunta cu pînă în prezent despre legităţile apariţiei,
scop, fapt ce a pus fundamentul contractului există оn conştiinţa acestuia nu atоt оn colectivitatea şi alţi cetăţeni. Toţi oamenii evoluţiei şi funcţionării dreptului. Insă, ca
social. Contractul social reprezintă o formă concepte abstracte, cоt în perceperea vie a trebuie să se supună prevederilor normelor disciplină de studiu, ea selectează numai o
socială de asociere care dă naştere unui corp instituţiilor juridice. La etapa iniţială, dreptul juridice, ca expresie a solidarităţii sociale. parte din materia teoretică, expusă în cele
moral şi colectiv оn care există un exista sub forma dreptului natural, Atit statul, cit şi indivizii, trebuie să se mai accesibile forme în literatura de
angajament reciproc al publicului cu manifestоndu-se prin acţiunile simbolice ale conformeze normelor juridice. Constr.de stat specialitate.
particularii. In urma оncheierii contractului indivizilor, dar, o dată cu dezvoltarea se aplică numai în baza şi în limitele
social, fiecărui asociat îi sînt înstrăinate toate poporului, culturii, dreptul devine o ştiinţă prevăzute de normele juridice. Dr., consideră
drepturile sale în favoarea întregii aparte, care cuprinde realizările ştiinţifice ale Duguit, nu trebuie să sancţioneze obligaţii,
comunităţi. Contractul social urmăreşte juriştilor. garanţii sau să aibă caracter punitiv. Toate
scopul asigurării libertăţii naturale. Conform concepţiei lui Freidrich aceste caractere au fost dobоndite o dată cu
Egalitatea presupune existenţa aceloraşi Puchta, primele manifestări ale conştiinţei intervenţia statului în viaţa societăţii şi, mai
condiţii de supunere pentru toate persoanele. juridice iau naştere în familie, aceasta are un ales, din momentul în care guvernanţii au
Reciprocitatea, apărută оntre persoane, dă caracter neconturat O dată cu dezvoltarea început a-şi impune propria voinţă
naştere unei justiţii universale. Experienţa poporului, conştiinţa juridică se conturează guvernaţilor.
raţiunii umane, оn baza căreia oamenii s-au оn relaţiile dintre membrii familiei, luоnd Dreptul, după Duguit, este împărţit în
asociat este voinţa generală, care, оn esenţă, naştere dreptul. Pentru a apăra acest drept, două categ.: dr. social, care rezultă din viaţa
porneşte de la toţi pentru a se aplica tuturor, oamenii au creat statul Dreptul şi statul iau socială a oamenilor şi după care se conduc,
fiind deci pentru toţi adevărata libertate. naştere din voinţa divină reflectată în voinţa în mod conştient, cei mai mulţi oameni, şi
Voinţa generală îşi găseşte expresia în drept. poporului. dreptul pozitiv, elaborat de stat, care dă
consacrare juridică dreptului social, cuprins
în formele juridice şi învestit cu forţa de
constr. a st-ui . Atunci c-d între dr. social şi
cel edictat de stat apar discrepanţe, este pusă
în pericol întreaga valoare fundamentală a
solidarităţii sociale.