Capitolul al IV-lea – Modelul de management în întreprinderile si

organizatiile din America de Nord

4.1. Mediul cultural american

Fundamentul valorilor culturale caracteristice societatii americane se constituie din

influenta curentului puritanian adus de imigrantii în Lumea Noua. El a fost principalul factor
care a pus bazele valorilor si ideologiilor americane. Curentul puritanian în crestinism s-a
concretizat într-o legatura strânsa între venerarea lui Dumnezeu si chemarea pentru munca.

Reprezentantul puritanian John Cotten explica ideologia:

„Când omul serveste (lucreaza) alt om, el de fapt serveste pe Dumnezeu, el pretuieste munca,
sinceritatea si rugaciunea astfel încât sa poata dobândi mântuirea”

Astfel ideologia puritaniana timpurie a consolidat aparitia ordinii sociale prin

acordarea unei importante fiecarui gen sau tip de munca. Crestinismul puritanian avea doua
chemari:

 una generala de a servi pe Dumnezeu;

 una particulara, respectiv munca sau afacerile personale.

Autodisciplina a fost de asemenea un lucru important, deoarece puritanienii nu se lasa

condusi de propriul succes sau esec. Omul de afaceri puritanian venereaza divinitatea în
evocarile sale atât în legatura cu obtinerea unui profit, dar si când se ajunge la pierderi. Astfel
elementul cheie al acestui curent este:

„Un om pios nu trebuie sa fie numai pios, ci trebuie sa fie si folositor”.

În perioada prerevolutionara Benjamin Franklin a acceptat valorile muncii puritaniene

redefinindu-le. El se concentreaza pe accentuarea importantei economisirii si a nevoii de
capital:

„Un om ar putea, daca nu stie cum sa economiseasca, sa ramâna toata viata

cu o munca istovitoare”.

Expansiunea catre vest a servit ca standarde de dezvoltare a vietii si activare a celor

mai simple si tangibile valori. F.Farmer examineaza aceste valori si concluzioneaza:

„un spirit nelinistit, nervos si plin de energie ... individualism dominant care
lucreaza atât pentru ceea ce este bun cât si pentru ceea ce este rau ...
capacitatea inovationala practica, lipsita de aspectul artistic rafinat”.

Tocqueville arata ca, preocupati de maretia realizarii, americanii tind sa pretuiasca

faptele mai mult decât idealurile competente si consecvente. El îi vede pe americani
individualisti si harnici, singura lor ratiune privind actiunile si atitudinile lor este
autointeresul.

Valorile culturale americane:

1. Individualismul si accentuarea autointeresului – constituie baza sistemului de valori a
celor mai multi americani. Fiecare persoana este considerata unica si valoroasa. În acest
context intimitatea, viata în familie, viata privata este considerata o conditie pozitiva si
este aparata de membrii societatii.

2. Realizarea si succesul au fost accentuate puternic de cultura americana. Mitul american

ne povesteste ca oricine lucreaza din greu poate sa obtina succesul în legatura cu ceea ce
si-a propus. Bogatia personala este pretuita pentru confortul pe care îl aduce, dar
reprezinta în acelasi timp o masura a realizarii individului însusi.

3. Activitatea si munca – se manifesta atât la nivel de executie, cât si la nivel managerial un

devotament fata de munca. Viata americana este activa, totul este planificat si programat.
Munca este respectata nu numai din cauza ca ea constituie o sursa de bogatie, ci, de
asemenea, de dragul de a realiza o activitate. Demnitatea unei persoane este puternic
influentata de lipsa unei activitati de munca. Americanii pretuiesc virtutile active si
reactioneaza pentru modelarea si controlul propriei lor vieti (în viziunea americana sa spui
despre o persoana ca este lenesa reprezinta o critica extrem de severa).

4. Eficienta si pragmatismul se refera mai mult la metoda de munca si actiune. Americanul

este cunoscut ca o persoana realista, practica si eficienta, care poate cauta repede si gasi
cele mai eficace cai de realizare si îndeplinire a unor scopuri sau activitati. Ei sunt criticati
datorita supraccentuarii tehnicii aplicate, lasând la o parte teoriile si cu putina referinta la
obiective. De aici rezulta o orientare practica care presupune numai ajustari pe termen
scurt pentru situatii inedite.

5. Orientarea morala – americanii se ghideaza în desfasurarea activitatii dupa termeni

morali rezultând onestitatea, franchetea si abordarea directa a problemelor de discutie.
Astfel modul deschis de a discuta vine în contrast cu numeroasele programe de instruire în
care se insista pe caracterul docil la locul de munca, deoarece americanii interpreteaza
acest comportament ca fiind nesincer, de manipulare si de neîncredere.

6. Libertatea este cea mai evidenta valoare care asigura manifestarea individualismului.
Individul are liberatea de a activa în lumea sociala în care cel mai potrivit, adaptat
supravietuieste. Libertatea este principiul de baza nu numai al laissez-faire-ului sistemului
economic din întreprinderile americane, dar si pentru cea mai mare parte din restul stilului
de viata american.

7. Egalitatea este o valoare proclamata în cadrul constitutiei, „toti oamenii sunt egali”. Se
pune problema daca valoarea libertatii nu intra în contradictie cu cea privind egalitatea.
Atunci când oamenii urmaresc libertatea într-un climat individualist, în care cel adaptat
supravietuieste, liberatatea conduce la polarizarea societatii în bogati si saraci. O încercare
de rezolvare a acestui conflict este de a face distinctie în privinta faptului ca idealurile
americanilor reclama egalitatea oportunitatilor si nu egalitatea rezultatelor. Competentele,
abilitatile si talentele fiecarui individ vor influenta ceea ce o persoana poate realiza sau
obtine.

8. Patriotismul – valoarea se manifesta prin atitudinea americanilor fata de statele

dictatoriale si tot ceea ce nu este american sau care ameninta valorile culturale si sociale
americane.
9. Confortul material. Americanii sunt interesati de a avea, a detine un volum mare de
bunuri materiale, întrucât ei vad în acestea recompensa muncii depuse. Ele reprezinta
simbolul realizarii, împlinirii si succesului.

10. Caracterul informal. Modalitatea de adresare, manierele, modul de a se îmbraca si de a

interactiona este mult mai informal decât în oricare dintre celelalte societati. Ca urmare a
valorii libertatii la nivelul individului aceasta se manifesta prin libertatea de exprimare si
comportament mai putin formal chiar fata de superiori.

4.2. Contextul economico-social din SUA

Sistemul politico-economic din SUA poate fi caracterizat ca un capitalism democratic.

Productia si distributia de bunuri sunt în cea mai mare parte în proprietatea privata. Forma
caracteristica capitalismului o reprezinta sistemul întreprinderii private. Structura economiei
americane are urmatoarele caracteristici:

- este reprezentata de o retea complexa de firme, a caror marime variaza;

- desi firmele mari detin o pondere semnificativa pe piata, segmentul reprezentativ al

economiei este cel al întreprinderilor mici.

Principalele forme de organizare a firmelor americane sunt:

a) Cu proprietate personala – proprietorship – întreprinderi cu un singur proprietar

care detine controlul asupra activitatilor firmei. Proprietarul este raspunzator
personal pentru toate obligatiile întreprinderii, iar profitul obtinut se considera
parte a veniturilor personale.

b) Firma asociata – partnership – întreprinderi cu doi sau mai multi asociati ce au

calitatea de coproprietari. Ei îsi împart responsabilitatea fata de obligatiile legale
ale firmei, fiind raspunzatori cu averea lor personala, si îsi redistribuie profiturile
în functie de cota de proprietate. Toti partenerii participa direct si nemijlocit la
managementul firmei.

c) Corporatia – corporation – este o unitate economica separata si distincta de

proprietari. Obligatiile proprietarilor sunt limitate, iar managementul este asigurat
de presedinte si directorii executivi. Comitetul Director este ales anual si exercita
controlul integral asupra întregii activitati. Profitul firmei este impozitat separat,
iar dividendele sunt considerate drept parte a venitului personal al proprietarilor.

Întrucât guvernul este implicat în unele laturi ale economiei acest sistem poate fi
definit mai degraba ca o economie mixta. Guvernul influenteaza afacerile prin legislatie
(legile antitrust), prin actiunile executivului precum si ale agentiilor administrative. Cele mai
semnificative influente pot fi remarcate în domenii prioritare cum sunt: poluarea mediului
ambiant, productia de energie, sanatatea, protectia consumatorului, învatamântul si relatiile
management-sindicate.

Capitalismul american prezinta urmatoarele caracteristici:

 a) Proprietatea privata – îndeplineste doua functii. Prima se refera la plasarea puterii
privind utilizarea resurselor productive în mâinile indivizilor. A doua consta în faptul
ca ea reprezinta stimulentul pentru acumularea de valoare.

b) Motivatia pentru profit – semnifica dorinta de a desfasura o activitate economica

pentru a obtine profit. În economia SUA managementul întreprinderii private
stabileste cel mai eficient echilibru între disponibilitatea, calitatea factorilor de
productie si pret. Profitul reprezinta mecanismul central, cel mai important element de
control al modului în care se desfasoara activitatile într-o întreprindere.

c) Piata si concurenta – piata este libera, consumatorii au o puternica influenta asupra a

ceea ce se va produce prin puterea pe care o exercita cererea, iar producatorii
influenteaza productia prin noile produse sau prin activitatile promotionale. Politica
nationala consta în încurajarea competitiei între întreprinderi, fiind o modalitate de a
mentine eficienta economiei.

d) Natura relatiilor guvern-afaceri – în economia americana este acceptat rolul

guvernului în complexa societate industriala prin legislatie si actiunile executivului
precum si prin agentiile administrative. Exista o serie de reglementari la nivelul
statelor componente care influenteaza afacerile. Cele mai semnificative pot fi
remercate pe urmatoarele domenii prioritare: poluarea mediului ambiant, productia de
energie, sanatatea, protectia consumatorului, învatamânt si relatiile management-
sindicate

e) Libertatea de alegere a consumatorilor – capitalismul democratic din SUA se

caracterizeaza printr-o mare libertate de alegere a bunurilor si serviciilor de catre
cumparatori. Acest lucru încurajeaza inovarea si schimbarea, atât în domeniul
produselor cât si în cel al metodelor si procedeelor de distributie al acestora.

4.3. Particularitatile managementului american

Managementul întreprinderilor din SUA este unul dintre cele mai copiate din lume,
atât datorita performantelor acestor întreprinderi, dar mai ales ca urmare a faptului ca în
contextul SUA au fost realizate cele mai numeroase cercetari, s-au pus în aplicare cele mai
multe si variate sisteme, metode si tehnici de management.

a) Stilul managerial

Managerii din SUA pretind a practica un management participativ, care însa este greu
de explicat în contextul tendintei lor spre operativitatea adoptarii deciziilor. În ciuda
eforturilor companiilor americane în vederea adoptarii stilului participativ este necesara o
perioada mai lunga de timp pîna ce aceste schimbari complexe specifice acestui stil sa poata fi
puse în aplicare. Stilul de management are la baza modelul anglo-saxon al capitalismului
bazat pe reusita individului si a profitului pe termen scurt.

Stilul managerial manifesta o tendinta puternic autoritara, determinata de ideologia ca

statutul unei persoane este stabilit în exclusivitate de propriile performante în munca.

Managerii americani au responsabilitatea deciziilor individuale. Traditional, managerii

americani au pus accent pe distinctia dintre activitatile manageriale si cele de executie.
Aceasta distinctie a fost întarita de prejudecata ca managerii reprezinta si apara interesele
proprietarilor, în timp ce restul salariatilor actioneaza împotriva acestora. Managerii si-au
retinut anumite prerogative decizionale, precum dreptul de a aloca resursele si dreptul de a
face recrutari si concedieri. Acest lucru a condus, în general, la reducerea participarii
executantilor la procesele decizionale privind organizarea sau strategia firmei. Managerii de
vârf au responsabilitati în obtinerea rezultatelor la nivel organizational si au si autoritate
totala. În acest context rezultatul este ca adoptarea deciziilor se face în exclusivitate de catre
manageri, iar natura relatiilor în cadrul organizatiilor americane este de tipul autoritate-
responsabilitate.

Nivelul redus de participare a angajatilor la procesul decizional a avut ca si rezultat

formarea unui proces decizional centralizat în care predomina deciziile individuale. Ca
urmare se poate observa în cadrul întreprinderilor americane o predominanta a structurilor
ierarhice înalte cu accentuarea pozitiilor manageriale specializate pe natura obiectivelor
urmarite de organizatie. Lantul de omanda este directionat de sus în jos, cu o specializare
înalta a departamentului sau grupului de munca si o responsabilitate concentrata la nivelul
managerilor pentru toate deciziile ce influenteaza munca si motivarea angajatilor.

Comunicarea interna în organizatiile americane se bazeaza pe schimbul de informatii

pe suporti scrisi, tablouri de bord formalizate. Circularele, directivele si sugestiile scrise sunt
omniprezente în cadrul firmei. Presiunea din partea actionarilor impune realizarea unor
rapoarte regulate si actualizarea permanenta a previziunilor.

Reuniunile în întreprinderile americane prezinta unele particularitati: sunt centrate pe

un obiectiv dat, se finalizeaza prin decizii concrete si solutii precise si sunt conduse de un
presedinte de sedinta care nu este neaparat la cel mai înalt nivel ierarhic, dar care dispune de o
capacitate recunoscuta de mediere. Întregul proces de comunicare este influentat si de distanta
redusa fata de putere.

Comunicarea precisa stilul simplu si clar se poate observa si în procesul de negociere

unde americanii prezinta urmatoarele trasaturi:

⇒ Sunt individualisti, doresc sa negocieze singuri.

⇒ Se comporta familiar înca de la început.

⇒ Pun toate cartile pe masa chiar de la începutul discutiei si apoi negociaza pe baza ofertei.

⇒ Analizeaza propunerile din perspectiva rentabilitatii investitiilor sau a termenului de

obtinere a rezultatelor.

⇒ Îi deranjeaza tacerea sau momentele de pauza în timpul negocierilor.

⇒ Sunt insistenti si considera ca întotdeauna exista o solutie.

⇒ Privesc negocierea ca pe o problema ce se rezolva prin compromisuri.

⇒ Considera stilul american ca fiind cel mai bun.

⇒ Folosesc adesea forta ca argument, respectiv votul majoritatii, si nu îsi pierd timpul sa
obtina consens.

O forma specifica de management centrat pe activitatile de productie conturate în

SUA, îl reprezinta managementul integrat al productiei. În esenta acest tip de management
reuneste, de o maniera interdependenta trei abordari manageriale eficace ale activitatii de
productie:

⇒ Tehnologia de prelucrare – presupune realizarea activitatilor de productie având la baza

un solid fundament informatic.

⇒ Gestiunea stocurilor în timp real – asigura o diminuare substantiala a timpilor de stocare

si aprovizionare, si concomitent a costurilor

⇒ Managementul calitatii totale – presupune perfectionarea continuua a activitatilor si a

elementelor implicate în aceasta activitate si satisfacerea necesitatilor clientilor.

Scopul MIP = eliminarea barierelor dintre fazele, functiile si scopurile productiei

pentru a crea un sistem centrat pe obtinerea de valoare adaugata.

b) Politica de resurse umane

Americanii sunt recrutati cu rapiditate si sunt eliberati din functie tot atât de rapid. Însa
a fi concediat nu reprezinta un stigmat. Americanii au tendinta de a schimba frecvent firma si
locul de munca, din acest motiv firmele prefera sa schimbe personalul în functie de nevoi, în
loc sa investeasca în pregatirea acestuia. Aceasta politica este reflectata de faptul ca cele mai
mari investitii în resursele umane sunt orientate catre domeniul selectiei si recrutarii.

În managementul resurselor umane firmele americane îsi stabilesc urmatorul scop

general: îmbunatatirea motivarii ca premisa de crestere a eficientei utilizarii resursei umane.
În activitatile specifice managementului resursei umane sunt angajate trei categorii de
persoane:

- Prima care poarta întreaga responsabilitate în acest domeniu este reprezentata de

managementul de nivel superior, respectiv presedintele organizatiei care impune un
anumit climat de munca. El este ajutat de directorii executivi în stabilirea obiectivelor
si politicilor din acest domeniu.

- A doua categorie este reprezentata de toti managerii organizatiei, care pun în practica
politica de resurse umane.

- A treia categorie este reprezentata de departamentul de personal care are rolul activ în
procesul de adoptare a deciziilor legate de resursa umana la nivelul organizatiei si de
elaborare a strategiei din perspectiva resurselor umane.
 Individualismul agresiv este stapânit în interiorul organizatiei, prin reguli stricte
privind activitatea interna si circuitul documentelor.

Promovarea are la baza calitatile, nivelul de pregatire si vechimea personalului. Vârsta

managerilor de vârf sprijina concluzia conform careia experienta joaca un rol important în
promovarea în functii de conducere. Rezultatele unui studiu au demonstrat ca 75% dintre
managerii de vârf aveau cel putin 45 de ani când au fost promovati.

Pregatirea în domeniul managementului se realizeaza în primul rând la nivel

individual, în scoala unde se pun bazele gândirii economice. Diploma universitara este
considerata de catre managerul american a fi un punct de plecare indispensabil, completat mai
târziu printr-o pregatire în afaceri. Întreprinderile asigura ulterior o pregatire a personalului,
atât prin programe în afara întreprinderii, în scoli si universitati specializate, cât si în interiorul
organizatiei. Întreprinderile americane nu se disting foarte mult de cele din alte tari, în ceea ce
priveste organizarea acestei pregatiri în interior, decât prin maniera în care încearca sa se
pastreze în cadrul întreprinderii ambianta universitara. Astfel, daca în alte firme acestea poarta
numele de centre de formare, în întreprinderile americane acestea sunt institutii, colegii
campusuri universitare ale întreprinderii.

Motivarea managerilor si a salariatilor americani nu are conotatii complexe ca în cazul

managerilor companiilor europene sau orientale, constând în general în recompense banesti.
Acordarea de prime, de participatii la profit sau de actiuni preferentiale, reprezinta
principalele metode de motivare. Tinerii angajati sunt deseori motivati si de oportunitatile de
promovare. Emotia competitiei si sansa de a demonstra capacitatea de a rezolva probleme
satisfac aspiratiile multor tineri americani. Dar, spre deosebire de europeni, americanii au
nevoie de receptivitate, de încurajare permanenta si de laude din partea superiorilor.

c) Relatia cu sindicatele

În SUA exista doua tipuri de sindicate: sindicate organizate pe criteriul profesiei si

sindicate organizate pe criteriul ramurii de activitate. În general sindicatele de ramura poarta
negocieri la nivel national, cu reprezentantii companiilor, scopul lor final fiind acela de a
stabili termenii contractului de munca colectiv. În schimb, sindicatele profesionale tind sa
negocieze numai la nivel local. Organizatiile internationale ale acestor sindicate nu se implica
în negocieri colective. Reprezentantii organizatiilor internationale ofera sprijin si expertiza
sindicatelor locale, acestea din urma fiind cele care poarta negocierile.

În SUA, relatiile sindicate-management au fost întotdeauna tensionate. Angajatii sunt

atrasi de afilierea la aceste sindicate datorita faptului ca reprezentarea colectiva le permite sa
negocieze cu managerii companiilor de pe o pozitie de egalitate.

Sindicatele au avut o contributie deosebita la îmbunatatirea conditiei muncitorilor, în

principal prin negocierea cresterilor salariale, a beneficiilor extrasalariale si a îmbunatatirii
mediului de munca. Datorita dezvoltarii puternice a sectorului industrial, a productivitatii
crescute si a avantajelor tehnologice ale SUA, companiile au avut capacitatea sa satisfaca
cererile privind cresterea recompenselor monetare si nemonetare ale salariatilor. Astfel
sindicatele si-au demonstrat utilitatea în fata muncitorilor.

d) Etica în afaceri
 O trasatura de baza a culturii manageriale americane o reprezinta, în prezent, obtinerea
consensului asupra a ceea ce este bun si drept, asupra a ceea ce este cinstit, corect si
responsabil. În ultimul timp se pune un accent tot mai mare pe elaborarea si adoptarea
codurilor de etica, având ca obiectiv principal pastrarea consumatorilor, protejarea acestora si
chiar a colectivitatii.

Aceste coduri de etica îsi propun promovarea unor atitudini si comportamente

adecvate în folosul angajatilor, dar si al firmei, care sa permita reglarea situatiilor de criza prin
intermediul unor sisteme de comunicare specifice. Nu trebuie neglijata importanta codurilor
de etica, pentru manageri acestea fiind atât o modalitate de control, cât si un instrument de
apreciere privind respectarea si îndeplinirea responsabilitatilor.

Daca în SUA accentul se pune pe responsabilitatea sociala a firmei, Japonia

promoveaza spiritul de echipa, iar Europa pune accent pe respectarea drepturilor omului.

În concluzie caracteristicile negative ale managementului american s-ar rezuma la:

⇒ Preferinta managerilor americani pentru câstiguri masurabile si pe termen scurt în

defavoarea investitiilor pe termen lung în activitatea de cercetare si în echipamente mai
productive.

⇒ Dezvoltarea activitatii prin fuziuni si achizitii si mai putin prin dezvoltarea si lansarea de
produse noi si cucerirea de noi piete.

⇒ Concentrarea managerilor asupra carierei proprii si mai putin asupra bunastarii firmei ca
întreg.

⇒ Pregatirea preponderent financiar-contabila a managerilor de vârf, fapt ce face ca firma sa

fie condusa pe baza cifrelor, fara a lua în considerarea caracteristicile tehnice ale produselor,
specificul industriei etc.

⇒ Consumul inutil de timp si de bani în conflicte cu sindicatele, cu autoritatile publice si cu

alte companii

America de Nord

Si America de Nord se poate mandri cu o varietate de obiceiuri si traditii, in mare parte ca

urmare a influentelor europene. Traditiile de nunta mexicane stau sub semnul cultural al
Spaniei si Frantei, insa pe langa aceste influente de data oarecum recenta, in obiceiurile de
nunta inca se mai regasesc ecouri ale culturilor stravechi, care merg pana la civilizatiile
precolumbiene. Aici, mirii sunt uniti cu ajutorul unui rozariu in timpul ceremoniei, si tot
atunci mirele trebuie sa ofere sotiei sale 13 monede din aur pentru a-i garanta acesteia
suportul material in noua viata de cuplu. La receptia de nunta, invitatii trebuie sa formeze o
figura in forma de inima in jurul cuplului, in timp ce acesta va dansa primul dans ca sot si
sotie.

Traditiile canadiene au fost influentate invariabil atat de cele englezesti, cat si cele
frantuzesti, reusind insa sa realizeze un melanj reusit intre cele doua culturi europene.
La capitolul influente, Statele Unite se prezinta cel mai bine, intrucat oamenii ajunsi aici din
toate colturile lumii au adus cu ei si cultura in sanul carora s-au dezvoltat. Tocmai partea de
istorie recenta face ca in aceasta tara obiceiurile de nunta sa fie foarte flexibile, prin urmare,
oricat de ciudat este scenariul unei nunti, aici este realizabil. In ultimii ani, la mare moda sunt
nuntile intime, care se desfasora in gradina din spatele casei. Traditiile nu reprezinta o
trasatura comuna, in mare parte si din cauza faptului ca aici insusi cuvantul "traditie" poate
comporta o multime de acceptiuni. Prin urmare, ingaduinta cu care este privita desfasurarea
ceremoniilor de casatorie, le permite viitorilor soti sa isi elaboreze propriul scenariu al
nuntii, fara a fi conditionati in vreun fel. In vreme ce in alte colturi ale lumii ceremonialul
religios al uniunii are un caracter sacru, in Statele Unite perechile au libertatea de a-si scrie
singure juramintele prin intermediul carora isi declara dragostea si angajamentul unul fata de
celalalt cu propriile lor cuvinte, exprimandu-si sentimentele intr-un mod unic.

În SUA, cu cinci săptămâni înainte de Crăciun, în fiecare duminică, americanii aprind câte o
lumânare, fiecare reprezentând câte ceva. În seara Crăciunului, toate acestea sunt reaprinse
pentru a sărbători Naşterea Domnului. La masă se mănâncă curcan, iar specialitatea
Crăciunului este o prăjitură cu fructe confiate. În America se împodobesc clădirile cu pomi de
Crăciun, punctul central al sărbătorii fiind cadoul (achiziţionat, de regulă, din magazin), adus,
aici şi în Canada, de ''Santa Claus''.