Cuprins........................................................................................................................................................

1
Introducere..................................................................................................................................................2
Criterii de clasificare a depozitelor..............................................................................................................2
Amenajarea interioară a unui depozit.........................................................................................................4
Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale..................................................................................7
Tehnologia amplasării şi păstrării mărfurilor în depozite............................................................................8
Implantarea mărfurilor în depozite.............................................................................................................9
Aranjarea marfurilor în depozit.................................................................................................................10
Factorii care determină organizarea depozitării........................................................................................11
Principii de amplasare și așezare a mărfurilor în depozit..........................................................................11
Determinarea suprafeței de depozitare...................................................................................................12
Bibliografie................................................................................................................................................13

1
 Amplasarea marfurilor in depozite

1. Introducere:

Depozitele sunt spaţii, respectiv puncte de stocare, care sunt implantate în drumul fizic al
unui produs de la producător la utilizatorul final.
Trebuie făcută distincţie între noţiunea de magazie şi cea de depozit. Se apreciază că,
magazia este spaţiul de depozitare pentru materii prime, materiale, în general bune în curs de
prelucrare sau utilizare, în timp ce depozitul are rolul de a păstra, în perfecte condiţii de siguranţă
calitativă şi cantitativă, mărfurile destinate vânzării către clienţi.
Noţiunea de depozit poate fi definită din punct de vedere economic şi din punct de vedere
tehnic.
Din punct de vedere economic, depozitul reprezintă unitatea de bază în cadrul proceselor
de aprovizionare tehnico- materială care cuprinde totalitatea stocurilor de materiale sau produse
finite păstrate în cadrul întreprinderii în vederea aprovizionării neîntrerupte a secţiilor şi
atelierelor şi pentru asigurarea ritmicităţii livrărilor către beneficiari.
Din punct de vedere tehnic depozitele sunt formate din totalitatea construcţiilor sau suprafeţelor
special amenajate, împreună cu utilajele, instalaţiile şi dispozitivele necesare efectuării diverselor
operaţii, în vederea păstrării materialelor sau produselor finite.

2. Criterii de clasificare a depozitelor

 A. După funcția pe care o îndeplinesc:

 Depozite de aprovizionare
 Depozite de desfacere
 Depozite de păstrare
 B. După locul pe care îl ocupă în procesul de realizare a mărfurilor:
 Depozite din sfera producției
 Depozite din sfera circulației (distribuției)
 Depozite mixte

2
 C. După destinația în consum a bunurilor depozitate:
 Depozite de materiale pentru producție și exploatare
 Depozite de materiale pentru investiții, construcții, reparații
 Depozite de mărfuri pentru consumul final al populației
 D. În funcție de gradul de specializare:
 Depozite universale
 Depozite specializate
 E. În funcție de nomenclatorul bunurilor depozitate:
 Depozite de produse metalice
 Depozite de piese de schimb
 Depozite pentru materiale pentru construcții
 Depozite de produse agroalimentare
 Depozite pentru mărfuri chimice etc.
 F. După tipul de construcție:
 Depozite deschise
 Depozite semideschise
 Depozite închise
 G. După gradul de mecanizare:
 Depozite nemecanizate (operațiunile sunt efectuate manual)
 Depozite parțial mecanizate
 Depozite mecanizate și automatizate
 H. În funcție de aria de servire:
 Depozite ale unităților de desfacere
 Depozite centrale ale întreprinderilor
 Depozite de secții, sectoare, filiale

3
 3. Amenajarea interioară a unui depozit

În cadrul unui depozit comercial întâlnim un flux comercial compus din următoarele
procese: preluare- recepţie, depozitare- stocare, livrare. În general, pentru orice suprafaţă
comercială care întruneşte atributele unui depozit, fluxul tehnologic se compune din: intrare –
păstrare – depozitare – stocare – vânzare – livrare. În proiectarea tehnologiei amenajării unui
depozit trebuie să se aibă în vedere ca diferitele operaţii şi procese de bază, necesare îndeplinirii
scopului pentru care a fost creat, să se deruleze într-o înlănţuire logică în spaţiu şi timp.
Organizarea depozitului trebuie astfel făcută încât cele două circuite, respectiv circuitul de stocaj,
constituit din recepţie şi stocaj, şi circuitul de service, constituit din livrarea mărfurilor, să nu se
suprapună.
La amenajarea interioară a unui depozit trebuie cunoscute următoarele elemente:
 Sistemul constructiv al depozitelor: suprafaţă şi înălţime, numărul nivelurilor pe care se
desfăşoară suprafaţa depozitului, dotarea cu rampe de încărcare – descărcare;
 Condiţiile de depozitare determinate de specificul produselor: cerinţe speciale de temperatură
şi umiditate, necesitatea ccesului pentru controlulu periodic şi efectuarea de operaţii de
întreţinere a produselor în timpul depozitării, asigurarea respectării ordinii primul produs
intrat – primul produs ieşit;
 Modul de ambalare; natura, forma geometrică şi rezistenţa mecanică la stivuire a ambalajelor
de transport;
 Tipul de palete folosite.
Preluarea mărfurilor din spaţiile de depozitare are o mare importanţă datorită costurilor de
manipulare pe care le presupune. În principiu, există trei modalităţi de preluare a mărfurilor
pentru constituirea comenzilor:
- selecţia individuală. Produsele sunt prelucrate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit
loc din spaţiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de
expediere spre clienţi. Ulterior, este preluat un alt produs.
- Ruta de prelucrare. Personalul responsabil de manipularea mărfurilor parcurge în depozit
o anumită rută, care îi permite să preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre
platforma de expediere. Numărul produselor preluate depinde de caracteristicile acestora
şi de capacitatea echipamentului de manipulare folosit.

4
 - Aria repartizată pe lucrător. Fiecare membru al personalului depozitului este responsabil
de o anumită zonă. Pentru asamblarea comenzilor, aplică fie selecţia individuală fie ruta
de prelucrare, în aria atribuită.
Pentru aranjarea mărfurilor în depozit se aplică urătoarele criterii:
- complementaritatea. Produsele care sunt folosite împreună în consum şi sunt solicitate de
clienţi în cadrul aceleiaşi comenzi vor fi amplasate în apropiere.
- Compatibilitatea. Aranjarea mărfurilor în depozit trebuie să ia în considerare
caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt cele care pot fi amplasate în
apropiere, fără a genera riscuri.
- Popularitatea. Utilizarea acestui criteriu are la bază diferenţele existente între produse în
privinţa vitezei de circulaţie. În cazul în care un produs cu circulaţie rapidă este preluat
din stoc în cantităţi mai mici decât cele în care este furnizat, se recomandă amplasarea lui
în apropierea punctelor de expediere către clienţi.în consecinţă, cu ocazia fiecărei
operaţiuni de preluare, distanţa pe care o vor parcurge astfel mărfurile va fi cea mai
scurtă.
- Mărimea. Potrivit acestui criteriu, mărfurile de dimensiuni mici se amplasează în
apropierea zonelor de expediţie. Se asigură în acest mod o densitate mare de produse în
proximitatea punctelor de livrare. Criteriul mărimii garantează cel mai mic cost de
manipulare doar în cazul în care produsele de dimensiuni mici sunt cele care au o
circulaţie rapidă.
O exploatare raţională a unui depozit se realizează prin respectarea următoarelor principii
generale:
 Depozitarea mărfurilor corespunzător proprietăţilor de utilizare;
 Alocarea unor spaţii izolate specializate, pentru mărfurile cu proprietăţi particulare
deosebite ( camere frigorifice, de uscare)
 Exploatarea, într-o concepţie tehnologică unitară, a întregii suprafeţe de depozitare;
 Utilizarea la maximum a capacităţilor de depozitare;
 Corelarea mobilierului de păstrare cu funcţiile principale pe care le îndeplineşte
depozitul respectiv;
 Asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor;
 Proiectarea şi construcţia depozitului în consens cu cerinţele de mecanizare a muncii.

5
 În funcţie de amplasarea principalelor zone recepţie, depozitare, expediţie există trei
variante de flux al mărfurilor într-un depozit:
1. circulaţia mărfurilor în linie dreaptă când zonele de recepţie şi expediţie sunt paralele, fiind
aşezate pe două laturi opuse ale depozitului; - proces tehnologic liniar;
2. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 90 o, când zonele de recepţie şi expediţie sunt amplasate
perpendicular pe două laturi alăturate ale depozitului;- proces tehnologic în L;
3. circulaţia mărfurilor în arc de cerc de 180, când zonele de recepţie sunt amplasate pe aceeaşi
latură a depozitului. – proces tehnologic în U.
Ţinând seama de rol şi destinaţie, suprafaţa totală a oricărui depozit este formată din:
 suprafaţa pentru păstarrea efectivă a mărfurilor, care are greutatea specifică cea mai mare în
suprafaţa totală a depozitului şi un rol principal în funcţionarea acestuia;
 suprafaţa auxiliară, menită a deservi operaţiunile adiacentei funcţiei principale a depozitului,
constituită din mai multe încăperi şi spaţii, în care au loc diferite operaţiuni: dezambalare,
recepţionarea mărfurilor, preambalarea produselor, păstrarea provizorie a mărfurilor respinse
la recepţie, laboratoare de analiză;
 suprafaţa administrativă şi cu caracter social;
 spaţiul de ciculaţie – culoare, coridoare, spaţiul ocupat de scări, lift;
 spaţiul ocupat de elementele constructive ale clădirii – stâlpi, coloane de susţinere, ziduri
interioare despărţitoare.
Este eficient şi recomandabil ca cea mai mare parte din suprafaţa totală a construcţiei să
fie rezervată încăperilor operative, respectiv între 80-90%. Din suprafaţa operativă a depozitului
se delimitează şi se separă aşa-numita suprafaţă utilă a depozitului. Ea se compune din.:
încăperile unde se păstrează efectiv mărfurile; suprafaţa trecerilor dintre stive, stelaje, respectiv
trecerile pe unde se aduc şi se scot mărfurile din depozit.

6
4. Dotarea depozitului cu mobilier şi utilaje comerciale

Exploatarea raţională a volumului util al depozitelor, reducerea timpului necesar formării

comenzilor, uşurarea muncii salariaţilor, presupune dotarea, pe de o parte, cu tipuri de mobilier
adecvat sistemelor de depozitare moderne, care au la bază paletizarea şi conteinerizarea
mmâărfurilor, iar, pe de altă parte, cu tipuri de utilaje comerciale care să asigure mecanizarea şi
automatizare proceselor de muncă specifice diferitelor faze ale tehnologiei din depozite.
Tipuri de mobilier şi utilaje comerciale
În funcţie deanumite caracteristici, dotările dintr-un depozit se clasifică în diferite grupe:
a. după natura lor:
 un sistem intern de recipienţi, reprezentat de mijloace de depozitare cum sunt:
containere, rafturi de orice fel, tancuri şi palete;
 mijloacele muncii tehnice, respectiv toate mecanismele şi utilajele mecanizate şi
automatizate; insatlaţii de transport, de ambalare, sortare;
b.după funcţiile pe care le îndeplinesc şi aparteneţa lor la diferite procese tehnologice:
 mijloace pentru depozitare: palete, recipienţi, tancuri, silozuri;
 mijloace pentru supravegherea şi păstrarea mărfurilor: mijloace de ambalare, aparate
de control;
 mijloace pentru porţionare şi condiţionare: echipamente pentru dozare, maşini de
măsurat, tăiat, mijloace de ambalare;
 mijloace pentru sortarea mărfurilor: aparate şi instalaţii de sortare, maşini de
calibrare;
 mijloace pentru transport şi ambalare: aparate de ridicat, aparate pentru servirea
rafturilor, palete;
 mijloace pentru asigurarea unor servicii materiale de etichetare, împachetare.
c.după locul lor în fluxul tehnologic al depozitului:
 dotări tehnice principale: toate mijloacele de muncă ce îndeplinesc o anumită funcţie
a depozitului;
 dotări complementare, acele mijloace ale muncii care susţin sau completează
capacitatea de funcţionare a dotărilor tehnice principale: mijloace de control,
dispozitive care asigură depozitarea, mijloace care ajută la transportul intern.

7
5. Tehnologia amplasării şi păstrării mărfurilor în depozite

Mărfurile, recepţionate conform cantităţii şi calităţii sunt plasate în spaţiu de depozitare.

Spaţiu de depozitare este condiţionată de:
 numărul şi suprafaţa raioanelor de depozitare;
 specificul mărfurilor în funcţie de frecvenţa şi structura aprovizionărilor.
Organizarea interioară a depozitului trebuie să respecte o serie de reguli:
a) menţinerea ordinei şi siguranţei de păstrare a mărfurilor;
b) identificarea cu uşurinţă a fiecărui articol;
c) accesul facil la fiecare articol fără a deplasa alte produse;
d) preluarea mărfurilor din depozit după principiul “primul intrat, primul
ieşit”;
e) respectarea normelor tehnice şi sanitare de păstrare a diferitor produse.
Important este faptul de a întări după fiecare produs, un grup de produse un loc permanent de
depozitare.

Stocarea în depozit se face în funcţie de viteza de circulaţie a produselor depozitate. Produsele

depozitate pentru un timp scurt sunt stocate în apropierea culoarului principal de circulaţie, cele
care sunt stocate pentru mult timp sunt aşezate în zonele mai îndepărtate.
Zona I - se stochează mărfuri care au o viteză mare de circulaţie
Zona II - se stochează mărfuri care au o circulaţie lentă
Zona III - se păstrează stocurile de rezervă
Locurile de păstrare a mărfurilor sunt codificate prin întroducerea unei fişe de sortiment (dacă nu
există calculator). Codul trebuie să fie format din minimum trei numere. Astfel pentru localizarea
unui punct în spaţiu se impune numerotarea şirurilor de stelaje, numerotarea poziţiei celulei în
lungul culoarului de circulaţie şi numerotarea nivelului la care se găseşte celula. În acest sistem
de codificare, de exemplu, codul unei celule din al treilea şir de stelaj, al unsprezecelea rind şi al
cincelea nivel este: 3.11.5.

8
6. Implantarea mărfurilor în depozite.

În prezent, toate sistemele de stocare sunt destinate să primească şi să depoziteze un

număr mare de articole şi s-a constatat adesea, că în cadrul aceleaşi familii de produse unele
articole pot să difere prin greutate, valoare, volum şi bineînţeles frecvenţa lor de ieşire din
stoc.
Utilizarea metodei ABC în gestiunea stocurilor permite îmbunătăţirea performanţelor
celor care pregătesc comenzile, cât şi optimizarea traseelor acestora cu scopul de a evita
deplasările inutile şi de a face să corespundă timpii de deplasare cei mai scurţi cu articolele
cele mai solicitate. Alegerea criteriului metodei ABC depinde, în mod esenţial, de obiectivele
care trebuie realizate. Criteriile cele mai frecvent utilizate sunt frecvenţele ieşirilor din stoc,
ponderile articolelor şi costurile articolelor.

Amplasarea marfurilor este considerata o componenta de sustinere, întrucât nu este

prezenta în sistemele logistice ale tuturor firmelor. Produse cum automobilele, de exemplu,
nu necesita existenta unor depozite pentru pastrarea pe perioada mai îndelungata. Principalele
activitati legate de depozitarea marfurilor sunt:
• stabilirea necesarului de spatii de depozitare;
• alegerea amplasamentului depozitelor;
• determinarea numarului de depozite necesare;
• stabilirea configuratiei depozitului;
• amplasarea marfurilor în spatiul de depozitare.
Influentata în mod direct de deciziile referitoare la depozitare, manipularea produselor are o
pondere considerabila în costurile logistice. Totodata, ea are impact asupra duratei ciclului
comenzii si implicit asupra nivelului serviciului pentru client.
Eficacitatea manipularii materialelor este conditionata de urmatoarele activitati:
• alegerea echipamentului de manipulare (manuale, mecanizate);
• unitizarea încarcaturilor (consolidarea unor ambalaje de dimensiuni mici într-o încarcatura de
marime mai mare) prin paletizare si containerizare;
• introducerea/preluarea materialelor în/din spatiul de depozitare.

9
7. Aranjarea marfurilor în depozit

Una dintre deciziile importante referitoare la depozitare este legata de aranjarea produselor în
spatiile de pastrare. Obiectivele urmarite în procesul de aranjare a produselor sunt
urmatoarele:
(i) minimizarea costurilor de manipulare;
(ii) utilizarea la maximum a spatiului de depozitare;
(iii) îndeplinirea anumitor cerinte referitoare la compatibilitatea produselor,
preluarea marfurilor pentru asamblarea comenzilor, la securitate si
evitarea incendiilor.
Preluarea marfurilor din spatiile de depozitare are o mare importanta datorita costurilor de
manipulare pe care le presupune. În principiu, exista trei modalitati de preluare a marfurilor
pentru constituirea comenzilor:
a. selectia individuala. Produsele sunt preluate pe rând, unul câte unul. Dintr-un anumit loc
din spatiul de depozitare, este preluat un singur produs, care este adus pe platforma de
expediere spre clienti. Ulterior, este preluat un alt produs.
b. ruta de preluare. Personalul responsabil de manipularea marfurilor parcurge în depozit o
anumita ruta, care îi permite sa preia mai multe produse, înainte de a se îndrepta spre
platforma de expediere. Numarul produselor preluate depinde de caracteristicile acestora si
de capacitatea echipamentului de manipulare folosit.
c. aria repartizata pe lucrator. Fiecare membru al personalului depozitului este responsabil
de o anumita zona. Pentru asamblarea comenzilor, aplica fie selectia individuala fie ruta de
preluare, în aria atribuita.
Pentru aranjarea marfurilor în depozit se aplica frecvent o serie de reguli intuitive. Aceste
reguli se bazeaza pe urmatoarele criterii:
a. complementaritatea. Produsele care sunt folosite împreuna în consum si sunt solicitate de
clienti în cadrul aceleiasi comenzi vor fi amplasate în apropiere.
Complementaritatea este un criteriu relevant pentru modalitatea bazata pe rutele de preluare.
b. compatibilitatea. Aranjarea marfurilor în depozit trebuie sa ia în considerare
caracteristicile lor merceologice. Produsele compatibile sunt cele care pot fi amplasate în
apropiere, fara a genera riscuri.

10
 c. popularitatea. Utilizarea acestui criteriu este determinata de diferentele existente între
produse, în privinta vitezei de circulatie. În cazul în care un produs cu circulatie rapida este
preluat din stoc în cantitati mai mici decât cele în care este furnizat, se recomanda amplasarea
lui în apropierea punctelor de expediere spre clienti. În consecinta, cu ocazia fiecarei
operatiuni de preluare, distanta pe care o vor parcurge astfel de marfuri va fi cea mai scurta.
d. marimea. Potrivit acestui criteriu, marfurile de dimensiuni mici se amplaseaza în
apropierea zonelor de expediere. Se asigura astfel o densitate mare de produse în
proximitatea punctelor de livrare. Criteriul marimii garanteaza cel mai mic cost de
manipulare doar în situatiile în care produsele de dimensiuni mici sunt cele care au o
circulatie rapida.

8. Factorii care determină organizarea depozitării:

Cantitatea și volumul mărfurilor depozitate;

Destinația mărfurilor depozitate;
Varietatea nomenclatorului de mărfuri din depozit;
Ritmicitatea primirii și livrării loturilor de mărfuri;
Caracteristicile mărfurilor depozitate;
Metodele de condiționare a mărfurilor în vederea livrării, prezentării în spațiul comercial sau
consumului productiv.
Metodele de alimentare a sectoarelor, subunităților sau a locurilor de muncă.
Forma de prezentare a mărfurilor – în vrac sau ambalate

9. Principii de amplasare și așezare a mărfurilor în depozit :

Repartizarea mărfurilor pe depozite și amplasarea lor în funcție de caracteristicile

asociative ale acestora și anume:
Condițiile de microclimat ce trebuie asigurate
Proprietățile fizico-chimice și mecanice
Condițiile de prezentare – modul de ambalare

11
Modul de manipulare la care se pretează.
Amplasarea mărfurilor în depozit după frecvența intrărilor și ieșirilor – cele cu frecvență
mare vor fi amplasate cât mai aproape de zona de evacuare a depozitului.
Amplasarea mărfurilor în depozit după volumul și greutatea lor – asigurarea stabilității
instalației de depozitare.
Principiul FIFO – evitarea deprecierii calitative sau alterării ca urmare a staționării în depozit
un timp îndelungat.

10. Determinarea suprafeței de depozitare:

Suprafaţa principală (utilă) – Sp

Suprafaţa auxiliară – Sa
Suprafaţa de recepţie - Sr
Suprafaţa de livrare – Sl
Suprafaţa ocupată cu elemente de construcţii - Sec
Relaţia de calcul a suprafeţei totale a unui depozit :
St = Sp + Sa + Sr+ Sl +Sec

12
 12 .Bibliografie:

Balan, Carmen. Logistica. Bucureşti: Uranus, 2001, 312 p., cota 658.7 BAL, Sala Paul Bran
Balan, Carmen. Logistica mărfurilor. Bucureşti: Editura ASE, 2000, 247 p., cota 658.7 BALl,
Sala Paul Bran;
Carmen Balan, Logistica-parte integranta a lantului de aprovizionare-livrare, Uranus, 2006;
Donald J. Bowersox, David J. Closs, Logistical Management.

13