Professional Documents
Culture Documents
Enache Andra-Maria
Clasa a XI-a C
1
Lumina condiţionează în mare măsură activitatea omului. Iluminatul la nivel
corespunzător contribuie la mărirea productivităţii muncii, la reducerea numărului
de accidente, la evitarea erorilor.
Iluminarea este cantitatea de lumina, sau de flux luminos, primita de unitatea de
suprafata.Datorita faptului ca in multe cazuri se foloseste prea putina lumina sau prea multa
decat este necesar pentru derularea unui anumit tip de activitate, nivelul de iluminare trebuie
masurat cu un Lux-metru, valorile masurate fiind comparate cu standardele in vigoare pentru
locatii diferite, puterea efectiv consumata de lampile montate se va masura cu un cleste
wattmetric.
2
CLASIFICAREA INSTALAŢIILOR ELECTRICE
DE ILUMINAT,GENERALITATI
3
iluminat de siguranţă
-
iluminat de pază
-
INSTALAŢIA DE ILUMINAT
-metalic(wallfram)
4
-cu vid
-cu halogeni
-balon colorat
-balon mat
-balon opalizat
după destinaţie
-lămpi iluminat general
-lămpi de semnalizare
Lămpi cu descărcări
B)
5
-cu electrozi reci
Lămpi fluorescente
C)
-la joasă presiune (tuburi fluorescente)
CORPURI DE ILUMINAT
6
-Pentru evitarea acestor inconvenienţe, sursele de lumină se include în corpuri de
iluminat;
-Părţile componente ale unui corp de iluminat pot fi grupate în două părţi, cu rol
funcţional distinct: sistemul optic şi armătura.
-filtre colorate
7
BAZELE FIZICE ALE ILUMINATULUI
Prin iluminat se intelege dirijarea luminii spre obiecte sau in jurul obiectelor, pentru ca
acestea sa poata fi vazute. Iluminatul electric se obtine folosindu-se drept surse de lumina lampi
electrice.
Dupa cum este cunoscut din studiul fizicii, radiatia electromagnetica constituie o forma
aparte a miscarii materiei, caracterizata concomitent prin proprietati ondulatorii si corpusculare
care se manifesta in toate procesele legate de producerea, propagarea si transformarea
radiatiei. Mentinandu-se unitatea unda – corpuscul, in anumite forme de manifestare a
radiatiei se pot analiza separat fie proprietatile ondulatorii, fie cele corpusculare; pentru studiul
iluminatului se va face apel exclusiv la proprietatile ondulatorii.
Radiatia armonica la care se constata valori constante ale amplitudinii oscilatiei, vitezei
de propagare si perioadei (T) este denumita radiatie monocromatica. Practic, in locul perioadei
sunt folosite fie frecventa fie lungimea de unda legate intre ele prin relatia
evidenta Lungimea de unda se exprima uzual in nm
8
produce numai pentru un domeniu restrans de unde scurte din spectrul radiatiilor
electromagnetice (380 – 780 nm) denumit spectru vizibil (fig. 11.2.3).
Daca fluxul energetic este concentrat pe intervale de lungimi de unda discrete (care pot
fi foarte inguste, incat sa se asimileze cu o singura lungime de unda), graficul distributiei
spectrale este format din linii, iar spectrul radiatiei este denumit spectru de linii (fig. 11.2.1.),
fluxul energetic total fiind:
(11.2.1)
Daca spectrul de radiatie contine toate lungimile de unda posibile (cel putin pe un
anumit domeniu), spectrul este denumit spectru continuu si este caracterizat prin densitatea
spectrala de flux energetic intr-un interval infinit mic in jurul unei lungimi de unda
(11.2.2)
9
(11.2.3)
Reactia diferita a ochiului la fluxul energetic primit nu se manifesta numai prin limitarea
la spectrul vizibil, ci si prin parametrii cantitativi diferiti in cadrul spectrului vizibil: radiatiile cu
acelasi flux energetic sau aceeasi densitate spectrala de flux energetic dar cu lungimi de unda
diferite influenteaza diferit ochiul.
De mentionat ca, teoretic, fiecarei lungimi de unda din spectrul vizibil ii corespunde
senzatia unei anumite culori; practic, numarul de culori percepute este limitat, fiecare culoare
reprezentand culoarea dominanta intr-un interval de lungimi de unda (fig. 11.2.3).
Definind fluxul luminos masurat in lumeni (lm), ca partea din fluxul energetic
perceputa de ochi ca senzatie vizuala, pentru trecerea de la fluxul energetic la fluxul luminos se
porneste de la sensibilitatea ochiului fata de o radiatie monocromatica cu lungimea de
unda denumita eficacitate luminoasa spectrala, care pentru un spectru de linii este:
(11.2.4)
(11.2.5)
(11.2.6)
10
11.3. Posibilitatea obtinerii perceptiei vizuale. Surse de lumina
In intelesul cel mai larg, orice corp care trimite in spatiu inconjurator o radiatie
luminoasa este considerat drept o sursa de lumina.
Daca un corp reflecta sau transmite o parte din radiatia luminoasa primita de la sursa,
fara a emite o radiatie proprie, el reprezinta o sursa secundara de lumina. Astfel de surse sunt,
de exemplu, toate suprafetele iluminate al caror factor de reflexie este diferit de zero.
In sens restrans, prin surse de lumina se inteleg numai acele obiecte special construite in
scopul producerii radiatiei luminoase, denumite lampi, cum sunt, de pilda, lampile electrice
11
(folosite in iluminatul electric). Pentru o instalatie de iluminat, sursa de lumina poate fi
considerata ansamblul format din lampa/lampi si corpul de iluminat (aparatul in care se
monteaza lampa/lampile).
Din punctul de vedere al dimensiunilor geometrice (L, l) raportate la distanta (d) la care
se considera actiunea lor, sursele de lumina sunt considerate, practic, surse punctiforme (daca l,
L < d / 5), liniare (daca , iar L este comparabil cu d) sau de suprafata (daca atat l, cat si L
sunt comparabile cu d).
12
O directie oarecare in spatiu, reprezentata printr-o dreapta este continuta intr-un
semiplan meridional definit printr-un unghi (unghi de azimut) fata de un plan de referinta
vertical care trece prin centrul sferei, pozitia dreptei in planul mentionat fiind data de unghiul
(unghi de inaltime) masurat fata de axa verticala de referinta.
(11.3.1)
Unitatea de unghi solid, denumita steradian (sr), corespunde unei arii A egale cu
patratul razei sferei.
Unghiul solid maxim corespunzator intregului spatiu din jurul sursei este, evident, egal
cu , intrucat corespunde suprafetei totale a sferei Pe baza relatiei (11.3.1), se pot
calcula unghiurile solide ale unor zone spatiale particulare, utile in calculul marimilor
fotoelectrice dintr-o instalatie de iluminat (tab. 11.3.1).
13
Intrucat conturul pe care se sprijina suprafata
conica poate fi oarecare, iar suprafata S este perpendiculara pe raza sferei, se poate generaliza
definitia unghiului solid pentru o suprafata oarecare. Unghiul solid care „se vede” dintr-un
punct O o suprafata oarecare situata la o distanta r intr-o directie data se defineste riguros
pentru un element de suprafata prin raportul dintre aria proiectiei ortogonale a
elementului de suprafata pe directia punctului O (punctele ariei proiectate putand fi
considerate echidistante fata de punctul O) si patratul distantei r (fig. 11.3.2) :
(11.3.2)
Definirea marimilor fotometrice se face pe baza figurii 11.4.1 in care o suprafata este
iluminata de catre o sursa de lumina de dimensiuni relativ mici in comparatie cu
distanta r fata de un punct P al suprafetei iluminate (practic, sursa punctiforma). Unui element
de arie dA in jurul punctului P ii corespunde unghiul solid elementar cu varful in
punctul S.
14
11.4.1 Marimi referitoare la sursa primara
Fluxul luminos este o marime globala care rezulta din fluxul energetic al sursei
definit conform relatiilor (11.2.1) sau (11.2.3), tinand seama de eficacitatea luminoasa spectrala
data de expresiile (11.2.4), (11.2.5) si (11.2.6):
(11.4.1)
(11.4.2)
Fluxul luminos este emis, in general neuniform, in tot spatiul din jurul sursei sau
intr-un domeniu limitat, caracterizat de unghiuri solide relativ mari.
Unitatea de masura a fluxului luminos este denumita lumen (lm) si reprezinta fluxul
luminos al unei radiatii monocromatice cu lungimea de unda aproximativ 555 nm si fluxul
energetic 1/683 W.
15
unei directii date. Cu notatiile din figura 11.4.1, intensitatea luminoasa a sursei S in directia
punctului P (definita prin unghiul fata de axa de referinta) este :
(11.4.3)
Pentru un unghi solid finit in care este emis fluxul luminos intensitatea luminoasa
are o valoare medie :
(11.4.4)
In cazul unei lampi cu incandescenta normale de 100 W (cu fluxul luminos 1000 lm),
intensitatea luminoasa in directia axei de simetrie este de circa 80 cd pentru lampa libera si
circa 1500 cd daca lampa este montata intr-un proiector cu randamentul 80% , care
concentreaza fascicolul luminos intr-un unghi solid relativ mic, corespunzator unui unghi plan
de circa 30o.
(11.4.5)
(11.4.6)
16
unghiul format de normala la suprafata cu directia data) si are ca unitate de masura
candela pe metru patrat
Luminanta medie a unei suprafete finite de arie A, in directia data de unghiul este
(11.4.7)
de unde
(11.4.8)
locul geometric al varfurilor vectorilor intensitatii luminoase intr-un plan fiind un cerc tangent la
suprafata sursei. Suprafetele surselor cu L = const. sunt denumite suprafete perfect difuzante.
(11.4.9)
Eficacitatea luminoasa a unei lampi electrice reprezinta fluxul luminos emis de sursa
(lampa) corespunzator unitatii de putere electrica consumata :
(11.4.10)
17
Eficacitatile luminoase ale lampilor uzuale, folosite in instalatiile de iluminat, sunt de
ordinul 10 ¼ 15 lm/W la lampile cu incandescenta, 50 ¼ 100 lm/W la lampile fluorescente
tubulare, 90 ¼ 120 lm/W la lampile cu vapori de sodiu de inalta presiune.
(11.4.11)
Pentru o suprafata finita, de arie A, care primeste fluxul luminos iluminarea medie
are valoarea :
(11.4.12)
deci
(11.4.13)
18
Relatia (11.4.13) este una dintre relatiile de baza in calculul instalatiilor de iluminat,
valabila pentru o sursa punctiforma (o sursa de dimensiuni relativ mici sau un element al unei
surse de dimensiuni mari), care arta ca iluminarea intr-un punct de pe o suprafata :
(11.4.14)
(11.4.15)
Valorile uzuale ale iluminarii sunt, de exemplu: 100 – 400 lx pentru iluminatul natural in
locuinte, la amiaza, sau pana la lx pentru iluminatul exterior, vara, in conditii de cer senin,
soare, la amiaza.
19
intermediul unui filtru, se corecteaza sensibilitatea spectrala a celulei facand-o sa coincida cu
cea a ochiului.
(11.4.16)
Daca factorul de reflexie al suprafetei este iar iluminarea in jurul punctului respectiv
este E, din (11.4.16) si (11.4.11) se obtine :
(11.4.17)
(11.4.18)
Lampile electrice – sursa de lumina primara in instalatiile de iluminat – emit (mai mult
sau mai putin uniform) flux luminos in toate directiile din spatiu. Necesitatile concrete impun
insa dirijarea fluxului luminos cu precadere in anumite directii, in care sunt situate corpurile sau
obiectele care trebuie observate. Lampile necesita, de asemenea, o anumita fixare care sa
permita si alimentare din reteaua electrica, eventual prin intermediul unor elemente de circuit
auxiliare (cazul lampilor cu descarcari electrice). In unele situatii, se impune protectia ochiului
fata de valorile exagerate ale luminantei pe suprafata lampilor sau modificarea altor marimi
fotometrice si colorimetrice luminoase ale lampilor, sau izolarea lampilor fata de mediul in care
se realizeaza iluminatul.
20
Din cele expuse mai sus, se desprinde concluzia ca lampile electrice nu se folosesc libere
in instalatia de iluminat, ci trebuie montate in aparate care sa satisfaca cerintele respective.
- o dreapta conventionala care trece prin centrul luminos si care, de regula, este o
verticala se adopta drept axa de referinta si este denumita axa optica;
- dreapta conventionala care trece prin centrul luminos al unei surse liniare si este
paralela cu axa lampilor este axa longitudinala;
- orice plan care contine axa optica este un plan meridional; semiplanele a caror dreapta
de intersectie este axa optica sunt denumite semiplane si sunt notate dupa unghiul
format cu un semiplan de referinta, care, in cazul surselor liniare, este perpendicular pe axa
longitudinala si numit (semi) plan transversal principal ;
21
- planele avand ca dreapta de intersectie axa longitudinala a unei surse liniare sunt
plane longitudinale notate dupa unghiul format cu un plan de referinta vertical – planul
longitudinal principal ;
O zona
spatiala este fie o zona conica in jurul axei optice, caracterizata prin semiunghiul la varf al
conului (fig. 11.5.2, a), fie spatiul dintre doua zone conice in jurul axei optice, caracterizate
prin semiunghiurile la varf ale conurilor si (fig. 11.5.2, b). Masura zonei spatiale este data
de unghiul solid calculat conform tabelului 11.3.1.
22
Reprezentarea vectoriala a intensitatii luminoase ( § 11.4)
face posibila caracterizarea distributiei spatiale a fluxului luminos al unui corp de iluminat prin
intermediul curbelor fotometrice – curbe polare (cu polul in centrul luminos ), reprezentand
locul geometric al varfurilor vectorilor de intensitate luminoasa in plane care trec prin centrul
luminos.
(11.5.1)
In cazul corpurilor de iluminat nesimetrice sunt necesare mai multe curbe fotometrice
trasate in diferite semiplane .
23
Asa cum s-a precizat (§ 11.5.1), in majoritatea cazurilor practice este posibila
caracterizarea unui corp de iluminat printr-o curba fotometrica medie obtinuta
mediindu-se valorile corespunzatoare fiecarui unghi din curbele fotometrice trasate in
semiplanele .
Curba zonala da o imagine sugestiva a distributiei fluxului luminos in diferite zone din
spatiu, permite o comparare cantitativa directa, din acest punct de vedere, a corpurilor de
iluminat si este deosebit de utila in calculul fotometric al instalatiilor de iluminat.
(11.5.2)
Fluxul luminos zonal al unei zone conice compuse din n zone spatiale considerate ca mai
sus (fluxul zonal cumulat) va fi :
(11.5.3)
24
Curba zonala se traseaza de obicei in unitati relative (sau in procente), raportandu-se
fluxurile zonale la fluxul luminos al lampilor din corpul de iluminat nlfl (fig. 11.5.5); daca in
calculul fluxurilor se folosesc direct valorile intensitatii luminoase din curba fotometrica,
fluxurile zonale se raporteaza la nlfl = 1000 lm.
(11.5.4)
(11.5.5)
25
Categorii
(11.5.6)
26
(11.5.7)
27
28