Professional Documents
Culture Documents
UNIUNEA EUROPEANA
Material editat în cadrul proiectului „Program de dezvoltare a abilităților
de viață ale copiilor aflați în situație de risc din mediul rural buzoian”,
proiect implementat de Asociația Formare, Dezvoltare, Asistență Forda
Buzău în parteneriat cu Centrul Județean de Resurse și Asistență
Educațională Buzău.
Autor: Lucia Olteanu
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
CUPRI,S
1. Conceptul de comunicare........................................................................................................3
2. Elementele componente ale comunicării ................................................................................6
3. Forme ale comunicării ..........................................................................................................10
3.1 Comunicarea interpersonală............................................................................................11
3.2. Comunicarea intrapersonală ..........................................................................................17
3.3. Comunicarea verbală .....................................................................................................21
3.4. Paralimbajul ...................................................................................................................23
3.5. Comunicarea nonverbală ...............................................................................................24
4. Bariere în comunicare ..........................................................................................................29
5. Ascultarea activă...................................................................................................................31
6. Comunicarea asertivă............................................................................................................36
Bibliografie ...............................................................................................................................43
2 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
1. Conceptul de comunicare
3 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
4 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Se lucrează pe grupe(5-6 membri). Fiecare grup îşi va alege de la început un lider şi va
discuta un număr de caracteristici pozitive şi negative ale comunicării; numărul acestor
caracteristici(atât cele pozitive, cât şi cele negative) va trebui să fie egal cu numărul grupurilor
în care s-a divizat colectivul de cursanţi. După ce fiecare grup va fi stabilit aceste
caracteristici, fiecare lider va trebui să explice de ce grupul lui a considerat importante acele
caracteristici pozitive şi negative pentru modul în care conceptualizează termenul de
comunicare.
5 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
După cum se constată din unele definiţii ale comunicării, rezultă că acest proces
presupune interacţiunea componentelor sale: roluri de emitere şi recepţie, construcţia
mesajului, apariţia feedback-ului, canalul şi contextul comunicării.
1. Emiţătorul reprezintă un individ, un grup sau o instituţie care:
• posedă o informaţie mai bine structurată decât receptorul;
• presupune o stare de spirit (motivaţie);
• presupune un scop explicit (alăturat mesajului) şi unul implicit (motivul transmiterii
mesajului, uneori necunoscut receptorului).
Există cinci baze ale puterii sau influenţei care sunt utile în analiza emiţătorului
ca parte a comunicării:
a) Puterea recompensatoare - este constituită de abilitatea de a răsplăti. În această
categorie se încadrează satisfacerea unor dorinţe ale receptorului. În plan didactic -
performanţele elevului sunt răsplătite.
b) Puterea coercitivă - este vorba despre o “răsplată negativă”.
c) Puterea referenţială - presupune că receptorul se identifică cu emiţătorul. O persoană
sau un grup de prestigiu constituie un model de referinţă cu care încearcă să se asocieze sau să
se identifice alţii.
d) Puterea legitimă - se bazează pe înţelegerea de ambele părţi că cineva are dreptul să
pretindă ascultare de la ceilalţi(părinte-copil, profesor-elev).
e) Puterea expertului - specifică atribuirea de cunoştinţe superioare emiţătorului, care au
impact asupra structurii cognitive a receptorului(informaţiile din ziar, străinul care acceptă
recomandările unui localnic, etc).
2. Receptorul este, la rândul său, un individ, un grup sau o instituţie cărora:
• le este adresat mesajul sau intră în posesia lui în mod întâmplător;
• primesc mesajul în mod conştient sau subliminal.
Pentru ca procesul de comunicare să aibă loc, mesajul trebuie să fie decodificat. După
ce a primit semnalele verbale şi nonverbale, receptorul le procesează în memoria de căutare,
astfel încât semnalele să fie transferate în sistemul de limbaj al receptorului. Acest mesaj
decodificat nu va fi identic cu cel codificat de către emiţător, deoarece sistemul de simboluri
al fiecărei persoane este creat de setul unic de percepţii.
Receptorii mesajelor diferă între ei prin receptivitatea faţă de sursă sau mesaj, prin
abilitate şi interes. De aceea trebuie avute in vedere atât particularităţile emiţătorului, cât şi
motivaţia sau orientarea receptorului, care-l fac sensibil la influenţa emiţătorului.
6 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
7 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
b) Feedbackul nonevaluativ – se foloseşte atunci când vrem să aflăm mai multe despre
sentimentele unei persoane sau vrem să o ajutăm să-şi formuleze anumite păreri asupra unui
subiect anume.
5. Canalul de comunicare reprezintă calea care permite difuzarea mesajului ;
• presupune o coerenţă de comunicare între emiţător şi receptor;
• este principalul spaţiu pentru factorii perturbatori.
6.Contextul comunicării reprezintă cadrul (fizic şi psihopedagogic) în care se produce
comunicarea, fiind definit de trei caracteristici: proximitatea, similaritatea şi apartenenţa la
grup.
Dimensiuni ale contextului:
• dimensiunea fizică - ansamblul elementelor din mediul înconjurător;
• dimensiunea psihosocială - rolurile participanţilor, elementele de cultură socială,
apartenenţa la diferite grupuri, mentalităţi, etc;
• dimensiunea temporală - include timpul istoric şi timpul zilei.
Feedback
8 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Un alt model interesant este acela oferit de David K. Berlo, denumit şi modelul SMCR
(Sursă, Mesaj, Canal, Receptor). Acest model este relevant prin faptul că prezintă un echilibru
dinamic al actului de comunicare, deoarece vizează dezvoltarea unor atitudini pozitive la
ambii parteneri comunicaţionali.
Aplicaţie
9 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Desenul chinezesc
• Participanţii fac şiruri egale ca număr şi stau unul în spatele celuilalt. Formatorul
arată ultimului din fiecare şir un desen simplu şi cere apoi ca desenul prezentat să fie schiţat -
cu ajutorul degetului arătător- pe spatele participantului din faţa sa - care nu l-a văzut anterior
şi deci nu ştie despre ce-i vorba.
• Apoi acesta trasează la rândul său ce a simţit, pe spatele persoanei din faţă şi tot aşa
pâna când este atins primul din şir, care va desena pe o bucată de hârtie ceea ce a înţeles.
• Hârtia este arătată şirului, cel mai în măsură să aprecieze corectitudinea mesajului
(în afara formatorului) fiind cel care a văzut desenul original şi a iniţiat transmiterea.
10 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
• comunicarea mixtă.
d ) după finalitatea actului comunicării :
• comunicarea accidentală;
• comunicarea subiectivă;
• comunicarea instrumentală
e ) după capacitatea autoreglării:
• comunicarea lateralizată (unidirecţională);
• comunicarea nelateralizată.
f ) după natura conţinutului:
• comunicarea referenţială;
• comunicarea operaţional-metodologică;
• comunicarea atitudinală.
Analiza asupra comunicării se poate focaliza pe trei perspective fundamantale :
a ) din punct de vedere organizaţional:
• comunicarea verticală;
• comunicarea orizontală.
b ) din perspectiva codului folosit:
• comunicarea verbală;
• paralimbajul;
• comunicarea nonverbală;
• metacomunicarea.
c ) din perspectiva partenerilor :
• comunicarea intrapersonală (cu sine insusi);
• comunicarea interpersonala (cu o altă persoană);
• de grup (cu un număr de alte persoane);
• publică (cu un număr mare de persoane).
11 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
12 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
să rămână însă la nivelul unei simple dispoziţii sufleteşti neexteriorizate, ci este necesar să fie
comunicată explicit partenerului, pentru că astfel îl vom face să se simtă mai în largul său, să
participe mai activ la interacţiune şi să fie mai înclinat către autodezvăluire, cu urmări
benefice asupra înţelegerii reciproce.
De un real folos pare să fie şi atitudinea pozitivă a emiţătorului faţă de propria
persoană. Deşi, de la un punct încolo, stima exagerată de sine se poate transforma într-o
piedică în calea bunei comunicări(„aerele”unui vorbitor infatuat pot genera reacţii de
respingere faţă de persoană şi de mesajul său), încrederea receptorului depinde şi de măsura în
care emiţătorul se autoevaluează.
În al treilea rând este de dorit ca sentimentul pozitiv să se manifeste şi în raport cu
situaţia de comunicare însăşi. Rareori vei continua o conversaţie dacă observi că schimbul de
idei respectiv nu este agreat de interlocutor, că îl plictiseşte sau îl enervează. Reacţiile de acest
fel îţi creează senzaţia că este o discuţie neplăcută şi e normal să încerci să curmi cât mai
repede dialogul început.
5. Egalitatea. Este conceptul care ridică cele mai mute probleme, din cauza definiţiei sale
vagi şi a accepţiunilor improprii în care a fost adesea folosit. Într-adevăr, în afara matematicii,
unde egalitatea se limitează la domeniul strict al cantităţii, termenul posedă un mare grad de
ambiguitate. Egalitatea între oameni are prea puţin de a face cu definiţia riguroasă a egalităţii,
pentru că nu se mai referă, de data aceasta, la aspecte măsurabile(nimeni nu a pretins vreodată
că oamenii ar fi egali ca statură, greutate sau coeficient de inteligenţă), ci doar la revendicarea
unui tratament nediscriminatoriu, adică la o „egalitate în drepturi”. Aptitudinile diferite ale
oamenilor vin mereu în contradicţie cu nobila aspiraţie de a asigura fiecărui membru al
colectivităţii condiţii identice de afirmare.
Întrebarea care se pune este: în ce sens putem vorbi despre egalitatea ca o condiţie a
comunicării eficiente? Putem pretinde egalitatea în privinţa rolurilor de vorbitor şi ascultător:
niciunul dintre participanţi nu trebuie să monopolizeze rolul de emiţător, împiedicându-l pe
celălalt să îşi exprime şi el propriul punct de vedere. Acordarea acestui drept constituie un
semn de respect pentru interlocutor şi o ipostază a egalităţii în conversaţie.
O alta constă în adaptarea expresiei verbale la nivelul de pregătire al partenerului de
dialog. Recurgerea la un vocabular pe care, în mod evident, interlocutorul nu îl stăpâneşte,
încalcă principiul egalităţii, denotând snobism şi dispreţ faţă de semeni.
Percepţia interpersonală
Omul se mişcă într-o lume complexă, de obiecte şi persoane, o lume care este în
acelaşi timp fizică, socială şi culturală. Zilnic interacţionăm, într-un fel sau altul, cu persoane
de diferite vârste, condiţii sociale, cu feluri de a fi diferite, cu reacţii mai mult sau mai puţin
13 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
previzibile: îi privim în trecere pe stradă sau în alte locuri publice, îi salutăm pe cei cunoscuţi,
purtăm discuţii. În fiecare moment, mintea noastră recepţionează şi prelucrează o multitudine
de informaţii despre "celălalt", pe baza cărora încercăm să cunoaştem persona, să îi înţelegem
felul de a fi, motivele, intenţiile şi, astfel, să putem anticipa reacţiile sale.
Elemente de conţinut ale impresiei interpersonale
Prima impresie pe care ne-o facem despre o persoană este legată de o serie de aspecte
ale înfăţişării şi comportamentului său:
• Fizionomia Fiecare dintre noi avem tipuri de fizionomie care "ne plac / nu ne plac" şi
care constituie repere în evaluarea fizionomiei celuilalt: asemănarea cu "tipul pozitiv" duce la
o impresie favorabilă, în timp ce asemănarea cu "tipul negativ" duce la o impresie
defavorabilă.
• Expresia feţei este dată nu numai de exprimarea afectelor şi emoţiilor momentului, ci şi de
"sedimentarea", în timp, a celor mai frecvente expresii emoţionale în ridurile de expresie:
persoanele cu riduri la colţurile externe ale ochilor sunt percepute ca mai simpatice, deoarece
aceste riduri sunt asociate expresiei zâmbitoare a feţei; persoanele cu cute verticale pe frunte
sunt percepute ca dominatoare şi autoritate (expresie asociată atitudinilor imperative); cele cu
cute orizontale - ca naive şi nu prea inteligente (expresia asociată mirării, nedumeririi); cele
cu cute în forma literei Ω (omega) între sprâncene - ca melancolice; cele cu cute în jurul gurii
- ca pretenţioase şi veşnic nemulţumite (gura "pungă") ş.a.m.d.
• Statura şi conformaţia corpului Există o întreagă tipologie psihosomatică care a rezistat
de-a lungul timpului şi care a fost un punct de plecare pentru cercetările de psihofiziologie, de
psihologia personalităţii, de neuro-psiho-endocrinologie; se consideră că oamenii înalţi şi
slabi sunt "moi", lipsiţi de vlagă şi stângaci, cei mici şi slabi sunt dinamici şi ambiţioşi, cei
graşi - veseli şi buni, cei slabi - posaci şi răutăcioşi etc.
• Postura face parte din mijloacele de comunicare nonverbală şi, la fel ca şi în cazul
expresiilor emoţionale, în timp, se consolidează posturi specifice care sunt interpretate ca
trăsături de personalitate: capul ţinut plecat şi spatele gârbovit sunt interpretate ca depresie şi
umilinţă, capul dat pe spate şi spatele drept ca aroganţă, mândrie, autoritate ş.a.m.d.
• Gesturile fiind elemente ale conduitei expresive "vorbesc" de la sine despre trăirile
afective şi despre temperamentul unei persoane, la fel ca expresia şi postura: o persoană care
gesticulează amplu, intrând în spaţiul nostru personal sau chiar intim este percepută ca
impulsivă, autoritară/agresivă; gesturile puţine indică stăpânire de sine sau temperament
flegmatic; mersul apăsat este semn de hotărâre, fermitate, furie; mersul pe vârfuri - fire
flexibilă, dinamică sau chiar intrigantă; paşii "târşiţi" indică lene sau depresie etc.
14 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
15 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Portretul unui necunoscut
16 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
17 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Fereastra JOHARI
18 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Eu ştiu Eu nu ştiu
Ceilalţi ştiu ARIA DESCHISĂ ARIA OARBĂ
Aria deschisă cuprinde însuşirile evidente atât pentru subiect, cât şi pentru ceilalţi.
Aceste însuşiri pot avea în vedere aspecte dintre cele mai variate, mergând de la înfăţişarea
fizică, nume, vârstă, ocupaţie, până la sentimente, atitudini, convingeri, idei, etc. Atunci când
această zonă are o suprafaţă redusă (număr mic de însuşiri pe care le prezentăm celorlalţi în
mod explicit), fie că percepem situaţia ca "nesigură", "ameninţătoare" şi avem tendinţa de a ne
"expune" cât mai puţin pentru a ne proteja, fie că nu avem abilităţi sociale care să favorizeze o
bună comunicare (stângăcie în relaţionare). Mărirea suprafeţei se poate realiza prin dezvăluire
(oferirea de informaţii despre noi înşine şi reducerea ariei ascunse) şi prin feedbackul
celorlalţi (acceptarea / receptivitatea faţă de informaţia furnizată de ceilalţi şi reducerea ariei
oarbe).
Aria oarbă cuprinde însuşiri de care nu suntem conştienţi, dar care sunt evidente
pentru ceilalţi. Existenţa acestora este explicabilă prin faptul că avem tendinţa de a ignora
acele informaţii care ne ameninţă imaginea de sine, ceea ce afectează obiectivitatea percepţiei
pe care o avem despre noi înşine. În condiţii speciale suntem dispuşi să admitem astfel de
informaţii, dar numai de la persoane pe care le cunoaştem bine şi cărora nu le atribuim
reavoinţă. Un număr mare de însuşiri cuprinse în această arie indică necunoaşterea de sine şi
subiectivitatea.
Aria ascunsă păstrează micile sau marile noastre secrete personale. Fiecare dintre noi
are aspecte ale personalităţii pe care nu le dezvăluie cu uşurinţă, pentru că le consideră ca
ţinând de intimitatea sa. Există oameni capabili şi dispuşi să se destăinuie oricui, fără
discernământ. Alături de aceştia întâlnim şi persoane care, de teama respingerii, a ironiilor, se
închid în ei, refuzându-le celorlalţi orice posibilitate de acces la zona lor ascunsă. Omul
echilibrat şi raţional ştie însă cui şi ce trebuie să mărturisească. O bună comunicare presupune
autodezvăluiri selective.
Aria necunoscută. există însuşiri pe care nu ni le cunoaştem şi pe care nici ceilalţi nu
le văd, dar care pot "ieşi la suprafaţă" în situaţii limită.
19 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Numele şi prenumele:_________________________
Vârsta: _____________
CI,E
SU,T
EU?
Persoanele cele mai importante din
viaţa mea sunt:
20 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
In concepţia lui Hybels şi Weaver, limbajul reprezintă un ritual care se petrece atunci
când ne aflăm într-un anumit mediu în care este aşteptat de la noi un răspuns convenţional.
Aceste ritualuri ale limbajului sunt învăţate din copilărie şi depind de anumite obiceiuri direct
raportate la o anumita cultură şi comunitate; totodată sunt învăţate obiceiurile de limbaj
corecte sau incorecte. Ulterior, individul învaţă să folosească cuvintele în funcţie de mediul în
care se află. Acesta reprezintă un prim pas în direcţia specializării limbajului. În timp, în
funcţie de diferite cunoştinţe asimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de limbaj, mai
redus sau mai specializat.
Gândirea şi limbajul se dezvoltă împreună. Aşa cum modul de gândire al fiecărei
persoane este unic, şi modul de a vorbi este unic. Această unicitate a limbajului unei persoane
poate fi denumită stil verbal, stil care este un indicator al persoanei în integralitatea sa.
Pentru a îmbunătăţi eficienţa comunicării verbalizate, Hybels şi Weaver consideră că ar
trebui avute în vedere următoarele idei:
Ce dorim să comunicăm? Aceasta înseamnă că înainte de a începe o comunicare,
trebuie să reflectăm îndeajuns la ramificaţiile pe care aceasta le poate avea în percepţia
celuilalt.
Cum dorim să o facem? Răspunsul se referă la limbajul pe care îl vom folosi, limbaj
direct adaptat publicului-ţintă.
Cui ne adresăm? Emiţătorul va ţine seama de experienţa anterioară, directă a
publicului cu astfel de mesaj.
21 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
faza de pregătire (stabilirea obiectivelor, a rolului şi a celor care vor citi textul, a punctelor
cheie pe care trebuie să le reţină auditorii); faza de redactare (în primul rând sunt dezvoltate
ideile principale urmărind o serie de indicatori, precum: claritate, credibilitate, concizie; în al
doilea rând, sunt folosite cele trei părţi ale unei redactări: introducere, cuprins şi încheiere).
Comunicarea orală reprezintă modalitatea cel mai des întâlnită de comunicare;
comunicarea nonverbală o însoţeşte pe cea verbală, o sprijină, furnizându-i elemente de
întărire, nuanţare şi motivare a mesajului. Comunicarea orală reprezintă un instrument prin
care individul poate avea acces la studiul altor forme şi procese de comunicare.
Pentru a avea o imagine clară despre comunicarea orală, este necesară prezentarea
atributelor esenţiale care pot să sugereze unele dintre principiile acestei comunicări :
• comunicarea orală presupune un mesaj; mesajul trebuie să includă elemente de
structură, elemente de actualitate, interes şi motivaţie pentru ascultător, elemente de feedback,
elemente de legătură între părţile sale principale, claritate şi coerenţă internă, etc.;
• comunicarea orală presupune oferirea unor suporturi multiple de înţelegere a acestui
mesaj, cel mai important fiind cel iconic;
• comunicarea orală este circulară şi permisivă, în sensul că permite reveniri asupra
unor informaţii, detalieri care nu au fost prevăzute atunci când a fost conceput mesajul;
• comunicarea orală este puternic influenţată de situaţie şi ocazie (acelaşi mesaj poate
fi receptat diferit de aceiaşi receptori, în funcţie de dispoziţia motivaţională, factori de stres şi
oboseală, condiţii favorizante sau nu ale contextului comunicării);
• comunicarea orală este puternic influenţată de caracteristicile individuale ale
emiţătorului;
• comunicarea orală posedă şi atributele necesităţii (nevoia omului de a comunica),
aleatoriului (comunicarea orală oferă, într-o mare proporţie, elemente întâmplătoare) şi
nelimitării (comunicarea orală este practic nelimitată), etc .
Comunicarea orală are în centrul demersului său limbajul, care este definit de mai multe
atribute, dintre care cele mai importante sunt: claritatea, energia şi însufleţirea. Hybels şi
Weaver adaugă câteva obiective care trebuie urmărite atunci când este vorba despre
comunicarea orală, care pot fi prezentate în două direcţii de acţiune:
• captarea atenţiei şi creşterea înţelegerii prin alegerea limbajului adecvat, organizarea
mesajului, folosirea ilustraţiilor şi a exemplelor adecvate;
• folosirea etimologiilor, clasificărilor, sinonimiilor, comparaţiilor, demonstrarea
utilităţii, etc.
22 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
3.4. Paralimbajul
Paralimbajul reprezintă modul prin care mesajul este transmis. Acesta poate fi
considerat o modalitate distinctă, situată la graniţa dintre comunicarea verbală şi cea
nonverbală, cu influenţă directă asupra fiecăreia dintre ele. El include viteza cu care vorbim,
ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul vocii
poate fi influenţat de starea de oboseală, de starea puternic emoţională (furie sau îngrijorare),
când pot apărea mai multe greşeli de exprimare, bâlbâieli, pauze mari urmate de anumite
interjecţii (exemplu : „aaaa”) .
Viteza cu care vorbim nu reprezintă o valoare dată; nu există un anumit ritm al expunerii
care să facă eficientă comunicarea. Problema de comunicare pe care o poate ridica viteza
vorbirii ca indicator de paralimbaj constituie ceea ce se regăseşte în literatura de specialitate
sub titlu de asimilare. Ridicarea sau scăderea tonului şi volumului reprezintă, la rândul lor,
factori variabili. Când toţi aceşti factori sunt adiţionaţi cuvintelor, ei pot schimba înţelesul a
ceea ce urmează a fi transmis. Unele cercetări apreciază că 38 % din înţelesul comunicării
depinde de paralimbaj.
Aplicaţie
Recitarea alfabetului
Subiect:
Obiectiv: Participanţii vor fi capabili să analizeze elementele de paralimbaj şi să
identifice diferite emoţii transmise folosind factorii paralingvistici
(volumul vocii, viteza, pauzele,etc,)
Mijloace şi Cartonaşe pe care sunt scrise cuvinte care exprimă diferite emoţii
materiale:
23 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
24 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
25 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
MESAJ NONVERBAL
CE SPUI
CE SPUI 7%
7%
CE ARĂŢI
CE SPUI 55%
CUM SPUI
7%
38%
CE SPUI
7%
Aplicaţie:
Priviţi imaginile de mai jos. Fiecare dintre acestea, în relaţie cu un interlocutor, are o
anumită semnificaţie. Care dintre următoarele adjective descrie fiecare postură ?
26 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
A B
C D
27 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Participaţi la un interviu de angajare. Argumentaţi în favoarea faptului că lipsa de
experienţă practică în acest domeniu nu constituie un impediment în calea competenţei de
care sunteţi siguri că veţi da dovada, având în vedere pregătirea teoretică şi profilul studiilor
dumneavoastră.
28 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
4. Bariere în comunicare
“Neînţelegerile reprezintă cea mai des întâlnită formă a comunicării.”
Peter Benar
Persoana A Persoana B
Transmitere
IDEE CODARE DECODAR IDEE
In mintea Cuvinte, E In mintea
emiţătoru voce, Mediu Loc auz, vaz, receptoru
lui gesturi Telefon, Casa, birou, vocabularul lui
fax, loc public receptorului
scrisoare,
Feedback
29 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
3. Distorsiuni perceptive – când receptorul are o imagine despre sine nerealistă şi este
lipsit de deschidere în comunicare, neputându-i înţelege pe ceilalţi în mod adecvat.
4. Diferenţe culturale – persoane provenite din medii culturale, cu valori, obiceiuri şi
simboluri diferite.
5. Alegerea greşită a canalelor sau a momentelor – trebuie alese canalele corecte
pentru fiecare informaţie şi, de asemenea, şi momentul trebuie să fie bine ales – o situaţie
urgentă nu are sorţi să fie îndeplinită dacă este cerută la sfârşitul orelor de program sau la
sfârşitul săptămânii.
6. Lungimea excesivă a canalelor – o reţea organizaţională complicată duce la o
comunicare lentă.
30 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
5. Ascultarea activă
Omul învaţă trei ani să vorbească şi o viaţă întreagă să asculte.
André Malraux
Gradul de implicare
a ascultătorului Ascultarea activă
Ascultarea socială
Ascultarea pasivă
31 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
32 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Pentru asigurarea unei ascultări active şi eficace este necesar să respectaţi următoarele
zece reguli:
33 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Comunicare verbală:
• Formulaţi întrebări care să pună la îndoială autenticitatea celor relatate. Ex: Chiar
aşa să fi fost? 2u am mai întâlnit aşa o situaţie.
• Adresaţi întrebări celor din preajmă în legătură cu credibilitatea celor relatate. Ex:
Tu poţi să crezi ce spune? Eu nu.
• Formulaţi interogări care să demonstreze o atitudine ostilă faţă de vorbitor.Ex: Eu nu
prea pricep ce faci. Chiar vrei să credem tot ce spui tu?...Hai nu, zău!
• Comunicare nonverbală:
• Nu mai priviţi tot timpul vorbitorul în ochi
• Zâmbiţi ironic, superior
• Ţineţi capul puţin aplecat înapoi
• Înclinaţi puţin capul spre stânga şi /sau dreapta(ca dovadă de îndoială în legătură cu
cele spuse
• Poziţia, aşezarea pe scaun să fie orientată spre spate
34 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Aplicaţie
Ascultarea activă
Participanţi: - un voluntar
- un auditoriu
Desfăşurare: Etapa 1: Se cere voluntarului să aştepte afară din încăpere timp de 5
minute şi să se gândească la o povestioară pe care să o prezinte
colegilor.
Etapa 2: Se instruieşte auditoriul pentru a juca în timpul
expunerii colegului, succesiv, trei roluri diferite: un auditoriu care
ascultă activ, un auditoriu care blochează comunicarea şi un
auditoriu ignorant.
Etapa 3: Se stabileşte în complicitatea cu publicul un semn
discret pe care să îl facă profesorul şi care să comunice auditoriului
că este momentul să treacă la următorul rol, fără ştirea voluntarului.
Etapa 4: Voluntarul începe să povestescă, în timp ce, auditoriul
va juca succesiv cele trei roluri în legătură cu care a fost instruit.
Etapa 5: La final se cere voluntarului:
Să comunice dacă a sesizat la nivelul auditoriului, pe
parcursul expunerii, raportări diferite faţă de persoana sa şi
conţinutul transmis
Să identifice aceste tipuri de raportări şi să le descrie cât mai
exact
Să descrie ce a simţit în fiecare din cele trei cazuri şi să
motiveze aceste trăiri
Etapa 6: Se cere auditoriului:
Să descrie reacţia pe care a avut-o vorbitorul în cadrul
fiecărui tip de rol
Etapa 7:
Se formulează concluzii cu privire la nivelul calitativ al
simulării celor trei roluri
Se evidenţiază impactul pe care îl are setul atitudinal al
auditoriului asupra implicării vorbitorului în expunere
Se evidenţiază rolul nonverbalului în transmiterea unor
atitudini.
35 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
6. Comunicarea asertivă
36 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
personale sau în apărarea unor opinii. Aceste persoane se simt rănite, frustrate, iritate, fără
însă a încerca să-şi exprime nemulţumirile faţă de ceilalţi.
Agresivitatea este o reacţie comportamentală prin care îl blamezi şi îl acuzi pe celălalt,
încalci regulile impuse de autorităţi(părinţi, profesori, poliţie), eşti insensibil la sentimentele
celorlalţi, nu-ţi respecţi colegii, consideri că tu ai întotdeauna dreptate, rezolvi problemele
prin violenţă, consideri că cei din jurul tău sunt adesea nedrepţi cu tine, eşti sarcastic şi
utilizezi adesea critica în comunicare, consideri că drepturile tale sunt mai importante decât
ale altora, eşti ostil şi furios.
Caracte- Nu îţi exprimi emoţiile, Îţi exprimi emoţiile, Îţi exprimi emoţiile,
- ristici nevoile, drepturile şi nevoile, drepturile şi nevoile, drepturile şi
opiniile. În schimb opiniile păstrând respect opiniile fără respect
exagerezi importanţa pentru ale celorlalţi. pentru ale celorlalţi.
emoţiilor, nevoilor,
drepturilor şi opiniilor
celorlalţi.
Emoţii Îţi reţii propriile emoţii Eşti capabil să-ţi exprimi Îţi exprimi emoţiile într-o
sau le exprimi într-o emoţiile într-o manieră manieră inadecvată (cu
manieră indirectă sau directă, onestă şi furie şi ameninţări)
inutilă. adecvată.
,evoi Acorzi tot timpul atenţie Atunci când nevoile tale Nevoile tale sunt mai
nevoilor celorlalţi, pe care nu sunt satisfăcute, te vei importante decât ale
le consideri mai simţi neapreciat, respins altcuiva. Nevoile
importante. sau trist. celorlalţi sunt ignorate.
Drepturi Altcineva are drepturi, iar Îţi cunoşti drepturile Îţi susţii drepturile tale,
tu nu îţi recunoşti aceleaşi esenţiale şi eşti capabil să dar le încalci pe ale
privilegii. le susţii. În egală măsură celorlalţi.
respecţi drepturile
celorlalţi şi nu le încalci.
Opinii Consideri că nu ai nimic Îţi exprimi părerile şi Ideile tale contează cel
important de spus, iar consideri că poţi mai mult, iar ale
ceilalţi au întotdeauna contribui alături de celorlalţi nu înseamnă
dreptate. Te temi să spui punctele de vedere ale decât foarte puţin sau
ceea ce gândeşti pentru că altor persoane. chiar nimic.
poţi fi luat în râs.
37 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
OAME,II SUPUŞI
OAME,II ASERTIVI
38 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
OAME,II AGRESIVI
• Întrerup mereu discuţiile
• Ascund informaţiile şi părerile personale
• Domină discuţia şi nu sunt buni ascultători
• Vorbesc tare, jignesc şi sunt sarcastici
• Au un contact vizual puternic şi o postură dominantă
Aplicaţie
39 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Stiluri de comunicare
Stilul pasiv
• ,u vorbeşte în numele lui
• ,u îşi exprimă trăirile
• Se consideră o victimă
• Îşi interiorizează sentimentele
• Frica de a-şi susţine drepturile şi opiniile
Exemplu : Un profesor subevaluează o lucrare.
Răspunsul elevului pasiv poate fi:
“'u sunt sigur, dar cred că lucrarea mea nu a fost evaluată corect.’’
(privire în jos, vorbeşte încet, arată speriat)
Stilul agresiv
• Îi blamează pe alţii
• Abuziv, sarcastic
• Se consideră ‘’ vocea puternică’’
Exemplu:
Un profesor subevaluează o lucrare.
Răspunsul elevului agresiv poate fi:
Stilul asertiv
Exemplu:
Un profesor subevaluează o lucrare.
Răspunsul elevului agresiv poate fi:
”Am urmat instrucţiunile pe care ni le-aţi dat în clasă şi cred că am răspuns corect. 'u
cred că nota aceasta reflectă efortul meu. Aş aprecia dacă aţi revedea lucrarea.’’
(vorbeşte clar şi confidenţial, privire înţelegătoare)
40 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Adesea, unul dintre motivele pentru care cineva evită să se comporte asertiv este
teama de consecinţe: că ceilalţi nu ne vor mai prefera şi că vom fi respinşi. La fel ca alte
temeri personale, şi acestea se dovedesc a fi neadevărate şi nejustificate. Cea mai bună cale de
a face faţă gândurilor negative de acest tip este tocmai alegerea asertivităţii.
41 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Pentru fiecare situaţie de mai jos, scrieţi câte un răspuns în fiecare stil prezentat:
42 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
Bibliografie
43 COMU,ICAREA
Program de dezvoltare a abilităţilor de viaţă ale copiilor aflaţi în situaţie de risc din mediul rural buzoian
44 COMU,ICAREA