Aşezare şi limite

Suedia, oficial regatul Suediei, este o tara nordica din Peninsula Scandinaviei. Ca marime,
Suedia este a patra dintre statele europene. Lungimea maxima a teritoriului sau este de
aproximativ 1575 km (de la nord la sud), iar latimea maxima este de aproximativ 500 km (de la
est la vest). Suprafata totala este de 450,000 km 2 , din care 39,000 km2 (aproximativ 8,6 %)
sunt ocupati de apele interioare (existand circa 95.000 de lacuri). In componenta Suediei intra
un numar mare de insule din Marea Baltica printre care si Gotland si Ӧland, cele mai mari.

Vecini:

- la nord si nord-est—Finlanda (pe o distant de aproximativ 586 km);

- la est—Golful Botnic;
- la sud-est—Marea Baltica;
- la sud-vest—regiunea marina Ӧresund (pe care se afla un impunator sistem de poduri si
tuneluri si care cuprinde orasele Copenhaga, Malmo, Lund si Helsingborg);
- iar la vest –Norvegia (cu o granita lunga de aproximativ 1619 km).

Evolutia paleogeografica a principalelor unitati fizico-geografice

Principala unitate fizico-geografica de pe teritoriul Suediei sunt muntii Scandinaviei, mai

precis subunitatea Kiolen, ce despart Suedia de Norvegia. Alaturi de Muntii Scotiei si de Muntii
Apalasi, Muntii Scandinaviei s-au format acum aproximativ 450 de milioane de ani, in orogeneza
caledonica, declansata de inchiderea oceanului Iapetus. Orogeneza caledonica a fost una dintre
cele cateva orogeneze care intr-un final au dus la formarea supercontinentului Pangeea, la
sfarsitul Paleozoicului. In prezent, din cauza eroziunii exercitata de catre calota in timpul
glaciatiunilor, muntii au fost redusi la doar o cincime din altitudinea initiala.

Relieful

Relieful Suediei este aproape in totalitate rezultatul actiunii succesivelor glaciatiuni care
au modelat rand pe rand morfologia initiala. Fie ca este vorba despre regiunea costiera,
montana sau intermediara, toate formele de relief din Suedia poarta urmele lasate de erele
glaciare. Se poate remarca o armonie distributiva treptelor de relief de la N la S si de la E la V.

Coastele suedeze sunt , in marea lor majoritate, o zona de campie, aspectele lor
imbracand insa diverse forme in functie de latitudine. Coasta estica descrie in Golful Botnic
doua mari curburi: una marcata de Canalul Aaland, iar cealalta formand o nisa care adaposteste
cateva mari porturi. Pe coasta vestica intalnim golfurile Laholm si Enyelholm.
 De la statura impunatoare a Alpilor Scandinavi (orientati pe directia NE-SV) relieful
descreste altitudinal spre Golful Botnic si Marea Baltica, predominand zonele de platou și de
câmpie, cu următoarele particularități:

În vestul și nord-vestul țării se întind Alpii Scandinaviei care ating altitudinea maxima

prin vf. Kebnekajse: (alt. 2111 m). Alte vârfuri: Sarek (alt. 2090 m), Sulitejelma (alt. 1914 m).
Alpii Scandinavici trimit cateva prelungiri masive pe teritoriul suedez, dispuse in zonele
Harjedalen, Jemtland si Kopparberg, cu altitudini de cicrca 1000-1500 m. Desi altitduinea nu
este foarte mare, ghetarii au o larga raspandire, in special in nordul extrem al tarii, unde sunt
concentrati primii 20 cei mai mari ghetari din tara. Pentru ca zona montana inalta a Suediei
este situata intr-un context climatic cu mai multe influente continentale, spre deosebire de
majoritatea muntilor Norvegiei, doar cateva masive depasesc actuala limita de glaciatie. Astfel,
in comparatie, cel putin 30 de ghetari din Norvegia sunt mai mari decat cel mai mare omolog
din Suedia, ghetarul Stourrajekna. Cel mai mare ghetar din Norvegia, Jostedalsbreen, ocupa o
suprafata mai mare cu 50% decat toti ghetarii Suediei combinati.

Spre est munții sunt mărginiți de un podiș, care coboară în trepte spre litoralul cu
fiorduri al Mării Baltice, unde se află Golful Botnic. În partea sudică a țării se întind câmpii care
înconjoară o mică regiune deluroasă, podișul Smaland (alt. 377 m) și câmpia vălurită Skania, cu
soluri fertile și peisaje asemanatoare Danemarcei învencinate. Există foarte multe lacuri de
origine tectono-glaciară, mai ales in câmpia central-sudică a țării. Din cele circa 96.000 de lacuri,
mai mari sunt Vänern (5585 km²), Vättern (1899 km²) și Mälaren (1140 km²). Zonele
mlăștinoase acoperă peste 10% din suprafața țării.

Caracteristici biopedoclimatice

Clima

Clima este mai aspră în regiunile nordice (traversate de Cercul Polar), unde are caracter
continental, și mai blândă în partea sudică, unde influența marină este puternică, iar
precipitațiile depășesc 500 mm/an (temperat-maritimă). Curentul Golfului, curentul cald al
Golfului din Atlantic, imprimă Suediei un climat mai blând decât cel al altor regiuni situate tot în
îndepărtatul nord.

Stockholm, capitala țării, se situează aproape la aceeași latitudine ca și sudul

Groenlandei, dar în iulie beneficiază de o temperatură medie de +18° C, cu maxime de peste
+28 - +30° C anual. Iarna, temperatura medie se situează ușor sub zero, iar căderile de zăpadă
sunt moderate. Mai spre nord însă, Suedia are ierni lungi si friguroase, cu căderi abundente de
zăpadă. Stratul de zăpadă poate să se mențină, în anumite locuri, precum în rezervația Abisko
din nord-vestul țării, până la 10 luni pe an, la înălțimi de peste 500 m netopindu-se niciodată.
 La nord de cercul polar (în län-ul Norrbotten și în nordul län-ului Västerbotten), soarele
nu apune în lunile iunie și iulie. Mai la sud, în aceleași luni, deși soarele se situează pentru
câteva zeci de minute sub linia orizontului, este suficientă lumină la orice oră pentru a depune
activități diurne fără iluminat adițional (așa-numitele nopți albe). În Stockholm, în luna iunie,
noaptea durează câteva ore.

Datorita infulentelor maritime, in special a Curentului cald Nord-Atlantic si a curentilor

de aer vestici predominant, in Suedia se inregistreaza temperature mai ridicate decat ar putea
sugera latitudinea sa Nordica. La Stockholm, temperatura medie, in februarie este de -3oC, iar
in iulie de 18oC.

Din cauza vastei sale intinderi pe latitudine, clima din nord este foarte diferita de cea din
sudul tarii: in nord, iarna tine mai mult de sapte luni, iar vara mai putin de trei, in timp ce, la
Skane, in sud, iernile tin aprozimativ doua luni si verile, peste patru luni.

Faptul ca vara devine din ce in ce mai scurta cu cat avanseaza spre nord este
compensate, intr-o anumita masura de temperaturile destul de ridicate in timpul verii, de faprul
ca zilele sunt mai lungi si de puinele innorari in timpul zilelor de vara.

Precipitatii

Precipitatiile ating, in medie, 610 mm/an si sunt cele mai abundente in sud-vest si de-a
lungul granitei cu Norvegia. In Laponia, precipitatiile ating in jur de 300 mm/an, cele mai
abundente cazand la sfarsitul verii iar cele mai putine la inceputul primaverii. In parte ade nord
precipitatiile anuale sunt de 70 de cm, iar in partea de sud, sub 60 cm. In muntii din nord,
nivelul precipitaiilor este de 150-200 cm, iar pe campiile din sud 50-60 cm.

Vegetație

Jumătate din suprafața țării este acoperită de păduri (mesteacăn, pin, molid). Mai puțin
de 10% este teren agricol (cultivat cu ovăz, cartofi, secară, sfeclă de zahăr, grâu). În partea
nordică și centrală a țării există păduri de conifere, în sud păduri amestecate, iar în
extremitatea sudică pădure de fag și stejar. În zonele muntoase înalte se dezvoltă vegetația de
tundră montanaă. În faună se remarcă ursul (protejat de lege), elanul, nevăstuica, hermelina,
păsările de apă. Există 16 parcuri naturale și 753 de rezervații de stat și alte rezervații care
protejează flora tipică de tundră sau taiga, fauna polară sau de pădure temperată.

Vegetatia alpina predomina in nordul Suediei. varfurile cele mai inalte sunt lipsite de
vegetatie. Urmatorul etaj cuprinde muschi, licheni si cateva specii de plante. Sub acest etaj este
zona care cuprinde padurea formata din mesteacan si salcie. Urmatorul nivel de vegetatie, cel
mai de jos si cel mai intins este reprezentat de zona coniferelor, iar in sud padurea de foioase.
Soluri

Caracteristici zonelor reci si umede, solurile podzolice sunt printre cele mai raspandite in
Suedia. Podzolul este un sol nisipos, nepotrivit pentru agricultura si slab evoluat datorita
timpului scurt ce a trecut de la retragerea calotei glaciare si pana in prezent.

Peste 10% din suprafata totala a tarii fiind acoperita de zone mlastinoase, frecvente sunt
turbariile. Turbariile reprezinta un ecosistem care formeaza turba, adica materia organica
moarta, incomplet descompusa. Materia organica este produsa si se acumuleaza mai repede
decat se descompune. Aceste soluri au tendinta de impermeabilitate.

Reteaua hidrografica

Suedia dispune de o retea hidrografica bogata, reprezentata prin rauri scurte, cu debite
mari si cu un potential hidroenergetic ridicat. In ordine, de la Nord la Sud, teritoriul Suediei este
traversat de : Trone (care formeaza pe cursul inferior granite cu Finlanda), Kalix, Lule, Skelefte,
Ume, Angerman, Luisne (toate aceste rauri fiind tributare Golfului Botnic) iar in partea centrala
raul Dal.

Pe teritoriul tarii se distinge un numar foarte mare de lacuri (peste 95000), care in
general au suprafete mici. Cele mai semnificative sunt: Lacul Wannern (cel mai adanc si cu o
lungime de 140 km si o latine de 80km); lacurile Torne-Trask, Lule, Stor, Afvan , Stor Uman,
Silljan, Malaren, Wattern etc. La un loc, lacurile ocupa o suprafata de aproximativ 8,6 % din
totalul tarii.

Aproape toate lacurile importante comunica intre ele prin rauri si canale. De exemplu,
Canalul Trolhatta, cu 40 de ecluze ce leaga Marea Norvegiei e Lacul Wannern. Un alt important
canal este Gota, care traverseaza partea de sud a Suediei si face legatura intre lacuri si rauri pe
o distanta de 560 de kilometrii, intre Goteborg si Stockholm.

Istoric al evolutiei umane

Preistorie

Preistoria Suediei începe în era caldă Allerød, cca 12.000 î.Hr., atunci când taberele unor
vânători de reni, aparținând culturii Bromme din Paleoliticul Târziu, au fost găsite la marginea
gheții în ceea ce este acum provincia cea mai sudică a țării. Această perioadă a fost
caracterizată de mici grupuri de vânători-culegători-pescari, care foloseau tehnologia
cremenelui.
Epoca vikingă și Evul Mediu

Epoca vikingă a Suediei a durat aproximativ între secolele VIII și XI. Se consideră că în această
perioadă suedezii s-au răspândit pornind din estul Suediei, incorporându-i pe geatas (a nu se
confunda cu geții), care locuiau mai la sud [2]. Este probabil că vikingii suedezi și gotlandezii au
călătorit în special spre est și sud, ajungând în Finlanda, țările baltice, Rusia, Belarus, Ucraina,
Marea Neagră și chiar Baghdad. Rutele lor treceau pe la râul Nipru, coborând spre
Constantinopol (Imperiul Bizantin), care a fost supus de multe ori raidurilor acestora. Împăratul
bizantin Theophilos le-a consemnat abilitățile războinice, și i-a invitat să facă parte din garda lui
personală, cunoscută ca garda varegă. Vikingii suedezi, denumiți rusii (sau varegii rus), sunt
considerați și fondatorii Rusiei kievene. Călătorul arab Ibn Fadlan i-a descris pe vikingi cum
urmează :

Imperiul suedez

Imperiul Suedez în urma Tratatului de la Roskilde din 1658. Teritoriile ocupate în Prusia, din
1629 până în 1635, nu apar pe această hartă.

Istoria modernă

Pe durata secolelor XVIII și XIX populația Suediei a crescut considerabil, scriitorul Esaias Tegnér
afirmând în 1833 că aceasta era datorită „păcii, vaccinului împotriva variolei, și cartofilor”[10].
Între 1750 și 1850, populația Suediei s-a dublat. Conform unor erudiți, emigrarea în masă în
America a devenit atunci singura cale de a evita foametea și revoltele; mai mult de 1% din
populație a emigrat anual între anii 1880-1890[11]. Cu toate acestea, Suedia a rămas o țară
săracă, având o economie aproape exclusiv agrară, chiar într-o perioadă în care Danemarca și
țările din Vestul Europei începeau să se industrializeze

Istoria recentă

Suedia a rămas o țară neutră în timpul celor două războaie mondiale. A continuat să stea
nealiniată în timpul Războiului Rece și nu este astăzi membră a nici unei alianțe militare (deși a
participat la antrenamentele NATO). Aderarea la Uniunea Europeană a fost susținută de
partidele politice, și referendumul privind aderarea a avut succes, trecând cu o majoritate de
52%, pe 13 noiembrie 1994. Suedia a aderat la 1 ianuarie 1995.

Grad de antropizare

Orașe principale

 Stockholm
 Göteborg
 Malmo
 Uppsala
  Linköping
 Norrköping
 Jönköping
 Helsingborg
 Östersund

Împărțire administrativă

În prezent Suedia este împărțită în 21 de comitate (län). În fiecare comitat există un birou
administrativ (länsstyrelse) numit de guvern și un consiliu (landsting) ales. Fiecare comitat este
mai departe divizat în comune (kommuner), în total, în 2004 existând un număr de 290 pe tot
teritoriul Suediei.

În mod tradițional Suedia este împărțită în trei regiuni istorice (landsdelar):

 Götaland - Suedia de Sud, incluzând Scania, fost teritoriu danez și Västergötland cu

orașul Göteborg.
 Svealand - Suedia Centrală, partea cea mai veche a țării, cuprinzând și orașul Stockholm
 Norrland - jumătatea nordică a țării, cuprinzând 59% din suprafața Suediei, dar doar
12% din populația țării, cuprinzând și o parte importantă din Laponia, locuită de
populația Sami.

Cea de a patra regiune istorică a Suediei a fost până în 1809 Österland, actuala Finlandă.

Populatie si densitate

Densitate 20 loc/kmp

Conform unui recensământ din 2010, populația totală a Suediei a fost estimată la 9.347.899 de
locuitori[1]. Conform unor statistici publicate de către agenția guvernamentală Statistiska
centralbyrån, pragul de nouă milioane a fost atins pentru prima dată în istoria țării în august
2004. Densitatea populației este de doar 20,6/km², și există o diferență clară în favoarea
sudului țării. Aproximativ 85% din populație locuiește în zone urbane [20]. Capitala, Stockholm,
are aproximativ 800.000 de locuitori (1,3 milioane cu tot cu aria urbană, 2 milioane cu aria
metropolitană). Al doilea și al treilea oraș ca mărime sunt Gothenburg și Malmö, respectiv.

Imigrația din celălalte țări nordice și-a atins apogeul (peste 40.000 de oameni pe an) în 1969-70,
când legile privind imigrarea emise în 1967 au impus condiții grele pentru imigranții care nu
proveneau din partea nordică a Europei. Acele legi erau motivate de politicile privind piața
forței de muncă. Imigrația refugiaților, și rudelor de refugiați din afara Europei de Nord s-a
accentuat dramatic la sfârșitul anilor 1980, mulți dintre refugiați provenind din Asia și America,
în special din Iran și Chile. Din anii 1990, un număr important de imigranți au sosit din fosta
Iugoslavie și din Orientul Mijlociu[24] . Pe 15 decembrie 2008, noi reguli privind imigrarea forței
de muncă au fost puse în practică, devenind astfel mai ușor pentru muncitorii din afara Uniunii
Europene să ajungă în Suedia. Majoritatea imigranților de pe piața forței de muncă sunt
specialiști în calculatoare și ingineri, provenind din India, China și Statele Unite[25].

Caracteristici demografice

Limba vorbită

Suedeza este limba națională (dar nu oficială) a Suediei, și este vorbită de majoritatea
populației. Suedeza aparține ramurei limbilor germanice de nord, fiind foarte asemănătoare cu
daneza și norvegiana, dar diferă din punct de vedere al pronunției și al ortografiei. Norvegienii
înțeleg suedeza cu un pic de dificultate iar danezii mai greu decât norvegienii. În împrejurimile
orașului Malmö (care este foarte apropiat de către Copenhaga, capitala Danemarcei) este
înregistrată zona cu cea mai mare inteligibilitate mutuală, loc în care populația înțelege ambele
limbi cu ușurință fără a avea studii.

Cultură

O specialitate culinară suedeză este kåldolmar, asemănătoare cu sarmalele românești, din

carne de porc și frunze de varză. Mâncare tipică pentru zona est mediteraneană, sarmalele au
fost aduse în Suedia în secolul XVIII de către armatele regelui Carl al XII-lea al Suediei, care au
petrecut 2 ani în exil pe teritoriul Moldovei de astăzi (orașul Tighina). Pentru prima oară au fost
menționate într-o carte de bucate scrisă de Cajsa Warg în 1755. Atunci erau încă făcute cu foi
de viță, care au fost repede înlocuite cu foi de varză, acestea fiind mult mai ușor de găsit în
Scandinavia.

Religie

Suedezii sunt printre cei mai puțin religioși oameni, doar 2% din cetățeni ducându-se în mod
regulat sau semi-regulat la un serviciu religios. Mai puțin de 24% din cetățenii Suediei cred în
existența unei divinități, între 17 și 83% fiind clasați ca atei. Majoritatea populației religioase
este creștină, de rit protestant, luteran (evanghelic). Această majoritate este organizată în jurul
Bisericii Suedeze (Svenska Kyrkan). Există și un număr destul de important de protestanți de
alte rituri (mai ales în Dalarna și Vasterbotten), grupați în jurul "Bisericilor Independente"
(Frikyrkan). Mai există și o mică comunitate romano-catolică. În plus, imigranții din fostul spațiu
sovietic și Serbia au dus la creșterea numărului de ortodocși, iar imigranți din Iran, Iraq și
Bosnia-Herțegovina au dus la creșterea numărului de musulmani (astăzi între 100,000-150,000).

Servicii,tipuri de agricultura,infrastructura

Economie bazată pe industrie și servicii.

 PIB (1995): 2% agricultură, 32% industrie, 66% servicii.
 Dispune de însemnate zăcăminte de minereuri de fier, șisturi bituminoase, cupru, zinc,
wolfram, uraniu, aur, argint.
 Industrie avansată: extractivă, metalurgică (fontă, otel, aluminiu ș.a.), constructoare de
mașini (nave, avioane, automobile, material rulant ș.a.), energetică (peste 1000 de
hidrocentrale, centrale nucleare), forestieră, de celuloză și hârtie, chimică și
petrochimică, textilă, alimentară.
 Agricultură specializată în creșterea animalelor pentru lapte și carne (bovine, ovine,
porcine, păsări) și producția de cereale (grâu, orz, ovăz, secară). Se mai cultivă cartofi,
sfeclă de zahar, legume, plante furajere.
 Exportă nave, mijloace de transport, echipamente industriale, produse miniere și
chimice, hârtie, materiale lemnoase, articole manufacturiere, produse alimentare.
 Importă combustibili, mașini și utilaje industriale, fructe, legume.
 Comerț extern cu Germania, Marea Britanie, Norvegia, SUA, Danemarca, Franța, Țările
de Jos, Finlanda ș.a.
 Monedă : coroană suedeză (SEK)|
 Turism de amploare.
 Pescuit maritim.
 Flotă comercială maritimă.
 Căi navigabile interne.
 Căi ferate: 11.285 km.
 Căi rutiere: 135.859 km.
 La începutul secolului XX, Suedia era o țară preponderent agrară si una dintre cele mai
sărace națiuni europene.
 Bogatele sale resurse interne (minereu de fier, material lemnos si putere hidraulică), au
permis o industrializare rapidă, care a transformat Suedia într-un modern stat al
bunăstării.
 Suedia este o țară industrial-agrară dezvoltată, cu o puternică industrie extractivă,
siderurgică, a metalurgiei neferoase, iar construcțiile navale au o mare dezvoltare (la
Malmo si Goteborg).
 Cea mai importantă ramură industrială este construcția de mașini (autovehicule,
motoare diesel, aeronave, ambarcațiuni, echipamente electrice) cu centrele principale
la: Stockholm, Goteborg, Vasteras).
 Suedia ocupă locul 4 pe glob în industria mobilei, locul 5 in producția de cherestea și
locul 7 la plăci aglomerate și fibrolemnoase.
 Stockholmul reprezintă un important centru industrial și comercial al Suediei (industrie
constructoare de mașini, electrotehnică, șantiere navale, industrie poligrafică, chimică,
usoară, pielărie și alimentară).
 Una dintre cele mai favorabile dezvoltări au cunoscut sectoarele de înaltă tehnologie,
precum telecomunicațiile și industria farmaceutică, orientate către export.
 Din 1995 Suedia este membră a Uniunii Europene.
Infrastructura

Looking at infrastructure, this high degree of development is reflected in everything from the
road and highway network, the railroads and other transportation systems to IT, a field in which
Sweden is sometimes classified as the most developed nation in the world. Uitându-mă la
infrastructură, acest grad ridicat de dezvoltare se reflectă în toate, de la reţeaua de drumuri şi
autostrăzi, căi ferate şi alte sisteme de transport la IT, un domeniu în care Suedia este uneori
clasificată ca naţiune cele mai dezvoltate din lume.

One of the many eloquent indications of Sweden's internationally recognized speed in adopting
new technology is that in 1900, Stockholm had more telephones — in absolute numbers —
than London, Paris or Berlin. Unul din multe indicii elocvent al vitezei recunoscute pe plan
internaţional Suediei în adoptarea noilor tehnologii este că, în 1900, Stockholm a avut mai
multe telefoane - în cifre absolute - decat Londra, Paris sau Berlin. Sweden and the Swedish
people have become so famous for their openness to new technology, new trends and patterns
of behavior and consumption that to a growing extent, the country has come to be used as a
test market by major multinational corporations in the development of new products and
services. Suedia şi poporul suedez au devenit atat de faimos pentru deschiderea lor faţă de
noua tehnologie, noile tendinţe şi modele de comportament de consum şi că într-o măsură tot
mai mare, ţara a ajuns să fie folosit ca un test de piaţă, de către marile corporaţii multinaţionale
în dezvoltarea de noi produse şi servicii.

Bibliografie

Lungu, Marius, Statele Lumii, Editura Steaua Nordului, Constanta, 2006;

Marin, M., Marin I., Medii si regiuni geografice, Ed. Universitara, Bucuresti, 2009;

Olson, Matt, Soil Survey in Sweden, European Soil Bureau – Research Report nr. 9;
(http://eusoils.jrc.ec.europa.eu/esdb_archive/eusoils_docs/esb_rr/n09_soilresources_of_euro
pe/Sweden.pdf)

Schytt Valter, Glaciers of Europe – Glaciers of Sweden, US Geological Survey Professional Paper
1386 – E – 4 ( http://pubs.usgs.gov/pp/p1386e/sweden.pdf );

www.Wikipedia.com