Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
22Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
37581736-Dezvoltarea-conştiinţei-de-sine-in-adolescenţă

37581736-Dezvoltarea-conştiinţei-de-sine-in-adolescenţă

Ratings: (0)|Views: 838 |Likes:
Published by wolf250190

More info:

Published by: wolf250190 on May 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

 
Universitatea BucureştiFacultatea de Sociologie şi Asistenţă Socială
Dezvoltarea co nştiinţei de sine în adolescenţă
Studentă:Enache Anca - MariaAnul II, Consiliere în Asistenţă Socială, grupa 2.
 
Bucureşti2006Adolescenţa este acel stadiu al dezvoltării umane în care se înregistrează cele mai însemnateşi mai numeroase schimbări în ceea ce priveşte personalitatea individului. Din acest motiv JeanJaques Rousseau (1973) a asemănat adolescenţa cu o a doua naştere
1
. Adolescentul începe să-şi punăserioase întrebări privind propria sa persoană, rolul său în societate, scopul său în viaţă, descoperindtreptat calităţile şi defectele sale prin care se deosebeşte de ceilalţi. În adolescenţă tânărul trebuie săfie conştient de sine pentru a ţine pasul cu toate transformările care se petrec cu propria persoană.
1. Particularităţi ale dezvoltării personalităţii în adolescenţă
În lucrarea sa, „Adolescenţa şi contextul său de dezvoltare” (2001), Tinca Creţu îşi manifestăadeziunea cu psihologii Ursula Şchiopu şi Emil Verza privind delimitarea în timp a adolescenţei. Eiconsiderăcă că între 10-14 ani individul parcurge perioada pubertăţii sau preadolescenţei, între 14 şi18-20 de ani adolescenţa propriu-zisă, iar între 20-25 de ani post-adolescenţa
2
.În aceeaşi lucrare Creţu menţionează o serie de factori interni şi externi care determinădezvoltarea personalităţii. Factorii ereditari presupun maturizarea funcţională a organismului, iar ceisociali un context nou dezvoltării personalităţii. Adolescenţă individul intră în diverse relaţii cu persoane şi instituţii noi, marea parte a acestora datorându-se schimbării formei de învăţământ. Apoiadolescentul primeşte la 14 ani cartea de identitate prin care îi creşte autonomia. Astfel Creţustabileşte principalele caracteristici ale dezvoltării personalităţii în adolescenţă şi postadolescenţă. În primul rând, în adolescenţă se va continua consolidarea şi maturizarea funcţională a anumitor componente ale personalităţii care s-au format în stadiile anterioare, componente precum aptitudinileşi capacităţile. O caracteristică generală a stadiilor dezvoltării umane o constituie apariţia unui stadiunou pe baza componentelor unuia anterior, criza de dezvoltare fiind momentul de cristalizare anoului stadiu.În al doilea rând, Creţu vorbeşte despre componentele noi pe care stadiul adolescenţei leaduce în dezvoltarea individului. Cele mai importante componente sunt cele legate de latura deorientare ale personalităţii. Acestea sunt determinate de apariţia capacităţilor cognitive şi decomunicare, volumul crescut al cunoştinţelor, lărgirea considerabilă a relaţiilor cu ceilalţi şideschiderea tre societate în ansamblul său. Creţu enumecomponentele orientative ale personalităţii adolescenţilor: constituirea unei filosofii de viaţă, formarea sistemului propriu devalori, conştiinţa apartenenţei la o generaţie, precum şi constituirea unui ideal în viaţă. Prin filosofia proprie, adolescentul începe să cunoască lumea, să-şi pună întrebări privind destinul fiecărui individ,
1
cf. Creţu, Tinca,
 Adolescenţa şi contextl său de dezvoltare
, Bucureşti, Editura Credis, 2001.
2
 
ibidem.
2
 
inclusiv al său. În adolescenţă se constituiesc primele valori ale persoanei care, deşi influenţate devalorile societăţii se particularizrează la fiecare individ prin număr, intensitatea rolului pe care-l joacă în ansamblul personalităţii şi modul lor de ierarhizare. Conştiinţa apartenenţei la o generaţieacordă adolescentului o siguranţă, o identitate, în acelaşi timp fiind o inflenţă asupra alegerilor,idealurilor, valorilor, proiectelor de viitor şi stilului de viaţă al persoanei. Constituirea idealului deviaţă în adolescenţă presupune o elaborare personală strâns legată de valoriile proprii persoanei, omai mare complexitate, claritate şi posibilitate de realizare decât idealul constituit în preadolescenţă.Cea de-a treia caracteritică a dezvoltării personalităţii din adolescenţă enumerată de Creţueste existenţa unor componente caracteriale ce înregistrează transformări deosebite mai ales prinamplificarea autonomiei şi independenţei. Apoi se spune de modificarea relaţiilor dintrecomponentele personalităţii, în favoarea componentelor de orientare. În adolescenţă creşte forţa Eu-lui, mai ales în privinţa rolurilor de integrare şi autoreglare. Ultima caracteristică enumerată de Creţueste aceea a unicităţii şi originalităţii sistemului de personalitate din adolesceţă care se datoreazăapariţiei tuturor laturilor sale şi a maturizării relaţiilor dintre ele, precum arăta Zlate (1994).
2. Conştiinţa de sine
În adolescenţă se înregistreaschimbări ale personalităţii în multiplele ei structuri şisubstructuri, o reflectare în plan psihic a transformărilor ce s-au produs în pubertate, precum şimodificări în sistemul general de cerinţe ale individului. Astfel apare problema dezvoltării conştiinţeide sine. Acesta este principala problemă a adolescenţei, care a apărut şi în stadiul şcolarităţii mici (7-10 ani) în urma ineracţiunilor şi raportărilor la ceilalţi
3
. Bonchiş (2000) afirmă că în adolescenţă din permanenta confruntare dintre ceea ce crede şi simte tânărul despre sine însăşi şi ceea ce cred şi simtceilalţi despre el se va apărea conştiinţa propriului Eu
4
.Santrock(1996) defineşte conştiinţa de sine ca fiind „”reprezentarea cognitivă a sinelui pecare o are un adolescent, substanţa concepţiei de sine a acestuia”
5
.Aceasta este introspectivă, dar nueste în mod complet interiozată, fiind mai degrabă „o construcţie social-cognitivă”
6
În dicţionar seindică dublul sens al conştiinţei de sine: „conştiinţa propriei existenţe şi sensibilitate pentru propriulcomportament”
7
.De asemenea, se arată că Feningstein, Scheier Şi Burr (1975) au convenit că existăo conştiinţă de sine la nivel personal, privat ce presupune o tendinţă de înţelegere a persoanei lanivelul stărilor interne şi, respectiv, o conştiinţă de sine publică, socială ce presupune înţelegerea
3
cf. Şchiopu, Ursula; Verza, Emil,
 Psihologia vârstelor 
, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1995.
4
Bonchiş, Elena,
 Dezvoltare umană – aspecte psiho-sociale
, Oradea, Editura Imprimeriei de vest, 2000.
5
Santrock, John W.,
 Adolescence. An Introduction
, ediţia a şasea, Madison, Brown& Benchmark Publishers Inc., 1996, p.323.
6
i
bidem.
7
Băiceanu, Leonard,
 Dicţionar ilustrat de Psihologie Englez-Român
, Bucureşti, Editura Tehnică, 2004.
3

Activity (22)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Alexandru Manuel liked this
alabalabum liked this
Oana-Diana Amza liked this
alabalabum liked this
Oana Nicoleta liked this
Sunny Day liked this
Sunny Day liked this
andreea0621 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->