Categorii de 

drepturi ale omului

Drepturile omului reprezinta un sistem echilibrat şi dinamic. Ele configurează pozitia
individului în societate, ataşînd drepturilor obligatii şi definesc, în acelaşi timp,
raportul armonios (în termeni de drepturi şi obligatii) între individ şi stat. „Corpusul"
acestor drepturia fost şi este în continuă evolutie, dînd expresie pe de o parte
nivelului la care a ajuns osocietate şi, pe de altă parte, valorilor pe care aceasta le
consideră importante pentru existentasa. Odată cu dezvoltarea relatiilor
internationale si a cadrului constitutional intern al statelor, catalogul drepturilor
omului s-a extins continuu.
Drepturile omului pot fi clasificate în diferite categorii, în functie de diverse criterii.
In mod obişnuit, pornind de la continutul celor două Pacte, drepturile omului sînt
împărtiteîn drepturi civile şi politice şi drepturi economice, sociale şi culturale.
Există însă şi alte clasificări sau subclasificări, în special ale drepturilor civile şi
politice. Introducînd şi alte criterii, mai pot fi evidentiate şi alte posibile clasificări:
drepturi conventionale şi drepturi cutumiare, drepturi dobindite de la naştere şi
drepturi ce pot fi exercitate la o anumită vîrstă (spre exemplu, dreptul de a te
căsători, dreptul de a vota); drepturi absolute (opozabile erga omnes) şi drepturi
relative (ce nu pot fi opuse decâtanumitor subiecte de drept, spre exemplu, doar
statului).
Sint, desigur, şi alte chestiuni ce rămîn a fi clarificate: spre exemplu, dacă pot exista
drepturi "regionale" ale omului. O altă problemă este aceea de a clarifica dacă toate
drepturile omului sint fundamentale sau numai unele dintre ele. Una din solutiile
propuse a fost aceea de a considera că drepturile nederogabile (drepturile de la
care nu se poate deroga - conform Pactelor - în nici o circumstantă) arconstitui
drepturi fundamentale. În fond, problema care se pune este deosebit de complexa
se poate face o ierarhizare a drepturilor omului, se poate considera că anumite
drepturi ale omului sînt mai importante decit altele? Din punct de vedere strict
juridic şi tinînd seama de prevederile continute în instrumentele internationale
referitoare la drepturile omului, nu ar putea fi sustinută ideea unei astfel de ierarhii,
ele trebuind să fie respectate in mod egal.
Întrucât, în acest domeniu delicat, rezultatul disputelor asupra ierarhizării constă mai
degrabă în creşterea graduluide confuzie decît în eliminatea ambiguitătilor, optăm
pentru prezentarea sistematizată a drepturilor omului, aşa cum sint prevăzute în
principalele documente internationale:
A. Drepturi civile:
1) Dreptul la viată, la libertate şi la inviolabilitatea persoanei, inclusiv: dreptul dea
nu fi supus la tortură, tratamente şi pedepse crude sau inumane; dreptul de a nu fi
tinut însclavie; dreptul de a nu fi arestat, retinut sau expulzat în mod arbitrar;
dreptul de a nu fi constrins la executarea unei munci fortate sau obligatorii; dreptul
de a nu fi privat de libertate decît pentru motive legale şi in conformitate cu
procedura prevăzută de lege; dreptul oricărui individ arestat de a fi informat în
momentul arestării sale despre motivele acestei arestări şi de a fi înştiintat, în cel
mai scurt timp, de orice invinuire ce i se aduce; dreptul oricărui individ arestat sau
detinut pentru comiterea unei infractiuni de a fi adus, in termenul cel mai scurt, în

1
fata unui tribunal şi de a fi judecat într-un interval rezonabil sau de a fi eliberat;
dreptul de a fi prezent la proces şi de a se apăra; dreptul persoanei private de
libertate prin arestare sau detentiune de a introduce o actiune în fata unui tribunal
pentru ca acesta să hotărască asupra legalitătii detentiunii sale; dreptul persoanei
private de libertate de a fi tratată cu umanitate şi cu respectarea demnitătii inerente
persoanei umane; nimeni nu poate fi întemnitat pentru simplul motiv că nu este in
măsură să execute o obligatie contractuală; dreptul individului de a nu fi urmărit sau
pedepsit din cauza unei infractiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat
printr-o hotărîre definitivă; dreptul persoanei condamnate la un recurs în fata
uneiinstante superioare; dreptul persoanei de a nu fi condamnată pentru o
infractiune care are labază săvîrşirea unei actiuni sau inactiuni care în momentul
săvârsirii lor nu constituia o infractiune;
2) Dreptul la egala ocrotire a legii (dreptul de restabilire efectivă în drepturi decătre
tribunalele nationale competente în cazul încălcării drepturilor fundamentale
acordate de Constitutie sau lege; dreptul de acces egal la serviciile publice; dreptul
oricărei persoane ca litigiul in care este parte să fie examinat echitabil şi public;
orice persoană acuzată, decomiterea unei infractiuni este prezumată a fi nevinovată
cât timp vinovătia sa nu a fost stabilită în mod legal; dreptul la apărare egală
împotriva oricărei discriminări);
3) Dreptul de a fi recunoscut ca subiect de drept;
4) Egalitatea în drepturi între bărbat şi femeie (dreptul egal al bărbatilor şi femeilor
de a se bucura de drepturile civile şi politice; egalitatea în drepturi şi răspunderi
asotilor în privinta căsătoriei, in timpul căsătoriei şi atunci cînd ea se desface);
5) Dreptul la o cetătenie (dreptul copilului de a dobîndi o cetătenie);
6) Dreptul de a se căsători, şi de a întemeia o familie;
7) Dreptul la proprietate;
8) Dreptul de a nu fi supus unei imixtiuni arbitrare sau ilegale in viata particulară, în
familie, în domiciliul sau corespondenta sa, sau unei atingeri ilegale aduse onoarei
sau reputatiei sale (dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau
atingeri).
B. Drepturi politice:
1) Dreptul la libertarea gindirii, conştiintei şi religiei (libertate de a avea sau adopta
o religie; libertatea de manifestare a religiei; nimeni nu trebuie să aibă de suferit din
cauza opiniilor sale; dreptul la libertatea de exprimare);
2) Dreptul de întrunire paşnică;
3) Dreptul de liberă circulatie (dreptul de a-şi alege domiciliul în granitele oricărui
stat; dreptul de a părăsi orice tară, inclusiv propria sa tară, şi de a se întoarce în
tara sa; dreptul străinului care se află in mod legal pe teritoriul unui stat de a nu fi
expulzat decît inexecutarea unei decizii luate în conformitate cu legea);
4) Dreptul cetăteanului de a participa la conducerea statului (dreptul de a alege şi de
a fi ales; dreptul de a avea acces la functiile publice din tara sa);
5) Dreptul la azil.
C. Drepturi economice şi sociaIe:

2
1) Dreptul la muncă (dreptul la libera alegere a muncii; dreptul la conditii juste şi
prielnice de muncă; dreptul la apărare impotriva şomajului; dreptul la retributie
egală pentru muncă egală; dreptul la odihnă şi timp liber; dreptul la plata unui
concediu periodic; dreptul la securitarea şi igiena muncii; dreptul la promovare
profesională; dreptul la remunerarea zilelor de sărbătoare);
2) Dreptul la asigurare socială; dreptul mamelor la ocrotire socială; dreptul copiilor
şi adolescentilor la o ocrotire specială;
3) Dreptul de asociere, inclusiv în sindicate;
4) Dreptul persoanei la un nivel de trai suficient pentru ea şi familia sa;
5) Dreptul persoanei la realizarea drepturilor în domeniile vietii economice, sociale
şi culturale necesare pentru mentinerea demnitătii sale;
6) Dreptul la sănătate (dreptul persoanei de a se bucura de cea mai bună sănătate
fizică şi mentală pe care o poate atinge).
D. Drepturi culturale:
1) Dreptul la educatie (dreptul prioritar al părtilor în alegerea felului de învătătură
pentru copiii lor minori);
2) Dreptul de a participa la viata culturală;
3) Dreptul de a beneficia de progresul tehnic şi de aplicatiile sale;
Dreptul persoanei de a beneficia de protectia intereselor morale şi material
decurgînd din operele sale.
Drepturile şi libertătile prevăzute în documente internationale nu pot fi efectiv
respectate şi garantate în mod universal decît numai prin crearea, la nivel national şi
international, a conditiilor necesare în acest scop.