Luna padurii-istoric si planuri de viitor

Se spune, că ,,datoria fiecăruia în viaţă este de a aduce pe lume un copil, a ridica o

casa şi a sădi un pom”. 15 martie - 15 aprilie reprezintă pentru silvicultori, si nu numai o
perioada cu o semnificaţie aparte în cadrul căreia ,,sădirea pomului” capătă valenţe
deosebite atât prin prisma importanţei procesului în sine cât şi a importanţei sădirii, în
sufletele tuturor, a sentimentului de dragoste şi respect pentru pădure ca singură garanţie
pentru păstrarea şi perpetuarea pădurii, menţinerea echilibrului ecologic necesar unei vieţi
normale şi sănătoase, atât pentru noi cât şi pentru urmaşii noştri. Această perioadă,
cunoscută silvicultorilor de pe întreg mapamondul sub numele de ,,Luna Pădurii”,
constituie, în special la noi, un prilej pentru slujitorii pădurilor de a face din pădure un
subiect de atenţie, de a promova ideile silvice şi în acelaşi timp de a-şi îndruma semenii în
rezolvarea acestei ecuaţii a vieţii, unde pădurea reprezintă o componentă esenţiala fără de
care celelalte componente nu-şi mai găsesc locul şi sensul în aceasta ecuaţie: copiii ce-i
aducem pe lume şi casa ce o vom clădi fără protecţia oferită de pădure devin elemente
iluzorii în menţinerea unui curs firesc al vieţii pe Pământ.

Acest concept, această sărbătoare are o lungă şi interesanta istorie; cunoscută în

trecut sub numele de „Sărbătoarea sădirii arborelui” şi mai nou numită Luna pădurii”
aceasta îşi are originea ,,în ideea de a ocroti pădurea şi a fost iniţiată în America în anul
1872 de către ministrul agriculturii din acea vreme Sterling Morton după ce distrugerea
pădurilor luase proporţii atât de mari încât era iminentă dispariţia tuturor pădurilor astfel
declarându-se ziua de 22 aprilie ca Ziua Arborelui Prin aceste manifestări s-a câştigat mai
întâi sufletul tineretului. Când s-au sărbătorit 50 de ani de la iniţierea acestui strălucit
obicei preşedintele Coolidge printr-o proclamaţie de o rară frumuseţe a transformat
serbarea într-o săptămâna forestieră spunând cu acea ocazie ca Nu este destul ca
guvernul sau organizaţiile locale să ia comanda; este vorba ca noi toţi, fiecare cetăţean în
parte să ne modificam, să ne prefacem sufletul şi să ne schimbam atitudinea noastră faţă
de pădure” S-a născut atunci în America o adevărată religie a pădurii şi a arborelui, ceea
ce a salvat şi revigorat naţiunea americană, ajutând-o să devină puternică după ce fusese
în pragul prăbuşirii ecologice.

Pilda americană a cuprins întreaga lume civilizată. S-a amplificat în Franţa sub
denumirea de „la fete de l’arbre”, sub genericul căreia şcolile, armata, biserica, populaţia,
organele de stat au oficiat această sărbătoare care nu s-a redus numai la o simplă
ceremonie, ci a avut ca rezultat efectuarea unor lucrări de împădurire pe suprafeţe mari,
fiind susţinută de guvern şi de preşedintele ţării. La primul Congres pentru silvicultură de
la Paris, în anul 1901, reprezentantul Franţei a propus o moţiune în favoarea stabilirii unei
sărbători a arborelui, formulate astfel: ,,Să se creeze în fiecare ţară, în a doua duminică a
lunii octombrie, o sărbătoare a arborelui, la fel ca cea din Statele Unite şi care să fie
consacrată de către elevii şcolilor pentru a planta un arbore”

La noi iniţiativa demersurilor de masă a fost luată în anul 1902 de către un cărturar,
Spiru Haret, în perioada în care era ministru al învăţământului.

Serbarea sădirii arborelui aşa cum a fost denumită, a prins teren, luând cu timpul
caracterul unei adevărate sărbători de primăvară al unei sărbători naţionale. Astfel în anul
1937 au fost organizate 2910 serbări cu 388 de mii de participanţi împădurindu-se 3714
hectare.
 Începând cu anul 1953 s-a stabilit prin lege că în perioada martie – aprilie a fiecărui
an în funcţie de condiţiile climatice să se serbeze Luna Pădurii. Începând cu anul 1989
aceasta se serbează în perioada 15 martie – 15 aprilie prin diferite manifestări cum ar fi:
conferinţe simpozioane apariţii la Tv şi interviuri în presă ale unor personalităţi din
silvicultură, organizarea de şantiere de împădurit cu elevi şi studenţi etc.

Făcând această succintă prezentare a istoriei respectivului eveniment am dorit să

fac cunoscută amploarea şi importanţa mondială a fenomenului şi ca o concluzie faptul că
ocrotirea pădurii reprezintă o îndatorire permanentă nu numai a silvicultorilor ci şi a
cetăţenilor precum şi a instituţiilor statului, la fel cum ea este percepută şi prezentă azi în
mentalitatea cetăţenilor în toate statele civilizate ale lumii.

De la şeful Ocolului Silvic Mehadia, domnul inginer Alexandru Vânătoru, aflăm că

silvicultorii Ocolului din Mehadia întâmpină această sărbătoare cu o complexă gamă de
lucrări ce se vor desfăşura în această perioadă.

Astfel, se vor scoate din pepinierele silvice un număr de 67.000 de puieţi din specii
de foioase şi răşinoase care urmează a se planta în această primăvară pe o suprafaţă de
150.000 de mp, respectiv 15 hectare, pe suprafeţele parcurse cu tăieri de regenerare, în
completarea regenerării naturale aflate pe raza Ocolului Silvic Mehadia.

De asemenea, se vor efectua culturi în pepinierele silvice pe o suprafaţă de 700 mp,

prin repicarea de puieţi proveniţi din solarii respectiv un număr de 60 000 de puieţi.Se vor
realiza regenerări pe cale naturală pe o suprafaţă de 74 ha.În această perioadă, pădurarii
ocolului silvic construiesc la Mehadia un solar pe o suprafaţă de 60 mp care va produce
anual un număr de 85.000 puieţi forestieri destinaţi repicării în pepiniere şi mai apoi
plantării lor în terenurile destinate reîmpăduririi.Pe linie de protecţia pădurilor se vor
continua acţiunile de dezinfecţie şi combatere a dăunătorilor în pepinierele silvice solarii
precum şi în terenurile destinate reîmpăduririi.Se vor reamenaja şi revopsi bornele şi
barierele din preajma căilor de comunicaţii ce străbat pădurile Ocolului şi se vor efectua
lucrări de curăţenie şi amenajare a cabanelor şi a cantoanelor silvice.Se vor continua
lucrările de igienizarea şi curăţirea pădurilor, efectuarea lucrărilor de rărituri în arboretele
prevăzute cu acest gen de lucrări conform amenajamentelor silvice

Acţiunile de prevenire a incendiilor de pădure se vor desfăşura prin patrulări ale

personalului de teren în locurile expuse, în special în zonele limitrofe terenurilor aflate în
proprietatea cetăţenilor care în această perioadă efectuează curăţirea lor apelând la o
metodă total greşită şi anume de a incendia vegetaţia uscată.

Chiar daca padurea pare la prima vedere o „adunatura de copaci”, acest lucru nu e
tocmai adevarat. Padurea are o importanta foarte mare, din punct de vedere al vietii de zi
cu zi. Chiar daca in Romania in orice padure nu se poate sa nu intalnim diverse resturi
menajere, acest lucru se poate opri.Chiar daca spunem oamenilor ca prin actiunile lor
dauneaza padurii, ei nu ne-ar crede. Totusi trebuie sa se ia initiativa deoarece padurea
este importanta. In plus chiar si defrisarile ar trebui amendate drastic sau chiar interzise
deoarece un copac este taiat in putin timp, dar creste la loc foarte greu si intr-o perioada
de timp indelungata.

In concluzie, intr-o lume in care tehnologia si calculatoarele sunt pe primul plan,

trebuie sa protejam si padurea, deoarece daca nu ar fi, lumea s-ar schimba
dramatic.Padurea nu e doar un loc, ea este o fiinta care trebuie tratata de la egal la egal.