Universitatea de Vest,

Asistenţă Socială,
Anul |||

DEPRINDERILE DE COMUNICARE ALE ASISTENTULUI

SOCIAL ÎN RELAŢIILE CU BENEFICIARII

Profesor coordonator: Claudiu Roman Student: Avramescu Maria-Eliza

Timişoara 2011
 DEPRINDERILE DE COMUNICARE ALE ASISTENTULUI
SOCIAL ÎN RELAŢIILE CU BENEFICIARII

Deprinderile, constituie drept un element de bază pentru a înţelege mai bine

profesionalismul în domeniul asistenţei sociale, iar comunicarea reprezintă un aspect esenţial al
interacţiunii dintre asistentul social şi beneficiar, fiind actul profesional elementar pentru orice
profesionist din acest domeniu.

Comunicarea poate fi defenită ca un proces prin care se oferă şi se primesc infomaţii şi se

verifică înţelesurile transmise de cei ce interacţionează. Ea reprezintă modul cel mai universal,cel
mai important şi mai complex mănunchi de comportamente. Viaţa noastră cotidiană este puternic
afectată de comunicarea cu alţii şi de mesaje de la persoane străine aflate la distanţă. Dacă există
o nevoie de a ne cunoaşte lumea, atunci această nevoie se extinde la toate aspectele
comportamentului uman şi mai ales la comunicare.

Comunicarea a devenit în a doua jumătate a secolului XX acţiunea umană cea mai vizibilă , cea
mai valorizată şi cea mai studiată . Societatea în care trăim este o societate a comunicării
deoarece se insistă tot mai mult pe rafinarea şi multiplicarea mijloacelor de comunicare ; nu
peste mult timp vom putea afirma că trăim în era comunicării tehnologice .

Prin comunicare se înţelege procesul interactiv de transmitere şi recepţionare a mesajelor , proces

care implică un emiţător , un mesaj , un canal de comunicare , un receptor şi un răspuns.

În asistenţa socială , comunicarea reprezintă un aspect esenţial al interacţiunii dintre

asistentul social şi client. Pentru un asistent social profesionist , comunicarea înseamnă actul
profesional elementar deoarece orice intervenţie începe cu stabilirea relaţiei de comunicare .
Cunoaştem de asemenea că, comunicarea interpersonală este acea formă de comunicare eficientă
cu cel mai mare , puternic impact de influenţare şi / sau schimbare .
Abilitatea unui asistent social de a inspira incredere este similara cu abilitatea de a comunica
eficient. Ambele presupun actiune din partea lui si un raspuns din partea beneficiarului.
Comunicarea inseamna interactiune pozitiva.

Este bine ca asistentul social sa manifeste o preocupare autentica fata de persoana cu care sta de
vorba. Cand oamenii simt ca te preocupa persoana lor, sunt dispusi sa te asculte cu atentie.
Capacitatea de comunicare este rezultatul unui sentiment de afinitate fata de semenii nostrii.

Capacitatea de a se concentra asupra interlocutorului sau. Cei care nu sunt in stare sa comunice
se concentreaza numai asupra propriei persoane si a parerilor lor. Cei care au aceasta capacitate
se concentreaza asupra raspunsului persoanei cu care stau de vorba. Cei care cumunica bine
inteleg si limbajul corpului.

Capacitatea de a comunica cu tot felul de oameni. Un om care intelege arta comunicarii, are
capacitatea de a-l face pe interlocutorul lui sa se simta in largul sau. El poate sa comunice cu toti
oamenii, indiferent de pozitia sociala.

Contactul vizual pe care trebuie sa-l stabilească cu beneficiarul sau. Oamenii care sunt cinstiti cu
tine te privesc fara teama in ochi.

Un zambet cald, modalitatea cea mai rapida prin care se pot stabili cai de cumunicare. Un zambet
doboara nenumarate bariere in cale comunicarii, trecand dincolo de granitele culturii, rasei,
varste, clasei sociale etc.

Comunicarea verbală cât şi cea nonverbală au un rol special , ele fiind folosite împreună
atât în viaţa noastră de zi cu zi cât şi în relaţia de asistenţă socială . Pentru ca o relaţie să fie
considerată “bună” este necesară îmbinarea semnalelor verbale cu cele nonverbale pentru a putea
demonstra respectul faţă de interlocutorul nostru , faptul că suntem situaţi pe poziţie de egalitate ,
că nu-i suntem superior sub nici o formă , că-i respectăm opiniile indiferent care ar fi acestea ,
că-i respectăm deciziile , valorile şi experienţa.

Din cuvintele şi din tonul vocii oamenii interpretează permanent , iar dacă aceştia percep o lipsă
de respect din partea asistentului social , atunci relaţia de comunicare nu va fi eficientă . Deci
este foarte  importantă îmbinarea cuvintelor ( care trebuie bine alese ) cu mijloacele nonverbale
ale comunicării . Dintre elementele comunicării nonverbale sunt foarte importante : gesturile
( mişcarea mâinilor , a braţelor ) , mişcările întregului corp , ale ochilor , capului , atingerilor ,
etc.

O bună comunicare în relaţiile de ajutor vizează atât capacitatea de a asculta cât şi abilităţile de a
conduce o discuţie a asistentului social . În relaţiile de comunicare în asistenţă socială , clientul
intră cu problema sa la care lucrează împreună cu asistentul social .

Comunicarea în relaţia de asistenţă socială , comunicarea dintre asistent şi client ,

depinde de mai mulţi factori . Printre aceştia pot să enumăr personalitatea clientului , experienţa
sa anterioară , relaţiile cu ceilalţi (familie , prieteni , colegi , comunitate ) , pregătirea şcolară ,
nivelul intelectual , de sănătate ( pacientul poate să fie o persoană integră sau care suferă de
anumite boli mintale sau fizice ) . De asemenea sunt foarte importante în relaţia de ajutor şi
caracteristicile personalităţii clientului (ex. timiditatea ) şi baza legislativă a statului , regulile şi
politica instituţiei în care asistentul social lucrează , atmosfera dar şi experienţa anterioară şi
personalitatea asistentului social.

Profesionistul trebuie să fie foarte atent ca mesajele pe care el le transmite clientului. Există de
asemenea o serie de obstacole şi bariere în calea comunicării într-o relaţie de asistenţă socială .

Principiile unei bune comunicări cât şi unele tehnici folosite în asistenţa socială pentru sporirea
gradului de congruenţă a comunicării. pentru a păstra o relaţie bună cu cel asistat , pentru a oferi
căldură , profesionistul trebuie neaparat să dispună de anumite calităţi ca : empatia ,
disponibilitate , ascultarea activă , autenticitate , încredere , respect , flexibilitate .

Empatia e un principiu de bază al profesiei de asistenţă socială , o normă deontologică ,

fiind necesară pentru stabilirea unei relaţii în asistenţa socială  , astfel încât asistentul trebuie să
fie capabil să-l asculte pe client cu atenţie , să-i repete ceea ce a înţeles din measjele transmise în
vederea unei confirmări şi nu în ultimul rând să nu-i judece opiniile . Exprimarea empatică redă
sentimentele exprimate de client într-o formă verbală , astfel încât răspunsul profesionistului îl
poate ajuta pe client să-şi clarifice propriile sale sentimente legate de problema sa .
 Flexibilitatea asistentului social este de asemenea foarte importantă într-o relaţie .
Această calitate poate fi definită ca fiind opusă stilului autoritar , o caracteristică a
profesionistului ce încearcă să promoveze toleranţa ; înseamnă totodată şi acceptarea opiniilor
celuilalt , a contraargumentelor . Practica asistenţială , se manifestă în expresii precum “După
părerea mea…” , “Aş fi foarte fericit să…” .

O relaţie de asistenţă socială “bună” presupune o căldură din partea asistentului social . Se poate
vorbi de căldură atunci când relaţia se bazează pe acceptare reciprocă , înţelegere , interes în ceea
ce priveşte bunăstarea clientului.

De cele mai multe ori , această căldură este prezentă prin manifestări nonverbale . De exemplu :
tonalitatea vocii calmă , liniştitoare , expresia feţei zâmbitoare care în acelaşi timp să exprime
interesul , atingerea într-un mod discret a clientului , în ceea ce priveste distanţa dintre asistent şi
client ea trebuie să fie mai apropiată , asistentul să fie relaxat şi să se uite în ochii celeilalte
persoane.
Bibliografie ꞉

1. G. Neamţu,  “Tratat de asistenţă socială” , Ed. Polirom , 2003

2. C. Bocancea , G. Neamtu   “Elemente de asistenţă socială” , Ed. Polirom , 1999 ;

3. Maria Roth , Maria Diaconescu  “Formarea deprinderilor de comunicare creativă” ;

4. John Fiske, “Introducere în ştiinţele comunicării”, Ed. Polirom Iaşi cap. 3-4 , 2003 ;

5. Luminiţa Frenţiu, „Strategii de comunicare în interacţiunea nonverbal“, Ed. Mirton,

Timişoara, 2000

6. Elena Sirotenco, Patricia Runcan, „Asistentul social faţă în faţă cu clientul“, Ed.Eurostampa,
Timişoara, 2006