Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
1 - Manusi de Dantela Si Seringi de Plastic - Jack & Julia

1 - Manusi de Dantela Si Seringi de Plastic - Jack & Julia

Ratings: (0)|Views: 20|Likes:
Published by Costel Macovei

More info:

Published by: Costel Macovei on May 14, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/30/2011

pdf

text

original

 
Manusi de dantela si seringi de plastic
Isi puse manusile de dantela ale caror irizatii voalate povesteau despreani de glorie si veselie. Privea si nu-I venea a crede vazand cu cata grija sidelicatete umbla. Anticarul le-a scos cu evlavie din plicul lor de celofan,inmiresmand aerul cu parfumul suav, mangaindu-i obrazul cu atingerea lor usoara. Parfumul Marii Doamne, parfumul altor vremi se strecura pipaindu-inarile hulpave. Ii povestise apoi ca Ea nu le purtase decat o data la opremiera si apoi trecusera din sertar in sertar pana au ajuns printr-o minunepe fundul unui cufar. El stia intreaga lor poveste. Recunostea acel parfumoriune si oricand, si chiar se putea mandri ca pastra cateva picaturi intr-osticluta de cristal. Putea sa arate cu precizie locul in care o lacrima scapata lasfarsitul spectacolului lasase o usoara amprenta. Stia multe dar nu putusespune nimic. Era prea periculos ca sa deschida discutia. Nu toata lumea oiertase iar regimul nu-i pomenea inca numele, trecandu-l printre cei iertati.Lumea nu uita asa de usor un asemenea afront cat despre iertare, aceasta nuvine asa de usor…. Abia cand batrana menajera, coana Aglaie se prapadiseindraznise sa discute cu nepoata acesteia si cumparase multe lucruri dincasa, asa, en gros. Doar atunci cand primise marfa avu curajul sa cercetezefiecare cufar si piesa cumparata. La fundul unui cufar le gasise. Nu mai puteade bucurie. Ii venea sa danseze. Nici nu indraznise sa le atinga. Trecuseracateva luni bune pana cand isi facuse curaj ca sa desfaca usurel capatul lipital plicului de celofan. Valul suav de parfum se intinse, facandu-si loc inincapere, asemeni djinilor din poveste. Abia mai respira. Inchise la loc pliculacela, pastrandu-l intr-un sertar special. Si nu le arata orisicui. Nu oricinemerita pentru ca putini stiu sa aprecieze.De cum le-a vazut, a spus ca trebuie sa fie ale ei. Ii placeau, le dorea, sistia ca si ele o asteptasera, se pastrasera pentru ea.Prima oara le purtase atunci cand Julien o invitase la cina. Doamne, totulera…..asa…. ea imbracase rochia aceea din crep, stransa pe talie si infoiataca o floare de bujor batut. Manusile de dantela pareau o vaporoasa invitatiecatre portul necercetat. Cina romantica, vinul ce se cuibarise prin cele maiindepartate unghere, faceau ca seara sa fie un basm care se scria in acelasitimp. Apoi plimbarea pe scurta alee ce despartea restaurantul de sala de joc acazinoului, sarutul furat , ploapele tremurate in lumina palida a lunii, umpleaunoaptea de trairi noi, nebanuite. La masa de joc, ochii tuturor pareau atrasi demanusile ei de dantela. Intotdeauna ii placuse negrul si ii purtase noroc. El iisoptea la ureche ce trebuia sa faca, iar ea zambea ascunzandu-si nestiinta.Dupa un mic moment de ezitare, se hotara si parie pe 13 de negru iar crupierul porni ruleta lasand bila argintie sa depene povestea numaruluicastigator. 13 negru. Atunci s-a oprit. Nu mai dorea sa incerce. Ii era frica. Nuvoia mai mult. De fapt il dorea. Isi dorea ca noaptea sa aiba un alt fel desfarsit. Isi dorea, da…….”iarta-ma Doamne….faca-se voia ta”. Se lasasepurtata pe aripi de vis toata vara. El, mereu prezent, mereu atent incercandsa-I protejeze pana si aerul ce-l inspira sacadat. In pragul toamnei a urmatvisul. S-a adunat cu greu din melasa patului, pastrand inca zdrente alegrotescului: imbracata toata in negru, purtand manusile ce pareau filigranatepe pielea stravezie strabatea aleea dintre bancile catedralei ce se ascundeasub o mantie de lumina cenusie, difuza. Ajunse la poarta altarului asteptandsa apara atat mirele cat si preotul. In dreapta ei se cernea cenusa scrumita a
 
zilei umpland locul. Portile altarului s-au deschis dar nu s-a aratat nimic. Dacafrigul se poate arata, imbracand forma materiala, atunci da, frigul mortii searatase mangaindu-I umerii cu suflarea lui inghetata. "Fii atenta la locul undevei plînge. Pentru că în acel loc sînt eu, şi-n acel loc se află si comoara ta."Vocea-părere se stinse dusa de suflul rece al umbrelor. Intoarse capul siacum aleea era ocupata de o masa pe care sicriul de abanos incerca saascunda trupul lui. Stia ca nu era mort dar masa umbrelor il tinea captivnelasandu-l sa vina. Se intoarse sa fuga spre mainile lui intinse dar picioareleii erau crescute din lespedea rece de granit. Luciul patinat al granitului lasa sase intrevada sudura lespede - picior. Se intinse pana aproape de pardosealarece, salcie dusa de vantul pestrit al iernii. Tragea sa se smulga din loc dar radacinile ii erau bine infipte in noapte. Stia ca numai ea il putea salva dar simtea ca o viata castigata cere jertfa de viata. Si o voia inainte. Cec in alb.Reusi sa-si smulga picioarele si cand se avanta spre el se trezi tremurand subpielita cleioasa a visului. Picioarele se zbateau sa scape din stransoareacearceafului de matase. Se ridica cu greu, impleticindu-se pana la sertarul incare patra plicul de celofan. Isi puse manusile si atingerea lor racoroasa iifacu bine. Paharul cu apa baut reusi sa curete si sa indeparteze urmelezdrentuite ale visului. Abia dupa cateva zile, cand iesise din cabinetulmedicului visul ii reveni cu putere sfaramand fragila pojghita. Visul aduse altecioburi-secvente, torent purtand trairi de-o viata, fulgerari tradand trecereadintre lumi... Rezultatul analizelor cazuse ca o ghilotina retezand carneatrandafirie a amagirilor de o vara. Trei luni printre cei dragi. Ce poti face in treiluni? Multe si totusi mai nimic. Ca si cum ai fi invitata la un dineu iar bufetulocupa mesele de-a valma cu felurimea bucatelor-trairi. Poti gusta din fiecarefel sau te poti retrage pentru a cerceta ce a insemnat viata ta toata. Durerea sibucuria se amestecau intr-o nelamurita neliniste. Drumul o astepta, ochema.....Binecuvantat fie norocul ce il ducea departe de ea in acele ultimeluni facand despartirea parca mai usoara. Pleca in sud, la o sucursala pentrua crea si pune pe piciore un nou departament. Pleca deci departe dezbuciumul ei. Inainte de a pleca, au iesit in oras si pasii i-a condus catreacelasi anticariat de unde isi cumparase manusile. Dorea atat de mult sa-ipoata oferi ceva incat inauntru se despartira furisat, fiecare cautand un miccadou pentru celalalt. Cand s-au intalnit in fata anticarului, el ascundea cugreu silueta unei pompite de parfum din cristal greu, iar ea ii alesese un calutde jad ce-si ridicase picioarele din fata tradand nerabdarea.....nerabdarea ei?Nerabdarea lui?Apoi visul venise fara sa o mai surprinda. Urmarea fiecare detaliu pentrua vedea ce era de facut. Drumul, dorul, visul isi faceau loc ajungand iar la zi.Drumul era moarte iar moartea isi cere ortul ei. Ce putea face? Ce trebuia safaca? Ca sa poata pleca, trebuia sa se ofere ca jertfa..... ca sa poata plecatrebuia sa-l lase si sa uite.....trebuia sa se desprinda....ce altceva putea face?Va mai ramane legata de lumea asta doar pentru a-i fi aproape. Chiar dacalestarea este dureroasa, va ramane. Era tot ce mai putea face pentru el,pentru ei. Apoi, cand totul se va rezolva va putea pleca acolo unde ii era locul.Se trezi fericita, radiind. Cu fiecare noua intalnire, visul ii parea chiar apropiat,prietenos, fara a mai purta mantia spaimoasa a cosmarului. Catedrala searata in toata maretia ei, iar lumina cernita scotea si mai mult in evidentainaltimile greu de banuit. Bancile de lemn, lustruite de trecerea anilor si atrupurilor, oftau ghemuindu-se fara sa iasa din rand. Nici catafalcul nu maiparea atat de infiorator. Parea mai mult o masa a festinului decat un pat
 
procustian. Julien isi dormea linistit somnul fara a stii ce-l asteapta sau poatetocmai pentru ca stia. Cu cat il privea mai intens cu atat parea mai viu, maiplin de viata. Suflarea lui se incolacea in jurul valurilor de umbra deasa. Facuun pas, apoi altul si intr-un sfarsit ajunse langa el. Intinse mana sa-i mangaieobrazul dar frigul mortii il facu sa scape un usor geamat. Fata i se crispalasand o oarecare urma de indoiala sa strapunga nemiscarea pleoapelor. Seindeparta, ramanand in limita vizibilului. Pana la urma atinse sicriul masiv silaturile acestuia se desprinsera, frunze spulberate. Se aseza pe o banca,neputandu-si lua privirile de la el. Cum va fi lumea fara el? Fara aceastaviata? Gandul-vis aluneca iar spre trecute clipe de foc. Cand fusesera inparcul de distractii, ea se oprise in fata baracii cu iz de vodevil. Doria sa plecedar nu putea. Era prizoniera propriei curiozitati. De ce nu pot? De ce nuvreau? Intrebari. Simple intrebari. Il ruga sa o astepte afara si se strecura pesub perfeaua de matase. Toata baraca ascundea o singura incapere. Goala.In mijloc, in locul mesei si a globului de cristal era un lavoar in care sestrecura cu rusine un lighean smaltuit, plin de pete de rugina. Lavoarul erainsotit de doua scaune. Unul pentru vizitator iar celalalt pentru gazda, ambelein asteptare. Se aseza scuturata de un frison insinuant. Inchise ochiterminand in gand rugaciunea inceputa. Viitorul? Ce insemna acesta? Osimpla unealta a amagirilor noastre. Mana scria clipa de clipa totul. Nimic nuera prescris, nimic nu era intamplator. Cand deschise ochii, in fata ei, pescaun, era un batran ascuns sub un sombrero imens ce nu lasa sa sedestinga trasaturile. Doar albul ochilor clipocea precum lumina lunii strecurataintr-o urma de copita. Nu vorbeau niciunul dar puntea gandurilor era plina decarausi. Il vazu cum scoate mana de sub ponchoul larg si prefira catevagraunte albicioase pe fundul ligheanului. Duse mana la loc sub poncho.Batranul se misca lent ca-ntr-un film rulat cu incetinitorul. Scoase o sticluta sipicura doi stropi dintr-un lichid rosietic. Acestia incepura sa se miste, cautandfirimiturile cristaline. La fiecare intalnire, aerul sfaraia si raspandea in jur irizatiimulticolore. Ultimul graunte cazu prada iar cei doi stropi pornira a se cautaunul pe altul. Scurta intalnire dadu nastere unui roi de stelute ce se pierdura intacerea densa. Batranul ii lua mana stanga si o aseza fara nici o impotrivirecu palma pe fundul ligheanului, ascunzand astfel ceea ce a mai ramas intr-oscurta arsura. Aerul fuioare prinse a se aduna caier pe mana ei. Carand manai se pierdu intr-o ceata moale si matasoasa la atingere. Buzele lui se miscaumonosilabic strecurand jumatati de tacere printre sunele susurate. Ceataprinse a se despleti, cautand forme de aer. Nu stia sa citeasca semnele ce senasteau dar le intelegea. Litanie, poveste, bocet, viitorul se scria si sestergea. Ca o parere se auzi printre fuioarele de ceata: „Dragostea se nastecu un suras, creste cu un sarut si se termina cu o lacrima.” Vocea batranuluise facu auzita pentru prima oara in acea seara: Tu esti lacrima uscata peobrazul far’ de pata. Fie ca jertfa sa-ti fie primita si bucuria sa se reverse caun izvor de apa pura peste cei dragi tie. Pleoapele se lasau amagite degreutate. Deschise ochii speriata dar era singura. In fata ei scaunul era gol.Fundul ligheanului prezenta aceleasi urme vechi de rugina. Mana ei seodihnea slabita in poala ascunzandu-se in causul celeilalte. Vru sa se ridicedar amintirea batranului inca o tintuia in scaun. Julien se strecura fara zgomotsi se apleca sarutandu-i pielea catifelata a gatului. Chiar daca nu-l vedea, stiaca privirile lui coborau panta pieptului cu dezlantuirea avalanselor. Isi incolacibratele in jurul gatului si se lasa purtata afara. Isi lasa capul pe spate ca-ntr-un abandon total incercand sa afle numarul stelelor dintr-o singura privire.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->