INDRUMAR de EFICIENTA ENERGETICA pentru

CLADIRI - I

CUM FUNCŢIONEAZĂ O CLĂDIRE

1.1 NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Noul concept al dezvoltării durabile determină o

abordare diferită de cea clasică, cu care suntem obişnuiţi,
atunci când este vorba de o clădire. În prezent, clădirea este
considerată ca un organism într-o evoluţie continuă, care în
timp trebuie tratat, reabilitat şi modernizat pentru a
corespunde exigenţelor stabilite de utilizator într-o anumită
etapă. De mare actualitate sunt analizele şi intervenţiile
legate de economia de energie în condiţiile asigurării unor
condiţii de confort corespunzătoare. Acest aspect a fost
denumit eficientizarea energetică a clădirii. În paralel cu
reducerea necesarului de energie, se realizează două obiective
importante ale dezvoltării durabile, şi anume, economia de
resurse primare şi reducerea emisiilor poluante în mediul
înconjurător.
Sporirea eficienţei energetice se poate realiza pe mai
multe căi, de la educarea utilizatorilor clădirii în spiritul
economiei de energie, la intervenţii ce sunt la îndemâna
multora şi până la efectuarea unei expertize şi a unui audit
energetic în urma cărora experţii recomandă o serie de soluţii
tehnice de modernizare. Aceste soluţii depind de tipul,
vechimea şi destinaţia clădirilor şi se constituie în ceea ce se
numeşte reabilitarea sau modernizarea clădirii.
Reabilitarea/modernizarea termică a unei clădiri
reprezintă îmbunătăţirea ei în scopul menţinerii căldurii la
interior. Aceasta presupune adăugarea de izolaţie termică,
etanşarea, îmbunătăţirea sau chiar înlocuirea ferestrelor şi a
uşilor, precum şi îmbunătăţirea echipamentelor şi
instalaţiilor cu care este dotată clădirea. Reabilitarea termică
înseamnă şi implementarea de măsuri de eficienţă energetică
în toate activităţile de renovare şi reparaţii ale clădirii.
Eficientizarea energetică a clădirilor reprezintă o
prioritate de prim rang, având în vedere slaba calitatea a
majorităţii construcţiilor existente, fie vechi, fie ieftine. Pe de
altă parte, costurile legate de reabilitarea termică a unei
clădiri sunt mai mici decât costurile legate de instalarea unei
capacităţi suplimentare de energie termică pentru încălzire.
În România, consumurile energetice pentru sectorul
populaţiei sunt la nivelul a 40% din consumul total de
energie al ţării, iar ponderea aceasta s-a constatat mai mult
sau mai puţin peste tot în lume.
Clădirile civile, în care utilizatorul principal este omul,
pot fi împărţite în două mari categorii:
 clădiri de locuit, cămine, hoteluri
 individuale – case unifamiliale, cuplate, înşiruite –
 clădiri cu mai multe apartamente, multietajate de tip bloc
cu apartamente
 clădiri publice sau terţiare (clădiri cu altă
destinaţie decât locuinţe)
 spitale, creşe, policlinici
 clădiri pentru învăţământ (creşe, grădiniţe, şcoli, licee,
universităţi) şi sport
 clădiri social-culturale (teatre, cinematografe, muzee)
 instituţii publice (magazine, spaţii comerciale, sedii de
firme, birouri, bănci) şi alte clădiri industriale;
 Clădirile cu altă destinaţie decât cea de locuire se
împart după modul de ocupare în clădiri cu ocupare continuă
şi cu ocupare discontinuă, iar după clasa de inerţie termică în
clădiri de clasă de inerţie mare, medie sau mică.
Funcţiunea clădirilor civile este aceea de a crea în
interior un climat confortabil, indiferent de sezon. În acest
sens, elementele de construcţie care alcătuiesc anvelopa unei
astfel de clădiri trebuie astfel concepute încât să asigure în
interiorul încăperilor condiţii corespunzătoare de confort
higrotermic, acustic, vizual-luminos, olfactiv-respirator.
Noţiunea de confort trebuie să sugereze crearea unui mediu
corespunzător desfăşurării vieţii normale.
Confortul higrotermic se traduce în nivele de
temperatură şi umiditate uşor de suportat. El se realizează cu
consum de energie, fie pentru încălzirea spaţiului utilizat
(iarna), fie pentru răcirea lui (vara). Din acest motiv,
confortul higrotermic reprezintă componenta de confort
direct legată de noţiunea de eficienţă energetică a clădirii în
sensul că se urmăreşte atingerea lui cu consumuri energetice
minime.
Starea de confort termic dintr-o încăpere se realizează în
condiţiile în care cel puţin 90% din utilizatori nu pot indica
dacă ar prefera o ambianţă mai caldă sau mai rece.
Identificarea exigenţelor de performanţă asociate realizării
cerinţelor de confort termic ale utilizatorilor se face analizând
atât aspectul obiectiv legat de necesitatea menţinerii
temperaturii interne a corpului omenesc în jurul valorii de
37oC, cât şi aspectul subiectiv care se referă la metabolismul,
sistemul termoregulator şi sensibilităţile proprii fiecărui
organism.
De la orice produs de tip “clădire” ceea ce se aşteaptă în
final este un răspuns corespunzător la toate
cerinţele/exigenţele utilizatorilor formulate de cei implicaţi
în utilizarea ei. Formularea cerinţelor utilizatorilor nu se
poate face decât în termeni calitativi cu referire la clădire în
ansamblul ei. În acest sens, se prezintă un mic dicţionar de
termeni consacraţi:
 exigenţa utilizatorului = Enunţarea unei necesităţi faţă de
clădirea (construcţia) ce trebuie utilizată.
 cerinţa de calitate = Exprimarea calitativă a
caracteristicilor clădirii (în ansamblu, sau a părţilor
componente) pe care aceasta trebuie să le îndeplinească
pentru a satisface exigenţele utilizatorilor, ţinând seama
de diverşii agenţi care acţionează asupra clădirii.
 condiţie tehnică = Exprimarea şi detalierea în termeni
tehnici de performanţă a cerinţei de calitate.
 criteriu de performanţă = Caracteristică ce trebuie luată
în considerare la detalierea şi cuantificarea condiţiilor
tehnice în cantităţi denumite “niveluri de performanţă”
 nivel de performanţă = valoare impusă pentru un anumit
criteriu de performanţă în funcţie de condiţiile tehnice,
influenţa agenţilor care acţionează asupra construcţiilor.
 performanţă = comportarea unui produs în raport cu
utilizarea sa; Prin produs se poate întelege clădirea în
ansamblu sau orice parte a acesteia.
 construcţie = lucrare legată de teren, executată cu diverse
materiale, pe bază unui proiect, având destinaţie precizată
(construcţii civile, industriale, inginereşti)
 clădire = construcţtie având ca scop realizarea unor spaţii
închise ce adăpostesc activităţi umane şi/sau procese
tehnologice
 element component = produs realizat ca unitate distinctă,
destinat a fi încorporat în clădire pentru a îndeplini una
sau mai multe funcţiuni specifice.
 subsistem al clădirii = grupare de elemente componente
care îndeplinesc împreună una sau mai multe funcţii
necesare satisfacerii exigenţelor utilizatorului.
 ansamblu = reunirea mai multor elemente componente
care asigură realizarea unei funcţiuni.
 Cerinţe de calitate ale unei clădiri sunt, în esenţă,
următoarele:
A. Rezistenţă şi stabilitate
B. Siguranţă în exploatare
C. Siguranţă la foc
D. Igiena, sănătatea oamenilor, refacerea şi
protecţia mediului
E. Izolaţie termică, hidrofugă şi economia de
energie
F. protecţia împotriva zgomotului
Nivelul protecţiei termice al clădirilor care alcătuiesc fondul
existent de clădiri, corespunde, independent de sistemul structural
utilizat, specificaţiilor şi exigenţelor impuse de standardele privind
calculul higro- şi termo-tehnic. Deci, corespunzător fiecărei
generaţii de astfel de standarde, precum şi nivelului tehnologic
specific respectivei perioade, există grupe de clădiri având acelaşi
nivel de protecţie termică, indiferent de materialele utilizate pentru
alcătuirea anvelopei clădirilor. Nivelul protecţiei termice a
clădirilor a progresat pe măsură ce au evoluat prescripţiile tehnice
specifice. Nivelul de termoizolare asigurat pe baza metodologiei
standard este reflectat în valorile rezistenţelor termice specifice ale
elementelor de construcţie (pereţi exteriori, terase, planşee peste
subsol), în câmp curent, medii ponderate sau corectate cu influenţa
punţilor termice.
Principalele sisteme constructive practicate pentru clădirile
existente au fost următoarele:
 Clădiri integral prefabricate, cu regim de înălţime
preponderent de 5 niveluri, dar şi 9 niveluri, construite între anii
1960-1990 într-un volum de 1,2 milioane apartamente (cca
37% din total).
 Clădiri cu structura mixtă, cu cadre şi pereţi structurali din
beton armat, având pereţii exteriori din zidărie de BCA sau cu
panouri prefabricate de faţadă, cu regim de înălţime de 5 şi 9
niveluri.
 Clădiri cu pereţi din beton armat, realizaţi cu utilizarea
cofrajelor glisante şi cu structura de rezistenţă din cadre de
beton armat monolit având magazine la parter - într-un număr
relativ mic.
 Clădiri cu structura din zidărie de cărămidă, cu regim de
înălţime de 2...4 niveluri.
 Clădiri cu pere ţi din lemn, paiantă sau chirpici.
Majoritatea clădirilor a avut regim de înălţime de 5 niveluri,
iar un procent de 15-25 % de 9 niveluri, numărul apartamentelor
din clădiri cu regim de înălţime de 2 şi 4 niveluri fiind relativ redus.
O casă bine izolată este confortabilă, silenţioasă şi
acumulează mai puţin praf şi polen la interior. Orice
activitate de îmbunătăţire menţine clădirea într-o formă mai
bună, prelungindu-i durata de viaţă şi mărindu-i valoarea.
Investiţiile contribuie la scară mai mare şi la economisirea
resurselor primare de energie, precum şi la diminuarea
poluării mediului prin emisiile de gaze inerente procesului de
producere a energiei.
Înţelegerea modului în care funcţionează o clădire,
atât din punctul de vedere al construcţiei cât şi din punctul de
vedere al echipamentelor şi instalaţiilor care o deservesc, este
esenţială pentru identificarea strategiilor ce trebuiesc
adoptate pentru reabilitarea sa energetică. Scopul acestui
capitol este acela de a prezenta sumar modul în care o clădire
funcţionează ca un sistem, cu multiple fluxuri şi
componenete interconectate. Fiecare parte a clădirii este
legată de toate celelalte părţi, iar orice schimbare produsă
într-un loc are efecte în alt loc. În orice intervenţie de
reabilitare, forţele care se manifestă într-o clădire trebuiesc
menţinute în echilibru: sarcina structurală, efectele vântului
şi vremii, fluxurile de umiditate, căldură şi aer. De exemplu,
adăugarea de izolaţie termică sau bariere de vapori şi aer
afectează condiţiile de umiditate, ventilare şi aerul necesar
arderii în instalaţiile de încălzire.
 Strategiile de reabilitare energetică a unei clădiri
trebuie să ţină seama de asigurarea la interior a condiţiilor de
confort, sănătate şi siguranţă pentru toţi utilizatorii clădirii.
Caracteristicile materialelor de construcţie şi reabilitare,
procedurile de instalatare şi tehnicile de construcţie sunt în
mod normal specificate în coduri şi standarde, cu accent pe
problemele de sănătate şi siguranţă, precum ventilaţia şi
protecţia împotriva incendiilor. Din acest motiv, dacă
măsurile de reabilitare nu pot fi implementate de către chiar
utilizatorii sau proprietarii clădirii, este recomandat să se
apeleze la specialişti. În continuare se prezintă câteva aspecte
legate de modul în care funcţionează o clădire, atât prin
construcţia propriu-zisă, cât şi prin echipamentele şi
instalaţiile din dotare, cu accent pe schimburile energetice şi
pe posibilităţile de economisire a energiei consumate.

1.2ANVELOPA CLĂDIRII

Clădirea reprezintă un ansamblu de camere, spaţii de

circulaţie şi alte spaţii comune, delimitat de o serie de
suprafeţe care alcătuiesc anvelopa clădirii şi prin care au loc
pierderile de căldură.
Anvelopa unei clădirii este alcătuită din totalitatea
suprafeţelor elementelor de construcţie perimetrale, care delimiteză
volumul interior (încălzit sau răcit), de mediul exterior sau de
spaţiile necondiţionate din exteriorul clădirii. Anvelopa clădirii
separă volumul interior al clădirii de :
- aerul exterior;
- sol (la plăci în contact direct cu solul, amplasate fie
peste cota terenului sistematizat, fie sub această cotă,
precum şi la pereţii în contact cu solul);
- încăperi anexă ale clădirii propriu-zise, neîncălzite sau
mult mai puţin încălzite, separate de volumul clădirii
prin pereţi sau/şi planşee, termoizolate în mod
corespunzător (exemplu: garaje, magazii, subsoluri
tehnice sau cu boxe, pivniţe, poduri, camere de pubele,
 verande, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară,
ş.a.);
- spaţii care fac parte din volumul constructiv al clădirii,
dar care au alte funcţiuni sau destinaţii (exemplu: spaţii
comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a.);
- alte clădiri, având pereţii adiacenţi separaţi de clădirea
considerată, prin rosturi.
Anvelopa reprezintă învelişul care protejează
interiorul casei împotriva vântului, ploii şi ninsorii; în plus,
ea conferă suportul structural pentru pereţi şi acoperiş,
protejează structura împotriva deteriorării, permite utilizarea
luminii naturale, precum şi accesul în şi înafara clădirii. O
abordare globală a anvelopei reprezintă cheia unei
izolări termice peformante. Pentru o izolare
eficientă a anvelopei, trebuie luate în consideraţie
toate componentele sale. În practică, însă, nu este
atât de simplu, având în vedere că aceste
componente trebuie să satisfacă exigenţe diverse şi
variate (transparenţă, mobilitate, caracteristici
mecanice). O izolare echilibrată a tuturor
componentelor este de multe ori însă imposibilă.

În cele din urmă, rolul anvelopei este acela de a separa

mediul controlat, confortabil de la interior de vremea de
afară. Menţinerea condiţiilor dorite la interior se realizează
prin controlul fluxurilor de căldură, aer şi umiditate între
interiorul şi exteriorul clădirii. Prezenţa acestor fluxuri este
ilustrată în Figura 1.1, unde se deosebesc fluxurile de căldură,
Qc , de fluxurile de aer şi umiditate realizate prin ventilaţie,
Qv .
 Fig. 1.1 Fluxuri de căldură, aer şi umiditate prin anvelopa unei clădiri
1.2.1 Anvelopa şi fluxul de căldură
O condiţie importantă pentru realizarea confortului
interior o reprezintă dotarea clădirii cu un sistem de încălzire
care să furnizeze căldură pe perioada sezonului rece. Căldura
furnizată trebuie să fie menţinută la interiorul clădirii, astfel
încât consumul de energie al sistemului de încălzire să fie
minim necesar. Dar caracteristica transferului de energie
termică (sau căldurii, numită popular „transfer de căldură”)
este aceea că el este generat de orice diferenţă de
temperatură şi poate avea loc în orice direcţie.
Multă lume crede poate că, datorită aerului cald care
se ridică, cea mai mare parte a căldurii se pierde prin
acoperiş. Aceasta nu este neapărat adevărat. Căldura „curge”
de la orice suprafaţă mai rece spre una mai caldă, fie în sus,
fie în jos, fie pe laterală. O cameră încălzită plasată peste un
garaj neâncălzit va pierde căldură prin podea. În mod similar,
pierderile de căldură pot apare prin pereţi – în subsol sau
deasupra solului. Este rolul anvelopei clădirii de a controla
fluxul de căldură între mediul său interior şi cel exterior.
 Mecanismele (sau modurile) de transfer al căldurii
sunt conducţia termică, convecţia termică şi radiaţia termică.
Fluxul de căldură prin anvelopă se poate realiza prin unul,
două sau toate cele trei moduri.
 Conducţia termică apare într-un mediu staţionar (fie
el solid, lichid sau gazos) prin transferul de energie
microscopică de la particulele componente (molecule,
atomi) cu viteze mari spre cele cu viteze mici, ca urmare a
ciocnirilor inerente dintre particule. Ca urmare,
conducţia termică se realizează mai bine prin solide şi
lichide decît în gaze, unde densitatea de particule este
scăzută. Materialele izolatoare termic au adesea o
structură poroasă, cu spaţii umplute cu aer, reducând
astfel fluxul de căldură prin anvelopă. Proprietatea
materialelor de a transfera căldura prin conducţie se
numeşte conductivitate termică, iar valorile ei sunt
dependente de temperatură. În literatura de specialitate
sunt prezentate valori sau expresii de calcul pentru
conductivitatea termică a majorităţii materialelor utilizate
în inginerie.
 Convecţia termică apare intre o suprafaţă şi un fluid în
mişcare, realizându-se prin acţiunea combinată a
conducţiei termice prin fluid şi a mişcării macroscopice de
ansamblu a fluidului. Aceasta din urmă este în mare parte
responsabilă de transportul de energie microscopică între
suprafaţă şi fluid. Într-o încăpere neizolată, de exemplu,
aerul „culege” căldura de la peretele cald, apoi circulă,
ajungând la peretele rece prin care ea se pierde. O parte a
căldurii se transferă şi prin amestecarea aerului cald cu
aer rece. Convecţia termică este de două feluri: convecţie
forţată, atunci când mişcarea fluidului este impusă cu
mijloace mecanice (cu pompe, ventialatoare etc.) sau
naturale îndepărtate (vânturile); şi convecţie naturală,
atunci când mişcarea fluidului se naşte natural din
diferenţele de densitate generate de diferenţele de
temperatură locale (fluidul mai cald urcă, iar cel rece
coboară, formându-se aşa numiţii curenţi convectivi).
 Radiaţia termică reprezintă energia emisă sub forma
undelor electromagnetice, ca urmare a modificărilor
intervenite în configuraţia eelctronică a corpului emitor.
Radiaţia termică se manifestă la orice nivel de
temperatură şi, spre deosebire de conducţie şi convecţie,
nu necesită un mediu transportor. Sunt situaţii în care
radiaţia termică este mică, chiar neglijabilă, în comparaţie
cu celelalte moduri de transfer (la diferenţe mici şi medii
de temperatură), sau sunt situaţii în care radiaţia termică
este dominantă (la diferenţe mari de temperatură,
precum radiaţia incidentă de la soare, sau pe timp de
noapte spre spaţiul atmosferic îndepărtat). Dacă o
persoană stă în faţa unei ferestre reci, ea pierde căldură şi
simte frig, chiar dacă temperatura aerului la interior este
ridicată.
Controlul fluxului de căldură prin anvelopă se realizează
prin intermediul unui material izolator termic. Acesta
înveleşte anvelopa clădirii pentru a-i reduce pierderile de
căldură spre exterior. Aerul în repaus nu este bun conductor
termic, astfel că el reprezintă în principiu un izolant relativ
bun. Însă, în spaţii mai mari, precum cavităţile din pereţi,
căldura se poate pierde totuşi prin convecţie şi radiaţie. Rolul
izolaţiei este exact acela de a diviza volumul de aer în
compartimente suficient de mici pentru a împiedica formarea
curenţilor convectivi, aerul rămânând în repaus. În acelaşi
timp, materialul izolator reduce radiaţia de la o suprafaţă la
alta a compartimentului cu aer.
Cu ani în urmă, când tipurile de izolaţii erau extrem de
limitate, măsura eficienţei stratului izolator era grosimea lui.
Azi, izolaţiile se aleg funcţie de rezistenţa lor termică,
proprietate definită ca Rt = ∆T / Q [ K / W ] , prin analogie cu
rezistenţa electrică a unui conductor Re = ∆V / I [V / A] . Cu
cât rezistenţa termică este mai mare, cu atât fluxul de căldură
prin material este mai mic. O izolaţie sau alta poate avea
grosimi diferite, dar atâta timp cât rezistenţa lor termică este
aceeaşi, ele vor controla în mod egal pierderile de căldură. În
ghidurile de profil sunt listate toate materialele de
construcţie şi de izolaţie împreună cu rezistenţa lor termică.
O izolaţie termică funcţionează bine, dacă este
montată corespunzător în pod, subsol şi pe pereţii exteriori.
Deşi tehnologia de montaj este relativ complexă şi specifică
locului şi nu face obiectul lucrării de faţă, se pot indica
următoarele recomandări generale:
 Izolaţia trebuie să umple spaţiul complet şi uniform.
Orice porţiuni goale sau colţuri vor permite apariţia
convecţiei termice, capabile să by-paseze complet izolaţia.
 Punţile termice trebuiesc evitate oriunde este posibil.
După cum sugerează şi numele, puntea termică reprezintă
o porţiune de anvelopă cu rezistenţa termică conductivă
mai mică, permiţând astfel transferul preferenţial al
căldurii prin acea porţiune (de exemplu, o grindă în
perete). Atunci când izolaţia se aplică peste una din feţele
punţii termice, ea acţionează ca o barieră, blocând fluxul
de căldură.
 Izolaţia trebuie să aibe grosimea permisă de mărimea
spaţiului şi, atunci când este formată din material moale
şi poros, ea trebuie să aibe densitatea corespunzătoare
pentru a forma rezistenţa termică necesară.
Mărimea izolaţiei termice se alege funcţie de mai mulţi
factori:
 Normativele în domeniul reabilitării termice a clădirilor
pot cuprinde specificaţii asupra grosimii izolaţiei care
trebuie adăugate.
 Starea şi grosimea izolaţiei existente impun grosimea şi
felul izolaţiei care trebuie adăugate.
 Modul în care este construită casa determină câtă izolaţie
poate fi practic adăugată.
 Derularea altor lucrări de reabilitare poate permite re-
izolarea casei la un nivel superior.

1.2.2 Anvelopa şi fluxul de aer

 Printre alte probleme, menţionate mai jos, schimbul
de aer prin anvelopă poate reprezenta o sursă importantă de
pierdere termică. Deoarece aerul cald poate conţine cantităţi
mari de vapori de apă, fluxul de aer este de asemenea
principalul mijloc prin care umiditatea străbate anvelopa. În
condiţii de iarnă, aerul este forţat să treacă prin anvelopa
clădirii. Aerul care iese transportă căldură şi umiditate, iar
aerul care intră este uscat şi creează curenţi neconfortabili.
Pentru ca aerul să traverseze anvelopa clădirii, trebuie
să existe un spaţiu gol (o gaură – uşă, fereastră deschise – un
orificiu, o fantă) şi o diferenţă de presiune între interiorul şi
exteriorul anvelopei. Diferenţa de presiune poate fi
cauzată de orice combinaţie între:
 vânt,
 diferenţă de temperatură care conduce la fenomenul de
stratificare termică pe verticală, cunocut ca efect de coş,
 echipamente dotate cu arzătoare sau ventilatoare de
aerisire.
 Efectul de vânt apare atunci când vântul suflă spre
clădire, iar în punctul de impact cu peretele energia
cinetică se transformă în energie potenţială de presiune
(se aplică aici bine-cunoscuta lege a lui Bernoulli). În
modul acesta, presiunea aerului creşte pe partea dinspre
care suflă vântul, iar aerul este forţat să pătrundă în
clădire. Pe de altă parte, presiunea aerului pe faţa opusă a
clădirii scade datorită antrenării de către vânt a aerului
lateral clădirii, iar aerul din clădire este forţat să iasă
afară.
 Efectul de stratificare apare în casele încălzite, unde aerul
cald, de densitate mai mică, urcă şi se destinde, creînd la
partea de sus a clădirii o presiune mai mare. Aerul scapă
afară prin fisurile din plafon şi prin crăpăturile din jurul
ferestrelor de la etajele superioare. O dată cu ridicarea
aerului cald, în partea de jos a clădirii se creează o uşoară
depresiune care forţează aerul exterior să pătrundă la
 interior prin orice neetanşeitate sau deschidere din
anvelopă.
 Efectul de ardere şi ventilare se datorează
echipamentelor şi instalaţiilor cu procese de ardere a unui
combustibil, fie el lemn, petrol sau gaz natural. Procesul
de ardere necesită mai mult aer care să permită oxidarea
elementelor chimice combustibile, fapt pentru care se
prevăd modalităţi de asigurare a acestui aer în exces (de
exemplu, ventilatoare sau coşuri cu tiraj corespunzător).
Sobele deschise sau şemineele trebuie să evacueze gazele
de ardere, nocive pentru sănătate, iar odată cu ele se
evacuează şi mult aer. Aerul acesta trebuie înlocuit pentru
menţinerea presiunii din interior, aşa că, prin anvelopă,
pătrunde aer proaspăt din exterior. Din acest motiv,
încăperile dotate cu sobe sau şeminee au curenţi de aer
mai intenşi decât celelalte.
La fluxul de aer prin anvelopa clădirii pot contribui şi
ventilatoare mici de bucătărie sau baie, ventilatoare mai mari
din sistemul central de aerisire, grătare amplasate pe sobe,
uscătoare de rufe sau alte ventilatoare de aerisire existente în
clădire.

Efect de vânt Stratificare termică Efecte de ardere şi ventilare

Fig. 1.2 Fluxul de aer prin anvelopă

 Controlul fluxului de aer între interior şi exterior
asigură multe avantaje, precum:
 Economie de bani şi energie
 Clădire mai confortabilă fără zone reci şi curenţi de aer.
 Protecţia materialelor clădirii împotriva stricăciunilor
cauzate de umiditate
 Un spor de confort, sănătate şi preotecţie, se elimină aerul
uzat şi îmbâcsit şi se asigură aerul în exces necesar pentru
realizarea în siguranţă a proceselor de ardere.
 O clădire mai curată şi mai calmă.
Controlul fluxului de aer implică trei activităţi simple, care
trebuie realizate deodată:
 Prevenirea scurgerilor necontrolabile de aer prin
anvelopă,
 Asigurarea aerului proaspăt şi evacuarea aerului uzat,
 Asigurarea tirajului şi aerului de ardere necesar
arzătoarelor din dotarea casei (şeminee, aragaz, cazan de
apă caldă).
Pentru a fi eficientă, izolaţia termică trebuie să includă spaţii
mici de aer nemişcat. De aceea, ea trebuie protejată
împotriva vântului ce suflă dinspre exterior, dar şi împotriva
scăpărilor de aer dinspre interior.
Bariera de vânt este amplasată pe partea din exterior
a anvelopei pentru a proteja izolaţia de aerul atmosferic în
mişcare. Uneori, anvelopa este îmbrăcată în plăci de carton
tratat sau alefină care, pe lângă rolul de material de
construcţie, acţionează şi ca bariere de vânt.
Bariera de aer blochează aerul din interior şi-l
împiedică să iasă în exterior. Prin aceasta, bariera de aer
îndeplineşte două funcţii importante:
 reduce pierderile de căldură prin împiedicarea circulaţiei
de aer prin anvelopă (aerul cald care iese este înlocuit de
aer rece din exterior);
 protejează izolaţia şi structura de rezistenţă împotriva
stricăciunilor cauzate de umezeală atunci când vaporii de
apă condensează în ansamblul anvelopei.
Bariera de aer poate fi instalată oriunde în anvelopă;
ea poate fi chiar combinată cu bariera de vânt, amplasată
deci la exteriorul anvelopei. De obicei, însă bariera de aer este
instalată pe partea din interior a anvelopei, acolo unde poate
fi menţinută caldă. Astfel, materialul din care este
confecţionată bariera poate fi ferit de temperaturile extreme
din timpul iernii sau verii, ceea ce îi sporeşte durabilitatea. Pe
de altă parte, este împiedicată circulaţia aerului prin perete,
iar pierderile de căldură prin convecţie sunt reduse
semnificativ. În varianta de amplasare la interior, bariera de
aer poate fi combinată cu bariera de vapori.
Pentru a fi eficientă, bariera de aer trebuie să fie:
 rezistentă la mişcarea aerului,
 suficient de rigidă şi rezistentă pentru diferenţele de
presiune,
 continuă, prin etanşarea tuturor îmbinărilor, muchiilor,
golurilor sau fisurilor.
Datorită numeroaselor componente care alcătuiesc
anvelopa unei clădiri (precum: pereţi, fundaţii, uşi, ferestre,
acoperiş), este imposibil ca bariera de aer să fie alcătuită
dintr-un singur material care să învelească complet clădirea.
De fapt, bariera de aer reprezintă un sistem alcătuit din
multe componente care sunt legate unele de altele. Mai jos,
sunt descrise câteva componente tipice pentru bariera de
aer:
 Foi de polietilenă sau tencuială – pentru suprafaţele mari
(pereţi, plafoane)
 Ferestre, uşi, trape, aerisiri cu clapă – incluse în
construcţie din alte considerente specifice,
 Praguri, profiluri metalice de rame la ferestre – în fapt,
elemente de construcţie,
 Călăfătuială (etanşare cu ipsos), garnituri de tot felul,
benzi adezive – etanşează îmbinările componentelor
pentru a asigura continuitatea barierei de aer.
În cazul în care anvelopa este suficient de etanşă,
rezultatul unei renovări majore sau caracteristica unei
construcţii noi de calitate, controlul fluxului de aer trebuie în
mod obligatoriu completat cu sisteme de aerisire şi ventilare.
A nu se uita că o clădire complet etanşă este
nesănătoasă, periculoasă chiar.

Ventilarea controlată. Clădirile mai vechi sunt

ventilate prin scurgerile necontrolate de aer ce au loc la
deschiderea ferestrelor şi uşilor, ceea ce nu este întotdeauna
confortabil şi eficient. Pe vreme rece şi vântoasă, poate intra
prea mult aer din exterior, cauzând curenţi neplăcuţi şi
scăderea temperaturii interioare (sau creşterea costurilor cu
căldura suplimentară necesară). Pe de altă parte, toamna sau
primăvara, nu se asigură uneori suficient aer proapăt.
În cazul în care bariera de aer există şi este continuă,
schimbul necesar de aer se poate realiza pe toată durata
anului printr-un sistem controlat de ventilare. Un sistem de
ventilare controlată are, în esenţă, patru componente:
 un mijloc de evacuare a aerului uzat şi a vaporilor de apă
în exces,
 un mijloc de asigurare a aerului proaspăt
 un mod de distribuire a aerului proaspăt în întreaga
clădire,
 elemente de control pentru sistemul de ventilare.
Multe dintre clădiri au deja componente ale sistemului
de ventilare, punându-se doar problema completării lui cu
elementele lipsă. Astfel, evacuarea aerului uzat poate fi
asigurată prin ventilatoare mici amplasate în bucătării şi băi,
acolo unde umiditatea este mare. Uscătoarele de rufe au de
cele mai multe ori conducte de evacuare conectate la exterior.
Asigurarea aerului proaspăt poate fi realizată în clădirile
dotate cu sisteme de încălzire prevăzute cu circulaţie forţată
de aer prin instalarea unei tubulaturi conectate la exterior şi
acţionarea la turaţie redusă a ventilatorului sistemului de
încălzire chiar şi în absenţa încălzirii. În cazul în care clădirile
au radiatoare individuale în încăperi, se poate instala un
sistem central de alimentare cu aer, cu tuburi către fiecare
cameră şi un ventilator care să asigure circulaţia aerului.
Acest sistem se potriveşte cel mai bine caselor mici sau
cabanelor. În sezonul rece, însă, aerul rece din exterior
trebuie preâncălzit sau temperat prin amestecarea cu aer cald
de la interior. Elementele de control sunt de obicei montate
pe partea de evacuare a sistemului; partea de alimentare
răspunde pasiv prin simpla înlocuire a cantităţii de aer
evacuat. Una dintre metodele de control utilizează umiditatea
ca indicator al cantităţii de aer necesar a fi evacuate. În mod
uzual, se realizează o setare automatizată a ventilatorului de
evacuare, cu posibilitatea de intervenţie manuală pentru
cazuri deosebite precum gătit, duşuri sau prezenţa mai
multor persoane.
În cazul clădirilor noi, foarte etanşe, se recomandă o
capacitate de ventilare de ½ schimburi de aer pe oră.
Aceasta înseamnă că, numai prin ventilare mecanică,
jumătate din volumul de aer al clădirii este înlocuit cu aer
exterior în decurs de o oră. Volumul de aer schimbat este însă
şi mai mare, având în vedere ca scurgerile necotrolate se aer
prin anvelopă nu pot fi eliminate practic complet. În cazul
clădirilor mai vechi, scurgerile necontrolate de aer rămân
semnificative chiar şi după execuţia unor lucrări majore de
renovare şi reabilitare. Ca urmare, capacitatea de ventilare
controlată necesară este ceva mai mică. Un indiciu clar de
apreciere a necesarului de ventilare suplimentară îl constituie
nivelul de umiditate şi apariţia condensului. În general, dacă
pe ferestrele cu geam dublu apare condens doar în cazul
cîtorva zile foarte reci, atunci se poate aprecia că nivelul de
ventilare al clădirii este satisfăcător. O ventilare mai intensă
poate fi necesară chiar dacă umiditatea nu este foarte
ridicată, dar există alte surse de poluare precum fumatul sau
alte îndeletniciri (lucru la traforaj, maşină casnică de ţesut,
etc.) Permeabilitatea (sau etanşarea) clădirii la aer se poate
măsura cu ajutorul unor teste speciale, precum cele cu gaz
trasor sau uşă suflantă (vezi §5.4).
Asigurarea aerului de ardere. O instalaţie de ardere
cuprinde un dispozitiv ce arde combustibil. Exemple de
instalaţii de ardere sunt: cuptoare, şeminee, sobe cu gaz, sobe
cu lemne, boilerele cu gaz pentru apă caldă, uscătoare cu gaz,
toate sunt instalaţii cu ardere ce pot intra în dotarea unei
clădiri. Aceste instalaţii necesită aer* pentru oxidarea
elementelor chimice combustibile (C, H2, S) şi pentru
alimentarea tirajului la coşul care evacuează gazele rezultate
din ardere (CO2, CO, H2O, SO2, O2,exces , N2 ). Clădirile mai
vechi, neprevăzute cu o barieră de aer etanşă, asigură în mod
obişnuit suficient aer prin fisurile şi orificiile existente în
anvelopă. La clădirile mai etanşe sau acolo unde există mai
multe instalaţii ce necesită aer (ventilatoare, sisteme de
evacuare, şeminee), este posibil ca circulaţia aerului dinspre
exterior să fie insuficientă, sau chiar inversată. Acest din
urmă caz pune probleme serioase de sănătate şi siguranţă,
deoarece inversarea tirajului la coş înseamnă evacuarea
gazelor de ardere nocive la interiorul clădirii. Ca urmare, un
bun control al fluxului de aer trebuie să asigure cu precădere
condiţii optime de funcţionare pentru toate instalaţiile cu
dispozitive de ardere.
adâncimea=Σ ∆ h
Peretele
1.2.3 Anvelopa şi fluxul de umiditate
subsolului
Podea pe sol
Podea pe sol
Umiditatea cauzează fărâmiţarea betonului, putrezirea
Nivelul solului
lemnului, cojirea vopselii, poate strica tencuiala şi distruge
covoarele. Sub toate formele sale, umiditatea reprezintă o
cauză majoră de distrugere a componentelor unei clădiri.

*
aerul atmosferic este format din aer uscat (21%O2, 79%N2) şi umiditate
(cca. 10 g apă la 1 kg de aer uscat)
 Umiditatea poate apare sub formă de solid, lichid sau
vapori. Sursa de umiditate poate fi exterioară, sub formă de
apă în sol, gheaţă, zăpadă, ploaie, ceaţă şi scurgeri pe
suprafeţe; sau poate fi interioară, sub formă de vapori
produşi de către ocupanţii clădirii (prin respiraţie) şi
activităţile lor (spălat, curăţenie, gătit), sau prin utilizarea de
sisteme umidificatoare.
Sub diversele ei forme, umiditatea străbate anvelopa
clădirii în mai multe moduri:
 Apa se scurge de pe acoperiş sau pe geamul ferestrelor
sub acţiunea gravitaţiei.
 Capilaritatea permite circulaţia apei în toate direcţiile,
creând un efect de sugativă; acţiunea capilarităţii depinde
de prezenţa unor spaţii foarte înguste, întâlnite la
înfăşurările suprapuse sau la materialele poroase (precum
betonul şi solul).
 Vaporii de apă izolaţie
ipot străbate materialele şi prin difuzie.
Aceasta este generată
c
condens de prezenţa unei diferenţe în
presiunea vaporilor
y = axde
+b apă şi de rezistenţa materialului
traversat la această
S diferenţă.
Sarcina de bază
Sarcina
 Circulaţia aerului prin legată de
anvelopă realizează o circulaţie
î
încălzire
simultană de umiditate. Aerul conţine întotdeauna o
anumită cantitate4.0 de vapori de apă, cu atât mai mare cu
cât temperatura aerului este mai mare.
3.0 fluxul de aer printr-o mică crăpătură
Prin comparaţie,
în anvelopă transportă de circa o sută de ori mai multă
umiditate decât difuzia
2.0 prin materialele anvelopei clădirii.
Vaporii de apă devin o problemă atunci când
condensează şi devin 1.0apă lichidă, adică condens. Acesta se
întâmplă la umiditatea relativă de 100%, când aerul nu mai
poate îngloba vapori de apă. Un exemplu tipic îl reprezintă
condensul format pe 0.0ferestre. Când aerul interior vine în
contact cu geamul rece,
--0.5 temperatura lui scade şi odată cu ea
şi capacitatea aerului de a îngloba umiditate; ca urmare, o
parte din vaporii de apă din aer se depun pe geam şi
condensează. Dacă geamul este sub zero grade, umiditatea
Anul 1
depusă se transformă în Anul
gheaţă.
2 O fereastră cu un singur
geam este mai rece decât Anul
una3 cu două geamuri, astfel încât
condensul se poate forma Anulchiar
4 în condiţii de umiditate
-5 0 apare
interioară redusă. Condensul 5 mai ales în încăperile mai
10
umede din clădire, precum15bucătăriile
20 şi băile.
25 30
Temperatura exterioară
[oC]
Parametrii
constructiei
(eficienta
condens în
echipamentelor,
construcţie
coeficientul total de
pierderi al cladirii,
sarcina de baza)
va apare
Performanta
condens
energetica a cladirii
datorităale
(utilizari ∆ energiei,
p
date climatice,
presiunea de saturaţie, f (t)
interventii recente,
presiunea reală, f (masa de vapori de apă)
tipare de utilizare a
energiei)
Modelul Invers
Fig. 1.3 Apariţia condensului
Utilizarea în peretele anvelopei
energiei
la cladire
Pentru ca clădirile
(consumul sătotal fie
de durabile şi confortabile,
controlul fluxului de energia
energie, umiditate prin anvelopă este
foarte important. utilizata
Elementele
la de construcţie precum
consumatorii finali,
scurgerile, acoperişul, şi hidro-izolaţia din subsol protejează
coeficientul total de
clădirea împotriva apei lichide. Controlul fluxului de vapori
pierderi al cladirii)
de apă protejeazăDescrierea
structura clădirii şi asigură nivelul
cladirii
confortabil de umiditate la interior.
(imprejurimile,
Controlul umidităţiiplanurile constructiei, pe trei căi, numite şi
se realizează
strategii: echipamentul)
Modelul
 Tehnici de construcţie direct
care menţin umiditatea departe de
structura clădirii;
C
 Micşorarea producţiei de umiditate;
<10%
 Evacuarea la exterior a umidităţii în exces.
CO2,
max
D
 E
B
A
Chiar şi casele în Operare
aparenţă uscate, fără scurgeri prin
acoperiş sau infiltraţii
normalăîn subsol, pot avea probleme cu
umiditatea. Aceasta pentru că sursele de umiditate nu sunt
Aer insuficient
întotdeauna evidente:
Aer în
 Ocupanţii şi activităţile lor,
 Ploaia bătută de exces
vânt pe pereţi,
 Subsolurile umede,
CO
 Umiditatea depozitată în materialele şi finisajele clădirii.
O
O familie de patru persoane poate produce circa 63 litri
2
de apă pe săptămână prin CO activităţile casnice curente. Atunci
când hidro-izolaţia din subsol2nu există sau este deteriorată,
Compoziţia
apa din sol se infiltrează pring.a.
fundaţie prin efectul de
capilaritate şi se evaporă pe suprafaţa pereţilor şi a podelei.
Şi nu în cele din urmă, în perioada sezonului umed, ploios,
materialele şi finisajele clădirii absorb umiditate, pe care o
eliberează apoi în perioada sezonului rece.

Umezeala produsă prin activităţi casnice curente

[ litri/săpt.]
Activităţi pentru o familie de patru persoane:
Gătit (3 mese zilnic) 6,3
Spălatul vaselor (de 3 ori zilnic) 3,2
Îmbăiat 2,4
Spălatul rufelor 1,8
Uscatul rufelor
V la interior 10,0
A
Spălatul uneiBpodele de 30.5m2 1,3
V şi evaporare la nivelul
Respiraţie normală 38,0
pielii de la ocupanţi
B
ATotal 63,0

VA
În ciuda umidităţii
B produse, majoritatea caselor vechi
au iarna aerul atât de „uscat”, încât au nevoie de sisteme de
umidificare a aerului. Aerul rece nu poate îngloba o cantitate
prea mare de vapori de apă. În casele cu multe scurgeri
necontrolabile de aer, aerul rece şi uscat din exterior
pătrunde la interior, forţând aerul cald şi umed din interior
să iasă afară prin partea superioară a clădirii. Aerul cald trece
condens la
rapid prin anvelopa neizolată, fără a se răci suficient pentru a
suprafaţa
interioară
cauza condensarea vaporilor de apă conţinuţi. Dacă se
adaugă izolaţie termică la interior, partea exterioară a
peretelui devine mult mai rece; în lipsa unei protecţii
suplimentare împotriva condensării, aceasta se poate
produce chiar în structura anvelopei. Fenomenul apare
deoarece aerul umed şi cald se răceşte în straturile mai reci
ale structurii, eliberând umiditate sub formă de lichid; dacă
este foarte frig, apa poate chiar îngheţa. Se pot manifesta
atunci efectele negative sub forma deteriorării izolaţiilor,
putrezirii lemnului, cojirii vopselelor, fărâmiţării
materialelor, apariţiei mucegaiului şi altele.
O umiditate relativă de peste 20% previne senzaţia de
uscăciune din gât şi conferă aerului ambiant calitatea de
confortabil. În plus, aerul umed elimină electricitatea statică
din clădire, este favorabil plantelor şi ajută la păstrarea
mobilei în condiţii mai bune. Pe de altă parte, o umiditate
relativă de peste 40% poate cauza gheaţă şi ceaţă pe geamuri,
pătarea pereţilor şi plafoanelor, cojirea vopselelor, formarea
mucegaiului şi apariţia mirosurilor neplăcute. Când
umiditatea relativă depăşeşte 50%, controlul microbilor
aerobi devine dificil.
Apariţia condensului pe geamuri reprezintă un
indicator al unei umidităţii ridicate. Un higrometru sau alt
senzor de umiditate poate însă indica cu mai multă exactitate
nivelul de umiditate.
Pentru a menţine structura clădirii uscată se apelează la
următoarele patru tipuri de acţiuni:
 Protecţia împotriva vremii şi umezelii exterioare
presupune învelirea anvelopei într-un material
impermeabil (carton asfaltat, tablă de zinc), instalarea de
streşini şi alte tehnici de construcţie care să îndepărteze
apa sau să reziste apei. Sub niveleul solului (cota „0”),
trebuie asigurate scurgeri de mărimi şi pante
corespunzătoare, precum şi folii impermeabile care să
prevină infiltrarea apei subterane în fundaţie prin efectul
de capilaritate.
 Reducerea umidităţii la surse implică în primul rând o
producţie redusă de vapori de apă, iar în al doilea rând,
evacuarea aerului umed şi înlocuirea lui cu aer proaspăt
uscat.
 Împiedicarea aerului umed să pătrundă în anvelopă
presupune instalarea unei bariere de vapori care să
reducă transportul umidităţii prin difuzie şi instalarea
unei bariere de aer care să împiedice transportul
umidităţii o dată cu fluxul de aer.
O barieră de vapori eficientă trebuie să fie:
 rezistentă la difuzia de vapori
 durabilă,
 instalată pe partea caldă a peretelui
 nu neapărat continuă.
Materialele care pot fi folosite ca bariere de vapori
includ polietilena, vopselele pe bază de ulei şi vopselele
impermeabile speciale, unele materiale de izolare termică
şi placajul. Bariera de vapori poate fi alcătuită din
materiale diferite în diferite părţi ale clădirii. Un acelaşi
material poate reprezenta în acelaşi timp barieră de aer şi
barieră de vapori, cu condiţia să îndeplinească ambele
tipuri de proprietăţi şi să fie instalat corespunzător. De
exemplu, foliile de polietilenă şi plăcile de ghips cu foiţă
metalică pe una din feţe pot combina cele două roluri.
Ca regulă generală, bariera de vapori trebuie montată
pe partea caldă a izolaţiei. În unele cazuri, însă, se
preferă instalarea barierei în interiorul peretelui sau
plafonului, dar astfel încât circa 2/3 din grosimea
structurii să fie spre partea rece. Poziţionarea barierei de
vapori trebuie reglată la clădirile cu umiditate interioară
mare sau atunci când clima este extrem de rece.
 Asigurarea „respiraţiei” anvelopei spre exterior permite
clădirii să facă faţă fluctuaţiilor sezoniere în umiditate şi
să elimine orice umezeală care pătrunde în anvelopă, fie
dinspre exterior, fie dinspre interior. Aceasta se realizează
 în două moduri. În primul, anvelopa este alcătuită din
straturi de materiale diferite, cu cel mai rezistent la apă
amplasat pe partea caldă, şi cel mai permeabil amplasat
pe partea rece (la exterior). În felul acesta, vapori pătrunşi
în structură pot migra numai spre exterior. În cel de-al
doilea caz, structura anvelopei are un interspaţiu gol,
imediat după stratul exterior de faţadă şi înaintea
următorului strat de rezistenţă. Aerul din interspaţiu
devine cărăuşul umezelii care pătrunde fie dinspre
exterior, fie dinspre interior. Această formulă constructivă
nu trebuie combinată cu instalarea de straturi izolante
termic pentru că prezenţa curenţilor convectivi de aer
intensifică şi transferul de căldură, negând deci rolul
izolaţiei.

Exemplele şi explicaţiile de mai sus subliniază necesitatea de

a considera clădirea ca un sistem în ansamblu său, mai ales
atunci cînd se urmăreşte executarea unor lucrări de
renovare şi reabilitare. O atenţie specială trebuie acordată
echilibrului dintre fluxul de aer şi cel de umiditate, precum
şi efectelor pe care diversele intervenţii făcute le au asupra
sistemelor de încălzire şi ventilare.

1.3 INSTALAŢIILE CLĂDIRII

Utilizatorii unei clădiri au o serie de cerinţe faţă de clădire,

cerinţe care în principal se referă la confort termic, vizual şi
acustic, la igienă şi sănătate şi nu în cele din urmă la siguranţă şi
adaptabilitate. Instalaţiile clădirii au rolul de a satisface aceste
cerinţe, consumând în schimb o formă de energie. Raporul dintre
efectul util (sau performanţa) şi energia consumată defineşte
eficienţa unei instalaţii. În ziua de azi, instalaţiile moderne obţin
performanţe cu folosirea raţională a resurselor şi în special a
energiei şi combustibililor.

1.3.1 Instalaţii de încălzire

 În sezonul rece trebuie asigurate anumite temperaturi
interioare în încăperile unei clădiri; în aceste condiţii clădirea are o
“piedere de căldură” către exterior. Rolul instalaţiei de încălzire
este acela de a furniza clădirii energia termică ce se pierde în
exterior, astfel încât să se păstreze în interior temperatura prescrisă.
De cele mai multe ori, instalaţia de încălzire asigură şi apa caldă
menajeră consumată în clădire.
Caracteristicile unei instalaţii de încălzire depind de tipul
energiei consumate, tipul şi orarul de ocupare a clădirii, utilizarea
radiaţiei solare, structura, mărimea şi funcţia clădirii, de pierderile
estimate de căldură, precum şi de capitalul disponibil.
O instalaţie de încălzire “clasică” cu corpuri de
încălzire se compune din sursa termică (cazanul de încălzire),
reţeaua conductelor de distribuţie şi corpurile de încălzire
din încăperi (radiatoare, convectoare, registre etc.). Agentul
termic, de regulă apa, se încălzeşte în cazan şi se pompează la
consumatori, unde cedează căldura în corpurile de încălzire;
apa, astfel răcită se întoarce la cazan, se reîncălzeşte şi
circuitul se reia. Temperatura apei se alege în funcţie de
destinaţia spaţiului încălzit şi de sistemul de încălzire folosit.
De regulă se foloseşte apa caldă cu temperatura maximă de
95oC, în condiţii nominale de temperatură exterioară.
Trebuie avut în vedere că reducerea valorii limită a
temperaturii agentului termic conduce la reducerea
pierderilor de căldură din reţeaua de conducte şi la
îmbunătăţirea confortului, dar şi la creşterea costului
instalaţiei (sunt necesare suprafeţe de schimb de căldură
mari).
În funcţie de destinaţia construcţiei, pentru anumite condiţii
specifice se pot folosi şi alte sisteme şi soluţii de încălzire, precum:
 încălzirea cu aer cald (când se prevede şi ventilarea
spaţiilor);
 încălzirea cu arderea unui combustibil direct în aparatul
de încălzire (radianţi cu gaze, generatoare de aer cald
etc.);
 încălzirea electrică;
 încălzirea solară (ca sursă alternativă, într-o clădire având
o arhitectură specifică).
Tipurile de cazane, cu arderea unui combustibil sau electrice pot fi:
 cu condensaţie (realizează condensarea vaporilor de apă din
gazele de ardere), conducând astfel la performanţe superioare
prin eliberarea căldurii latente de vaporizare
 fără condensaţie.
Sistemele de încălzire pot fi:
 Locale (sobe)
 Centrale (centrale de apartament)
 La distanţă (termoficare)
Conceperea şi realizarea instalaţiilor de încălzire se face în
conformitate cu prevederile Normativului I 13-02 “Normativ
pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală”.
Consumul de energie termică pentru încălzire, cu
referire la energia primară la nivelul sursei termice, depinde,
atât de sarcina termică a consumatorului, cât şi de
performanţele de ansamblu ale instalaţiei şi de
caracteristicile constructive şi funcţionale ale elementelor
componente. Elementele semnificative ale instalaţiei de
încălzire, care prezintă un interes major pentru reducerea
consumurilor energetice sunt:
 cazanul (randament la condiţii nominale şi la sarcini
parţiale, nivelul de temperatură a agentului termic);
 pompele de circulaţie (randament, parametrii punctului
de funcţionare pe curba caracteristică);
 reţeaua de conducte (termoizolaţie, pierderi de sarcină,
debit vehiculat);
 elemente de automatizare (reglarea furnizării căldurii în
funcţie de necesităţile consumatorului);
 corpurile de încălzire (eficienţă termică, termostatare);
 contoare de energie termică (contorizare până la nivelul
consumatorului individual);
 sistemul de monitorizare a parametrilor instalaţiei (AMC,
telegestiune);
 staţia de tratare a apei de adaus (dedurizare, pentru
preîntâmpinarea depunerilor pe suprafeţele de schimb de
căldură).

condens evacuat

gaze de alim. cu
ardere Schimbător de Schimbător comb.
căldură de căldură
recuperator

retur - apă
tur - apa caldă
rece

Fig. 1.4 Schema de principiu a unei instalaţii de încălzire cu

condensaţie

1.3.2 Instalaţii de ventilare şi climatizare

În aerul unei încăperi pot apărea o serie de agenţi poluanţi

proveniţi de la ocupanţi (bioxidul de carbon rezultat din respiraţie,
fumul de ţigară etc.), de la materialele de construcţie (gaze, vapori,
mirosuri) sau de la procese de fabricaţie (solvenţi etc.). Rolul
instalaţiei de ventilare este acela de a elimina sau dilua aceste
nocivităţi sub limita de periculozitate pentru organismul uman, prin
introducerea de aer proaspăt şi evacuarea aerului viciat. În cazul în
care, pe lângă cerinţele privind puritatea aerului, se impune şi
asigurarea anumitor parametri de temperatură şi umiditate pentru
aerul încăperii, instalaţia de ventilare se transformă în instalaţie de
climatizare.
O instalaţie de ventilare obişnuită se compune din:
priza de aer proaspăt, filtru de praf, canalele de aer,
ventilatorul de introducere, gurile de refulare a aerului în
încăperi, gurile de aspiraţie a aerului din încăperi şi
ventilatorul de evacuare. Se poate renunţa, după caz, la
ventilatorul de evacuare sau la ventilatorul de introducere în
situaţii speciale în care se practică ventilarea mixtă, cu
introducere mecanică şi evacuare naturală în suprapresiune,
respectiv, cu evacuare mecanică şi introducere naturală în
depresiune. Instalaţiile de ventilare se prevăd cu baterii de
încălzire a aerului proaspăt, situaţie în care ele realizează şi
încălzirea (parţială sau totală) a încăperilor.
Instalaţiile de climatizare au în componenţă, în plus
faţă de instalaţiile de ventilare, baterii de răcire şi sisteme de
umidificare / uscare a aerului; ele realizează răcirea
încăperilor în sezonul cald, precum şi încălzirea (parţială sau
totală) în sezonul rece.
Tipurile de sisteme de ventilare şi/sau climatizare
se aleg în funcţie de climă, nivelul de confort, utilizare şi
funcţia clădirii, precum şi de capitalul disponibil. Ele includ:
 Ventilarea naturală (datorată numai diferenţelor de
presiune dintre interiorul şi exteriorul clădirii)
 Unităţi izolate (ventilatoare, unitaţi mici de aer
condiţionat)
 Sisteme centrale (unităţi de ventilare şi condiţionare
mari, unice pe clădire şi prevăzute cu sistem de distribuţie
în încăperile clădirii)
Conceperea şi realizarea instalaţiilor de ventilare şi
climatizare se face în conformitate cu prevederile
Normativului I 5-98 “Normativ privind proiectarea şi
executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare”.
Consumul de energie pentru vehicularea aerului şi
pentru încălzirea sau răcirea lui depinde, atât de sarcina
termică de răcire şi de încălzire a consumatorului cât şi de
performanţele elementelor componente ale instalaţiei.
Elementele semnificative ale instalaţiei de ventilare-
climatizare, care prezintă un interes major pentru reducerea
consumurilor energetice sunt:
 ventilatoarele (randamentul, parametrii punctului de
funcţionare de pe curba caracteristică, piese speciale de
racordare a ventilatorului la tubulatură);
 priza de aer proaspăt (rezistenţa aeraulică);
 filtrul de praf (gradul de colmatare - rezistenţa aeraulică);
 reţeaua de canale de aer (rugozitate, pierderi de sarcină,
termoizolaţie, etanşeitate);
 organele de reglaj-clapete, jaluzele (pierderi de sarcină
minime în poziţia de funcţionare normal-deschis);
 gurile de refulare şi de aspiraţie a aerului (pierderi de
sarcină);
 camera de amestec (raportul de amestec; folosirea
recirculării aerului în măsura maxim posibilă);
 baterii de încălzire / răcire a aerului (pierderea de sarcină
pe partea de aer şi pe partea de apă; parametrii agentului
termic; eficienţă termică; piesele speciale de racordare a
bateriilor la canalele de ventilare);
 agregatul pentru producerea apei răcite (randament);
 recuperatorul de căldură / frig din aerul evacuat (eficienţa
termică);
 pompele de circulaţie agenţi termici (randament,
parametrii punctului de funcţionare pe curba
caracteristică);
 sistemul de monitorizare a parametrilor instalaţiei (AMC,
telegestiune);
 elementele de automatizare (reglarea parametrilor
regimurilor de funcţionare);
 surse neconvenţionale de energie şi pompe de căldură.
 Element de Ventilator
încălzire de mentare

Aerul ca
sursă de Pompă de
căldură căldură
sau frig
V
V
Ventilator de evacuare
Filtru Aspiraţie
aer uzat
recirculat
aer aer uzat
proaspăt evacuat
Fig. 1.5 Schema de principiu a unei instalaţii de climatizare

1.3.3 Instalaţii sanitare

Instalaţiile sanitare asigură furnizarea apei reci şi a apei

calde la punctele de consum ale obiectelor sanitare din clădire;
apele uzate rezultate după folosire sunt colectate şi evacuate la
exterior în sistemul de canalizare.
Instalaţiile sanitare interioare din clădiri se compun
din:
 sursa de apă (reţeaua orăşenească, care trebuie să asigure
presiunea şi debitul necesare);
 reţeaua conductelor de alimentare cu apă din clădire:
conducta de distribuţie, coloanele şi legăturile la obiectele
sanitare;
 obiectele sanitare şi armăturile de utilizare a apei;
 reţeaua conductelor de canalizare (cu funcţionare prin
gravitaţie).
 În cazul în care reţeaua orăşenească nu poate asigura
presiunea apei, necesară unei bune utilizări la consumator, se
prevede la intrarea apei în clădire o staţie de pompare cu
recipient de hidrofor.
Apa caldă menajeră este furnizată, fie de la un punct
termic sau centrală termică, exterioare clădirii deservite, fie
de la surse locale amplasate în clădire (cazane cu gaze,
preparatoare electrice etc.).
Conceperea şi realizarea instalaţiilor sanitare se face în
conformitate cu prevederile Normativului I 9-94 “Normativ pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare”.
Consumul de energie al instalaţiilor sanitare se
datorează consumului de apă (energie electrică de pompare)
şi preparării apei calde menajere (energia termică pentru
încălzirea apei). Elementele semnificative ale instalaţiei
sanitare, care prezintă un interes major pentru reducerea
consumurilor energetice sunt:
 pompele şi sistemele de ridicare a presiunii apei /
hidroforul (randament, parametrii punctului de
funcţionare pe curba caracteristică, numărul de porniri -
opriri într-o oră etc.);
 armăturile obiectelor sanitare (etanşeitatea, consumul
specific de apă, timpul de folosire la o utilizare);
 încălzitoarele de apă caldă (randament);
 reţeaua de distribuţie a apei (etanşeitate);
 conductele de apă caldă menajeră (izolarea termică);
 reţeaua de recirculare a apei calde menajere
(funcţionalitatea pompei de recirculare, izolarea termică a
conductelor, locul de la care se face recircularea apei
calde);
 contoarele de apă rece şi de apă caldă (la nivel de imobil şi
la nivelul consumatorului);
 elemente de automatizare (la pompe şi staţiile de
hidrofor; la instalaţia de preparare a apei calde
menajere);
 sisteme solare de încălzire a apei (eficienţa termică;
conlucrarea cu sistemele “clasice” de preparare a apei
calde menajere).

1.3.4 Instalaţii electrice

Instalaţiile electrice obişnuite se împart în două mari tipuri:

instalaţii electrice de iluminat şi instalaţii electrice de forţă.
Instalaţiile electrice de iluminat asigură, într-o
încăpere sau zonă de lucru, vizibilitatea bună a sarcinilor
vizuale şi realizarea acesteia în condiţii de confort vizual, atât
în lipsa totală a iluminatului natural (diurn) cât şi în situaţia
în care acesta este insuficient. Iluminatul este însoţit de
degajări de căldură (sporuri), care pot fi favorabile pe durata
sezonului rece (micăşorează necesarul de căldură), dar
defavorabile pe durata sezonului cald (măreşte sarcina
termică ce trebuie evacuată).

lumină difuză,
aport mai mic

lumină
Lumină artificială,
solară,
aporturi
aport direct
incidentale
 Fig. 1.6 Combinarea eficientă a luminii naturale cu cea artificială

Instalaţiile electrice de forţă asigură alimentarea

cu energie electrică a receptoarelor electrice. Receptoarele
electrice sunt aparate care transformă energia electrică într-o
altă formă de energie utilă omului cum ar fi:
 motoarele (transformă energia electrică în energie
mecanică);
 cuptoarele electrice (transformă energia electrică în
energie termică);
 transformatorul electric (transformă energia electrică de
anumiţi parametrii în energie electrică de alţi parametrii).

Sursa de lumină artificială poate fi radiaţia termică a unei

flăcări (rezultată din arderea unui combustibil precum ceara, gazul,
lemnul) sau de natură electrică. O instalaţia electrică de iluminat se
compune din:
a) Surse de lumină (lămpile), care pot fi:
 lămpi cu incandescenţă,
 lămpi cu ciclu regenerator cu halogen,
 lămpi fluorescente (tubulare sau compacte),
 lămpi cu descărcare în vapori (de sodiu de joasă sau înaltă
presiune, de mercur de joasă sau înaltă presiune),
 lămpi cu descărcare în gaze sau amestecuri de gaze şi
vapori metalici de joasă presiune,
 lămpi cu inducţie.
b) Corpuri de iluminat (aparate electrice), având
următoarele roluri:
 susţin mecanic sursa de lumină (lampa sau lămpile);
 asigură alimentarea cu energie electrică a lămpii
(lămpilor);
 distribuie fluxul luminos în mod convenabil (în funcţie de
activitatea care se desfăşoară în încăpere sau zonă).
Corpul de iluminat îndeplineşte şi o funcţie estetică.
c) Circuite electrice de iluminat ce se compun din
ansamblul de conductori şi tuburi de protecţie, cabluri şi
aparatele de mică comutaţie (întrerupătoare, butoane,
comutatoare) amplasate în încăperi.
d) Tablouri electrice de iluminat, reprezentând părţi ale
instalaţiei electrice de iluminat prin care se realizează
distribuţia energiei electrice. Tablourile electrice
constituie totodată şi locul unde se montează
echipamentele electrice pentru: acţionare, protecţie,
măsură, comandă, automatizare etc.
Nivelul de iluminare corespunzător stării de confort vizual
depinde de tipul de activitate desfăşurată în planul de lucru.
Valorile recomandate sunt prezentate în §3.2.

Instalaţia electrică de forţă se compune din:

a) Receptoare electrice (care pot fi monofazate sau trifazate,
fixe sau mobile).
b) Conductoare şi tuburi de protecţie, cabluri, împreună cu
aparate de acţionare, comandă sau protecţie prevăzute în
afara tablourilor electrice.
c) Tablouri electrice de forţă, prin care se realizează
distribuţia energiei electrice şi în care se montează
aparatele de protecţie, măsură, comandă, acţionare,
automatizare etc.
Conceperea şi realizarea instalaţiilor electrice se face în
conformitate cu prevederile normativului NP I 7-02 “Normativ
pentru proiectarea şi executarea instalaţiilor electrice cu tensiuni
până la 1000 Vc.a. şi 1500 Vc.c.”; normativului NP 061-02
“Normativ pentru proiectarea şi executarea sistemelor de iluminat
artificial din clădiri”.

Consumurile de energie electrică în clădirile de

locuit şi clădirile publice au o pondere însemnată în
consumul total de energie. Punctele semnificative ale
instalaţiilor electrice şi care prezintă un interes major pentru
reducerea consumurilor energetice sunt:
 corpurile de iluminat (stabilirea corectă a numărului de
corpuri de iluminat şi implicit a numărului de surse de
lumină - lămpi - în funcţie de nivelul de iluminare necesar
într-o încăpere; prevederea unor corpuri de iluminat care
asigură compensarea energiei electrice reactive prin
condensatoare montate în corpurile de iluminat dotate cu
lămpi fluorescente; corpuri de iluminat cu randament
ridicat din punct de vedere al fluxului luminos; corpuri de
iluminat dotate cu lămpi cu eficacitate luminoasă ridicată;
starea de curăţenie a corpurilor de iluminat şi a
suprafeţelor reflectante);
 receptoare electrice de forţă (prevederea de receptoare
electrice cu motoare cu randament înalt);
 ansamblul de conductoare sau cabluri şi elemente de
comutaţie locală (buna dimensionare a circuitelor
electrice în vederea reducerii pierderilor de tensiune,
aparate de mică comutaţie, comutatoare, care să asigure
sectorizarea iluminatului în încăperi sau variatoare care
permit reglarea fluxului luminos dintr-o încăpere în
funcţie de aportul de lumină naturală şi de tipul activităţii
desfăşurate în încăpere;
 contoare (prevederea de contoare atât pentru
consumurile de energie activă cât şi pentru cele de energie
reactivă, prevederea de contoare cu tarife diferenţiate
noapte-zi);
 baterii de condensatoare (instalarea de baterii de
condensatoare montate în paralel cu consumatorii pentru
îmbunătăţirea factorului de putere şi pentru economie de
energie).
 ENERGETICA CLĂDIRII

2.1 PARAMETRII CLIMATICI

Consumul energetic al unei clădiri depinde de factori

externi şi de factori interni. Factorii externi sunt parametrii
climatici caracteristici ai amplasamentului: temperatura
aerului, viteza vântului, însorirea, umiditatea aerului.
Proiectarea construcţiilor şi a instalaţiilor aferente se
face pe baza unor valori medii statistice ale parametrilor
climatici, corespunzătoare unei anumite perioade a anului
(zi, lună, sezon de încălzire), valori obţinute în urma unor
durate de observare de zeci de ani. Aceste valori
convenţionale sunt standardizate în SR 4839 şi SR 1907-1,
pentru temperatura aerului şi viteza vântului, în STAS
6648/2, pentru însorire, umiditatea şi temperatura aerului
etc.
În auditarea energetică a clădirii, trebuie să se facă o
distincţie clară între aceste valori convenţionale şi
valorile efective ale parametrilor climatici exteriori
pe perioada în care se determină consumurile
energetice ale clădirii.
Temperatura aerului
Pentru calculul necesarului de căldură de calcul al
unei clădiri (necesarul de căldură orar care dimensionează
instalaţia de încălzire) se foloseşte temperatura exterioară
convenţională de calcul (te).
Conform SR 1907-1 România este împărţită în 4 zone
climatice cărora le corespund următoarele
temperaturi exterioare convenţionale de calcul:
zona I: -12oC (oraşe caracteristice: Constanţa, Reşiţa,
Dobeta Turnu Severin);
zona II: -15oC (oraşe caracteristice: Bucureşti, Brăila,
Arad, Craiova, Piteşti, Oradea);
zona III: -18oC (oraşe caracteristice: Baia Mare, Bacău,
Iaşi, Sibiu, Cluj-Napoca, Galaţi);
zona IV: -21oC (oraşe caracteristice: Predeal, Braşov,
Făgăraş, Reghin, Gheorghieni, Suceava).
Zonarea teritoriului României după temperatura exterioară
convenţională de calcul este dată în Figura 2.1.
Pentru calculul necesarului de căldură anual al unei
clădiri şi al necesarului de combustibil pentru încălzire se
folosesc temperaturile exterioare medii lunare. Cu ajutorul
lor se determină temperatura medie pe perioada de încălzire
(tem) şi numărul de grade-zile (N), în conformitate cu
standardul SR 4839.
În tabelul următor se dau, pentru unele oraşe din
România, datele climatice caracteristice care stau la baza
stabilirii necesarului de căldură de calcul şi a necesarului de
căldură anual pentru încălzire.

Oraşul Zona te tem N Durata

cliamtică [oC] [oC] [grade- perioadei de
zile] încălzire [zile]

Constanţa I -12 4,7 2840 185

Bucureşti II -15 3,4 3170 190

Iaşi III -18 2,9 3510 205

Braşov IV -21 2,4 4030 228

 Zona 4 (-21 o C )

Zona 2 (-15 o C )

4
Zona 3 (-18 o C )

4
4

Zona 1 (-12 o C )

Fig. 2.1 Zonarea teritoriului României după temperatura exterioară convenţională de calcul
 La dimensionarea instalaţiilor de ventilare-climatizare
pentru situaţia de vară şi stabilirea sarcinii termice de răcire
se foloseşte temperatura exterioară medie zilnică aferentă
lunii iulie, în conformitate cu standardul STAS 6648/2.
Pentru unele oraşe din ţară, valorile acestei temperaturi sunt:
Bucureşti 31oC, Călăraşi 30oC, Constanţa 29oC, Sibiu 28oC,
Braşov 26oC.

Vântul
Pătrunderea aerului exterior în încăperi (aerul de
infiltraţie) are loc datorită acţiunii vântului. De regulă
temperaturile exterioare cele mai scăzute nu corespund cu
vitezele cele mai ridicate ale vântului. Pe baze statistice,
referitoare la concomitenţa vânt - temperatură, s-au adoptat
valori de calcul ale vitezei vântului, care determină 4 zone
eoliene pe teritoriul ţării. Încadrarea localităţilor în zonele
eoliene este indicată în standardul SR 1907-1.
Atenţie, zonarea climatică făcută după temperatura
exterioară convenţională de calcul nu este identică
cu zonarea eoliană !
Vitezele convenţionale ale vântului de calcul sunt date
în tabelul următor:
Zona Viteza vântului [m/s]
eolian Localităţi caracteristice în localităţi în afara
ă localităţii
I Galaţi, Slobozia, Călăraşi 8 10
II Iaşi, Brăila, Bucureşti, 5 7
Constanţa
III Vaslui, Buzău, Craiova, Tulcea 4,5 6
IV Suceava, Braşov, Timişoara, 4 4
Cluj

Pentru nivelurile situate deasupra etajului 12 al

clădirilor înalte, din cuprinsul oraşelor, vitezele
convenţionale ale vântului de calcul sunt cele
corespunzătoare clădirilor amplasate în afara
localităţilor. Pentru clădiri amplasate la altitudini
mai mari de 1100 m vitezele vântului de calcul se
stabilesc pe baza datelor meteorologice.
Însorirea
Datele climatice privind însorirea (durata de strălucire
a soarelui şi intensitatea radiaţiei solare) prezintă interes atât
pentru perioada caldă a anului cât şi pentru cea rece. Ele se
folosesc pentru dimensionarea instalaţiilor de climatizare în
sezonul cald, stabilind aporturile solare care trebuie preluate.
De asemenea, datele climatice privind însorirea se folosesc
pentru corectarea necesarului de căldură pentru încălzire, în
măsura în care clădirea este conformată corespunzător
pentru captarea energiei solare în sezonul rece.
Duratele medii de strălucire a soarelui, determinate
prin prelucrarea statistică a datelor meteorologice,
diferă în funcţie de localitate şi de luna anului. În
tabelul următor se dau sumele medii ale duratelor
de strălucire a soarelui, în ore pe lună, pentru unele
localităţi din România.
Localitatea Ianuarie Mai Iulie Septembri
e

Bacău 67 213 262 195

Galaţi 76 250 307 230

Constanţa 78 254 330 243

Ploieşti 82 231 281 215

Craiova 64 252 310 208

Cluj 83 219 236 201

Radiaţia solară globală [W/m2] se compune din

radiaţie directă şi radiaţie difuză (datorată aerului atmosferic
şi norilor). Pe cer senin radiaţia directă este maximă şi cea
difuză minimă, iar pe cer înorat, invers. Radiaţia solară
globală este diferită în funcţie de ora zilei; radiaţia solară
directă este diferită după orientarea suprafeţei receptoare.
 Valorile intensităţilor radiaţiei solare sunt date în
STAS 6648/2, pe luni ale anului şi pe ore ale zilei. La calculul
aporturilor solare ale unei clădiri trebuie avute în vedere
particularităţi ale amplasamentului referitoare la vecinătăţi şi
la efectele umbririi cauzate de vegetaţie şi alte clădiri.
Umiditatea aerului
Umiditatea aerului exterior joacă un rol deosebit în
tehnica ventilării şi climatizării. Ea poate fi exprimată ca
umiditate relativă, în procente, sau ca umiditate absolută
(sau conţinut de umiditate), în grame de vapori la 1 kg de aer
uscat. Umiditatea relativă este definită ca raportul dintre
conţinutul masic real de umiditate şi conţinutul masic maxim
de umiditate (corespunzător stării de saturaţie a aerului la
temperatura reală). Cum capacitatea aerului de a îngloba
umiditate creşte cu temperatura, rezultă că umiditatea
relativă are o variaţie inversă temperaturii aerului.
Valorile conţinutului de umiditate al aerului exterior
[g/kg], pentru principalele localităţi din România sunt date
în STAS 6648/2.

2.2 BILANŢUL ENERGETIC AL CLĂDIRII

Căldura care trebuie furnizată sau îndepărtată pentru a
menţine o incintă în condiţiile dorite, reprezintă sarcina termică a
unui echipament de încălzire sau climatizare. Calculele seamănă cu
cele din contabilitate. Se consideră toată căldura care este produsă
în incinta clădirii sau care se transferă prin anvelopă; energia totală,
inclusiv energia termică stocată la interior, se conservă conform
primului principiu al termodinamicii. Principalii termeni sunt
indicaţi în Figura 2.2. Aerul exterior, ocupanţii şi anumite
echipamente contribuie atât la termenul ce reprezintă căldura
sensibilă (dependentă de temperatură), cât şi la cel care reprezintă
căldura latentă (dependentă de starea de agregare).
 Conducţie(prin acoperiş,
Sarcină termică pereţi, geamuri)
(căldura Conducţie
furnizată sau să (pământ)
din clădire) Schimb de aer (sens.+lat.)
Radiaţie
solară
Spaţiul în care Echipamente (sens.
se asigură confortul +lat.)
Ilumina
termicenergetic al unei
Fig. 2.2 Elementele bilanţului t clădirii
Ocupanţi (sens.
+lat.)

Capacitatea termică a clădirii

(sens.+lat.)

Calculele de sarcină termică sunt simple atâta timp cât

regimul de funcţionare este de tip static (sau staţionar, adică
schimburile de energie sunt constante). După cum se va
prezenta în continuare, această aproximare este de obicei
acceptabilă pentru calculul sarcinii maxime de încălzire.
Dimpotrivă, pentru sarcina de răcire, efectele dinamice (de
exemplu înmagazinarea căldurii) trebuie luate în considerare
deoarece unele dintre aceste sporuri de căldură sunt
absorbite de masa clădirii şi nu contribuie la sarcină decât
câteva ore mai târziu (pe măsură ce energia termică este
transferată prin convecţie/radiaţie aerului interior). Calculul
termenilor din bilanţul de energie al clădirii este prezentat
succint în Anexa A, pentru condiţii staţionare. Efectele
dinamice sunt de asemenea importante ori de câte ori
temperatura interioară este variabilă.
Uneori este bine să distingem câteva aspecte ale
sarcinii. Dacă temperatura interioară nu este constantă,
sarcina instantanee
a încăperii poate fi diferită de ritmul la care echipamentul
furnizează sau extrage căldură. Sarcina pentru o centrală de
încălzire sau răcire este diferită de sarcina încăperii dacă
există pierderi importante în sistemul de distribuţie sau dacă
o parte din aerul interior este evacuat în exterior în loc să fie
returnat la serpentina de încălzire sau răcire.
Cu notaţiile din Anexa A, bilanţul energetic al clădirii
cuprinde următorii termeni de energie sensibilă şi latentă:
1. Conducţia prin anvelopa clădirii, alta decât prin sol,
Q cond = K cond ( Ti − Te ) [W] (2.1)
2. Conducţia prin pereţii şi podelele subsolului. În
construcţiile tradiţionale, transferul de căldură spre sol
este de obicei mic şi de aceea se neglijează. Dar în
clădiriile super-izolate, el poate fi relativ important.
Q sol = ∑U sol ⋅ Asol [T i−Tsol( e ) ] [W] (2.2)
perimetru
3. Căldura datorată schimbului de aer (infiltraţii, exfiltraţii
şi/sau ventilaţie)
Q aer ,sens = K inf ( Ti − Te ) [W] (2.3)
4. Sporurile de căldură datorate radiaţiei solare,
iluminatului, echipamentelor (aparate electrocasnice,
computere, ventilatoare etc.) şi ocupanţilor
Q spor ,sens = Q solar + Q ilum + Q echip ,sens + Q ocup ,sens [W]

(2.4)
5. Sporurile de căldură latentă sunt în principal datorate
schimbului de aer, echipamentelor (din bucătării, băi etc.)
şi ocupanţilor
Q spor ,lat = Q aer ,lat + Q echip ,lat + Q ocup ,lat [W] (2.5)
6. Căldura înmagazinată (stocată) în capacitatea termică a
clădirii. O analiză dinamică include acest termen, în timp
 ce o analiză staţionară îl neglijează pentru că temperatura
clădirii nu variază în timp
 dT
Q stoc =  ∑ ρ ⋅ V ⋅ c p  = Cef ⋅ T [W] (2.6)
  dt
 materiale 
unde Cef reprezintă capacitatea termică efectivă a
clădirii.
Se obişnuieşte ca pierderile de căldură sensibilă prin
conducţie şi schimbul de aer să se exprime sintetic printr-un
singur termen, deoarece ambii depind de diferenţa de
temperatură dintre interior şi exterior:
( )
Q tr ,sens = K cond + Kinf ( Ti − Te ) = Ktot ( Ti − Te ) [W] (2.7)
unde Ktot [W/K] reprezintă coeficientul total de pierderi
termice sau de izolare. Se mai obişnuieşte exprimarea
pierderilor pe unitate de volum, caz în care literatura
românească foloseşte notaţia
G = K tot ⋅ Vclad [W/m3K] (2.8)
unde volumul clădirii Vclad este volumul încălzit al clădirii, delimitat
de anvelopă.
Sarcina termică instantanee a clădirii este suma dintre
componentele sensibile şi latente la un moment dat:
Q = G ⋅ Vclad ⋅ ( Ti − Te ) + Q sol − Q spor ± Q stoc [W] (2.9)

Convenţia de semne este ca Q să fie pozitiv când există o

sarcină de încălzire şi negativ când există o sarcină de răcire.
Trebuie spus că, în timpul sezonului de încălzire, sporul
latent datorat schimbului de aer este de obicei negativ pentru
că aerul exterior este relativ uscat. O valoare negativă pentru
Q aer ,lat conduce la o sarcina totală de încălzire mai mare
decât sarcina de încălzire sensibilă – dar acest lucru este
relevant doar dacă la interior se realizează o umidificare
pentru a menţine umiditatea Wi constantă. Pentru clădirile
care nu au prevazut un sistem de umidificare, nu există
posibilitatea de control asupra valorii Wi ; ca urmare, pentru
o valoare fictivă a lui Wi, nu prea are rost să se calculeze
contribuţia latentă la sarcina de încălzire.

2.3 SARCINA DE ÎNCĂLZIRE

Deoarece vremea cea mai rece poate apare în
perioadele fără radiaţie solară, este recomandabil să nu se
ţină seama de aportul solar atunci când se calculează sarcina
de încălzire de vârf (cu excepţia cazurilor în care clădirea are
o inerţie termică mare). Trebuie considerate numai sporurile
de căldură pe care se poate conta în timpul celor mai reci zile.
Dacă temperatura interioară este constantă, este suficientă o
analiză statică. Aceasta înseamnă că sarcina de încălzire de
vârf rezultă din relaţia:
Q inc ,max = G ⋅ Vclad ( Ti − Te ) − Q spor [W] (2.10)
În cazurile în care termostatul sistemului de încălzire
este reglat la o temperatură inferioară pe timpul nopţii, se
poate dori o încălzire rapidă dimineaţa. Ca regulă generală
pentru clădirile de locuit, experienţa recomandă o
supradimensionare cu aprox. 40% a sistemului de încălzire
pentru o reducere cu 6ºC a temperaturii pe timpul nopţii. La
clădirile comerciale cu ventilaţie mecanică, necesarul de
supradimensionare în timpul recuperării reducerii de
temperatură pe timp de noapte este mai mic dacă
alimentarea cu aer proaspăt exterior este închisă pe
perioadele în care clădirea nu este utilizată.

2.4 CONSUMUL ANUAL DE ENERGIE PENTRU

ÎNCĂLZIRE
Proiectarea optimă a clădirii, în sensul minimizării
costurilor pe durata sa de viaţă, necesită o evaluare a
consumului anual de energie Qan, care reprezintă integrala în
timp a consumului instantaneu pe perioada de încălzire sau
răcire. Consumul instantaneu reprezintă sarcina instantanee
împărţită la randamentul echipamentului de încălzire sau
răcire.
 Metodele de calcul sunt de două tipuri majore: metode
statice (bazate pe grade-zile sau pe intervale de temperatură)
şi metode dinamice (bazate pe funcţii de transfer).
Metodele grade-zile sunt adecvate dacă utilizarea
clădirii şi randamentul echipamentului pot fi considerate
constante. Pentru situaţiile în care randamentul şi condiţiile
de utilizare variază semnificativ cu temperatura exterioară, se
poate calcula consumul pentru anumite valori ale
temperaturii exterioare şi acesta se înmulţeşte cu numărul de
ore din an corespunzător unor intervale centrate în jurul
acestor valori; consumul anual rezultă prin însumarea
consumurilor asociate fiecărui interval de temperatură
exterioară. Această abordare reprezintă metoda cu intervale
de temperatură. Pentru toate metodele statice este necesară
în primul rând determinarea valorii temperaturii Te sub care
încălzirea devine necesară (temperatura de echilibru).
Metodele dinamice trebuie aplicate la calculul consumului
anual de energie ori de câte ori temperatura interioară se
doreşte sau este variabilă. Dată fiind simplitatea şi larga sa
răspândire, se va prezenta mai pe larg numai metoda grade-
zile.
Temperatura de echilibru Tech a clădirii este definită ca
valoarea temperaturii exterioare Te pentru care, pentru o
valoare Ti dată, pierderea totală de căldură este egală cu
sporurile de căldură (de la soare, ocupanţi, iluminat etc.). În
cazul unei analize statice, efectele de înmagazinare (stocaj)
sunt zero şi dacă, în plus, se neglijează transferul de căldură
spre sol, atunci bilanţul de energie devine:
G ⋅ Vclad ( Ti − Tech ) = Q spor [W] (2.11)
De aici, rezultă temperatura de echilibru:
Q spor
Tech = Ti − [oC] (2.12)
G ⋅ Vclad
unde sporurile de căldură trebuie să fie valorile medii pentru
perioadele în cauză, nu cele de vârf. Încălzirea este deci
necesară numai dacă Te scade sub Tbal. Atunci, consumul de
energie al sistemului de încălzire este dat de relaţia:
G ⋅ Vclad
Q inc = [Tech − Te (t )] [W ], Te < Tech (2.13)
ηinc
unde ηinc este randamentul anual de utilizare a
combustibilului (sau a altei surse primare), valoarea sa luând
în considerare variaţia randamentului la sarcini parţiale.
Dacă ηinc, Tech şi Ktot sunt consideraţi constanţi şi se utilizează
valorile medii zilnice ale temperaturii exterioare Te,med,
consumul anual pentru încălzire poate fi calculat astfel:
G ⋅ Vclad G ⋅ Vclad
Qinc =
ηinc ∫ [Tech − Te ( t ) ] + dt = ηinc
∑ [Tech − Te ]+
zile
[W⋅ zi/an], (2.14)
unde numărul de grade-zile pentru încălzire bazat pe
temperatura de echilibru (denumită şi baza gradelor-zile)
este definit ca:
[
GZinc (Tech ) = 1 zi × ∑ Tech − Te + ] [K⋅ zi] (2.15)
zile
Temperatura de echilibru este variabilă de la o clădire la alta şi de
multe ori este necunoscută. Din acest motiv, se mai utilizează şi
gradele zile bazate pe temperatura de referinţă constantă, şi
anume, temperatura interioară de calcul. Aceasta este în România
de 20oC. În acest caz, gradele-zile devin o funcţie numai de datele
climatice şi pot fi determinate independent de clădire. Ele se
calculează de regula pe bază de date climatice statistice multi-
anuale şi se pun la dispoziţia specialiştilor sub formă de STAS-uri.

( )
GZ inc Tic = 1 zi × ∑ [Tic − Te ]+ [K⋅ zi] (2.16)
zile
Ecuaţia (2.15) se mai poate scrie folosind gradele zile cu referinţa
constantă, astfel:
 [( ) (
GZ inc (Tech ) =1 zi ×∑ Ti c −Te − Ti c −Tech )] =
zile
(2.17)
GZ c
( c
)
inc (Ti ) − Ti −Tech × N zile ,inc

Pentru o estimare mai puţin precisă, necesarul anual pentru

încălzire se poate calcula folosind în ec. (2.15) temperatura
interioară de calcul în locul temperaturii de echilibru (ceea ce
echivalează cu neglijarea tuturor sporurilor termice).
Dacă numărul de grade-zile este cunoscut din datele climatice şi
caracteristicile clădirii, consumul anual pentru încălzire poate fi
atunci determinat astfel:
K G ⋅ Vclad
Qinc = 0 ,024 tot ⋅ GZinc (Tech ) ≅ 0 ,024 ⋅ GZinc (Tic )
ηinc ηinc
[kWh/an] (2.18)
Deşi ipoteza de bază a metodei grade-zile, constanţa
temperaturii Tech, nu este satisfăcută pe deplin în practică,
această metodă poate oferi rezultate remarcabil de precise
pentru consumul anual de energie pentru încălzire în cazul
clădirilor cu o singură zonă. O alternativă o reprezintă
utilizarea GZ pentru o Tech variabilă. Această ultimă variantă
este inclusă în normativele ASHRAE ale S.U.A.; ea este însă
mai puţin agreată în Europa, în principal din cauza lipsei
datelor de calcul necesare.

2.5 SARCINA TERMICĂ ŞI CONSUMUL ANUAL DE

CĂLDURĂ – CONFORM NORMATIVELOR
ROMÂNEŞTI

Rezistenţele termice corectate, medii pe ansamblul

clădirii, ale elementelor de construcţie (R'm) se determină cu
luarea în consideraţie a influenţei tuturor punţilor termice
(vezi anexa A, Fig. A.1) asupra rezistenţelor termice
unidirecţionale, în câmp curent [R, ec. (A-2)] .
Principalele punţi termice care trebuie să fie avute în vedere
la determinarea valorilor R'm sunt următoarele :
 la pereţi: stâlpi, grinzi, centuri, plăci de balcoane, logii şi
bowindouri, buiandrugi, stâlpişori, colţuri şi conturul
tâmplăriei ;
 la planşeele de la terase şi de la poduri: atice, cornişe,
streaşini, coşuri şi ventilaţii ;
 la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea
superioară: pereţii structurali şi nestructurali de la parter
şi zona de racordare cu soclul ;
 la planşeele de peste subsol, termoizolate la partea
inferioară: pereţii structurali şi nestructurali de la subsol,
grinzile (dacă nu sunt termoizolate) şi zona de racordare
cu soclul ;
 la plăcile în contact cu solul: zona de racordare cu soclul,
precum şi toate suprafeţele cu termoizolaţia întreruptă ;
 la planşeele care delimitează volumul clădirii la partea
inferioară, de aerul exterior: grinzi (dacă nu sunt
termoizolate), centuri, precum şi zona de racordare cu
pereţii adiacenţi.
Cuantificarea performanţei globale
termoenergetice a anvelopei unei clădiri, conform
reglementărilor tehnice româneşti în vigoare, se face prin
intermediul coeficientul global de izolare termica a cladirii
(G) care reprezintă suma pierderilor de căldură realizate prin
transmisie directă prin aria anvelopei clădirii, pentru o
diferenţă de temperatură între interior şi exterior de 1 K,
raportată la volumul clădirii, la care se adaugă pierderile de
căldură aferente reîmprospătării aerului interior, precum şi
cele datorate infiltraţiilor suplimentare de aer rece. Acest
coeficient se calculeaza cu relaţia:
A
G= + 0,34 ⋅ n [W/(m3K)]
R'M Vclad
(2.19)
in care:
A -aria anvelopei clădirii [m2];
V -volumul interior, incălzit, al clădirii [m3];
R’M -rezistenţa termică corectată, medie, a anvelopei clădirii
[m2K/W];
n -viteza de ventilare naturala a clădirii, respectiv
numărul de schimburi de aer pe ora [h-1].

Rezistenţa termică corectată, medie, a anvelopei

clădirii se calculează cu relaţia:
A
R' M =
( 2
∑ A j ⋅ τ j / R' j [m K/W] ) (2.20)

in care:
Aj ariile totale, pe clădire, ale elementelor de construcţie
[m2]
A aria anvelopei: A = ∑ A j [m2]
τ j factorii de corecţie pentru cazurile când suprafeţele j nu
vin în contact cu aerul exterior
R’j rezistenţele termice corectate, medii pe ansamblul
clădirii, ale elementelor de construcţie perimetrale

Sarcina termică pentru încălzire rezultă acum din

expresia

Q tot = Q c + Q v [W]
= U ⋅ A ⋅ ( Ti − Te ) + n ⋅V ⋅ c p ⋅ ( Ti − Te ) [W] (2.21)
= G ⋅Vclad ⋅ ( Ticor − Tecor )

unde:
U – coeficientul global de transfer termic
U= (∑ R'm,i )−1 [W/m2K]
G – coeficientul global de izolare / pierderi
G = Q tot / V [W/m3K]

Ticor - temperatura interioară corectată pentru aporturile

interne (echipamente, ocupanţi)
Tecor - temperatura exterioară corectată pentru aporturile
solare
Consumul anual de energie pentru încălzire devine :
1 G ⋅V G ⋅V
Qinc = ∫ Q totdτ = ⋅ ∑ ( Ticor − Tecor ) ⋅ zi = ⋅ GZ [J/an]
ηinc ηinc ηinc
zile / an
(2.22)
Gradele-zile se calculează în acest caz după un procedeu mai
complicat, conform [NP-047] de vreme ce atât temperatura
interioară corectată cât şi temperatura exterioară corectată
au valori medii variabile de-a lungul sezonului de încălzire
OBSERVAŢIE: Sarcina termică a unei clădiri scade cu
scăderea coeficientului global de pierderi termice G şi
creşterea randamentului instalaţiei de încălzire.

anual
↓ Q inc ⇒ ↓G ⇒ ↓U ↑ Ri ( )
↓n
↓ GZ
↑ ηinc

Nivelul de izolare termică globală este

corespunzător, dacă se realizează condiţia :
G ≤ GN [W/m3K] (2.23)
unde GN este o valoare normată stabilită în mod
convenţional, într-o anumită etapă din
raţionamente de realizare a unor economii de
energie pentru încălzirea clădirilor în timpul iernii.
Valorile lui GN s-au stabilit în funcţie de numărul de
niveluri N şi raportul dintre aria anvelopei si
volumul clădirii A/V [Normativul privind calculul
coeficientilor globali de izolare termica la clădirile
de locuit C107/1 din 1997]. Tabelul 2.3 prezintă
aceste valori.
Din diversele normative şi reglementări, s-au
preluat Tabelele 2.1 – 2.2, 2.4-2.5, considerate
valoroase ca puncte de reper în estimarea diverselor
elemente ale bilanţului energetic pentru o clădire.

Tabelul 2.1
Rezistenţe termice minime Rmin (m2K/W) ale elementelor de
construcţie, pe ansamblul clădirii
Nr Rmin (m2K/W)
Elementul de construcţie
.
Cr Clădiri proiectate
t
Pâna la După
1.01.1998 1.01.1998
1 Pereti exteriori (exclusiv 1,2 1,4
suprafetele vitrate, inclusiv
peretii adiacenti rosturilor
deschise)

2 Tamplarie exterioara 0,4 0,5

3 Plansee peste ultimul nivel, 2 3

sub terase sau poduri

4 Plansee peste subsoluri 1,1 1,65

neincalzite si pivnite
 5 Pereti adiacenti rosturilor 0,9 1,1
inchise

6 Plansee care delimiteaza 3 4,5

cladirea la partea inferioara, de
exterior (la partea inferioara,
de exterior - la bowindouri,
ganguri de trecere,etc,)

7 Placi pe sol (peste CTS) 3 4,5

8 Placi la partea inferioara a 4,2 4,8

demisolurilor sau a
subsolurilor incalzite (sub
CTS)

9 Pereti exteriori, sub CTS, la 2 2,4

demisolurile sau la subsolurile
incalzite
Sursa: Normativ privind calculul coeficientilor globali de
izolare termica la cladirile de locuit – C 107/1 - 1997
 Tabelul 2.2
Numărul schimburilor de aer pe oră V  /V =n [1/h] la
clădirile de locuit (cf. INCERC)

CATEGORIA CLASA DE CLASA DE

CLĂDIRII ADĂPOSTIR PERMEABILITATE
E Ridicat Medi Scăzută
ă e
Neadăpostite 1,5 0,8 0,5
Clădiri individuale Moderat 1,1 0,6 0,5
(case uni-familiale, adăpostite
cuplate sau înşiruite,
ş.a.) Adăpostite 0,7 0,5 0,5
Neadăpostite 1,2 0,7 0,5
Dublă Moderat 0,9 0,6 0,5
Clădiri cu expuner adăpostite
mai multe e
Adăpostite 0,6 0,5 0,5
apartament
e, cămine, Neadăpostite 1,0 0,6 0,5
internate, Simplă Moderat 0,7 0,5 0,5
ş.a.) expuner adăpostite
e
Adăpostite 0,5 0,5 0,5

CLASA DE ADĂPOSTIRE
– neadăpostite: clădiri foarte înalte / la periferia oraşelor / în
pieţe
– moderat adăpostite: clădiri în interiorul oraşelor, cu minim
3 clădiri în apropiere
– adăpostite: clădiri în centrul oraşelor / în păduri
CLASA DE PERMEABILITATE
– ridicată: clădiri cu tâmplărie exterioară fără măsuri de
etanşare
– medie: clădiri cu tâmplărie exterioară cu garnituri de
etanşare
– scăzută: clădiri cu ventilare controlată şi cu tâmplărie
exterioară prevăzută cu măsuri speciale de etanşare
 Tabelul 2.3
Coeficienţi globali normaţi de izolare termică,

GN [ W / m3K ] , la clădiri de locuit

Nr. A/V GN Nr. A/V GN
nivelu (m2/m3) (W/m3 niveluri (m2/m (W/m3
ri K) 3
) K)
0,8 0,77 0,25 0,46
0,85 0,81 0,3 0,5
0,9 0,85 0,35 0,54
1 4
0,95 0,88 0,4 0,58
1 0,91 0,45 0,61
1,05 0,93 0,5 0,64
>1,1 0,95 > 0,55 0,65
0,45 0,57 0,2 0,43
0,5 0,61 0,25 0,47
0,55 0,66 0,3 0,51
2 5
0,6 0,7 0,35 0,55
0,65 0,72 0,4 0,59
0,7 0,74 0,45 0,61
> 0,75 0,75 > 0,50 0,63
0,3 0,49 0,15 0,41
0,35 0,53 0,2 0,45
0,4 0,57 0,25 0,49
3 > 10
0,45 0,61 0,3 0,53
0,5 0,65 0,35 0,56
0,55 0,67 0,4 0,58
> 0,6 0,68 > 0,45 0,59

Observatii : A- aria anvelopei, V – volumul incazit.

La cladirile care se vor proiecta dupa 1.01.1998,
valorile GN se vor reduce cu 10%.
 Tabelul 2.4
Evoluţia consumurilor specifice de energie termică pentru
încălzirea clădirilor de locuit colective
Construcţii Construc
existente ţii noi
Perioada Perioada
construirii construirii
Înainte de 1985 - 1996 2000
1985 1996 - -
2000 2010
R termică medie 0,6 - 0,7 0,9 - 1,75 2
globala a clădirii 0,95
Rom [ m2K/W ]
Necesarul specific 1 0,8 0,5 0,4
de căldură pentru
încălzire
G [W/m3K]
Necesarul maxim
orar de căldură 7 5,6 3,5 2,8
pentru încălzire
Q max [KW/apart]
Necesarul anual
de energie 15 750 12 600 7 875 6 300
termica pentru
incalzire 56,70 45,36 28,35 22,68
inc . [KWh/apart]
Qan .
inc . [GJ/apart]
Qan .
 Tabelul 2.5
Consumuri specifice actuale
de energie pentru satisfacerea
utilităţilor de bază în menajele
populaţiei urbane
[kWh / m 2 an]
Iluminat
Tip locuinţă /
Încălzi Apă Prep. şi ap.
clădire / sistem Total
re caldă hranei electrocasni
de încălzire
ce
Apartament /
138 121 53 29 340
Bloc / Termoficare
Apartament /
138 57 53 29 277
Bloc / CT proprie
Locuinţe şir,
cuplate / Casă / 164 138 60 32 394
Termoficare
Locuinţe şir,
cuplate / Casă / CT 164 66 60 33 323
proprie
Locuinţe şir,
164 13 60 31 268
cuplate / Sobe
Locuinţe şir,
164 7 60 31 262
cuplate / Plite
Case individuale /
220 112 49 31 412
Termoficare
Case individuale /
220 53 49 31 353
CT proprie
 Case individuale /
220 11 49 21 301
Sobe
Case individuale /
220 5 49 21 296
Plite

CALITATEA MEDIULUI INTERIOR /

EXTERIOR

3.1 CONFORTUL TERMIC

Confortul termic este definit de totalitatea condiţiilor de

microclimă dintr-o încăpere care determină o ambianţă plăcută în
care omul să se simtă bine, nefiind necesară solicitarea sistemului
termoregulator al organismului.
Factorii principali ai confortului termic sunt:
 temperatura aerului;
 temperatura medie de radiaţie;
 viteza aerului;
 umiditatea aerului;
 îmbrăcămintea;
 intensitatea activităţii fizice.
Temperatura aerului
Temperatura aerului interior este cel mai important
parametru de confort termic. Totodată, temperatura aerului
interior are o importanţă deosebită în energetica întregii
clădiri pentru că ea determină consumurile energetice pentru
încălzirea, respectiv răcirea, clădirii. Din punct de vedere
fiziologic se consideră că temperatura corespunzătoare a
aerului interior pentru un individ normal îmbrăcat şi fără
activitate fizică este de
20 … 22oC, iarna şi 22 … 26oC, vara.
Temperaturile interioare convenţionale de calcul ale
încăperilor încălzite sunt stabilite de standardul SR 1907-2.
Valorile temperaturii interioare, precum şi valorile altor
parametri de confort, pentru diverse încăperi ale unei clădiri
civile sunt prezentate în Tabelul 3.1.

Tabelul 3.1
Parametri de confort pentru clădiri civile
Diferenţe Umiditate Viteza
Temp.
Camera de temperatură relativă aerului
[ C]
o
[ oC] [%] [m/s]
Camera de zi 20
Dormitor 20
Pentru pereţi
Baie 22 < 4,5
Bucătărie 18 0,15 –
Pentru terase, 35 – 70
Casa scărilor 18 0,25
planşee sub pod,
Birou 20 planşee pe pământ
< 3,5
Săli de clasă 18
Magazine 18

Temperatura medie de radiaţie

Temperatura medie de radiaţie este media ponderată cu
suprafeţele respective a temperaturilor pereţilor, ferestrelor,
plafonului, pardoselii şi corpurilor de încălzire din încăpere.
Schimbul termic al organismului uman este în funcţie de aceste
temperaturi. Ideal este ca temperatura medie de radiaţie să fie cât
mai apropiată de temperatura aerului interior. Acest lucru se obţine
printr-o bună izolare termică a pereţilor exteriori şi ferestrelor şi
prin dimensionarea corespunzătoare a corpurilor de încălzire
(suprafaţă de radiaţie cât mai mare, temperatură superficială
ridicată).

Viteza aerului
Viteza de mişcare a aerului este un parametru important al
confortului termic în încăperile ventilate. Senzaţia de inconfort, “de
curent” este resimţită de ocupanţi cu atât mai mult cu cât
temperatura aerului în mişcare este mai mică decât temperatura
mediului ambiant. La temperaturi uzuale ale aerului interior de
20 … 22oC viteza aerului trebuie să se situeze între 0,15 şi 0,25
m/s. În cazul în care un individ desfăşoară o activitate susţinută şi
este bine îmbrăcat se pot admite şi viteze mai mari ale aerului.

Umiditatea aerului
Umiditatea aerului este un parametru important al
confortului termic în încăperile climatizate. O parte din pierderile
de căldură ale organismului uman este constituită de evaporarea de
la suprafaţa pielii; intensitatea acestui fenomen depinde de
diferenţa tensiunilor de vaporizare între apa de la nivelul pielii şi
vaporii de apă conţinuţi în aer. Limitele superioară şi inferioară ale
nivelului admisibil al umidităţii relative a aerului din încăperi sunt
70%, respectiv, 35%. Umidităţi relative ale aerului interior mai
mari de 70%, în perioada rece a anului, favorizează formarea
condensatului pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori, mai ales
la izolări termice reduse, ducând la apariţia mucegaiului.

Îmbrăcămintea
Îmbrăcămintea are o influenţă deosebită asupra senzaţiei de
confort. Se poate resimţi senzaţia de bine, într-o încăpere mai rece
dar îmbrăcat mai gros, precum şi într-o încăpere mai caldă, dar
îmbrăcat mai lejer. Izolaţia termică dată de o ţinută vestimentară
este caracterizată de rezistenţele termice ale elementelor
îmbrăcăminţii.

Intensitatea activităţii fizice

Intensitatea activităţii fizice determină cantitatea de
căldură cedată de corpul uman în mediul ambiant. Cu cât
activitatea fizică este mai intensă, cu atât temperatura aerului
din încăpere trebuie să fie mai scăzută pentru a se facilita
transferul termic şi a se resimţi senzaţia de confort. În
Tabelul 3.2 se dau valorile căldurii cedate de organismul
uman, caracteristice diverselor tipuri de activitate.

Tabelul
3.2
Căldura degajată de corpul uman
funcţie de tipul de activitate

Căldura cedată
Activitatea
[W]
Somn 75
Aşezat pe scaun 105
În picioare, relaxat 125
Activitate de secretariat 130
Activitate de laborator 170
Muncă la maşini unelte 290

Indicatori globali de confort termic

Pentru a aprecia gradul de confort termic al unei ambianţe se
folosesc indicatori globali care însumează efectele separate
ale fiecărui factor: temperatură, umiditate, viteza aerului,
nivelul activităţii fizice, îmbrăcămintea etc. Dintre aceşti
indicatori globali se amintesc:
 Indicele de confort termic B (Van Zuilen)
 Indicele de ambianţă termică PMV (opţiunea medie
previzibilă)
Când aceşti indicatori au valoarea zero se apreciază că este
asgiurat confortul termic în încăperea respectivă. Practic, se admite
un domeniu de variaţie al acestor indicatori, -0,5 … +0,5, pentru
zona confortului termic. Determinarea indicelui B se face conform
GP 060/2000. Determinarea indicelui PMV se face conform GT
039/2002 şi SR ISO 7730.

3.2 CONFORTUL VIZUAL ŞI FONIC

3.2.1 Confortul vizual
Iluminatul dintr-o încăpere trebuie să asigure
confortul vizual al persoanelor prin inducerea unor senzaţii
pozitive în timpul activităţii acestora. Pentru realizarea unui
sistem de iluminat care să ofere în încăpere un mediu
luminos confortabil este necesar să se acorde atenţie
următorilor factori:
 nivelului de iluminare şi uniformităţii acestuia
 culorii luminii şi redării culorilor
 direcţionării fluxului luminos
 distribuţiei luminanţelor
 orbirii
 fenomenului de pâlpâire
 prezenţei luminii de zi
 menţinerii sistemului de iluminat în timp
Pentru că se fac adesea confuzii legate de mărimile
utilizate în analiza luminotehnică, se prezintă pe scurt
definiţiile acestora.
 Fluxul luminos φ [lm] - fluxul radiant emis în spectrul
vizibil
 Intensitatea luminoasă I α = dφ / dΩ [cd] - fluxul
luminos pe direcţia α , unde dΩ este unghiul solid
elementar
 Iluminarea E = dφ / dA [lx ] - densitatea spaţială a
fluxului luminos pe supraf. A
Nivelul de iluminat trebuie să fie în concordanţă cu
specificul activităţii desfăşurate în încăpere; el trebuie să fie
asigurat pe suprafaţa de referinţă - planul util - care poate fi
orizontală (masă, birouri), verticală (raft, oglindă) sau înclinată
(pupitru, planşetă). In funcţie de specificul încăperilor, se
recomandă realizarea nivelurilor de iluminare prezentate în Tabelul
3.3, unde, pentru comparaţie, sunt incluse şi nivelurile de lumină
realizate natural. Valorile corespund standardului DIN 5035.
 O importanţă deosebită în asigurarea confortului
vizual o are culoarea luminii. Culoarea luminii are
importanţă estetică, funcţională şi psihologică. Astfel se
recomandă lămpi de culoare:
 caldă: pentru încăperi amplasate spre nord şi puţin
vitrate
 neutră: pentru încăperi de muncă intelectuală
 neutră-rece: pentru încăperi de muncă fizică, cu
vitrare mare şi unde se lucrează numai în timpul zilei
 rece: pentru încăperi plasate spre sud şi puternic
vitrate, precum şi pentru încăperile în care activitatea cere
atenţie şi concentrare mărite
Tabelul 3.3
Nivelul de iluminare funcţie de destinaţia încăperii, în
comparaţie cu lumina naturală
Nivelul de iluminare
Destinaţia încăperii
[lx]
Suprafaţă iluminată de soare puternic 10.000
Suprafaţă iluminată ziua (cer acoperit) 200 – 10.000
Suprafaţă iluminată de lună plină 0,25
Birouri* 300 – 500
Săli de conferinţe 300
Săli de calculatoare sau cu panouri de 500
comandă 750
Săli de desen
Hoteluri 200
Magazine: scări interioare 200
zone de prezentare 400
vitrine 15000 – 2500
Spitale: saloane 100 – 150
săli de prim intervenţie 500
Şcoli: săli de curs 300
săli de clasă 400 – 700
laboratoare, biblioteci 100 – 150
săli de desen 750 – 1400
Locuinţe : sufragerii 200
dormitoare 150
băi 200
bucătării 150
holuri 100
birouri 300
Saloane de coafură 500
 Muzee 300
Biserici, zona publicului 100
3.2.2 Confortul fonic
Zgomotul este o suprapunere de sunete, având frecvenţe şi
amplitudini variabile, producând o senzaţie auditivă considerată
jenantă sau dezagreabilă. Arunci când intensitatea sa este
importantă, zgomotul are efecte notabile asupra metabolismului şi
activităţii intelectuale. Nivelul intensităţii unui zgomot se măsoară
în decibeli, dB. O modificare a nivelului sonor cu 10 dB
corespunde aproximativ cu dublarea intensităţii sonore percepute.
Zgomotul resimţit într-o încăpere poate proveni din exterior
sau poate fi generat în interiorul încăperii. In Tabelul 3.4 sunt date
valorile admisibile ale zgomotelor exterioare.

Tabelul 3.4
Nivelul de zgomot exterior admisibil
Intensitatea zgomotului
Locul, zona [dB]
ziua noaptea
In imediata apropiere a 55 40
locuinţelor
Staţiuni de odihnă şi 45 35
tratament
Zonă industrială 65 45

Pentru a avea o ambianţă interioară confortabilă din

punct de vedere fonic trebuie să nu se depăşească în încăperi
următoarele niveluri de zgomot:
 camere de locuit 35 dB
 bucătării 38 dB
 săli de lectură 40 dB
 birouri, săli de clasă 45 dB
 muzică de ambianţă 60 dB
 magazine 70 dB
 spaţii tehnice (staţii de pompare, centrale termice etc.) 85
dB

3.3 CONSIDERAŢII DESPRE SĂNĂTATE ŞI SIGURANŢĂ

 Diverse studii au arătat că aerul din interiorul clădirilor
poate fi chiar mai poluat decât aerul exterior. Factorii care
determină în ce măsură poluanţii din mediul interior pot afecta
sănătatea sunt:
 Prezenţa, modul de utilizare şi starea surselor de poluare
 Nivelul poluării atât la interiorul cât şi la exteriorul clădirii
 Gradul de ventilare din clădire
 Nivelul general de sănătate al ocupanţilor clădirii.
Sursele de poluare ale aerului interior sunt :
 Fum de ţigară
 Materiale de construcţie (azbest, vată de sticlă etc.), finisaje
(lacuri, vopsele etc.)
 Mobilier (ţesături, lacuri etc.)
 Activităţi curente: gătit, curăţire, încălzire, refrigerare.
 Aerul exterior; prin ventilare şi în absenţa filtrelor, poluanţii
trec în mare parte la interiorul clădirii.

3.3.1 Probleme cauzate de instalaţiile de ardere

Probleme de sănătate pot apare în legătură cu aproape toate
tipurile de instalaţii. Se vor considera cu precădere problemele care
apar ca urmare a deteriorării calităţii aerului interior din cauza
proceselor de ardere a unui combustibil în instalaţii de încălzire, de
preparare a hranei sau decorative. Problemele care pot apare
includ dureri de cap, ameţeală, somnolenţă, ochi apoşi, respiraţie
greoaie sau chiar moarte. Se atrage atenţia că simptome similare
pot avea cauze medicale sau cauze legate de poluanţi având altă
sursă decât arderea combustibililor.
Substanţele poluante asociate cu procesele de ardere sunt
gaze şi particule de praf şi/sau funingine. Tipurile de poluanţi şi
cantitatea în care sunt produşi depind de tipul instalaţiei, cât de bine
este ea montată, operată şi întreţinută, de tipul combustibilului ars,
precum şi de gradul de ventilare a spaţiului interior.

Poluanţii din produsele de ardere includ:

 Aer exterior
 Fum de ţigară
 Gaze evacuate de la motoare cu ardere internă
(autoturisme, maşini de tuns iarba) din apropiere
 Activităţi incidentale (suduri, lipituri, arderea
lemnelor şi frunzelor)
 Gaze de ardere evacuate din instalaţii de ardere
(sobe, şeminee, cazane de apă cu ardere de gaz
sau petrol, centrale termice).
Poluanţii cei mai comuni produşi în instalaţiile de ardere
din clădiri sunt:
 Monoxidul de carbon
 Dioxidul de azot
 Dioxidul de sulf
 Particule cu sau fără produşi chimici ataşaţi
 Hidrocarburi nearse
 Aldehide
Procesul de ardere este însoţit întotdeauna de producerea de
vapori de apă. Aceştia nu sunt consideraţi în general un poluant dar
pot acţiona ca unul prin efectele lor secundare; de exemplu,
umiditatea ridicată şi suprafeţele umede favorizează apariţia unor
bacterii şi a mucegaiului. Alte probleme legate de unimitate sunt
tratate în paragraful următor.
Instalaţiile cu evacuare sunt dotate cu un canal, coş sau alt
element care să conducă gazele de ardere afară din clădire. În cazul
în care elementul de evacuare este blocat sau prost instalat,
cantitatea de poluanţi care pătrund în aerul interior este mare.
Instalaţiile fără evacuare eliberează gazele de ardere direct în
clădire.
Tabelul 3.5 prezintă probleme legate de instalaţiile de
ardere care conduc la poluarea mediului interior. Aceste probleme
pot fi identificate de cele mai multe ori doar de către un specialist.

Tabelul 3.5
Instalaţii de ardere şi probleme ce pot apare
Instalaţia Combusti Probleme tipice care pot apare
 -
bilul
Centrale Schimbător de căldură fisurat;
Gaz
termice Aer de ardere insuficient pentru
natural
Sobe de arderea completă a
sau gaz
cameră combustibilului; Canal de evacuare
lichefiat
Şeminee blocat; Arzător nereglat
Centrale Petrol Schimbător de căldură fisurat;
termice Aer de ardere insuficient pentru
arderea completă a
combustibilului; Canal de evacuare
blocat; Arzător nereglat
Lemn Schimbător de căldură fisurat;
Centrale
Aer de ardere insuficient pentru
termice
arderea completă a
Sobe de
combustibilului; Canal de evacuare
cameră
blocat; Lemn tratat sau verde
Cărbune Schimbător de căldură fisurat;
Centrale
Aer de ardere insuficient pentru
termice
arderea completă a
Sobe
combustibilului; Grătar defect
Kerosen Reglare necorespunzătoare;
Sobe de
Combustibil nepotrivit (nu K-1);
cameră
Tiraj slab; Aer de ardere insuficient
Centrale
pentru arderea completă a
termice
combustibilului
Cazane Gas Aer de ardere insuficient pentru
de apă Natural arderea completă a
sau combustibilului; Canal de evacuare
lichefiat blocat; Arzător nereglat
Extensii; Gaz Aer de ardere insuficient pentru
Cuptoare natural arderea completă a
sau combustibilului; Folosire incorectă
lichefiat pentru încălzirea spaţiului
Sobe; Lemn Aer de ardere insuficient pentru
Şeminee Cărbune arderea completă a
combustibilului; Canal de evacuare
blocat; Lemn verde sau tratat;
Schimbător de căldură sau focar
fisurat.
 Pentru reducerea expunerii la poluanţii din produsele
de ardere, este deosebit de important ca instalaţiile de
ardere să fie bine alese, instalate, utilizate, inspectate şi
întreţinute. O ventilare corespunzătoare a clădirii micşorează
deasemenea riscul de expunere la astfel de poluanţi. În
ultima vreme au apărut pe piaţă dispozitive detectoare de
monoxid de carbon; se recomandă utilizare lor acolo unde
gradul de ventilare este redus iar procesul de ardere are loc în
spaţiu deschis (de ex., în încăperile cu şeminee).
Utilizarea combinata a filtrelor sac (traditionale) si a
filtrelor electrostatice conduce la eliminarea particulelor de
dimensiuni mari (praf, scame, etc), a unor contaminanţi de
dimensiuni mici, precum şi a bacteriilor şi unora dintre
noxele generate în interiorul clădirilor. Aceste filtre au un
consum electric mic în raport cu eficienţa lor, sunt uşor de
întreţinut şi curăţat. Pot fi folosite atât ca element de
conductă de ventilaţie cât şi ca element staţionar în clădirile
lipsite de unităţi de aer condiţionat.

3.3.2 Probleme cauzate de nivelul de umiditate

Prea multă umiditate în aerul interior clădirii poate conduce
la apariţia igrasiei, a mucegaiului sau a altor medii bacteriologice.
Acestea pot cauza la rândul lor o varietate de probleme de sănătate,
de la reacţii alergice până la atacuri astmatice şi pneumonii.
Nivelul de umiditate se manifestă asupra organismelor vii
sub forma unei umidităţi relative, definită ca raportul dintre
conţinutul de apă din aer şi conţinutul maxim de apă pe care aerul
considerat îl poate îngloba la temperatura şi presiunea date. Cu alte
cuvinte, nu cantitatea propriu-zisă de apă din aer este cea resimţită
de organism, ci gradul de saturare al aerului în umiditate, pentru că
acesta determină schimbul de umiditate între organism (prin
suprafeţele sale umede) şi aerul înconjurător.

Excesul de umiditate poate fi cauzat de:

 Duşuri, prepararea hranei, spălarea şi uscarea rufelor, spălatul
pe jos, etc.
 Scurgeri de la ţevi, încălţăminte umedă, stropitul pe lângă
chivete.
 Schimbul de umiditate cu aerul exterior: umiditatea circulă de
la interior la exterior sau invers prin anvelopa clădirii, fie prin
difuzie, fie prin schimbul de aer.
 Subsoluri umede, pereţi umeziţi de ploaie, scurgeri prin
acoperiş

Pe lângă problemele de sănătate, umiditatea ridicată

cauzează clădirii prin apariţia ruginii, cojirea vopselelor şi
tencuielilor, dăunând în timp chiar şi structurii clădirii.
Dacă umiditatea ridicată creează probleme, trebuie
spus că şi umiditatea prea scăzută are efectele ei. Sub
30% umiditate relativă, persoanele simt un puternic
disconfort care se poate manifesta prin senzaţia de uscăciune,
iritarea mucoaselor nasului şi cavităţii bucale, sângerări la
nivelul nasului, infecţii. În general, umiditatea este scăzută
pe durata iernii. Pe de o pare, aerul rece exterior este uscat şi
pătrunde în cantităţi mai mari în clădire datorită diferenţelor
mai mari de temperatură (curenţi convectivi intenşi,
diferenţe mai mari de presiune între interior şi exterior). Pe
de altă parte, utilizarea unor elemente de încălzire uscate (de
tipul caloriferelor sau radiatoarelor electrice) conduce la
încălzirea uscată a aerului, adică la scăderea umidităţii sale
relative. Reglarea nivelului de umiditate se poate realiza în
acest caz prin elemente umidificatoare, de la simpla farfurie
cu apă care se evaporă, până la dispozitive sofisticate care
realizează şi ionizarea aerului interior.
În Tabelul 3.6 se prezintă sintetic relaţia dintre nivelul de umiditate
în aerul interior şi problemele de sănătate asociate.

Metodele de control al nivelului de umiditate au fost tratate

în primul capitol, ele făcând parte din strategia de proiectare şi
utilizare eficientă a unei clădiri: bariere de aer, hidroizolaţii,
ventilare corespunzătoare, elemente de construcţie care să ferească
pereţii de ploaie.
 Întreaga anvelopă a clădirii trebuie să prevină pătrunderea
umidităţii din exterior dar şi să permită evacuarea excesului de
umiditate produsă la interior. În acest sens, rolul ventilării este
hotărâtor.

Tabelul 3.6
Efectul schimbării umidităţii relative asupra unor
contaminanţi
Zona
optimă

Bacterii
Viruşi
Mucegai
Insecte
Infecţii
respiratorii
Alergii, rinite
şi astm
Reacţii
chimice
Ozon
Umiditate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
[%] 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

3.3.3 Probleme cauzate de materiale de construcţie

şi mobilier
Aproape toate materialele de construcţie sunt
potenţial periculoase, dar dacă sunt mânuite şi instalate cu
grijă, munca poate fi realizată uşor şi sigur. In acest paragraf
se atrage atenţia asupra problemelor de sănătate şi siguranţă
care pot apare în legătură cu diversele materiale ce se pot
utiliza pentru renovarea/modernizarea unei clădirii.
Casele mai vechi pot conţine izolaţii care sunt parţial
sau total realizate din asbest, de obicei de culoare alb sau
alb-gri, sub formă de pudră sau semi-poros. Inhalarea
asbestului este asociată cu o întregă varietate de cancere,
chiar şi de la o singură expunere mai mare. Înainte de a se
lucra cu un astfel de material, trebuie aplicată o mască şi/sau
asigura o ventilare locală corespunzătoare.
Multe dintre materialele de azi pun în libertate
particule, fibre sau vapori, care pot fi dăunătoare pentru cel
care le instalează şi pentru oricine se găseşte în vecinătate.
Chiar şi materialele naturale de tipul rumeguşului sau
prafului de tencuială pot fi dăunătoare. Deseori pericolul
nu provine din materialul primar ci din lianţi, solvenţi,
stabilizatori sau alţi aditivi al căror efect nu-l cunoaşteţi.
Materialele de izolaţie fibroase de tipul fibrei de
sticlă şi lânii minerale pot irita foarte uşor pielea, ochii şi
sistemul respirator. În farmacii, sunt disponibile creme
speciale pentru protejarea pielii atunci când se lucrează cu
materiale fibroase.
Metoda preferată pentru îndepărtarea fibrelor sau
prafului este cea a aspirării acestora cu un aspirator. O idee
bună este cea a ataşării unei extensii de furtun la punctul de
evacuare a aspiratorului pentru a împiedica răspândirea în
casă a oricărei particule, care trece de filtru. Dacă aveţi la
îndemână doar o mătură pentru îndepărtarea materialului,
aceasta trebuie mai întâi udată astfel încât particulele de praf
să nu se ridice în aer.
Izolaţia din polistiren rigid este în general un
material inert, dar la tăiere poate produce particule. Izolaţiile
de poliuretan şi poli-izocianurat emană vapori
dăunători în momentul producerii de panouri rigide şi atunci
când materialul este pulverizat la locul de montaj. Vaporii
determină iritaţii ale ochilor şi pielii şi probleme respiratorii,
chiar şi la nivel de expunere minim. Mici cantităţi de vapori
pot însoţi panoul rigid.
Există o multitudine de materiale de chituit cu
compoziţii chimice foarte diferite. Totuşi, materialele de
chituit au câteva caracteristici comune :
 toate utilizează solvenţi pentru menţinerea
materialului pliabil până la instalare.
  odată aplicat, solvenţii se vor evapora producând
vapori până când materialul se aşează sau se usucă.
Vaporii de la chituire pot determina iritaţii respiratorii
sau alte reacţii alergice. Din acest motiv, zona de lucru
trebuie bine ventilată, chiar şi pe perioada uscării.
Renovarea ridică probleme speciale de sănătate
pentru cei cu alergii, astm sau sensibilitate la substanţe
chimice. Prin alegerea cu grijă a materialelor, expunerea la
substanţe iritante poate fi evitată sau redusă. De exemplu,
izolaţiile din panouri rigide nu produc praf sau particule
decât la tăiere, iar unele chituri au o perioadă mai scurtă de
uscare. Deasemenea, pentru cei cu sensibilitate la substanţe
chimice sunt diponibile materiale de finisare de tipul
vopselelor şi baiţurilor cu toxicitate redusă.
Consideraţiile legate de sănătate pot constitui un
factor important în luarea deciziei de a izola exteriorul
clădirii şi nu interiorul acesteia. Dacă operaţia are loc la
interior, lucrul trebuie planificat astfel încât intervenţia să se
termine cât mai repede posibil. Aceasta poate însemna
angajarea unui antreprenor care să realizeze întreaga lucrare
sau o parte din ea.
Mobilierul poate la răndul său reprezenta o sursă de
poluare prin substanţele volatile eliberate de lacuri şi
vopsele; tapiseria de orice fel, draperiile şi covoarele
eliberează scame de diferite dimensiuni care inhalate pot
cauza probleme respiratorii. Substanţele utilizate la curăţenie
sunt de cele mai multe ori dizolvanţi cu conţinut ridicat de
substanţe volatile (alcooli, esenţe parfumate etc.).
In tabelul 3.7 se prezintă raportul concentraţiilor
admise pentru aerul interior relativ la aerul exterior clădirii,
astfel încât sănătatea utilizatorilor clădirii să nu fie afectată.

3.4 IMPACTUL CLĂDIRILOR ASUPRA MEDIULUI

AMBIANT ŞI COLECTIVITĂŢILOR UMANE
 Prezenţa clădirilor în peisajul natural determină un
impact asupra mediului înconjurător, care deseori nu este
perceput, sau este perceput în proporţii mai reduse. Încă din
etapa de început a construcţiei, peisajul natural suferă
alterări, prin tăierea de drumuri de acces, organizarea
şantierului, efectuarea racordurilor de energie electrică,
alimentare cu apă şi canalizare, alimentare cu energie
termică şi/sau combustibili.
Arhitecţi, ingineri constructori şi ecologişti din lumea
întreagă încearcă să determine efectele pe care construcţiile
şi alte habitaturi locuite le au asupra mediului înconjurător şi
asupra oamenilor. Cheia înţelegerii complexităţii acestui fapt
este recunoaşterea faptului că activităţile constructive produc
o transformare a mediului natural într-unul artificial. Această
transformare are trei faze: construcţie, mentenanţă,
recuperare. În prima fază, clădirile sunt construite şi plasate
în peisajul natural. Activitatea de construcţie este un amestec
de preferinţe culturale (arhitectonice), materiale avute la
dispoziţie şi tehnologii de construcţie. În faza de mentenanţă,
ocupanţii trăiesc în clădiri şi le menţin în stare de funcţionare
sau le modernizează potrivit standardelor lor de viaţă. În
fine, clădirile îşi încheie durata de viaţă, iar materialele
rezultate se reciclează sau se depozitează, iar pe locul lor se
ridică alte clădiri (ciclul de viaţă se reia), sau se recreează
peisajul natural.
Conceptul de dezvoltare durabilă presupune
minimizarea costurilor de mediu şi maximizarea profitului
economic, astfel încât să fie posibilă "satisfacerea nevoilor
prezentului fără a compromite posibilitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile nevoi.” Din acest concept
rezultă modul în care clădirile poluează mediul ambiant
intern şi extern lor. În funcţie de unde se creează sursa de
poluare, clădirile exercită o poluare directă şi una indirectă.
 Tabelul 3.7

Surse, concentraţii admise şi raportul

“interior/exterior” pentru principalii poluanţi
interiori clădirilor
Raportul
concentra
Sursa de poluare Concentraţii -
Poluant
interioară admise ţiilor
interior /
exterior
Asbest Izolatii de incendiu < 106 fibre/ m3 1
Bioxid de Combustie, activitate
3000 ppm >> 1
carbon (CO2) umana, animale de casa
Echipament de combustie,
Monoxid de
motoare, sisteme de 100 ppm >> 1
carbon (CO)
incalzire defecte
Izolatii, lianti, placi
Formaldehida 0,05 la 1,0 ppm >1
conglomerate
Fibre minerale Produse, imbracaminte,
NA --
si sintetice tapiserii
Combustie, sobe cu gaz,
Bioxid de azot incălzitoare de apă
200 la 1000 µg/m3 >> 1
(NO2) instant, uscatoare, tigari,
motoare
Combustie, solventi,
Vapori organici
rasini, produse, pesticide, Nu este cazul >1
(VOCs)
spray-uri cu aerosoli
20 ppb <1
Ozon Arc electric, surse de UV
200 ppb >1
Materiale de constructie, 0,1 to 200
Radon >> 1
ape subterane, sol nCi/m3
Sobe, semineuri, tigari,
Particule substante volatile 100 to 500
>> 1
respirabile concentrate, spray-uri cu µg/m3
aerosoli, gatit
Sulfati Chibrituri, sobe cu gaz 5 µg/m3 <1
Bioxid de sulf
Sisteme de incalzire 20 µg/m 3
<1
(SO2)
Activitate umana, animale
de casa, ferigi, insecte,
Micro
plante, spori, Nu este cazul >1
organisme
umidificatoare, sisteme de
aer conditionat
@ IP CONSULT GRUP , Braila - 2003

INDRUMAR de EFICIENTA ENERGETICA pentru CLADIRI - II

3.4.1 Poluarea directă a clădirilor asupra mediului ambiant
Poluarea este numită directă atunci când sursa de poluare este legată direct de activităţi
desfăşurate în clădire sau în imediata ei apropiere, sau de funcţionarea unor instalaţii cu care
clădirea este dotată pentru a i se asigura funcţionalitatea. De exemplu, evacuarea apei de
canalizare, a gunoiului menajer sau rezultat din diverse alte activităţi, evacuarea gazelor de
ardere de la instalaţiile de încălzire, eliberarea vaporilor de freoni scăpaţi din instalaţiile de
condiţionare sau frigorifice, precum şi energia termică pierdută către mediul exterior, toate
reprezintă surse de poluare a mediului înconjurător natural.
Poluarea directă se poate clasifica în poluare externă, când afectat este macro-climatul
exterior şi internă, atunci când se afectează micro-climatul interior clădirii. Poluarea directă
externă are următoarele componente:
 Produşi de ardere solizi şi gazoşi: constau din particule de cenuşă şi nearse mecanice (care
se depun pe sol sau sunt inspirate de vieţuitoare) şi/sau gaze cu efect poluant (CO 2, CO, SOx,
NOx). Cu cât sistemele de încălzire se bazează pe combustia locală (şi in special a
combustibilului inferior) în dauna producerii centralizate a energiei termice, cu atât mai mult
este mai dificilă purificarea gazelor de ardere.
 Ape uzate de canalizare, conţinând produse organice naturale şi chimice, în concentraţii mai
mari sau mai mici. De regulă, aceste ape sunt trecute prin staţia de ape reziduale a localităţii,
rezultând ape curate ce reintră în circuitul natural şi nămoluri de canalizare. Acestea din
urmă pot fi folosite fie la îmbogăţirea solurilor sărace, fie arse în incineratoare cu recuperare
de energie.
 Căldură pierdută de clădire, prin pereţi sau reflectată de către aceştia, prin aerul cald
schimbat de clădire cu mediul ambiant sau prin gazele de ardere fierbinţi evacuate. În
aglomerările urbane această căldură contribuie la creşterea temperaturii exterioare a
localităţii cu 1-5 °C faţă de mediul natural din proximitate.
 Materiale de construcţie rezultate din modernizări şi reabilitări ale clădirii. De aceea este de
preferat folosirea materialelor cu un grad înalt de reciclare, astfel încât povara asupra
destinaţiei finale a deşeurilor (de obicei groapa de gunoi) să fie cât mai coborâtă.
 Freoni din instalaţiile frigorifice şi de climatizare, care sunt inamicul numărul unu al păturii
de ozon ce protejează planeta de radiaţiile ultraviolete.
Poluarea directă internă este cauzată de:
 Materiale de construcţie emitente de substanţe chimice, cum ar fi formaldehida, solvenţii şi
compuşii organici volatili. Ele se găsesc în vopsele, linoleum şi chiar în izolaţie. Din cauza lor
apare sindromul de boală cauzată de clădiri. Se recomandă folosirea unor materiale cu grad
redus de materii volatile şi reactivitate scăzută. Un mare pericol îl reprezintă azbestul, care
este cancerigen.
 Covoare şi mochete vopsite şi tratate chimic, ce se pot constitui în surse de compuşi chimici
dăunători. De asemenea, în fibrele lor se fixează ceilalţi poluanţi, de regulă particulele de
praf. Se recomandă curăţirea şi aerisirea periodică a covoarelor, pentru reducerea
concentraţiilor poluante.

3.4.2 Poluarea indirectă a clădirilor asupra mediului ambiant

Prin serviciile pe care le oferă ocupanţilor, clădirile sunt consumatoare de energie
electrică, care este produsă în centrale electrice. Acestea exercită o presiune mare asupra
mediului înconjurător, atât prin consumul de combustibil şi apă, cât şi prin deversarea în mediu
a noxelor din gazele de ardere şi a căldurii reziduale din apa de răcire.
Astfel, prin tehnologiile de producere a energiei electrice din combustibili fosili, rezultă
noxe gazoase şi solide. Prin arderea combustibililor clasici se dezvoltă căldură, apărând compuşi
nedoriţi, precum dioxidul de carbon, oxizii de sulf şi azot, particulele.
Dioxidul de carbon este principalul gaz cu efect de seră, responsabil de încălzirea globală
a atmosferei. Conform BRE (Marea Britanie), emisiile de CO2 rezultate din diverse soluţii de
încălzire a clădirilor sunt centralizate în Tabelul 3.8.
Tabelul 3.8
Cantitatea de CO2 emisă în funcţie de soluţia de încălzire
Tipul Mil. kg CO2/PJ kgCO2/kwh
încălzirii
cărbune 88 0,31
petrol 80 0,29
gaz natural 58 0,21
electrică 199 0,72
Notă: 1PJ=1015 J.
O altă agenţie de conservare a energiei (EPA – SUA) precizează cantităţile medii de noxe
care sunt generate în producţia de energie electrică din SUA ţinând cont de toate filierele de
producţie (combustibili fosili, nuclear, hidro). Acestea se află prezentate în Tabelul 3.9.
Tabelul 3.9
Emisiile rezultate din producţia de energie electrică
Emisia kg/kwh
CO2 0,687
SOx 0,0058
NOx 0,0025

Oxizii de sulf (SO2 şi SO3) rezultaţi din arderea cărbunelui şi păcurii cu sulf se combină cu
vaporii de apă din aer, cu formarea acizilor sulfuric şi sulfuros, răspunzători de fenomenul de
ploaie acidă, care distruge vegetaţia din apropierea locului de emisie. Prin transportul noxelor
de către vânt, poluarea poate deveni transregională sau transfrontalieră.
Particulele de cenuşă scăpate din instalaţiile de filtrare ale termocentralelor (care au
randamente subunitare) se depun pe sol şi vegetaţie, având o concentraţia maximă la o distanţă
de 7-10 ori mai mare decât înălţimea coşului de fum .
Căldura evacuată la sursa rece a centralelor termoelectrice reprezintă circa 50-55 % din
căldura dezvoltată prin arderea combustibilului. De regulă, sursa rece este reprezentată de apa
mărilor şi râurilor (pentru circuitele deschise de răcire) sau de atmosferă (pentru circuitele
închise de răcire ale instalaţiilor de turbine cu abur, sau pentru turbinele cu gaze de sine
stătătoare). Pagube importante se aduc ecosistemelor acvatice pe timpul verii, atunci când
temperatura apei depăşeşte 30 °C. În acel moment, concentraţia de oxigen din apă scade, iar
fauna şi flora perenă dispar, făcând loc unor alge ce se dezvoltă în aceste condiţii.
Producţia de energie electrică din combustibili fosili reduce resursele energetice
disponibile în viitor. Cum ponderea energiei electrice produse în termocentrale este mare în
lume, rezultă că orice măsură de economisire a energiei acordă generaţiilor viitoare şansa
utilizării resurselor energetice la randamente mai ridicate decât o permit tehnologiile actuale.
Politica actuală a României urmăreşte insistent protecţia mediului ecologic. Legislaţia
actuală prevede valorile limită prezentate în Tabelul 3.10 (OG 592/oct. 2002)
Tabelul 3.10
Praguri de calitate a aerului ambiant ce trebuie atinse
 până la 1 ian. 2007
Elementul poluant Valoarea limită Praguri de
anuală alertă pentru 1-3
h
SO2 20 µ g/m3 500 µ g/m3
NO2, NOx 40 µ g/m3± 50% 400 µ g/m3
Pulberi în 40 µ g/m3± 50%
suspensie (PM10)
CO 10 mg/m3± 60%
ozon 240 µ g/m3-

INVESTIGAREA CLĂDIRII
4.1 EVALUAREA NIVELULUI DE PROTECTIE TERMICA A CLADIRII
EXISTENTE. METODE DE INVESTIGARE

In cadrul evaluarii nivelului de protectie termica a cladirilor existente (care

este de dorit sa fie facuta concomitent cu evaluarea nivelului de protectie acustica
si cu evaluarea gradului de siguranta a structurii de rezistenta la actiunea
seismica, precum si cu analizarea instalatiilor aferente), se disting trei faze
principale:

 Investigarea cladirii;
 Determinarea peformantelor cladirii;
 Concluzii asupra evaluarii – intocmirea raportului de expertiza.

Investigarea cladirii cuprinde actiunile care furnizeaza date ce stau la baza evaluarii
calitative, evaluarii pe baza de determinari experimentale si evaluarii prin aplicarea unor metode
de calcul. Acestea sunt:
 Analiza documentatiei care a stat la baza executiei cladirii pentru a se controla corespondenta
cu aceasta; in lipsa acesteia se vor efectua relevee.
 Analiza vizuala a starii cladirii, prin inspectie sistematica si completa la fata locului,
evidentiind deteriorarile, degradarile (condens, mucegai, igrasie, infiltratii de apa patarea
straturilor de finisaj), zonele cu infiltratii de aer, fisurile si modificarile intervenite, precum si
aprecierea cauzelor care le-au determinat. Daca este cazul se vor intocmi relevee ale
degradarilor si fisurilor importante. Analiza vizuala a starii cladirii se va face cu obtinerea
acordului prealabil al locatarilor si cu echipament corespunzator (lupa, lanterna, aparat foto,
camera video, ruleta, echer, bula de nivel si fir cu plumb, ciocan, cutit etc.). Se va urmari
detectarea urmatoarelor aspecte :
 observarea zonelor cu modificari fata de proiect sau cu deteriorari, defectiuni;
 identificarea zonelor afectate de condens sau mucegai;
 existenta infiltratiilor;
 detectarea neetanseitatilor la tamplarie;
 starea trotuarului, a soclului, a subsolului.
 Analiza elementelor caracteristice privind amplasarea cladirii in mediul construit (zona
climatica de iarna si de vara, orientare in raport cu punctele cardinale, vecinatati si gradul de
umbrire sau insorire rezultat, zona eoliana si altitudinea amplasamentului, directia si viteza
vanturilor predominante si gradul de adapostire in functie de densitatea si inaltimea
cladirilor invecinate etc.).
 Identificarea solutiilor utilizate pentru alcatuirea elementelor de constructie componente ale
anvelopei cladirii.
 Efectuarea unor sondaje pentru identificarea unor straturi si a starii acestora, prelevarea de
probe din elementele de constructie; efectuarea de termograme.
 Intocmirea, distribuirea si colectarea unor chestionare cu intrebari pentru locatari, privind
exploatarea constructiei, confortul resimtit si costul energiei pentru incalzire stabilit pe baza
facturilor platite.

Determinarea performantelor termotehnice ale cladirii, se face prin metode de

evaluare care utilizeaza rezultatele obtinute prin investigarea cladirii si aplica
prevederilor normativelor tehnice in vigoare. De la caz la caz se recomanda
utilizarea combinata a acestor metode.
 Evaluarea calitativa se face pe baza observatiilor rezultate din investigarea
prin:
 Examinarea planselor din proiectul de executie sau a releveelor;
 Examinarea consemnarilor facute cu ocazia investigarii vizuale a cladirii;
 Examinarea raspunsurilor locatarilor la ancheta realizata pe baza de chestionare.
Ea se refera la toate elementele de constructie care alcatuiesc anvelopa
cladirii, la detaliile acestora, la cladirea in ansamblu si la conditiile de confort
interior constatate de locatari in timp.
 Evaluarea pe baza de determinari experimentale se face prin analizarea rezultatelor
obtinute in urma masuratorilor nedistructive in situ (ex: determinarea umiditatii
materialelor cu ajutorul umidometrelor electrice, determinarea unor parametrii definitorii ai
confortului interior, temperaturi exterioare si interioare, viteza vantului in timpul iernii,
aplicarea metodei termografiei in infrarosu, determinarea permeabilitatii la aer prin metoda
presurizarii si depresurizarii sau prin metoda gazului trasor), fie prin masuratori de laborator
pe probe prelevate din elementele de anvelopa (ex: determinarea umiditatii, densitatii si
gradului de degradare a materialelor, sau a coeficientilor de conductivitate termica a unor
materiale prelevate).
 Evaluarea prin calcul se face utilizand pe de o parte prevederile din standardele in vigoare la
data proiectarii cladirii si pe de alta parte prevederile din standardele in vigoare la data
efectuarii expertizei. Etapele sunt urmatoarele :
 Se stabilesc sau/si se calculeaza caracteristicile geometrice precum perimetrul cladirii si al
etajelor; aria desfasurata a cladirii si a etajelor, a apartamentelor; inaltimea cladirii, etajului;
raportul intre aria anvelopei si volumul cladirii; gradul de vitrare.
 Se calculeaza performantele higrotermice ale cladirii. Parametrii termotehnici pot fi
determinati cu una sau mai multe metode de calcul, prevazute in normativele termotehnice si
vor fi explicati, interpretati si comparati cu datele obtinute prin celelalte metode. Se
intocmeste un breviar de calcul.
 Concluziile asupra evaluării sunt consemnate in cadrul unui raport de expertiză
cuprinzand pe langă memoriul tehnic (insotit si de piese desenate) care descrie toate etapele
analizate anterior, mai multe tabele de sinteza sau fise de analiza, cu ajutorul carora se stabileste
decalajul, exprimat valoric sau procentual intre parametrii termotehnici ai cladirii existente si cei
normati pentru cladirile noi. Raportul de expertiza va cuprinde si propuneri de interventie in
vederea ameliorarii situatiei existente. Stabilirea solutiilor de imbunatatire a protectiei termice
se va face numai dupa ce s-a stabilit capacitatea portanta a structurii de rezistenta la sarcini
orizontale si verticale, incat structura sa poata prelua sarcinile suplimentare ce apar in urma
modernizarii sau schimbarii functiunii spatiilor.

4.2 VERIFICAREA ANVELOPEI

Verificarea anvelopei urmăreşte analiza principalelor tipuri de degradări apărute în

exploatarea clădirilor. În principal, s-au semnalat următoarele tipuri de degradări:
 fenomene de condens interior, care în unele cazuri au condus
la apariţia mucegaiului;
 diminuarea în timp a rezistenţei termice a elementelor de
închidere;
 infiltraţii de aer;
 infiltraţii de apă;
 degradarea tencuielilor exterioare.
Cauzele care au condus la apariţia acestor degradări sunt:
 cauze de concepţie;
 cauze de execuţie;
 cauze de exploatare.

 Fenomene de condens interior

Fenomenele de condens interior apar pe suprafaţa elementelor de închidere în cazul în
care elementele respective au o rezistenţă specifică la transfer termic necorespunzătoare
condiţiilor de microclimat interior (temperatura şi umiditatea relativă a aerului interior), care
conduce la o temperatură pe suprafaţa interioară a elementelor de închidere mai mică decât
temperatura punctului de rouă.
Cauze de concepţie
Rezistenţa specifică la transfer termic a elementelor de închidere prezintă un interval de
valori foarte mare, fiind în funcţie de concepţia de proiectare şi execuţie a elementului de
închidere. Fenomenele de condens apar mai întâi pe suprafeţele de beton: stâlpi, grinzi, centuri,
buiandrugi (în cazul clădirilor având structura din zidărie portantă sau din cadre de beton armat
cu zidărie de umplutură), sau pe nervurile din beton armat care asigură legătura între feţele de
beton (în cazul clădirilor închise cu panouri mari sau diafragme turnate în cofraje glisante), după
care, în cazul în care nu s-au îmbunătăţit condiţiile de microclimat interior, fenomenele se pot
extinde pe întreaga suprafaţa interioară. În foarte multe cazuri, pe suprafeţele afectate de
condens s-a semnalat apariţia mucegaiului.

Cauze de execuţie
În numeroase cazuri, ca urmare a unei execuţii neîngrijite, s-au semnalat
punţi termice de dimensiuni mai mari decât cele prevăzute în proiect datorate:
 dimensiunilor mai mari ale stâlpilor, grinzilor, centurilor sau buiandrugilor, în cazul
închiderilor din zidărie;
 lăţimilor mai mari decât cele proiectate, în cazul nervurilor din beton armat ale panourilor
mari prefabricate;
 omiterii montării termoizolaţiei la îmbinarea dintre panourile mari şi elementele interioare
de compartimentare.
Ca urmare a acestor deficienţe, procentul de punţi termice creşte, scăzând
în mod corespunzător rezistenţa termică a pereţilor exteriori.

Cauze de exploatare
Principala cauză care a condus la fenomenele de condens o constituie neasigurarea
temperaturii aerului interior la valorile standardizate, pe fondul unor rezistenţe termice reduse.
Dar chiar şi cu aceste rezistenţe termice reduse, nu s-au semnalat fenomene masive de condens
până în anii ’70, în condiţiile în care erau asigurate, în regim permanent, temperaturi interioare
de +20o … +22oC şi umidităţi relative ale aerului interior mai mici de 60%.
După anii ’70, datorită neasigurării agentului termic la parametrii prescrişi şi a încălzirii
intermitente, temperatura aerului interior a scăzut foarte mult, fiind dese cazurile în care s-au
măsurat temperaturi ale aerului interior mai mici de 120C.
O altă cauză care a condus la amplificarea fenomenelor de condens din procesul de
exploatare a constat în depăşirea umidităţii interioare faţă de cea luată în calcul la proiectare,
care s-a datorat în principal: încălzirii suplimentare a locuinţelor cu flacăra aragazului,
concentrării locatarilor apartamentelor în una - două camere încălzite suplimentar, reducerii
aerisirii încăperilor (în cazul familiilor cu copii mici sau bătrâni), uscării rufelor încăperilor sau
creşterii plantelor de apartamente.

 Diminuarea în timp a rezistenţei termice a elementelor de închidere

În decursul timpului, rezistenţa termică a elementelor de închidere se poate diminua.
Diminuarea se datorează în principal următoarelor cauze:
 umezirii materialului termoizolant, situaţie în care aerul din porii materialului a fost înlocuit
cu apa provenită din condensarea vaporilor în structura peretelui;
 degradării materialului termoizolant datorită îngheţului apei din porii materialului;
 creşterii dimensiunilor dintre plăcile termoizolante datorită contracţiilor în timp ale
materialului termoizolant;
 creerii unor zone neizolate la partea superioară a peretelui ca urmare a tasării materialelor
termoizolante de natură fibroasă.
Cauze de concepţie
Acest tip de degradare a apărut la elementele de închidere care nu au avut prevăzută în
structură, pe faţa caldă a termoizolaţiei, o barieră contra vaporilor eficientă - în cazul pereţilor,
respectiv barieră contra vaporilor şi strat de difuzie a vaporilor de apă - în cazul acoperişurilor-
terasă. De asemenea, acest tip de degradare s-a mai semnalat şi la pereţii care la exterior au fost
finisaţi cu un strat impermeabil la vapori (placaje ceramice glazurate) pe întreaga suprafaţă
exterioară a peretelui.

Cauze de execuţie
Diminuarea rezistenţei termice în timp din cauza acumulării de umiditate în interiorul
elementului de închidere sau degradării produse de fenomenele repetate de îngheţ - dezgheţ, se
datorează în principal neasigurării, la execuţie, a continuităţii barierei contra vaporilor sau
comunicării directe a stratului de difuzie cu atmosfera exterioară. O altă cauză care conduce la
diminuarea rezistenţie termice a anvelopei o poate constitui execuţia defectuoasă, cu rosturi mai
mari decât cele admisibile între plăcile termoizolante, sau folosirea unor plăci termoizolante de
natură fibroasă slab liate sau liate cu un material degradabil în timp.

Cauze de exploatare
Acest tip de degradare se întîlneşte în încăperile cu umidităţi relative interioare ridicate
sau la care elementele de închidere au prezentat fenomene de condens pe suprafaţa lor
interioară.

 Infiltraţii de aer
Infiltraţiile de aer se semnalează în zona elementelor de tâmplărie exterioară. Aceste infiltraţii au
ca efect scăderea confortului termic interior, în special în zone din vecinătatea ferestrelor sau
uşilor exterioare şi creşterea consumului de combustibil în exploatare.
Cauze de concepţie
În majoritatea cazurilor, etanşeitatea tâmplăriei se-a realizat prin profilul tocului şi
cercevelelor, iar etanşeitatea geamurilor prin intermediul chitului de geam sau prin baghete de
lemn. În unele cazuri, în special la tâmplăria metalică, etanşeitatea tâmplăriei şi a geamurilor s-a
realizat prin garnituri de cauciuc. O altă cauză o constituie neetanşarea cu material termoizolant
a spaţiului de aer creat prin diferenţa de dimensiuni între tocul tâmplăriei şi golul de tâmplărie
din elementul de închidere.
Cauze de execuţie
Acest tip de degradări se datorează în principal abaterilor dimensionale mai mari decât
cele admisibile cu care s-au executat elementele de tâmplărie, neasigurării continuităţii chitului
de geam şi a garniturilor de etanşare, executării în pereţi a unor goluri cu abateri mai mari decât
cele admisibile, neexecutării etanşării cu material termoizolant a spaţiului liber dintre tocul
tâmplăriei şi golul din perete.
Cauze de exploatare
Infiltraţiile de aer se datorează în principal degradării lemnului din care este
confecţionată tâmplăria sau îmbătrânirii cordonului de chit sau a garniturilor de etanşare şi
datorită neexecutării corespunzătoare a lucrărilor de întreţinere.

 Infiltraţii de apă
Infiltraţiile de apă apar la elementele de închidere atunci când s-a degradat stratul impermeabil
de protecţie de pe faţa exterioară. Cele mai des întâlnite sunt:
 infiltraţiile de apă din acoperiş;
 infiltraţiile de apă din subsoluri;
 infiltraţiile de apă din rosturile dintre elementele prefabricate de faţadă.

Cauze de concepţie
La acoperiş, infiltraţiile de apă se datorează degradării structurii hidroizolante. Acest
defect apare la acoperişurile la care structura hidrofugă sau strat de protecţie al hidroizolaţiei nu
au fost alese corespunzător. De asemenea, în foarte multe cazuri, degradarea stratului
hidroizolant se datorează incompatibilităţii conlucrării dintre stratul hidroizolant şi stratul
termoizolant pe care acest a fost lipit. Acest fenomen apare în special în cazul lipirii stratului
hidrizolant direct pe stratul de polistiren celular.
Infiltraţiile de apă au apărut şi ca urmare a reducerii numărului de straturi hidroizolante,
eliminării stratului de difuzie, a barierei contra vaporilor sau a protecţiei hidroizolaţiei, ca
urmare a unor măsuri nejustificate de reducere a costurilor şi consumurilor materiale.
 Infiltraţiile de apă din subsoluri s-au datorat neasigurării continuităţii straturilor
hidroizolante orizontale şi verticale, alegerii unei structuri necorespunzătoare sau ancorării
insuficiente a straturilor hidroizolante, în cazul apelor cu presiune.
Cauze de execuţie
Aceste degradări se datorează în principal neasigurării continuităţii straturilor hidroizolante
(petrecerii insuficiente, lipsa straturilor hidroizolante suplimentare la racordarea elementelor
orizontale cu cele verticale), nelipirii uniforme a foliilor de etanşare, neasigurării continuităţii şi
a executării lucrărilor pregătitoare pentru aplicarea cordonului de chit de etanşare.
Cauze de exploatare
Deteriorarea hidroizolaţiei la acoperişuri se datorează în special circulaţiei sau depozitării unor
obiecte care depăşesc sarcinile admisibile ale structurilor hidroizolante, montării ulterioare de
antene sau captatori solari, etc. Infiltraţiile de apă dintre rosturile panourilor mari s-au datorat
îmbătrânirii foliei din Butarom şi a chitului de etanşare (în cazul sistemului cu rosturi închise)
sau deteriorării profilelor din PVC (în cazul sistemului cu rosturi deschise).

 Degradarea tencuielilor exterioare

Această degradare se manifestă prin desprinderea sau pătarea faţadelor şi este cauzată de
acumularea, în spatele stratului de finisaj exterior, a apei provenite din condensarea vaporilor de
apă care au trecut prin structura peretelui şi care nu au putut fi evacuaţi în atmosfera exterioară
din cauza stratului de finisaj impermeabil la vapori.
Cauze de concepţie
Acest tip de degradări se manifestă la elementele de închidere ale încăperilor cu umidităţi
relative interioare ridicate care nu au fost prevăzute cu bariere contra vaporilor, la elementele de
închidere care au fost afectate de condens sau care au fost finisate la exterior cu pelicule sau
straturi impermeabile la vapori (vopsitorii în ulei, placaje ceramice glazurate, etc.).
Cauze de execuţie
Pregătirea necorespunzătoare a suportului pe care s-a aplicat finisajul exterior şi,
eventual, execuţia defectuoasă a barieri contra vaporilor, de pe faţa interioară a elementului de
închidere au condus la degradarea tencuielilor exterioare.
Cauze de exploatare
Deteriorarea sistemului de captare a apei pluviale (jgheaburi şi burlane) duce la
deteriorarea în timp a tencuielilor exterioare.

4.3 VERIFICAREA INSTALAŢIILOR CLĂDIRII

Verificarea instalaţiilor clădirii este o parte componentă a expertizei termice şi energetice

şi se efectuează în etapa investigării preliminare a clădirii. In urma acestei activităţi se
întocmeşte o fişă de experiză care va cuprinde principalele elemente necesare estimării
consumurilor energetice ale instalaţiilor clădirii (încălzire, ventilare, apă caldă menajeră,
electrice). Verificarea instalaţiilor presupune următoarele activităţi:
 Analiza documentaţiei care a sta la baza execuţiei instalaţiilor (proiectul, care trebuie să
conţină planurile şi schemele instalaţiilor, specificaţiile tehnice ale utilajelor şi
echipamentelor, breviare de calcul, etc.). Pe această bază se pot determina performanţele
energetice ale instalaţiilor “în condiţii de proiect”; totodată, prin inspectarea instalaţiilor
clădirii se pot stabili care sunt modificările apărute în instalaţii, faţă de proiect şi cum
afectează acestea consumurile energetice ale instalaţiilor şi condiţiile de confort
 Analiza documentaţiilor pe baza cărora se realizează exploatarea şi întreţinerea instalaţiilor:
instrucţiuni de funcţionare, programul de întreţinere şi revizii, fişe de urmărire a funcţionării
utilajelor etc.
 Cunoaşterea datelor privind ocuparea clădirii (număr de ocupanţi pe perioade, durate de
neocupare sau de ocupare redusă etc.)
 Analiza facturilor pentru: consumul de energie (energie termică, energie electrică), consumul
de combustibil, consumul de apă
 Vizitarea clădirii şi inspectarea instalaţiilor. Prin aceasta se face o trecere în revistă a
instalaţiilor, în ansamblul lor cât şi pe elemente componente, efectuându-se o analiză vizuală
a stării instalaţiilor. Cu această ocazie se urmăreşte stabilirea caracteristicilor funcţionale şi
constructive ale echipamentelor, evidenţiindu-se aspectele care au implicaţii energetice. In
această etapă se pot face măsurări instrumentate ale unor parametri ce caracterizează
funcţionarea şi starea instalaţiilor: temperaturi, debite masice, debite de căldură. consumuri
de energie, puteri, randamente, mărimi geometrice caracteristice pentru elementele clădirii şi
instalaţiilor etc.
 Ancheta sociologică în rândul utilizatorilor, pentru cunoaşterea “comportamentului
energetic” al acestora
In cele urmează, se detaliază pentru fiecare categorie de instalaţii, verificările necesare a fi făcute
în cadrul inspectării instalaţiilor clădirii, verificări semnificative pentru evaluarea
performanţelor energetice ale clădirii şi implicit, pentru deteminarea pierderilor şi consumurilor
de energie inutile.

4.3.1 Verificarea instalaţiilor de încălzire

Operaţiuni de control la instalaţiile de încălzire centrală:
 verificarea conductelor şi armăturilor pentru identificarea eventualelor scurgeri de agent
termic
 verificarea existenţei izolaţiei termice pe conductele de distribuţie amplasate în spaţii
neîncălzite (subsoluri, canale termice etc.), precum şi la aparatele termice
 evaluarea stării izolaţiei termice (umedă, deteriorată, de grosime insuficientă)
 depistarea situaţiilor de blocare a circulaţiei apei în conducte datorită montajului
necorespunzător (“saci de aer”), şi obturării conductei (impurităţi, depuneri de piatră,
elemente de etanşare sau bavuri la îmbinările executate necorespunzător)
 constatarea existenţei unor obstacole care împiedică cedarea de căldură a corpurilor de
încălzire către încăpere (mascări, ecranări, obturări ale circulaţiei aerului etc.)
 depistare a radiatoarelor reci la care circulaţia agentului termic este blocată (înfundare cu
depuneri de mâl, obturarea conductei de racord şi a robinetului de reglaj, prezenţa aerului în
corpul de încălzire)
 cunoaştere a periodicităţii cu care s-au efectuat operaţiunile de spălare chimică a
radiatoarelor şi instalaţiei
 verificarea temperaturii corpurilor de încălzire, urmărind uniformitatea temperaturii la
corpuri diferite şi pe suprafaţa aceluiaşi corp
 verificarea existenţei la corpurile de încălzire a robinetelor de reglaj şi a funcţionalităţii
acestora
 verificarea existenţei la corpurile de încălzire a robinetelor de reglaj cu termostat; constatarea
funcţionalităţii acestora şi identificarea temperaturii la care au fost setate
 verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor
instalaţiei (termometre, manometre, debitmetre)
 verificarea existenţei instalaţiei de automatizare (la sursa termică şi/sau la consumator)
pentru reglarea furnizării căldurii în acord cu cerinţele consumatorilor de căldură
 verificarea echilibrării hidraulice (şi termice) a ramurilor instalaţiei de încălzire; constatarea
existenţei organelor de reglaj pentru echilibrare (ştuţuri cu prize de presiune, teuri de reglaj,
dispozitive de reglaj şi echilibrare, etc.)
 verificarea tirajului coşului de fum al centralei termice
 verificarea randamentului energetic al cazanelor (randamentul la condiţii nominale şi la
sarcina redusă) şi stabilirea puterii termice a cazanelor; semnale care indică funcţionarea
cazanului cu randament scăzut: fum intens la coş, depuneri de funingine pe canalele de fum,
temperatura ridicată la coş, neetanşeitate şi infiltraţii de aer rece prin mantaua cazanului,
nepreîncălzirea aerului de ardere, termoizolarea cazanului necorespunzătoare, zidăria
refractară din focar deteriorată, funcţionare în cicluri scurte a arzătoarelor automatizate
(porniri-opriri dese)
 constatarea stării de curăţenie a injectoarelor cazanelor (pot fi duze murdare sau înfundate)
 constatarea unei circulaţii “parazite” a apei prin cazanele oprite din bateria de cazane
 verificarea existenţei unui sistem de tratare a apei de adaus din instalaţia de încălzire (staţie
de dedurizare, dispozitive cu magneţi permanenţi, etc.)
 verificarea pompelor de circulaţie: caracteristicile punctului de funcţionare (debit-presiune),
randament, nivel de zgomot, etanşeitate
 verificarea gradului de colmatare a separatoarelor de impurităţi şi a separatoarelor de nămol,
prin cunoaşterea pierderii de presiune în aparat
 verificarea existenţei contoarelor de energie termică (la sursă - pe ramuri şi la consumatori)

Operaţiuni de control la instalaţiile de încălzire locală cu sobe:

 verificarea stării de curăţenie a sobei (depuneri de funingine, cenuşă, etc.)
 verificarea instalaţiei de alimentare cu combustibil lichid sau gazos a sobei (funcţionalitate şi
siguranţă)
 verificarea existenţei dispozitivelor de reglaj a arderii
 verificarea existenţei la capătul coşului de fum a unui dispozitiv care să favorizeze tirajul şi să
împiedice întoarcerea fumului în coş, tip “cocoş de vânt”
 verificarea existenţei elementelor de obturare a tirajului pe perioada de nefuncţionare
 verificarea etanşeităţii canalelor de gaze de ardere (pentru evitarea pătrunderii de aer fals)
 verificarea înălţimii coşului de fum
 evaluarea randamentului de funcţionare al sobei
 verificarea existenţei unui program periodic de întreţinere a sobei

4.3.2 Verificarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare

Operaţiuni de control la instalaţiile de ventilare:
 verificarea prizei de aer proaspăt: să nu aibe rezistenţe aeraulice mari în funcţionare
(obturări ale curentului de aer, jaluzele blocate); existenţa organelor de reglaj; închiderea
prizei de aer pe timpul nefuncţionării instalaţiei
 depistarea situaţiilor de funcţionare a instalaţiei de ventilare cu exces de aer proaspăt
 posibilitatea funcţionării instalaţiei de ventilare în regim mixt: cu introducerea mecanică şi
evacuare naturală sau evacuare mecanică şi introducere naturală, prin depresiune
 verificarea filtrului de praf de pe canalul de aer proaspăt: gradul de colmatare, necesitatea
înlocuirii filtrului
 verificarea camerei de amestec a aerului: funcţionalitatea organelor de reglare (jaluzele) de
pe canalul de aer recirculat şi de pe canalul de aer proaspăt; posiblitatea funcţionării şi numai
în regim de recirculare
 verificarea existenţei recuperatoarelor de căldură din aerul evacuat
 verificarea funcţionării instalaţiei de ventilare în regim normal de suprapresiune, pentru a se
împiedica infiltraţiile exterioare de aer rece, iarna şi de aer cald, vara
 verificarea etanşeităţii canalelor de aer; (in) existenţa pierderilor de aer prin neetanşeităţi
 controlul termoizolaţiei canalelor de aer
 evidenţierea situaţiilor în care circulaţia de aer pe canale este împiedicată (obstacole în
curentul de aer, clapete şi şubăre care nu sunt în poziţia “complet deschis” etc.)
 verificarea gurilor de aer, de refulare şi de aspiraţie: gradul de murdărire, să funcţioneze în
poziţia deschis cu pierdere de sarcină minime; să existe o corelare în funcţionare între gurile
de refulare şi cele de aspiraţie
 controlul concordanţei debitelor de aer introduse şi evacuate din încăperi cu cele prevăzute în
proiect; verificarea echilibrării aeraulice a instalaţiei de ventilare
 verificarea funcţionării ventilatoarelor: sensul corect de rotaţie a rotorului; modul de rotire al
rotorului (echilibrare, funcţionare fără frecări, jocuri, zgomote şi trepidaţii anormale); gradul
de încălzire al lagărelor şi rulmenţilor; gradul de întindere al curelelor de acţionare
 determinarea parametrilor de funcţionare ai ventilatoarelor: debit, presiune, turaţie, putere
absorbită, randament
 verificarea existenţei posibilităţii de funcţionare a ventilatoarelor cu debite variabile (în
trepte sau continuu)
 constatarea modalităţilor de reglare a debitului ventilatoarelor: şubăr (pe aspiraţie sau
refulare), rame cu jaluzele, variatoare de turaţie etc.
 verificarea bateriilor de încălzire a aerului: gradul de murdărire a aripioarelor, existenţa
aripioarelor deformate care determină pierderi de sarcină suplimentare pe partea de aer
 verificarea existenţei posibilităţii de ocolire a bateriei de încălzire, by-pass pe partea de aer,
pentru perioadele în care nu este necesară încălzirea
 verificarea termoizolaţiei bateriei de încălzire a aerului
 determinarea puterii termice a bateriei de încălzire
 verificarea existenţei elementelor de monitorizare a parametrilor instalaţiei (AMC) şi a
sistemelor de automatizare a funcţionării instalaţiei de ventilare

Operaţiuni de control la instalaţiile de climatizare

La instalaţiile de climatizare a aerului se adoptă operaţiunile de verificare de la instalaţiile de
ventilare şi, în plus faţă de acestea, se efectuează următoarele operaţiuni de control:
 verificare a setării termostatelor din încăperi (temperatura, umiditate) şi stabilirea
concordanţei cu condiţiile necesare în realitate (sezon, regim zi-noapte, perioade de
neocupare etc.)
 verificarea bateriilor de răcire a aerului: gradul de murdărire al aripioarelor, starea lamelelor
(să nu fie turtite, strâmbe), evacuarea normală a condensatului
 verificarea termoizolaţiei baterii de răcire a aerului
 determinarea puterii frigorifice a bateriei de răcire
 verificare a camerelor de umidificare: etanşeitatea camerei pe partea aeraulică şi pe partea
hidraulică; funcţionalitatea duzelor de pulverizare; prezenţa separatoaelor de stropi la
intrarea şi ieşirea aerului din cameră; modul de asigurare a nivelului minim şi maxim a apei
din bazin; existenţa elementelor de automatizare
 determinarea eficienţei camerei de umidificare
 verificarea dispozitivelor de umidificare a aerului cu abur: eficienţa umidificării,
automatizarea procesului
 verificarea funcţionării ventiloconvectoarelor şi a unităţilor interioare tip split: setarea
corespunzătoare a termostatelor; funcţionarea ventilatorului pe trepte de debit; starea de
 curăţenie a aripioarelor bateriilor de încălzire/răcire; gradul de colmatare a filtrului de aer;
evacuarea normală a condensatului; nivelul de zgomot
 verificarea stării termoizolaţiei conductelor de agent frigorific: la aparatele de climatizare tip
split, la chiller etc.
 verificarea agregatelor de răcire a apei (chiller, turn de răcire): automatizarea funcţionării;
consum de energie; posibilitatea funcţionării la sarcini parţiale; optimizarea temperaturilor
de condensare şi de vaporizare; circulaţia liberă a aerului la suprafeţele de schimb de căldură
 verificarea pompelor de circulaţie apă răcită: parametri de funcţionare (debit-presiune),
randament, nivel de zgomot

4.3.3 Verificarea instalaţiilor sanitare

Operaţiuni de control la instalaţiile sanitare:
 verificarea conductelor şi robintelelor din reţeaua de distribuţie a apei pentru identificarea
pierderilor de apă
 verificarea armăturilor de serviciu (robinete sau baterii) ale obiectelor sanitare pentru a
constata: existenţa curgerii apei la poziţia închis a armăturii sanitare; modul de reglare a
debitului de consum; obţinerea amestecului de apă rece - apă caldă la bateriile amestecătoare
 constatarea existenţei la armăturile sanitare a unor dispozitive pentru reducerea debitului de
consum, tip “dispersor” sau perlator”
 verificarea existenţei izolaţiei termice la conductele de apă caldă menajeră, precum şi la
boilere, schimbătoare de căldură şi rezervoare de acumulare a apei calde de consum
 evaluarea stării izolaţiei termice la instalaţia de apă caldă (umedă, deteriorată, de grosime
insuficientă)
 verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea parametrilor
instalaţiei (termometre pe apă rece şi apă caldă, manometre)
 verificarea existenţei apometrelor pentru apă rece şi a contoarelor de energie termică pentru
apă caldă pe branşamentul clădirii şi la nivelul consumatorilor individuali
 verificarea existenţei sistemului de recirculare a apei calde menajere
 constatarea existenţei unor programe restrictive de furnizare a apei reci şi a apei calde
menajere
 verificarea sistemului de preparare a apei calde menajere: randamentul sursei termice;
(in)existenţa acumulării de apă caldă; temperatura de preparare a apei calde; controlul
automat al temperaturii apei calde
 verificarea pompelor şi sistemelor de ridicare a presiunii apei: starea pompelor şi a instalaţiei
de hidrofor, parametrii de funcţionare ai pompelor (debit-presiune), randamentul,
etanşeitatea, nivelul de zgomot; automatizarea regimului de funcţionare; modul de asigurare
a debitelor în perioadele cu consum redus

4.3.4 Verificarea instalaţiilor electrice

Operaţiuni de control la instalaţiile electrice:
 constatarea tipului surselor de lumină (lămpi) ale instalaţiei de iluminat din încăperi;
consecinţe asupra confortului vizual şi consumului energetic
 verificarea nivelului de iluminare realizat în încăperi, comparare cu nivelul de iluminare
necesar
 constatarea existenţei corpurilor de iluminat cu lămpi arse
 constatarea stării de murdărire (cu praf) a corpurilor de iluminat şi a suprafeţelor reflectante
(tavan, pereţi)
 existenţa unui program de înlocuire a lămpilor (în special la clădirile publice)
 verificarea poziţiei în încăpere şi a numărului de întrerupătoare şi comutatoare, în scopul
aprecierii posiblităţii de sectorizare a iluminatului
 constatarea (in)existenţei înterupătoarelor cu variator care permit reglarea fluxului luminos
 constatarea (in)existenţei sistemelor automate de comandă a iluminatului cu senzori de
prezenţă sau cu senzori acţionaţi de lumina naturală
 constatarea (in)existenţei automatelor pentru întreruperea iluminatului în spaţii cu ocupare
pasageră (casa scărilor, coridoare, etc.)
 verificarea existenţei sistemelor de iluminat local
 verificarea existenţei senzorilor de lumină pentru acţionarea iluminatului exterior
 constatarea existenţei unui iluminat decorativ/artistic excesiv şi neoptimizat ca durată de
funcţionare
 verificarea dimensionării secţiunii conductoarelor electrice, în vederea asigurării unor
pierderi minime de tensiune
 inventarierea aparatelor electrocasnice şi de birotică existente; cunoaşterea puterii absorbite;
constatarea existenţei termostatelor care limitează duratele de funcţionare
 identificarea cazurilor de încălzire cu radiatoare electrice
 identificarea cazurilor de utilizare a maşinilor de gătit electrice
 verificarea consumurilor energetice ale receptoarelor electrice de forţă (motoare);
posibilitatea funcţionării automate; motoare cu turaţie variabilă
 verificarea existenţei unor dispozitive de acţionare la pornire a motoarelor în concordanţă cu
puterea motoarelor
 verificarea înregistrărilor contoarelor: contorizarea consumului de energie activă şi de
energie reactivă; tarife diferenţiate noapte-zi etc.
 verificarea existenţei unor situaţii de plată a penalităţilor pentru energia reactivă
 constatarea existenţei bateriilor de condensatoare, montate în paralel cu consumatorii,
pentru îmbunătăţirea factorului de putere
 verificarea existenţei aparaturii de măsură şi control pentru cunoaşterea mărimilor electrice
care caracterizează funcţionarea instalaţiei electrice
 controlul existenţei sistemelor de automatizare a funcţionării instalaţiilor de încălzire,
ventilare-climatizare şi sanitară, în vederea evitării consumurilor inutile de energie electrică
cauzate de aceste instalaţii

4.4 AUDITAREA ENERGETICĂ A CLĂDIRII

Conform metodologiei în vigoare (MP 017/2002), de definesc:

Auditor energetic pentru clădiri gradul II - Persoana fizică ce dobândeşte această
calitate prin atestare de către organismul abilitat, conform OG 29/2000, în condiţiile legii şi care
are calitatea de a elabora documentaţia necesară eliberării certificatului energetic al unei clădiri
existente,
Auditor energetic pentru clădiri gradul I - Persoana fizică ce dobândeşte această
calitate prin atestare de către organismul abilitat, conform OG 29/2000, în condiţiile legii şi care
are calitatea de a efectua auditul energetic al unei clădiri existente,
Expertiză termică şi energetică a unei clădiri
Operaţiune prin care se identifică principalele caracteristici termo-energetice ale construcţiei
şi ale instalaţiilor aferente acesteia, în conformitate cu NP 048-00.
Audit energetic al unei clădiri
Operaţiune prin care se stabilesc, din punct de vedere tehnic şi economic soluţiile de reabilitare
şi/sau modernizare termo-energetică a construcţiei şi a instalaţiilor aferente acesteia, pe baza
rezultatelor obţinute din activitatea de expertiză termică şi energetică a clădirii. Auditul
energetic al unei clădiri se efectuează conform NP 047-00.
Expertiza energetică a unei clădiri se realizează în prezent potrivit prevederilor din
“Normativul pentru expertizarea termică şi energetică a clădirilor existente şi a instalaţiilor de încălzire şi
preparare a apei calde de consum aferente acestora”, indicativ NP 048-2000.
Normativul se adresează inginerilor constructori şi de instalaţii, arhitecţilor şi, în general,
specialiştilor care îşi desfăşoară activitatea în domeniul energeticii construcţiilor şi al cărei
scop îl reprezintă creşterea eficienţei energetice a construcţiilor şi instalaţiilor termice aferente
acestora.
Expertizarea termică şi energetică a clădirilor de locuit existente constă în determinarea
caracteristicilor termotehnice şi funcţionale reale ale sistemului clădire - instalaţie, în scopul
caracterizării din punct de vedere energetic a clădirilor. Se dispune astfel de posibilitatea
simulării comportamentului clădirii în condiţii reale de exploatare, determinarea eficienţei
energetice a clădirii şi instalaţiei aferente acesteia, respectiv cuantificarea gradului de utilizare a
căldurii, expertiza stând la baza activităţii de audit energetic, în scopul alegerii soluţiilor tehnice
de modernizare energetică a fondului construit.
Aceste acţiuni se efectuează la cererea proprietarilor, administratorilor fondurilor locative
sau a asociaţiilor de proprietari / locatari, de către consultanţi energetici recunoscuţi (atestaţi)
sau birouri de consultanţă energetică acreditate, cu pregătire tehnică în domeniul termotehnicii
construcţiilor şi instalaţiilor şi echipamentelor energetice în construcţii şi reprezintă o etapă
obligatorie atât în activitatea de elaborare a certificatului energetic al clădirii, cât şi în cadrul
auditului energetic al clădirii în vederea modernizării / reabilitării energetice a acesteia.
Evaluarea performanţelor energetice ale unei clădiri existente vizează în principal:
 investigarea preliminară a clădirii şi a instalaţiilor aferente;
 determinarea performanţelor energetice ale construcţiei şi ale instalaţiilor termice aferente
acesteia, precum şi a consumului anual normal de căldură al clădirii pentru încălzirea
spaţiilor şi prepararea apei calde de consum;
 concluziile consultantului energetic asupra evaluării.
Auditul energetic se realizează conform “Normativului pentru realizarea auditului energetic al clădirilor
existente şi al instalaţiilor de încălzire şi preparare a apei calde de consum aferente acestora”, indicativ:
NP 047-2000.
Clădirile existente sunt grupate în două mari categorii, în funcţie de destinaţia
principală a acestora, după cum urmează:
 clădiri de locuit (din sectorul rezidenţial): individuale sau colective, cămine etc.
 clădiri cu altă destinaţie decât locuinţe (din sectorul terţiar): clădiri spitaliceşti, clădiri social-
culturale (teatre, cinematografe, muzee), clădiri de învăţământ (creşe, grădiniţe, şcoli, licee,
universităţi), clădiri comerciale şi instituţii publice (magazine, spaţii comerciale, sedii de
firme, birouri, bănci), hoteluri.
Auditul energetic al clădirilor existente reprezintă activitatea de identificare a soluţiilor
tehnice de reabilitare / modernizare energetică a clădirilor şi instalaţiilor aferente acestora, pe
baza caracteristicilor reale ale sistemului construcţie - instalaţie de utilizare a energiei termice,
precum şi optimizarea soluţiilor tehnice prin analiza eficienţei economice a acestora. Auditul
energetic se efectuează de către consultanţi energetici recunoscuţi (atestaţi) sau birouri de
consultanţă energetică acreditate, cu pregătire tehnică în domeniul termotehnicii construcţiilor
şi instalaţiilor şi echipamentelor energetice în construcţii şi reprezintă o etapă obligatorie de
pregătire a proiectului de modernizare energetică a clădirii.
Realizarea auditului energetic al unei clădiri existente presupune parcurgerea a
trei etape obligatorii:
1. Evaluarea consumului energetic probabil al clădirii în condiţii normale de locuire, pe baza
caracteristicilor reale ale sistemului construcţie - instalaţie de încălzire şi preparare a apei
calde de consum.
2. Identificarea măsurilor de modernizare energetică şi analiza eficienţei economice a acestora.
3. Întocmirea raportului de audit energetic.

Scopul principal al măsurilor de reabilitare/modernizare energetică a clădirilor existente

îl constituie reducerea consumurilor de căldură pentru încălzirea spaţiilor şi pentru
prepararea apei calde de consum în condiţiile asigurării condiţiilor de microclimat
confortabil. În cazul reabilitării clădirilor, aspectul funcţionalităţii este foarte important şi
criteriul deciziei îl constituie întotdeauna eficienţa tehnico-economică, deşi aspectul financiar
rămâne esenţial.
La clădirile de locuit existente se disting două mari categorii de repartiţie a
criteriilor “energetice” :
 locuinţe caracterizate prin confort termic - clădirile prevăzute cu un sistem de încălzire
“global”, acesta putând fi: centralizat la nivel de locuinţa sau clădire (încălzire centrală
clasică), divizat (un aparat independent în fiecare încăpere încălzită) sau mixt.
 locuinţe lipsite de confort termic sau prevăzute numai cu mijloace limitate de asigurare a
confortului termic (de exemplu numai sobe).
În fiecare dintre cele două categorii astfel definite problema fundamentală a reabilitării termice
se pune după cum urmează:
 menţinerea condiţiilor normate de confort termic prin reducerea consumului de combustibil
sau schimbând tipul de energie (total sau parţial), conform politicii energetice naţionale;
 aplicarea unor soluţii de realizare a condiţiilor normate de confort termic prin optimizarea
costului global actualizat, conform politicii energetice naţionale.
În aceste cazuri, pe lângă caracteristici tehnice, geografice şi sociologice, apar noi parametri
referitori la stadiul energetic al clădirilor, la varietatea surselor de energie şi la situaţia
economică şi financiară a beneficiarilor soluţiilor tehnice aplicate ansamblului clădire -
instalaţie. Situaţia economică şi financiară depinde în principal de tipul ocupanţilor, de statutul
de ocupare, de sectorul de finanţare (social sau nu, privat sau public), de natura juridică a
patrimoniului (exemplu: coproprietăţi, entităţi juridice sau locatari / proprietari); posibilităţile
de ajutor public direct, costurile implicate de activitatea de reabilitare energetică, existenţa unor
avantaje fiscale. Crearea confortului termic se obţine prin alegerea unui sistem de încălzire
adecvat şi a unei surse de energie.
Intervenţiile avute în vedere la reabilitarea sau modernizarea energetică a unei
clădiri se împart în două categorii principale şi anume:
 Intervenţii asupra clădirii, care vizează reducerea necesarului propriu de căldură al clădirii,
independent de comportamentul instalaţiilor şi al consumatorilor.
 Intervenţii asupra instalaţiilor aferente clădirii, care vizează reducerea consumului de energie
pentru satisfacerea necesarului determinat (încălzire, apă caldă de consum).
Proiectele de modernizare energetică a clădirilor existente trebuie să îndeplinească o serie de
obiective incluzând modernizarea anvelopei construcţiei (sau a unor părţi din aceasta) şi a
instalaţiei de încălzire interioară şi de preparare a apei calde de consum, îmbunătăţirea
performanţei acestora, sprijinirea respectării problemelor legate de protecţia mediului, de
economia de energie şi de fondurile financiare implicate de acestea.
 Proiectele au în comun investiţia financiară iniţială. Tipul investiţiei poate fi o alocare
internă a fondurilor (auto-finanţare) sau se poate baza pe un contract complex cu o companie de
servicii energetice şi/sau o a treia parte (un terţ finanţator).
Întocmirea raportului de audit energetic este un element esenţial al procedurii de realizare
a auditului energetic şi reprezintă o prezentare a modului în care a fost efectuat auditul, a
principalelor caracteristici termoenergetice ale clădirii, a măsurilor de modernizare energetică a
clădirii şi instalaţiilor interioare aferente acesteia, precum şi a principalelor concluzii referitoare
la măsurile eficiente din punct de vedere economic.
Prezentarea trebuie adaptată de fiecare dată funcţie de beneficiarul potenţial al raportului,
ţinând seama de faptul că în final acesta va fi cel care va decide în privinţa modernizării
energetice a clădirii. Forma în care este întocmit raportul de audit energetic, prezentarea
acestuia, modul de redactare, claritatea şi uşurinţa de interpretare a conţinutului acestuia sunt
esenţiale pentru beneficiarul raportului.

COLECTAREA DATELOR
5.1 PLANURI, MATERIALE ŞI CONSUMURI DE ENERGIE CONTORIZATE
Durata analizei energetice este în general scurtă. În scopul obţinerii unor rezultate valabile, este
necesară o bună colaborare cu personalul tehnic al clădirii şi utilizatorii acesteia. Analiza energetică
va fi facilitată dacă există următoarele informaţii:
• Desene arhitecturale ale clădirii (pardoseli, faţade şi secţiuni prin clădire) însoţite de date
privind materialele utilizate şi de grosimile zidurilor şi tencuielii.
• Caracteristici tehnice principale ale sistemelor energetice (cazane, compresoare, aparate
electrice, iluminat etc.)
• Informaţii (şi schiţe dacă este posibil) despre sistemele de alimentare cu abur (dacă există).
• Informaţii (şi schiţe dacă este posibil) despre sistemele de încălzire şi ventilare.
• Baze de date conţinând consumurile energetice în ultimele luni (ani) etc.
Modul de funcţionare reală a clădirii rezultă în special prin efctuarea unor măsurători,
precum :
 Verificarea parametrilor de confort termic : temperatura aerului şi a pereţilor exteriori,
umiditatea relativă, viteza aerului şi conţinutul în poluanţi (CO2).
 Acolo unde alimentarea cu căldură nu este contorizată, un debitmetru portabil şi
termometre bine alese pot oferi informaţii despre consumurile reale de energie termică.
 Dacă există cazane în exploatare se va verifica eficienţa arderii (în acest scop se va prevedea
un racord cu un ştuţ de diametru 10 mm pe traiectul evacuării gazelor de ardere către coş).
 Analiza calităţii energiei electrice necesită un electrician care să conecteze aparatura de
măsură şi control la tabloul electric.
 Dacă se decide efectuarea unei analize energetice pentru clădire, se recomandă completarea
de către personalul tehnic sau locatari a unui chestionar sau fişă de expertiză. Dacă se decide
apelarea la un auditor expert, aceasta oferă informaţii esenţiale despre situaţia energetică
existentă şi îi ajută să-şi pregătească mai bine planul de lucru.Un model de astfel de fişă
chestionar este prezentat în Anexa C.
Parcurgerea fişei de tip chestionar arată clar datele necesar a fi cunoscute. Se atrage în mod
deosebit atenţia asupra surselor şi consumurilor de energie. Dacă clădirea are consumurile
energetice contorizate, se recomandă completarea unor tabele centralizatoare de tipul celor
prezentat mai jos. Marea majoritate a clădirilor sunt dotate cu contoare de energie electrică. Mai
mult, clădirile multi-familiale pot avea contoare individuale pe apartamente dar şi contoare
pentru consumatorii comuni (ascensoare, iluminatul coridoarelor). Contoarele de gaze, de apă şi
de energie termică (în cazul în care aceasta este livrată prin termoficare) au devenit şi ele destul
de frecvente în dotarea clădirilor, de cele mai multe ori la intervenţia utilizatorilor. Cantităţile de
energie contorizate se pot obţine cu uşurinţă pe baza facturilor. Atenţie trebuie acordată
separării corecte pe luni a consumurilor, cunoscut fiind faptul că facturarea se face de multe ori
pe perioade de timp inegale. Cunoaşterea consumurilor pentru mai mulţi ani permite evitarea
concluziilor eronate induse de perioade cu condiţii climatice sau de funcţionare a clădirii atipice.
Pe de altă parte, aducerea la un numitor comun a tuturor unitaţilor de măsură uzuale în
exprimarea diverselor tipuri de energie permite compararea şi însumarea acestora. Informaţiile
legate de tarife permit explicarea opţiunilor utilizatorilor pentru anumite consumuri
suplimentare de energie.
Pe baza tuturor informaţiilor şi măsurătorilor, se vor putea identifica posibilităţile de
economisire a energiei, acordându-se atenţie sporită măsurilor ce par a fi avantajoase economic.
În capitolul 7 se vor trece în revistă măsuri de reabilitare / modernizare a elementelor de
construcţie şi instalaţiilor clădirii.
Consumul de electricitate al clădirii
Tarif: ………[lei/kWh]

kWh Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Noi. Dec. Total

2001

2002

2003

Consumul de gaz natural

♦
Putere calorifică inferioară = 8500 kcal/m3 = 9.88 kWh/m3
Tarif : ………[lei/m3] / [lei/kWh]
kWh Ian. Feb. Mar. Apr. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Noi. Dec. Tot

2001

2002 adâ
nci
2003
me
a=
Consumul de căldură Σ de termoficare pentru încălzire
∆h
Tarif: ………[lei/Gcal] Per / [lei/kWh]; 1 Gcal = 1162.5 kWh
etel
Gcal Ian. Feb. Mar.
e Apr. Mai Iunie Iulie Aug. Sept. Oct. Noi. Dec Total

2000
sub
sol
ulu
¨ i
Po
dea
pe
sol
Po
 pe
sol ad
Ni ân
ci
ve m
2001 lu ad
ea
=
l ân
Σ
2002
ci
so m ∆
h
lu de termoficare
Consumul de căldură ea pentru apa caldă de consum
Pe
=
lu Σ
Tarif: ………[lei/Gcal] / [lei/kWh]; 1 Gcal = 1162.5 kWh retel
i ∆
e
h
su
Pe
Gcal Ian. Feb. Mar. Apr.
IulieMai
Aug.Iunie
Sept. Oct. Noi. Dec. bs Total
re
ol
tel
2000
ul
e
2001 su ui
bs P
2003
ol od
ul ea
pe
ui
5.2 METODE DE MĂSURARE P
A PARAMETRILOR so FUNCŢIONALI ŞI
GEOMETRICI od l
ea P
pe od
5.2.1 Parametri caracteristici
so pentru clădire şi instalaţiile ea din dotare
pe
l
Pentru determinarea nivelului
P real de confort termic, a consumurilor reale de apă şi energie,
so
l
precum şi pentru constatarea performanţei de fapt a construcţiei
od şi instalaţiilor din dotare, sunt
ea
necesare o serie de măsurători pentru parametrii N
funcţionali şi constructivi ai clădirii analizate.
pe
Aceşti parametri includ: so i
l v
 Temperaturi pentru: - apaN rece şi apa caldă de consum e
- apa dini turul şi returul instalaţieil de încălzire
- aerul interior
v clădirii u
- aerul exterior
e clădirii l
l adâ s
 Umiditate pentru - aerul
nci interior clădirii
ume oadâ
nci
 Viteza aerului - în încăperi
l a= şi pe conturul deschiderilor
l me (uşi, ferestre)
Σ a=
 Presiuni pentru:- agentului
s termic la intrarea şi ieşirea
uΣ din instalaţia termică testată
∆h
oPer
- aerul interior clădirii l∆h
l etel
- aerul exterior
e sau diferenţa dintreuPer
aerul interior şi cel exterior
usub i etel
e
l sol sub
ulu sol
ui ulu
 Debite pentru - apa rece i Poşi apa caldă de consum i
iz
- agentul dea
termic (din instalaţia de Po
pe dea
ol încălzire)sol pe
aţi - gazul natural
Po folosit la prepararea sol
hranei
e dea Po
- combustibilul
pe utilizat pentru încălzire
dea
co pe
sol
 Energie termică
nd - pentru prepararea apei caldesolconsum
en Ni
- pentru încălzirea spaţiilor Ni
s ve
 Analiza gazelor
y de ardere lu ve
 Randamentul = cazanului l din instalaţia de încălzirelu
ax l
 Eficienţa instalaţiei de soventilare şi condiţionare a aerului
+b
lu so
 Numărul deSaschimburi de aer cu exteriorul clădirii lu
rci lu
 Defecte de izolare termică i în anvelopa clădirii şilu conductele de distribuţie a agentului
na
termic de i
 Dimensiuniba
ză
Sa
rci
na
le
 tă
de
în
căl
- lungimi, lăţimi şi
zirgrosimi ale elementelor de construcţie
e
- lungimi şi diametre de ţevi, grosimi ale izolaţiilor termice a ţevilor
ad
- dimensiuni de gabarit
4. pentru echipamente
ân şi aparate de instalaţii
iz
ci
 Energia electrică
0 - cantitate me
consumată, factorolde putere.
 Nivelul de iluminare – măsurata=diferenţiat pe zone aţ ale clădirii având utilizări diferite
Σ ie
iz
Numărul şi tipul măsurătorilor ∆depind de nivelulc de abordare a analizei energetice (de la
ol h
simple estimări 3. până la cuantificări
aţ
o
Pe precise), precum şi de aparatura de măsură avută la
0 caz, aparatura
dispoziţie. În orice ie deretmăsură trebuie nsă fie în stare bună de funcţionare, iar
ele d
categoria de aparate ce intră sub
c incidenţa
su
reglementărilor
e metrologice trebuie să aibă certificate
de verificare metrologică în vigoare la bsdata efectuării încercării.
o n
n olu
s
2. de măsurare
Orice metodă d implicăluiinerent apariţia unui număr de erori. Pentru a le putea diminua,
y
0
se recomandă repetarea măsurărilor Po
e la intervale alese de timp.
= Din seria valorilor citite sau înregistrate, se
de
n
elimină valorile aberante; din valorile rămase
a se calculeazăa o valoare medie aritmetică care reprezintă
s pe
rezultatul măsurătorii. y
x
sol +
Important1.de reţinut că,
= dacă unii
Po parametrii pot fi determinaţi prin utilizarea unui singur
b
instrument (de 0ex., temperaturaa de
se a măsoară cu un Stermometru), alţii necesită mai multe
x
instrumente/metode (de ex.,+energiapetermică necesităarmăsurarea unor temperaturi şi a unui
sol ci de măsurare.
debit). În cel de-al doilea caz,bavem
iz de-a face cu proceduri
ol N n iz
Lucrarea de faţă permiteSaţinumai o scurtă trecere aînol revistă a metodelor şi procedurilor de
0. pentru anumite
are
iv
măsurare şi numai caracteristici.
el Pentrud aţianumiţi parametri, există instrumente
0 cico ee
şi aparate de măsură uşor de nnd mânuitul şi/sau citit: higrometru pentru măsurarea umidităţii
- energie electrică, b co
aerului, contor de a en scontor de apă, luxmetru pentru măsurarea nivelului de
a nd
iluminare, rulete0.şi rigle pentru
ds măsurarea
ol lungimilor. Acestea
z en nu vor fi detaliate aici.
5 ey
ul ă s
Conform ghidului GT-032-01
b= elaborat de INCERC, procedura generală de efectuare a
Sy
măsurătorilor implică următorii a paşi: ui
ax =
ar
z
1. Identificarea instalaţiei +b/ echipamentului supus ciax investigaţiei.
ă +b
2. Alegerea locului de instalare Sa
Srci a aparatelor de nmăsură.
a Sa
3. Alegerea aparatelor dearmăsură şi pregătirea lor pentru încercări.
na lerci
4. Instalarea / amplasarea cideaparatelor de măsură. g na
5. Efectuarea unor probe nbade măsurare pentru atatingerea de unui regim stabilizat de
funcţionare. a ă ba
ză
le adâncim d ză
6. Efectuarea măsurătorilor propriu-zise. Culegerea
gSaea=Σ ∆
de date.
7. PrelucrareaAdatelor (statistic, rci
h formule de e Sa Analiza propagării erorilor.
calcul).
at
8. Prezentarea rezultatelor
nu ă nasubsolul
Peretele
încercării (SR EN 45001). înrci
l1 le c na
 Tipul aparatelor folosite şidnumărul
gaui seriei de construcţie
ălle
A ede Podea
 Specificarea incertitudinii
nu tăpemăsurare a acestora (cf. indicaţiilor producătorului).
ziga
în sol tă
 Specificarea datei şi metodei
l 2 de ultimei etalonări.
c Podea
re
A de
 Specificarea modului ălînpe sol
de instalare.
nu
 Specificarea localizării
căl
zi Nivel de temperatură / debit
senzorului 4în
l3 zirul căl
 Specificarea valorilor
A medii . zir medie. Rezultatele calculelor cu
re şi a abaterilor faţă de valoarea
e
nu solul 0e
intervalul de incertitudine determinat prin analiza propagării erorilor.
l4 4 ui
4.
5.2.2 Măsurarea temperaturilor . 4.
0
-5 0
Temperatura este o proprietate a corpurilor care depinde 30 de starea de agitaţie a particulelor
microscopice componente (molecule, atomi). Datorită . acestui fapt, temperatura nu se poate
0
măsura direct ci numai prin intermediul 0
altor mărimi fizice care variază direct proporţional cu
3.
3 3.
5 0
. 0
0 2
10
 15 02.
0
2 0
.
20 0 iz 1
energia cinetică microscopică1.prin efecteol de dilatare (lungimi de coloane capilare de lichid,
. 1. (rezistenţe electrice, termistori), de
presiuni de gaze),25 de variaţie 0 a rezistivităţii
aţi electrice
producere a unei tensiuni termo-electrice e (termocuple)0adânci 0etc. În cazul clădirilor, temperatura se
mea=
1 co
măsoară de regulă cu termometre cu lichid, termocuple Σ ∆ hsau termorezistenţe. Atunci când se
. nd
alege un tip de termometru, este important să se verifice Pereteldacă domeniul de operare (scala) a
30 0 en e
termometrului include intervalul 0. des valori ce se aşteaptă subsol a fi măsurate. Dacă indicaţia
termometrului este foarte aproape dey una din 0ului
extremităţile
0. scalei sale, atunci se recomandă
Te 0
utilizarea unui altmtermometru. = .Podea
0sol
pe - ax 0pe
Atunci cândratse măsoară temperaturi+ ale fluidelor Podeaaflate
- în curgere forţată prin canale şi
00. -pe0.încât
sol
conducte, senzorul de temperatură trebuie
b astfel instalat să nu perturbe curgerea fluidului
ur .5 0Niv
şi/sau să generezea curgeri secundare deşi este esenţial să 5se realizeze un contact termic bun între
Sa
0 rc .elul
senzor şi fluid. ex
ter - in 5solu
În cazul măsurării
io temperaturii
0 aerului
a interior, este
lui important ca senzorul să fie suficient
de departe de oricear suprafaţă (perete exterior,
.
de element de încălzire) care l-ar putea influenţa prin
radiaţie, ca şi de o orice deschidere
ă ba
prin care aerul ventilat sau infiltrat ar induce efecte de
5 ză 032/2001, termometrul se instaleză în acest caz în axul
convecţie forţată. [Conform Ghidului GT
C] Sa
central al încăperii, la 0,75 mizolaţi
de pardoseală,
rc
iar adân
senzorul de temperatură al aparatului se
P cime
protejează contraarradiaţiei termicee prinin amplasarea lui
a=Σîntr-un cilindru metalic.
conde a adân ∆h
Erorilea asociate cuAnsmăsurarea cime
temperaturii
Peret rezultă din faptul că termometrul
le
indică propria sa m temperatură. nu Acestea
y = ax gasunt a=Σde mai multe
ele tipuri
A şi ele includ:
et subs
 Erori de precizie: l +b
1 tă ∆ h
olulu nu
rii ASarcin de Peret
i Al 1
 Imprecizia citiriico nua de
ele
Poden A
în subs
 Variaţii temporalens şi spaţiale 2în temperatura
l bază că olulu măsurată
a pe ulnu
tr A sol 1 l 2
 Erori de abatere: AnuSarcin lzi i
Pode A
uc a Pode A
 Erori de încălzire / răcire anlpunctului re dea pecontact a pe
(erori de conducţie, radiaţie, curgere)
tie 3 n nu
ulAlegată sol sol
ull 3
 Efectul firelori de legătură şi 1nual dispozitivelor
de Pode de prindere
Ni 2 A (conexiuni ne-izoterme, erori de
4.
sarcină (ef Al încălzi a pe
velAnu
n
4
re 0 sol
 Îmbătrânirea ici materialelor după calibrare Ni ul n l 4
en ul 4.0
 Efectul câmpurilorta 2-5 bucle devel
magnetice, împământare solul (atunci când semnalul de ieşire este o
tensiune) ec A ul ulu3-5
3. A
n 03.0 i n
 Inexactitatea hi cunoşterii stării joncţiunii
0 sol
de referinţă în cazul termocuplelor
pa ul ul 0
3 ulu
De exemplu, temperatura
m unui
5 termometru amplasat 4 în mediul ambiant exterior este
en A 2.0 i
temperatura de echilibru care rezultă din energia radiantă 5 de la soare (sau corpuri învecinate),
tel n
convecţia termică or,
cu aerul ambiant
ul10 2. şi conducţia termică
- prin elementele de susţinere a
termometrului. co 4 1.0 0 510
efi
Atunci cănd se dispune 15 de aparate înregistratoare cu senzori de temperatură, se pot măsura
cie - 15
simultan mai multe nt temperaturi, la intervale de timp prestabilite. Dinamica valorilor indică efecte de
inerţie termică, precum 5
şi performaţe 0.0de izolare 0
termică a pereţilor despărţitori.
ul 1.
tot 20-0.5 0
5.2.3 Măsurarea al presiunilor 20
de 025 izolaţ
Măsurările pide presiune sunt necesare pentru5ie25 determinarea pierderilor de sarcină
hidrodinamică la er curgerea fluidelor prin instalaţii cond sau echipamente, sau la stabilirea
de
schimburilor de aer ale clădirii datorită 0. ens
diferenţelor de presiune dintre aerul interior şi cel
ri 30 y=
exterior. În alte al
situaţii, măsurarea
5 0 presiunii permite
1ax30 prin componenta sa dinamică
determinarea vitezeicla de curgereTea unui- fluid. 0+b
dir m 0. Te
Sarci
ii, pe namde
sar
1 5 pe
rat
ci 0 urAnul 1 1bază
rat
Sarci
na Anul
a 2 5 ur
na
de exAnul 3 a
 za ă de
5 io -5 ter
) încăl
io
ar 0
Pe ă5
2zire
ar
rf [o 04.0ă
C]
10
Conform Legii luiorBernoulli, presiunea totală , ptot, a unui
[o fluid aflat în curgere este formată
din m 2P 15 C]
an
 componenta statică 0ar 20 ciocnirilor
p - datorată A 23.0
P
micro-particulelor cu pereţii incintei şi care se
a
ta toate direcţiile,
exercită egal în
25 nu 5ar
en m2 30 l 1 a
2.0
 componenta er dinamică ρ V /2-
etTempe datorată
A vitezeiizol mcurgere şi care se exercită numai pe
de
direcţia perpendiculară 2
pe curgere, nu
ge riiratura şi aţie et
5 exterio l 2
co ρ gz– con31.0
rii
 componenta tic gravitaţională ară A datorată
izol diferenţei
den0co de cotă faţă de cota „0” şi care se
exercită numai ns
a pe direcţie verticală
[oC] nu aţie s ns
a tr l 3 con y = Ttr
2 3 Para
cl V uc A den ax e0.0
ptot = ad
p+ρ 0tiemetri nu s
+ ρgz uc
2 i +b m -0.5
iri i l4 y= tie
const Sar p
Unităţile de măsură T(efvariate şi aproape
i fiind foarte ax egal i
cinautilizate,
er se prezintă mai jos împreună cu
eiciructie -5 +b de at(ef
relaţiile de transformare.
(ut
meni Sar ici baz u
ili
pta(eficie
za cina ă raen
erecnta
ri
athiechipa 0
de∆p = ∆ρg∆Sarh eta
ale baz cinaxtec
upamentel
en ă legaerhi
ramor,
er Sar tă 2iopa
eencoefici 1 Pa = 1 N/m m
gi
xttelentul
5 cina de aren
5
ei,
eror,
lega Paăo
1 bar = 10 încă
total tel *
da
iocode lzir [Anul
tă1 torr = 1 mmHg = 133,3 Pa
te de Cor, 1
arefipierde 1 1 Atm = 760 e mmHg co
]Anul
= 1,0132 bar
cli încă
m
ăcie
ri al 0 1 mH2O = 0,0981
lzir Pefi 2 bar
[ontcladiri 4.0 cie
ati e aAnul
Culi, nt
ce, 1 r ul3
]totsarcin
int aAnul
5prin4.0
er o mărime Ppozitivă
Presiunea este ala de definiţie. Celmtot mai
4 adesea, însă, se măsoară diferenţe
de presiune, iar veacestea pot fiadebaza)
pozitive sau negative.3.0Atunci al
e de -5 când se măsoară diferenţa dintre
nti rpiPerfo
presiunea absolută a unui fluid şi presiunea atmosferică, t pi0 rezultatul se numeşte presiune
aerrman 2
manometrică sauire relativă. Pentru a se preciza
3.0 cănd esterier vorba de presiunea reală a fluidului, se
mdeta 0
foloseşte expresiace de presiune erienergabsolută. Aparatele2.0care i5de măsoară presiunea atmosferică se
numesc barometre nt şi sunt de tregulă
aletica aparate sofisticate şi c10 riscumpe. Mult mai ieftine şi fiabile sunt
e, cla 2 o al15 p > patm ) sau vacuummetre (cînd
aparatele care măsoară diferenţe,a numite manometre (cînd
ridir
tip
i cladir 5 2.0 ncla
p < patm ). Pentru
ar acestea din ii,urmă, formula constructivă 1.0stdir cea mai simplă este tubul sub formă
c ii
sar 20 ii,
de U, ilustrat îne figura alăturată.
o Din punctul de vedere r sar al principiului de măsurare, se mai
de ci(utiliz 25
deosebesc: n naari ale 3 1.0 uci
uti
 Aparate cu element elastic 0
– elementul
stdeenergi sensibil estec naun dispozitiv elastic ce se deformează
liz
sub acţiunea variaţiei rbaei, (ex.:Ttubul Bourdon)
de presiune ti30de
ar 0.0 Tem
ea uza 1 Pa = 1
date e ei ba
perat
en climati
c) N/m m2 - (eza
ce, pe )ura
0.5fiexteri
tiPe 0.0
er 5
1 bar = 10
interve ra Pe
gi eirfntiiPa tu - cioară
ei) ad or e [rfo
C]
(e recent1 torr
ra = 10.5 nt or
ân
fim * Para
an mmHg
e, ex = am
M ci
metr
me ci tipare 133,3te Pa e an
o a= e tade ri
1 Atm = 760 ciita
d Σ ntenutiliza oa cons
hi
el ∆
a erre ammHg ră = en
h ptruc
ul 1,0132
e geenergi [ bar
o er
Pe atiei
ret c ticei) 1 mH C] O = ge
In 2 m(efici
ele hia Mod P tic
eenta
ve su pa elul 0,0981 bar Annt a
ar echip
rs bs
a 1 at = 10 ul 1 a
cl a el
m Inve
ol amen
ul mH m O = An o cl
e ad rs 2 telor,
Ut ui An ul 2r,coefi
iri 0,981 et bar ad
 za ul 3oul
a
o(utenerg i ul 2 Anef
i
re pe total
r,iliiei la co An ul 4ic (ut
a sol
c ns ul 3
deili
Po zacladir -5iepierd
en de ori e tr An za
nt
eri
er a efale u ul 4 ri al
0 aleul
cladir
gi pe icen(consu ct -5 to
ii,en
ei sol
ieermul ie ta
N ntgi total sarci
la i 0 5 lnaerde
 Aparate cu piston – echilibrarea
iv ulei, de forţelor create pe de gio parte de presiunea ce se măsoară, iar
cl dbaza)
energi (e ei,
pe de altă parte de
ad greutăţielşi de
toda pistonul din cilindru.
10 ePerf
tatee, fi 5 da
ir
 Aparate electrice ul
– elementul pi
l clienergisensibil
ci este un dispozitiv
orm
te electric bazat pe transformarea
e
variaţiilor de presiune în svariaţii
dm a ale en 15 er
unei mărimi electrice cli (ex.: efectul piezo-electric la unele
anta
(c
cristale, precum cuarţul ol e atiutilizat ta 10 d
ener
m
er
on ul pice,a la ec
20 i ati
getic
Manometrele se suracordează
ui la
er prize
consu de
int hi măsurare
15 a presiunii,
ace,
a practicate în conducte. Prizele de
matori al
presiune nu perturbă în general
m der curgerea pa fluidelor; trebuieint evitate însă situaţiile în care la prize
ul
pot apare condensarea ervei bulemde gaz
de vapori, 25 clcladi
20 sau particule
arii solide din fluid.
er
tot i ntifinali, en di
ve
al ali coefici tel (utili
25 30 nti
rizari
de entul or i
Erorile de măsurare statice care clre pot apare sunt cauzateTede: i,ale
en a cetotal , mps re
 fisuri între priza
er de presiune dintdeşi senzorco 30 energ
eratarce
gi datorate ri
 presiuni parazite pierde
prizelor
e, ef
prostTe realizate uraciiei, nt
date
e, ri
i,tip al ici mp exten e,
 poziţia incorectă
en a sondei s arcladiri en clima
erat rioaa tip
er i) tu tice,
 acumularea de gaze în racorduri,are atunciura când se măsoară ră d ar presiunea lichidelor
gi cideDescr l exte o inter
e
 diferenţe de înălţime piezometrică între punctele [ C]măsură
de eventii
a nutiierea to rioa de
Parbrecen
uti cladir tal
a liz ră amate,uti
5.2.4 Măsurarea liz vitezelordşi arii debitelor
de [ o
C] liz
etriztipare
ata e e (impre
a pi Par ar
Vitezele curgerilor
la de bapă sau aer se măsoară i a) deedea regulă cu ajutorul unui tub Pitot.
enjurimil er am Putiliz
Diferenţa dintre presiunea
co totală
a ere, şi ceade statică reprezintăcon componenta
en dinamică din care se poate
ns
etri str eare a
extrage valoarea vitezei z giplanur ri er
u al i uctrenerg
a)ei)ile gi
Vitezele dem aer se pot Pmai măsura cl con
cu ajutorul iei anemometrelor
fiei)
ei) cu fir cald (instrumente
constr ad str cu cupe. Valorile Mo
scumpe, de precizie)
at sau a anemometrelor
eM uctiei, iri (efi o mici ale densităţii şi vitezei de
ori uct del
mişcare necesită aparate sensibiler oechipa şi delicate care trebuie r
cien M calibrate frecvent.
i i, iei ta mul o
f mentul
de măsurare ad debitelor
Principiilefin sa sunt variate. Dacă se măsoară debitul volumic, trebuie
o ) (efi echi a Inv
d
ali el
determinată (măsurată sau luată din tabele) rc cien densitatea
pa ners fluidului la temperatura medie de
, r Mod in el
curgere. Principalele metode deulmăsurare atadebitelor me sunt:
tUtili
mInelul a
ntela ul
co echi
efi
 Măsurarea debitului a direc de pa
cu ajutorul zare
vitezei – se măsoară vitezele locale şi
ve or, e In
cie
se integrează pe elementelers n de t ba me coe ve a
suprafaţă reprezentative. Această
nt t za ntel n ener
metodă poateulfi utilizată la gurile de
a
C ) or,
fici rs
ent egieiventilare, unde este imposibil de
montat un debitmetru datorită curgeriicoe de tip deschis.
tot
eUt<10 P ul r la
al Ut
 Debitmetrul volumic nili %peer fici adâ
se bazează totagcladitrecerea temporară a
de
e za fo ent e ili
l decunoscut
re
debitului/consumului printr-un recipient dencivolum şi măsurarea timpului de
pi
r reCO2, r ul me za
pierti(cons
parcurgere a acestuia.
er iz re
a m tota a= dericumul
de ol g l de Σ
al a
 Debitmetrul cu ri diafragmă en m a / cu ajutaj atotal
aţi e / Venturi ∆h - amplasat departe de coturi, vane, etc
( )
er nt pier clad a en
al V = f e ∆pti . Per de
Prin calibrare: deri etel irii,cl er
cla co c gi ax a al e
energ
sarcie,gi
ei
 Debitmetru cudirelementndde alaminarizare e - măsoară a debite mici şi mari
D clad sub ina energei
Prin calibrare: V = f ( ∆p ) a
ii) en la n irii, sol
de diala
s clcl E er sarc ului bazir utiliz
 Rotametre D y ad Pod cl
a B ge ina ea a) iiata la
es = ad
 se amplasează d ir verticale
în conducte ti de
sub pe forma Per unui(consflotor mobil plasat într-un tub conic;
cr
asupra flotorului
ax
ir
acţionează
e A ca
forţele
baz
de
sol
frecare for
(∼
ut ir
umat
V),
ie +
O a a) Pod e arhimedică şi greutatea; poziţia de
ii(c ea mailorii
re b Per pe
onperar cl ntaizfinali
(c
a Sa ( su for ar
rc utm
e a sol ene, on
cl di ma i su
in ilulnorm nta
Ni rgealcoefi
m
ad iz ală ri ve ticacient
 al Aer rge e tot
i ba i de (u so clantotal
in tica deal
(i ză alen til lul dirier de
su iz a pierd
m Sa e er i gi enal
pr rc e gi fic ar cla ui eri
ei er
echilibru aejflotorului (utilcladir
in depinde
n
e, ie dei vitezadiri ,
izar ii)gi
medie de curgere prin secţiunea
dintre tub uri şi flotor, aadică
er de nt
en debit.
al i i aledDesc
e,
mi le gier e at en
 Debitmetru cule,turbinăga ei
gi
Ae en
(util
izar
ene riere
e
rgieaer
tă , a antrenată
- o turbină cuplpalete multiple er
an
turbinei esteurio măsură
d r în
de a debitului
uti gi ene
de
i ale i, cl gi fluidul în mişcare; viteza de rotaţie a
icladi
a volumic.
date
în
at
e exc
liz ei, rgie mrii
cli uti
 Debitmetru cule câmp electromagnetic
că ata da i, matat liz
(impr
- funcţionează
co cl es te
lzi la legii lui Faraday:
nstpe principiuli cli cli
date ic
ice, ata
ejuri
un conductor care se deplasează printr-un
intee, la
mile,
C
co
re m unei forţe electromotoare
câmp magnetic ru este supus m care depinde de viteză.
at
ns mat rve in co
planu
cti
- un lichid conductor traversează u ati
senzorul ice, în care ntii s-aterile
generat un câmp electromagnetic; se
ns
ei,
măsoară tensiunea
ec
4. icm
indusă
0 e,at
in
O ce
şi se deduce
,
inte
rve
viteza. rece r u
const
nte,vructie
m
 Debitmetrul vortex hi in e
ori
te O
ntii tipa i,at
pa i te rece nt ori
echip
- măsoară frecvenţa de formare
r 2 a turbioanelor în re
avalul unui perturbator de curgere; această
m rv ii
finCO nte, de i amen
v vitezei fin ∼ Re ) , deci a debitului.
1/2
frecvenţă este en o măsură a
3. e ali 2 de
en curgere
tipa (mai exact,
utilire
tul)
tul
- formarea turbioanelor
) Co tii
0 sent,detectează re
cu
re ajutorul unui zarecMo alisenzor de temperatură sau prin alte
mijloace. M co de a dele ,
efi m ce
ii ntco
utili ene
re ul
 Debitmetru cuoultrasunetec cie p nt zare rgiee,efi
d nt e, dire
i) ti cie
- emite ultrasunete de 2.mare o
e intensitate ti
aîntr-un lichid, care circulă mai repede în sensul
curgerii decât el opus ei.0 ntul zi pa ene M ntct
p
arul
ul
- senzorul A transmite un e,
tot
ultrasunet re care
rgie
va fi
C ode totde
receptat adânsenzorul B şi se măsoară timpul de
di ti
al ţi de i)
elu d <10 cime
parcurgere tAB; apoi se inversează de rolurile
M senzorilor şia=Σ al se măsoară timpul tBA.
re p
pi a ut l e de%
1.
- diferenţa dintre cei doi timpi ar od
reprezintă o măsurăInautvitezei ∆ h curgerii de fluid, dacă se iau în
ct er g. ili pi Peret
considerare diametrul 0 conductei,
e
de za elu
grosimea peretelui il erconductei, grosimea izolaţiei şi viteza
C d a. re l ver COele
sunetului în lichid, în materialul ri conductei şi în izolaţie.
iz de subs
< e a In s arri olulu
al
Cauzele erorilor de 1 măsurare ut statice
cla en şi
ver remediile Uti eloral i2,sunt:
il er liza a claPode debitmetrului
 pierderi interne0în debitmetre dir → reglarea s sau înlocuirea a pe
0. izii) gi reae dirm
 perturbaţii locale % ale curgerii
0 ar → Uti
ei inserarea izo de porţiuni
enen ii) Podedrepte de conductă
sol
e liza laţi
) modificarea
 curgere turbulentă - aD → rgier
nr. Reynoldsaape prin modificarea φ -lui
M rea e ei giD sol
 curgere bifazică C accidentală
0. e es →o filtrare,
ene codezaerisire, purjare în amonte de aparat
cr la eies Ni
O
 cunoaşterea imprecisă 5a densităţii
n
d →rgi nd
utilizarea cla ) cr vel
altor
x
surse/aparate
erie
gire el ei en D dir ie ul
e Mre sol
2 la s
eia ul
cla y = E o
, ) cl I (co a ulu
ad n
dir ax B d
nsu cl i
VB e +b mulead
m M iri A v adâncimea=Σ
Sa A
5.2.4 Măsurarea ariei şi volumului oi Vadâncimea=Σ (co
∆ hanvelopei tota l iri O
clădirii
ePeretele
nsu
rci
l de
a d B rssubsolului na
∆ h u i
pera
Aria anvelopei clădirii(i -Peretele A - reprezintă mul suma ene tuturor
l (i ariilor elementelor de construcţie
emAsubsolului Podeatota pe sol de re
perimetrale ale clădirii, prin care au loc pierderile ba de căldură,
rgie m
Inor şi anume :
x lpr Podea pe U Podeal pe
sol desol ,
 suprafaţa opacă a pereţiloruej exteriori;
VPodea ene ză
pr
mal
A AB petil Nivelul
sol ene n ej
 suprafeţele adiacente
adâncimea=Σ ∆ rosturilor
uri
nu l Nivelul deschise rgie
solului şi/sau
Sa închise; ă
rgiavuri
mi iz rci
 suprafeţele
h ferestrelor şil uşilor
D exterioare,
Ile, solului ar
, precum şi eale
utili mi pereţilor exteriori vitraţi şi ale
Aer
Peretele
luminatoarelor; 1 ene na zata
npl ea rgia rle, i
 suprafaţa
subsolului E
planşeelor de
A
peste
v an ultimul e
adânci leg
nivel, sub la pl
terase;s
Podea pe sol nu mea= ată
utili con an n
 suprafaţa B
Podeaplanşeelor
pe sol euri ultimul
del peste n nivel,
Σ ∆ h de
zata sumUuri s
sub poduri;
le
atortile u
er şi laPerete
 suprafaţaNivelul A
planşeelor de2peste r pivniţe înc
subsoluri
le neîncălzite;
cocond
 suprafaţasolului
plăcilorOîn contactA gi
s cu solul; subsol
adâncimea=Σ con ălz ii lico fi
nu Unst ens∆ h la ei sum
ului ire finaznst
pe l tirusupraPeretele c
la ator Podea li, aru
ra cti subsolului
coe rcti i
3
liei,faţa clsol iipe sol 4.
re A Podea pe Podea
fina fici eei, e
interi a
n nu zec Podea pe sol li, pe sol 0
 re fici
rpa solului ehi t
m 4 elul tota pa
al e m (c ent
solu 3.
n
l de m Ae
piereen
a en on ul
ă
A
-5 tul
e su lui 0
tota derirtul r
) cu solul;
 suprafaţa pereţilor în contact m l de al g)
e
 suprafaţa planşeelor
n
M
care delimiteaza
e
ul pier în
cladie inferioară, de exterior (la bowindouri,
clădirea la partea
r M
0 ro
ganguri de trecere, etc.);
to deri irii) i ex
gd
tal al 2. lo
 suprafaţa pereţilor şi a planşeelor
i ieel care
de separă
en
clad 0 volumul ce
Desa dclădirii, de spaţii adiacente neîncălzite
sau mult mai puţin încălzite, precum şi de spaţii având
irii) cri clelalte destinaţii, etc.
5 iul
Aria anvelopei nse determină er în vedere exclusiv
având s
ere aulsuprafeţele interioare ale elementelor
s ldi gi Des
de construcţie perimetrale,
u
ignorând
are
interiori structurali şi nestructurali,
1 clct
e,
existenţa
cri 1.
elementelor
a ddi
precum şi planşeele
en ere 0
C
de construcţie interioare (pereţii
cla irre intermediare). Ariile care alcătuiesc
f se determină
anvelope unei clădiri
i 0 aC
 ariile pereţilor se calculează
astfel
er
gi
:
a
d pe baza următoarelor
cla
dirie ct
i (c izol
C
dimensiuni:
O
c < a (im o O aţie
 pe orizontală, pe ir diri
i baza1 dimensiunilor
e 1
ut interioare prej
alen <pereţilor
2con exteriori sau ale celor de la
rosturi; 5 ili i 1
e uri s den
(c 0 za (im 0. milla
COs
0
u primul
 pe verticală, între n faţa superioarăo % a pardoselii
ta adâncime 0 de nivel încălzit, până la tavanul
prej e, m % y2 =
ultimului nivel încălzit.
t n la a=Σuri∆ h pla ul ax
-
toCo+b
 ariile tâmplăriei exterioares C 2 se iau în Peretele
co calcul
mil pe baza nuridimensiunilor nominale ale golurilor din
0 u subsolulu 0.
pereţi; A m O
ns izolaţie
i
izolaţieu condens
e,
pla 5
le ta
conl cina
C m
Sar
 ariile orizontale (terase, planşee sub Podea pe
poduri, strud O
planşee p
peste subsoluri, plăci pe sol, ş.a.) se
e 2
calculează pe baza dimensiunilor
ul condens
to 2
m y solnuri
= ax
conturului
at le
Sarcina
+b
de interior al
de
o
pereţilor care alcătuiesc anvelopa;
5 ta y = ax +b Podea pe ctie e baz
r
 în cazul suprafeţelor înclinate, l
or bază con
, la determinarea
Sarcina de sol i, e ăz
suprafeţelor
2
orizontale şi verticale se va ţine
ii Sarcina
stru
Nivel echin Sar
seama de această î înclinare.d Sarcinafi legată
bază
ul ctiede pa er cina i
,

izolaţieclădirii - 3 e m na ţ
condens n
Volumul V - ereprezintă i,
volumul me gi lega
delimitat
legată de solulu
li,încălzire
echi ntul mpe contur de suprafeţele perimetrale
care alcătuiesc anvelopa clădirii,0 reprezintă e,
volumul încălzit i
tă al clădirii, cuprinzând atât
y = ax +be T
n încălzire
a co 4.0
i pa ) e
încăperile Sarcina
încălzite
de direct e(cuer elemente 4.0 ef de me încălzire), câtaaşi încăperile încălzite indirect (fără
de
Mn încă
elemente bază x
de încălzire), dar
m
gi la
x
e, acest
care ici
en
căldura
3.0
ntul pătrunde
oder lzir gprin pereţii adiacenţi, lipsiţi de o
termoizolaţie semificativă. În sens ) se consideră ca făcând parte din volumul clădirii:
Sarcina
c pe
e 3.0 tu M
An elugi ex.
cămări, debarale,
legată de vestibuluri, ra holuri de intrare,ul casa lscării, puţul liftului şi alte spaţii comune.
n izolaţiel
a
Mansardele,încălzire e
precum şi încăperile
tu 2.0 od încălzite
de lato subsol, 1 ut a
la temperaturi apropiate de temperatura
predominantă ra
4.0 a clădirii, seexinclud
D
er condens
în elu dir il 4.0
.
gi y2.0 = axvolumul
+b izolaclădirii. ectizD
An
s tal
a E Sarcinadede l ul
Nu se includ în volumul clădirii te : 1.0 ţie
dir 2 CataE
 încăperile C
3.0 cu temperaturi
ri
oa
ut bază pi
ilBmult1.0 mai
Sarcina er mici
cond
ect An
ens decât <1
ul
temperatura
laB3.0 predominantă a clădirii, de
exemplu camerele de pubele izA ; de
 verandele,2.0
O
precum şi
ră
[o at
balcoanele
a
legată de
O ri 0.0 ax
încălzire
alşi
yC= 3
logiile,
<1 An chiar
0c
% oînAsituaţia în care ele sunt închise cu
n O
tâmplărie exterioară. C] lape 0.0 4.0 cl-0.5+b 0 ul s pe
adâncimea=P c ra Sarci 2.0
OBSERVAŢII: 1.0 Σ ∆h a re -0.5 ad na % 4 C u ra
O Peretele r on iri
O mre
 La clădirile cu terasă,
subsolului
în cazul
n în
3.0 care de
i) casa-5scării se atn
ridică peste cota generală a planşeului
terasei, pereţii exteriori a or
solai sacesteia se consideră
bază ca elemente
2Podea pe m C o or 1.0 ale anvelopei clădirii.
u m D Sarci 2
 La clădirile
0.0 cu acoperişetînclinat,
Podea pe sol în situaţiiile
na O 0 în care casa
ri
m scării continuă peste cota generală a
mal 2.0 es
planşeului podului, Nivelul
ca elemente
ată delimitatoare,
legat spre i,exterior, se consideră pereţii dintre casa
al
-0.5
soluluirisauo acoperişul
scării şi pod şiCplanşeul cr de peste 2 5 fiV
casa scării.
i A 1.0 ie ă de n ăBA
 La casa scării de la parter, precum şi la holurile de mA
intrare
V 0.0 în clădire care au planşeul inferior
c ri încăl al
O i
e re ,
denivelat, determinarea o volumului aşi a ariei10
zire anvelopei, i, Bprecum
e şi a ariilor tuturor elementelor
fi r 4.0 a -
de construcţie care 2 separă
n aceste spaţii,
cl Anulm1 de subsol şi cde
A aerul
r exterior (pereţi, planşee, rampe,
n
podeste), se face cu luarea st al în 0.0
consideraţie
a Anul 2 15 a acestei o 0.5
denivelări.
r i, -0.5 i Anuldi1 Anul 3 xefV
Anul 2 3.0a ic ABi
C u c n Anulri3 Anul 4 ie n
o
5.3 PROCEDURĂ PENTRU VERIFICAREA ct o s Anuli 4 -5 x 020UNEI nt INSTALAŢII TERMICE /
ECHIPAMENT m TERMIC ie ef u-5 (i 0 52.0 Dul us
i ic f
Anul 1 p ie
5 m10 1525 Etota f
(e
nt 10
i pr
15 20
Anul 2 o
fi ej D
1.0 Bl i
Anul 3 ul c 20 25 30
30 E 30
d
Anul 4 z Aeconc
ci ur
to 25 i
 l n conden 0.0 la eAn
5 10 ţ ec ilea exterioară
a exterioară
s oA Te perer
d n1
, 1 y [=-0.5 C] aredsupr
o
15 hi t Anul[ C] ul
i e Parametri ax Omp
pa pl Parametr nor tAnafaţ
er
20 25 pi i Anul ii2 +bper era
a m an3 tur maia ul 2
Din ce 30 en seA
er întâlnescAnul Sarcina
în ce mai mult constructi ur contoare
constructare de
lăenergie
inteAn termică (căldură), cu construcţii
al
sofisticate Temperatura
şi afişaj electronic
tel
d
care
ei
Anul 4 de bază a
porileieifurniza
nor exttemperaturi Aul 3
AearioaAnşi debite atât pe partea agentului
cl
exterioarăg ere -5 0Sarcina
rdirăeîn
termic cât şi pe or co ma
[oC]partea apei calde de
i (eficienta5 consum.
(eficienta
10 legată
Acesta
eri este special cazul clădirilor racordate la
sistemele Parametrii
centralizate . alr
de, termoficare.
echipamentensechipament
Lală oar
instalaţiile ul 4
aferente unei clădiri, există însă şi
co 15tr elor, de
Ae ă rir -5
posibilitatea a lor,
determinăriief in situ a uccantităţii
cl încălzir [oCde căldură pentru încălzire respectiv pentru
a î coeficientul
constructiei 20 25 i)
coeficientu r i
prepararea(eficienta
apei calde . de consum.
ici 30detiel totale de ]
nD 0
î
echipamentel en n
di total
i, 4.0 Pa
es n
Parametrii care trebuie măsuraţi pentru
Temperatura
ri pierderi pierderi
al colectarea al
adâncimea=Σ ∆de h date sunt enumeraţi mai jos. Simbolurile
or, tu eccladirii,
se deduc din schema generală i)e a exterioară
cladirii,
unui schimbător i ra de căldură
us 5 reprezentat alăturat, unde indicele
Peretele
Anul
coeficientul
„1” corespunde
total deagentului cald,
l sarcina
iarbaza)
hi
[oC]
indiceledesarcina
„2”
de m
n
subsolului
1 corespunde e
cf agentului rece.
to
D x Parametriipabaza) 3.0 Podeas et
pe sol
i x 10
pierderi al tal mPerforma Anul
Performa
constructie 2u rii
Podea pe sol ri
cladirii, de ec en
nta nta Nivelul e
sarcina de pi s i tu 2.0 Anul f co soluluicr c
baza) er c e a cladirii
energetica
(eficiental) energetic 3
i ns i 15
Performant de ri echipamente
M a a Anul tr ee
e
a) La instalaţiile / echipamentele
izolaţie ri e s de
lor, încălzire
(utilizari ale 1.0
cladirii 4 c uc
na 20
cls
a o
condens al coeficientul
energiei, -5 i
C
energeticade ducere rşi de întoarcere
 temperaturile (utilizari tie
ale agentului t termic primar (dacă este cazul):
d e
C a 25
y = ax +b
cl e total
date de ale 0 i
' '' a cladirii el
T1 , T1 Sarcina ad pierderi energiei,
de a climatice, al n d
(utilizari ale
 temperaturile
energiei, date
bază
de ducere
iri
i,
O cladirii,uldate0.0 t (ef
interventii
clşi sarcina
de întoarcere
recente, dide
climatice, O
5 iciale agentului A ir 30 termic secundar (ale apei din
' -0.5
Sarcina ii
climatice,
instalaţia V
interioară legată de
de
a tipare
sa încălzire):
baza) derT interventii
2 , T 2
'' ent
10 er Te
interventii
 debitulrecente,
agentului B încălzire
termic
rc d Performan
utilizare earecente, A eccazul):înmm erat
15 a (i mp
in primar
ir energiei)
ta (dacă tipareeste de 1
tipare de 4.0 ii O ct er hip p ura
 debitulutilizare
agentului aA
a
termic secundar: Modelul
energetica
de (i aInvers C
m 2 20 am
utilizare a
e reOexte
 pierderea energiei) V
de presiune amonte-aval
ba m 2
cladirii
Utilizarea
energiei)
faţă
Modelul înde 25echipamentul
ent
x
ju rioa termic ∆h1,2
Modelul B 3.0 (utilizari ale elo ri 2
la e
za p ră
energiei Invers
b) La instalaţiile
Invers /Aechipamentele ) re date de preparare
energiei, <Utilizarea 30 r,a apei ce caldem [de o
C]consum
cladire co il Pa
 temperaturile
Utilizarea V 2.0 de P ducere
juC climatice,şi de xperat
1 întoarcere
energiei
Tem
efi s
alee, agentului termic primar / încălzitor:
energiei
' '' la er ri (consumul 0 plC
ra
T1 , T1 Ointerventii
total de la cladire ce ura
cie
cladire
 (consumul
AB
1.0
temperatura apei reci:energia
fo
r
m
il tipare
%Anul
recente, (consumul
energie,
' , temperatura
2 T2 detotal s
Anul de
ioară
C
exter1
2
ntu
l
a O
apeincalde
me
trii de consum: T ''
2
m e, utilizata con
O
total de utilizarela a tot u 2
debitul agentului m
a termic primar [/ C]încălzitor:
C
o
 energie, pl energiei)
consumatori
Cenergie,Anul
energia
AnulPar
3 al
4
ri 1 str
a m i2finali,
debitul de apă rece:
 energia nt C Modelul
in O -5
utilizata
de le uct
utilizata la 0.0 a n coeficientul amelapie
debitul de apă caldă
 consumatorii u de
-0.5 e ri total
o Invers O
consum:consumator
0
de ii 2finali,
Utilizarea
trii m 2ies , ≠ ode m
rde c Ciei
o
 2in numai în cazul existenţei unui
(efi
rezervor
finali, n le m pierderi
energiei al 5 cons ri
coeficientu
la truc al O n cien
co 2st m
coeficientul
 pierderea de presiune amonte-aval p cladire
er c cladirii) faţă, 10de
l total de echipamentul tatermic ∆h1,2
total de n tiei cla C r echip
g o o Descrierea 15
pierderi al
pierderi alde rezultatelor,
Pentru prelucrarea (consumul
se elimină
m O
(efic dir
valorile u pa
aberante din valorile măsurate, iar din
cladirii) ns
cladirii
et n total de 20 2 ii, cladirii) O ct me o
valorile rămase, se calculează media
st z statistică
Descriere ienta(aritmetică) pentru fiecare parametru măsurat.
Descrierea la ic energie, 25echi
(imprejurim C sar ie ntelz
Dacă s-aucladirii măsurat su debitele a r i planurile30pamdebitele
ile,
energia a a cladirii cin 2
i, or, de apă se calculează obţinând
u volumetrice, O masice i
densitatea(imprejurimil
apei din a
pr tabelele dectproprietăţiţ
constructiei,
utilizata (imprejuri
la Tempe
termo-fizice,
entel a la e temperatura
coe medie a curgerii.
af cl echipament
consumatori
i finali, planurile
mile,
x ratura
or, 2 de c ficiţ
e, planurile
Căldura constructiei,
cedată
ie ul)
i
a i, cald, Q1 , şicoefi ba Co hi de agentul rece, Q2
aţ de agentul respectiv căldura
exterio i preluată
ent
a di acoeficientul
Modelul izolaţie
constructiei
[oC] za)
arăcient mp ul
în cazul unei instalaţii (sau echipament)
echipamentul e total de , termice condensse calculează a cu:
in Anul ri 1 direct Para ul Pe pa tota

( )
) D
c pierderi echipament Co
y
al metrii = ax +b m l de
Anul i2 ' total rf
Modelul ∑
Q1 = te m 1Anul⋅ c p ⋅3T1 −hiT1'g ' ∆τ [J] C
cladirii) ul) de
p Descrierea
m
Sarcina
constr or de bază oe pier
g
direct
ri
citiri Anul 4 (u . <10% Modelul m legată dez nt deri
a Euctiei p
Sarcina
pierd
oa -5 til0 ul al.
=
Q2<10% ră
C
∑ iz ' '
(
m aCO'
m 2 ⋅ c5p ⋅ T2 e− T(imprejurimi
ar
2 ∆τ2,m )
cladirii direct
=axη ⋅ Q
B C
eri

al an
încălzire
(eficieno
1 [J]
cladi
. planurile rii, z
ta 4.0 ta
)i clad
ţ
M
a
citiri 10 le, irii,
i nt
D echipa en
<10% .
CO2, 15 al ul constructiei,
sarci
mentel i er io sarc
max
20 e
25 ) echipamentu EA
CO
na
or, 3.0
de ţ ge ad ina
D 30 en M l)
B
2,
coeficimax
bazai tic
e de
Modelul l baz
E Temperatu o
er D
entul a
O ) 2.0aa g a)
ra
gi d A
direct total de
Perf u Per
C E
B p
ei,
exterioară e Operapierder cl .l
 te ar cladirii,
OperarParamet normală sarcina
rii
cli u
CO
e Aener . iri
i
.i nta
e normală m l Aer2,nmax degeti
Oper r ene
constructati d o baza)
ca
aa (ut e rge
Aer iei insuficare 0.0
Integrarea seinsufici
face fie automat
ce
ide cătreD r
ient un Perfor
clad
contor
. iliz c tic
,
normală-0.5 ari de căldurăa (prin scăderea citirilor la un interval
ales de timp), ent
(eficienta
fie folosind
echipamenAer înr E m manta
in înregistrări simultane
irii
Aer t a
ale pe intervale ∆ τ de timp. Raportul Q2 / Q1
al energ (utili en cla
reprezintă randamentul
Aer în telor, te eV
instalaţieiB din punctul
insufi de C vedere al transferului de căldură dintre
exces
rv c
coeficient −
ă etica a
zari erg V dir
cele două fluide. Diferenţa en tB1
Q Q 2AA cient
cladiri
însumează
ale toate pierderile
ii de căldură prin pereţii
exces ul total de
insuficienţi izolaţi aipierderi COAer
schimbătorului
tii
al
i ener
şi aie conductelor
Opera
iei,
dat
B
de< distribuţie
(util dintre punctul de măsură şi
C giei, e
schimbător.
CO cladirii,re
sarcina ce
A
în
re
O ri ale
V normală
(utiliza
r date
cli
1izar
A i ale
V0ene
de climse
Puterea termică abaza) unuintechipament
B 2 termic
energie macalculează ca medie aritmetică a fluxurilor
O
termice corespunzătoare
2 e, <A CO
circuitului
Perform
Aerexces
primar, atice
ii, date
respectiv
tic
%rgie
secundar:
B
1 insufic ,
2 climati

P=
Q1 +COQ 22
anta
pa
energetic
re
ti
V0Compoz CO
n inter e,
ce,
ients venti int
interve erv AnulV
A i,
1 CV cli
date
Compozi
2 aa %
AB Aer în
iţiauntiii
de O ent Anul 2B Omat
Pierderea de ţia cladirii ut circuitul g.a. frecente
rece2 ii Anul 3 ABice,
formă de U
sarcină pe
g.a. (utilizariili C
excesprimar
i,CO nte,
tipare
/ secundar se determină cu ajutorul unui tub în
VB rec AnulA4 2inte
tipar 2 V
ale za
∆p1,2 = ( ρlm − ρ) g ∆h ,
energiei, re
O CO de
c e de
Compo
utilizar
i A 10
-5 ent
e,
utiliz tip
15
0
B
5
20 ,
rve
ntii
date a e aziţia
25a 30 A rece
climatice,en
2 O eenergie
Vare are mnte,
unde lichidul manometic „lm” poate fi 2apă sau mercur. Tuburile de legătură cu prizele de
B de [oC]VA tipa
g.a.
Temperatura
ni) ener exterioară
interventii
er
presiune pot fi umplute cu apă sau
co, aer. Pentru
CO2 tMode giei) uşurinţa calculului, se precizează valorile:
recente,gi AParametrii
uti coare
tipare deei 3 n liz3 de
ρ Hg = 13590 ρm
kg / )ma , de ≈ 1000 V
Compoz lul
kgconstructiei
A/ m
B
, ρaer ≈n1,utili 2 kg / m3
utilizare apa Mo are
energiei)M ns A del
iţia Inver(eficienta
a dexzare
a s
echipamentelor, nsa
Modelu o la e
g.a. Bul en
Utiliz
coeficientul total la ene
de
su Inv erg
În cazul încercărilor lefectuate
Invers d la mai multe debite de apă, valorile măsurate pentru ∆p1,2 şi m 1,2
Utilizareel
prx r areapierderi
ers
energi
iei
sarcina
) de
al
baza)
D
cladirii,su rgie
pri) celor mai mici pătrate:
se modelează printr-o curbă a u deafregresie
VB î obţinută Utili prin metoda
aţ A Performanta
ei la M af M
energieib1l,2 zare
energetica acocladirii
∆Vp1B,2 = a1,2 la
⋅ mcladire nd Ea od
cladir o aţ
A 1,2
I D
a V n ea
(utilizari ale energiei,
V (consumul
in B ener de ens elu
(regresie liniară n te Alog ∆p =(consu
pentru: log
co + b ⋅ log m )in l
dateaclimatice,
lu la te
B total de giei
su B In
v Eri mulnd interventii recente,
l
A energie,
energia e oa V AB
e VBtotal
ens
Aclad
la
tipare
de de utilizare ari
In pra oaver
energiei)
energie
V
5.4 PROCEDURĂ AB
utilizata rla ră
PENTRU DETERMINAREA x V la ve
, su faţ ră s
Modelul RANDAMENTULUI
ire Invers
A Uti CAZANULUI
consumato s B B rs aenergiei
rii finali,U
Pentru determinareacoeficient
randamentului cazanului,
cA utilizat
energia
(con
pra Utilizarea
sum Ut se int
măsoară
la cladire liza
următorii parametri:
faţ
 apa eV consu
til a la
ul ili eri de O rea
 debitul de apă: Vapa
ul total de sau
iz A m V a(consumul total oar
BA ABtotal za energia p ene
pierderi al
 temperaturilecladirii) a
apei la intrareV şi ieşire s de
energie,
int
matorii
din re
utilizata la ă Tein , rgi
cazan: Ties
re eri
finali,
ener
 consumul de
Descrier
combustibil:
condens la ea
a
condens
O B coefici
laV C
sauoar
gie,
p A comb ăener comb m
a
consumatorii
coeficientul
en total
r
finali,
ade
ei
la
e e suprafaţaentul pierderi er al r cla
cladirii)
 compoziţia cladirii
suprafaţagazelor de ardere: CO , total
n
interioară (imprejuri r interioară
er a
VA
B
O
O gia
2 , NO
de
Descrierea
pierder
utiliz gix , SO 2 , C H y , Tga , Tamb , ∆p
e x dir
cladirii
n
(imprejurimile,
i alata ei e
Dacă există cazane în exploatare,
mile,
gi
se va verifica eficienţa o
arderii; în acest scop, se va prevedea un
planurile r condens
laplanurile
cladirii la constructiei, (co
racord cu un ştuţ de diametru ei e 10 mm peechipamentul)
traiectul evacuăriir nsu gazelor de ardere către coş; se
racordează la ştuţ un
constructie
analizor de O
gazela )pentru
cons cl
prelevarea unei probe de gaz ce va fi supusă
i, la n Descri
umat ad
suprafaţa Modelulm mul
ulterior unei analizeechipamen
pentrucl determinarea compoziţiei.
orii
erea iredirect a tota
Analizorul de gaze este un instrument
o interioar
portabil, fie de tip tul)
Orsata(cur treceri ămultiple
2cladiri
final prin baloane
l l de cu lichide ce dizolvă diferenţiat
diversele componenete Modelugazoase),
di m fie de tip
i,
(co C
electronic ă şi celule chimice care reacţionează la
ene
i ns <10%
prezenta diverselor componenet condens la coefi
gazoase dinum gazele. A rgie
Gazele detectate sunt relativ puţine la
l re a
suprafaţa(imprej
cient ,
număr. Celelate se pot însă
direct(c deduce C urimile
cunoscând
l interioară ul
ul compoziţia
CO2, eenechimică a combustibilului utilizat la
ardere. on
C ă ,
Oplanuri
total
tot max rrgia
su A al
Încercarea/verificarea<10%cazanului
m
de
se face înle următoarelede
D utili
condiţii:
e 2 pierd zata
ul constru
eri al
en E i la
CO2, to r ctiei, erg ncon
ma
tal
cladi
echipa ie, B
C mentul
rii) ssum
de
i Des
en A uator
 D er mMode ia
normală
rea fina
i li,
gi s lul uti
E e, u
p clad
Aerliz insuficient
ccoe
en odirect
irii ata
B er f Aer
C la în exces
i fici
z stabilizare;
(imp eent
 A gide 1-2cizile pentru
după o funcţionare
 în condiţii cât mai
rejur co
<10%
a
apropiate
Oper
i
nul COi imile permanent;
de regimul
CO
ns
tota
tl de
pe∆oh durată are
de minim
ut
4 ore
ţ , 2, um
adâncimea=Σ
 adâncimea=Σ
adâncimea=Σ
∆h
∆ hadâncimea=Σ
normală e (comb.
∆ilih adâncimea=Σ
gazos,
∆ h i plan
atolichid
O sau solid
2 pier
pulverizat) şi de 6 ore la comb.
solid arsadâncimea=Σ
pe ∆
∆∆ hgrătar).
adâncimea=Σ h
adâncimea=Σ ∆ h ∆ h Peretele h ∆ h ∆ hza Peretele
adâncimea=Σ ∆ h ∆ hurile rii
n ma fin CO A deri
adâncimea=Σ
Peretele Peretele adâncimea=Σ
adâncimea=Σ
adâncimea=Σ Peretele adâncimea=Σ
Peretele
Peretele Peretele
subsolului subsolului
 cu
Peretele
subsolului
un
Peretele
Peretele
debit
subsoluluiAer
Peretele
de apă
Peretele
subsolului
ta subsolului
constant
Peretele
t în
a
limita cons
a ± 3%. 2 al
subsolului subsolului
subsoluluiPodea pe Podea
Podea pe sol
Podea pePodea
sol pe sol
sol subsolului
subsolului
pe sol
subsolului subsolului
Podea pe sol
Podea Podea
la Podeasubsolului
insufi
pe sol pe sol
solsol co PodeaPodea
pe sol truct ali,
Compoziţia g.a. e
iei,x co la presiune
clad
sol Podea irii) constantă, H inf , se determină
Podea pe Podea Podea
pe
pesol
pe sol
Podea Podea
solpe solpepe pe solpe sol
sol pe Puterea calorifică inferioară
sol pe sol a combustibilului
Podea
Podea pe sol Podea cient
pe
Podea pe sol g echi efi
Podea pePodea
Nivelul
sol
Nivelul Nivelul
Podea
solului
solului STAS 5269
conform
solului
PodeaPodea
pe
pe sol
Podea
solpe
Nivelul
Aer
Nivelul
Podea
solpe sol solului
A
ns Nivelul
usolului
(comb. lichizi,
solului D
gazoşi) r
Nivelul solului
Nivelul solului Nivelul Nivelul
Nivelul Nivelul
solului
soluluisoluluiNivelul
solului solului
Nivelul solului . pam ciesau STAS De 3361 (comb. solizi). Consumul de
combustibil se poate determina m e prin cântărire E ntu (dacă î
este combustibil solid), cu ajuroul unor
rezervoare calibrateîn at
(cronometrând
a entul
timpul
scr
) del golire), sau cu ajutorul unui contor etalonat în
prealabil pentru tipul exces or r
de combustibil . B
folosit. Mo tot n ier
al ea
ii
î Adel de
CO
Calculul randamentului global al cazanului: fi
na
n Q
ulO pie
cla
e dir
apa apaii⋅ ( Ties − Tin )
li, Q perar
dir rde m
 ⋅ c
ηcazan O =co apa ardere e 100
ect =
ri x (imH 100 [%]
2 Q Q combnorm al m comb
ef ardere inf
CO2iciηe      C
η ală cla c prej
uri
en transfer ardere <10 dir
Randamentul global al cazanului
Compo tu x
depinde
Aer
de %ii)
eficienţa
e mil
e, de pierderile cu gazele de ardere
arderii,
ziţia Vins
evacuate la coş şi de pierderile
l
to c prin suprafeţele
BA
s
exterioare ale
ufi De
placazanului.
g.a. V
CO
nuri
tal e
de C
cie sc
nt rie
B le
con
Parametrii calculaţi pe baza analizei gazelor pi sde ardere sunt: A 2 re
er Aer Octie stru


Pierderea de căldură din de gazele de V
Concentraţia de dioxidride carbon (COîn C
ardere
2)
, a
VA(qA)
Bcl i,
echi
ad
O
B
 Excesul de aer (λ ) al
cl exc m
iri O
pa
 Concentraţia de dioxidadde sulf (SO2A) me
V
es a
i
ntul
 Randamentul arderii (η iri ardere) (i 2)
i)
O
De reţinut că în focarele mici proporţia
B
Ade NO
mp
C M
xla NO2 este întotdeauna
rej cam aceeaşi (97% NO, 3%
D uri
condens la od
NO2). D
es 2
V
Relaţiile de calcul cele maicruzuale pentru
suprafaţa
E mi
coeficientul de
O elu
C exces de aer sunt următoarele:
VB A interioară
le,
O l
A ie O B2 pla dir
CO2 max % 21
λV= sau nu λ = ect
21 − ( O2 % + 0,5 CO% )
re C B
B 2 % + CO%
CO
a
CO A2 ril 2

C
cl COO2, O2, şi CO
Oe
Relaţia dintre excesul A de aer, Comdincogazele de ardere
per este deosebit de importantă. Ea
este exemplificată prin a
schema de
2 dependenţăpo de mai
C Se<1evidenţiază astfel că operarea
jos.
V are nst
izolaţie
izolaţie izolaţie
izolaţie cazanului este izolaţieAB di izolaţie
optimă atunci
izolaţie
izolaţie când conţinutul de
ziţ
nor ruc
CO din o 0 de ardere este maxim, iar cel de
gazele
izolaţie condenscondens
izolaţie
izolaţie
izolaţie izolaţie
condens izolaţie
ri condens
2 %
condens CO
condenscondens zero. condens
condens
y = condens
condens
condens condens condens mal
ia
tiei m
= ax +by = ax +b ax +b y = ax +b i yC = ax +b ,
y = axyy+b
= ax +b y
y == ax
y
ax =
+b
+bax
y =+b
axy =+baxy +b
= ax +b y = ax +b c ă p
Sarcina
Sarcina
Sarcina
de bază
de bază
Sarcina
de bază de bazăSarcina
Sarcina
de bază
(i Sarcina
de bază
Sarcina o
de bază
de bază g. ec C
Sarcina de bazăSarcina
Sarcina
Sarcina
Sarcina
Sarcina
legată de
deSarcina
de
legată bază
de
bază
de
încălzire
bază
delegată
bază
încălzire
Sarcina m de Sarcina
încălzire
Sarcina o
de de
legată bazăAer hip
a.i am
încălzire o
Sarcina
Sarcina legatălegată
Sarcina de de încălzire
încălzire
legată Sarcina de legată
Sarcina dem
legatăîncălzire
de încălzire
n O
4.0 4.0 de4.0încălzire
Sarcina
Sarcina
Sarcina legată
Sarcina
legată
legată
4.0dedelegată
încălzire
încălzire
de încălzire
încălzire
pr 4.0Sarcina legată de încălzire z
4.0 4.0 4.0 4.0 4.0 4.0 4.0ej
4.0 p4.0 d n ent i 2
condens ur e ul)
o s
ţ ,
3.0 3.0 3.0 la i 3.0 n
3.0 3.03.0 3.0 3.0 3.0 3.0
3.0 3.0m z3.0 s uM
suprafaţ f o i
a ile i la
a m
2.0 2.0 2.0 , 2.0 i de
2.0 2.02.0 2.0 2.0 2.0 2.0
2.0 interioar
2.0pl ţ2.0 s c lu
ă u
an i p i l g
a
1.0 1.0 1.01.0 ur 1.0
1.0 1.01.0 1.0
1.0 1.0 1.0 1.0 a 1.0 ra e di
ile . x
co fa n re
ţa t ct a
0.0 0.0 0.00.0
ns
0.0
g in .
0.0 0.0 0.0tr
-0.5 -0.5 -0.5-0.5-0.5 -0.5 -0.5tie a <1r
BA
-0.5 -0.5 ri
i, o V 0
E
.
ec ar B în
% B
hi ă A
pa ex A
m V C O
en ce
BA
per
O
tu
l)
s are
nor
C
2
M ma
o , lă
O
Anul 1 Anul 1 Anul 1 Anul 1
dAnul 1Anul 1 Anul 1
Anul 2 Anul 11 Anul 1Anul 1 2AeAnul
Anul 1 1 AnulAnul
Anul 2 Anul 2 Anul Anul 2 1
elAnul 2Anul 2 Anul 3 Anul Anul
Anul3 mAnul22 Anul 2Anul Anul
2 3 Anul 2r 2
Anul 3 2
Anul
uAnul 3Anul 3 conde VAnul 3
Anul 3 Anul 4O Anul Anul
Anul4 Anul
33 Anul 3Anul 3 4 Anul 3 AnulAnul 4 3
-5 0 5 10 l Anul15 4Anul
Anul
4
204 ns la2 AnulaAnul
25 30
Anul 44 Anul
4 Anul
4 4
Anul 4 Anul 4
0-5 0 105 15 -5
10-5 015 525
-5
20 10030
25 15 530 20 20 15
10 25 25 30
2030 i 25 30 SCHIMBURI
-5 -5 510 20 supraf B
-50 5.5 05 PROCEDURĂ
5 -5 -5 1015
-5 00-515020 PENTRU -5525010
550 Temperatura
20 105 10
d 025 515
DETERMINAREA
30 1510
-5 5
15 1020
30 15
0
20
Temperatura 10 15
20CO 25
5
2520 15 25 o10
exterioară 3025
30 NUMĂRULUI
20 30
[o1530
C] 25 20 30
o 25 DE 30 DE
Temperatura
exterioară exterioară
aţa
[ o
C] Temperatura
[Temperatura
C] exterioară
Temperatura
n [ C]o exterioară [oC] o
AER PE ORĂ Temperatura exterioară [o
C] Temperatura exterioară [
exterioară C] [o
C]
Parametrii Parametrii
Parametrii constructiei
constructiei constructiei
Parametrii Temperatura V exterioară
irconstructiei
Parametrii Temperatura
Temperatura
o
Temperatura
[ C]Temperatura
constructiei
interi2
exterioară
x exterioară
exterioară
o
exterioară
A[[ C]
o
C] [ C]
o o
Temperatura
[ C] exterioară [ C]
Parametrii constructiei
Parametrii constructiei
Parametrii
Parametrii Parametrii
Parametrii Parametrii
constructiei
constructiei constructiei
constructiei constructiei
Parametrii constructiei s
Parametrii
(eficienta constructiei
echipamentelor, Această ede(eficienta
coeficientul
procedurăde total de pierderi
urmăreşte alcoeficientul
cladirii,
determinarea Vsarcina de baza)
(eficienta
(eficienta
(eficienta
(eficienta
echipamentelor,
echipamentelor,
echipamentelor,
coeficientul
echipamentelor,
(eficienta
Performanta
(eficienta
coeficientul
(eficienta (eficienta
total
coeficientul
(eficienta de
echipamentelor,
echipamentelor,
coeficientul
total
(eficienta
pierderi
echipamentelor,
energeticaechipamentelor,
total ade
total
pierderi
B
echipamentelor,
coeficientul
pierderi
cladirii
al
echipamentelor,
al(eficienta
coeficientul
pierderi
cladirii,
coeficientul
coeficientul
al total
oară
echipamentelor,
cladirii,
cladirii,
al sarcina
Co
coeficientul
sarcina
echipamentelor,
total
de
total
cladirii,
coeficientul
de
pierderi
sarcina
total
de baza) de
total
pierderi
de
de
al
de
pierderi
sarcina
baza)
de
total
pierderi pierderi
de
coeficientul
cladirii,
baza)
al
baza)
pierderi
cladirii,
al sarcina uurmătoarelor:
al cladirii,
de total
cladirii,
de
altotal
cladirii,
sarcina
deal
de
sarcina
pierderi al de
sarcina
cladirii,
sarcina
baza)
pierderi
de baza)
de
baza) sarcina de baza)
cladirii,
de
sarcina
baza)
al baza)
de baza)
cladirii, sarcina de baza)
PerformantaPerformanta

(eficienta
energetica
Infiltraţiile
echipamentelor,
a Performanta
energetica
de cladirii
aer a cladirii
prin
Performanta ct energetica
coeficientul
Performanta
elementele energetica
total
componenete
a
de
a cladirii pierderi
energetica
cladirii
al
ale
cladirii,
a cladirii
clădirii
sarcina de baza)
Performanta energetica
Performanta (utilizari a
energetica cladirii
Performanta
Performanta
Performanta
a cladirii Performanta
energeticaenergetica
energetica
a cladirii energetica
Performanta
a cladirii
a cladirii am cladirii
energetica a cladirii f
(utilizari (utilizari Performanta
ale
ale energiei,
ale energiei, date energiei,
date
climatice,
energetica
(utilizari ale C
date
climatice,
interventii
(utilizari
climatice,
energiei,
A a
ale interventii
cladirii
(utilizari
recente,
energiei,
interventii
date climatice,
ale
recente,
tipare
date derecente,
energiei, tipare
climatice, utilizare D detipare
interventii
date climatice,
aainterventii
utilizare
a interventii
energiei) Bainterventii
de utilizare
recente, tipare
energiei)
recente,
a energiei)
derecente,
iutilizare
tipare
utilizare
derecente,
a energiei)
tipare
utilizare a de utilizare a energiei)
energiei)
(utilizari
(utilizari aleCota
ale energiei, de
energiei, aer
date(utilizari
climatice,
date
(utilizari proaspăt
aleinterventii
(utilizari
climatice,
ale
(utilizari
energiei,
ale energiei,
ale
energiei, introdus
(utilizari
recente,
interventii
energiei,
date
date ale
climatice,
date într-o
tipare
energiei,
recente,
(utilizari
date
climatice,climatice,de incintă
utilizare
climatice,date
interventii
tipare
ale climatice,
interventii
energiei,
Modelul
interventii de p
interventii
utilizare
recente,
recente, clădirii
energiei)
recente,
date
Invers a
tipare
recente,
climatice,
energiei)
tipare tipare
de
de recente,
tipare
utilizare
de
interventii tipare dea utilizare
Modelul Invers de utilizare a energiei)
utilizare de autilizare
a energiei)
a energiei)
energiei) energiei)
tipare a energiei)
Modelul ModelulVInvers Invers InversE Modelul
Modelul Modelul A Invers
Modelul Invers
c Invers
 Neetanşeitatea globală Utilizareaa Modelul
unei
Utilizarea clădiri.
energiei
Invers
Utilizarea
energieiModelul
Modelul
la cladire
Modelul Modelul
o Utilizarea
energiei
Utilizarea
la cladireInvers
Invers Invers
la cladire Invers
energieiUtilizarea Modelul
la cladire energiei Invers la cladire
Utilizarea
Utilizarea <energiei la Utilizarea
energiei cladirelaUtilizarea
Utilizarea cladire
Utilizarea B
energiei
energiei Utilizarea
energiei energiei
la
la energiei
cladire
la
cladire energiei
cladire
Utilizarea
la la cladire
icladire laenergiei
cladire la cladire
(consumul total de energie,
(consumul totalenergia
deBcu utilizata
energie,
(consumul la
energia
total consumatorii
zlafinali,
utilizata
de energie, la finali, V coeficientul
consumatorii
energia utilizata finali, total de pierderi
coeficientul alcoeficientul
total cladirii)
de pierderi aldebitul
cladirii)
(consumul
(consumul
(consumul
total de Schimbul
total
energie,
total dede
de energie,
energia
energie,
energia
utilizata
energia
aer(consumul
al clădirii
utilizata
la
(consumul
utilizata
la consumatorii
total
1
consumatorii de
total
la consumatorii
mediul
energie,
finali,
de său
finali,
energia
energie,
coeficientulexterior
coeficientul
utilizata
energia total
coeficientul
este
la
utilizata
detotal
consumatorii
pierderi eallacoeficientul
total
lacaracterizat
de pierderi
consumatorii
consumatorii
de pierderi
al
finali,
cladirii) prin
cladirii) finali,
al cladirii)
raportul
coeficientul
finali, total
coeficientul dedintre total
pierderi
total de
de
altotal
pierderi
pierderi al cla
cladirii)
al
decladirii)
(consumul
Descrierea
Descrierea orar
total
cladirii de
de (consumul
energie,
Descrierea
Descrierea
cladirii
(consumul
(consumul
aer schimbat
(consumul
energia
total
cladirii
total
cladiriiDescrierea total
deutilizata
de energie,
total
de
energie,
Descrierea
şi volumul
Descrierea
energie,
de
la energia
energie,
consumatorii
energia
cladirii (consumul
Descrierea
A
cladirii
energia
clădirii:
utilizata
energia
utilizata
cladirii
utilizata
finali,
total
la
cladirii
n ≡
utilizata
la
V  A
consumatorii
de coeficientul
energie,
consumatorii
consumatorii
i / V
la consumatorii
energia
finali,
total
finali,
[h -1
],
finali,
de
utilizata
coeficientul
pierderi
finali,
coeficientul
numit n
lacoeficientul
al
număr
consumatorii
total
cladirii)
total total
de
de
de pierderi
total
de finali,
pierderi
de
pierderi
schimburi
al
pierderi
al coeficientul
cladirii)
al
de
cladirii)
al
cladirii)
aer
cladirii)
pe oră.
pierderi a
Descrierea cladirii Descrierea
(imprejurimile,
Descrierea
Descrierea
(imprejurimile, Descrierea
planurile
cladirii
cladirii
cladirii
planurile
(imprejurimile,
constructiei,
cladirii0
constructiei,
planurile
Descrierea
(imprejurimile,
echipamentul) echipamentul)
constructiei,planurile
aer
cladirii cald
echipamentul) O
constructiei,
A
echipamentul)
(imprejurimile, planurile constructiei, echipamentul)
(imprejurimile, ţ t de infiltraţie pentru o clădire sunt:
(imprejurimile, Tehnicile
planurile
(imprejurimile, principale
constructiei,
planurile
(imprejurimile,
(imprejurimile,
(imprejurimile, de
echipamentul)
(imprejurimile,
constructiei,planurile
echipamentul)
planurileplanurile %Vplanurile
măsurare
(imprejurimile,
planurile
constructiei, pentru
constructiei, constructiei,
planurile
(imprejurimile,
constructiei, constructiei, estimarea
constructiei,
echipamentul)
echipamentul)
echipamentul)
Modelul pe planurile echipamentul)
echipamentul)
Modelul caracteristilor
echipamentul)
constructiei,
Modelul echipamentul)
Modelul
Modelul Modelul Modelul
B Modelul
i.- Tehnici bazate pe presurizarea Modeluldirect
direct (depresurizarea) i
Modelul
Modelul
direct ra Modelul Modeluldirect unei clădiri Modelul
direct (porţiuni de clădire) cu
direct
ajutorul unui ventilator. C
directA direct
CC C caCnoC
Cunoscută a direct
direct
re direct
testul uşii direct A direct
C C suflante,
direct
C această metodă permite
C C C C C C
determinarea variaţiei debitului OB <10% <10% <10%
<10% <10%
volumetric de
r <10%
<10%
aer
<10%
cu
<10% <10% er<10% <10%
diferenţa de presiune
<10%
dintre interiorul
şi exteriorul clădirii ∆ p. Se fac măsurători g<10% mde debit deîn aer pentru câteva valori diferite ale
CO CO CO CO2, a dependenţei V ( ∆p ) de
CO2,CO
2
∆ p şi se caută o formulă de 2,aproximare
CO m ax 2,max CO
CO.2,(prin
al
maCO
x CO regresieCO 2,max CO numerică) CO max
aaxx2,max2,max e m a x
max 2,max 2, 2, max
forma următoare: ă 2,m
2, m 2,max
,
D D aD cD
D D
Vaer ( ∆p ) = C ⋅ ∆p n
D D . AD D D DoE x D D
E E E E
m
E E
B EEr E End Ece E
e
E
Valoarea reprezentativă corespunde B B unei diferenţe deB presiune ∆B p = 50 Pa :
aB
c
B A BB B BeA B s
B B
n50 ≡ Vaer ( 50 ) / Vclad o
An Operare A A A A A
Operare normală
Operare normală A normalăA Ai A As n A
OperareOperare Operare
şi
normalănormală
ea
Operare normală
normală
determină
Operare
Operare Operare clasa
OperareOperare
normală
normală de
normală x
Operared normală
permeabilitate C
normală
normală Operare normală (cf.
Aer insuficient
Aer insuficient
GT 032/2001).
nAer insuficient l Aer insuficient
Aer Aer e insuficient
insuficient
Aer insuficientAer Aer Aer
sinsuficient
insuficient
Aer insuficient
Aer
insuficient insuficient Aer insuficient
AerAer Aerîn excesAer
înîn exces
ii.- Aer
în
exces Aer
Tehnici
Aer
în
exces
Aercuîn
exces
Aer
Aer
în Aer
în
exces
gaz
excesîn
în
Aer
exces
trasor în exces
exces Aer
D exces
n
în O
exces
Aer
s(indicator).
în exces
în exces
Aer insuficient
Schimbul de u
a
s aer prin clădire se estimează prin
( )
COCOCO CO
COCOCO
τ f u
COCO
monitorizarea în timp a concentraţiei l C a unui gaz injectat la interiorul clădirii. Gazul trebuie
CO
COCO CO
să fie inert, inofensiv şi să se aamestece bine cu aerul. De obicei, se foloseşte hexaflorură de sulf i p
r
sau protoxid de azot. E Os O O O2 c O O O
u2 O2 2 OO i O Oa 2O2 2 O2 2O
a) Dacă debitul de gaz trasorCO
B p
2
CO
introdus2după2momentul CO e
22 2 f2
CO iniţial CO
este nul,
2
atunci n =
1 C0
ln ,
CO a CO C
2 CO τ C ( τ)
r 2 CO22 VB CO CO CO CO CO
2
Compoziţia A n 2 g.a. ţşi Vclad
2 2
2
Og.a. 2 2
Compoziţia Compoziţia
a Compoziţia g.a. g.a. g.a.
2
unde Co este concentraţia Compoziţia Compoziţia g.a. g.a.
iniţială de V gaz indicator
t Compoziţia Compoziţia esteg.a.volumul clădirii.
A
Compoziţia
f
g.a.
CompoziţiaCompoziţia
Compoziţia g.a.
a Compoziţia g.a. g.a.g.a. Compoziţia g.a.
b) Dacă se menţine constantă concentraţia B C de gaziindicator
2 prin introducerea continuă a
a
A V A adâncimea=
n
Oţ gaz
unui debit de gaz Vpgaz a, atunci n = Σ ∆h
t
Peretele C
VA e⋅ C
V
clad
B e
er i subsolului
ri pe solo
n dificil de implementat.Podea
Ambele metode prezentatea sunt Pentru
o pe solm
o estimare a valorilor posibile r
re tpe oră, se poate consultaPodea
pentru numărul de schimburi Tabelul 2.2.
n e a
Nivelul p î
r
o ri
r o
solului
ă o n
m a
z e
al r con i
V V ă ă den
ţ x
V V
 A V V BAA A VA A sup
V V eV
B ţa Be BB a
V V V
V V V V V rafa
rB B B
B BB B B B B
A AA
A A
A
A A A
A A A
A
A inte s
VA VPROCEDURĂ rioaA DEFECTELOR g DE IZOLARE TERMICĂ A
V
VA VAB
B AB
5.6
B AB
VAA VA VA B
V
ANVELOPEI
VAV DE INVESTIGARE
BB B B UNEI
AB VA
iVA
C
n VAB PRINrăMETODA TERMOGRAFIEI
BCLĂDIRI
B . (ÎN INFRAROŞU)
a
vizualizează şi reprezintă distribuţia u O
Această procedură ares la bază standardul SR ISO 6781/1995. Metoda termografiei
de temperaturi pe suprafaţa. testată. Principiul metodei
constă în faptul că neregularităţile f în proprietăţile termofizice ale elementelor de construcţie,
precum şi mişcarea aeruluii de o parte şi de alta a peretelui sau prin perete conduc la
neuniformităţi c pe suprafaţa structurii. O
condens condens
la condens laale
la suprafaţa
suprafaţa
temperaturii
suprafaţa
condens
interioară interioară
la
interioarăsuprafaţa
icondens interioară
la suprafaţa interioară
condens la suprafaţa
condens interioară
la Distribuţia
suprafaţa
condens de
condens condens
temperaturi
interioară
condens
la la
condens suprafaţa
lapesuprafaţainterioară
suprafeţe interioară
determinată prin metoda termografiei ajută deci la
condens la suprafaţa
la suprafaţa
la suprafaţa
suprafaţa interioară
interioară
condens
interioară interioară
la suprafaţa interioară
e 2
detectarea neregularităţilor termice datorate, de exemplu defectelor de izolare (punţi termice),
nadâncimea=Σ ∆ h
umidităţii şi infiltraţiilor/exfiltraţiilor de aer prin elementele de închidere ale anvelopei clădirii.
t Peretele
Aparatura este sofisticată şi scumpă, necesitănd o pregătire atentă pentru a o putea folosi corect.
subsolului
C adâncimea=Σ ∆ h
Un exemplu de astfel de termogramă Podea pe sol este prezentată mai jos, împreună cu fotografia clasică
A Podea pe sol
a aceleiaşă părţi de clădire. Culorile deschise sunt asociate cu
O Peretele
temperaturi mai ridicate ale
subsolului
Nivelul solului
suprafeţei, indicând pierderi e termice locale mărite.2 Podea pe sol
Podea pe sol
r Nivelul solului
C VB
î o
n m A
p V
adâncimea=Σ
B
e o ∆h
A
izolaţie
Peretele
z
x i
condens
Podea
VA
subsolului
y = ax +bpe sol
c ţ Sarcinapedesol
Podea
B
Nivelul
bază
e i solului
Sarcina
s a legată de
încălzire
C g 4.0
.
O a 3.0 nd
co

. ens
2.0 la
O su
pra
2 1.0 faţ
a adâncimea=Σ ∆ h
Peretele
int subsolului
C 0.0 eri Podea pe sol
oar
O adâncimea=Σ ∆ h -0.5
Podea pe sol
ANALIZA ŞI PRELUCRAREA DATELOR
Peretele
Nivelul solului ă
2
subsolului
6.1 METODE DE ANALIZĂPodea
ENERGETICĂ
pe sol
izolaţie
Podea pe sol
C condens
Nivelul solului
Se prezinta pe scurt unele tehnici de estimare a consumului de energie, folosite in mod
oy = ax +bcladiri pentru
obisnuit de catre expertii pentru V a determinaizolaţie
economiile ce pot rezulta din
Sarcina de bază
m
aplicarea unor masuri de conservare a energiei. condens
Metodele existente de analizare a consumurilor
Sarcina legată de BA y = axenergetice)
+b
pîncălzire
de energie (aplicate in cadrul asa numitor audituri sau analize variaza mult in
complexitate si exactitate.o 4.0 V Sarcina de bază
Pentru a selecta metoda potrivita de auditare energetica,
expertul/auditorul trebuie saz ia in considerare mai B multi factori,Sarcina
care legată de încălzire
includ: rapiditatea, costul,
A Anul 1 4.0
i 3.0 Anul 2
V Anul 3
ţ Anul 4 3.0
 a 5
10 2.0
1.0 izolaţie
15condens
g 20y = ax25 1.0
versatilitatea, posibilitatea de
. reproductibilitate, sensibilitatea, +b precizia si usurinta in utilizare.
Exista sute de modalitati si metode pentru analizareaSarcina 30
energiei,de care sunt utilizate in intreaga
a 0.0
lume pentru a se prevedea posibilele economisiri
Temperatu
co in cadrul
bazămasurilor de conservare a energiei.
ra
. -0.5 nd Sarcina
exterioară 0.0
In general, abordarile existente de analizare en a legată
energiei
o de pot fi clasificate fie in metode
[ C] -0.5
directe (inainte), fie in metode inverse (inapoi). s In abordarea
încălzire directa, asa cum o vedem descrisa
Paramet
la pe descrierea
in Figura 6.1, estimarile de energie se bazeaza fizica a sistemelor constructiei,
su rii4.0
precum geometria, amplasarea, detaliile de constructie, construc si tipul de sistem si operare IVAC
(incalzire, ventilare si aer conditionat). Majoritatea pr modalitatilor detaliate existente de simulare
af tiei
a energiei urmeaza metoda de simulare a abordarii directe. 3.0 In abordarea indirecta, asa cum se
aţ (eficienta
vede in Figura 6.2, modelul de analiza a consumurilor de energie
echipamen incearca sa deduca parametrii
a
reprezentativi ai cladirii (precum coeficientulin V altelor,G totalului
2.0 de pierderi al intregii cladiri,
sarcina de baza a cladirii, sau teconstanta coeficientde timp a constructiei)
ul total de
folosindu-se utilizarea existenta a energiei,
Anul 1 vremea ri si orice
1.0 alte date relevante ale performantei.
pierderi al
In general, modelele inverse sunt Anul mai 2putin oa complexe ca
cladirii, formulare
izolaţiedecat modelele directe.
condensAnul 1
Totusi, flexibilitatea modelelor inverse Anul 3este in mod sarcina
ră tipic limitata
de de formularea
Anul
parametrilor
reprezentativi de contructie si de exactitatea
Anul 4 datelor debaza)performanta y = ax +b 2
a constructiei. Majoritatea
V -5 0.0 Anul 3
0 5 Perform
modelelor inverse existente se bazeaza pe modalitati de analiza de regresie Sarcina de bază
Anul 4 (precum modelele
10
izolaţie15sau pe
grade-zile cu referinta variabila),
B 20 abordareaanta -0.5
integrata-5in Sarcina
0 legată5 de 10parametrilor
identificarea
constructiei. condens30
25 energetic încălzire20
15 25
y = ax +b exterioară
A Temperatura aa 4.0
30
V Sarcina de[oC] bază cladirii Temperatura exterioară
Parametrii
B Sarcina legată de încălzire (utilizari [oC]
constructiei ale 3.0
A 4.0 Parametrii constructiei
(eficienta energiei,
V (eficienta echipamentelor,
echipamentelor, date
climatice,
2.0 total de
coeficientul
A 3.0
coeficientul total de pierderi al cladirii, sarcina
pierderi al cladirii, interventii
de baza)
B sarcina de baza) recente, 1.0
2.0
Performanta de 1 Performanta
tipareAnul
energetica a cladirii utilizare
Anula 2 energetica a cladirii
Fig. 6.1. Abordarea directa a unui audit energetic
energiei)
Anul 3 (utilizari ale energiei, date
(utilizari
1.0 ale energiei,
Printre aplicatiile frecvente ale abordarilor directeModelu sau inverse
Anul sunt:interventii
4 climatice,
0.0 verificarea economiilor
date climatice, recente, tipare de utilizare
de energie ce apar propriu-zis prin masurile
interventii recente, de l economisire
Invers
-5 a
0 a energiei)
-0.5 energiei, diagnosticarea
defectiunilor la echipamente si testarea eficientei
tipare de utilizare a sistemelor
Utilizare
5 energetice din cladire.
a Modelul Invers
c 0.0
energiei)
Tehnicile de auditare energetică pot folosi fie abordarile 10 15
cu Utilizarea
simulare energiei
staţionara,
energiei la fie cele cu
o Modelul Invers
-0.5 20
simulare dinamică. In general, modelele staţionare sunt suficiente
la cladire cladire pentru analizarea
n Utilizarea
performantei cladirii pentru un anotimp
energiei la
sau un an. 25
Totusi, 30 (consumuldinamice
modelele pot fi necesare
cladire (consumul total de energie,
d Temperatur
pentru a evalua efectele tranzitorii ale sistemelor energetice
total de din constructii, precum sunt cele
energia utilizata la
e (consumul total de a exterioară
consumatorii finali,
intalnite la sistemele de nstocare a energiei sau
energie, energia utilizata la elementele
energie,o de control
[ C] coeficientul pentru optimizarea
total de
pornirilor. s la consumatorii finali, energia
Parametripierderi al cladirii)
coeficientul total de utilizata la
la i
pierderi al cladirii) consumato Descrierea cladirii
s riiconstructi
finali, (imprejurimile, planurile
Descrierea cladirii
constructiei,Anul
u ei 1
coeficient echipamentul)
p (imprejurimile, planurile Anul 2
ul(eficienta
total de
r constructiei, Anul 3
echipamentul)
pierderi al
echipament Modelul
Anul 4
af Anul 1 cladirii)
elor, direct
aţ Modelul
Anul 2 Descrier
coeficientul -5 0 5
a direct
Anul 3 eatotal de 10 C15 20
in C
Anul 4 pierderi
cladirii al 25 30
<10%
te -5 0 5 10 cladirii, Temperatura exterioară
<10% (imprejuri
ri 15 20 25 sarcina de
mile, CO2,[oC]
baza) Parametrii max
o 30 CO planurile
a 2,max
Temperatura exterioară [oC]
Performa constructiei
constructi D
r D constructiei
Parametrii ei,nta E
(eficienta
ă energetica echipamentelor,
echipamen
(eficienta echipamentelor,
E
coeficientul total de
a cladirii
tul) B
coeficientul total de
Modelu
(utilizari ale pierderi al cladirii,
 A energetica date Operare normală
Performanta
Performanta direct
Operare climatice, Aer insuficient
energetica a cladirii
a cladirii C
interventii
normală
(utilizari ale energiei, date recente,
<10% Aer în ale
(utilizari exces
energiei,
date climatice,
Aer insuficient
climatice, interventii
CO
tipare de interventii recente,
recente, tipare de utilizare a
Aer în exces
energiei)
CO
utilizare a
2,ma
energiei)
tipare de utilizare a
energiei)
CO
Modelul Invers
Fig. 6.2 Utilizarea
Abordarea inversa
energiei
Modelul
Modelul Invers
la a unui audit energetic 2
Invers
x
Utilizarea
O
cladire CO2 energiei
O
Tehnicile de analiză a energiei D
Utilizarea la
sunt în mod obişnuit grupate în trei cladire
categorii:
2 de energie,
(consumul total energiei la Compoziţia g.a.
CO2 la
energia utilizata E
cladire
(consumul total de
energie, energia
 metode bazate pe indicatori consumatorii finali,
Compoziţia g.a.
coeficientul total de
B
(rapoarte), care sunt (consumul
abordari de tip pre-auditare,
utilizata la bazate pe
total de
densitatile de energie/ costuri care sa permita o evaluare rapida a performantei constructiei;
pierderi al cladirii) Aconsumatorii
energie,
finali,
coeficientul total de
Descrierea
 metode inverse, bazate fie pe simularea cladirii
stationara, fie Oper
pe
energia cea dinamica;
pierderi al cladirii)
(imprejurimile, planurile are
utilizata la Descrierea cladirii
 metode directe, care constituie ceechipamentul)
constructiei, mai adesea normală
baza programelor pe computere pentru
consumatori
(imprejurimile,
simularea consumurilor de energie.
Modelul i finali,
Aer planurile constructiei,
direct coeficientul
insufi echipamentul)
6.1.1 Metode bazate pe indicatori C total de
ciental
pierderi Modelul
Metodele bazate pe indicatori nu<10%sunt metode Aer propriu-zise
cladirii) directenergetică,
de analiză ci mai
curând abordări de tip pre-audit pentru determinarea energiei specifice sauCindicatorilor de cost
Descrierea
CO2,
ai clădirii. Aceşti indicatori de energie/cost
max încladirii
ai clădirii sunt apoiVB comparaţi
<10% cu indicatori de
(imprejurim A
performanţă de referinţă (denumiţi uneori repere) obţinuţi
D
caracteristici majore. Indicatorii de consum energetic pot
exces de la multe alte clădiri cu aceleaşi
ile,oferi informaţii
V COpreţioase referitoare la
CO
VB 2,max
unele probleme potenţiale ale clădirii,
A E
cum ar fi scăpări
planurile
în sistemul de B
conducte de apă/abur, sau
ineficienţa sistemului de climatizare,
V B consumuri de
sau
constructiei,
A D
apă mărite. Mai exact, densităţile de
echipament
consum de energie sau indicatorii energetici
BA ai clădirilor O
sunt
ul)
2
utilizaţi
VA pentru: E
Modelul B
 a determina dacă se consumă A prea multă
Operare CO
energie şi dacă
normală un audit energeticB ar fi util.
direct
2
de performanţăAenergetică a clădirii.
V Aer insuficient
 a constata dacă s-a realizatAun Compo
B anumit nivel prestabilit C
Aer în
Dacă nu, indicatorul de energie exces
poate fi utilizat pentru
ziţia
<10% a stabili Operare
reducerea consumului de
normală
energie, necesară atingerii nivelului propus.
CO
 a monitoriza evoluţia consumului de energie alCO
g.a.
clădirilor
2,max
Aera insuficient
şi stabili eficacitatea şi
profitabilitatea oricărui program de management energetic întreprins
O Aerlaîn
condens
D exces
post-audit.
suprafaţa
interioară
CO
Pentru estimarea unor indicatori 2energetici sau de cost coerenţi, se construiesc baze de
CO2 indicatorii de Ereferinţă, sunt necesare date pentru
condensalaestima
date foarte mari De regulă, pentru
sute şi mii de clădiri similare.suprafaţa interioară
Compoziţia g.a. B O
2
Indicatorii de energie sau cost sunt rapoarte pentru A care numărătorul şi numitorul sunt
Opera CO2
anumite variabile specifice. Pentru indicatorii de performanţă energetică, variabilele prezente la
numărător pot fi: re Compoziţia g.a.
normală
 Consumul total de energie al clădirii (incluzând toţi utilizatorii finali), în kWh sau Gcal.
Aer
 Consumul de energie per utilizator final existent în clădire (încălzire,ventilare, iluminat...)
insufic
 Necesarul de energie (kW) V ient BA
Pentru indicatorii de cost, se foloseşte de regulă VAer în
la numărător o valoare monetară (mai
ales pentru cheltuiala pentru energie sau pentru exploatarea B întregii clădiri). La numitor se pot
folosi mai multe variabile, potrivit tipului de clădire exces
A şi a scopului urmărit prin calcularea
cost sunt: VB B
CO
indicatorului. Câteva dintre variabilele potrivite pentru numitorul indicatorilor de energie sau
VA
A
 Suprafaţa sau volumul clădirii (aria încălzită sau volumul O condiţionat)
V 2
 Utilizatorii clădirii (în clădiri de uz colectiv,
B precum hoteluri, şcoli)
CO2 VB
 Grade-zile (cu temperaturaAde referinţă de 20oC) A
Compoz V
VA iţia
B B
g.a. A
condens
la
 a
interioar
ă
condens la suprafaţa
 Unităţi de producţie (în special pentru unităţile manufacturiere, restaurante)
interioară
De regulă, pentru a obţine indicatorii de energie, se folosesc valori anuale sau sezoniere.
Se pot considera însă şi valori zilnice sau lunare. Variaţiile lunarecondens la
ale indicatorilor de energie
reprezintă adesea caracteristica clădirii. suprafaţa
interioară
In general, pentru a se obţine indicatorii energetici, se folosesc valori anuale sau sezoniere. Pentru
ca valorile obţinute să fie semnificative, sunt necesare o analiza şi o sortare riguroase a datelor. Este
V
important, de exemplu, să se ia în considerare efectele climeiBAşi ale funcţionării clădirii atunci când se
estimeaza indicatorii energetici. Tabelul 6.1 ilustreaza catevaVjaloane de indicatori energetici, considerate
medii din punct de vedere al statisticii făcute pentru un mare număr B de şcoli din Regatul Unit al Marii
Britanii. Ar trebui subliniat faptul că valorile specificate trebuie
A utilizate numai ca indicatori orientativi de
consum energetic tipic pentru astfel de clădiri. Jaloane mai precise, funcţie de clima din zonă, de tipul de
VA
sistem IVAC şi/sau de mărimea clădirilor, pot fi obţinute printr-o B sortare şi mai detaliata a informaţiilor
din baza de date.

Tabelul 6.1
Indicatori (jaloane) de performanta pentru scoli
[kWh/m2 pe an]
Tipul de scoala Ratingul de eficienta a energiei
Buna condens
Suficienta Slaba
Creşă < 370 la 370-430 > 430
Primară, fără piscină la < 180 suprafaţa
180-240 > 240
interior interioară
Primară, cu piscină la < 230 230-310 > 310
interior
Colegiu, fără piscină la < 190 190-240 > 240
interior
Colegiu, cu piscină la interior < 250 250-310 > 310
Colegiu, cu dotari sportive < 250 250-280 > 280
Specială, fără camin < 250 250-340 > 340
Specială, cu camin < 380 380-500 > 500
Sursa: Biroul pentru Eficienţă Energetică –Broşuri asupra eficienţei energetice in clădiri - Regatul Unit al Marii Britanii

De remarcat faptul că, dacă tipul de şcoală nu este specificat, simpla considerare a unui
indicator de 375 kWh/m2·an poate conduce la trei concluzii diferite.

6.1.2 Metode de modelare inversă

Metodele folosind modelarea inversă se bazează pe datele de performanţă existente ale

clădirii pentru a identifica un anumit set de parametri caracteristici. Metodele inverse pot fi
valoroase pentru creşterea eficienţei energetice a clădirii, ele putând servi la:
 detectarea defecţiunilor, prin identificarea perioadelor de timp sau sistemelor energetice cu
consumuri de energie anormal de mari,
 obţinerea de estimări ale economiilor de energie prevăzute în urma aplicării unui set de
măsuri specifice,
 verificarea economiilor energetice rezultate ca urmare a unor modernizări.
Pentru estimarea, pe baza datelor experimentale, a parametrilor reprezentativi ai clădirii
şi/sau sistemelor sale (cum ar fi coeficientul de sarcină al clădirii sau randamentul sistemului de
încălzire), se folosesc de regulă analize de regresie. În general, modelele inverse staţionare se
bazează pe date culese lunar şi/sau zilnic şi includ una sau mai multe variabile independente.
Modelele inverse dinamice sunt de regulă dezvoltate pe seturi de date orare sau sub-orare, fiind
capabile să redea efecte tranzitorii, cum ar fi cazul clădirilor unde inerţia termică mare întârzie
încălzirea sau răcirea spaţiilor interioare.

Modele inverse staţionare

În general, aceste modele caută să identifice relaţia dintre consumurile energetice ale
clădirii şi parametrii dependenţi de climă, cum ar fi temperatura medie exterioară (lunară sau
zilnică), gradele-zile sau gradele-ore. După cum s-a menţionat mai înainte, această corelaţie se
face utilizând metode statistice (bazate pe analize de regresie lineară). Modelele inverse
staţionare sunt aplicabile numai pentru estimarea pe termen lung a consumurilor finale de
energie. Ca urmare, pentru a putea susţine analiza de regresie, datele despre consumurile de
energie sunt colectate pe perioade mari de timp (un sezon, un an). Avantajele principale ale
modelelor staţionare inverse sunt:
 Simplitatea: modelele inverse se pot baza doar pe câteva seturi date obţinute, de exemplu,
din facturile de energie ale clădirii.
 Flexibilitatea: modelele inverse staţionare au o paletă largă de aplicaţii, fiind valoroase
îndeosebi la estimarea consumurilor de energie la clădirile rezidenţiale şi clădirile comerciale
mici.
Modelele inverse staţionare se recomandă în special pentru măsurarea şi verificarea economiilor
de energie apărute în urma modernizărilor. Există modele simplificate bazate pe metode grade-
zile, care pot fi folosite pentru a determina impactul energetic pe care îl au anumite măsurile de
eficientizare energetică. În continuare, se prezintă pe scurt două astfel de modele inverse
simplificate:
i. - Metoda cumulativă grade-zile, care constă din corelarea - folosind o analiză de regresie
lineară – a consumurilor energetice cumulate ale clădirii cu gradele-zile cumulate (folosind o
temperatură de referinţă de 20oC). Figura 5.3 ilustrează conceptul de bază al metodei
cumulative grade-zile.

1000000
Consumul cumulat

800000
[kWh]

600000
400000
200000
0
0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500
Grade -zile cum ulate

Fig. 6.3 Aplicarea tipică a metodei cumulative grade-zile

Se exprimă consumul cumulat de energie cu ajutorul relaţiei:

G
Einc = 0 ,024 × × Vclad × I × GZ inc [kWh] (6.1)
ηinc
unde:
Einc,lun - consumul cumulat de energie pentru încălzirea clădirii [kWh]
G - coeficientul total de pierderi raportat la volumul clădirii [W/m3.K]
η inc - randamentul mediu sezonier al sistemului de încălzire
Vclad - volumul încălzit al clădirii [m3]
GZinc - grade-zile cumulate pentru încălzire (raportate la 20oC)
I - factor de corecţie ce ţine cont de efectul reducerii programate a sarcinii termice (de
exemplu, pe timpul nopţii sau pe timpul week-endului); dacă nu este reducere de
 sarcină, atunci I=1.
Această metodă este folosită în unele ţări europene pentru a monitoriza variaţia consumului de
energie al clădirilor pe timpul sezonului de încălzire. În particular, abordarea grade-zile
cumulativă permite vizualizarea oricărei modificări a consumului energetic survenită în urma
măsurilor de modernizare, prin panta curbei de regresie lineară. Orice îmbunătăţire a
performanţelor termice ale clădirii (cum ar fi îmbunătăţirea izolaţiei termice sau creşterea
eficienţei sistemului de încălzire) va reduce panta.

ii. –Metoda grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă, care foloseşte analiza de regresie
lineară pentru a stabili temperatura de echilibru a clădirii. Anexa A include detalii legate de
metoda grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă şi de determinarea temperaturii de
echilibru a clădirii. Metoda stă la baza mai multor instrumente de analiză şi produse de
software, cum ar fi ANAGRAM (“Analyse GRAphique Mensuelle des consommations"),
dezvoltat în Franţa de GDF (Gaz de France) pentru a estima consumul lunar de energie
pentru încălzire din clădiri.
Se reprezintă grafic, prin puncte, consumul lunar de energie pentru încălzire, funcţie de gradele
zile lunare raportate la temperatura interioară de calcul de 20oC.

400
Consum lunar de energie

350
300
250
[kWh]

200
150
100
50
0
0 100 200 300 400 500 600 700

Grade-zile lunare

Fig. 6.4 Aplicarea tipică a metodei grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă

Se exprimă consumul lunar de energie cu ajutorul relaţiei:

G
Einc ,lun = 0 ,024 × × Vclad × I × [GZ inc ,lun − ( 20 − Tech ) × N ]
ηinc
[kWh] (6.2)
unde:
Einc,lun - consumul lunar de energie [kWh]
GZinc,lun - grade-zile încălzire pentru o lună (raportate la 20oC)
Tech - temperatura de echilibru a clădirii [vezi ec. 2.8)].
N - numărul de zile din lună
G, I, Vclad , η inc au aceeaşi semnificaţie ca în ec. (6.1).
Pentru corelarea consumurilor lunare de energie cu gradele-zile lunare (raportate la 20oC) este
necesară rularea unei analize de regresie lineară, folosind numai date din sezonul de încălzire.
Dreapta de regresie (desenată punctat în fig. 6.4) intersectează abscisa în GZinc,lun,0. Temperatura
de echilibru rezultă din condiţia [GZinc,lun,0 -(20 - Tech) ⋅ 30] = 0. Panta dreptei de regresie este
dată de exprsia 0,024G⋅ Vclad⋅ I/η inc. Dacă se cunosc volumul clădirii şi randamentul sezonier al
instalaţiei de încălzire, se poate determina coeficientul total de pierderi termice, G.

Modele inverse dinamice

Modelele dinamice inverse pot fi folosite pentru estimarea variaţiei consumurilor de
energie, pe baza datelor colectate pe perioade scurte (o săptămână). În general, un model invers
dinamic este bazat pe un model termic al clădirii care foloseşte un set specific de parametrii, de
regulă identificaţi prin aplicarea unei forme de analiză de regresie lineară. Spre deosebire de
modelele staţionare, cele dinamice cer un grad înalt de interacţiune cu utilizatorul şi cunoaşterea
în detaliu a clădirii sau sistemului modelat. Astfel de modele sunt sofisticate şi stau de regula la
baza unor softuri specializate.

6.1.3 Metode de modelare directă

Modelele directe sunt în general bazate pe descrierea fizică a sistemului energetic al clădirii. De
regulă, aceste modele permit determinarea consumurilor finale de energie, precum şi estimarea
oricărei economii de energie survenită în urma aplicării măsurilor de conservare a energiei. În
continuare, se descriu câteva din metodele de analiză energetică directe existente.

Metode directe staţionare

Metodele directe staţionare sunt în general uşor de folosit, iar majoritatea calculelor pot fi
executate manual sau cu foi electronice de calcul. Se pot distinge două astfel de metode tipice:
metode grade-zile şi metode de interval.
i.- Metode grade-zile ce folosesc grade-zile sezoniere calculate la o temperatură prestabilită (temperatura
interioară de calcul de 20oC sau temperatura de echilibru) pentru estimarea necesarului de încălzire al
clădirii. În mod obişnuit, aceste metode nu sunt potrivite pentru calculul necesarului de energie pentru
răcire. Cu toate că metoda grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă este mai precisă, metoda
grade-zile pentru încălzire, bazată pe temperatura de referinţă de 20°C, este folosită încă în Europa
pentru clădiri rezidenţiale şi comerciale.
Metodele grade-zile permite estimarea consumului sezonier de energie pentru încălzire, cu
ecuaţia 5.3.
0,024 ⋅ G ⋅ Vclad ⋅ f ⋅ GZinc ( Tref )
F= [kWh] (6.3)
ηinc
unde:
F - consumul de energie (gaz, combustibil lichid, sau energie electrică pentru încălzire), [kWh]
G - coeficientul total de pierderi al clădirii [vezi ec. (2.12)]
Vclad - volumul încălzit al clădirii, [m3]
F - factor de corecţie ce include diverse efecte, ca funcţionarea la sarcini parţiale, reducerea
sarcinii pe timpul nopţii sau aporturi gratuite de căldură.
Tref - temperatura de echilibru sau interioară de calcul a clădirii [ec. (2.8)], [oC].
GZinc(Tref) - grade-zile încălzire la temperatura de referinţă Tref, [K⋅ zi]
Metodele grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă oferă de regulă estimări corecte
asupra consumului de energie pentru încălzire în cazul clădirilor unde predomină pierderile
termice prin pereţii exteriori (adică la clădirile joase, unde infiltraţiile de aer sunt relativ mici).
Cu toate acestea, ele nu sunt recomandate clădirilor dominate de aporturi termice interne şi/sau
cu instalaţii IVAC complexe.
adânci
mea=
Σ ∆h
Peretel
e
subsol
ului
 Podea
pe sol
Nive
lul
ii.- Metodele de interval sunt similare cu metodele grade-zile cu temperatura de referinţă variabilă; pentru a
estima consumul energetic pentru încălzire solul
şi/sau răcire al clădirii, însă, ele se bazează pe date climatice
ui
definite pe intervale de valori pentru temperatura exterioară. În metodele de interval clasice, temperaturile
exterioare sunt grupate în intervale de mărimi egale, de regulă de 5oC. Pentru fiecare interval în parte, se
precizează numărul statistic de ore de apariţie a valorilor din interval. Pentru celelalte variabile climatice, se
determină numai valorile medii corespunzătoare valorii centrate din intervalul de temperaturi exterioare.
Datele climatice din metodele de interval clasice reprezintă deseori un set unidimensional de date (temperaturi
exterioare). Precizia metodelor de interval este bună numai în cazul clădirilor dominate de transfer de căldură
sensibilă (fără schimbare de fază) şi fără efecte semnificative de inerţie termică. Pentru creşterea preciziei, în
special la clădirile cu sarcini termice latente mari, se introduc seturi bidimensionale de date climatice bazate pe
două variabile (precum temperatura termometrului uscat şi umiditatea relativă).
În ambele tipuri de metode staţionare, este necesară cunoaşterea coeficientului total de pierderi
termice, G. Modul de calcul al acestuia este descris succint in Anexa A.

Metode directe dinamice

Metodele dinamice analitice folosesc modele analitice şi numerice pentru a calcula
transferul de energie dintre diferitele sisteme ale clădirii. În general, aceste modele constau din
produse software (cu paşi de timp orari sau mai mici) ce estimează corespunzător efectul inerţiei
termice datorat stocării energiei în pereţii clădirii şi/sau în sistemul de încălzire. Proprietatea
importantă a acestor modele de simulare este capacitatea acestora de a ţine cont de mai mulţi
parametri cruciali în estimarea corectă a consumului de energie, în special la clădiri cu inerţie
termică pronunţată, cu reduceri nocturne ale sarcinii, cu sisteme de stocaj a energiei sau strategii
de control predictiv.
Programele de calculator reclamă un grad de experienţă ridicat şi sunt de regulă potrivite
pentru clădiri mari cu sisteme de încălzire şi climatizare complexe şi cu strategii de automatizare
dificil de modelat cu ajutorul instrumentelor simplificate de analiză.
În general, un program de simulare necesită o descriere fizică detaliată a clădirii
(geometrie, detalii constructive ale pereţilor, tipul sistemelor de încălzire şi climatizare (IVAC),
precum şi programul). Calculul sarcinii termice este bazat pe o paletă largă de algoritmi funcţie
de complexitatea şi flexibilitatea programului de simulare. Pentru o estimare adecvată a
economiilor de energie, programele de simulare trebuie calibrate pe baza datelor măsurate
existente (facturi de energie, de exemplu). Deoarece programele de simulare au limitări inerente,
este important ca utilizatorul să fie conştient de domeniul lor de aplicabilitate şi să facă alegerea
adâncimea=
corectă. izolaţ
Σ ∆h
ie
Peretele
În toate subcapitolele următoare sunt prezentate metode de analiză simplificate,
conde elaborate
subsolului
cu scopul estimării economiilor de energiensîn anumite sisteme energetice. Podea pe sol
y= Podea pe sol
ax +b Nivelul
6.2 ANVELOPA CLĂDIRII Sarci
na de solului
Pentru a determina eficienţa economică
bază a oricărei măsuri de conservare a energiei
adâncimea=
Σ ∆ h
pierdute prin anvelopa clădirii, este necesară
Sarci estimarea economiilor potenţiale de energie. În
Peretele
acest paragraf, se prezintă un algoritm nade calcul bazat subsolului
pe metoda grade-zile, împreună cu
legată
parametrii necesari pentru estimarea economiilor de energie.
Podea pe sol
de Podea pe sol
încălz
6.2.1 Estimarea economiilor de energie Nivelul
ire
Atunci când se întreprind măsuri de4.0 solului pentru îmbunătăţirea eficienţei
conservare a energiei
unei anvelope de clădire (de exemplu, prin adăugarea de izolaţie termică la acoperiş sau prin
reducerea infiltraţiilor de aer prin anvelopă), coeficientul total de pierderi termice [G, vezi ec.
(2.8)] scade. Presupunând că temperatura3.0 interioară prestabilită Ti nu se schimbă, temperatura
de echilibru a clădirii Tech scade ca urmare a îmbunătăţirilor aduse. [vezi ec. (2.12)]. Ca urmare,
modernizarea anvelopei reduce sarcina termică
2.0 pentru încălzire, deci şi necesarul de energie,

1.0
 0.0
-0.5
adâncimea=Σ ∆ h
Peretele
deoarece atât G cât şi GZinc(Tech) scad. Prin subsolului
adăugarea indicelui “prim” la valorile post-
modernizare, economiile anuale de energie datoratePodeaunei
pe sol modernizări/reabilitări pot fi calculate
cu: Podea pe sol adâncimea=Σ ∆ h
Peretele
Nivelul subsolului
solului
∆Qinc ,an = Qinc ,an − Qinc ,an
' Podea pe sol
Podea pe sol
G ⋅ GZ inc (Tech ) − G ' ⋅ GZ inc
' '
(Tech ) [kWh] solului
Nivelul (6.4)
= 0,024 Vclad
ηinc
Anul
1
Randamentul sistemului de încălzire Anul rămâne acelaşi înainte şi după modernizare,
izolaţie cu
excepţia cazului în care chiar acest sistem2 este înlocuit sau modernizat. În multe condensaplicaţii, în
urma modernizării, variaţia temperaturii de Anul echilibru este mai degrabă mică. Înyastfel = ax +bde cazuri,
3 Sarcina
gradele-zile pot fi considerate constante înainte şi după modernizare, rezultând că economiile în
Anul de bază
consumul de energie pot fi estimate mai uşor cu ecuaţia:
4 Sarcina
-5 legată de
' 0
∆Qinc ,an = Qinc ,an − Qinc ,an încălzire
izolaţie
5 4.0
= 0,024
( )
G − G ' ⋅ Vclad ⋅ GZ inc (Tech ) [kWh]condens (6.5)
y = ax +b
η inc
10 Sarcina de 3.0
15 adâncimea=Σ ∆ h bază
Peretele
20
subsolului Sarcina
De reţinut că, atunci când numai un Podea elementpe sol al anvelopei
2.0(de exemplu,
legată de este modernizat
ferestrele), diferenţa (G - G’) este echivalentă 25 Podea
cu diferenţa
pe sol valorile Σ AU ale ferestrelor înainte
înîncălzire
şi după modernizare [vezi ec. (A-9), (2.8)].30 Nivelulasolului
Pentru 4.0 fie ec. (6.4) fie ec.
putea folosi 1.0(6.5), trebuie
Temp
estimate gradele-zile pentru încălzire şi coeficientul total de pierderi de căldură existent.
eratur
a 3.0
6.2.2 Estimarea coeficientului total exteri
de pierderi termice 0.0
Coeficientul oară G poate fi estimat
total de pierderi al clădirii pe baza celor
[oC] 2.0 -0.5două metode
descrise mai jos. În funcţie de datele avute la dispoziţie, auditorul va alege metoda cea mai
Para
potrivită. metr 1.0
i.- Calculul direct presupune cunoaşterea ii tuturor datelor (fie din planurile arhitecturale, fie
din observaţiile adunate în inspecţia cons site-ului) necesare estimării valorilor R sau U pentru
truct
toate componentele anvelopei clădirii, precumizolaţie şi estimării suprafeţelor asociate (vezi Anexa
iei
A). De regulă, în literatura de specialitate există 0.0 informaţii pentru determinarea
suficiente
condens
(efici straturi de construcţie
rezistenţelor termice R asociate diverselor y = ax +b -0.5 izolaţie folosite frecvent la clădiri.
enta
În plus, auditorul trebuie să estimeze debiteleSarcina
de infiltraţie/ventilaţie
de bază condens fie prin aproximare, fie
echip
prin măsurători directe, cum se arată amen cap. 5.5.Sarcina
Cu aceste date, se poate
legată de y = ax +b calcula G cu ajutorul
ecuaţiei (2.8), (A-9) şi (A-13). Anul 1
telor, încălzire Sarcina de bază Anul 2
coefi
ii.- Estimarea indirectă se face pe cient baza pe4.0 consumurileSarcina de energie
legată de facturate
Anul 3 (chiar şi
facturile lunare pot fi suficiente) şi corelarea acestora cu temperatura
încălzire Anul 4 Această
exterioară.
ul
metodă este ilustrată în Figura 6.5 total pentru funcţionarea 4.0 -5
pe încălzire. Coeficientul G este
3.0
determinat prin panta liniei de regresie de obţinută prin corelarea consumului 0 de 5energie cu
temperatura exterioară. Ecuaţiile 6.4pierd şi 6.5 arată că panta 3.0 dreptei de regresie10are expresia
eri al 2.0
0 ,024 ⋅ G ⋅ Vclad / ηinc . Prin aproximarea randamentului sezonier
cladir Anul 1 al instalaţiei15de încălzire şi
20
cunoaşterea volumului încălzit al clădirii,
ii, se poate estima Anul 2 valoarea coeficientului G. De
1.0
sarcin mediată 2.0 25
reţinut că temperatura exterioară trebuie pe Anul 3
aceeaşi perioadă pentru care sunt
disponibile datele măsurate (facturile).a de Anul 4 30
baza) -5 1.00 Temperat
Perf ura
0.0 5
orm exterioară
10 15 [oC]
anta -0.5 200.0
ener Paramet
25 30
 a a izolaţie
Temperatu tiei
cladi
condens
ra (eficienta
rii y = ax +b exterioară
Sarcina de bază echipame
(utiliz [oC] ntelor,
ari Sarcina legată de încălzire
Parametr coeficient
ale 4.0 ii ul total de
energ
construct pierderi al
iei,
date 3.0 iei cladirii,
Anul 1
sarcina de
clima Anul 2 (eficienta
baza)
tice, Anul 3 echipament
Anul 1 Perform
interv2.0 Anul 4 elor,
Anul 2 anta
entii -5 0 coeficientu Anul 3
recen l total de energeti
5 10 pierderi al Anul 4
te, 1.0 ca a
tipare 15 20 cladirii,-5 0 cladirii
de 25 30 sarcina 5 de 10 15 (utilizari
utiliz baza)
Temperatura 20 25 ale
are a0.0 exterioară [Performa
o
C] 30 energiei,
energ-0.5 Parametriinta Temperatura date
iei) constructieienergetic exterioară [oC] climatice,
Mo
(eficienta a a Parametrii interventii
delu
echipamentelor, cladiriiconstructiei recente,
l
coeficientul (utilizari
total tipare de
(eficienta
de pierderi alale
Inve utilizare a
echipamentelor,
cladirii, sarcina
energiei, energiei)
rs coeficientul total
de baza) date de pierderi al Modelu
Utili Performanta
zare
climatice,
cladirii, sarcina l Invers
energetica interventii
a de baza)
a cladirii recente,
ener Performanta Utilizare
Fig. 6.5 Estimarea lui G (utilizari
pentru ale tipare
sezonul de
de
energetica
încălzire
Anul 1 a a
giei utilizare a
pe baza consumului energiei,
de gaz date
natural cladiriiAnul 2 energiei
la climatice, energiei) Anul 3
cladi (utilizari ale la
interventii Modelul Anul 4 cladire
re energiei, date
6.3 SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE -5 recente,
0 tipare 5 Invers
de10 15
climatice, 20 (consumu
25 30
(cons utilizare a Utilizare
interventii
Temperatura exterioară [oC]l total de
umul energiei) a energiei
Parametrii constructiei recente, tipare de energie,
Sistemele de încălzire utilizate în clădirile
totalde locuit, comerciale,
Modelul la cladire saua chiar industriale
utilizare sunt în
(eficienta echipamentelor, coeficientul total de energia
pierderi al cladirii,
general de unul din tipurile următoare: de Invers energiei)
energ sarcina de baza) (consumul utilizata
 Cazane de apă fierbinte Utilizarea
ie, Performanta energetica Modelul
total de a cladirii la
 Sobe energiei la
energie, Inversinterventiiconsumat
energ (utilizari ale energiei, date climatice, recente, tipare de
cladire energia Utilizarea orii finali,
 Încălzire centrală / termoficare ia utilizare a energiei)
utilizata la coeficient
utiliz (consumul total energiei
Modelul la
Invers
 Încălzitoare locale (individuale) de energie, consumato ul total de
ata la cladire
 Pompe de căldură energia
Utilizarea
rii finali, energiei la cladire
utilizata pierderi al
consu (consumul total
(consumul
la total de
consumatorii coeficientu
energie, energia utilizata la cladirii)
consumatorii finali,
mator
Tipul de sistem este ales funcţie de zonă (rurală sau
coeficientul urbană,
finali, total cu
l total
de desau
de
pierderi fără
energie,
al acces
cladirii) la unele
Descrier tipuri de
ii energia utilizata
combustibil), de preţul combustibilului şifinali,
deDescrierea
tradiţia fiecărei ţări.
pierderi
cladirii
coeficientul total al Modernizarea ea cazanelor este
la consumatorii
cladirii)
tratată în mod deosebit, datorită economiilor de energie
de pierderi
coefi(imprejurimile, al semnificative
planurilefinali, ce pot
constructiei, echipamentul) fi realizate în
cladirii
centralele termice pentru încălzire. Estimarea
cient eficienţei
cladirii) Descriere
şicoeficientul
performanţelor de mediu ale
a cladirii
Modelul total (imprejuri
ul Descrierea
cazanelor pe combustibili fosili reprezintă o sarcină majoră pentru
directal expertul
de pierderi mile, energetic al
total
clădirilor. Informaţiile privind aceşti indicatori cladirii
se obţin (imprejuri
după o analiză a gazelor
cladirii) planurilede ardere
de
evacuate din cazan. În acest scop, există pepierd (imprejurimile,
piaţă analizoare
mile,
Descrierea
de gaze
C
portabile moderne. constructi
planurile planurile <10% ei,
eri al
cladirii
constructie
constructiei, echipame
6.3.1 Structura constructivă a cazanelor cladir echipamentul) i, (imprejurimile,
CO ntul)
ii) planurile2,max
echipament
De regulă, cazanele sunt compuseDesc din mantaua Modelul izolată, arzător, ţevi şi Modelu
focare pentru
ul) constructiei,
D
circulaţia apei şi a gazelor de ardere,riere direct
precum şi sistemul de reglare automată.
echipamentul) l Tipul
Modelul
combustibilului, metoda de ardere, presiunea aburuluiCsau direct E
a apeiModelul
fierbinţi direct termică
sau puterea
a
determină alegerea proiectului de cazan.cladi Cele mai multe
<10% cazane
C B construite Cdin oţel, dar
direct
sunt
riidin fontă. În cazanele dinC
tipurile de capacitate mică pot fi construite oţel, transferul
<10%căldurii are
CO <10% A
(impr max <10%
ejuri Operare2,normală CO2,
mile, D CO2,Aer maxCO
insuficient
ma
planu 2,max
 const B E D
ructie
i, A B CO
E
E
Operare B
O
echip A 2 B
loc de la gazele de ardere la agentul amen
apă-abur normală
prin unor A
intermediulOper ţevi, care pot fi ţevi de apă
tul) CO2
Aer are al Operare
sau ţevi de flacără. O clasificare uzuală după tipul constructiv cazanelor A
este următoarea:
Mo normală Ope
i.- Cazane de oţel cu ţevi de flacără, la care Compoziţia
insuficient
normală
delu produsele de ardere trec pring.a.
ţevirare
imersate în apa
conţinută în mantaua cazanului. Limital acestui
de 16 ata. Cazanele cu ţevi de flacără sunt
Aer
simplu de
în
tip de AeresteAer
cazan
instalat şi
de 10 t/h abur
întreţinut. Ele au
şi o presiune
normală
de asemenea
dire insufiinsuficient
capacitatea de a-şi varia sarcina în ct plajă exces
largă, fără acient
modifica Aer presiunea
substanţial
Aer în insuf
aburului.
C CO Aer
ii.- Cazane de oţel cu ţevi de apă, unde apa circulă prin ţevi pesteexces icien
care curg la exterior gazele de
t
<10 în
ardere. Circulaţia apei are loc, de regulă,
%
pe baza
O diferenţei COde densitate între apa de
alimentare rece şi apa/amestecul bifazic fierbinte2 din partea superioară Aera cazanului.
exces sau abur, până la o putere
Capacitatea acestor cazane variază de la 0,4 t/hCOapă2 fierbinte O
în
termică de 1000 MW. CO2 Compoziţi CO
iii.- Cazane din fontă, folosite în instalaţii mici (sub 1 MW) undeCO
2
durata de exce
funcţionare este
a g.a. O 2
importantă. Ele sunt realizate din subansamble, ceea ce uşurează
, montajul şi smentenanţa. La
Compoziţia
2
aceeaşi capacitate, cazanele din fontă sunt maiVBscumpe decât cele prezentate mai sus.
m A
Sistemul de ardere al unui cazan este determinat de tipul
sisteme de ardere: V
CO
Compo
g.a.
CO
2 combustibilului. Iată câteva

a.- Cazane pe gaz. Gazul natural este cel amai simplu de utilizat ziţia Bcombustibil, Opentru
2 că se
A
amestecă uşor cu aerul de ardere. Gazul este introdus îng.a. arzător prin mai multe orificii,
amestecându-se apoi cu aerul comburant x aspirat. La inspecţia de rutină aCO cazanului,
2 se
VA
D B
verifică dacă aceste orificii nu sunt obturate şi se înlocuiesc părţile arse Comp
sau lipsă ale
arzătorului. E oziţi
b.- Cazane pe combustibil lichid. Combustibilii lichizi trebuie trataţi şi pregătiţi înaintea a arderii.
B
Aceste operaţii includ (i) curăţirea prin filtrare, (ii) aditivarea sau preîncălzirea
A g.a. pentru a
micşora viscozitatea şi (iii) pulverizarea cu ajutorul injectoarelor pentru a obţine picături ce
favorizează amestecul cu aerul de ardere. O La VB inspecţia de reglaj a centralei termice, se
pera A
verifică dacă arzătorul este potrivit cucondenstipul
V desuprafaţa
la cazan, interioară
dacă injectoarele au forma şi
dimensiunea potrivite şi sunt corect re amplasate. SeB verificăVBde asemenea dacă orificiile de
nor A
pulverizare sunt curate şi bine calibrate. A
mală V
c.- Cazane pe cărbune. În unele centrale termice, arderea se face cu B cărbuni. Există două tipuri
Aer V
de sisteme de ardere a cărbunelui: (i) ardereaABîn stare pulverizată, la care cărbunele este
i
mărunţit, uscat, sortat şi transportat pneumatic VB A de către aerul primar, şi (ii)
la arzător
A
n
arderea pe grătar (sau în strat), aerul de combustie VA sub grătar.
fiindVinjectat
s B
Randamentul sistemelor de combustie depinde B
de tipul sistemului de aprindere, de tipul
u
cazanului sau cuptorului, precum şi de caracteristicile A rezultate prin ardere. Unele cazane
cenuşii
fi
sunt echipate cu sisteme de reinjecţie în focarcia cenuşii ce conţine
VA încă elemente Vnearse.
B BA
e condens la
6.3.2 Randamentul termic al cazanuluin suprafaţa V
t interioară condens la B
Aderea combustibililor constă din reacţii chimice de oxidare cu degajare de căldură.
A
Oxigenul necesar este furnizat din aerul Ae de ardere. Cantitateasuprafaţa
teoretică de aer care ajunge la
arzător pentru arderea unui kilogram de combustibil se numeşte interioară VA În practică
aer stoichiometric.
r
însă, pentru a mări probabilitatea ca moleculele
B
combustibile (C,H,S) să vină în contact cu
condens o cantitate de aer mai mare
moleculele de oxigen pe durata de staţionareîn în focar, se introduce
la de menţinerea unui exces de aer
decât cea teoretică. Condiţiile optime de ardere sunt dictate
potrivit în toate fazele combustiei. Atunci excând combustibilul suprafaţa
ars este lichis sau gazos, cifra
interioar
acceptată ca optimă pentru excesul de aer ce este de 10%,. ă
Un exces prea mare de aer creşte
pierderile de căldură la coş şi necesită combustibil suplimentar pentru încălzirea aerului la
temperatura necesară creării tirajului. Pesde altă parte, un debit de aer insuficient condens
determină o
la
toxice (CO, funingine) la coş. C
ardere incompletă, cu scăderea temperaturii flăcării şi evacuarea de produse nearse poluante şi
suprafaţ
a
O interioa
ră
O
 CO2
Co
m
Definiţia generală pentru randamentul p termic global al cazanului este raportul dintre
căldura utilă (preluată de agentul termic sau de aerul ambiant), Qutil şi căldura corespunzătoare
arderii complete a combustibilului folosit, Qino.
z
Qutil
η global = iţ (6.6)
Qin i
Randamentul global ţine cont de eficienţaa arderii, pierderile la coş şi de pierderile prin
g
suprafeţele exterioare ale cazanului. Eficienţa/randamentul arderii se referă la capacitatea
arzătorului de a asigura un raport optim aer/combustibil,
. astfel încât arderea să fie completă.
Printre măsurile de creştere a randamentului a unui cazan de abur sau apă fierbinte
se regăsesc următoarele: .
 Reglajul cazanului existent
 Înlocuirea cazanului existent cu unul mai eficient.
 Folosirea cazanelor modulare, pentru a evita sarcinile parţiale cu randament scăzut.
Pentru a determina randamentul global al cazanului, se efectuează măsurătorile prezentate
succint în cap. 5.4. Cel mai răspândit test este analiza compoziţiei gazelor de ardere cu aparate
speciale, care determină procentajul de CO2, CO, O2 şi N2 din gazele de ardere evacuate la coş. Pe
baza compoziţiei gazelor de ardere evacuate şi a temperaturii lor, se pot lua unele măsuri de
reglare a cazanului, în sensul ajustării raportului aer-combustibil pentru a mări randamentul
global. Iată câteva reguli generale pentru a optimiza exploatarea unui cazan:
 Temperatura la coş: Cu cât aceasta este mai coborâtă, cu atât arderea este mai eficientă.
O temperatură mai ridicată la coş indicăVB un transfer de căldură deficitar de la gazele de
ardere la apă. Suprafeţele de schimb deAcăldură trebuie curăţate de depuneri exterioare şi
interioare (calcar, cenuşă, funingine), Vcare reduc transferul de căldură. Totuşi, temperatura
B
gazelor la coş nu trebuie să fie prea coborâtă, pentru a evita condensarea apei din gazele de
ardere, condensul putându-se combina A cu oxizii de sulf şi forma acizii sulfuric şi sulfuros.
Aceştia sunt deosebit de dăunători prin VA corodarea chimică pe care o produc asupra tuturor
suprafeţelor cu care vin în contact. BTabelul 4.4 oferă, pentru diverşi combustibili,
temperatura minimă la coş pentru a evita coroziunea acidă.

Tabelul 6.2
Temperatura minimă a gazelor de ardere la coş
pentru evitarea coroziunii acide

Tipul combustibilului Limita de temperatură [oC]

Combustibil lichid cond 200
Cărbune bituminos ens 150
Gaz natural la 105
supr
afaţa
 Nivelul de CO2: Cu cât este mai mare internivelul de CO2, cu atât mai eficientă este arderea.
Limitele inferioare acceptabile pentru nivelul de CO2 sunt de 10% pentru arderea unui
ioar
combustibil gazos şi de 14% pentru ă arderea unui combustibil lichid. Sub aceste limite,
arderea este incompletă, iar excesul de aer trebuie mărit.
 Nivelul de CO: Acest gaz nu trebuie să fie prezent în gazele de ardere, orice urmă indicând
arderea incompletă. Prezenţa CO în gazele de ardere poate fi detectată în gazele de ardere
prin culoarea neagră-cenuşie a acestora (fum), rezultând depuneri de funingine pe drumul
gazelor de ardere.
 Nivelul de O2: Cu cât este mai mic nivelul de O2, cu atât mai eficientă este arderea. Într-
adevăr, nivelul mare de O2 indică un exces mare de aer. Limita superioară pentru O2 este de
 10% dacă se arde combustibil lichis sau gazos. Când nivelul de O2 este mai mare de 10%,
excesul de aer trebuie redus.

Atunci când excesul de aer este nepotrivit, se poate aplica următoarea procedură de reglare:
1. Se exploatează cazanul pentru o anume sarcină termică şi se reglează combustia manual.
2. După stabilirea regimului staţionar, se măsoară compoziţia şi temperatura gazelor de ardere.
3. Se creşte excesul de aer cu 1 - 2% şi se repetă măsurătorile după restabilirea regimului
staţionar.
4. Se scade excesul de aer cu paşi mici până se obţine un nivel minim de O 2 (adică arderea
devine incompletă şi un nivel măsurabil de CO – de cca. 400 ppm – poate fi detectat în gazele
de ardere). Se repetă măsurătorile după fiecare schimbare şi după stabilirea regimului
staţionar.
5. Se reprezintă grafic nivelul de CO în funcţie de procentul de O 2 din gazele de ardere. Se
stabileşte o marjă 0,5 - 2% în excesul de O2 peste valoarea minimă.
6. Se trec comenzile arzătorului pe automat, cu limitarea excesului de O2 în marja situată în
pasul 5.
7. Se repetă paşii 1-6 pentru diverse sarcini termice uzuale în exploatarea cazanului. Se
recomandă ca testele să fie efectuate de la sarcini termice mari spre cele mici.
Se monitorizează noile condiţii de exploatare pentru un timp suficient de lung (una-două luni)
pentru a fi siguri de exploatarea adecvată a cazanului. Pentru a determina randamentul global al
cazanului, sunt disponibile în general nomograme construite pe baza analizei gazelor de ardere
şi a temperaturii acestora.

6.3.3 Economii de energie prin creşterea randamentului cazanului

Efectul net al tuturor măsurilor de creştere a randamentului termic global constă în economii de
energie, deci de combustibil. Pentru a calcula economiile de combustibil ∆ F în funcţie de
modificarea randamentului cazanului, se foloseşte următoarea ecuaţie:
η' −η
∆F = F (6.7)
η'
unde:
F - consumul de combustibil înainte de modernizare
η ,η ’ - randamentul înainte şi după modernizare [ec.(6.6)]
Rezultă că, pentru estimarea economiilor de energie, este esenţială cunoaşterea valorilor pentru
vechiul şi noul randament termic global al cazanului. Capitolul 7 oferă o descriere detaliată a
măsurilor de îmbunătăţire a randamentului cazanelor.

6.4 SISTEME DE RECUPERARE A CĂLDURII

Unele procese inerente operării sistemelor de înclzire şi/sau climatizare conduc la

evacuarea de căldură în mediul ambiant. O parte a acestei călduri, sau toată căldura, poate fi
recuperată şi folosită în alte scopuri utile. Îmbunătăţirile schimbătoarelor de căldură aer-aer au
făcut ca, pentru unele clădiri, recuperarea căldurii evacuate de aceste sisteme să fie eficientă
economic. Atât căldura sensibilă cât şi cea latentă pot fi recuperate din canalele de aer uzat,
răcitoare şi pompe de căldură. Recuperarea căldurii sensibile are ca rezultat creşterea
temperaturii unui fluid (cum ar fi aerul exterior aspirat la interior). Căldura latentă recuperată
afectează în schimb nivelul de umiditate în curenţii de aer. În unele cazuri, utilizarea unei călduri
latente poate conduce şi la modificarea temperaturii aerului. De exemplu, atunci când o parte
din umiditatea din aer condensează datorită contactului cu o suprafaţă rece, temperatura aerului
creşte ca urmare a căldurii latente eliberate; dacă însă umiditatea se evaporează, temperatura
aerului scade în urma transformării unei părţi din energia sensibilă în energie latentă. Cele mai
multe aparate recuperatoare permit recuperarea căldurii sensibile: schimbătoare aer-aer, tuburi
termice, sisteme de recuperare cu glicol. Căldura latentă este recuperată folosind sisteme de
extragere a umidităţii (deshidratante).

6.4.1 Tipuri de sisteme de recuperare a căldurii

Căldura reziduală poate fi recuperată în schimbătoare de căldură de forme diferite ce
depind de sistemele folosite în transferul energiei termice. Schimbătoare de căldură cu fluide
având temperaturi mai mici de 230 0C sunt uzuale în clădiri sub forma preîncălzirii aerului de
ventilaţie cu aer uzat mai cald. În acest caz, fluidele implicate sunt ambele gaze. De notat faptul
că, în clădirile complexe, pot exista şi schimbătoare de căldură gaz-lichid şi lichid-lichid care
servesc la recuperarea căldurii reziduale.
Cele mai folosite sisteme recuperatoare transferă căldură între curenţii de aer din admisia
şi respectiv evacuarea aerului din clădire; ele constau din plăci, aripioare sau serpentine plasate
şi extinse deopotrivă atât în conductele de admisie cât şi în cele de evacuare a aerului.
Schimbătoarele de căldură aer-aer pot fi utilizate pentru încălzirea aerului admis în instalaţie pe
timpul iernii şi răcirea lui pe timpul verii atunci când condiţiile sunt favorabile. Eficienţa
energetică a acestor schimbătoare depinde de configuraţia lor şi de diferenţa de temperatură,
fiind cuprinsă de regulă între 45% şi 65%.
i.- Schimbătoarele cu plăci au avantajul că aerul de evacuare nu se amestecă cu cel de admisie,
astfel încât recuperarea căldurii are loc fără contaminarea aerului proaspăt. Ele sunt
recomandate clădirilor ce necesită debite mari de aer proaspăt (spitale, restaurante).
Eficacitatea acestor sisteme se situează între 50% şi 80%.
ii.- Tuburile termice constau dintr-un tub de cupru căptuşit cu material poros şi umplut cu
agent frigorific. Când un capăt al tubului este încălzit, prin plasarea sa în curentul de aer
evacuat, agentul frigorific vaporizează şi curge către celălalt capăt, unde cedează căldură
către aerul admis prin condensare. Randamentul tubului termic se situează între 50% şi
70%. Chiar dacă tuburile termice sunt mai scumpe decât schimbătoarele de căldură cu plăci,
mentenanţa lor este mai uşoară şi mai puţin costisitoare, durata lor de viaţă fiind estimată la
25 ani.
iii.-Preîncălzitoarele rotative de aer sunt formate dintr-un cilindru umplut cu un mediu
permeabil de suprafaţă interioară mare. Mediul poate fi ales astfel încât, fie acumulează
numai căldură sensibilă, fie căldură totală (sensibilă şi latentă). De regulă, curenţii de aer
circulă în contracurent pentru a mări eficienţa transferului de căldură. În plus, poate exista o
zonă de curăţire, pentru a evita contaminarea între curenţi. Randamentul unui astfel de
schimbător poate egala randamentul unui schimbător cu plăci.
iv.- Schimbătoarele de căldură cu glicol constau în general din serpentine cu pereţi subţiri
plasate în evacuarea şi admisia aerului. Ele fac parte dintr-un sistem închis ce transferă
căldura de la un curent de aer la celălalt, folosind glicol (o soluţie de antigel). Aceste sisteme
sunt recomandate pentru recuperarea căldurii sensibile, eficienţa lor fiind situată în plaja
55% - 65%.

6.4.2 Metodă de analiză simplificată

Se pot folosi metode de analiză simplificate pentru a estima fezabilitatea sistemelor de

recuperare a căldurii. Aceste metode sunt bazate pe principiile fundamentale ale termodinamicii
şi transferului de căldură. De exemplu, în cazul unui schimbător de căldură aer-aer care
utilizează aerul uzat interior pentru a preîncălzi aerul exterior introdus în clădire, economia de
energie la nivelul instalaţiei de încălzire se poate estima cu următoarea relaţie:

ρaer ⋅ Vaer ⋅ c p ,aer (Taer ,a lim − Te ) N ore

∆F = [kWh/an]
103 ηcaz

6.6 CERTIFICATUL ENERGETIC AL CLĂDIRII

Certificatul energetic al clădirii reprezintă documentul oficial care conţine, într-o

formă sintetică unitară, principalele caracteristici termoenergetice ale construcţiei şi ale
instalaţiilor aferente acesteia, rezultate din activitatea de expertiză termică şi energetică a
clădirii. Certificatul energetic se elaborează potrivit “Normativului pentru elaborarea şi
acordarea certificatului energetic al clădirilor existente” indicativ: NP 049-2000.
Certificatul energetic al clădirii conţine informaţii privind: starea actuală a clădirilor şi a
instalaţiilor aferente acestora din punct de vedere termic şi energetic, gradul de utilizare a
căldurii, precum şi indici specifici vizând utilizarea raţională şi eficientă a căldurii urmare
aplicării unor soluţii de reabilitare/modernizare energetică. Documentul se întocmeşte de către
consultanţi energetici (experţi) autorizaţi, ţinând seama de informaţiile obţinute ca urmare a
efectuării expertizei termice şi energetice a clădirilor.
Obiectivul principal este de a oferi proprietarului sau utilizatorului clădirii, precum şi
persoanelor interesate în cumpărarea sau asigurarea clădirii, informaţii despre performanţa
energetică a clădirii şi instalaţiilor interioare aferente acesteia.
Obiectivele complementare sunt: îmbunătăţirea condiţiilor de igienă şi confort termic
interior, reducerea pierderilor exergetice ale clădirilor şi instalaţiilor aferente, a consumurilor
energetice şi de combustibil, a costurilor de întreţinere pentruîncălzire şi alimentare cu apă caldă
de consum, precum şi a emisiilor poluante generate de producerea, transportul şi consumul de
energie.
Certificarea energetică a unei clădiri existente implică parcurgerea următoarelor
etape principale:
 solicitarea certificatului energetic pentru clădirea existentă – de către proprietarul sau
administratorul clădirii;
 efectuarea expertizei energetice a clădirii şi elaborarea certificatului energetic pe baza
raportului de expertiză energetică - de către un consultant energetic (birou de consultanţă
energetică autorizat / expert energetic autorizat pentru clădiri);
 acordarea / eliberarea certificatului energetic al clădirii - de către Direcţia / Serviciul De
Urbanism şi Amenajarea Teritoriului (D/SUAT) din cadrul Primăriei din raza căreia este
situată clădirea.
Certificatul energetic se acordă pentru clădiri existente sau pentru părţi din clădiri
existente apartamente, scări / tronsoane de bloc) numai în condiţiile în care se asigură
furnizarea prin racord separat a tuturor utilităţilor termice (încălzirea spaţiilor şi apă caldă de
consum) de la o sursă de căldură (proprie sau centralizată), pentru care este posibilă măsurarea
utilităţilor termice consumate.
Notarea din punct de vedere energetic a unei clădiri existente se efectuează funcţie de
consumul specific anual normal de căldură estimat pe baza expertizei energetice a clădirii.
 Notele de referinţă ataşate clădirii certificate vizează clădirea de referinţă,
caracterizată de utilizare raţională a căldurii, şi clădirea eficientă, caracterizată de utilizare
eficientă a căldurii.
Notarea este corelată strict cu grila de clasificare funcţie de consumul energetic specific
anual caracteristică fondului de clădiri existent. Grila de consum energetic vizează atât cele două
utilităţi termice principale considerate în cadrul certificatului energetic (încălzirea spaţiilor şi
apa caldă de consum), cât şi consumul energetic specific total, ca sumă a celor două tipuri de
consum energetic menţionate. Un exemplu de astfel de certificat este prezentat în Anexa D.

SOLUŢII ŞI MĂSURI DE EFICIENTIZARE ENERGETICĂ

7.1 CRITERII ŞI CLASIFICĂRI

Criteriile pe baza cărora se apreciază prioritatea măsurilor de reabilitare termică sunt:

 starea clădirii şi instalaţiilor aferente, vârsta, grad de uzură etc.;
 zona climatică;
 posibilităţile financiare (sursele disponibile pentru finanţare);
 posibilităţile de eliberare sau nu a locuinţei pe perioada reabilitării;
 aspecte sociale şi de comportament ale locatarilor clădirilor.
Dificultăţile de alegere a soluţiei de reabilitare termică sunt multiple şi ele se datorează:
 destinaţiei diferite a clădirilor;
 numărului mare de soluţii posibile;
 complexităţii problemelor luate în discuţie;
 incompatibilităţii între soluţiile teoretice şi realităţile existente pe teren;
 în cazul blocurilor de locuinţe, care ar reprezenta prima prioritate de intervenţie, acţiunea de
reabilitare şi modernizare nu poate fi făcută pe apartament, ci numai pe ansamblul unui bloc,
tronson sau scară;
 incapacităţii statului de a investi în reabilitarea clădirilor existente, având în vedere că fondul
de construcţii care trebuiesc modernizare este mare şi necesită investiţii uriaşe.
Pornind de la dificultăţile enumerate mai sus se propune o ierarhizare a măsurilor şi a
soluţiilor de reabilitare termică pornind în primul rând de la criteriul economic - respectiv
costul reabilitării, şi anume de la simplu la complex. Astfel clasificarea măsurilor de reabilitare
este următoarea:
 măsuri “fără costuri” ce acţionează în special în administrarea şi exploatarea clădirilor şi a
instalaţiilor şi sunt mai mult măsuri organizatorice ce se pot implementa imediat; aceste
măsuri revin în sarcina asociaţiilor de locatari / proprietari şi sunt analizate din punct de
vedere al influenţei asupra consumului de căldură cât şi din punct de vedere al economiei de
energie.
 măsuri “cu costuri reduse” care urmăresc ca printr-o investiţie redusă în reabilitarea
anvelopei şi a instalaţiilor aferente fără a se modifica substanţial soluţiile existente să se
obţină economii de energie şi combustibil; necesită capital scăzut sau mediu; revin în sarcina
 asociaţiilor de locatari / proprietari iar implementarea lor se face de către personal
specializat, în urma unei analize economico-energetice care să ia în calcul influenţa soluţiei
sau pachetului de soluţii asupra consumului de căldură şi energie electrică, economia de
energie şi în final asupra costului soluţiei.
 măsurile complexe de reabilitare/modernizare energetică a clădirilor şi instalaţiilor aferente
sunt de regulă pachete de măsuri ce necesită de regulă investiţii mari; măsuri de
retehnologizare şi modernizare, de exemplu modificarea structurii termotehnice, a anvelopei,
înlocuirea instalaţiilor de încălzire cu soluţii moderne eficiente şi cu randament ridicat.;
măsurile complexe de reabilitare intră în competenţa asociaţiilor de locatari / proprietari sau
a furnizorului de utilităţi termice. Alegerea soluţiilor de reabilitare, respectiv modernizare
sau a pachetului de soluţii se va face având în vedere durata de recuperare a investiţiei prin
economii de energie în exploatare în condiţiile unui scenariu viabil de finanţare. În funcţie de
modul în care măsurile complexe modifică sau nu soluţiile de principiu existente, acestea se
împart în:
 măsuri complexe de reabilitare energetică, care păstrează soluţia existentă de bază pe care o
îmbunătăţeşte cu soluţii optime, moderne şi cu un grad ridicat de eficienţă energetică. Aceste
măsuri se aplică în special la reabilitarea energetică a anvelopei clădirii la care se păstrează
structură de rezistenţă de bază. În cazul instalaţiilor clădirii, reabilitarea termică readuce
instalaţiile la parametrii iniţiali pentru care s-a făcut proiectarea.
 măsuri complexe de modernizare energetică care modifică soluţiile de principiu existente,
propunând soluţii, scheme şi echipamente noi. Aceste măsuri se aplică în special pentru
instalaţiile clădirii adoptând-se scheme noi modernizate cu eficienţă ridicată, utilizând
aparate şi utilaje cu randament ridicat. Modernizarea energetică a anvelopei clădirii
presupune de regulă utilizarea unor ferestre performante (geam termopan, straturi selectrive,
tâmplărie fără punţi termice), utilizarea unor straturi termoizolatoare suplimentare la pereţi,
etc.
Pornind de la optiunile exprimate de locatari si de la fondurile financiare disponibile si urmarind
aducerea cladirii in cat mai mare masura la parametrii termotehnici normati, se vor propune mai
multe variante de interventie privind atat reabilitarea termica, cat si modernizarea arhitecturala
si functionala. Dintre aceste variante, una va fi maximala, vizand atingerea unor parametrii
identici cu cei solicitati pentru cladiri noi (atat din punct de vedere al realizarii conditiilor
minime de confort interior, cat si din punct de vedere al reducerii consumurilor de energie), iar
alta minimala, care sa vizeze in principal realizarea confortului interior, facandu-se totodata si
unele reduceri ale consumului de energie, in masura in care acest lucru este posibil. Se va urmari
intotdeuna, pe cat posibil, ca in paralel cu actiunea de reabilitare termotehnica sa se obtina si
modernizarea arhitecturala si functionala a cladirii si indepartarea surselor care ar putea
provoca deteriorari.
In aceasta etapa a expertizei termotehnice se va colabora cu specialistii care pot efectua
expertizarea instalatiei, structurii de rezistenta, nivelului de protectie acustica etc, precum si cu
beneficiarii reabilitarii, care sunt locatarii cladirii, tinand cont in masura posibilitatilor, de
optiunile facute de acestia. Se pot utiliza atat solutii traditionale, cat si solutii moderne propuse
de diferite firme care detin agremente tehnice de produse, sisteme si tehnologii.
Evaluarea parametrilor tehnico-economici si stabilirea solutiei optime
 Pentru fiecare din solutiile propuse, se vor calcula, pe baza de devize sau de indici, costurile
de investitie ale lucrarilor de ameliorare termotehnica si a celor antrenate de acestea. Este
bine ca aceste costuri sa fie evidentiate pentru fiecare element de constructie perimetral
(pereti exteriori, terasa, planseu peste subsol etc.). La valorile de constructii-montaj trebuie
adaugate cotele finale de deviz pentru proiectare, avize, autorizatii, asistenta tehnica,
 organizare de santier, diverse si neprevazute, TVA, precum si costurile lucrarilor de instalatii
aferente.
 Pentru fiecare varianta, pe baza cantitatii de caldura necesara anuala Qc, se vor calcula
economiile anuale de caldura, atat pentru intreaga cladire, cat si pentru un apartament
mediu, precum si economiile anuale in lei, care s-ar putea face la cheltuielile pentru caldura.
 Se determina durata de recuperare a investitiei in toate variantele, prin impartirea costului
acesteia la economia anuala realizata la cheltuielile pentru incalzire. Se poate tine seama de
indicele de inflatie si de dobanzile care trebuie platite in cazul in care total sau partial, se
utilizeaza credite bancare.
 Se intocmeste un tabel sintetic, se asambleaza rezultatele obtinute si se face o justificare a
optiunii pentru una din solutiile propuse.
În continuare, se vor prezenta soluţiile şi măsurile tehnice complexe de reabilitare/modernizare
energetică a clădirii (pentru anvelopă –§7.2 - şi instalaţii – §7.3), iar apoi soluţiile şi măsurile
organizatorice sau cu cost redus (§ 7.4)

7.2 SOLUŢII TEHNICE PENTRU ANVELOPA CLĂDIRII

7.2.1 Principii generale privind modernizarea anvelopei clădirilor

Se recomandă ca lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice să se realizeze concomitent cu
alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare structurală
antiseismică şi cele de reparaţii capitale.
La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa
clădirilor de locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice
ale acestora, este important să se urmărească:
 prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice
corespunzătoare : λ , ρ , 1/KD etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar
necesita dimensiuni oneroase; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ < 0,06 W/mK):
polistiren expandat, polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă
poliuretanică ş.a.;
 izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea efectului
negativ al acestora asupra pierderilor de căldură şi asupra câmpului de temperaturi de pe
suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel
posibilitatea apariţiei condensului superficial;
 amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea defectuoasă din
punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice;
 adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de
materiale şi costurile excesive.
Pe perioada lucrărilor, se vor avea în vedere următoarele aspecte importante:
 Corectarea în cât mai mare măsură a punţilor termice, ţinându-se seama şi de zona de
influenţă a acestora.
 Realizarea unei continuităţi a izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei termice
(aceleaşi rezistenţe termice pentru zone cu alcătuiri diferite).
 Realizarea unor coeficienţi liniari de transfer termic − Ψ − cât mai reduşi, la nodurile care
reprezintă punţi termice geometrice: colţuri ieşinde, intersecţia pereţilor exteriori cu terasa,
soclul, conturul tâmplăriei exterioare, etc.
 Poziţionarea izolaţiei termice suplimentare de preferinţă spre exteriorul elementelor de
construcţie. În cazurile în care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este
temeinic justificată, se va analiza cu deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de
 apă, în vederea limitării condensului interior în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării
acestuia în sezonul cald. Se vor prevedea bariere contra vaporilor.
 Asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă, cât şi
pentru cele de vară. În cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea
corespunzătoare a izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de
construcţie cu rezistenţe termice sporite.
 Prevederea unor tencuieli adecvate la interior şi la exterior care să asigure impermeabilitate
la apă şi permeabilitate la vaporii de apă.
La modernizarea termotehnică a clădirilor de locuit existente, se recomandă realizarea
următoarelor valori pentru rezistenţele termice corectate:
Pereţi exteriori (zona opaca) …..……… R’ ≥ 2,00 m2K/W
Planşee peste ultimul nivel, sub terase si poduri neîncălzite……………………………………...R’ ≥ 3,00
m2K/W
Planşee peste subsoluri neîncălzite…………….R’ ≥ 1,60 m2K/W
Planşee care delimitează clădirea la partea inferioară, de exterior…………………………….………….. R’
≥ 4,00 m2K/W
Plăci pe sol………………………….………… R’ ≥ 4,00 m2K/W
Tâmplărie exterioară…………..……………… R’ ≥ 0,50 m2K/W

Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii

clădirilor, având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate
cu ocazia întocmirii expertizei tehnice, precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în
parte.
Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi
condiţionări reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită
atenţie. Se menţionează astfel:
 Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare trebuie să nu conducă la
depăşirea capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea
încărcărilor gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.
 Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă
corelare cu lucrările de consolidare structurală, antiseismică.
 Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează
condiţii favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de
temperatură.
 Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de
construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care
pot să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau
accidente.
La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere următoarele criterii:
 caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de rezistenţă la foc, comportarea la
umiditate, ş.a;
 caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de solicitările la
care este supus;
 criteriul economic, de optimizare;
 caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.
La întocmirea proiectului de reabilitare şi modernizare termică, o atenţie specială
trebuie acordată realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse
forme, astfel:
 izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante;
 etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare;
 folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe, etanşe
şi fără risc de fisurare;
 evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a problemei
difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie;
 uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii unor
straturi termoizolante suplimentare;
 asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din subsoluri,
etc.

7.2.2 Soluţii pentru modernizarea energetică a anvelopei

Soluţii pentru planşee peste subsol
 Amplasarea termoizolaţiei din poliestiren expandat, în grosimi de 2,5 ...10 cm, la partea
superioară a planşeului, raţională numai în cazurile în care este necesară şi schimbarea
pardoselilor.
 Amplasarea termoizolaţiei la tavanul subsolului, utilizând polistiren celular în grosime de
6....8 cm (pentru a se obţine valori în câmp curent R = 2 m2K/W), aplicat pe tavan prin lipire
cu aracet şi protejat cu tencuială pe plasă de rabiţ prinsă de planşeu cu bolţuri metalice
împuşcate sau înşurubate. Se pot utiliza, ca material termoizolant, şi plăci din vată minerală
semirigidă G100, care au însă inconvenientul unei sensibilităţi mai mari la umezeală, dar au
o rezistenţă la foc mai bună.
 O soluţie modernă constă în spumarea directă pe intradosul planşeului a unui strat de
poliuretan, care în cazul subsolurilor poate rămâne aparent.
In cazul amplasării termoizolaţiei la tavanul subsolului, existenţa unui procent ridicat de punţi
termice alcătuite din pereţii şi grinzile din beton armat cu lăţime sporită de la subsol, conduce la
o creştere mai puţin spectaculoasă a rezistenţei termice medii. Pe de altă parte, numai izolarea
suplimentară a planşeului de peste subsol, nu conduce automat la eliminarea condensului în
zona colţului adiacent soclului. Riscul de condens în această zonă poate fi mult micşorat doar
prin izolarea peretelui exterior al subsolului în zona soclului, pe o înălţime de 40-50 cm sub
nivelul pardoselii de la parter (fig.10’), iar eliminarea completă a riscului condensului în colţ, se
obţine numai prin izolarea concomitentă a planşeului de peste subsol şi a peretelui exterior.

Soluţii pentru terase

Soluţia (de principiu) de reabilitare şi modernizare termotehnică se alege – printre altele – în
funcţie de starea straturilor termoizolante existente (gradul de deteriorare), care trebuie
obligatoriu verificate “in situ”.
 Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a planşeului de beton armat
şi refacerea lor completă.
 Soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, nu este corespunzătoare (umpluturi
termoizolante cu conţinut mare de apă care nu poate fi îndepărtată prin uscare, praf
hidrofob, ş.a.).
 Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei, se doreşte
schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau greutatea stratului
care crează pantele constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare de
reabilitare,
 Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de pantă şi
refacerea acestora cu înlocuirea stratului termoizolant existent cu un nou strat termoizolant,
de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Soluţia se recomandă când starea
stratului termoizolant nu este corespunzătoare (termoizolaţie puternic umezită, executată din
materiale tasabile, ş.a.) sau când grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului
termoizolant existent constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare
 Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, menţindu-se cu funcţie de
barieră contra vaporilor; se menţine stratul termoizolant existent; se montează un strat
termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime corespunzătoare, precum şi toate celelalte
straturi, inclusiv cele hidroizolante. Soluţia se recomandă când starea termoizolaţiei existente
este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei. Dacă stratul
termoizolant existent este dispus într-o alcătuire ventilată, este necesar a se analiza
oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi evacuarea aerului. În unele
situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului hidroizolant existent nu este convenabilă sub
aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă, acest strat poate fi îndepărtat
 Realizarea unei terase “ranversate”, prin menţinerea tuturor straturilor existente, inclusiv a
straturilor hidroizolante. Soluţia presupune îndepărtarea doar a straturilor de protecţie a
hidroizolaţiei, eventuale reparaţii locale ale hidroizolaţiei, eventual dispunerea unui strat
hidroizolant suplimentar, montarea unui strat din polistiren extrudat protejat corespunzător,
peste hidroizolaţie; soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului
hidroizolant este corespunzătoare.
La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obligatoriu în vedere şi necesitatea
încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent.
Mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui strat
termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, nu se recomandă din considerente de
comportare higrotermică defavorabilă (difuzia vaporilor de apă, ş.a.). Soluţia ar putea fi luată în
consideraţie în situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a pereţilor la faţa
interioară, realizand prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere a efectelor negative ale
punţilor termice; este necesară o verificare la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie
prevederea unei bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant.
În anumite condiţii în care straturile existente care se păstrează au umiditate ridicată sau
când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex: vată minerală), se pot folosi terase cu
structura ventilată. În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi,
primul strat cu grosimea de 4…6 cm realizat din plăci rigide (polistiren expandat) dispuse astfel
în plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, puse în comunicare cu
exteriorul, dispuse la 50…70 cm unul de altul. Legătura cu exteriorul se realizează prin orificii de
ventilare pe conturul terasei, şi prin tuburi deflectoare.

Soluţii pentru acoperişuri cu pod

Imbunătăţirea izolaţiei termice a planşeului spre pod, se poate realiza prin prevederea unui
strat de polistiren având 6....12 cm grosime, care poate fi amplasat în 2 variante :
 peste şapa existentă, dacă aceasta este corespunzăoare ca suport şi dacă micşorarea înălţimii
podului cu cca. 10-15 cm nu constituie un impediment;
 direct pe planşeu, sub stratul de umplutură, îndepărtând provizoriu pe zone, acest strat
existent şi acoperind apoi stratul termoizolant nou cu umplutura veche, la aceeaşi grosime
sau la o grosime mai mică; la racordarea cu peretele de pe conturul podului, este
recomandabilă montarea unui strat vertical de polistiren.
O soluţie de ameliorare a pierderilor de căldură liniare perimetrale, precum şi a
temperaturilor scăzute de pe contur, constă în realizarea pe o înălţime de 60-70 cm, amplasată
de o parte şi de altă a centurii, a unei izolaţii exterioare suplimentare verticale cu polistiren
celular de 6 cm grosime, protejate cu tencuială pe rabiţ - fixat cu bolţuri împuşcate.
Trebuie avut în vedere că în jurul coşurilor de fum, este necesar ca pe o lăţime de 15-20 cm
polistirenul să fie înlocuit cu vată minerală G100, care este o termoizolaţie incombustibilă.
In cadrul acţiunii de modernizare, izolarea suplimentară în pod este una din cele mai eficiente,
simple şi ieftine. Concomitent se pot realiza şi alte reparaţii ale învelitorii precum şi asigurarea
unei ventilări corespunzătoare a spaţiului podului.

Soluţii pentru pereţi exteriori

In aceste cazuri, trebuie subliniate următoarele aspecte :
− Soluţiile de îmbunătăţire a protecţiei termice se pot face, în principiu, cu aplicarea
termoizolaţiei la exterior sau la interior. Soluţia de aplicare a termoizolaţiei la interior nu este
indicată datorită comportării nefavorabile la difuzia vaporilor de apă şi a migrării şi
concentrării condensului în zonele care inevitabil rămân neizolate. Pe de altă parte, inerţia
termică scade. Soluţia de aplicare a termoizolaţiei pe exterior, este mai eficientă, conduce la
eliminarea punţilor termice şi la creşterea inerţiei termice.
− Executarea termoizolaţiei suplimentare, la exteriorul pereţilor de faţadă, deşi poate
îmbunătăţi considerabil performanţele termotehnice, este o operaţie relativ complicată şi
costisitoare. Considerente în favoarea executării acestei operaţiuni pot fi: prezenţa
condensului pe suprafeţele interioare, existenţa unor fisuri sau neetanşeităţi care se pot
remedia cu această ocazie, necesitatea îmbunătăţirii şi modernizării aspectului faţadelor.
Aspecte care pledează pentru renunţarea la această operaţiune sunt: existenţa unui procent
mare de vitrare, o rezistenţă termică medie relativ acceptabilă, existenţa pe faţade a unor
finisaje şi ornamente relativ scumpe care trebuie menţinute.
− Uneori se poate opta pentru izolarea suplimentară numai pe anumite zone, cum sunt
calcanele. Izolarea termică suplimentară este mai eficientă dacă se face la pereţii situaţi spre
nord - care vor avea prioritate, urmaţi de pereţii situaţi spre est sau spre vest.

Soluţia de îmbunătăţire constă în aplicarea la exterior a unui strat suplimentar de polistiren

celular de 8,5 ... 12 cm grosime, fixat mecanic sau lipit, peste care se prevede o protecţie fie
lipită, fie distanţată faţă de termoizolaţie printr-un strat de aer. Stratul de protecţie poate fi
realizat în 2 moduri:
 mortar de ciment de 3.....4 cm, armat cu plasă sudată din STNB şi rabiţ, protejate anticoroziv
şi prinse de perete cu bolţuri împuşcate sau alte sisteme;
 glet din pastă adezivă în grosime de 5-6 mm, armat cu ţesătură din fibre de sticlă; în această
soluţie stratul de polistiren este lipit de stratul suport cu pastă adezivă şi fixat suplimentar cu
bolţuri împuşcate.

Soluţii pentru tâmplărie exterioară

Imbunătăţirea protecţiei termice în zona ferestrelor se poate face, fie prin modernizarea celei
existente, fie prin inlocuirea cu tâmplărie nouă. O îmbunătăţire a tâmplăriei de lemn cuplate
sau duble existente, se poate face prin crearea a încă unui spaţiu de aer, astfel :
 var.1 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unui geam termoizolant prin intermediul
unui profil metalic suplimentar; geamul termoizolant de 4 + 9 + 4 mm se fixează cu chit
elastic în falţul creat între profilul metalic şi o şipcă de lemn suplimentară;
 var.2 -prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele metalice suplimentare din
profil de tablă îndoită; cercevelele suplimentare sunt mobile (au balamale şi şuruburi de
fixare) şi sunt prevăzute cu geamuri simple.
 var.3 - prin montarea pe cerceveaua interioară a unei cercevele suplimentare din lemn, de
asemenea mobilă şi prevazutp cu un geam simplu.
Prin soluţiile propuse, se obtine o creştere semnificativă a rezistenţelor termice specifice cu 30-46 %
la tâmplăria cuplată şi cu 28-42 % la tâmplăria dublă.
Se pot monta cercevele suplimentare din PVC sau cu dublarea tâmplăriei existente cu o
tâmplărie nouă simplă - cu geam simplu sau cu geam termoizolant amplasată spre interior.

Imbunătăţirea tâmplăriei existente sub aspectul reducerii inflaţiilor de aer, se poate

realiza prin montarea unor burleţi. Aceştia au o durabilitate redusă de numai 2-3 ani, dar chiar
cu o înlocuire anuală, investiţia făcută este recuperată eficient. Se apreciază ca prin limitarea
infiltraţiilor de aer în exces, peste necesarul asigurării unui volum de aer proaspăt -
corespunzător unui microclimat normal, se poate obţine o reducere a necesarului de energie
termică pentru încălzirea aerului proaspăt. Etanşarea tâmplăriei cu garnituri, trebuie făcută cu
discernământ, pentru a evita în cazul unei exploatări necorespunzătoare, apariţia fenomenului
de condens datorită unei ventilări insuficiente.
In cazul în care se optează pentru înlocuirea tâmplariei existente cu tâmplărie nouă, piaţa
românească oferă în ultimul timp o gamă variată de produse. In principal pentru ferestrele
moderne se utilizează rame din lemn cu rezistenţe termice de 0,43-0,5 m2K/W, rame din PVC cu
2-3 camere de aer având rezistenţe termice de 0,45-0,5 m2K/W, precum şi rame din aluminiu cu
sau fără întreruperea punţii termice.
Ultimele cercetări făcute de INCERC scot în evidenţa că cel mai bine se comportă ramele
din lemn, apoi cele din PVC şi mult mai slab cele din aluminiu, chiar în cazul întreruperii punţii
termice, caz în care nu depăşesc o rezistenţă termică de 0,385 m2K/W.
In cazul ferestrelor oferite de firmele străine, proprietăţile vitrajelor izolante pot fi aduse la
niveluri de performanţă superioare prin folosirea unor geamuri speciale:
− geamuri care reflectă sau absorb în mod selectiv, fie radiaţia solară în totalitate, fie anumite
componente ale acesteia (radiaţii I.R.,luminoase, U.V.);
− geamuri multistrat cu proprietăţi superioare de izolare acustică, datorită creşterii factorului
de amortizare intern al ansamblului (efectul foliilor sau peliculelor adezive dispuse între foile
de geam) ;
− geamuri anti-foc, alcătuite din cel puţin două foi de geam care includ între ele un gel special,
transparent ;
− geamuri securizate, armate, etc.
Pentru geamurile izolante clasice realizate din două foi de geam transparente obişnuite,
înglobând un strat de aer uscat, coeficientul de transfer termic depinde în principal de grosimea
stratului de aer. Proprietăţile de izolare termică ale acestor geamuri pot fi mult îmbunătăţite prin
utilizarea unor sticle cu proprietăţi speciale (cu emisivitate scăzută) şi prin înlocuirea aerului
cu alte gaze (argon, kripton, freon) având conductivitate termică redusă.

7.3 SOLUŢII TEHNICE PENTRU INSTALAŢII

 Soluţiile tehnice de reabilitare şi modernizare a instalaţiilor din clădirile existente urmăresc
creşterea eficienţei utilizării energiei şi îmbunătăţirea confortului, în special a confortului termic.
Alegerea şi aplicarea măsurilor şi soluţiilor tehnice pentru instalaţii trebuie făcute cu
îndeplinirea următoarelor cerinţe:
 obţinerea de economii de energie pe ansamblul clădirii
 încadrarea pe parametrii de confort termic impuşi
 soluţia tehnică adoptată să fie în concordanţă cu disponibilităţile financiare ale beneficiarului
 măsurile şi soluţiile de instalaţii să fie însoţite de măsuri de izolare termică a părţii de
construcţie a clădirii, măsuri care să reducă sarcina termică de încălzire (răcire) a clădirii
 prioritate pentru măsurile ale căror costuri de investiţie se recuperează în termen scurt prin
economii la factura energetică
 încadrarea soluţiilor în prevederile auditului energetic al clădirii

7.3.1 Instalaţii de încălzire

Măsurile şi soluţiile tehnice pentru reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire se
particularizează în funcţia de tipul şi destinaţia clădirilor care pot fi:
 clădiri de locuit colective, tip bloc de locuinţe
 clădiri de locuit individuale
 clădiri publice
 clădiri industriale
Soluţiile se diferenţiază şi în funcţie sursa de energie termică a clădirii, care poate fi:
 sistem de termoficare sau centrală termică de cvartal
 centrală termică de imobil, de apartament
 surse locale: sobe, încălzire electrică etc.
Blocuri de locuinţe
 Măsuri simple, cu costuri reduse:
 înlocuirea vanelor defecte, nefuncţionale, de pe conductele de distribuţie, care prezintă
pierderi de agent termic
 termoizolarea conductelor de distribuţie (din subsolurile tehnice şi spaţiile neîncălzite)
 spălarea chimică la interior a corpurilor de încălzire, în vederea eliminării depunerilor,
precum şi a instalaţiei de încălzire în ansamblu
 îndepărtarea obiectelor care împiedică cedarea de căldură a radiatoarelor către interiorul
încăperii (perdele, mobile)
 montarea în spatele radiatoarelor, pe faţa interioară a peretelui exterior, a unei plăci
izolatoare şi reflectorizante, pentru creşterea eficienţei corpului de încălzire
 contorizarea energiei termice la nivel de imobil
 înlocuirea robinetelor de reglaj de la radiatoare cu robinete cu cap termostatic
 montarea pe radiatoare a repartitoarelor de cost a căldurii consumate
 (re)echilibrarea hidraulică a instalaţiei de încălzire şi montarea pe coloane a unor dispozitive
de reglaj adecvate
 Măsuri complexe:
 înlocuirea corpurilor de încălzire existente, care prezintă grad mare de uzură, cu corpuri de
încălzire performante (având un indice ridicat de încărcare termică a metalului pentru durata
de viaţă) şi corelarea mărimii acestora cu soluţiile de reabilitare termică a anvelopei clădirii
 înlocuirea conductelor instalaţiei de încălzire şi realizarea unei scheme de distribuţie care să
permită individualizarea încălzirii colective (schema prevede: coloane pe casa scării,
distribuţie orizontală de apartament, contorizare la nivel de apartament)
 prevederea unei centrale termice proprii pentru clădire, dotată cu echipament performant şi
funcţionare automatizată
 în cazul existenţei unei centrale termice de imobil înlocuirea utilajelor şi echipamentelor
învechite, cu aparate moderne de randament ridicat (cazane, pompe de circulaţie,
schimbătoare de căldură); dotarea centralei cu aparatură de măsură, control şi automatizarea
funcţionării; prevederea unei staţii de tratare a apei de adaus (dedurizare)
 folosirea unor scheme funcţionale pentru centrala termică prin care să se asigure deplina
siguranţă şi funcţionalitate a centralei termice şi care să permită acordarea regimului de
funcţionare al cazanelor cu sarcina termică a consumatorilor (funcţionarea cazanelor “în
cascadă”, autonomia circuitelor hidraulice ale cazanelor şi consumatorilor prin utilizarea
“pompelor de sarcină cazan”, a “buteliei de egalizare a presiunilor” şi a “pompelor de reţea”
etc.).
 utilizarea surselor neconvenţionale de energie (solară, geotermală); folosirea pompelor de
căldură şi a sistemelor de microcogenerare
Clădiri de locuit individuale
 Incălzire cu sobe
 curăţarea sobelor, a canalelor de fum, a coşului de fum şi verificarea tirajului; adoptarea unui
regim de funcţionare care să asigure o eficienţă termică corespunzătoare a sobei
 dotarea sobelor cu elemente de obturare a tirajului pe durata nefuncţionării
 înlocuirea încălzirii cu sobe cu un sistem de încălzire centrală, având randament superior
 Incălzire centrală
Se adoptă măsuri similare cu cele de la cap.7.2.1.1., cu referire la corpurile de încălzire,
armături, echipamentele din centrala termică etc.
Clădiri publice
Clădirile de utilitate publică cuprind o gamă largă de utilizări: administrative şi financiar-
bancare; comerciale; din domeniul educaţiei, culturii, sănătăţii; din domeniul turismului şi
sportului
Operaţiunile de reabilitare termică şi de modernizare a instalaţiilor de încălzire ale acestor
tipuri de clădiri se realizează în mod similar cu cele pentru clădirile de locuit. In plus, la aceste
clădiri se impun următoarele măsuri specifice:
 zonarea instalaţiilor de încălzire (ramuri separate de distribuţie, reglaje locale, autonome) în
funcţie de gradul şi perioada de ocupare a spaţiilor, simultaneitatea de funcţionare, regimul
termic al încăperilor
 reducerea alimentării cu căldură în perioadele de neocupare a clădirii
 utilizarea unor sisteme de încălzire care să asigure o eficacitate corespunzătoare a încălzirii
spaţiilor: încălzire cu aer cald, încălzire prin radiaţia încălzire cu pompe de căldură etc.
 soluţii integrate de funcţionare a instalaţiilor de încălzire şi de ventilare-climatizare
 dotarea clădirilor, la care se înregistrează un flux important de utilizatori, cu perdele de aer
cald la intrări
 recuperarea căldurii de la utilaje, de la instalaţiile de iluminat, de la aerul viciat evacuat etc.
 angajarea unui responsabil energetic
 monitorizarea şi dispecerizarea consumurilor energetice; sistem de gesiune tehnică a clădirii
(BMS)

7.3.2 Instalaţii de ventilare şi climatizare

Clădiri de locuit
La clădirile de locuit se acordă prioritate ventilării naturale, organizate, adoptându-se
următoarele măsuri:
 repararea grilelor de evacuare a aerului viciat de la băi şi bucătării
 verificarea funcţionalităţii canalelor verticale de ventilare naturală
 prevederea de organe de închidere şi reglaj la gurile de ventilare care funcţionează ca prize de
aer proaspăt
 cuplarea la instalaţia de ventilare, în funcţie de necesităţi, a unor dispozitive de aspiraţie
locale (ventilatoare la hotele din bucătării, microexhaustoare la grupurile sanitare)
Atenţie, în mod obligatoriu, trebuie luate măsuri pentru asigurarea ventilării naturale organizate la
clădirile la care, în cadrul operaţiunuilor de reabilitare termică, s-au înlocuit ferestrele cu geamuri tip
“termopan”. In cazul în care în locuinţe se prevăd sisteme de climatizare, de regulă pentru răcire, se
urmăreşte adoptarea unor aparate performante, având un indice al consumului de energie electrică pe
unitatea de frig produsă cât mai scăzut. Se recomandă folosirea aparatelor de climatizare cu detentă
directă, tip split, care să funcţioneze şi în sistem pompă de căldură.
Clădiri publice
Instalaţiile de ventilare-climatizare au o largă aplicare la clădirile publice, la care se
întâlnesc spaţii cu aglomerări de persoane, încăperi cu parametri impuşi de microclimat etc.
Deosebit de importantă pentru realizarea unei ventilări eficiente şi a unor consumuri energetice
reduse este alegerea unei scheme de ventilare corespunzătoare (de preferinţă tip “jos-sus” sau
“sus-sus”) la care aerul proaspăt să fie introdus cât mai aproape de zona ocupată (în zona de
şedere sau de lucru). Menţionăm următoarele măsuri pentru creşterea eficienţei energetice a
instalaţiilor de ventilare şi climatizare:
 recuperarea căldurii (frigului) din aerul viciat evacuat pentru preîncălzirea aerului proaspăt
introdus, prin utilizarea recuperatoarelor cu plăci, cu tuburi termice sau cu fluid intermediar
 automatizarea funcţionării instalaţiilor în funcţie de parametrii de microclimat interior, de
regimul de funcţionare al spaţiilor deservite, de condiţiile climatice; oprirea instalaţiilor pe
timpul nopţii şi în zilele nelucrătoare
 folosirea unor sisteme de ventilare adaptabile la cerinţele utilizatorilor: ventilatoare cu
turaţie variabilă, organe de reglare telecomandate pe canale şi la gurile de aer, împărţirea
instalaţiei pe zone cu funcţionare autonomă)
 conlucrarea instalaţiilor de ventilare cu cele de încălzire sau răcire în cadrul unor sisteme
integrate (instalaţii de încălzire cu aer cald care asigură şi ventilarea, instalaţii de încălzire-
răcire cu pompă de căldură etc.)
 utilizarea ventilării naturale organizate, ori de câte ori este posibil, în locul sau în
completarea ventilării mecanice
 utilizarea unor surse neconvenţionale de energie şi a recuperărilor de căldură (frig)
 asigurarea unei eficienţe cât mai ridicate pentru echipamentele din componenţa instalaţiilor:
ventilatoare de înalt randament, baterii de încălzire-răcire cu schimb de căldură cât mai
intens, camere de umidificare performante etc
 echilibrarea aeraulică a reţelei de canale de aer şi verificarea etanşeităţii tubulaturii
 realizarea unor trasee ale conductelor de aer cu cât mai puţine rezistenţe locale; utilizarea
pentru pereţii interiori ai canelelor de aer a unor materiale cu rugozitate redusă; limitarea
vitezei aerului pe canalele de aer
 verificarea funcţionalităţii gurilor de aer (de introducere şi de evacuare)
 verificarea stării filtrelor de aer şi înlocuirea filtrelor colmatate care induc consumuri
energetice suplimentare
 izolarea termică a canalelor de aer cald sau rece
Instalaţii sanitare
Măsurile de creştere a eficienţei energetice a instalaţiilor sanitare vizează 4 obiective:
 reducerea consumului de energie electrică datorat pompelor şi sistemelor de ridicare a
presiunii apei
 reducerea pierderilor de apă rece şi implicit a consumului de energie de pompare aferent
 idem, pentru apa caldă menajeră
 reducerea pierderilor de căldură la prepararea, distribuţia şi consumul apei calde menajere
Pentru îndeplinirea acestor obiective se adoptă următoarele măsuri:
 utilizarea pompelor având randament energetic ridicat; punctul de funcţionare de regim al
pompei de pe curba caracteristică trebuie să se găsească în zona de randament maxim a
tipului de pompă ales
 folosirea pompelor cu turaţie variabilă (continuu sau în trepte) pentru asigurarea debitelor în
perioadele cu consum redus; automatizarea regimului de funcţionare al pompelor
 înlocuirea armăturilor sanitare neetanşe sau defecte şi introducerra unor armături sanitare
cu consum redus de apă (baterii amestecătoare prevăzute cu dispersoare, robinete “cu
perlator”)
 izolarea termică a conductelor de apă caldă menajeră, a boilerelor şi rezervoarelor de apă
caldă
 optimizarea orarului de funcţionare a sistemului de preparare a apei calde menajere
 automatizarea funcţionării instalaţiei a a aa de preparare a apei calde menajere; controlul
d d dd
temperaturii apei calde â â ââ
 folosirea sistemelor de recircularenc anc ncncapei calde menajere între sursă şi consumator (până la
baza coloanelor de apă caldă) i i ii
m
 acordarea de prioritate sistemelorm mm
locale
e e ee
de preparare apei calde menajere
 contorizarea apei reci şi a apei calde menajere de la nivel de imobil până la nivelul
a a aa
= ===
consumatorului individual (apartament Σ ΣΣΣ
şi obiect sanitar)
 utilizarea energiei solare ca sursă ∆alternativă
∆∆∆ pentru prepararea apei calde menajere
h h hh

7.3.4. Instalaţii electrice P PPP

e e ee
Clădiri de locuit r r rr
La clădirile de locuit se pot e ee
adoptaet următoarele măsuri de creştere a eficienţei energetice a
t tt
instalaţiilor electrice: e e ee
l l ll
 sectorizarea iluminatului în încăperi,
e e ee
cu posibilitatea funcţionării pe zone în funcţie de
necesităţi (numărul şi poziţia de amplasare a întrerupătoarelor şi comutatoarelor);
s ss
 comutatoare cu variatoare pentrusureglarea
u uu fluxului luminos din încăpere în funcţie de aportul
de lumină naturală; b b bb
s s ss
 prevederea de întrerupătoare cu osenzorio oo de prezenţă (mişcare) în dependinţe sau încăperi
anexe (garaje, cămări, debarale, pivniţe
l l ll etc.);
u u uu
 prevederea de automate de scară pentru
l l ll circuitele de iluminat pentru casa scărilor (în special
pentru locuinţele colective); u u uu
i i ii
 utilizare de corpuri de iluminat dotate cu lămpi fluorescente (cu eficacitate luminoasă
ridicată) şi cu condensatoare pentru
P PPPîmbunătăţirea factorului de putere, în dependinţe (băi,
o o oo
grupuri sanitare, bucătării); d d dd
 curăţirea periodică a corpurilor dee iluminat
e ee şi a lămpilor aferente;
aa a aa
 curăţirea periodică a suprafeţelor d reflectante (zugrăvirea pereţilor şi tavanului, curăţiea
pardoselilor, a mobilierului); pâ p pp
en ee
e
c
si s ss
om o oo
le l ll
a
P= PPP
oΣ o oo
d d dd a
 a a aa â
n
P
pe p pp c
er e ee i
m
e
st s ss e
 prevederea şi utilizarea cu precădere oe o ooaa iluminatului local (lămpi de birou, corpuri de iluminat
lineare pentru iluminatul frontului ll de
l ll = lucru în bucătării, lampadare, veioze sau aplice pentru
Σ
noptiere etc.); e
∆
 utilizarea de aparate electrocasnice N NN Ncuh randamente ridicate, dotate cu termostate (fier de
s
i
călcat, frigider, congelator etc.) şi în i ii
u consecinţă cu consumuri de energie electrică scăzute;
vPe
 evitara utilizării încălzirii cu vradiatoare
b vv
s electrice, prin reabilitarea şi modernizarea
eo eeer 7.2.1);
instalaţiilor de încălzire (vezi capitolul
ll l ll et
 evitarea utilizării maşinilor de gătit u electrice (aragaze, cuptoare etc.) şi utilizarea cu precădere
ul uuue
a aragazelor cu gaze naturale sau butelii de aragaz);
lu l ll le
 evitarea funcţionării aparatelor electrocasnice
i
s
în regim de aşteptare - stand-by (televizoare,
calculatoare etc.). P
so sssub
Clădiri publice ode ooos
Măsuri de eficienţă energetică la clădiri ll ol
la l publice:
 stabilirea corectă a numărului deup corpuriuuuu de iluminat în funcţie de destinaţia încăperii şi
le l ll lu de specificul activităţii ce se desfăşoară în acestea;
nivelul de iluminare necesar în funcţie
 utilizarea cu precădere a corpurilor us uuui de iluminat cu lămpi fluorescente (dotate cu
condensatoare pentru îmbunătăţirea io i ii P factorului de putere şi balasturi electronice) întrucât
o
acestea au o eficacitate luminoasă lridicată d (flux luminos raportat la puterea electrică);
P
e
 utilizarea iluminatului local pentru o zonele de interes şi limitarea în acest fel a iluminatului
a
d
general; e
p
e
 utilizarea corpurilor de iluminat cu a randament ridicat (fluxul luminos al corpului de iluminat
s
raportat la fluxul luminos al lămpilor p
aferente);
o
l
 evitarea utilizării de corpuri de iluminat
e
P
cu lămpi cu incandescenţă şi înlocuirea acestora în
situaţia în care specificul activităţiis desfăşurate
o într-o încăpere cere o bună redare a culorilor,
cu lămpi fluorescente cu adaosuri de o d
e
halogenuri metalice, având coeficient de redare a
culorilor ridicat; l
a
 prevederea de întrerupătoare cu senzori N p de prezenţă (mişcare) în încăperile cu grad redus de
e
ocupare (depozite, garaje) cât şi pei casa s scărilor fără lumină naturală;
v o
 prevederea unui număr suficient de comutatoare şi întrerupătoare pentru secţionarea
e l
iluminatului artificial şi utilizarea efecientă a aportului de iluminat natural din timpul zilei;
l N
 utilizarea de senzori de lumină pentrui acţionarea iluminatului exterior;
u
 dimensionrea corectă a secţiunii conductoarelor
l v şi cablurilor pentru încadrarea pierderilor de
tensiune în limitele admise; e
 asigurarea curăţirii periodice a corpurilor
s l de iluminat şi a lămpilor cât şi a suprafeţelor
reflectante (pereţi, tavan, pardoseli,o mobilier);
u
 utilizare mobilierului şi a zugrăvelilor
l l în culori deschise care asigură o bună reflexie a
luminii; u s
 utilizarea de echipamente consumatoarel o de energie electrică (aparatură de birou şi
electrocasnică) moderne, cu randamenteu l ridicate;
 i u ventilaţie, sanitare etc. pentru evitarea consumurilor
automatizarea instalaţiilor de încălzire,
inutile de energie electrică; l
 prevederea de baterii de condensatoare u legate în paralel cu consumatorii de energie electrică,
pentru îmbunătăţirea factorului general i de putere;
 utilizarea motoarelor cu turaţie variabilă, în trepte sau continuu, acolo unde acest lucru este
profitabil (pompe, ventilatoare cu regimuri variabile de funcţionare);
 prevederea de contoare cu tarif diferenţiat (noapte-zi) cât şi contorizarea energiei reactive,
concomitent cu măsuri de reducere i i ii a acesteia prin prevederea de condensatoare pentru
îmbunătăţirea factorului de putere. z zzz
o ooo
l l ll
a aaa
ţ ţ ţţ
i i ii
 c ccc
o ooo
n nnn
7.4 MĂSURI ORGANIZATORICE d ŞI
ddd CU COST REDUS
e eee
n nnn
Măsurile de reabilitare energetică “fără costuri” sunt măsurimai mult organizatorice ce se pot
s s ss
implementa imediat şi nu necesită costuri sau presupun costuri nesemnificative. Aceste măsuri
revin în sarcina asociaţiilor de locatari
y yyy / proprietari şi sunt analizate din punct de vedere al
influenţei asupra consumului de căldură cât şi din punct de vedere al economiei de energie.
= ===
Măsuri generale şi de organizare
 Informarea utilizatorilor despre economisirea
a aaa ener-giei.
 Înţelegerea corectă a modului în carex xxxclădirea trebuie să funcţioneze atât în ansamblu cât şi la
nivel de detaliu. + +++
 Stabilirea unei politici clare de administrare
b bbb în paralel cu o politică de economisire a energiei
în exploatare.
 Încurajarea ocupanţilor de a utiliza S Sclădirea
SS corect, fiind motivaţi pentru a reduce consumul
de energie. a a aa
ri r rr
 Înregistrarea regulată
ad a consumuluicz cde
cc energie .
ân o
 Analiza facturilor cide energie şi a contractelor
i i ii i de furnizare
ad a energiei şi modificarea lor, dacă
l z ân
este cazul. m n nnn ci
ea
 Instruirea personalului aa aaao
ad-ministrativ. m
= ţ l ea
Σ i ddda
Măsuri asupra clădirii d =
∆
 Uscarea subsolurilor inun-date. ee eeeţ Σ
h ∆
i
 Posibilităţi de acces Pe la reţelele de distribuţie
c din subsol
h (desfiinţarea boxelor care împiedică
ret b bbbe
accesul). el ao aaa
Pe
ret
 Îmbunătăţirea etanşării e
su
la uşi şi ferestre.
zn zzzc el
 Etanşarea gurilor bsde acces la instalaţia ăd ăăăo sanitară. e
ol e n su
Măsuri asupra instalaţiilor de încălzire n bs
S SSSd
ul
ol
 Îndepărtarea obiectelor ui care împiedică
a
s
aaa e cedarea de ulcăldură a radiatoarelor către încăpere
(perdele, mobile).Po de r r rr n ui
y s
 Introducerea între perete şi radiator a unei suprafeţePo
a c ccc de reflectante care să reflec-teze căldura
pe i i ii
radiantă către cameră. = a
n nnny
so
pe
 Verificarea existenţei l circulaţiei dea agent
aaa termic prin radiator.
so
 Verificarea dacă robinetele Po
cu dublua reglaj
= sunt deschise.
l
de x Po
 Oprirea cazanuluia pe perioada pauzelor l l ll (weekend, sărbători)
de în perioada de tranziţie dintre
pe e eee a
anotimpuri (cu temperaturi externe+ pozitive). a
so
g gggx pe
 Reducerea temperaturilor l din încăperile
b
a aaa nelocuite. so
N
Măsuri asupra instalaţiilor de preparare t tt +
apă caldă de tconsum l

 Optimizarea orarului i de funcţionare ăS ăăa ăbsistemului de apă

N caldă.
v a
 Economisirea apei calde (utilizarea iduş economice, etc.)
el dr de
dddSdispersoare de v
 Înlocuirea garniturilor la robineţi ecşi erepararea
eea armăturilor defecte.
u i r ela
Măsuri asupra ventilării
l şi încălzirii
n cu aer (sectorul
ud terţiar)
î î îî c
 Scurtarea intervalelor a
de funcţionare
a
s n nnni a ventilării mecanice,
lâ
n
dacă nu se dispune de sistem
automat
d de pornire-oprire.
o c ccc n sci
â d a
 Oprirea
n ventilaţieil şi a ă înăăătimpul
climatizăriie pauzelor o(weekend
m sau sărbători).
l l ll ea
 Oprirea
ci sistemuluiu de climatizare zpezztimpul
zd
nopţii. l=
m
ea
l b
i i ii e
uΣ
= u
Măsurile de reabilitare energetică “cu a
r costuri
r rr l∆h
reduse” necesită capital scăzut sau mediu. Aceste
Σ z
măsuri simple revin i
în sarcina asociaţiilor
e e eeb de locatari / proprietari
u P iar implementarea lor se face
∆ ă a er
de către
h personal specializat, în urma unei i
analize economico-energetice care să ia în calcul
z et
P el
er
S ă
et 4a 444 e
su
el .r . .. S bs
e
su 0c 000a ol
ul
i
 P
ul a i o
ui n
P 3 333 d
l a ea
o .e . .. p
d
influenţa
ea soluţiei sau pachetului de 0g 000
soluţii
l asupra e
consumului de căldură şi energie electrică,
so
economia
p de energie şi în final asupraa costului e soluţiei.
ad
ân l
e t
Măsuri so
generale g ci P
ă a me o
 Angajarea
l unui responsabil energetic. 2 222t a= d
P ea
 Asigurarea
o serviciilor de consultanţă . . .. ăenergetică din partea
d Σ
p
unor firme specializate (care să
∆
asigure
d şi întreţinerea corespunzătoare 0e 000 a instalaţiilorh
din
e construcţii.
ea so
d Per
Măsuri p asupra clădirii î e l
e ete
 Înlocuirea
so geamurilor sparte sau fisurate. n le N
1 111î cu bandă
c su
l
 Asigurarea etanşării tuturor geamurilor i
bs izolatoare.
N .ă . .. n v
 Asigurarea închiderii etanşe a uşilor l de la ghenele de gunoi
olu din cadrul casei scărilor.
i 0 000 c lui e
 Asigurarea închiderii etanşe a uşilor z ăde intrare, Po inclusiv a sasului protector - montarea de
v l
mecanism automat pentru ad închidereai luşilor. de
e r z a u exterioare.
 Montarea
l unui rând supli-mentar
ân de geam la ferestrele
pe
ci e i l
 Etanşarea
u uşilor corespon-dente
m cu spaţiul
r caseisolscărilor.
ea 0 000 Po s
 Izolarea
l pereţilor exteriori=
- strat suplimentar
e exterior
de
opentru termoizolaţie.
. . .. a
 Izolarea ultimului etaj şi/sau a acoperişului - izolarea plafonului.
04 000
s Σ
∆
pe l
 Izolarea
o planşeului peste h
subsol . . sol u
l -0 - --4 N ad
Măsuri asupra instalaţiilor existentePe ân l
u re 0 000. iv ci
 Izolarea peretelui izdin spatele tel radiatorului. u
l . . .. 0 el m
izi
e
ol statice (prin demontare ea
 Spălarea corpurilor su 5 555 deul=pe poziţie) cu jet de apă sub presiune sau
u aţ bs mâlului 3 ol
chimic pentru eliminarea şi depunerilor de
so∆Σ nisip.
i ie ol aţ
 Detartrarea conductelor c .
ul de distribuţie prin spălare chimică.
lu
3 prezintă pierderi
h ie
 Înlocuirea tuturorovanelor ui defecte 0care
lu Pe c de apă.
n P . ret
 Înlocuirea radiatoarelorodfisurate şi a ţevilor de distribuţie
d 0 i el o colmatate.
ea n
 Înlocuirea robinetelor e cu
pe
dublu reglaj defecte. e d
su
 Dotarea corpurilornsstatice so de la ultimul2 nivel cu ventile
bs e de aerisire
 Izolarea termică ayconductelor l
de .distribuţie din subsolul
ol ns clădirilor.
= P 2 ul
 Prevederea de repartitoare od 0
de costuri cu montare uipe corpurile y de încălzire.
a ea . =
 Dotarea clădirilorxcu contoare pe de căldură.
A AA A0
Po
a
de
+ so n nnn a x
Măsuri asupra instalaţiei del preparare apă caldă de consum
b u1 uuu pe +
 Înlocuirea armăturilor S N
defecte. l. l ll so
b
l
ar i
 Izolarea termică aciconductelor de 10transport 1 acc din S
Po subsol.
v 111. de ar
 Montarea de debitmetru n pe branşamentul
A AA A de alimentare
a ci cu apă caldă din subsolul tehnic.
e
a n nnn0 pe n
Măsuri asupra instalaţiei d del ventilare şi încălzire cu aer
u uuu so cald
a
e u l
l l l de ventilare naturală
d
l
 Repararea grilelor şi canalelor verticale
0 N e în băi şi bucătării, în scopul
b l
eliminării infiltraţiilor
az de aer
adâîn exces.
2. 222 i
s 0
b
ă nci A0 A AA v az
o mea
S n nnn. e
l =Σ - ă
ar ∆h u uuu0 S
ci u l0 l ll l
Per
n l etel . - u ar
ci
a u e 35 3330 l n
sub
le A AA A. s
i solu a
g lui n nnn5 o le
at Pod u uuu g
ă ea l l ll l
d pe u at
ă
e
sol 4 444 l d
Pod
în ea u eiz
că pe i îno
iz lz sol la
că
 la e ve 5A 555 ire
ţi lul n iz ec
e o
4. sol u A ol n
c l
o 0 ul n aţi 4.d
n IMPACTUL SOCIAL AL MĂSURILOR DE EFICIENŢĂ
ui 1
A l
u e 0 e
co n
d
e
ENERGETICĂ ÎN CLĂDIRI n adân
1cime nd s
3. u Aa= en y
n l
8.1 REDUCEREA
s FACTURII
0 ENERGETICE nΣ As POPULAŢIEI3.=
2 u∆h y
y Calitatea socială 0A 000Pere o dimensiune0aimportantă a calităţii vieţii individuale
a locuirii reprezintă
ad l =
şi sociale,
= datorită ân relaţiei ce se stabileşte n 2
tele întreax om x şi mediul construit. O componentă
a subs +
importantă a acestei ci relaţii o constituie confortul
u A termic;
+b o componentă importantă şi în prezent
x me 2.de eficienţă energetică olul b
costisitoare.
+
Măsurile a= l nui în clădiri
Sa urmăresc
S
asigurarea confortului termic şi
reducerea consumului Σ 0 de energie; iar 3 reducerea
uPod consumului
rci
2. de energie, înseamnă scăderea
b a
facturii
∆ A ea l 0
S energetice hplătite de cetăţean.n
na r
3pe de
a Pentru a evidenţia
Pe importanţa udeosebită
sol a acestei probleme
ci vom trece în revistă o serie de
A ba n
date privind veniturile
r ret 1. actuale ale populaţiei
adân
l Pod României, ponderea facturii energetice în venituri,
ad ele cime n ea ză
precumci şi posibilităţile
ân su 0 de reducere a=Σ4 aupe facturii Sa
1.a
energetice datorită măsurilor de eficienţă
n ci d
energetică în me clădiri, cu focalizare pe
bs ∆5henergia
555 l
sol termică.
rci Ca0e sursă de informaţie s-au folosit studii
a ol
recente
d ale APER
a= şi
ul IPCT *) Peret 4 Ni na b
ele
Pentrue început, Σ
câteva
ui cifre globale -
pentru
subs vel România: le a
∆
 35b % reprezintă
Po 5
olulu ul ga z
h deponderea
0. populaţiei sărace
i -sol tă ă
 20a % reprezintăPe a ponderea
0 angajaţilor,
Pode 28 % cea de a pensionarilor,
0. din total populaţie
z ret pe
iz a pe
5ulu S
 venitul
ă mediu
ele anual
sol - pe cap de locuitor este de 986 în Euro 0a (dec.2001)
 117 Euro
su
este salariul
ol
mediu net
sol
lunar ial unui angajat
S bs
Po
de 0. aţ Pode că -(martie
r 2003)
Pentrua o familie dea 3 5persoane care locuieşte lzi
la bloc într-un ci
0.n apartament de 3 camere, cheltuielile
ol a pe ad
ie 0 111
ad
totaler pentruul utilităţi (energie termică,1
sol
energie re ân
electrică,
ui
pe c
Ni
ân ci 5a gaze naturale, apă canal, salubritate)
ci sol o
reprezintă în Pomedie 30...45 % din venituri. 0 000
0 Faptul 4. că,m în le prezent, din aceste cheltuieli partea de
ci
n
energie termică N
reprezintă vel
n cca jumătate,m
ne conduce ea
în g mod logic pe următoarea direcţie de
de
a ea
a iv d ul= 0 iz=
acţiune:
le măsuri pe de eficienţă e energetică în clădiri → reducereaolΣ at consumului de energie termică →
el sol
Σ ad ∆ ă
reducerea
g facturii
sol energetice. n ∆
5 ân aţh
at Po ul locuinţe ulu d
Exemplu1: Bloc
de de s P + 4 Etaje, h amplasatci în iePe zona climatică II (Bucureşti), construit în
ă s y i Pe m cret e
anii ’70, având a 30 apartamente de 3 camere.
ret 5 Consumurile
3.oele î actuale de energie termică ale blocului
d pe ol = ea
sunt:e ele =0 su n
sol ul a 1 111
su Σ nbs
 pentru
î încălzire:
N 493.460 x kWh/an bs ∆ dol
c
ui 5 555 ăl
 pentru
n apăivcaldă menajeră:
A + 250.000
izo
1 kWh/an h eul zi
ol
n laţi ul
c energie termică (încălzire
 total b şi apă Pe nui A
el 0 caldă): 743.460
ui 2.sPo kWh/an
ăl
Aceasta
ul S e ret
nr
zi revine ul la un consum
1 ar
anual
co dePoenergie
1 termică
ele
0 y de pe eapartament de 24.782 kWh/an şi la un
ul
cost al
r acesteia s de ccaA600 ci Eurondpe ande a (pentru
0 su a
un preţ
bs =pe
mediu
1 al energiei termice la nivelul anului
2003ede 0,024 ol Euro/kWh). n n ens pe ol asol A 4
Se aplică următoarele
ul ulmăsuri a de
y eficienţă
= sol energetică: ul x n.
1 Po
 înlocuirea 2 d ax Po 1.+de ul
ui
4 uiferestrelor 5 0 bpe 20
de Po a
A e +b a
 termoizolarea
. terasein şi ba planşeului 1
peste subsol de
Sar pe a Ssol A
0
 contorizare până la ul nivel a de cin
apartament 5 n
adânc 2 222
sol pe ar
3 imea a N sol ciNmenajeră
ul
 reabilitarea instalaţiilor zde încălzire 0 000şi de apă caldă
Po iv
Ca urmare, consumuln total
A =Σ de iv termică aldeblocului n 33 scade la 408.000 kWh/an, ceea ce
∆ hă de energie
S baz
2 Acest lucrua0.se
el a el A.
reprezintă
3 55 % din ulconsumul Peret actual. dul 0
traduce
n în reducerea facturii de energie
termică
elear ă
0
ul 0
pe
. pentru un apartament 4 subso cu
ci Sar825.000 lei pe lună
2
sol es(la nivelul
ul anului 2003).
Exemplul 2: Bloc P + 4
luluiEtaje,
cin s
amplasat în zona -
N olb climatică
4 III (Piatra Neamţ), având 50 de
0 n
0
garsoniere. Consumurile - Podeaactuale
a a de ol
energie termică 0.ale
a
iv ul blocului sunt:
pe sol
 pentru încălzire: 301.200 5 Podea leg
le kWh/an ul 5z
el -2
ată ă ui
 pentru apă caldă menajeră: pe g
sol 194.600 22 22kWh/an
ui 2 ul S 5.
2 at de 0
 total energie termică: 0 Niv 495.800
ă 55 555
înc kWh/an s ar
. elul 2 0
d ălz izol ol ci
* 0 sole 5
adâ ire adâ aţie ul n
nci 5 ului în nci
con adânci ui a 1
me me le
a=
c
4. a= den mea= 5 .
ăl Σ ∆h g
1 Σ Σ3 s
 re ă
0
Per
0
Per
etel
3ax subsol d 1
etel
T 0+b ului A
e adâ e
3e 333Sar Podea nue 0
sub nci
1 4 3. sub în
m 000T
sol0 pe sol
sol mea cin 0
. 0 de izol Podea l 1c
Aceasta revine
ului 5
la=Σun consum anual ului
p
aţie energie
a termicăA pe1. apartament de 9.916 kWh/an, şi la un
∆ h240 Euro 0 Pod e pe sol ăl
cost al
0 acesteia
Pod de pe an. Se
coneaplică m următoarele
de
Niv nuzi 5măsuri de eficienţă energetică:
ea Per ea
baz 0
 termoizolare pereţi şi planşeu la ultimulr
T TTTp nivel
den
pe l 2
. pe etel elul re
e iz 2 -
adâ
ea eeeeă nci
sferestrelor
2. sol A
0 sol
 etanşarea rosturilor
subol
la tâmplăria t Sar solu nu
20
Pod Pod
ym = mm mr mea
 contorizarea
- ea până
soluaţi 0la nivel
3 de0 apartament
eau
axp p pp acin =Σlui l 34
pe
 reabilitarea lui e
instalaţiilor . de încălzire
pe
er eşieeat de∆apă caldă 0.
A. menajeră
0 sol Podco
2
+b
sol
h
5
 montarea 0 r rr uleg Pere
ra imobil nu0
. Ni unei ea centrale termice de
pe nd 5
Sar
Nia aaarată sub tele l4 2
Ca cin
5 urmare,
ve consumul
sol en
total 1.
de energie
ve e t de
termică al blocului scade la 148.700 kWh/an, ceea ce
lucru se 5traduce în reducerea facturii de energie
t
a de t t a solu
reprezintă lul
doar 30Pod% s din consumul 0 actual.
lul
ux uuuînc Acest
baz lui -5
termică pentru ea y
so izo garsonieră 2cu 520.000 t rlei pe lună (la
ol pe = 3
so
ă r rr eălzi Pod 3nivelul anului 2003).
lul . lul
Sar
e
a aaaxre ea
sol ax
aţi 0 pe .
r ECONOMISIRE 3 A ENERGIEI
8.2 FINANŢAREAui e Ni+ MĂSURILOR 0 DE
ui
cin t
T e i eeee sol 00 0
Măsurile co de veb economisire 0.a energiei
a costă. Cum pot fi ele plătite de populaţie, în condiţiile
xo xxx4.0
e Pod
leg r ea T
în care în prezentnd lulSamulţi m locatari 0 nu t a îşi
t tt i
potpe
achita întreţinerea,
e solicitând debranşarea de la
sursele de energie
adâncimea=
enΣ ∆so termicăp ? ată
rc 1 er eeeo sol m
h
s Peretelein er - deă 52
lul acestei r r rr a Ni pA
In rezolvarea . probleme
0. înc un rol important îier adâ
revine statului, prin promovarea unor
a at
ysubsolului i i ii 3.0 r ve . n nci
programe naţionale ui de 0
ur încurajare 5 a investiţiilor pentru 0 economisirea energiei în clădiri. Sursele
=Podea pe desol ălzi
o[ oooă atu me
A
potenţiale deax finanţare
adâncimea=
ba
Podea pe sol a pentru realizarea
re a
o
a aa lul
unor astfel 1 de programe
ur
a=
sunt: bugetul de stat, bugetul
n l Σ
+ Σ ∆h
local,ucapitalulPeretele
Nivelul ză e
privat şi fonduri nerambursabile r C r rr [ sol provenite
0 iz 1 din UE sau
a ∆ din afara continentului
european. b
solului Sa xt 4.0ă] ăăă2.0
iz o
ul ol eA h
l subsolului
Sa rc er ol C ui 1 aţ xtn Per
1
In
Podea pe solio
favoarea
rcPodea peinobţinerii 0 unor fonduri aţ
[ P [ [[ ] externe 1
nerambursabile,er pledează
etel ca argumente faptul
5 . ie iol
A sol u
că România: in a ar . ie
o
a o oo
P
e
aNivelul 0c ar
n sub
 esteu o ţară solului
le ăo la 0
candidată integrare, 3.0cC r CCCa1.0 o 2 sol
de ga [ izola o
]a ] ]] r iz n şi înăA ulu
l o parte a eco-sistemului
 este ba tă C ţie- european,n
m a
ca poluator ol
2 d [n
o acelaşi timp ca receptor de poluare,
i
2 ] cond 0la majoritatea
 este o ţarăză care dea aderat d
P e m P PP convenţiilor aţ de Cmediu
u şi de dezvoltare
Po durabilă.
A P ens. e 0 e
ie ] dea
Aplicarea
n unui
Sa regim
în de stimulare 2.0 a ta a investiţiilor
aa pentru
ns l reabilitarea apartamentelor proprii
e0.0 c 0y
pe
rc a y =5 sistem
căprintr-un
An ns
r r rr P3
poateu fi realizată yr
de credite
t avantajoase, prin reducerea
sol impozitelor, prin
in lzi r ax ul
a a aa - o2 . = aA Po
reducerea TVA-ului la materialele
l 1 termoizolante
=i r şi la echipamentele de instalaţii, precum şi
3 taxelor a a +b
reimport m m mm 0.5
n5 0a rn dea
scutirea le de m Sarc pentru An acestea.
a i i d x au pe
A 1.0
e -+ impozitelor
Nu este de neglijat nici măsura
ina ul privindex eeei reducerea la sol
firmele care se ocupă de
n ga et ml
4. de 2 t
+ t tt 0 N
activitatea
u detăreabilitare ri termică a clădirilor c c şi instalaţiilor
ns 4 aferente.
Prin Legea
l
0
nr.325/27.05.2002,
de i bază An
pentru
ro rrro
b aprobarea . b et
y3Ordonanţei iv
Guvernului nr.29/2000 privind
ul in i ii n 0 S ri
în Sarc S = 5 el
reabilitarea
4 termică ac fondului construit 3 is i ii existent şi stimularea
ar i- economisirii energiei termice, s-a
aprobat “scutirea că ina
deoimpozit pe An 0.0
locuinţa
ar spe care oaTe deţin,
ci c pe
5 perioada ul rambursare a creditului
de
lzi legat ci t xm
- t izolaţ n so
obţinut pentru reabilitarea 3. n ă determică”.- n
ul cr cccr ie +pe o
re 4 a
5
Ordonanţa de Urgenţă 0 st aîncăl Guvernului 0.5 ao o nr.174/27.11.2002 rat lu
n privind instituirea măsurilor speciale
r zireAa unor clădiri u oou cond bur d
pentru reabilitarea termică d
nc nnnc ens de locuit S st
multietajate, 0 conţinelu o serie de prevederi care
4. u n -5 e ar ae r
încurajează lucrările de reabilitare 4.0 termică
st ssst ya= clădirilor
adân b şi le susţinei financiar. Dintre acestea
0 ct ul adân b An ax cimeciex az u
0
amintim: 1 cime t
az i t tt
i ter
2. ie 0 rreul 1 +b a=Σ nprivind
re rcheltuielilor ctexpertizarea, auditul energetic precum şi
io ă
 “fondurile necesare pentru a=Σ
finanţarea
i A ă ∆h a
0
pentru proiectarea lucrărilor 3.0n de
∆h u
reabilitare u uu An Sarci S ie
(e Peret Si iul 2termică
na Peretda
de
ar clădirilor
i5
de locuit multietajate nominalizate în
programele anuale se asigură
ul 5
din alocaţiic c cc de la bugetul ă ar
de stat”
izo 3. ele izo ar ( An ele e
 “fondurile
5 laţi 0necesarecipentru
fi 2 finanţarea
subs laţi tci tt (ul 3 bazăsubs b[privind
tcheltuielilor o ci
A (e executarea lucrărilor pentru reabilitarea
2.0 olulu
e e olulu
Sarci n fi
e
termică a clădirilor A 10 e i i ii C] n
1. ede locuit multietajate
i
n f fAnse asigură
na i
az astfel:
a ci1
din credite şi/sau alocaţii de la bugetul de
co va acoperi 85 % din
stat, care n cheltuieli, coaei eedin eiul 4care 30
Pode ăP ulse
% constituie în subvenţie de la bugetul de stat...
0 nt 1.0 Pode
ul al aasociaţiei
ndle i i ii legat
a pe Sar1
le e0
şi din nd fondul de reparaţiia pe
15 en c de
c proprietari/locatari,
g care va acoperi 15 % din cheltuieli,
1 3 An ă desol ar a Aat nt
pentruenlocuinţele
2. proprietate
ec a persoanelor
sol g
( i ( (( i-5 fizice”
0 s
 “proprietarii
izo
0 locuinţelor, hi
A Pode sulat
persoane
1
ee eeee din clădirile
fizice, m ă dea locuit multietajate incluse în programele
Podeci n
încăl
y= laţi n a pe yAn =
ăfn f ff n a pe
zire netul ec
anuale...ax se obligă
e p restituie
să 0.0
ul la
sol terminarea
ul
ax
20 dit i ii t 2 0 lucrărilor
sol 2 hi1
dde reabilitare termică a clădirii sumele alocate
0. a 4.0 ari 5
din bugetul de stat
co pentru 4executarea
Ni An
+b lucrărilor Ni
de A e
intervenţie, p mai puţin subvenţia, în rate egale, cu o
1 +b izolaţie nd 0 m -0.5 ul
eca ccca
3 vel
le
i nîn a
Sa vel
25 Sa i i ii 5 izo
în gco
5 rci 1.condens ens e - An
rci 3.0ul at ul
că m
0 - nt ul ul ee
că
4 e ee e laţi ns 3lz e
na y =yax= +b nalz nc nnnc10 e sol ă ir nt
0. el 5 sol tr
t-5
adâncde ax de
Sarcina deir h t tt h d A
or 2
 Sar c i 0p p15 ens ctul
2∆ h ză condens Sarcina
cin 0
ză în
ie 44. ,
Sa 0. ylegată
= ax +b de o Te Sae4. a eeea y = că
0Peret a deef 1.0 i 0 c
ele rci Sarcina
încălzire mp rci 5 cm cccm 20 ax lz o
subso
na 0bază de
4.0ba ic era na0 he hhhe +b ir(e- ef
2
lului n
dobândă leg de 5 % pe
-Sarcina ie an şi cutur o durată
leg i i ii n de rambursare efic5 5 10 ani de la data recepţiei terminării
de
ic
Podea
2pe solată 0.legată
lucrărilor”. ză nt a 10
ată p t pppt25 Sar ie
de 5 0.0 ie
e aaae cin
5Podeade 5încălzire 3.0Sar ul Anu ext dea3. a nt 3. nt
4.
pe solînc cin to l1 eri înc 15 m l mm ml30 -0.5 a
4.0 a ta Anu oar 0 o
ălz eoTe baz
e e e
de 0ec00 ul3
Nivălz to
0
ire 2.0leg l l1 2 ă ire nr nnnrmp hi ta
3elul atăA d CALCULUL 20 TERMENILOR ă
DIN
l BILANŢUL
Anu 0 [ o
C t , t tt ,erat pa
0sol 3.0de e l 3 ]
ENERGETIC e c e ee c ura Sar
AL UNEI CLĂDIRI
ului4.
nu
1.0înc l pi Anu Pa 4. 25 l2. o l ll oext cin
m
3. 2. dTe
en5 e
0
T Căldura 2.0 ălz 1 transportată
este er l4 raprin 0o0e oooeerio a
anvelopa leg
0tel 0 prin
clădirii pim mecanisme de transmitere, precum
-51 rf r rr fară
e ire
conducţia, convecţia şi radiaţia, A d m 30 or erp
m nu er 5 şi etr prin schimbul
Te ,i , ,, i[oC ată de aer. În această
, d e
anexă, se prezentă pe scurt conceptele
şi parametrii fundamentali, 0.0 l i utilizaţi în mod c curent
c ] de pentruco1
a caracteriza performanţa termică a diferitelor
p
componente ale 1.0 4.
anvelopei 0clădirii.ii Acest mp fapt este necesar 1. err departe pentru
mai iz a estima economiile de
e 3. -0.5 2 adânci al 3. c1.i ccciPa înc 2.
efi0 at
5 co erat i ol
0 A 0 A mea=
energie înregistrate prin renovarea/reabilitarea anvelopei clădirii. Important de reţinut este că întreaga
0ci 0 alu
cl e
o oooera ălz
r ns 0ura 0 Anul aţi
abordare
at corespunde nu nuunui
Σa∆ h regim staţionar e eede
n enme transfer
ire de
en căldură.
clr
2 tr ext 1 e
u 0.0 l Perete
di 10 f t f ff t tul a
A.1 TRANFERUL l DE CĂLDURĂ PRIN erio
COMPONENTELE trii a
ANVELOPEI CLĂDIRII
co
r 1-0.5 3 subsol
le
rii 0 uc iu i ii u 4.Anul tot1 di e
ară co 2 nd
a În 2. clădiri, 3. A ului
A transferul , de căldură tie prin cl cccl al 5 riixeste dominat de
15 [otC] pereţi
2. nst 0 şi acoperişuri
Anul 1. en conducţie şi convecţie, deşi
radiaţiae este şi nu ea 0 sa
semnificativă
nu i
uneori. De
0Pa 0.
ii t
i iobicei, pentru de 0. te
componentele
, supraterane ale clădirii, se consideră
0 Podea
eocu oru
eeecondiţia 3 0pi s
ripunţi termice yimportante la colţurile pereţilor
x ipoteza conducţiei
valabilă l l percsolunidimensionale,
2 (efi ra0 să nu 0
existe
sa
in 20de căldură nt nnntcti Anul er rco
sau latecapetele plăcilor.
2 4 Podea
Fluxul 5 cie me conductiv
a tt aei transferat
4 - printr-un perete omogen
= sau un strat de acoperiş,
ri A a
pe sol nta t
- t de in a
ilustratat în figura A-1, poate fi calculat folosind l uuulegea ax
ech 1.u
trii l(efi 3.lui -5 Fourier:
ri 20. a r
o 1. nu 2. -5 Niv d 25
con 0.
l l ll dcie 0 0 al 05 dă
d +b
λ 0str
( )
a l 0 elul e ipa
0 
b Qcd =
5 0. Sa
3 A ⋅ me Ts ,i − Tt snta
e e
,e [W] 0cl (A-1)
o
r 3 Anul 1solu 30 e[
ă A Anul 2 az δ
nte uct t t t ech 5 ad b C rci
0 na
unde simbolurile
[o nu Anul sunt:0 3luia) Tem lor, iei op ooopipa
10 -iri
2 az ]
de
pera ti t tt ime 2.
A - C suprafaţa 1. 4 P m
l Anul
peretelui, 2
coe (efi i,
0. a)P ba
] 4 -5 e
turaT ae aaaentel 0 15 sa5 a
Ts,i - temperatura
0. 0
Anul 1
interioară exte e a fici 0.
peretelui, cie r °C 5 P ză
P l l ll ror, rci r
0 Anul5 25 rf rioar m
ent nta
0ech °Cdcoe 20
d e Sa
0
Ts,e - a temperatura exterioară a peretelui, ul na a
-5 Anul 10 3 o ăp izol e
d dddefici izol de3 rf rci
λ - r conductivitatea
- Anul 4 rtermică[o
C] tot -ipa
a peretelui, r W/mK 25 o m na
15 er aţie
al e ee r
e ent 1. aţie ba
δ - a grosimea 0. 20 -5
peretelui, m m
0 Par at me
0. i i 0 r e le
1 25a con
de ntel ul 0 con za
mPentru 5 0 a 0. 5
caracteriza ame u 5 p a p pp a 30 m t ga
0 n triira transferul pie or, de tota căldură
30 den den ) prezentat de ecuaţia (A-1), se defineşte o
e
rezistenţă termică 10 0 de conducţie unidirecţională
srde coe i l i ii ll de Tem
sau s înP T A
câmp a r curent, în tă similar cu rezistenţa
mod
Temperat A
t
electrică din 15 legea ta cone yri= ec eeecpier perat y = eren nii de
-ura1 lui Ohm: xt fici
r ln
r rr l ura m
r e ax ul c în
( )
ta
0.o 525n stru ax
al deri fo p
520 exterioară ent ul
adân adân
ii [ 30
C]
er
A
ctiei cimeTs+b
cla
,i − T ul
s
d
,
a
e
1
d dd aalδ 0.
exter+b r 1 e o căl cime
c 5 Recd = io a=Σ ed e= eedcla ioară [m 2
K/W]
Sarc erA n zir(A-2)
a=Σ
atn n
Paramet diri
Sarc
h tota A m
Temperat (eficar ∆Q cd r i r rr i λ
diri
0 [o
C]
ina e ∆h
o rii ura r ienta i,
ina
ă Peret l ide rn i ii ri, - Parde A a urul es Peret
n Această1construc sar
de t a peretelui, unde
2 g echi
rezistenţă
exterioară este
[o ele pier
caracteristică ul
i i zonei
sar 0.ame baz ul
ncentrale
nt a 2 r ele fluxul termic este
s 0 et pam cin deri
baz
subs 2 g r 4. subs
perpendicular pe tieiperete;
o
[ C] 0 se presupune
C că a i îna aa iacest
cin triiă caz nua eexistă
A înfluenţe de la muchii
olulu şi colţuri, pe unde
t izolacăldură Paramet ic entel ăa
olulu
]datorită alA , l ll ,a 5termicee1 bi- xtn şietu 0
se pierde suplimentar
(eficienta de l
fluxurilor cons tri-dimensionale. i
rţie a or,P iPode Sarc cla sn sde SarcA er
1 rii
echipame 2 baz diri ul truc ina n ul icc Pode
Căldura
ucond An construc se pierde a preferenţial
coef ina nu An c a numai
c cc a pe la muchii
n io3 ati şi colţuri, dar şi prin a pe anumite porţiuni ale
5 ntelor, a a pe
a) baz tiei er
legaul arrelativ la rest (în general, la îmbinări). În acest
c ens
anvelopei, caracterizate
ul 5
coeficientcl de icien
o lega
rezistenţă
sol
i, 3
conductivă
ul r
l l ll ra) scăzută A ae sol
y =defineşte tiei r Pe ca
tă sarc A tă ge
sens, tise 1 puntea tultermică,Pode 1 a c reprezentând
a aa c (efici 2 suprafeţele
ă locale pe3. Podese pierde mai multă
unde
axdecât
An
ul total dea
(eficienta totala ade rf
pe ina
An in Pe entade A ti on cli a pe
căldurăe în medie.
pierderi ald Punţile m termice d conduc
d dd i
rfo
adâncime la creşterea [ul pierderilor
a ( termice,
0 descreşterea confortului
+b ul 2 echipame de or
sol
încă de
ul ul
n echipîncă ca
n C sol
(pereţii reci şi umezi)
cladirii, şi la
3 ir pier deteriorarea
e Niv structurii
baz
i i ii
4 a=Σ rm
n ∆h clădirii prin
4 favorizarea
die apariţiei condensului pe timpul
sezonuluiSarc 2 ntelor,
rece.0coeficientAn
Un exemplu de m
lzire 2 r a r rr a amen lzire a ]
ul Niv
sarcina de
t punte termică îl reprezintă planşeul de beton neacoprit de izolaţie termică
Peretele
( ina An ul0 ii deri elul
an cum a) subsolulu
An i i iestei ant ilustrat
telor, cl 3P rifi elul
la îmbinarea cu
ede ul ul total peretele
baza) T vertical, după Per în -figuraci A.1.
1 de(u al ri sol ta uli-d i i ii da coefi4.0 Aa a i sol
fibază 3 2pierderi Perform 4.0 for n 5 (u e 2.
Ane altil cladi i en 3,5e Podea, ,, eenpe cient di r
ci An 5cladirii, antaulm iz rii, ulu An ul n 0 ulu
er maPodea
c sol erg ul
Sarc energeti ria til
ta i
e
ina ul
sarcina 2 pe dear sarci o
i nta pe An
ulsb s ss beti total i4 0 iz
n ca
baza) a ra na ge 0 sol ul m e
legat 4 An i 4aa aaaaca de
ta Perform
cladirii
ul tu al den tic ene
3.0 Nivel 1pierd3.0 (uet arc
r z r rr z -til punţi i
eă de 3anta3 ra e baza
(utilizari
stFig.a A-1 a rge Ilustrarea
a ul
a An unei
eri al ri alh termice 1.
c cc a
cla -5
c
cîncăl-5 0energetic ) r
tic cla ul 5iz i
i ii )dir cladi arii 5 ep 0
ex
ale An e a i5)asolulu
h zire Taenergiei,
ul te n Per u di 2rii, c
a e
0i P
n nnn 2.0 al
i 4.0 0 edate 4 ri er forc
cladirii rii cla
2.0 aP aaa
ii An sarci 0 o na
p oa izola
mclimatice, gi mati dir e(uti ul e m
(utilizari (uti e r na de n1 er
 m3.0 rarecente, cond , 0
ef eeeri Perf 0.
energiei, ene (e ari (uti oale ul 1.0 5gir
eite
e tu C] ens
d 1.0 liza 0
n 10 radate tipare de
0 P yaat= rget
fi ale 10 o rene 4orm ei,u1 , l
utilizare ri b bbb d
te 2.0 climatice, a ax icaci ene 1 r rgie anta dact o -
exenergiei)
interventii
e e rgi alea aaam ener te ie5 atr,
l a 5 m 0.
ei, 15
te
15 recente, z zzza -5getic
o Pentru ori
Modelu
corectă +bcl
5 r apreciere
clad
nt a transferului ene i,termic prin1cli anvelopa
i
ec clădirii, rezistenţele termice în cămp curent
ade i
Sarci a rgie
a care a aaan datexistă inerent 0 clo 5 O astfel de metodologie a fost
1.0
trebuier, corectate l
cu Invers
tipare influenţa punţilor dat
termice
0.0 i,)n ) )) te a a 0.0 (e im la orice construcţie.
oa nam de iriie
adoptatăc în Normativul ră 10m aromănesc
utilizare at C e107/1997
t
de cli
0cladtermotehnic
calcul ati 2 e al clădirilor. Valoarea corectată se notează,
et bază (utili c - dat2
cli rezistenţa a este mediată - fi mfi
conform 20
acestui energiei)
normativ,
∆ h [Utilizare cu R ' . Dacă 20 1ce pe un element al anvelopei având o o componenţă
o a PPPmat irii0.5 , ci0 atci
o
adâncimea=Σ ic zari
Sarci hi 0.5 ma e P
Modelu ri 0
e
eterogenă
Peretele C] 15
0.0(de exemplu, a părţi e, opacealep combinate cu părţi5 vitrate), 5 rezistenţa ice se notează cu R' m .
i na tic cli e eeeeice, (utili inte
fi
subsolului
25 PlenergieiInvers in ener
legat a e, 25
mat inte
r2e rrrnfi extins şier la zari nt e,n
2 transferul
peConceptul
Podeaci-0.5 sol de
aUtilizarelac rezistenţă
te giei,
ă suprafaţa
de m
termică
int
poate
ice, n sau rve 10ale a int
de căldură prin convecţie (numit şi
Podeae pe sol care apareo la rv
superficial) r cladire a încăl date interioară f
5e f ff entii
exterioară
energ 2 e a 5
veanvelopei clădirii. Pentru a calcula fluxul de căldură
20 e erv inte o oo nti
teu
Nivelul
prin convenţie,
n solului este n
utilizată e
energieizire clim legea de răcire a
rve rec iei, o
lui r
Newton: c
30 a(consumu nt ent 30
rr rrrgent 15 0i hi rv l
t
u
m l totalla st nt atice
de 4.0
25r ii cv, o
etcladire
Q  el
= α ⋅ [ Aii
T
ntii
(m
rec s ,irec
]
eg )mm − T
date
) [W] p3 nt
mee, i( eclima re
et
(A-3)
l Te energie, u re inter
r, ent
Te
ent 3
a e a aa ttipa tice, 2ce
a
o
iita
unde t α este mp ri energia
(consumul
coeficientul dec transfer nt 0
utilizata ct ce vent
la e, e,0
mp ntermic t nnnire 20 convectiv
inter 5 mT(numit rel şi coeficient A superficial) la suprafaţa
o
interioară sau itotal
era de 3.0
exterioară nt a peretelui. Rezultă
era T
i de că rezistenţa e, termică convectivă
nu unidirecţională
ii o tipat t ctt venti e ce
asociată tur cenergie,
ta transferului 30iedee,căldură
consumat
la
tip
suprafaţătur e este:
util tip e d l 1
[ ]
i
orii finali, receef are re a aaaa 25c i nt
ar m e
nt
l a oenergia ti nte,icA TsAnu −
deam
aT izar recen elp e, A
coeficient
ext nutilizata (e la2.0 de
,i( e ) i ( e ) 1
Anu
3e p
d Te
ul total Rcv ,i( e ) tipar
p = ie util l 1Q
ext
 utilieer eeeae a = te,
p l 1 deorer [m K/W]
2
tiie nu (A-4)
e eri stconsumat mpfi dear e de nt cveri
zar ene αi(Anu
tipar e ) 0 , p l2
pierderi ci ale iza
Anu oar na nnnrgie uti at r
p Anuoar rorii finali,
era e at a e de l 2 T cur ar A
l 1 cladirii)
coeficient en 1.0 utili
ul re
l 2 e e ee c
30 liz d
ie ă u tur d ă
ene ur i) utiliz e o nu
Descrier zareto Anu a Anuar a ee
r Anu [o ul total
a tadee [rcoa rrrlM are a m l3
ctea extec alut a ta ene
l 3 rgie Te l 3 e efe dri
d l 2 C] pierderi ener C]
i) g le g gg a energ p ic e A
e AnuPa iecladirii)cladirii
erihi 0.0
l rgi
Anu a
od mp Anua xt al
ili giei) d ei)
izol
Pa e xt e ee
M el era l 4 en er cld iei) er ie ut nu izol
ri l 3 ra iDescrier oarpa za
(imprejuri
l4
ra ter d t tt i l 4 aţie
e aţie -5 od Mo
tur -5 at ntio ili
i i ii rul adel ur ular za er a
alAnum (eea mile,oă m -0.5 re Mo pi con M m iio con
cl l 4 en elu gi d
et ficladirii
[
planurileC a
deler den od etcr ccciIn extul ei)
ar a toă re
ir -5 den
a -5 ci(imprejuri
]
constructi tel e d s0 lă ve
i 0 e ta o a
rii uler el In rii a a aa i eriInv [ ii s
d enei, Paor n
mile, y = co [o
i rs xt l e y=
co ( oar MdC n,
ir
0 ns taplanurile ra, er Inv
echipame i 5 ul ve Cizolaţie
Uti ers5 er
ii ec Fig.coA-2
ntul) m gi ers
constructi al +bIn tr
ax
Prezentarea conceptului nsa] aaau
rs
ă
conden oUtili iooe
de rezistenţăs termică unidirecţională
]
er 0 ax
5 tr hiModelu ef liz [ C P a +b
, Întregul etr ei
ei,sistem din fig. cl A-2
Util vepoate UtiP( fis astfel t caracterizat
zare
] ardpi printr-ogi rezistenţă termică globală, egală în
uc suma ici ) Sarc
10 uc cau Trebuie c=cciare 10 ă era ei r Sarc
acest scaz cu pa
rezistenţelor înseriate. y ax reţinut el că, dacă transferul de căldură prin radiaţie este
a10 tie mntul) l en M
echipame
ii a
izar ina rs tie liza a
l t l ll l a Pa [ o r
d )
ci ina
semnificativ înencomparaţie
cotu
direct cu di
eaconvecţiadeUt irea r +b
termică, acesta
ener ul este celn mai adesea inclus 5 desub forma unui termen
r i a i aaaien ra 15 C erprin a M
de corecţie α Modeluns
adăugat o la coeficientul
eneri baz 15 de a Sarcina
transfer giei
termic I convenţie
a α , definitbazmai sus prin ec. (A-3):
α tot=α
ci
15+ α(ef
.
tel
rad
C
trl
Valoarea
l
to d i,
rgie
coeficientului
ili (ef ene d
m α
l dddzerg me
de bazărezultă la prin
] im o
d
exprimarea forţată a ă legii radiaţiei Stefan-
n
ici
rad or
<10% e s
ă
20
za ici rgi i
ietSarcina ii iei tri 20 Pnalet e
irad a
Boltzman ent
a sub forma
, direct
uc tal Anul i la
legii lui Newton: Sarcre ent z r clad d Sarc
ar ei rri rrri la i
a legată avclri adâncime 1
d20 co tiede l1 clad ina ire e b ina
C
[ ]
a CO ci a la
a i de i ii acla co rer i a=Σa∆ h
a 0 lega
e
b25 Qrad
ec 
hip
ef
ici <10%
i pi
2,
(ef Anul
Anul
= εer⋅mσa 0u2⋅ A Tmed
l
ire
(con
n4 25
a
legaen −ec
,tăi(ere ) hipdir
i r
Ticis4încălzir
cla
,i(iieldir
i )e
[ ru
(cons
=nst
umul
25
α rad ⋅asAdicTmed
ri u
l ]
z,i( e ) − Ts ,i( e ) [W]
Peretele tă (A-5)
en icide m U o a
subsolului 1 de
a
x I3 sum d de gie am oea e e cti total30 i, Podea l) pe
tuCO 30
am til n
undez ri încă (
n l (4.0
(( (co et 5 încă
30 ent l ent2,almaAnul D n ul e Tei ent (co nsu eide Te riizsast sol IP
ε a= emitanţa asuprafeţeitotal (sau
b lzire factorul u e u
stde emisie),uu e energ valoare ∈
rc Podea[0;1] (se ia din tabele)lzire
) Tem
elo
to -8 ec cl v24 4 dea mpela elo nsu tr t tt nmul (efi
mpe
iarinr sol ne
pe
σ 0 P=pera r,
5,67x10 tal hip EW/m x e
ad -5K ,enerconstanta 4.0 r,
cla universală
ratu mul ie i3.0 ii etota cie
ie, ratu
Stefan-Boltzman
energ ceaaou Nivelu v r
4.0
izolaţietura co z ra co u ra 2
Tmed e= temperatura
condens
de
exteefi pi ami, r gie,
D
B irimediului0 a) înconjurător, di efi
exte
tota
l
ln l ll rlKde(de
ct de ene
ia ex.,
nta 10 C+273=283 K)
exteoedct l ef 0
Ts,i(e) r=rioar temperatura re i e i ii g ech
ent sla suprafaţa enerP 3.0 interioară/exterioară utilizrioanneie solului ro a peretelui, K 3.0
y = ax +bcie er E
A sa rioa cie ene ie
z r z2.0
zz irgie ipa
ata lară st bi
Fluxul f de ădentu
căldură elo 5U giae
bazăde r, transferat
rc
Ope în total
(co
ră prinntu convecţie
rgie aig aaae, me şierradiaţie sr este apoi transmis prin conducţie prin
Sarcina
anvelopao o l
[ C]clădirii. rirare
B in 10 ti
Coeficientul
utili
r de[ C] nsu
o l
transfer
, (e ri r rrde
cons
iene căldură
nte
[ C]rgi
o a
laz(esuprafaţa
U m 2
exterioară (convecţie +radiaţie) au
Sarcina
rPar legată
tot de încălzire
co zata 2.0
mu tot umat Paruei fi ti a 5 2.0
al A
normală a li15 f Par ene i
fi e i1.0
ii ,rgia lor,
de vară. (de exemplu, αiarna tot ,e = 34
4.0mame
valori de proiectare efi pentrulacondiţii l de aliarnă şi altele oriiampentru a)
al
cl cie de z
Ope o am rgia ci i dutil coe ctla ci condiţii
lin
de cons tot de finali P
atrii ad Aer ba a
ntu 20 r etri
1.0 utili ea, aaaşiaizat fici
vara etriiecl e
zt 2K pentru o viteză 1.0a aerului de 3,5 m/s).
W/m2nK pentru pie rare o viteză uma
a aerului de al 6,7 m/s
pie
adâncimea= α ,
tot ,e = 22, ent7 W/m a
con
3.0t rde normală iri l insuf
za r m
torii ide
zata l
nt d l ll ta la ent
coefi i i a a 3
) 25 Σ ∆ rde
Coeficienţii
struri dei, transfer icien e termic a pentru con
h 0.0
la eaa eeeecon ulcient
risuprafaţa con(edirfa depind
interioară e de poziţia0 suprafeţei şi de direcţia
a
tot
Aer P
final enePeretele
con t su tot o ec rn
fluxului ctieide sa
al căldură al (de t aexemplu, i, n str
pentru
rgi alec-0.5
subsolului pereţi verticali ul str fire şi
r hi flux e de căldură Te orizontal, αi = 8,27 W/m2K,
e
2.0 (eficcla rc er 30
insufe coef t 0.0
ucti
su e
hie e ee cmat altotaluctici e 0.0
pentru pereţi Aer de
orizontali şi flux de
e, Podeaclape sol
căldură orientat în
(cm
sus p α a = 9,24 W/m2m
pe - timp ce pentru pereţi
K, în
in fo Tem mat n
p n nn lorii de i
nientadir
a
icientn icien
pie
perat
a -ei enePodeadirpe sol
orii e
a c e ee ifina
de ei eon a
pie a er
e ii,
1.0rechi
pamsar
în
Aer rder e tule 0.5
de ri m ura total
rgiNivelul
(efi
a
ii,
fina
sar rl r rr m
m li, rde
pierd
eri
(efi nt
al a
su m ng
m n e
rat 0.5
ur
r n ciensolului li,egi gggacoe ricladi ec t cien e e
ba
exce
în
gentelcin za al a ioară
cla
exter
gi dee
pier
util
ta
iza
cin
coe i
ntm i ii tfici alrii) ta ul
adâncimea=
hi a
nt r ti
ex
a
eor, a nt oC] r echi afici echiΣ tot
∆ hel c
0.0 ticoef de
P
s
) dir [ei
exces a la al g
Par
deri ta
pam deeel eee
ent
a ient cla Desc
t i ii cul diri subsolului
ior
pam pal eor gi
Peretele
ei a ter
icien ba ii, la ba rier ente , ade n io
e ente
 totalPe fo ciner trii a rii)ti nsu Pe c
clad eerrope solcl
Podea
coef ă
a coef ld o de
e dddipier cin la
r a d
cons Desc ma Nivelul
nt
gi [ o
de rf
cpier O g icie rf
pier
a
ef , a
Anul
a a nderi1 a irii icie gef
a
or m deet 22 truc
ir crie a tori or
ntul deri ntul el
e, et
solului ic di C]
adâncimea=Σ ∆
l deri ba a i ti Anul
ic t tt tal 2 de(impr or en d P
m a CO e
tiei rea h
ejuri ,ericie ri
total m alie total
aal za)ic22 (c clad fin en Anul eeeecla3 baz Peretele
orizontali şi
an nt
flux de căldură
(efici cl
orientat de în jos
an
cla t α r =
diri 6,
a) 12 deW/mnt 2
K; e aceste cazuri,
în ars-a presupus că suprafeţele
nt Anul i 4 mile, a
dcladi
ta a
Comp
Pe a o
enta a
irii Anuali,
pier ta diri
ce c-5 ccvi)termică
Pe pier cgi
planu ε oa=aul
r
(c).
subsolului
a Anu
Podea pe sol adâncimea=Σ ∆
nu reflectă
i rii, radiaţia rf termică
a şidau emisivitatea
lcoe1
ul
deri 0,
to 90 ii m l1
en e oziţi cl
ns (imp deri en
echip
fici
i)to
lr l 0ll eDe rfo rile ef
uti clta o Podea pe sol h
rsarci
În er or
n unaperete
clădiri, u
amen ir un
sau Anu
al acoperiş De iv i ii nscr constă al
constdinic mai (
multe
ns straturi Nivelul
de Anu
et materiale Peretele
omogene, după
na rejur ent er ta
5 rm liz a l 2
ii
cum este er m a m
telor, ii l
clad 2 scr e t clad l u rii subsolului
de arătat
ge în figura A-3. imilTransferulul gel de căldură
m m mm ier an printr-un
ructi ie
at d u perete sau acoperiş
soluluiAnu alcătuit din N straturi,
atunci( baza
când g an g.a.
di ul e,
şicoefi
Anu
irii, ieran 10 iea ei, irii, nt dpoate
aaaînconjurător, mti fi determinat
Podea pe sol
coprin rezistenţa
tic include convecţia (
to plan sarc
de tot
l3 la aerul
tic d ta a
sarc ire l 3 Podea pe sol termică
globalău Rt: et ta ri cient ut al aea tt 15
e t icla 1echip ul
t tAnul la ulli ns
) a ulta urile Anu
ina en ina iipi z Anu Nivelul
ti
Per a ic eni l il l
dede4 acla ii i20
pi i rdir 2amen to
iAnul
er de co er toa tr l 4 solului
li er(u total cons N ci 25
er ce 3tul)
ccAnul (u ta
a iz pie dir ii ta
ns uc
zfor cl
ma ad a getil de Rd t =truct
e
pierd
Rarcv ,i +baz
a) ∑
-5 cler +eeR
rde Riid
ad j 30Anul
e
eccv ,eget
e(im
4 Mo
ica
baz
[m 2 til
a) lK/W] iz
d
u er l al
ri
tie(A-6)
-5
-5 anta0iri cl5 ticiz10 iei,
15i
e al echi
j =1 er
ri20
Per iri
(im
, 25 , ,,
c Tempe
30del dm
nprej a Pereo ari
d
i
ri ar eri al 0 al i ee 0
ene i a a n
cladi for Temperatura
iprej ratura
ii turi cla for
e i căldură ul
exterioară [ at
C] i al ee (ef
sau al
coeficientul global
i de
pame trasfer
cla5 de
ial U:pi
or 5
Parametrii di a al rii,
erget(ut constructiei er entu ma uri
e diri (ut nn exterio
cl nnnemil dirdire ma er alcl nn ici
ii izolaţie
ri clae sarci ea
o
ară [ C]al cladirii,
(eficienta
eica ilizechipamentelor,
U
l) n 1nta
gicoeficientul
=
total de
i)
mil
iliz attpierderi t2tt ,e, ii ctntadfisarcina erede baza)
condens
en
Performanta
na ari ienergetica di nae, dea cladirii 10 [W/m e, ee eeet Para K] pla e di r (A-7)
ta 10
ecladale rii
en
e
baza)
Mo er R ene De ari
trge ale pla
di
r, recente,metrii
r rr i nur (uti C eneer na rii y =gigax
n e, ec
(utilizari ale energiei,
(u er
date climatice,gi interventii
del sc nuri rii tipare rgedeili,utilizare
, +beiea energiei)
r (ut gi n
Perf 15 v
, t constr
v vv pile liz<10 tica er hi 15
irii
De enobicei,
til specialiştii er ulei
preferă tica
rie săModelul
en
lefolosească i acon Invers al
ari rezistenţa
% co sa Sarcina
gi termică
i, R t pentru
pa elementele de construcţie
g erg iliz
iz mici aleei, orm , are con erg e
sa uctiei
e ee cl
ale laa cladire
efi rc n
opaceie(utili
cu valori gi coeficientuluiUtilizarea energiei
iei, ar V arida anta dir
d 20 iei, npU(eficien
rc nn(de
nrstruexemplu, izolaţiile
aci eiin er
de dbază termice).mDin contră, pentru uşi sau
ferestre,
i,zarisedat V
foloseşte cla ene cla 20
(consumul total A tecoeficientul
deBenergie,
i BA ale a energia
ener ect U,a deoarece
at utilizata ladat
stru tin aconsumatoriiaceste componente
ctie
tat tt e rgi diridi giat au total
finali, ,coeficientul
en
Sarcina valori
de mici
en aleal
pierderi rezistenţei
cladirii) Rt.
Călduradale etotală
Descrierea cladiriitransferatăut prindiri
cla N ctie i r componente
ii i, CO ale
d a anvelopei
e
legată
a clădirii
tel (acoperişuri, pereţi,
uşi, ener
ferestre)
at
(imprejurimile,
alV
este
en
V cli geti
erg datăili de:Ce
25i di
cl
i,
a
e echipa ei, i rii
i
d e
i
i ii dech tul d
at de utcl or, 25
cli eplanurile Bm ca constructiei,
a cl echipamentul) cli mentel dat ,
2, totee încălzir
egiei,ma en iei,ati za <10 i N (util rii ma ech e Modelul or, eipa (util
al b ili
sa
i co
date A A clad
ta  ipa  me e  N
izarirc cl Aej za m efi
cl tic er datce m% clizari rd coefici r rr cl
( ) ( )
30 (im tic b 30
clim Qirii
la =  ∑ A U me  direct
T ∑
−
ntul Tcli =  de az at
T − T cie
i e, giVV e , cond at
 ale
pre
Te j e,jaz e entule
 eeei u
ma
ale
e m in pi
i ta
4.0  i e [W] (A-8) Te
ccct)C 1 Rt , jlaic
maticeint ei, AAB c
B in (utili ntul a) nt
cli ic j =mpe
1ener
juri int
izolaţie c total
a) detic ener  j =m
aer mpe
at, erv da mate zari o CO e, ratu giei, ) eP
erv eeiM
u pierder
e<10% a ddeat
giei, P ce, ul
icinter
Unentalt te mod de ns
ale
a caracteriza
milcondens
M
căldura n t n nn l e, date
transferată
od ice
prin i
clădire
o este tot ratu de transfer termic
coeficientul
ticrv in date e,
ra ent e i al
y = axi +b i int clim e,rf n eri 3.0 ra
e,ventiidefinit
conductiv, ca:en eneru 2 clim od trfCO t tt el ns al
cli e, te exte pla ii
Sarcina cladirii,
de erv x bal de exte
i ii rec m inttii giei, m el sarcina eeez 2,max atic az te
cl o ur
atic elu in
r , rioa nurbazărec o ul ent rioa
n rece
ent ati ervre date
at
v
N e,ile
cl ent ,i de N
, ,, aD cl A De, a) ter 2.0 m pi
ră l j ad er(A-9)oră
tente, e, ce entce clim Kor
cond ∑
e= [inte o A Ue,z = r
coC]
Sarcina
j dirj
r
m ∑ baza)
dir ii
rec E
inte[W/K]
Piri
rvm atv
[ C]
=E
t ttjeect 1 Rent
r tipartip , ii nt atice, ii e de
condens ntm j =Par1nstlegată
rven tip ta de Perfor t , j rvenei) ea or Par
ve deare incondens fi
rece, inter ect
rucîncălzire
tii are
a
ir i ii C Btii izolaţie nt 1.0 iin ri
eutili lala n
venti
ii am
n e manta a B e, recerf iin ti am
detala compomentelealanvelopei unei clădiri scade
Ecuaţia
de te(A-8) entti arată clar
suprafaţ
rea cărece
etritiei C
transferul
4.0de p pp de căldură
energ
p
<1 tip condens
oD
Acoeficientului
fi
cla etri
nzareuti valorii
cu creşterea suprafaţ
rv pa i al
e, rezistenţei c Rt şi nte,
, scăderea
uti ata aaavalorii A are
nte, re
y =
es axe +b ni global U. Pentru a atinge acest obiectiv,
tia adăuga a a o tip i,
recen itipa <1 e
r etica
a r rşi a0 tipa
r e acoperişurilor O r c iar alr ferestrele mai dir i
se poateOperareliz en izolaţie
normalăte, re termică
e x pereţilor
ech liz de re m Sarcina
cren 0.0 de vechi şi mai puţin eficiente
ener
pot fi iînlocuite
are tii interioa
interioar
cu are de c duble/triple.
unele nt con reipa 3.0are en 0 cladiri
eeen % pera i,e ii, con
util bază
r giei)a reără deut tipar
o
e, str deme Aer a ee% i insuficient
e aiente cc
re de Sarcina
sar str
ef iza re r -0.5 e ci
e
Aer în excesen ce utilili e de ti ucti ntu end
utili rn (utiliza
dddr utilin e,
renorzare
o ucti
c Mo erg nt iza za ic
utiliz D p eizare
l) 2.0erg e
gr
e rie ee
aleg C mal
legată
a
ta tig de efn na ei
izolaţie
ie a C i a a încălzire icte de
e deliei e, re re are
CO
p
nt
ener Ear (efi aM iei
et g
energie
e
O ă enereclaret ie,
ene condens
ba (efi
n ul ) ti a a ul e ener ) u O u
i,uudate rgi 4.0
na ic ti y = ax cien
+b
cienod 1.0M ic za
te M pa enen giei) t i 2 Aer
i climati giei diea nt
,
Inv
erger to
B ta) el iae i ii )O ei) ) e d ulp
d giei t t t Sarcina
) tade izolaţie
re e ce, i ri a
ul olai interve Pe echi condens
2 bază
tiers o de iei)gi Mo
echi 2 r e
ta A ut pam Mo l ll , Mo
n 3.0
i cl toa pam
M 2M delg ut tar
de Sarcina
p Utilde ut ei dell
il O entedeldi icl ,i iiCO
) ntii rf ente y = ax +b
a izarlu ili M) dul per 0.0lu zzzo mod sul et
za recente (i ilia l e legată
or de Sarcina de
iz lor, reCompoziţia
r ea l za odM e ul aad el g.a.
u ic
m
2.0 z di d încălzirelor,
m coef bază
Inv
pi arear coef
Invct -0.5 ldi am , atipare
Inv pr ri
d
e
e eneIn re e In rMde
ri r rr ul f a ar e 4.0
an icie Sarcina
elo ers er nor icie e a ers
drgie
ve a uld Utili d mala ers
ntul C veeioutilizar ee e
a l In i 1.0
aej e i
ura(u erti
piu
Anul 1 ta ntul legată de
e i la Fig. A-3 Rezistenţa termică e a globală a cl
unui perete sau acoperiş
en e <1 rs
total d ve c ime Anul 2 en multistrat
total încălzire
ucladrs er Inel zare er ă
n de Util0 atil
(u aaau x
energie Utila til Anul dli 3 3.0
i a Aer ex rs iza i ileniz erz er de 4.0
ti
A.2 TRANSFERUL
ire gi veu DE er pier
CĂLDURĂ iza ÎNTRE i) l CLĂDIRE di ŞIAnul
SOL 4 ge pier
li Ut ei rs l ener al
gii deri % Ut el Mode
iz eeeI Ut rea e ri, erar ia
-5
rea deri
z(con
Transferul
ili ) Ut de I
cl
căldură
giei ei dintre subsol
ili ar
nu nnn sau n 0.0
iliz conturul plgii r
podelei
al unei 2.0tic
clădiri al şi 3.0 pământ, denumit
asum za cuplajul cu a solul, alene
n este în za ie eee D ar
luln ene i 0cle
aneial bidimensională a
deasemenea ) esenţă l o problemă
-0.5
t (u de transfer de căldură prin
r ul re
conducţie.
M ilin dila
Modelarea matematică s clad C
rgi
a
D
acestuia
re
al
r Inver
r rr vE este ea
rgi ur)e 5 aa
anevoioasă mai ales în cazul
clad
a clădirilor rezidenţiale sau
total
cu unesingur
o zav clad
nivel,
a d re )ire având
rii
M u
suprafeţe
irii,
sarc
eiO eg gggse
mari E
aeI Ae
ale podeleien
ei til
în
ileM
raporte 10 die
cu volumul
1.0
cl
clădirii.
irii,
O
sarc 2.0
complicaţie în plus a
ade e la i i rB er la iz
Utiliz
i i co n rii
o n ad
eener
en
el ars (cons D
f
o ina cla B
en r
en 1earea
n ees claarns er )e
15 ina
gie, er es d i de 2Anul er er
iv energi A gie tr
diri gi D
d 20 r
iri de
n u en umul
eener gi l er total c
dir Anul
ec baze , Anul A
gi gi
)e
în
2i ii
3) )) Oi e aluceei 25es g
i
0.0 baz 1.0
V gia ei U i a) eiei ei OU la
pe la etie l 30ie (ut a)
 V i e u for sum -5 ds ei dir sumnec d atura ri
iezata cl n laiz gie,
a
r ln ul
ma 0
are
cl
at 5 ce e
B ul
hi
l
at e
za
ri
for 0.0
ma
i)la ad v ener no
ad M (consu
M M M l
no er
e total Ie exterioa M
A consire e clare gia e
a
It nta totala 10
de rm
ire
e
o
U mul
o o s
o i (co de
rm gipa
n
r
cl ră o[ C]
o ale nta -0.5
VA M
uma di
A
a utiliz n ene 15 ală cl t totalzală de eim i Param1 ed en ene
calculelortorii
Bo ns
soluluifinal
(co
este rs
variază între
dată re de
e
(con0,5
cl
ata
cons
marea
la
er
v rge
a şi 2,5 W/mK,
enerx (co
varietate
gie,20 ns
înAe
d
de
i
e
m
i d d d
energieC nsu ener Anul
proprietăţi
25aAe mu gie, Anul
e e
funcţie
, e
l r r l ener Anul de
ale
, en
umiditate
d tul
v
e
solului
m etrii
2
3
a
cl e
şi
(de exemplu,
compoziţie).
er conductivitatea
gi Ca
rge
urmare,
tica în orice
termică a
analiză
di, aum e tica um 30 at constr
termică
cuplajulecoef
uneiU clădirii,
cuulsolul
ns er umat
til este
d calculul aener
ir
um exprimat
orii în
transferului
r gia Temperat
D printr-o
at
l
ulic
sumă
u
i l l l
energia
O
utilizat
u u u de
r
de căldură
trei
at
termeni
z a al utili-5se, (eficient
)
e tot gia e ric uctiei
Anul
M
spre
4
ce
0
a
di u
l sol este
exprimă
cel ei,
mai puţin exact.
da a de căldură prin pereţii
transferul cla
De obicei,

licien tot iz ul gi finali s cla utili tot urae, asolul,

la clo in ril orizontale (podelele) te
verticali
solul şi
aial subsolului
utulprin
ei ,
a totaflate
plăcile
aflaţi
ii ex E
în
perimetral
contact
diri
zata cul
exterioară
în
al a
in consu
contact
i l l l i
cu
deprin
O zata
2
solul:
planşeele
U
i te a 5 cli diri
aflate în contact cu
(i o
[deC] rn e nene la 10 d iI i 1
de
re al la coefi U ila m tirv echipa
ltotal en m ce B con Paramet
en
te
e
matorii
sIIIn se,
Irvfinali, CO
rgi con el
at lie (i
mentelon
m Anul
ati Anul
de
 a = de clUcient (util 15 (util
s( ) ( ) ( )
pr L Tti−T sum 2
Ipier erg
condens ∑
laQsuprafaţa
sol en a ul l interioară
,∆h
A
i izari
sol
li ator ie,
+ Uerg
rii ea u
n
podea n n n
coefici Ae podea Tsum
uene ator
−Ticul
2 20 nt 25
i solz +r,Umvl ,placa L T i−Te ce,[W] izari
Anul 3 (A-10)
nderi ie, e erg ej
∆hdi total ale construc nt entul v e,di a pre
coeficie int ale
z ii Oenv fvv frgiCoii
r 30 Anul 4
C
ii ej
unde val en n ie,re de ur
enertiei ii e totale e g de inre rre ntul r er
-5 ener 0
Anul 1
erg er en pierd i a fina erg
pe(eficienta e
re i e a fina
i m te total Temperatu ur de ve giei, Anul 2
Ul - ecladicoeficientul global
(c
gi erg eri al m de r
giei,
transfer
li, termic
ia r n pierder
r r
cal c r i perimetral
util li, ct era
ce pentru s porţiunea 5∆ h de
10 perete
Anul 3vertical sau
O
rii) ia raechipame
date ce i rv i
pierderi nti date
r pentru placa on pe ilsol, W/mK e p exterioară ant
Desuti ei ia su cladi e clim coef
rentelor,uti
r issse iiza
snt cladirii C coef
e oee, al m 2 i 15 clim Anul 4
U - scrie coeficientul
liz la util global e, de trasfer
rii) a atic termic
icie liz
nocoeficientprin
e, )e i ta
suprafaţa icie
podelei,
o Paramet [ C] W/m
il
nt< ti cladirii, U K 20
re 25
atic -5 0
ata m pl O ntul ata g l ela ntul n e,
sarcinati
L - rea perimetrul cl iza(conturul) e e,r ulm
clădirii, ti Descri
z riiiire ep1 deplli ce
30 e, 5 10
U la ul Desa 22 total total lapi nde a nco total nt
A - clad a
suprafaţa planşeului,
ta n
m de inte
mpierderi erea inte
Temperatura 15
co to crie
n CO coU ar e tU U
al U tnsu de construc
i ce rar 0 baza)az e,exterioară
Tsol - tiirii di la tal rea o e rven
al cladirii, t cladiri
t t t e rven 20 25
temperatura
ns solului,
ur C pier ns e i ma pier tiei gi% n
Perfor tip [oC]
li re co r tii
ă sarcina i de c ţ nt d a tii
Ti(e) - z(imp
temperatura
um de clad
il
interioară 2(exterioară),
deri um i i ioi
Cl tori deri 30
ns
rejurato (c umen irii e
Co
g rece Ae
al
nte,
baza) A
ato
d
l
e lA l l l
(imprej i
e, eie manta
ali (eficienta
ti la
urr
il
energe
ar
e
rece
Parametrii
nte,prin Temperatura
Este de aimilreţinut că, în calculele ie pentru consumul
Perform a de energieechipamenut pentru e răcire, pierderile
constructiei subsol şi plăci pe
on er c clad r ut er i i i i
urimile fin clad C de tipa exterioară
sol suntr
rii
e, definobicei
ato
su neglijate.
(imp
gi rejuri
o m
i
tipa
irii)anta
re
rii
fin
ae d
z ,zzz ali, irii)coeficient
ili
a p
telor,
ar aO
clili ticae a
c a (eficienta
uti re [oC]
eplanali, m rii
în i g za cladiri
oe
aurileco ul finen plan
e, mile,
ns
tr
lp de energetic
i
ali, za r aaa coe uletotal
ac planuri
r fici Des dre idensn
liz de Parametrii
echipamentel
a Des a
o utilicladiriia co rre rrr ent . pierderi
le d ira2 al or,
ar utili constructiei
econsefi to coer urile
ali, u
cl zare e
crien efiael construî e
eee ul a cladirii, crie e e e
(utilizar
tr coeficientul
e a zare (eficienta
ntructcie tal efigi const ct az area(utilizari
s cie eaa ctiei, e
ut n, ideale
reasarcina ur total
en dea
eiei, ntu de ciea ructi ie
di ener cla ale
u
x
ntu n a
nd echipa
a a (
c tot cla . baza)
ili (cer energiei
ctg pierderi
er al
ener
echipamentel
or,
rechil en ut i,
c
l er i mentul o al diri om , date iei cladirii,
gpamtot er l za echip
ntuili ei,ec ir ţ giei
dirienergiei,
f egi
)i datetot
e
r )eeen de i re n climatic
za
Perform gi i,e
gi
sarcina
giei
ei) )de total de
coeficientul
e i aln nnns pie anta ei
l) de
gi
ientual e, totta amen
hi
p (c
i Moclimatice,
(im c
es
de
ei
e x
e Mode
e e e rde
a s)a e, eci
(imenergetic interven
hi
baza)
Mo pierderi al
Performant
tul) ) lul u u M
oa del
interventii e cladirii,
a o del sarcina de
e pie en al la a (
Mo
i rde er de co m
Mo n
prej pie
i
ultipare
uri C
recente, rMcc rrrm ri prej
direct
a a mMtii pl
n
al uricladiriirecente,
e rigoodegggu cla mileer ulxo tipare
rde aa energeticaul
l delri gi piens del e s mile
Invutilizare Ce c d baza)
Inv Performant
ul
a al a
dir
rde u nt
ri m dire
ul
ul
u
m
g
. ers
plan
O
energiei)
t
in i
es <10%
els
i
a il
, n ald t diri , ale ta dee l
eee i) planei el
gi tod m
(utilizari a cladirii
el ers
(utilizari ale a
c cla ut Fig. A-4 cla
Modelu iTrasferul
i i i o deenergiei,l
)căldură nta spre sol ul
utilizare
l ectdir ili cla ct
al at ) ula uril diru CO u
t 2, De D uril u
d a uld
energiei, dateenergetica
a ii) za dirDE
A.3 SCHIMBULC ta
or M
ii o C
to e
AER ta. iza
Util
A
con
l Invers
ii)l
m
C scr e
lu l ll a ier conclimatice,
date
M
e l energiei
o eI ) i
)
In Util
climatice,
ve iza
interventii
a cladirii
d<10 OalI aaalma interventiiM r (utilizari ale
De la
i Aerul curge prin
%sc aceasta
co
ii) fi <10 l
danvelopa
naexistă.% d
rea
stru
enee Utilizare
clădiriin
ctiei două
De
scaC
O2
t datorită d ea E stru d n Mode
vântului, n
recente,efectului
ctieiel er oe
lul
rs rea energiei, date
recente,
de stratificare
tipare deene
termică şi a ventilaţiei
climatice,
forţate,r dacă Deli, e Se disting ov
mecanisme
e claB care
tipare v contribuie
de d( la schimbul
utilizare total
a de aer:
rie ns
 infiltraţii/exfiltraţii
e u sc co l –
e
curgeri r
, energiei
rgi rie
necontrolate
c c c c x
laeOl ll e ii echi
t
V
dir
ale BA
,
aeruluiu gi
utilizare e a
Inver
prinec toate
Ut
crăpăturile
energiei)
rgi
şi
interventii
deschizăturile unei
re
e echi
ei re la D A e,
energiei)
l ili ei recente,
clădiri
( CO
a
reale de la
m rieef CO exterior
u nla î
interior
pam / de
aalr 2aaanO (imBentu
la cladire
la V pam e r los
interior la
Modelu
I
exterior Modelul
za la tipare de
c at
 ventilaţia – ventilaţia re ici l er
naturală entu
cla prin dE
s d ferestre
d d e şi uşin s u n
Utiliza
deschise şi Invers
ventilaţia
re mecanică
cla utilizare acu ajutorul
o 2cl or a en d 2, gi dir
ventilatoarelor. n cld
l) (consumul
i i i i r
2 pre l) l Invers
A n erUO rea
l
s Utilizarea
a dir energiei)
n ad ii clatu e, Mo totalad B
U
e
de C juri Mo Utilizare
v
p energiu
s ,iri
fi di l
ir
m e
e
e energie,
del C
iri rti rrrg mil
A O
gi
VA deleeraali eidmla
ti energiei
en
cladire
e la Modelul
(con Invers
e i B er
na riito e n (conenergia i elioee e e, ulenergiei
e iru
u
m m(i
i
li, tal c x
ul
er sumutilizata (i(ezm
n (( , O2pla
(la
ar
r utz cladire
laa el
ili
gi sum Utilizarea
(consumul
a dir dir s e (consu total
ei deul energiei la
u
l
mp co mpde t
(i
pi a
c
gi ul consumat
ect
total
mp
orii finali,
ca perar
or pe
ccce nur
o o o ile ect z r mulct
cladire
U n o energie,
la total cladire
arej ef rejgr n tta de
t ici rejer C x V ut eC
de coeficient n
uriie o eC norm
n n n Cco orate total
(consumul
ti energia
cl de (consumul
uri
en uride
B
Cmade
total energie, utilizataener
la
il enerul total laa energia
de
sa alăs ss r nst li l
o
x
ta le, tu
mi mil ri
D iz s
<1
gie,
mi
pierderi ue z ual
u u oruc <1 energie,
al
z e d
ad
consumatorii
gie,
total de
le,,e Aer g c ir energie,
e, al < A at enercladirii)
E 0 m m m m tiei energia
0aă n utilizata e finali, ener
i m
C
l l pla con o e gia energia
pla placl 1 V a gia Descrier en uuuiins, utilizata
% lala<e coeficientul
d to % u A e utilizata la
nu nur B 0 Bla utiliea rillne ţl ll ufipech
nu a den r n
consumat consum n 1 (c deutili
total
e D ril tal ilead s la e s e
r consumatorii
e
n E e de
co pi nsti)
co
iri A % A c
OV o con
O
zatacladirii
laC cotgi
e
(imprejuri
er
i
r t tt
a
u
t
cie
nt
oipa
zme
orii finali,
suprCcoeficient u
m
gi
ei
afaţ uletotal coeficie
atorii
a r finali,
de g
e 0
r
%
on zata
pierderi
su
cladirii)
al
finali,
la coeficientul
g ooo
oei ntu m
Descrierea
con total de
e
B nst er ruc pera An O
mile, nst i ia On atla ntul
r ruc de tieiD re C s sum ruc
planurile Aeri
tla t tt l l)
a inte
pierderi
cladirii)
e
al
i total de
orcl ie ul
cladirii
tot
sum pierderi al
g A tiei ri , es norO B u
ator
O aclgaaai ţM Ce , ator cladirii)
(imprejurimil
ie ,O al cr m ii
2 tiei
constructi
în
ei, , ua z iodl l l l rioa
2 iin
Descrier
r a
fi al
pierderi al ii
e, planurile
de Descrierea
 e o d adddt a ei alr
are hip ad amre ntul)hip ir eee ul (imprejuri r 2
echipamentul
er coef (imprejurimil
n
e nor am iri
enta Aer i , ri coef am
icie
m
Modelu
e
es le . a di m la
mile,
i, f
e
Descri
g
)
gi icie e, planurile
ent i) ent cl c i
(c Modelul
i e eeel gre
l(c
cl ,
r malul)
C ntul constructiei,
ul) fi ntul ul) i erea ia e,
planurile
gă Fig. A-4 a m
n n total direct C a o z
n nnna . ct a a ooc
constructi cladiri
u en direct
total echipamentul
D Infiltraţii de aer şi efectul de stratificare efns
într-o casă în timpul sezonului
Mdi s con al de O ns e eee a di i
ei, icu i ti m C er de de ) încălzire
iaAer
M es odri a CM u O t C a r
x ieeprintr-un gi Modelul cu aria
pier proporţional
u Studiul cr
i o u den
mecanicii fluidelor i, pier arată x că
<10%o
r rdebitul
a
rr c de fluid
echipamen
e
li
m (imprej orificiu este a
direct
<10%
ti de curgere
secţiunii ie el f s la
şii cu diferenţa c dederi 2
presiune m
g gla .<1 oarecare.
ggoo putere tul) ntul z
n urimile, a
Debitul total deuti deri
aer este obţinut direct
prin însumarea
n de o al de ul
i i O
i i (c at
CO al
li
pentru toate orificiilor
slu re ul(ik: i x sup
ef cladCO lu el2,meaees 2
to
n 0 Modelu ul t
to planuril liz 2,clad C
z
di m rafa
D D % o tolta e ala x max
<10%
a C a ata irii)
at ul
cl re pr V =  c ţa
i inte ∑
ic
ie
irii)
Ak ck ∆plk [m
E
l ta
, n ,CO
, , u 23
EA/s]
ns
u
ta
directl constru
c D la
(A-11)
k Deso di
a fdi a ej m l d ctiei,
la ctur D e nt edc xCom eeea C C m de echipa o E co Des CO
unde c ire di
C
rioa
ul crie m
B D re o
en nnn po Be D ul n ns crie
2,max

Ak - o aria cctsecţiunii i n
mde infiltrare,
răto
m2 p ct en eee
t O to pi s <10%
e e mentul) B u D
ri
<1 E t rea A C
E s Ar
oziţ n m
rea
n i C i
ck - coeficient de ile debit ta cla o u r n
r r r r
COta erer Mode u A cla E
Ae O er g gggi ia 2 l Odgi at
s e<1 (i
nk - u exponent ,0
%
l
d
diri <1B
perz Vgi im i ii i
î E perd
2,ma m
lul
at ori diri
Operar
B
n 0m pl i g. ere, i
∆ pk m= pe – pi = diferenţa
t pr an rB dee presiune A
arei locală aB0aaaf dintreare
e,
e% a.
a
t n
,
exterior şiointeror, N/m i normală
e i e xdirect
e2
(Pa)
fin (im A
pi (im nore ri
eD BC
at % ej nor Ope Aer
Diferenţa de presiune
o A ur C ile
în
ur este suma
er treiţ termeni:
aprej
marare A n
u o uuui
r t tt n
mman aln
cler <10% i ali prej
, insufici
Operar
uri i Ver fi uri e normală
ri
i er C im co O∆p = poer− pmile
A
ex d
i ∆pCgiivant a+ ∆p strat + a∆gipventn [N/m ] co (A-12)
lă =normală t
i i ii l xE lă er
a Aegi dia CO
2
ent
mile
ns Ae a B V A Aer în Aer
cB
primul datorită vântului, al doilea , datorită Aer i efectului de stratificare şi al efi
treilea datorită
, ventilaţiei forţate
fi
în O ile tr2 ce i
r A
a
l Ol ll i B
f r e, riut al 2,
cie plan insufici
xde ∆e pi)ilitotală, nu de termenii
atuncin când există. Debitul plan ut
Odeal aer depinde insufi i iinumai i, individuali. Contribuţia
eA exces
, uc ,
relativă
al a vântului,
ex 2 pl ,
tie p s
stratificării cl şi uril
ventilaţiei
e pentru
Vili
g icien z
za
a
i zzzvariază
2
n aaacA
A de-a n lungul
za
Oper
cm anvelopei
a O
o pentru
şi,ntdatorită
ul
uril neliniarităţii,
e se însumeze.
ent nu se
a er
CO Aer în
pot calcula
i, separat debitele
i, e de aer i. taa t oV fiecare din aceste
i Dta pefecte ca apoi să
ce
c Presiunea
mult odecât atât,
,
an
ur vântului
ile viteza
C
m r depinde
ec
hi avântului
di conputernic
ri este n
Aer B
D
stru a ala aaa B
t , t tt ede vitezaare
modificată
l
s
de teren
n gi orientarea
şi
normală
e la e
e
fi
a cşi obstacole,
x
fiind de
tot con
vântuluialfaţă de pereţii clădirii. Mai
stru
exces
semnificativ mai mare mult
C
f
s s cm A i D s s r
O
ctiei ctiei
e
deasupra m co Viteza
solului. i)
vântului , u. o
este E o variabilă ut o
dependentă
ci
de vreme care O are importanţă asupra
fi
pa
a r în l, l ll cV
i
E uiliAer
c ae pi
CO
,2
C
consumurilor ns m e ale clădirii
energetice (de exemplu, se pot ns
considera w=6,7m/s pentru condiţii de încălzire
ac aaai A
O
D echif ns ri
insuf rn er echi
ci
şi w=3,5m/sapentru
e
tr en
x O
condiţii
n de răcire,
e pam exces B
i
deoarece
u o a
B vântul ta
fza
i
tinde
e
u să fie mai slab vara
icient e t de
COdecât
pam2 iarna).

n Efectul tie
uc tu
de stratificare 2 esteenturezultatul ce cccnB A ediferenţelor m
rde densitate dintreCompozi
riaerul interiorOşi cel exterior
O o m u entu
clădirii.
t Diferenţa
x
i,
l) CO s
de presiune
r
Mmai cald c
produsă
l) c
decii mai
şi Mo
CO at
o fde
ni puţin
V
xo oAer A
B
stratificare
o
A
t O c e
at n
cladepinde
io aoraerul o l totuşi de ∆ al
T
cla
= l)
T
ţiaMo g.a.
i
2
- Te. Iarna, aerul din
CO2de presiune
interiorul
u clădirii este m ri co or nnnu pe dens decât
în ii rt Oexterior. Dedir aceea, diferenţa
O ec oD 2 e O ii c V ensOclfi perare odintre aceleaşi nivele. delÎnCompozi
e del nd
(jos-sus)
l 2este mai hi
micăaldecât diferenţa de s presiune
s ss l ra exterioară m consecinţă, există
i2 uuuB
o diferenţă
t
CO de presiune
D pa
d Co
E ă interior-exterior
r ul n ens
D CO
fi
u
n
care
eA t reexces
variză n
liniaru cu
an al normata
greutatea,
l
iar ii)
nivelul presiunii
ul
ţia
neutre (p = 0)
g.a.
o
este aproape de el
m înălţimea Am medie dira tclădirii. m
lan 2 oDeci, m m m
no în timpul m 2 lă
t dal ăsezonului de încălzire, dir jumătatea de jos a
l
2 E
ta va aveaeno curgere
clădirii B
u p espre
e
E
interior su
a ect Comp
al
aat aerului,
i,
t
aaa
CO
Vt tAt t rmiar cealaltă
at i,
or irc cel A
d
jumătate o curgere ect
Aer
e
D
es
spre exterior.În timpul
sezonului de răcire,
d Co B tu lA
dacă raerul interiorpra
orelativcl C B
A
este
oziţicou ooo
amai
B
co
A alrece
lnd ăcu maiiiC
decât ii exterior,
pinse orientarea
C cr
curgerii este inversă.
Efectul de stratificare
l) d Oeste mic lafaţ o clădirile
l O o
puţin
fi (ief2 ieufi
de cinci nivele, dar poate deveni important
e m a r r rr d r ie
la clădirile
p
A
maiM înalte.
peir z d er A
<1 a ef t a
i i ii e Ae er
en n m
CO Oic
r
cie re
<1
ie p Oo ra e
În clădirile cu ventilare ii ir mecanică 0 int g.a. io iO
ic există
ii s or diferenţă
al prie 2 de d presiune între 0
interior şi exterior dacă
debitele
r de intrare şi de
ope d rect nţ ii V% eri ieşire nu în
sunt egale.
pe t
ie la în
Diferenţa de
Comp
p de etanşeitatea i, ejntpresiune
2 e int care
a
rezultă depinde% de proiectarea şi
clmult, există o influenţă a
funcţionarea
d
termenilor
ra sistemului
zrecareelţinnocont de C s
i
de ventilaţie
vânt ex B ra
(i şi de stratificare.
re
şi
oar
ul
a nu
fnt f ff isu
l i ii pr ex iDin
Aerc urul
oziţi
acest
clădirii.
ri n
al s mai alesad
motiv,
Mai
pentru clădirile comerciale,
e u r u m C ă i o i
∆ pventriareinoo valoare
l m de a
proiectare
f p ce
mare,
A noiar to
n d conde
e
n n
e
ce
nrafa n care
termenii în C
ef
to
mtaacont
ţin cl de vânt şi de
u
iri
i
C
stratificare sunt neglijaţi.
ţ d al < i re
al Fără r o măsurare directă, esteV O r
dificil ta
a ns
a a
dea laestimat
s ic
debitulil dea aer infiltrat V prin O
anvelopa clădirii. Există
două clmetode m principale de măsurare s m
care l supra
dţa
s
ll eint estimarea
lpermit excie
g.a.
e,do caracteristicilor
l
d f BA
(ide infiltrare ale unei clădiri,
a ialîn capitolul
ir ă 15.4. gc ju B2 aldip faţa i ii reri
u
es nt plm ir i Vm
C
prezentate 2
aă de
d Fluxul A 0 i ri
e căldură .
sensibilă
m C
A
(i.e.
e,i interi
ăproporţională
e
, ,, i
oa
f ul a e
p
cu diferenţa
pi
ii c
de temperatură)
pr B
datorat
, VB
schimbului de
ir
aer depinde
ii
ct
A de diferenţa de
e
r a
% e
n e,
temperatură
il
V
O
A
,
Acer
pi
oară
rdintre
ccclră
O
a CO i
aerul interior
c ta urdo
to n er
) i
şi cel exterior: Auri
e
ej
V
A
) g e C Q (
 .t pl = VB⋅mρ ⋅ coe oTooc− T i= Kl iler d d e
) ( ) zT −O D
T [W] VmiA(A-13)m
C aer ,sens e reeel
er p i e inf i n
e B B
. r i a O rf f ff
i e O d ecii e 2t
le,
pl A
e s
undeD a < O n a2 al
ii i ii d
a n 2pi oalţ CO a
e
. i volumetric
V - s debitul
n A
1 s 2 de aer schimbat u C VB cl c ic[m
a cci /h] t
3 C er nai
cl c 2 an
uri VA
n 0
ρ =c 1,23 kg/m , densitatea e ri A
xO ai ni ii l O A
d stdi
Com r
le x B
leaerului Vîn di condiţii standard a i po
3
u r
ec seeei
s %
cp - r căldura specifică
,
r
f la presiune c constantă
2 B A
l nnn a aerului,2i J/kgK
rii
n
e
er rurii
ct e
co
nst
i u u i ) rziţ
Coeficientul
e fKinf a fost m
i
î
o
co
D
definit nsimilar cu Kdcond A )ta t tt
D e
f şi r
al ie
) reprezintă coeficientul
g e ia de infiltraţii
D D ru
condens al la
clădirii.
C c nd u uuu V cl i, cti
r i
O i a n
st
r
CoE V li il ll
en ABes r r D î es
CoaBAe . ag.a
c
Esuprafaţa
ei,
interioară
e c s m ci c V di
m ri c
a c ec
a i
e u B
la p ri
t itît t e n
rii hi
B l
. B hi condens la
2 n ct i ooos p e. A suprafaţa
c e x
ie A
su
o
e) e c A
) p a pa
 a t
VB
x A e per af z el tl ll ie Vzese ABea
e i
tul per
d m DV A c are
aţ i a
x D e
c
x
iri ntcl r ) are
i c hi nor a condens cl
de dddr ii
M nor
rVB A e B p ma ţ Aa c
ţ ec
ula
o ma
Căldura
a
ii latentă a aerului E e
A schimbat a
intla es eeee
este:
i ir
)
di m
(i
e r lăerisuprafaţedi
e )
c a
e M
e ri p d lă
(iA x B VQ s 
m
oa
 p
(
ri r p p
e = V a⋅aρ ⋅ ihl −i igi We − Wi a [W]
Ae p a o el Ae
mV r î AB
aer ,lat ră ri
rinterioarcs i s
cl d(i
i r (A-14)
r
n C
p nt e(ie eee ej ul
under B î ă î
g rmr r rr l 3 condens
ga em u
C
ul di
V  ejA- debitul
n D A
e O
volumetric de)
M
aer schimbat
i. pr
n d C d
e eeed
dd a
[m /h] la di
. ej m
suprafaţ
lpr ri re i
uV e u
ρ
ri
=1,23
A

hf-g m = 2450E e
kg/m3, densitatea
x O
KJ/kg , căldura
o aerului
n îneja condiţii standard
de vaporizare e O
a rur r rr i
s i i ii ra apei la presiunea O
ri
aai lur VBilA
interioar i V e, de 1 atm.
ct
C
n
s
d . i . d
Wi(e) ilB- umiditatea paerului
x c con interiore şi x
u exterior c
m i [kg apă/kg ă V aer].
(i m p < u
e, B er O
den f a
il a i
l aa m iril
B
la
1 f
e l c
c
B
ar l a l ll pr ee, A On i
A.4 pSPORURILE DE CĂLDURĂi INCIDENTALE O
e s la2 u
e, ( ej cpl u 0
la d
n Cel maiAe importants
n sup spor l de căldură
c
i
e pl
cai apare ccc
i în timpul ur
t
V
A azileiArişi este datorat soarelui.
B % c
i
Acesta se numeşte
rafa m 2 iV geamului,
n le 2 o parte r⋅ I este reflectată, o parte a⋅ I
C d I incidentă s
spor usolar. Din iradiaţia solară lnr l llpe suprafaţa
ri s o
ţa e a a aa p mBC ur c e
Ct⋅ I este
este absorbită şi o O r
parte i transmisă ur înr interior (r+a+t il il =1). Radiaţia transmisă
C în interiorul clădirii
n diliîndîntregime
lecon
este presupusă
geam cîiden
C O
măreşte
p a fi m inte
absorbită de
r
al rioaOtemperatura,
acestuia e
aceasta
t C i
ie i ii
putând
dd
e
j C
schimba
A
datorită
e,
V
pl <
e
astfel C
o
efectului
n
chiar
de cavitate.
direcţia O
fluxului
n
Radiaţia absorbită de
t de căldură. Sporul
er st
ă răprin fereastră
o rc r rr c
total de
n
st
s la
sup
iradiaţia O
căldură ar
absorbită
e
solară
ceA este 2
apoi
c
t transmisăA
O
este i ( ide
ii u obicei
oîn interiorul
insi i ii r
O aA o 1 car O
calculat
clădirii
n ns0 u prin
suma dintre iradiaţia
convecţie:A
2
solară transmisă şi

i ur tr conde ct 2
r rafa n O e ) m ) )) 2
% ,
uţa o Qr
C
solar =C A ⋅ ( t er
⋅ I + a
tr
p ⋅ I
u αi + α
m i α
) =
B
ilA ⋅ uI ⋅nsF la[W]
ie er (A-15)
e ct supraf
ctinteO r i,
ierioa 2 o V
în O ct
r
e l
i e
C V c Cie aţae C în m
unde i,Arăeste ariam suprafeţei <
i m geamului B şi ie F
j este e o un c o
D definit
Bca coeficient de spor de căldură solară. Acesta
din urmă
e 2
este al
dat de n p 1 ex D
i,
u 2
DD , o i, interio
ns ecO h
ară m
ex a
eec eeep m
c
ă
A C
s 0A ce U shi
r sss
l
A tr hi
u p 2 pp
i ce
h o % V
F = τ + a pc pentru i p V x
i C e O z
u s
B αC earm rrrn
c cc a fereastra ct
c
o B ieo am , am o
cu un singur geam
s
f i
O r 2 i i C AU m C C
p
il Oi ii u
 z A1 i,n e e z
a
c F ţ = τO + aVe A +ent e
eaeiU r
ee  1
+i VA ec d
m n
 pentru
nt
D
ifereastra dublă,
m 
e
n
2
i
n C i i O α e r, rrr  α s α e e ul t
2
ul eel
ep e
i hi
ţB p ) a u ţ
n
O E
şi ai şiB
B
deetransfer
2
cu α st – coeficientul o a de căldură ) prin
al aaae spaţiul i adintre l) i
C s n O C M ms M geamuri ae – coeficienţii de absorbţie
O
ai geamului
u interior şi respectiv , exterior.
2 a Coeficientul
a la o global
x de
a transfer Ade căldură
2 al ferestrei este
calculat u
l) cu oajutorul ec. m t (A-7), unde trebuie o
n o c
reţinut e că M
rezistenţele conductive sunt neglijabile în
f ale g
p suprafeţei C cdu ccco s d
nt OC
comparaţie m cu cele (convecţie ml ll+ radiaţie). u el o g
i o
MPe lângă sporurile
m
.solare, mai O lel r aan g ul pe O
o p c A există a
i
du
p a s
şi sporuri )pr D
de u d
căldură datorate ra
. şi copiatoare).
oamenilor, luminilor
şi echipamentelor z a
(aparate aelectrocasnice, dddt motoare, . M af computeree re Pentru aparatele de
iluminat e
o i radiatoare electrice,
d şi pentru . con
2
l oi ii r
l
ivaloarea a cono
puterii aţ
l
nominale l a (de exemplun
2
valoarea de pe etichetă)
e i
e d
e obicei z apropiată rdzrrru consumate. a E Daru pentru
este de
l estei oarecum
r de valoarea
n ţ eronată: s-a
x de puterii
Co . de d
c ii ii c prin măsurare
iir ns el
ir .
in căl puterea consumată
or
echipamentele
m Co
de birou, această
afirmaţie nsconstatat este de 2 până la 4 ori
u
mai mică. Mai
ţ mult î
t idecât atât, consumul lam ioeţiechipamentelor ii t
i
la u e
te de birou
c d al
nu este cunoscut mcu precizie, variind
după lcum utilizatoriia opresc computerele
n sup
D rafp (s i( (( e
n
c atunci cândsup ri
nu
l B au nevoie
i de ele ă
sau le lasă
p pornite în timpul
nopţiidsau în iweek-end. raf o t
a A aţao i ai ii ,
tt i
aţa d ar C
r A
o
e nu cumva o mare parte
i Pentru echipamentele
e g din laboratoare
z C
mr m mm sau bucătării,
int ă Air e
trebuie observat dacă
z
r
din căldura e
produsă este evacuată E int direct ula exterior
erii pc gpppc
e
prin
eri eutilizarea c de ventilatoare. r
. i
e g
Sporurile de ar x
căldură datorate oar oamenilor r r rr h depind
< oar cde<nivelul t activităţii fizice. Sporul total de căldură
c să fie. apropiat de aportul ăcaloric ţ eal.eehranei t ei ă t 1O
C i ţ toată
trebuie î
t de acorp sub. formă B c i jue ajuSporul
i 1jj
p
consumate,
p
0
din moment ce aproape
n i
energia este
disipată de căldură. 0uua de Ce
căldură latentă trebuie să fie egal cu căldura de
vaporizare n
C a .apei care este eliminatăadin ricorp
e r rr mprin transpiraţie
.% r %<
sau respiraţie. s a
A i, i
i ei u
s me mm mn <a 1
f
< V g C rC g
e c
i i ii t e1 0
i
1
0 x C
B
p
O . l O
a ,p , ,, l e
h l ll
i eeeu
VB
n0
%
O %V
c .
a
o 2B i
%
c O
A
V
e
r . a
m
2 ) A
V
r
m , A
C e .
e a p p,pp
M C O n
 O s OV
A e aaa
a
md A
nt
nnn
l mB
ă
2
n VA A
C uu A
2
uuue A aV ,
2 o
A
2 rl
rarr l e
r i)
,
e
,

V
OV B
B m
a
i ii u B
l lxll
VeMeeel m
rx m
A

r
m AC B a
l d
V O ă
o
cd ccci
A aD
i î
BA
CONSUMURI DE ENERGIE
B
PENTRU APARATURA
VD
n
BIROUn
a
V O B A oe ooor x
A 2 ELECTRO-CASNICĂ
e n nnne xŞIs DE
Bsl s ss
x
B
2V r AE c co Euf e
A tu t tt
V C c V Vrl r rr t nd
B
i
D xConsum
V B
A B o Puterea en DDuratac
D AB
Aparatul
Celectricon i
A
u uuu
instalat
B
c
Bd C
c cc
A s B c o de canual de
energie
A
n i nE
intrebuinţare
O mde sV
t ăt tt
ii i ii la e V
electrică *

pn su E e d
[h/zi. A [h/an s A
E u B r eee pr
eA B
2 < n e
[h/sapt.
os A f e[W] i i ii t ]nB [kWh/an]
1af ]
B Acvarium
C co is
zla i VA ,c , ,,
130O 0aţ 12 B
t
s
O
]
4380 C570V A
c a la
co ond ţuelectric i B
Aragaz co
eee % mancarea
epgateste
int Ap pentru
e s
A 4 OCirca
B
p ce ccc persoane
Aer u 530
A nd men
Aspirator
s ir
e nd
rChhhC oa
h
1000
eri
1p 52 52
en n eni i ii a O
Becplafluorescent
aaf a pp ră
s p 11 O 4 r r O rp 1460
O 16
s t p
compact
osu a r
O
la laa< aaa pî e af
e
Bec ţ em m1m
p su zprincandescent
g su 40
m 2
4 e n
ar
1460 60
e pr clar af
iaţ .i
a A pr
n e0ee
e
o nn , rn o ţa 2
r Bec incandescentcon
e afn n% ar con
af
ţa an den tr60t tt 4 a r ie 1460 90den
a aţ mat aţu uuu
m r m
r a i int te
Bormasina .
eri ri
r s la al l ll
C
al
500
m
e
e al n
n
0,25
te 13
C s la
7
e in aoa o
electrica. î
sup in) ) ))
ă a
n ă
x
o
ri O sup
n te Casetofon raf te 8O 2 o A or
raf
ră a cu CD aţa A 730 6
o ri
r
Cazan
g de r apă n int
ri
3600
oa e2 x rc e
150 de l/zi
a
m
a la 500C
aţa
2
3200
int
oa MM MM m r
Ceainic ăelectric (2
m ră
l)
. eri ră
2000 r
o o,oo e
0,08al rl
ăă
30 eri
80
a oar C oar
a
Complex e
HiFi ă
d ddd
100
ă
s
3 A i A 1095 o110
ă
l
. e emieeD
ă Congelator x l)
(350 150
l lnll
24 e n
C e 8760 m 630
A Congelator nou r s r 8760
e c usauu
u100
E 24 p430
r
(250 l)
e
Congelator vechi
l lull
150fx 24
Ouf i 8760
o
(250 l) i i z700
Cuptor cu s
d diddB n c n
i i icii
1300 0,17 s i s 61 i80
n microunde
Cuptor
V C
electric
rDrirr
eeeeA
e850
O
u e3 u
156
ţ
s f 2n f i130
O
B
u Express de cafea cncc
c800 i
0,25 i t 91 a75
f (2 l) A tEtttt O c 3 c
i Fier Vde calcat 1000p i 52 156
c Frigider
B cu CiA g
i absorbţie
A
O A
C B CC
110 Ce
r
24 e
O
e 8760 450
.
ne n
e VFrigider cu
V e a t 2 t a
n Bcompresor şi
A
2 <A <<<
r851 re111 24 r 8760 180
.
t termostat (200 l)
AMagnetofon
B C
î200 On000 1 ACî A 365 7
A VMaşină automată
n
% %%
5-6
p o
%
spălări pe no e
e săptămână 500-650
B O
* e A C
e r
r CCCm r mr
î epo
2
V
r ear O OaOO
A
C
l
xe 2 ă222 n xz î
 n A
n n m
e
o e e eţ
d p m
r m mm i
e o s
m
r x sa e
e n
de spălat
s
rufe z a a aaa
C
l30 i
cC x V

x
Maşină
la
de cusuti
ă x xxxn
4
eO g c 1460 B 44

c
cMaşină de spălat
s
orufe – cu
u
ţ O5-6 spălări
s s
pe . e
săptămână 370-420
A
nîncălzirea apei i A u a s V
e d
e
p
Maşină a
ra de spălat DDeD
Df
r i
C O
. B
s fa
nrufe – fără
O5-6 spălări pe săptămână 120-300
s
ţa
încălzirea apei g EEEE
c O C 2
A
V
in
Maşină de vase .
la 2i De 4i ori pe săptămână 415-520
C te n e A
sMixer
u
ri
o
a 400
BBB sB n O
OC
1 52 21
B500 –
pPat pe apă .
O ra
Pompa
ar
ă centrifuga
Cu t
Of
60 24 2 O 8760
1000
525
fa
Televizor A AiA
100 AA 3 2
O 1095 110
ţa 2c
Toaster de pâine
in 850e 0,17 61 50
O Uscator de păr 1000 i O OO
O C 1 2 52 52
te
p
CDepeppr C
2
riUscător rufe O
e enee 4 ori pe saptamana co 520
o
r rotrr
o n
Ventilator de
ar
a150
m 1 V mC2 365 de 55
ăbucatarie
aaa
rprr
r 45
î p O 750 ns 40
C Video A n
B
2
e eee C o 2 la
O o
n
e nznn A
o z su
pr
V
2
or oiooe m i C af
V r rţrr p ţ o aţ
CCHESTIONAR PENTRU o i INVESTIGAREA
B
m m mmx A
a
B
iaa m
o aî a
c in
l CLĂDIRII
lall
z a p te
m A
V
n
ă ăăăe Vi
(Fişă de expertiză ) o
*
ri
p gAAs A ţ g z oa
Clădirea: ră
A A
Adresa: o B i . i
z
Proprietar: A
e . eee
e B
a a ţ
ar rrr
x.
 Destinaţia
i principală
locuinţe
a clădirii:
birouri V spital C . i
autorităţiclocale
ţcomerţ hotel g a
i i ii / guvern
işcoală cultură A
e n nnn
altă destinaţie: O .
 Tipul a clădirii: ss a
individuală B înşiruităs s s g
u uuu c.
bloc tronson de bloc o
.
g fO f ff
 Zona climatică în care este amplasată clădirea: a
i i ii n
.
 Anulaconstrucţiei:
C
 Regimul de înălţime al clădirii (ex. S + Pc +ccc4):
2 d
e
.
i i ii
.
 Proiectant / constructor:
 Structura constructivă: c
O e eee
n
s
nC nnn
zidărie portantă o cadre din betonlarmat
t t ttO şi grinzi
pereţi structurali dinnbeton armat stâlpi a
diafragme din beton darmat O schelet metalicsV
V
 Existenţa documentaţiei construcţiei
e AAA A 2 u
şi instalaţiei aferente
pB
acesteia:
partiu de arhitecturănpentru fiecare
B 2 tip de nivel reprezentativ,
secţiuni reprezentative e eee
s ale construcţiei,
C
r
aA
l
a
A r rrr o fV
* V
C Va
s BO m B
B ţA
u A î îîî p aV
p V
V 2 o Ai
 V
f C i Bt
B
B a
e eee
B
o ţ Ae A
ţ ri
i Vo
A
detalii de construcţie, a x xxxm
a A a V
i p interioară,
planuri pentru instalaţia
n c ccc
de încălzire r
o de încălzireB interioară,
V schema coloanelor pentru instalaţia ă B
t
planuri pentru instalaţia
e
e eee
sanitară, z g
 Gradul de expunere la vânt:
B
adăpostită moderat adăpostitări s sssi .
libercexpusă (neadăpostită)
c
o
A
o o ţ a
 Starea subsolului tehnic al clădirii: n
A a n . comună,d V
i
Uscat şi cu posibilitate de acces la instalaţia
V
r
ă CCC
d
Uscat, dar fără posibilitate de acces laainstalaţia comună,
e
Subsol inundat / inundabil (posibilitatea de refulare
e A
na apei din canalizarea exterioară),
c
 Plan
A OO
n
O
de situaţie / schiţa clădirii cu indicarea
s g
clădirile din apropiere şi înălţimea acestora şi
o sfaţă de
orientării B punctele cardinale, a distanţelor până la
la sursei de căldură sau a punctului de racord
poziţionarea
n
la
laBsursa de căldură exterioară. s . d s
 Identificarea structurii constructiveu aa clădirii îne vederea u aprecierii principalelor caracteristici
O
termotehnice ale elementelor de construcţie
p . OO
O din n p
componenţa anvelopei clădirii: tip, suprafaţă,
straturi, grosimi, materiale, punţi termice: s r
r
þ Pereţi exteriori opaci: af 2 222 la af
aţ s aţ c
a u a o
c p i n
iC CCC n
o n OO r d
n O
O af te e
te V
d aţ ri n
ri 2 B2 22
e a o s
o
n i a l
a
s A n r a
rC CC
C
l te ă s
ă o ooo
a ri u
mmVmm
s o p
u V p ppp a r
p B r a
B o oo o f
r ă
a zA zzz a
f A i i ii ţ
a V
ţ ţţţ a
ţ V i Ai ii i
a n
i a a aa t
n B B e
t r
e A g ggg i
r . . .. o
i V a aaa a
o r
A . . ..
a ă
r
B
ă c
o
n
d
e
n
s

c l
o a
n
d s
V Vu
e VV