2.manualul Judecatori Si Procurori - 20074195351796

protec†ie
dezvoltare
participare
Rolul judecåtorilor
ßi al procurorilor
în protec†ia ßi promovarea
drepturilor copilului
Descrierea CIP a Bibliotecii Na†ionale a României
AUTORITATEA NAˇIONALÅ PENTRU PROTECˇIA

DREPTURILOR COPILULUI (Bucureßti)
Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi
promovarea drepturilor copilului / Autoritatea Na†ionalå
pentru Protec†ia Drepturilor Copilului. - Bucureßti : Editura Trei,
2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-707-109-3 ; ISBN (13) 978-973-707-109-5
34:364.442.6
Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului
© Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului, 2006

Toate drepturile rezervate
CUPRINS
Introducere �� 5
1. Protec†ia drepturilor copilului în România �� 6
1.1. De unde provine ideea de drepturi ale copilului? �� 6
1.2. Situa†ia înainte de Legea nr. 272/2004 �� 6
1.3. Ce noutå†i aduce legea actualå? �� 9
1.4. Care sunt drepturile copilului ßi cum se reflectå în legisla†ia româneascå? �� 11
1.5. Pe ce principii a fost clåditå noua lege? �� 15
1.6. Drepturile nu exclud responsabilitå†ile �� 15
1.7. Serviciile actuale de protec†ie a copilului din România �� 16
2. Rolul familiei, al comunitå†ii locale ßi al statuluiîn protec†ia
ßi promovarea drepturilor copilului �� 18
2.1. Rolul pårin†ilor �� 19
2.2. Rolul comunitå†ii ßi al autoritå†ilor publice locale �� 21
2.3. Rolul statului �� 26
3. Calitatea de bun pårinte ßi capacitå†ile în continuå dezvoltare
ale copilului �� 30
4. Principii de ac†iune pentru judecåtori ßi procurori �� 37
5. Interesul superior al copilului �� 43
6. Medierea ßi promovarea drepturilor copilului �� 45
6.1. Introducere �� 45
6.2. Care sunt beneficiile medierii? �� 45
6.3. Elementele-cheie ale medierii �� 46
6.4. Cadrul legal al medierii �� 47
6.5. Reguli ale medierii �� 48
6.6. Exemple europene privind utilizarea medierii ßi utilitatea ei în promovarea drepturilor
copilului �� 48
7. Drepturile de participare ale copiilor. Copiii în fa†a instan†ei
judecåtoreßti �� 50
7.1. Concept �� 50
7.2. Criterii pentru o bunå comunicare cu copiii �� 52
7.3. Copiii victime ßi copiii martori �� 52
7.4. Copiii afla†i în conflict cu legea �� 58
8. Separarea copiilor de pårin†i �� 60
8.1. Principiul non-separårii �� 60
8.2. Importan†a contactului cu pårin†ii �� 61
8.3. Separarea copiilor de pårin†i �� 62
9. Adop†ia �� 73
Anexå: Audierea copiilor la tribunal �� 80
Aria de aplicare a articolului 12 �� 80
Legåtura articolului 12 cu celelalte articole ale Conven†iei �� 82
Legisla†ia româneascå în materie de ascultare a copilului �� 83
Modalitå†i practice de audiere a unui copil �� 84
Concluzii �� 87
Referin†e ßi recomandåri bibliografice �� 88

Introducere
„Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului împreunå cu Ministerul

Educa†iei ßi Cercetårii, Ministerul Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei, Ministerul
Sånåtå†ii, precum ßi, dupå caz, cu celelalte institu†ii publice ßi private interesate vor
asigura formarea ini†ialå ßi continuå a personalului care, în exercitarea sarcinilor ce îi
revin, intrå în contact cu domeniul protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului” (art. 143
alin. 3 din Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului).
Având în vedere prevederile acestui articol, Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia

Drepturilor Copilului împreunå cu Institutul Na†ional al Magistraturii ßi Ministerul Justi†iei au
elaborat acest manual privind rolul judecåtorilor ßi procurorilor în protec†ia ßi promovarea
drepturilor copilului.
Manualul nu pretinde cå epuizeazå toate aspectele din acest domeniu, dar îßi propune
ca prin temele prezentate så promoveze o nouå abordare, centratå pe copil ßi pe familie,
punând permanent în prim-plan nevoile copilului. Indiferent despre ce ac†iuni este vorba,
atunci când ne aflåm în fa†a unui copil, trebuie så-l tratåm cu respect, într-un mod demn,
nediscriminatoriu ßi just.
Copilul în†elege mai mult decât suntem noi obißnui†i så credem. Este extrem de
important, pentru bunåstarea lui fizicå ßi psihicå, så †inem cont de acest fapt ßi så învå†åm
så ne comportåm fa†å de el luând în considerare capacitå†ile lui în continuå dezvoltare.
Tot în interesul superior al copilului, trebuie så avem o anumitå atitudine fa†å de pårin†ii
lui, indiferent de situa†ia în care se aflå aceßtia. Pårin†ii sunt principalii responsabili pentru
creßterea ßi îngrijirea copiilor lor, iar to†i ceilal†i - profesionißti, comunitå†i, autoritå†i locale
ßi stat - au datoria så îi sprijine în îndeplinirea acestei responsabilitå†i.
Mesajul pe care încercåm så-l transmitem este cå fiecare profesionist îi poate ajuta
pe pårin†i ßi, de ce nu, pe copii, så devinå mai buni ßi mai responsabili, iar beneficiile pe
termen lung ale acestui demers sunt incalculabile pentru societate.
Elaborarea acestui manual face parte din Campania de educa†ie „Drepturile copilului
sunt lege!”, finan†atå de Uniunea Europeanå prin programul Phare 2003 ßi implementatå
de Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului în parteneriat cu Institutul
Na†ional al Magistraturii ßi Ministerul Justi†iei.
Permi†ându-ne så acordåm fiecårui cititor al acestui manual titlul de „agent al

schimbårii” ßi misiunea de a transmite mai departe mesajele relevate, vå dorim lecturå
plåcutå!
Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Ministerul Justi†iei

Drepturilor Copilului
Institutul Na†ional al Magistraturii

1. Protec†ia drepturilor copilului în România
1.1. De unde provine ideea de drepturi ale copilului?
Interesul pentru drepturile copilului a apårut în a doua jumåtate a secolului al XIX-lea,

când a luat naßtere prima mißcare preocupatå de aspecte referitoare la DEZVOLTAREA
copilului, care pleda pentru PROTECˇIA acestuia împotriva neglijårii, exploatårii ßi a
violen†ei. În Europa, perioada s-a caracterizat prin deschiderea unui numår considerabil
de institu†ii publice de ocrotire, ßcoli ßi institu†ii separate pentru copii delincven†i, precum
ßi de tribunale pentru minori.
Dupå Primul Råzboi Mondial, ideea drepturilor copilului a captat pentru prima datå
aten†ia lumii. În 1924, Liga Na†iunilor a adoptat Declara†ia de la Geneva. În 1959,
Organiza†ia Na†iunilor Unite a adoptat Declara†ia drepturilor copilului. Ambele declara†ii
au reprezentat o recunoaßtere timidå a drepturilor copilului, deoarece, deßi sus†ineau
ferm protec†ia ßi bunåstarea copilului, nu îi recunoßteau dreptul de a participa la decizii
care îl priveau. Conform acestora, copiii erau nißte membri fragili, slabi ßi vulnerabili ai
societå†ii. În plus, nu au fost luate måsuri ulterioare pentru punerea în aplicare a drepturilor
men†ionate în cele douå declara†ii.
Spre sfârßitul anilor ‘60, s-a pus accentul pe ideea drepturilor de PARTICIPARE ale
copilului. Mai mul†i lideri de opinie au sus†inut cå ßi copiii au competen†ele necesare
pentru a lua decizii în privin†a problemelor importante din via†a lor ßi cå ar trebui låsa†i
så participe la luarea acestor decizii. De exemplu, copiii ar trebui så aibå un cuvânt de
spus în privin†a educa†iei lor. Profesorii ßi pårin†ii ar trebui så-i sprijine în aceastå privin†å
ßi så-i ajute så devinå independen†i.
În 1978, cu un an înainte de Anul Interna†ional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus

elaborarea unei Conven†ii privind drepturile copilului. S-a înfiin†at un grup de lucru special
care så redacteze un proiect al Conven†iei. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Conven†ia
ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 ßi
a fost ratificatå de majoritatea †årilor din lume, cu excep†ia Statelor Unite ale Americii ßi
a Somaliei.
România a ratificat Conven†ia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 ßi

s-a inspirat din aceasta atunci când a elaborat Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi
promovarea drepturilor copilului.
1.2. Situa†ia înainte de Legea nr. 272/2004
Prima lege româneascå în domeniul protec†iei copilului a fost adoptatå în 1970. Scopul
legii era så protejeze anumite grupuri de copii, în special copiii cu nevoi de îngrijire în
afara familiei. Principala formå de protec†ie pentru aceßti copii era plasarea în institu†ii.
Totußi, institu†iile au devenit suprapopulate în timpul regimului comunist, ca urmare a
politicii guvernului comunist de creßtere cu orice pre† a popula†iei, prin interzicerea
avortului ßi a altor metode mai conven†ionale de planificare familialå. Dupå cåderea
comunismului, efectele teribile ale acestei politici au ßocat lumea. Jurnalißtilor stråini li
s-a permis så viziteze casele de copii ßi cåminele-spital pentru copii cu handicap. S-au
publicat numeroase articole ßi s-au difuzat filme documentare în multe †åri; deßi imaginea

1
României a avut de suferit, partea pozitivå a lucrurilor a fost cå aceßti copii au câßtigat
compasiunea oamenilor din toatå lumea, care au început så trimitå ajutoare umanitare
sub formå de hranå, îmbråcåminte ßi jucårii cåtre institu†iile care stârniserå o impresie atât
de profundå. Cu toate acestea, marile organiza†ii umanitare au conßtientizat în timp cå,
în cazul copiilor din România, este nevoie de o schimbare fundamentalå. Reprezentan†e
ale unor organiza†ii precum UNICEF, USAID, World Vision, Holt Terre des Hommes
au fost create în România ßi, în colaborare cu autoritå†ile publice locale ßi centrale, au
desfåßurat programe de formare a personalului, programe de restructurare pentru unele
institu†ii, precum ßi de creare de noi tipuri de servicii în anumite jude†e-pilot.
Prima Strategie Guvernamentalå în domeniul drepturilor copilului, aprobatå în 1997,

a vizat perioada 1997-2000 ßi a marcat începutul reformei sistemului de protec†ie a
copilului în România. La acea vreme, s-au luat primele måsuri pentru reformarea cadrului
legislativ, pentru descentralizarea activitå†ilor de protec†ie a copilului, restructurarea ßi
diversificarea institu†iilor de protec†ie a copilului, dezvoltarea alternativelor de tip familial
pentru protec†ia de tip reziden†ial, precum ßi pentru prevenirea abandonului copiilor.
Efectul imediat al adoptårii noii legisla†ii a fost înfiin†area, în toate jude†ele †årii ßi în
cele ßase sectoare ale municipiului Bucureßti, a comisiilor pentru protec†ia copilului
ßi a serviciilor publice specializate pentru protec†ia copilului (denumite Direc†ii pentru
protec†ia copilului).
Descentralizarea activitå†ilor de protec†ie a copilului nu s-a Evolu†ia sistemului

limitat la înfiin†area comisiilor ßi a serviciilor publice specializate
subordonate consiliilor jude†ene sau consiliilor sectoarelor
municipiului Bucureßti. Institu†iile de protec†ie a copilului, cu diferite < Descentralizarea activitå†ilor
subordonåri ierarhice la nivel central, au fost ßi ele transferate < Restructurarea institu†iilor
în subordinea consiliilor jude†ene sau a consiliilor sectoarelor de tip vechi
municipiului Bucureßti, fiind incluse în structura serviciilor publice < Închiderea treptatå a
specializate. institu†iilor de tip vechi
< Dezvoltarea de
Dupå procesul de descentralizare, institu†iile de tip vechi de servicii alternative
protec†ie a copilului au fost restructurate. În acelaßi timp, au fost
create alternative de tip familial pentru protec†ia de tip reziden†ial
a copilului, precum ßi servicii de prevenire a abandonului copiilor. Institu†iile clasice de
mare capacitate (între 100 ßi 400 de locuri) au fost restructurate, în încercarea de a le
reduce capacitatea ßi de a le modula, pentru a-i oferi mai mult spa†iu fiecårui copil în
parte, într-un mediu cât mai apropiat de cel familial. Înså, dupå ce s-a conßtientizat cå
acest demers nu era de ajuns pentru reintegrarea acestor copii în via†a comunitå†ii, a
început procesul de închidere a institu†iilor de tip vechi.
Peste 200 de institu†ii de tip vechi de protec†ie a copilului au fost deja închise,
acordându-se prioritate închiderii institu†iilor mari, cu peste 100 de locuri, a fostelor
„leagåne” pentru copii cu vârsta sub 3 ani ßi a cåminelor spital pentru copii cu handicap.
Solu†iile identificate ßi dezvoltate pentru închiderea institu†iilor de tip vechi au constat
în: reintegrarea copilului în familia naturalå, protec†ia copilului prin alternative de tip
familial (rude, alte familii/persoane, asisten†i maternali profesionißti), precum ßi protec†ia
copilului în case sau apartamente de tip familial. Astfel, la sfârßitul lunii iunie 2006, existau
aproximativ 600 de servicii alternative func†ionale, inclusiv centre maternale, centre de zi,
servicii de asisten†å ßi sprijin pentru tinerii provenind din centrele de plasament, centre de
consiliere ßi sprijin pentru copii ßi pårin†i, servicii de prevenire a abandonului în perioada
prenatalå, centre de zi ßi centre de recuperare pentru copii cu dizabilitå†i, servicii pentru
copiii stråzii, consiliere ßi sprijin pentru copiii victime ale abuzului, maltratårii, neglijårii
sau ale violen†ei în familie.

Analiza datelor statistice referitoare la protec†ia copilului aratå cå, între 2000 ßi 2006,
numårul copiilor din centrele de plasament a scåzut la jumåtate (de la 57.181 la 27.188),
în vreme ce numårul copiilor plasa†i la asisten†i maternali a crescut de mai mult de trei
ori (de la 5.157 la 19.368).
Graficul urmåtor ilustreazå evolu†ia numårului de copii proteja†i în centre de plasament

ßi în familii substitutive în perioada 1997-2006. Sursa: Autoritatea Na†ionalå pentru
Protec†ia Drepturilor Copilului.
60,000 57,181
Transfer institu†ii
(2000-2001)
55,000 50,239
49,965
50,000 Numår copii proteja†i în
familii (rude pânå la
48,980
45,000 gradul al IV-lea inclusiv,
46,568 47,723
43,234 asisten†i maternali
39,569 43,092
40,000 38,597 profesionißti angaja†i ai
serviciilor publice
35,000 37,553 37,660 specializate sau ai
32,679 organismelor private
30,000 33,356 autorizate, alte familii)
30,572
28,786 Numår copii proteja†i
25,000
27,188 în centre de plasament
23,731 publice ßi private
20,000
17,044
15,000
11,899
10,000
97
98
99
00
01
02
03
04
05
06
19
19
19
20
20
20
20
20
20
20
6.
2.
2.
2.
2.
2.
2.
2.
2.
6.
.0
.1
.1
.1
.1
.1
.1
.1
.1
.0
12
31
31
31
31
31
31
31
31
30
12.06.1997 - reforma protec†iei copilului (OUG nr. 26/1997)
În ceea ce priveßte serviciile de protec†ie specialå pentru copiii separa†i de pårin†i, la

sfârßitul lunii iunie 2006 existau 1.100 de centre publice de plasament ßi 393 de centre
private de plasament. Centrele publice de plasament cuprindeau 439 apartamente, 342
de case de tip familial, 136 de institu†ii modulare ßi 183 de institu†ii de tip clasic.
Cadrul legal adoptat între 1997 ßi 1999 a fost considerat revolu†ionar la acea vreme
ßi a råmas în vigoare pânå la sfârßitul anului 2004. Între timp, un nou pachet legislativ
în domeniul protec†iei drepturilor copilului, con†inând patru legi, a fost adoptat de
Parlamentul României ßi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2005. Acest nou cadru legal
a fost necesar în lumina reformelor semnificative întreprinse în sistemul de protec†ie a
copilului în ultimii ani din punctul de vedere al descentralizårii, al închiderii institu†iilor de
tip vechi, al dezvoltårii de servicii alternative, precum ßi al concentrårii asupra prevenirii
separårii copiilor de pårin†ii lor. România trebuia så continue procesul de adaptare a
legilor ßi practicilor sale la standardele stabilite de Conven†ia ONU cu privire la drepturile
copilului, care garanteazå drepturi pentru to†i copiii. Legea nr. 272/2004 privind
protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului reprezintå nucleul pachetului legislativ. În
cele ce urmeazå vor fi clarificate elementele noi aduse de aceasta.

1
1.3. Ce noutå†i aduce legea actualå?
Aståzi, în România, sunt garantate toate drepturile

copiilor, nu doar dreptul la protec†ie specialå.
Prima lege Ratificarea Prima strategie

româneascå în Conven†iei ONU guvernamentalå Noul pachet
domeniul cu privire la a drepturilor legislativ
protec†iei copilului drepturile copilului copilului
1970 1990 1997-2000 2004
Copiii cu nevoi de protec†ie specialå TOˇI copiii
Legea nr. 272/2004 introduce în România o nouå viziune asupra copilåriei. Aceasta
refuzå så vadå copiii ca pe nißte mini-cetå†eni cu mini-drepturi ßi subliniazå cå drepturile
copilului fac parte din categoria drepturilor omului. Printre elementele de noutate se
numårå urmåtoarele:
⇒ Spre deosebire de legisla†ia anterioarå, care con†inea dispozi†ii doar pentru copiii
afla†i în dificultate ßi care aveau nevoie de måsuri de protec†ie, legisla†ia actualå îßi
extinde prevederile asupra tuturor copiilor (fie cå tråiesc împreunå cu pårin†ii lor
sau separat de aceßtia, fie cå au sau nu nevoi speciale de educa†ie sau îngrijire
medicalå), acoperind astfel majoritatea situa†iilor în care se poate gåsi un copil.
⇒ Legea subliniazå cå pårin†ii sunt primii responsabili pentru creßterea, îngrijirea ßi
dezvoltarea copilului. Pentru îndeplinirea responsabilitå†ilor lor, pårin†ii au dreptul så
primeascå sprijinul necesar din partea comunitå†ii ßi a autoritå†ilor locale.
⇒ Legea continuå procesul de descentralizare prin transferarea unor atribu†ii ßi
servicii de la nivel jude†ean la nivel local (la nivel de comune, oraße, municipii). Pe
lângå întårirea capacitå†ilor autoritå†ilor locale, acest proces reprezintå solu†ia pentru
înfiin†area ßi diversificarea serviciilor pentru copil ßi familie cât mai aproape de domiciliul
acestora. Un serviciu important la nivel local este reprezentat de Serviciul public de
asisten†å socialå (SPAS). Acest serviciu are atribu†ii multiple, printre care identificarea
situa†iilor de risc, prevenirea separårii copiilor de pårin†i, precum ßi monitorizarea
situa†iei copiilor din respectiva unitate administrativ-teritorialå. La nivelul sectoarelor
municipiului Bucureßti, responsabilitå†ile SPAS sunt preluate de Direc†ia generalå de
asisten†å socialå ßi protec†ia copilului (DGASPC).
⇒ De asemenea, legea promoveazå calitatea în activitå†ile de protec†ie a drepturilor
copilului (prin stabilirea mecanismelor de inspec†ie ßi licen†iere a serviciilor pentru
copii).

⇒ Elementele de noutate în ceea ce îi priveßte pe copiii afla†i în situa†ie de risc de a fi
separa†i de pårin†ii lor cuprind urmåtoarele:
< Legea pune accent pe prevenirea separårii copilului de familie. Serviciile publice
de asisten†å socialå de la nivelul municipiilor, oraßelor ßi comunelor au sarcina de
a monitoriza ßi de a analiza situa†ia copiilor din raza lor administrativ-teritorialå, de
a identifica ßi evalua situa†iile de risc, precum ßi de a pregåti documenta†ia pentru
acordarea de servicii ßi/sau presta†ii necesare prevenirii separårii. Orice separare
a copilului de pårin†ii såi, precum ßi orice limitare a exercitårii drepturilor pårinteßti
trebuie precedate de furnizarea sistematicå de servicii ßi presta†ii prevåzute de lege,
cu accent pe informarea adecvatå a pårin†ilor, pe consiliere, terapie sau mediere,
furnizate în baza unui plan de servicii. Planul de servicii poate avea ca finalitate
transmiterea cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului de
la nivel jude†ean, a cererii de instituire a unei måsuri de protec†ie specialå pentru
copil numai atunci când, dupå acordarea serviciilor prevåzute în plan, se ajunge la
concluzia cå nu mai este posibilå men†inerea copilului alåturi de pårin†ii såi;
< Înainte de adoptarea noii legi, o autoritate administrativå (ßi anume Comisia pentru
protec†ia copilului) era responsabilå de luarea de decizii privind separarea
copilului de pårin†i. Aceastå competen†å este acum împår†itå între Comisia pentru
protec†ia copilului ßi instan†a judecåtoreascå, aceasta din urmå fiind singura
autoritate care poate decide separarea în cazul în care pårin†ii sau, dupå caz,
copilul care a împlinit 14 ani nu sunt de acord;
< Autoritå†ile au obliga†ia de a adopta måsuri active pentru men†inerea contactului
între copil ßi pårin†i în timpul plasamentului. Prioritatea institu†iilor ßi a profesionißtilor
responsabili de aplicarea ßi monitorizarea acestor måsuri o reprezintå reintegrarea
copilului în familie;
< Luând în considerare cu prioritate interesul superior al copilului ßi pentru a evita
efectele negative ale institu†ionalizårii la o vârstå fragedå, precum ßi efectele unei
spitalizåri prelungite, România a ales så interzicå plasarea copiilor sub vârsta
de 2 ani în servicii de tip reziden†ial. Acest plasament va fi permis doar în cazul în
care copilul suferå de un handicap sever ßi este dependent de servicii specializate
de protec†ie de tip reziden†ial;
< Problema specificå a copiilor care påråsesc sistemul de protec†ie a copilului ßi
sunt supußi riscului de excluziune socialå este ßi ea abordatå de noua lege. În
vederea sprijinirii integrårii tinerilor în societate ßi a dobândirii unui loc de muncå,
aceßtia pot beneficia de protec†ie specialå ßi dupå împlinirea vârstei de 18 ani,
chiar ßi atunci când nu îßi continuå studiile, pe o perioadå de doi ani.
⇒ Legea interzice orice formå de pedeapså corporalå aplicatå copiilor. Pentru
aceasta, este nevoie de programe educa†ionale ample care så schimbe mentalitå†ile
reflectate de proverbe precum „Båtaia-i ruptå din rai” sau „Unde då mama, creßte” ßi
så promoveze metode alternative.
⇒ Legea men†ioneazå expres grupurile profesionale care au responsabilitatea de a
identifica ßi sesiza autoritå†ile competente despre situa†iile de risc în care se pot afla
copiii ßi familiile lor: cadrele didactice, personalul medical, poli†ißtii, preo†ii, precum ßi
angaja†ii altor institu†ii care vin în contact cu copilul.
⇒ Legea promoveazå colaborarea între institu†ii ßi specialißti pentru sprijinirea
familiei ßi a copilului, în vederea maximizårii eforturilor de prevenire, precum ßi pentru
promovarea unei noi abordåri a copilului ßi a copilåriei.

10
1
1.4. Care sunt drepturile copilului ßi cum se reflectå în legisla†ia

româneascå?
Copiii trebuie så beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem

to†i îndreptå†i†i încå din momentul naßterii. Drepturile omului înseamnå så îi tratezi pe
ceilal†i aßa cum †i-ar plåcea †ie så fii tratat, ßi anume cu demnitate, respect, egalitate
ßi dreptate, ßi se aplicå fårå deosebire de cetå†enie, na†ionalitate, raså, etnie, limbå,
sex, orientare sexualå, abilitå†i sau orice alt statut. Înså, copiii diferå de adul†i. Ei sunt
vulnerabili, trebuie så se joace, sunt în proces de dezvoltare ßi au nevoie de oarecare
autonomie. De aceea, ei au nevoie de drepturi proprii, cu caracter special.
Drepturile copiilor pot fi grupate în trei categorii
⇒ Drepturi de protec†ie, care se referå la protec†ia împotriva oricåror forme de abuz

fizic sau emo†ional, precum ßi împotriva oricåror forme de exploatare.
⇒ Drepturi de dezvoltare, care se referå la disponibilitatea ßi accesul la toate tipurile

de servicii de bazå, precum educa†ia ßi serviciile de îngrijire medicalå.
⇒ Drepturi de participare, care se referå la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile

care îl privesc.
Drepturi de protec†ie
Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protector. Copiii trebuie proteja†i

împotriva unor situa†ii de risc, precum transferul ilegal în stråinåtate, violen†å, abuz
sau neglijare din partea pårin†ilor sau a îngrijitorilor såi, abuz sexual ori de altå naturå,
implicarea în traficul de substan†e ilicite ßi traficul de copii.
Protec†ia este necesarå ßi în cazul copiilor afla†i în situa†ii vulnerabile: copii refugia†i,
copii cu dizabilitå†i, copii apar†inând minoritå†ilor na†ionale, precum ßi copii afla†i în zone
de conflict armat.
În plus, trebuie protejate rela†iile copilului cu familia. Copiii au dreptul så îßi cunoascå
pårin†ii, så fie îngriji†i de pårin†i ßi nu pot fi separa†i de aceßtia decât în condi†ii strict definite.
Dacå are totußi loc o astfel de separare, copiii au dreptul så men†inå rela†ii personale ßi
så fie în contact direct cu pårin†ii chiar ßi atunci când locuiesc în †åri diferite.
Drepturi de protec†ie garantate în baza Legii nr. 272/2004
Copiii au dreptul så fie proteja†i împotriva:

< oricåror forme de violen†å, abuz, rele tratamente sau neglijen†å (art. 85);
< transferului ilicit în stråinåtate ßi a nereturnårii (art. 99);
< exploatårii economice (art. 87);
< exploatårii sexuale ßi a violen†ei sexuale (art. 99);
< folosirii ilicite de stupefiante ßi substan†e psihotrope (art. 88);

11
< råpirii ßi traficårii în orice scop ßi sub orice formå (art. 99);
< pedepselor fizice sau altor tratamente umilitoare ori degradante (art. 28 ßi 90);
< lipsirii, în mod ilegal, de elementele constitutive ale identitå†ii sale sau de unele dintre
acestea (art. 8.5). Copilul este înregistrat imediat dupå naßtere ßi are de la aceastå
datå dreptul la un nume, dreptul de a dobândi o cetå†enie ßi, dacå este posibil, de
a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit, crescut ßi educat de aceßtia (art. 8.2).
Se acordå protec†ie specialå:

< copiilor refugia†i (art. 72);
< copiilor cu dizabilitå†i (art. 46);
< copiilor apar†inând unei minoritå†i na†ionale, etnice, religioase sau lingvistice (art. 27);
< copiilor afla†i în zone de conflict armat (art. 76);
< copiilor neînso†i†i de pårin†i sau de un alt reprezentant legal ori care nu se gåsesc
sub supravegherea legalå a unor persoane (art. 19);
< copiilor care au såvârßit o faptå penalå ßi nu råspund penal (art. 80).
În rela†ia cu pårin†ii, copiii au dreptul:

< de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngriji†i ßi educa†i de aceßtia (art. 8.2 ßi art. 30);
< de a nu fi separa†i de pårin†i împotriva voin†ei acestora, cu excep†ia cazurilor expres
ßi limitativ prevåzute de lege (art. 33);
< la protec†ie alternativå (art. 39);
< de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, rudele, precum ßi cu
alte persoane fa†å de care copilul a dezvoltat legåturi de ataßament (art. 14).
Drepturi de dezvoltare
Tuturor copiilor trebuie så li se asigure satisfacerea nevoilor de bazå, nu numai pentru

supravie†uire ßi protec†ie, ci ßi pentru a-ßi dezvolta personalitatea, talentele, abilitå†ile
mentale ßi fizice.
Ei au nevoie de tot ceea ce îi poate ajuta så creascå ßi så se dezvolte. De exemplu,

au nevoie de prieteni ßi de familie, de dragoste ßi de distrac†ie, au nevoie de un mediu
curat ßi de locuri de joacå, de poveßti ßi muzicå, de ßcoli ßi biblioteci, precum ßi de toate
lucrurile care le stimuleazå mintea ßi îi ajutå så creascå ßi så se dezvolte de la an la an.
Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie så corespundå

fiecårui stadiu de dezvoltare în parte. Dacå se sare o etapå, copilul va avea nevoie de
ajutor special pentru a o compensa. De exemplu, un copil surd trebuie så înve†e o limbå
înainte så împlineascå 5 ani, fie cå este o limbå vorbitå sau un limbaj pentru surdo-mu†i,

12
1
deoarece aceasta e perioada propice în care creierul construießte conexiunile necesare

pentru limbaj. Dacå se rateazå aceastå „fereastrå de oportunitate”, copilul va avea nevoie
de îngrijire specialå sau de recuperare ca så ajungå din urmå stadiul de dezvoltare.
Prin urmare, copiii au drepturi de dezvoltare, precum dreptul la educa†ie, dreptul la

îngrijiri medicale, dreptul la asisten†å socialå ßi dreptul la joacå.
Pårin†ii, atât mama, cât ßi tatål, sunt principalii responsabili pentru asigurarea
dezvoltårii copilului, care trebuie så †inå seama de capacitå†ile în dezvoltare ale copilului
ßi de drepturile de participare ale copilului.
Statul trebuie så ajute pårin†ii în aceastå sarcinå prin furnizarea unor facilitå†i, precum
ßcoli, spitale ß.a.m.d..
Drepturi de dezvoltare garantate în baza Legii nr. 272/2004
< Copiii au dreptul de a primi o educa†ie care så le permitå dezvoltarea, în condi†ii

nediscriminatorii, a aptitudinilor ßi personalitå†ii lor (art. 47).
< Copiii au dreptul så creascå alåturi de pårin†ii lor (art. 30). Ambii pårin†i sunt
responsabili pentru creßterea copiilor lor (art. 31).
< Copiii au dreptul de a se bucura de cea mai bunå stare de sånåtate pe care o pot
atinge ßi de a beneficia de serviciile medicale ßi de recuperare necesare pentru
asigurarea realizårii efective a acestui drept (art. 43).
< Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care så le permitå dezvoltarea

fizicå, mintalå, spiritualå, moralå ßi socialå (art. 44).
< Copiii au dreptul de a beneficia de asisten†å socialå ßi de asiguråri sociale (art. 45).
< Copiii au dreptul la odihnå ßi vacan†å (art. 49).
Drepturi de participare
Drepturile de participare le permit copiilor så aibå un cuvânt de spus în ceea ce

priveßte via†a lor. Acestea le oferå copiilor posibilitatea de a-ßi exprima pårerile, de a
discuta problemele pe care ei le considerå importante, precum ßi de a cåuta ßi a primi
informa†ii relevante pentru ei. În unele cazuri, legisla†ia româneascå permite în mod
explicit copiilor så aibå un cuvânt de spus dupå o anumitå vârstå. De exemplu, religia
copilului care a împlinit 14 ani nu poate fi schimbatå fårå consim†åmântul acestuia. Mai
mult, copilul care a împlinit 16 ani poate så îßi aleagå singur religia.
Drepturile de participare ale copilului sunt totußi limitate, în sensul cå, pentru a ßi le
exercita, copiii trebuie så fie capabili så-ßi formeze propriile lor påreri. Înså, a nu se în†elege
cå drepturile de participare nu se aplicå în cazul copiilor mici. Din contrå, ßi aceßtia
din urmå au nevoi ßi capacitå†i participative. În conformitate cu legisla†ia româneascå,
copilul în vârstå de peste 10 ani trebuie så fie ascultat în toate procedurile juridice ßi
administrative care îl privesc (de exemplu, copilul în vârstå de peste 10 ani pentru care
s-a deschis procedura de adop†ie trebuie så consimtå la adop†ie). Íi copiii cu vârstå mai
micå pot fi asculta†i, dacå autoritatea competentå apreciazå cå este necesar, iar pårerile

13
copilului vor fi luate în considerare în func†ie de vârsta ßi de gradul lui de maturitate. Pe
scurt, cu cât copilul avanseazå în vârstå cu atât va avea mai multe nevoi participative ßi
va fi mai capabil så-ßi formeze propriile sale påreri. Prin urmare, drepturile de participare
devin extrem de importante pentru copii.
Drepturi de participare garantate în baza Legii nr. 272/2004
Copiii au dreptul:
< så-ßi exprime liber opinia asupra oricårei probleme care îi priveßte (art. 24);
< så fie asculta†i în toate procedurile care îi privesc (art. 24);

Dreptul de a fi ascultat îi conferå copilului posibilitatea de a cere ßi de a primi orice
informa†ie pertinentå, de a fi consultat, de a-ßi exprima opinia ßi de a fi informat
asupra consecin†elor pe care le poate avea opinia sa, dacå este respectatå,
precum ßi asupra consecin†elor oricårei decizii care îl priveßte. (art. 24.3).
< la libertatea de exprimare (art. 23);
< la libertatea de gândire, de conßtiin†å ßi de religie (art. 25);

< la libera asociere în structuri formale ßi informale, precum ßi libertatea de întrunire
paßnicå, în limitele prevåzute de lege (art. 26);
< la protejarea imaginii lor publice ßi a vie†ii lor intime, private ßi familiale (art. 22);
< så depunå singuri plângeri referitoare la încålcarea drepturilor lor fundamentale

(art. 29, alin. 1);
< Copilul apar†inând unei minoritå†i nationale, etnice, religioase sau lingvistice are
dreptul la via†å culturalå proprie, la declararea apartenen†ei sale etnice, religioase,
la practicarea propriei sale religii, precum ßi dreptul de a folosi limba proprie în
comun cu al†i membri ai comunitå†ii din care face parte (art. 27.1);
< la împlinirea vârstei de 14 ani, copilul poate cere încuviin†area instan†ei judecåtoreßti
de a-ßi schimba felul învå†åturii ßi al pregåtirii profesionale (art. 47.3);
< så conteste modalitå†ile ßi rezultatele evaluårii ßi så se adreseze în acest sens

conducerii unitå†ii de învå†åmânt, în condi†iile legii (art. 48.3).
Notå: listele cu drepturi de mai sus nu sunt exhaustive!

14
1
1.5. Pe ce principii a fost clåditå noua lege?
În toate situa†iile care privesc copiii, trebuie avut în vedere interesul

superior al copilului. Ei trebuie încuraja†i så-ßi formeze ßi
så-ßi exprime propriile lor opinii ßi nu trebuie så fie discrimina†i.
Toate drepturile men†ionate în sec†iunea 1.4. se bazeazå pe patru principii

fundamentale.
Principiul nediscriminårii, conform cåruia trebuie så i se asigure fiecårui copil toate
drepturile, fårå deosebire de raså, culoare, sex, limbå, religie, opinii politice sau de altå
naturå, origine etnicå sau socialå, avere, dizabilitate, statut la naßtere sau alt statut al
såu, al pårin†ilor såi sau al tutorilor såi legali.
Principiul interesului superior al copilului trebuie så primeze în toate ac†iunile care

privesc copiii. Aceasta nu înseamnå cå interesul superior al copilului va fi întotdeauna
singurul factor hotårâtor ce trebuie luat în seamå, dar cå „pot exista interese competitive
sau conflictuale privind drepturile omului, de exemplu între copii lua†i separat, între diferite
grupuri de copii ßi între copii ßi adul†i”. Cu toate acestea, interesul copilului trebuie avut
în vedere în orice situa†ie ßi trebuie demonstrat cå interesele copilului au fost analizate ßi
luate în considerare cu prioritate.
Dreptul la supravie†uire ßi dezvoltare include mai multe drepturi. Unele articole

din lege subliniazå rolul-cheie al pårin†ilor ßi al familiei în dezvoltarea copilului, precum
ßi obliga†ia statului de a-i sprijini. Protec†ia împotriva violen†ei ßi exploatårii este la fel de
necesarå pentru asigurarea dezvoltårii optime a copilului; acest principiu stabileßte, spre
exemplu, obliga†ia de a proteja copiii stråzii, prin asigurarea recunoaßterii ßi respectårii
drepturilor acestora, inclusiv dreptul la educa†ie ßi la îngrijire medicalå.
Dreptul copilului de a-ßi exprima liber opiniile asupra oricåror probleme care îl
privesc, precum educa†ia, sånåtatea, mediul, este un alt principiu de luat în considerare
pentru implementarea tuturor celorlalte drepturi din Legea nr. 272/2004. Copiii, de
exemplu, trebuie implica†i sistematic în deciziile luate la ßcoalå sau de instan†ele
judecåtoreßti, atunci când pårin†ii divor†eazå sau în caz de adop†ie.
1.6. Drepturile nu exclud responsabilitå†ile
Se poate interpreta cå prevederile Legii nr. 272/2004 ßi drepturile copilului, în general,

submineazå autoritatea pårin†ilor, a altor membri ai familiei sau a altor persoane care îi
îngrijesc pe copii. Totußi, o astfel de interpretare nu este corectå, dat fiind cå Legea nr.
272/2004 subliniazå importan†a familiei în via†a copilului, precum ßi respectul pe care
copilul îl datoreazå pårin†ilor såi, celorlal†i adul†i ßi copii. Articolul 33 relevå importan†a
familiei, a non-separårii copilului de pårin†ii såi, iar prin articolul 22 se interzice amestecul
arbitrar în via†a de familie a copilului. La articolul 29, Conven†ia ONU cu privire la drepturile
copilului subliniazå necesitatea dezvoltårii respectului fa†å de pårin†i, afirmând cå acesta
este unul dintre principalele scopuri ale educa†iei copilului.
Prin urmare, acordarea de drepturi copiilor nu exclude automat autoritatea parentalå

ßi responsabilitå†ile copiilor. Chiar dacå manualul de fa†å încearcå så reliefeze
responsabilitå†ile ßi så contribuie la întårirea capacitå†ilor adul†ilor în rela†ie cu drepturile
copilului, nu trebuie uitat cå ßi copiii, ßi tinerii trebuie så-ßi dezvolte sim†ul råspunderii.

15
Copiii au drepturi, dar ßi responsabilitå†i. Ei trebuie så respecte drepturile ßi obliga†iile
celorlal†i copii ßi ale adul†ilor cu care rela†ioneazå.
Drepturi ßi responsabilitå†i pentru copii
- dreptul de a nu fi trata†i necorespunzåtor, dar ßi responsabilitatea de a nu trata

necorespunzåtor alte persoane;
- dreptul de a nu fi expußi unor situa†ii de risc, dar ßi responsabilitatea de a nu
expune alte persoane la situa†ii de risc;
- dreptul de a fi asculta†i, dar ßi responsabilitatea de a-i asculta pe ceilal†i;
- dreptul de a nu fi discrimina†i, dar ßi responsabilitatea de a nu discrimina pe al†ii;
- dreptul la protec†ia proprietå†ii, dar ßi responsabilitatea de a respecta proprietatea
altora;
- dreptul la educa†ie, dar ßi responsabilitatea de a merge la ßcoalå;
- dreptul la intimitate, dar ßi responsabilitatea de a respecta intimitatea celorlal†i;
- dreptul de a fi proteja†i împotriva oricårei forme de intimidare verbalå sau fizicå,
împotriva oricårui abuz sau forme de exploatare, dar ßi responsabilitatea de a nu
intimida, abuza sau teroriza pe ceilal†i.
În concluzie, Legea nr. 272/2004 subliniazå autoritatea parentalå ßi responsabilitå†ile

pårin†ilor în rela†ia cu copilul, precum ßi faptul cå fiecare copil este important ßi este o
fiin†å capabilå.
Aceastå lege, la fel ca ßi Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, considerå

cå nu este suficient dacå se înregistreazå rezultate medii bune sau o ratå înaltå de
progres general. Este foarte important så se identifice disparitå†ile, så se aibå în vedere
acei copii care nu beneficiazå de valul de progres, cei care råmân neglija†i sau uita†i din
cauza genului, a originii sociale sau etnice sau, pur ßi simplu, pentru cå sunt såraci, au
dizabilitå†i sau tråiesc în zone îndepårtate. Pe scurt, ideea pe care Legea nr. 272/2004
o transmite tuturor celor care sunt responsabili cu promovarea drepturilor copilului în
România este cå fiecare copil conteazå ßi toate autoritå†ile responsabile cu promovarea
ßi protec†ia drepturilor copilului în România au datoria de a depune toate eforturile pentru
a asigura cå nici un copil nu este uitat sau ignorat.
1.7. Serviciile actuale de protec†ie a copilului din România
Legea nr. 272/2004 stabileßte atât tipurile de servicii destinate prevenirii separårii
copilului de pårin†i, cât ßi pe cele de protec†ie specialå a copilului care a fost temporar
sau definitiv separat de pårin†i. S-au organizat ßi au devenit func†ionale urmåtoarele
tipuri de servicii: servicii de zi, servicii de tip familial ßi servicii de tip reziden†ial.
Beneficiarii acestor servicii ßi obliga†iile celor care le administreazå sunt descrise în
detaliu în Hotårârea Guvernului nr. 1438/2004 (Cf. tabelului urmåtor).

16
1
TIP SERVICII DE ZI SERVICII DE TIP FAMILIAL SERVICII DE TIP REZIDENˇIAL
Sunt acele servicii prin care se asigurå men†inerea, Serviciile de tip familial asigurå creßterea ßi Rolul serviciilor de tip reziden†ial este de a asigura
refacerea ßi dezvoltarea capacitå†ilor copilului ßi îngrijirea copilului separat temporar sau definitiv protec†ia, creßterea ßi îngrijirea copilului separat,
ale pårin†ilor såi, pentru depåßirea situa†iilor care de pårin†i, la domiciliul unei persoane fizice sau temporar sau definitiv, de pårin†ii såi, ca urmare a
ar putea determina separarea copilului de familia familii (familie extinså, asistent maternal, altå stabilirii în condi†iile legii a måsurii plasamentului.
sa. Acestea cuprind: familie/persoanå). Aceste servicii includ centrele de plasament
DESCRIERE
a) centre de zi; (inclusiv casele de tip familial), centrele de primire

b) servicii de consiliere ßi sprijin pentru pårin†i; a copilului în regim de urgen†å, precum ßi centrele
c) centre de asisten†å ßi sprijin pentru maternale.
readaptarea copiilor cu probleme psihice ßi
sociale;
d) serviciile de monitorizare, asisten†å ßi sprijin
al femeii gravide predispuse så îßi abandoneze
copilul.
a) copiii ßi pårin†ii cårora li se acordå presta†ii ßi a)��

��
copiii pentru care urmeazå a fi instituitå tutela, a)��
��
copiii separa†i, temporar sau definitiv, de
servicii destinate prevenirii separårii lor; în condi†iile legii; pårin†ii lor, ca urmare a stabilirii în condi†iile legii a
b) copiii care au beneficiat de o måsurå de b)��
��
copiii fa†å de care a fost stabilitå, în condi†iile måsurii plasamentului în aceste servicii;
protec†ie specialå ßi au fost reintegra†i în familie; legii, încredin†area în vederea adop†iei; b)��
��
copiii pentru care a fost dispus, în condi†iile
c) copiii care beneficiazå de o måsurå de c)��
��
copiii separa†i, temporar sau definitiv, de legii, plasamentul în regim de urgen†å;
protec†ie specialå; pårin†ii lor, ca urmare a stabilirii, în condi†iile legii, c)��
��
tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani ßi
d) pårin†ii copiilor care beneficiazå de o måsurå a måsurii plasamentului; beneficiazå de protec†ie specialå în condi†iile
BENEFICIARI
de protec†ie specialå d)��

��
copiii pentru care a fost dispus, în condi†iile legii;
e) copiii neînso†i†i de pårin†i sau de un alt legii, plasamentul în regim de urgen†å; d)��
��
cuplurile pårinte/reprezentant legal - copil, în
reprezentant legal care solicitå o formå de e)��
��
tinerii care au împlinit vârsta de 18 ani ßi situa†ia constatårii riscului de abandon al copilului
protec†ie în condi†iile reglementårilor legale care beneficiazå, în condi†iile legii, de protec†ie din motive neimputabile pårintelui/reprezentantului
privind statutul ßi regimul refugia†ilor. specialå. legal sau în situa†ia includerii acestuia într-un
program de restabilire a legåturilor familiale;
e)��
��
copiii neînso†i†i de pårin†i sau de un alt
reprezentant legal, care solicitå o formå de
protec†ie în condi†iile reglementårilor legale privind
statutul ßi regimul refugia†ilor.
a) så asigure un program educa†ional adecvat Personalul specializat care lucreazå cu familiile a)��
��
asigurå cazarea, hrana, cazarmamentul,
vârstei, nevoilor, poten†ialului de dezvoltare ßi substitutive care îngrijesc copiii trebuie så echipamentul ßi condi†iile igienico-sanitare
particularitå†ilor copiilor; asigure: necesare protec†iei speciale a copiilor, tinerilor
b) så asigure activitå†i recreative ßi de a)��
��
formarea, informarea ßi sus†inerea adecvatå a ßi, dupå caz, mamelor care beneficiazå de
socializare; familiei substitutive pentru îngrijirea copilului; acest tip de serviciu, în func†ie de nevoile ßi de
c) så le asigure copiilor consiliere psihologicå, b)��
��
evaluarea periodicå a nevoilor copilului ßi caracteristicile fiecårei categorii de beneficiari;
orientare ßcolarå ßi profesionalå; revizuirea planului individualizat de protec†ie în b)��
��
asigurå, dupå caz, supravegherea stårii de
d) så le asigure consiliere ßi sprijin pårin†ilor; concordan†å cu acestea; sånåtate, asisten†å medicalå, recuperare, îngrijire
e) så dezvolte programe specifice pentru c)��
��
men†inerea de cåtre copil a rela†iilor cu familia ßi supraveghere permanentå a beneficiarilor;
prevenirea comportamentelor abuzive ale naturalå ßi cu alte persoane importante din via†a c)��
��
asigurå paza ßi securitatea beneficiarilor;
pårin†ilor, precum ßi a violen†ei în familie; acestuia; d)��
��
asigurå beneficiarilor protec†ie ßi asisten†å în
f) så asigure programe de abilitare ßi d)��
��
prioritate acordatå interesului superior cunoaßterea ßi exercitarea drepturilor lor;
reabilitare; al copilului în toate deciziile luate de familia e)��
��
asigurå accesul beneficiarilor la educa†ie,
g) så contribuie la depistarea precoce a situa†iilor substitutivå care afecteazå copilul; informare, culturå;
de risc care pot determina separarea copilului e)��
��
implicarea altor specialißti de cåtre familia f)��
��
asigurå educa†ia informalå ßi nonformalå a
de pårin†i; substitutivå atunci când nevoile copilului o cer; beneficiarilor, în vederea asimilårii cunoßtin†elor ßi
h) så contribuie la realizarea obiectivelor incluse f)��
��
respectarea de cåtre familia substitutivå a a deprinderilor necesare integrårii sociale;
ATRIBUˇII
în planul de servicii sau, dupå caz, în planul drepturilor ßi demnitå†ii copilului; g)��
��
asigurå socializarea beneficiarilor, dezvoltarea
individualizat de protec†ie. g)��
��
oferirea de îngrijiri individuale copilului ßi rela†iilor cu comunitatea;
protec†ia copilului împotriva abuzurilor, exploatårii h)��
��
asigurå climatul favorabil dezvoltårii
ßi neglijen†ei; personalitå†ii copiilor;
h)��
��
sus†inerea de cåtre familia substitutivå a i)��
��
asigurå participarea beneficiarilor la activitå†i
exercitårii de cåtre copil a drepturilor sale în de grup ßi la programe individualizate, adaptate
conformitate cu capacitå†ile în dezvoltare ale nevoilor ßi caracteristicilor lor;
copilului; j)��
��
asigurå interven†ie de specialitate;
i)��
��
men†inerea fra†ilor împreunå k)��
��
contribuie la realizarea obiectivelor cuprinse în
j)��
��
desfåßurarea de activitå†i în vederea integrårii planul individualizat de protec†ie;
sau reintegrårii copilului în familia naturalå, l)��
��
urmåresc modalitå†ile concrete de punere
extinså sau substitutivå. în aplicare a måsurilor de protec†ie specialå,
integrarea ßi evolu†ia beneficiarilor în cadrul
serviciului ßi formuleazå propuneri vizând
completarea sau modificarea planului
individualizat de protec†ie sau îmbunåtå†irea
calitå†ii îngrijirii acordate;
m)��
asigurå
��
posibilitå†i de petrecere a timpului
liber.

17
2. Rolul familiei, al comunitå†ii locale ßi al statului
în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului
În conformitate cu Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, Legea nr. 272/2004

stabileßte în mod clar cui apar†in responsabilitå†ile legate de protec†ia drepturilor copilului.
Råspunderea pentru creßterea ßi asigurarea dezvoltårii copilului revine în primul rând
pårin†ilor, care au obliga†ia de a-ßi exercita drepturile ßi de a-ßi îndeplini obliga†iile fa†å
de copil †inând seama cu prioritate de interesul superior al copilului (art. 5.2).
Potrivit principiului subsidiaritå†ii (care priveßte stabilirea nivelului de interven†ie cât

mai aproape de beneficiar), responsabilitatea imediatå revine, dupå pårin†i, colectivitå†ii
locale din care fac parte copilul ßi familia (art. 5.3). Autoritå†ile administra†iei publice
locale au obliga†ia de a sprijini pårin†ii sau, dupå caz, pe reprezentantul legal al copilului,
în îndeplinirea obliga†iilor legale pe care le au cu privire la copil, dezvoltând ßi asigurând
servicii diversificate, accesibile ßi de calitate, corespunzåtoare nevoilor copilului. Este
vorba aici despre consiliile locale ßi consiliile jude†ene care, cunoscând situa†ia copiilor ßi
familiilor aflate în raza lor administrativ-teritorialå, pot dezvolta servicii primare, respectiv
servicii specializate, potrivit nevoilor identificate ßi resurselor existente.
Servicii locale (art. 5.3)

Administra†ia Servicii
publicå localå jude†ene
PÅRINˇII
SERVICII Copilul
EDUCAˇIE
MEDICALE (art. 5.1)
art. 5.2
POLIˇIA BISERICA
Interven†ia statului este complementarå. Statul asigurå protec†ia copilului ßi garanteazå

respectarea tuturor drepturilor sale, prin activitatea specificå realizatå de institu†iile statului
ßi de autoritå†ile publice cu atribu†ii în acest domeniu (art. 5.4). Prin politicile urmårite,
prin planurile de dezvoltare, prin strategiile ßi legile adoptate în vederea realizårii acestor
politici, statul ac†ioneazå la nivelul societå†ii în ansamblu, creând cadrul general necesar
unei implementåri depline a drepturilor copilului.
Rolul fundamental al familiei în protec†ia ßi dezvoltarea copilului este sus†inut nu

numai de articolul 5, ci ßi printr-o serie de alte articole:

18
2
< art. 2 alin. 4 - „[…autoritå†ile publice ßi organismele private autorizate, …instan†ele

judecåtoreßti] sunt obligate så implice familia în toate deciziile, ac†iunile ßi måsurile
privitoare la copil ßi så sprijine îngrijirea, creßterea ßi formarea, dezvoltarea ßi educarea
acestuia în cadrul familiei”;
< art. 8 alin. 2 - „Copilul…are dreptul…, dacå este posibil, de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de
a fi îngrijit, crescut ßi educat de aceßtia”;
< art. 14 alin. 1 - „Copilul are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe
cu pårin†ii, rudele, precum ßi cu alte persoane fa†å de care copilul a dezvoltat legåturi
de ataßament”;
< art. 16 alin. 1 - „Copilul care a fost separat de ambii pårin†i sau de unul dintre aceßtia
printr-o måsurå dispuså în condi†iile legii are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi
contacte directe cu ambii pårin†i, cu excep†ia situa†iei în care acest lucru contravine
interesului superior al copilului”;
< art. 30 alin. 1 - „Copilul are dreptul så creascå alåturi de pårin†ii såi”;
< art. 31 alin. 1 - „Ambii pårin†ii sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor”;
< art. 32 - „Copilul are dreptul så fie crescut în condi†ii care så permitå dezvoltarea sa
fizicå, mentalå, spiritualå, moralå ßi socialå. În acest scop pårin†ii sunt obliga†i:
a) så supravegheze copilul;
b) så coopereze cu copilul ßi så îi respecte via†a intimå, privatå ßi demnitatea;
c) så informeze copilul despre toate actele ßi faptele care l-ar putea afecta ßi så ia
în considerare opinia acestuia;
d) så întreprindå toate måsurile necesare pentru realizarea drepturilor copilului lor;
e) så coopereze cu persoanele fizice ßi persoanele juridice care exercitå atribu†ii
în domeniul îngrijirii, educårii ßi formårii profesionale a copilului”.
< art. 33 - „Copilul nu poate fi separat de pårin†ii såi sau de unul dintre ei, împotriva
voin†ei acestora, cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege, sub
rezerva revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus de interesul superior
al copilului”;
< art. 34 alin. 2 - „Orice separare a copilului de pårin†ii såi, precum ßi orice limitare a
exerci†iului drepturilor pårinteßti, trebuie så fie precedatå de acordarea sistematicå
a serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, cu accent deosebit pe informarea
corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în
baza unui plan de servicii”;
< art. 37 alin. 1 - „Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului va lua
toate måsurile necesare pentru ca pårin†ii decåzu†i din drepturile pårinteßti, precum
ßi cei cårora le-a fost limitat exerci†iul anumitor drepturi så beneficieze de asisten†å
specializatå pentru creßterea capacitå†ii acestora de a se ocupa de copii, în vederea
redobândirii exerci†iului drepturilor pårinteßti”;
< art. 54 alin. 3 - „La stabilirea obiectivelor planului individualizat de protec†ie se acordå
prioritate reintegrårii copilului în familie sau, dacå aceasta nu este posibilå, plasamentul
copilului în familia extinså. Obiectivele planului se stabilesc cu consultarea obligatorie
a pårin†ilor ßi a membrilor familiei lårgite care au putut fi identifica†i”.
2.1. Rolul pårin†ilor
„Copilul are dreptul så creascå alåturi de pårin†ii såi.” (art. 30.1)
Legåturile de ataßament se stabilesc încå din primele momente de via†å ßi sunt

vitale pentru dezvoltarea armonioaså a copilului. Importan†a acestor legåturi (cu pårin†ii,
bunicii sau alte persoane semnificative din via†a copilului) pentru dezvoltarea copilului
ßi formarea lui ca adult este recunoscutå de lege, care exprimå în mod clar dreptul
copilului de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, cu rudele, dar ßi cu
alte persoane fa†å de care a dezvoltat legåturi de ataßament.

19
Conform preambulului Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, acesta „trebuie
så creascå într-un mediu familial, într-o atmosferå de fericire, dragoste ßi în†elegere”
pentru a-ßi dezvolta complet ßi armonios personalitatea. Este recunoscut faptul cå în
cadrul familiei copilul îßi dezvoltå sim†ul identitå†ii. O rela†ie pozitivå ßi consistentå cu
pårin†ii, în care aceßtia reußesc så vinå în întâmpinarea nevoilor copilului, îl ajutå så
capete siguran†å interioarå, så-ßi cunoascå ßi så-ßi în†eleagå propriul trecut, så devinå
autonom. Familia este primul mediu în care copilul experimenteazå rela†ii ßi el va dezvolta
rela†ii în afara acestui mediu pornind de la modelele pe care le-a preluat de aici. De
aceea, un copil are nevoie de legåturi emo†ionale stabile, de sentimentul apartenen†ei
necondi†ionate la un grup de persoane (în esen†å, familia sa), de un mediu securizant
care så-i permitå experien†e normale de via†å.
Responsabilitatea de a educa, îndruma ßi a sfåtui le revine, în primul rând, pårin†ilor.

Aceßtia trebuie så-i poatå oferi copilului îngrijire, så-i garanteze siguran†a, så-i ofere
cåldurå emo†ionalå, stimulare, dar ßi îndrumare ßi reguli.
Legea nr. 272/2004 subliniazå importan†a rolului tatålui în creßterea ßi educarea

copiilor, precizând cå „ambii pårin†i sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor“ (art.
31.1). Aceastå responsabilitate trebuie våzutå sub forma unei implicåri active în toate
aspectele vie†ii copilului.
Tatål trebuie så joace un rol activ în via†a copilului – så comunice, så se joace, så

se implice în activitå†i comune, så stabileascå ßi så explice reguli – , implicarea ambilor
pårin†i având beneficii incontestabile pentru dezvoltarea psihosocialå a copilului. Este
cunoscut faptul cå familiile monoparentale se numårå printre grupurile sociale cele mai
vulnerabile. Un copil crescut ßi educat cu dragoste ßi responsabilitate de ambii pårin†i,
chiar ßi atunci când aceßtia nu locuiesc împreunå, are ßanse mult mai mari de integrare
ßi reußitå socialå.
Efectele negative ale separårii copilului de pårin†i au fost demonstrate prin numeroase
studii de specialitate. Copiii care au fost lipsi†i temporar sau definitiv de ocrotirea pårin†ilor
lor se confruntå cu dificultå†i reale de adaptare la via†a socialå. De aceea, e nevoie så
se punå accentul pe prevenirea separårii ßi pe acordarea de sprijin pentru men†inerea
unitå†ii familiei. Astfel, este importantå identificarea precoce a oricårei situa†ii de risc care
ar putea conduce la separarea copilului de pårin†ii såi.
Profesionißtii – atât cei din domeniul protec†iei copilului, cât ßi cei care, prin natura
activitå†ii lor, intrå în contact cu copilul ßi familia – au un rol-cheie în identificarea acestor
situa†ii ßi pot contribui la påstrarea echilibrului func†ional al familiei. În acest scop, familia
trebuie sprijinitå så gåseascå resurse proprii, resurse în cadrul re†elei sociale de sprijin
sau så aibå acces la servicii sociale (servicii de informare a pårin†ilor, consiliere, terapie
sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii) (art. 34.2). Pårin†ii au dreptul så
primeascå informa†iile ßi asisten†a de specialitate necesare în vederea îngrijirii, creßterii
ßi educårii copiilor, astfel încât så-ßi poatå asuma ßi exercita cât mai bine aceastå
responsabilitate. Acolo unde este cazul, pårin†ii trebuie ajuta†i så în†eleagå care sunt
nevoile copiilor lor, care este cea mai potrivitå modalitate de a råspunde acestor nevoi,
care sunt caracteristicile de dezvoltare ale copilului în func†ie de vârsta sa, dar ßi faptul
cå fiecare copil este un univers în sine, care trebuie în†eles, sprijinit, ascultat, respectat.
Numai în ultimå instan†å ßi când interesul superior al copilului o cere, poate fi luatå o måsurå
de protec†ie specialå care presupune separarea temporarå a copilului de pårin†ii såi.

20
2
Au existat numeroase cazuri când s-a decis separarea copilului de familie din cauza
såråciei. Profesionißtii ßi membrii comunitå†ii trebuie så fie conßtien†i de faptul cå såråcia
în sine nu este un motiv de a separa copilul de pårin†ii såi ßi cå, în luarea unei decizii
privind men†inerea copilului în familie, cel mai important criteriu nu este reprezentat de
condi†iile materiale. În situa†iile în care:
- dezvoltarea copilului nu este puså în pericol în familie;
- pårin†ii au dorin†a ßi poten†ialul de a-ßi educa ßi îngriji copiii;
- rela†ia pårinte-copil este pozitivå ßi securizantå pentru copil,
este important ca profesionißtii din comunitate så intervinå pentru a ajuta familia så
depåßeascå situa†ia dificilå ßi så-ßi dezvolte capacitå†ile parentale.
Când vorbim de familie, ne referim, în primul rând, la pårin†i, dar un loc foarte
important îl are în via†a copilului familia extinså, formatå în mod tradi†ional din bunici ßi
rude pânå la gradul al IV-lea. Familia extinså îl ajutå pe copil så-ßi cunoascå rådåcinile,
så-ßi întregeascå experien†ele de via†å de familie, så dezvolte rela†ii personale multiple
ßi complexe. De aceea, este foarte important pentru fiecare copil så îßi cunoascå rudele
ßi så se bucure de rela†ii personale cu acestea. În plus, familia extinså este principala
re†ea de suport pentru pårin†i. În special bunicii pot fi un sprijin real pentru pårin†i ßi, de
multe ori, reprezintå principala resurså pentru prevenirea separårii.
2.2. Rolul comunitå†ii ßi al autoritå†ilor publice locale
“Autoritå†ile administra†iei publice locale au obliga†ia de a implica colectivitatea

localå în procesul de identificare a nevoilor comunitå†ii ßi de solu†ionare la nivel local a
problemelor ce privesc copiii” (art. 103.1).
Comunitatea localå ßi autoritå†ile locale intervin în subsidiar prin asigurarea de

asisten†å ßi sprijin pårin†ilor în vederea creßterii ßi educårii copiilor.
Comunitatea localå reprezintå totalitatea locuitorilor unei unitå†i administrativ-teritoriale,

cu interese, credin†e sau norme de via†å comune. O comunitate puternicå ßi unitå, care îßi
cunoaßte membrii, nevoile acestora ßi gåseßte modalitå†i eficiente de råspuns la aceste
nevoi, va putea asigura cu succes protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului. În lege
sunt precizate clar responsabilitå†ile care revin comunitå†ii în sprijinirea pårin†ilor pentru
creßterea ßi educarea copiilor ßi în prevenirea separårii copilului de familie.
Legea nr. 272/2004 recunoaßte cå responsabilizarea familiei nu se poate realiza fårå

abordarea sistemicå a problemelor cu care se confruntå copiii ßi familiile acestora. Astfel,
resursele pentru depåßirea unor situa†ii dificile trebuie cåutate, pe rând, în familia extinså,
în cadrul re†elei sociale a familiei (de exemplu, prieteni, vecini, persoane apropiate),
în rândul profesionißtilor care intervin la un moment dat în via†a copilului (de exemplu,
medic de familie, educator, preot), în comunitate prin interven†ia structurilor comunitare
consultative, la autoritå†ile locale ßi serviciile sociale primare de prevenire ßi, în ultimå
instan†å, se va face apel la interven†ia specializatå.
Când vorbim de rolul comunitå†ii în protec†ia drepturilor copilului, este relevant så ne

referim la trei categorii de „actori” care vin în contact cu copilul ßi familia sa:
< membrii comunitå†ii în general (dintre membrii comunitå†ii, un rol particular îl au vecinii);
< profesionißtii din diferite grupuri profesionale ßi institu†iile pe care le reprezintå
(unitå†i de învå†åmânt, unitå†i sanitare, bisericå, poli†ie etc.);
< specialißtii din serviciile autoritå†ilor publice locale (Serviciul public de asisten†å socialå).

21
Membrii comunitå†ii (vecini, colegi de serviciu, pårin†i ai colegilor copiilor, persoane
care frecventeazå aceeaßi bisericå, magazin sau cabinet medical etc.) sunt primii care
aflå despre existen†a, în comunitatea lor, a unor familii în situa†ie de risc.
Prin situa†ie de risc se în†elege orice situa†ie care amenin†å unitatea sau buna func†ionare
a familiei ori pune în pericol sånåtatea sau dezvoltarea membrilor acesteia. Astfel de situa†ii
de risc sau care pot favoriza apari†ia unei situa†ii de risc sunt:
< familiile cu mul†i copii sau familiile monoparentale;
< lipsa unui loc de muncå sau a unei locuin†e corespunzåtoare;
< violen†a domesticå;
< consumul de alcool sau droguri;
< abandonul ßcolar sau neînscrierea copiilor la ßcoalå;
< rela†iile familiale conflictuale;
< plecarea la muncå în altå localitate a unuia sau a ambilor pårin†i;
< boli cronice sau dizabilitå†i;
< sarcini timpurii.
Pentru a repera aceste situa†ii ßi, mai ales, pentru a nu råmâne indiferen†i, este esen†ialå
informarea ßi sensibilizarea cetå†enilor. Vechile tradi†ii de solidaritate ßi întrajutorare
reprezintå o resurså care poate fi mai bine valorizatå atât în mediul rural, cât ßi în cel
urban.
Cetå†enii trebuie så în†eleagå faptul cå bunåstarea comunitå†ii depinde de bunåstarea

fiecåruia dintre membrii såi ßi de måsura în care aceßtia sunt pregåti†i så-ßi asume
responsabilitå†i familiale, profesionale ßi sociale. De aceea, sensibilitatea la problemele
celor din jur ßi disponibilitatea de a-i ajuta la nevoie ar trebui så redevinå valori ale culturii
comunitå†ii.
În mod concret, întrajutorarea între membrii comunitå†ii poate lua urmåtoarele forme:
< oamenii se ajutå reciproc ßi benevol la renovarea locuin†ei sau la lucrårile agricole
(„clacå”);
< pårin†ii duc ßi iau de la ßcoalå sau supravegheazå în pregåtirea temelor, pe rând,
copiii din mai multe familii;
< îmbråcåmintea, cår†ile sau jucåriile copiilor mai mari sunt dåruite altor copii;
< produsele alimentare din care existå un surplus în gospodårie sunt oferite familiilor
cu posibilitå†i materiale mai reduse ß.a.
Vecinii, rudele sau alte cunoßtin†e apropiate, de încredere, pot discuta cu un pårinte
alcoolic ßi/sau violent, pentru a-l determina så-ßi schimbe comportamentul sau så apeleze
la specialißti care îl pot ajuta. Pårin†ii care nu au suficiente resurse pentru a asigura
creßterea ßi dezvoltarea adecvatå a copiilor pot fi, la rândul lor, îndruma†i cåtre serviciile
corespunzåtoare sau cåtre specialißti.
Atunci când constatå cå sprijinul pe care îl pot acorda unei familii nu este de ajuns ori
problemele cu care se confruntå aceasta nu pot fi depåßite prin interven†ia lor, membrii
comunitå†ii ar trebui så sesizeze ei înßißi institu†iile competente (Serviciul public de asisten†å
socialå) ßi så-i sprijine pe specialißtii din cadrul acestora în evaluarea, solu†ionarea ßi
monitorizarea cazului respectiv.
Legea precizeazå în mod expres cå, pentru a proteja copiii împotriva oricåror forme de
violen†å, inclusiv violen†å sexualå, de våtåmare sau de abuz fizic sau mental, de rele tratamente
sau exploatare, de abandon sau neglijen†å, membrii comunitå†ii pot sesiza Serviciul public de
asisten†å socialå sau Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului atunci când
au suspiciuni cu privire la existen†a unei asemenea situa†ii (art. 85 alin. 2).

22
2
Profesionißtii sunt învesti†i în mod oficial cu atribu†ii în ceea ce priveßte protec†ia ßi

promovarea drepturilor copilului. Cooperarea între sectoare (social, sånåtate, educa†ie,
siguran†å publicå ), între institu†ii (servicii sociale, unitå†i sanitare, ßcoli, biserici, poli†ie etc.)
ßi între profesionißtii din aceste domenii joacå un rol esen†ial în maximizarea capacitå†ii ßi
a eforturilor de prevenire.
O modalitate de implicare a mai multor grupuri profesionale din comunitate o reprezintå

„structurile comunitare consultative” care pot cuprinde, dar fårå a se limita la aceßtia,
oameni de afaceri locali, preo†i, cadre didactice, medici, consilieri locali, poli†ißti”(art.
103.2). Aceste structuri, al cåror mandat se stabileßte prin acte emise de cåtre autoritå†ile
administra†iei publice locale, au rolul de a gåsi cel mai adecvat råspuns la problemele
comunitå†ii, iar baza ac†iunilor lor o reprezintå comunicarea, cooperarea ßi lucrul în echipå,
axat pe copil ßi familie.
Autoritå†ile administra†iei publice locale au obliga†ia de a sprijini pårin†ii sau, dupå

caz, alt reprezentant legal al copilului, în realizarea obliga†iilor ce le revin cu privire la
copil, dezvoltând ßi asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile ßi de calitate,
corespunzåtoare nevoilor copilului (art. 5.3).
Legea nr. 272/2004, în special prin articolul 106, accentueazå rolul major al consiliilor
locale, prin Serviciile publice de asisten†å socialå (SPAS). Serviciile publice de asisten†å
socialå organizate la nivelul municipiilor, oraßelor ßi comunelor (sau persoanele cu atribu†ii
de asisten†å socialå din aparatul propriu al consiliilor locale comunale) au obliga†ia de a
monitoriza situa†ia copiilor ßi modul de respectare a drepturilor acestora, precum ßi de a
realiza activitatea de prevenire a separårii copilului de familia sa. La nivelul sectoarelor
municipiului Bucureßti, atribu†iile SPAS sunt exercitate de Direc†ia generalå de asisten†å
socialå ßi protec†ia copilului.
SPAS identificå ßi evalueazå situa†iile care impun acordarea de servicii ßi/sau presta†ii
pentru prevenirea separårii copilului de familia sa ßi elaboreazå în acest scop planul de
servicii, care se aprobå de cåtre primar.
Pentru prevenirea separårii, consiliile locale ale municipiilor, oraßelor, comunelor ßi

sectoarelor municipiului Bucureßti au obliga†ia så organizeze, în mod autonom sau prin
asociere, servicii de zi. Serviciile de zi au rolul de a asigura men†inerea, refacerea ßi
dezvoltarea capacitå†ilor copilului ßi ale pårin†ilor, pentru depåßirea situa†iilor care ar putea
determina separarea copilului de familia sa.
Din categoria serviciilor de zi fac parte:

a) centrul de zi, care asigurå, pe timpul zilei, activitå†i de îngrijire, educa†ie, recreere-
socializare, consiliere, dezvoltare a deprinderilor de via†å independentå, orientare
ßcolarå ßi profesionalå etc. pentru copii ßi activitå†i de sprijin, consiliere, educare
etc. pentru pårin†i, reprezentan†i legali, precum ßi pentru alte persoane care au în
îngrijire copii;
b) centrul de consiliere ßi sprijin pentru pårin†i sprijinå ßi asistå pårin†ii/poten†ialii
pårin†i pentru a face fa†å dificultå†ilor psihosociale care afecteazå rela†iile
familiale, pentru dezvoltarea competen†elor parentale, pentru prevenirea separårii
copilului de familia sa ßi sprijinå copiii atunci când apar probleme în dezvoltarea
acestora;
c) serviciul de monitorizare, asisten†å ßi sprijin al femeii gravide predispuse
så îßi abandoneze copilul asigurå femeii însårcinate consiliere (socialå, juridicå
ßi/sau de altå naturå), suport (material ßi/sau financiar) ßi faciliteazå accesul la
servicii medicale de specialitate, cu scopul de a preveni abandonul copiilor ßi de
a promova dreptul acestora la via†å ßi la o stare de sånåtate cât mai bunå.

23
Consiliile locale pot înfiin†a ßi alte tipuri de servicii de zi, potrivit nevoilor identificate în
comunitatea respectivå.
Planul de servicii prevede ßi presta†iile care vor fi acordate familiilor care se confruntå
cu dificultå†i financiare (venit minim garantat, aloca†ii pentru familiile cu mai mul†i copii sau
pentru familiile monoparentale ß.a.), ori presta†iile care se acordå în situa†ii excep†ionale
(financiare sau în naturå).
Dacå, dupå acordarea sistematicå a tuturor serviciilor ßi presta†iilor prevåzute în

planul de servicii, se constatå cå nu este posibilå men†inerea copilului alåturi de pårin†ii
såi, Serviciul public de asisten†å socialå va sesiza Direc†ia generalå de asisten†å socialå
ßi protec†ia copilului, în vederea evaluårii cazului, acordårii de servicii specializate ßi,
eventual, instituirii unei måsuri de protec†ie specialå a copilului.
Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului (DGASPC) este

institu†ia publicå cu personalitate juridicå, înfiin†atå în subordinea consiliului jude†ean,
respectiv a consiliului local al sectorului municipiului Bucureßti, cu rolul de a asigura
pe teritoriul jude†ului/sectorului aplicarea politicilor ßi strategiilor de asisten†å socialå
în domeniul protec†iei copilului, familiei, persoanelor singure, persoanelor vârstnice,
persoanelor cu handicap, precum ßi a oricåror persoane aflate în nevoie. De asemenea,
DGASPC coordoneazå activitå†ile de asisten†å socialå ßi protec†ie a copilului la nivelul
jude†ului, respectiv al sectorului municipiului Bucureßti.
Activitatea DGASPC în domeniul protec†iei drepturilor copilului este complementarå

activitå†ii desfåßurate de SPAS, specialißtii såi intervenind în cazul copiilor care au nevoie
de protec†ie în afara familiei, în situa†iile de abuz, neglijare sau exploatare ßi/sau atunci
când se impune acordarea de servicii specializate.
DGASPC evalueazå situa†ia copilului ßi a familiei, propune Comisiei pentru protec†ia

copilului sau, dupå caz, instan†ei stabilirea unei måsuri de protec†ie, întocmeßte planul
individualizat de protec†ie, identificå ßi evalueazå familiile sau persoanele care pot lua
în plasament copilul, monitorizeazå îngrijirea acordatå copilului pe durata måsurii de
protec†ie, acordå asisten†å ßi sprijin pårin†ilor copilului separat de familie, în vederea
reintegrårii copilului în mediul såu familial, reevalueazå împrejurårile care au stat la baza
stabilirii måsurilor de protec†ie specialå ßi propune, dupå caz, men†inerea, modificarea
sau încetarea acestora.
În cazul în care finalitatea planului individualizat este adop†ia, DGASPC realizeazå

demersurile necesare pentru deschiderea procedurii adop†iei interne, identificå familiile
sau persoanele poten†ial adoptatoare în vederea atestårii acestora, monitorizeazå
evolu†ia copiilor adopta†i, precum ßi evolu†ia rela†iilor dintre aceßtia ßi pårin†ii lor adoptivi;
sprijinå pårin†ii adoptivi ai copilului în îndeplinirea obliga†iei de a-l informa pe acesta cå
este adoptat, de îndatå ce vârsta ßi gradul de maturitate ale copilului o permit. Principiul
care stå la baza acestor demersuri este acela de a gåsi cea mai potrivitå familie pentru
copil, ßi niciodatå acela de a gåsi un copil pentru familie. Nici o familie care doreßte så
adopte nu are dreptul så-ßi aleagå copilul, mergând, spre exemplu, într-o maternitate
unde ar putea exista copii påråsi†i de pårin†i la naßtere.
În structura Direc†iilor generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului se organizeazå

servicii de tip reziden†ial ßi servicii de tip familial, ca servicii de protec†ie specialå a
copilului lipsit, temporar sau definitiv, de ocrotirea pårin†ilor såi.

24
2
Serviciile de tip reziden†ial sunt acele servicii prin care se asigurå protec†ia, creßterea
ßi îngrijirea copilului separat, temporar sau definitiv, de pårin†ii såi, ca urmare a stabilirii
måsurii plasamentului. Serviciile de tip reziden†ial publice pot fi organizate numai în
structura DGASPC, în regim de componente func†ionale ale acesteia, fårå personalitate
juridicå. Din aceastå categorie fac parte:
a) centrele de plasament (inclusiv casele de tip familial), care au drept misiune
generalå furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioadå determinatå,
la gåzduire, îngrijire, educa†ie ßi pregåtire în vederea reintegrårii sau integrårii
familiale ßi socioprofesionale;
b) centrele de primire a copilului în regim de urgen†å pentru copilul abuzat, neglijat
ßi exploatat, care au drept misiune asigurarea protec†iei copilului, pe o perioadå
determinatå de timp, atunci când se aflå în pericol iminent în propria-i familie,
familia lårgitå sau în familia substitutivå;
c) centrele maternale sunt servicii pentru protec†ia copilului de tip reziden†ial,
organizate pe model familial ßi au drept misiune formarea, men†inerea ßi întårirea
legåturilor familiale, precum ßi sprijinirea familiei pentru asumarea responsabilitå†ilor
parentale. Beneficiarii direc†i ai centrului maternal sunt cuplurile mamå-copil,
precum ßi gravida în ultimul trimestru de sarcinå, în situa†ii de risc în ceea ce
priveßte separarea copilului de familia sa, cum ar fi:
< mame cu copii nou-nåscu†i, cu risc de abandon (în general, mame singure,
mame minore, mame provenind din familii marginalizate, sårace etc.);
< mame cu copii care, temporar, nu (mai) au locuin†å sau/ßi care se confruntå
cu mari probleme (financiare, profesionale, rela†ionale), fiind în imposibilitate
de a råspunde corespunzåtor nevoilor specifice ale copilului.
Serviciile de tip reziden†ial pot fi înfiin†ate ßi de organismele private acreditate,

numai cu aprobarea consiliului jude†ean, respectiv a consiliilor locale ale sectoarelor
municipiului Bucureßti.
Serviciile de tip familial pot fi organizate de consiliul jude†ean, respectiv de consiliul

local al sectoarelor municipiului Bucureßti, sau de organismele private acreditate.
Serviciile de tip familial au rolul de a asigura, la domiciliul unei persoane fizice sau familii
(familia extinså, asistentul maternal, alte familii sau persoane), creßterea ßi îngrijirea
copilului separat, temporar sau definitiv, de pårin†ii såi.
Consiliul jude†ean poate organiza ßi dezvolta ßi servicii de zi, în func†ie de nevoile

evaluate ale copiilor plasa†i (cum sunt centrele de zi ßi de recuperare pentru copiii cu
dizabilitå†i), precum ßi servicii de zi specializate pentru copilul abuzat sau neglijat, servicii
care se considerå de interes jude†ean.
Toate tipurile de servicii pot func†iona numai pe baza licen†ei eliberate de Autoritatea
Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului.
Comisia pentru protec†ia copilului
Comisia pentru protec†ia copilului func†ioneazå în subordinea consiliului jude†ean ßi,

respectiv, a consiliului local al sectorului municipiului Bucureßti, ca organ de specialitate
al acestora, fårå personalitate juridicå. Aceasta desfåßoarå o activitate decizionalå
în materia protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului, privind încadrarea copiilor cu
dizabilitå†i într-un grad de handicap ßi, dupå caz, orientarea ßcolarå a acestora, stabilirea
unor måsuri de protec†ie specialå (plasamentul sau supravegherea specializatå) a
copiilor, atestarea asisten†ilor maternali profesionißti.

25
Måsurile de protec†ie specialå se stabilesc de cåtre Comisia pentru protec†ia copilului,
în situa†ia în care existå acordul pårin†ilor, pentru:
< copilul care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija pårin†ilor
din motive neimputabile acestora;
< copilul care a såvârßit o faptå prevåzutå de legea penalå ßi care nu råspunde
penal.
Måsurile de protec†ie specialå a copilului care a împlinit vârsta de 14 ani se stabilesc

numai cu consim†åmântul acestuia.
Comisia este conduså de un preßedinte (secretarul general al consiliului jude†ean) ßi

un vicepreßedinte (directorul general al DGASPC) ßi cuprinde cinci membri, reprezentând
diferite institu†ii publice, ceea ce îi asigurå o componen†å multidisciplinarå.
2.3. Rolul statului
Aßa cum s-a men†ionat la începutul acestui capitol, interven†ia statului în ceea ce
priveßte protec†ia drepturilor copilului este complementarå interven†iei autoritå†ilor publice
locale. Statul asigurå protec†ia copilului ßi garanteazå respectarea tuturor drepturilor
sale, prin activitatea specificå realizatå de institu†iile statului ßi de autoritå†ile publice cu
atribu†ii în acest domeniu.
Statul intervine în stabilirea politicilor sociale de protec†ie a familiei ßi copilului, în

dezvoltarea unui sistem eficient de asiguråri sociale, în dezvoltarea de programe de
interes na†ional. O func†ie importantå a statului este aceea de a crea ßi monitoriza gradul
de implementare a cadrului legal privind respectarea ßi promovarea drepturilor copilului.
Astfel, pe lângå pachetul legislativ în domeniul protec†iei drepturilor copilului adoptat în
2004, din care fac parte Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea drepturilor
copilului ßi Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic la adop†iei, au fost adoptate unele
hotårâri de guvern ßi ordine ale autoritå†ilor centrale care detaliazå modalitå†ile de
aplicare a legilor men†ionate.
Principalele autoritå†i publice centrale cu atribu†ii în reglementarea ßi asigurarea

respectårii legisla†iei în domeniu sunt Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor
Copilului ßi Oficiul Român pentru Adop†ii.
Constituitå în baza prevederilor Legii nr. 275/2004, Autoritatea Na†ionalå pentru

Protec†ia Drepturilor Copilului (ANPDC) este organizatå ßi func†ioneazå ca organ de
specialitate al administra†iei publice centrale, cu personalitate juridicå, în subordinea
Ministerului Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei ßi asigurå respectarea, pe teritoriul
României, a drepturilor copilului, prin interven†ia, în condi†iile legii, în procedurile
administrative ßi judiciare privind respectarea ßi promovarea drepturilor copilului.
ANPDC realizeazå monitorizarea respectårii principiilor ßi drepturilor stabilite de legea
men†ionatå anterior ßi de Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, ratificatå prin
Legea nr.18/1990, republicatå, precum ßi coordonarea ßi controlul activitå†ii de protec†ie
ßi promovare a drepturilor copilului.
Oficiului Român pentru Adop†ii (ORA) îi revine rolul principal în ceea ce priveßte
promovarea adop†iei na†ionale, în dezvoltarea serviciilor de adop†ie ßi postadop†ie,
conform standardelor minime obligatorii aprobate, precum ßi în realizarea de metodologii
specifice ßi proceduri de lucru care så vinå în sprijinul profesionißtilor.

26
2
NAˇIONAL
GUVERN
MINISTERUL MUNCII, SOLIDARITÅˇII SOCIALE ÍI FAMILIEI OFICIUL ROMÂN

ALTE MINISTERE
AUTORITATEA NAˇIONALÅ PENTRU PROTECˇIA DREPTURILOR COPILULUI PENTRU ADOPˇII
CONSILII JUDEˇENE JUDEˇEAN

MINISTER MINISTER (41 JUDEˇE) MINISTER SOCIETATEA CIVILÅ
POLIˇIE EDUCAˇIE DGASPC SÅNÅTATE ONG-uri
servicii de tip reziden†ial ßi familial
CONSILII LOCALE LOCAL

MINISTER MINISTER (consilii municipale ßi locale) MINISTER SOCIETATEA CIVILÅ
POLIˇIE EDUCAˇIE SERVICII SOCIALE SÅNÅTATE ONG-uri
servicii de zi
Înså, protec†ia drepturilor copilului nu se poate realiza eficient fårå o corelare a legilor
cuprinse în pachetul legislativ ßi a legisla†iei sale secundare cu cele care reglementeazå
alte domenii, precum sånåtatea, educa†ia, protec†ia socialå etc. ßi a activitå†ilor
desfåßurate de autoritå†ile ßi institu†iile care coordoneazå aceste domenii.

27
LEGEA NR. 272/2004 ÎN CONTEXTUL LEGISLATIV ROMÂNESC
Legisla†ie secundarå în domeniul Legea 416/2001 privind venitul minim

protec†iei drepturilor copilului garantat cu modificårile ßi completårile
ulterioare
Conven†ia
ONU cu
Legea 275/2004 privire la
Legea 116/2002 privind Autoritatea Na†ionalå pentru drepturile
privind prevenirea Protec†ia Drepturilor Copilului copilului
ßi combaterea
marginalizårii Legea 47/2006
sociale Legea 272/2004 privind Legea 273/2004 privind sistemul
protec†ia ßi promovarea privind regimul na†ional de
drepturilor copilului juridic al adop†iei asisten†å socialå
Legea 95/2006
privind reforma în
Legea 274/2004 privind înfiin†area, Legea învå†åmântului
domeniul sånåtå†ii
organizarea ßi func†ionarea nr. 84/1995 cu
Oficiului Român pentru Adop†ii modificårile ßi
completårile
ulterioare
Legea 217/2003 privind combaterea ßi Ordonan†a 68/2003 privind serviciile

prevenirea violen†ei în familie cu sociale cu modificårile ßi completårile
modificårile ßi completårile ulterioare ulterioare
Atât în legisla†ia în vigoare, cât ßi în Proiectul Strategiei Na†ionale în domeniul

protec†iei ßi promovårii drepturilor copilului 2006-2013, se pune accentul pe colaborarea
dintre institu†iile administra†iei publice centrale ßi locale, cu respectarea, deopotrivå,
a descentralizårii ßi subsidiaritå†ii. Principalele autoritå†i centrale cu responsabilitå†i în
respectarea ßi promovarea drepturilor copilului în domeniile lor de activitate sunt:
< Ministerul Muncii, Solidaritå†ii Sociale ßi Familiei;
< Ministerul Educa†iei ßi Cercetårii;
< Ministerul Sånåtå†ii Publice;
< Ministerul Administra†iei ßi Internelor;
< Ministerul Afacerilor Externe;
< Ministerul Culturii ßi Cultelor;
< Ministerul Justi†iei;
< Avocatul Poporului;
< Consiliul Na†ional pentru Combaterea Discriminårii.
Justi†ia
Justi†ia este unul dintre instrumentele prin care statul asigurå respectarea drepturilor
copilului. Astfel, instan†a judecåtoreascå este responsabilå pentru instituirea tutelei,
precum ßi pentru stabilirea måsurilor de protec†ie specialå, pentru:
< copilul ai cårui pårin†i sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i din exerci†iul drepturilor
pårinteßti sau cårora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor pårinteßti, pußi
sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i sau dispåru†i, când nu a putut fi
instituitå tutela;

28
2
< copilul care, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija pårin†ilor
din motive neimputabile acestora, precum ßi copilul care a såvârßit o faptå prevåzutå
de legea penalå ßi care nu råspunde penal, atunci când nu existå acordul pårin†ilor
sau, dupå caz, al unuia dintre pårin†i, pentru instituirea acestei måsuri;
< copilul abuzat sau neglijat ßi copilul gåsit sau copilul abandonat de cåtre mamå
în unitå†i sanitare, pentru care Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia
copilului a dispus plasamentul în regim de urgen†å.
Totodatå, instan†a stabileßte måsurile de protec†ie specialå pentru copilul care a

împlinit vârsta de 14 ani, în situa†iile în care acesta refuzå så-ßi dea consim†åmântul
pentru o måsurå stabilitå de Comisia pentru protec†ia copilului. În situa†ii temeinic
motivate, instan†a poate trece peste refuzul acestuia de a-ßi exprima consim†åmântul
fa†å de måsura propuså.
Pårin†ii ßi copilul care a împlinit vârsta de 14 ani au dreptul så atace în instan†å måsurile
de protec†ie specialå instituite potrivit Legii nr. 272/2004, beneficiind de asisten†å juridicå
gratuitå.
Instan†a judecåtoreascå este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în

considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
< persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti în situa†ia în
care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pårin†ilor såi;
< modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile pårinteßti;
< decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti;
< redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti.
Esen†a reformelor din domeniul protec†iei copilului o constituie tocmai asumarea

responsabilitå†ilor de cåtre pårin†i ßi comunitå†ile locale, de cåtre fiecare unitate
administrativå în parte, obligând administra†ia publicå localå så dezvolte servicii locale
de sprijin pentru familie. În aceste condi†ii, se doreßte trecerea de la mentalitatea de tip
„paternalist”, în care statul trebuia så intervinå pentru a rezolva problemele sociale ale
unei comunitå†i, la o mentalitate în care accentul så cadå pe asumarea ßi îndeplinirea
responsabilitå†ilor comunitå†ilor locale fa†å de copil ßi familie.

29
3. Calitatea de bun pårinte ßi capacitå†ile în continuå
dezvoltare ale copilului
Dupå cum am men†ionat deja, råspunderea pentru creßterea ßi asigurarea dezvoltårii

adecvate a copilului le revine în primul rând pårin†ilor; aceßtia au obliga†ia de a-ßi exercita
drepturile ßi de a-ßi îndeplini obliga†iile fa†å de copil, †inând seama cu prioritate de
interesul superior al copilului. În plus, art. 44 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 prevede cå
pårin†ilor le revine, în primul rând, responsabilitatea de a asigura, în limita posibilitå†ilor,
cele mai bune condi†ii de via†å necesare creßterii ßi dezvoltårii copiilor; pårin†ii sunt
obliga†i så le asigure copiilor locuin†a, precum ßi condi†iile necesare pentru creßtere,
educare, învå†åturå ßi pregåtire profesionalå.
Am putea spune cå, dacå pårin†ii fac tot ce le stå în putin†å pentru a satisface
nevoile copilului legate de locuin†å, hranå, îmbråcåminte ßi educa†ie, aceßtia încearcå
så fie buni pårin†i. Dar legea mai precizeazå (art. 28, alin.1 ßi 2): „Copilul are dreptul la
respectarea personalitå†ii ßi individualitå†ii sale ßi nu poate fi supus pedepselor fizice
sau altor tratamente umilitoare ori degradante. Måsurile de disciplinare a copilului nu
pot fi stabilite decât în acord cu demnitatea copilului, nefiind permise sub nici un motiv
pedepsele fizice”.
De fapt, calitatea de pårinte poate fi determinatå de multe influen†e, nu doar de

comportamentul pårin†ilor dat de caracteristicile ßi resursele lor psihologice sau de acela
al copilului, ci ßi de sursele contextuale care privesc stresul ßi sprijinul, mai ales condi†iile
materiale ßi calitatea rela†iilor sociale, de exemplu cu rudele, prietenii, comunitatea.
Modelul de mai jos aratå diversitatea factorilor care compun contextul ßi mediul familial ßi
care influen†eazå calitå†ile parentale. Surså: Departamentul de Sånåtate, Departamentul
pentru Educa†ie ßi Ocuparea For†ei de Muncå, Departamentul de Afaceri Interne (2000),
în Mary Daly, 2006.
Sånåtate Îngrijire de bazå

Educa†ie
Garantarea
NEVOI DE Dezvoltare emo†ionalå ABILITÅˇI
siguran†ei
DEZVOLTARE ßi comportamentalå PARENTALE
ALE COPILULUI
Identitate Cåldurå emo†ionalå
Rela†ii sociale ßi
COPILUL Stimulare
de familie
- asigurarea ßi
Prezentare socialå promovarea Îndrumare ßi limite
Abilitå†i de trai bunåstårii sale
independent Stabilitate
Loc de muncå Venit Familia extinså

Resurse comunitare
Istoria familialå ßi func†ionalitatea ei Locuin†å Integrare socialå ßi familialå
FACTORI FAMILIALI ÍI DE MEDIU

30
3
Atunci când vorbim despre ce înseamnå a fi un bun pårinte, apare o diversitate

de opinii despre acest concept. Credin†ele, normele ßi standardele comportamentale
care definesc ce înseamnå a fi un bun pårinte se transmit din genera†ie în genera†ie.
Pe måsurå ce societatea progreseazå ßi familiile se schimbå, normele care odinioarå
defineau ce înseamnå un bun pårinte se schimbå ßi ele. Nu mai existå un model ideal,
iar consensul asupra conceptului de bun pårinte este acum mai deschis ßi mai fluid, cu
mai pu†ine reguli ßi limite bine definite.
De exemplu, în trecut, mamele ståteau acaså ßi aveau grijå de copii ßi de gospodårie.

În zilele noastre, multe mame lucreazå ßi contribuie la venitul familiei în aceeaßi måsurå
ca ßi bårba†ii. Acest lucru nu le face neapårat så fie pårin†i mai pu†in buni.
Pe lângå grijå ßi afec†iune, calitatea de bun pårinte presupune ßi socializarea copilului.

În creßterea modernå a copilului ßi în cercetårile despre via†a de familie se observå o
tendin†å spre un model de socializare caracterizat prin reciprocitate. În acest model,
copilul participå la problemele care îl privesc în mod activ ßi competent, iar pårin†ii sunt
aten†i ßi receptivi fa†å de nevoile ßi pårerile lui.
Încå de la cea mai timpurie vârstå, copiii participå la propria lor creßtere, fiind privi†i
ca participan†i pregåti†i pentru interac†iunea socialå. Noul concept sau construct al
copilului ca fiind competent ßi activ înseamnå, de asemenea, cå raportul de putere între
adult ßi copil este echilibrat, astfel încât copiii ßi pårin†ii så poatå lucra împreunå pentru
construirea unor rela†ii de respect ßi dezvoltare reciproce, în care ambele pår†i înva†å,
iar pårin†ii negociazå ßi adoptå decizii prin prisma propriilor experien†e, fårå a renun†a la
calitatea de lideri.
Via†a de familie contemporanå a trecut de la o rela†ie de autoritate la una de încredere.

Astfel, pårin†ii se îndreaptå de la modelul autoritar, în care creßterea copilului se baza
mai mult pe for†å ßi control, spre un model caracterizat prin deschidere, cåldurå ßi
coeren†å în stabilirea ßi aplicarea regulilor, a limitelor ßi aßteptårilor adecvate. În acest
din urmå caz, comunicarea, bazatå pe o rela†ie de demnitate ßi recunoaßtere reciprocå,
joacå un rol crucial. Deschiderea fa†å de activitå†ile zilnice ßi preocupårile copilului au
un rol central în rela†ia dintre pårin†i ßi copii, ca ßi explica†iile, ra†ionamentul, negocierile
ßi argumentele. În acest mod, copiii cresc învå†ând ce înseamnå responsabilitatea,
autocontrolul ßi egalitatea ßi sunt mult mai pregåti†i så devinå adul†i.
Pårin†ii trebuie så îi ofere copilului îndrumare adecvatå în exercitarea drepturilor sale,

într-o manierå care så †inå seamå de capacitå†ile lui în continuå dezvoltare. Îndrumarea
adecvatå înseamnå cå pårin†ii, pe måsurå ce copiii înainteazå în vârstå, ar trebui så le
ofere mai multå responsabilitate în problemele personale, facilitând exercitarea sporitå
a autonomiei. Opiniilor copilului trebuie så li se acorde importan†a cuvenitå, în func†ie de
vârsta ßi gradul lui de maturitate. Aceasta nu înseamnå acordarea unei autonomii totale,
ci implicarea ßi încurajarea participårii copilului în procesul de luare a deciziilor ce îi
afecteazå via†a. Pe de altå parte, pårin†ii nu ar trebui så îi cearå sau så se aßtepte din partea
copilului la lucruri inadecvate cu stadiul lui de dezvoltare. Este, de asemenea, important ca
îndrumarea så nu se realizeze prin intermediul unor forme umilitoare de disciplinå.
Când pårin†ii explicå, negociazå ßi argumenteazå, ambele pår†i înva†å. Copilul

creßte învå†ând despre responsabilitate, ståpânire de sine, egalitate. Copilul este
privit ca persoanå activå ßi competentå; autonomia copilului sporeßte.

31
Atunci când drepturile copilului sunt puse pe primul plan, un bun pårinte poate fi
descris în termeni de pårinte cu atitudine pozitivå. În primul rând, drepturile copilului
trebuie respectate de cåtre pårin†i, ceea ce înseamnå cå aceßtia trebuie så le ofere
copiilor îngrijire, afec†iune ßi un cadru de dezvoltare caracterizat prin recunoaßtere,
dar ßi prin stabilirea limitelor. Íi, nu mai pu†in important, calitatea de pårinte trebuie
exercitatå într-o manierå nonviolentå. Calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå poate fi
descriså prin patru tipuri de activitå†i parentale: îngrijire, structurare, recunoaßtere
ßi împuternicire.
Tipurile de Nevoile copilului Activitatea parentalå Rezultate

activitå†i parentale
Îngrijire ca Emo†ionale Cåldurå, acceptare, sensibilitate, Respect de sine

råspuns la De hranå deschidere, implicare pozitivå ßi sus†inere
nevoile copilului De securitate
De apartenen†å ßi de
un ataßament sigur
Structurare Principii cålåuzitoare Limite, standarde clare, program ordonat, Independen†å

pentru delimitarea ßi orientare limite rezonabile ßi adecvate, fårå violen†å Capacitå†i ßi
comportamentului comportamentalå fizicå sau psihicå. Dacå se cautå corectarea competen†e sociale
adecvat de unui comportament inacceptabil, aceasta Valori
comportamentul trebuie så se realizeze într-o manierå care Respectul fa†å de ceilal†i
inadecvat respectå demnitatea copilului ßi se referå
strict la comportamentul respectiv.
Pårin†ii ca modele pozitive
Recunoaßtere Nevoile copilului trebuie Ascultare, în†elegere. Stabilirea unei rela†ii Respect reciproc
recunoscute ßi este caracterizate prin demnitate ßi implicare.
necesar så se råspundå Îi oferå copilului posibilitatea de a-ßi spune
experien†elor ßi opiniilor cuvântul ßi de a juca un rol activ în via†a de
copilului, care trebuie familie ßi în procesul de luare a deciziilor.
confirmate de pårin†i
Împuternicire Controlul asupra Sporirea punctelor forte ale copilului ßi Deschidere, disponibilitate
propriului comportament respectarea capacitå†ilor în continuå de a vedea propriile puncte
ßi influen†area dezvoltare ale copilului. slabe ßi puncte forte.
comportamentului Dezvoltarea comportamentului ßi a ideilor Independen†å, dar
altor persoane pe måsurå ce copilul creßte ßi se dezvoltå. ßi cåutarea unui
Conßtientizarea faptului cå dezvoltarea nu sprijin la nevoie
este liniarå ßi cå poate exista o pendulare a
copilului între dependen†å ßi autonomie.
Ca o concluzie privind calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå, putem spune cå

nevoile copilului ar trebui så aibå prioritate în fa†a nevoilor pårin†ilor, în sensul cå, dacå
existå un conflict de interese cu alte roluri ale pårin†ilor, bunåstarea ßi dezvoltarea
copilului trebuie så reprezinte principala preocupare, iar nevoilor lui fizice ßi emo†ionale
de bazå trebuie så li se acorde prioritate. Aceasta mai înseamnå ßi cå pårin†ii trebuie så
se preocupe, în acelaßi timp, de propria lor bunåstare ßi så-ßi dezvolte strategii prin care
så gestioneze situa†iile dificile, oferindu-i astfel copilului un model de comportament.
La rândul såu, copilul va ßti så discearnå între propriile sale nevoi ßi interese ßi cele ale
pårin†ilor, ßi, pânå la urmå, între cele ale altor persoane cu care intrå în legåturå.
Calitatea de pårinte cu atitudine pozitivå promoveazå ßi creßterea fårå violen†å a

copilului. Evolu†iile din ultimele decenii au adus schimbåri importante ßi în atitudinile
ßi comportamentele legate de pedepsirea copilului. Nu numai cå pedeapsa fizicå a
fost interziså prin lege, iar creßterea fårå violen†å a copilului a devenit o problemå a
drepturilor omului, dar s-a dovedit cå, de cele mai multe ori, pedeapsa fizicå are un efect

32
3
contrar celui aßteptat. Chiar dacå, pe termen scurt, pare så fie eficientå, prin inducerea
supunerii, pe termen lung, pedeapsa fizicå, în loc så disciplineze copilul, poate duce la
dezvoltarea comportamentelor opuse, precum agresivitatea, delincven†a ßi manifestårile
antisociale. Copiii pot dezvolta, de asemenea, sentimente de teamå, furie ßi anxietate
ßi pot învå†a în mod greßit cå for†a, ßi nu argumentele logice, primeazå în rezolvarea
conflictelor.
Dimpotrivå, internalizarea principiilor este maximå atunci când sunt utilizate strategii
care se bazeazå cât mai pu†in pe rela†ia de putere, punând, în schimb, accentul pe
explicarea aßteptårilor ßi a comportamentelor dorite.
Uneori, pårin†ii recurg la pedepse fizice din neputin†å, din teamå sau pentru cå nu
ßtiu ce altceva så facå. Cel mai important factor în abordarea problemelor de disciplinå
îl reprezintå prevenirea, prin oferirea de modele ßi prin stabilirea unei rela†ii în cadrul
cåreia copilul se simte iubit ßi în siguran†å. Copilul tinde astfel så fie mai „ascultåtor”, chiar
ßi atunci când trebuie så-ßi corecteze comportamentul. În felul acesta, putem spune cå
a educa este mult mai important decât a pedepsi ßi poate cå nici nu ar mai trebui så
vorbim despre pedeapså, ci doar despre educa†ie.
Cercetåtorul suedez Staffan Janson (vezi Mary Daly, 2006) a dezvoltat unele direc†ii
pentru creßterea fårå violen†å a copilului. El a identificat urmåtoarele condi†ii în rela†ia
pårinte-copil ca fiind importante pentru promovarea unui comportament pozitiv la copil:
⇒ men†inerea unei atmosfere emo†ionale pozitive în interiorul cåminului, prin joc, cåldurå
pårinteascå ßi afec†iune fa†å de copil;
⇒ acordarea de aten†ie copilului pentru ob†inerea unui comportament pozitiv;
⇒ constan†å în alcåtuirea programului ßi a con†inutului activitå†ilor ßi interac†iunilor
cotidiene, pentru a reduce rezisten†a copilului, precum ßi pentru a face sarcinile
„neplåcute” mai pu†in stresante;
⇒ reac†ii similare la comportamente asemånåtoare, într-un mod care nu dåuneazå
armoniei rela†iei pårinte-copil;
⇒ flexibilitate, mai ales în rela†ia cu copiii mai mari ßi cu adolescen†ii, ascultare ßi
negociere, pentru a reduce episoadele în care copilul nu se comportå conform
aßteptårilor pårin†ilor.
Cum poate judecåtorul sau procurorul så-i ajute pe pårin†i så devinå „pårin†i mai buni”?
Judecåtorii ßi procurorii, precum ßi alte categorii profesionale care interac†ioneazå

cu copiii ßi pårin†ii lor, îi pot ajuta pe pårin†i så-ßi dezvolte un comportament pozitiv,
oferindu-le îndrumare atunci când aceßtia nu reußesc så satisfacå nevoile de bazå ale
copiilor ßi îndreptându-i cåtre serviciile/autoritå†ile competente så îi ajute. De asemenea,
judecåtorii ßi procurorii le pot oferi pårin†ilor informa†ii despre consecin†ele negative
ale pedepsei fizice, precum ßi despre metodele alternative care pot fi folosite pentru
educarea copilului. Unele dintre aceste metode sunt enumerate în exemplul de mai jos.
Când oferå asemenea informa†ii, profesionißtii trebuie så fie aten†i la tonul pe care îl
folosesc, så manifeste respect fa†å de demnitatea pårin†ilor ßi fa†å de eforturile pe care
le fac pentru a-ßi îngriji copiii. Aceßtia nu trebuie så aibå o atitudine acuzatoare ßi trebuie
så dovedeascå în†elegere pentru situa†ia fiecårei familii în parte.

33
Cum putem schimba comportamentul unui copil?
Alternative la pedeapsa fizicå
Un exemplu din Belgia
Autoritatea administrativå în domeniul copilului ßi familiei din Flandra („Kind en Gezin”)

sfåtuießte pårin†ii så foloseascå una dintre urmåtoarele metode atunci când doresc så
schimbe sau så corecteze comportamentul copilului lor.
Ignora†i-l!
Pute†i ignora copilul, påråsind camera sau prefåcându-vå cå nu l-a†i auzit. De exemplu,
când copilul dumneavoastrå refuzå så-ßi punå jucåriile la loc, pute†i så-i spune†i cå nu
o så ave†i timp pentru el decât dupå ce jucåriile sunt înapoi la locul lor ßi pute†i continua
så vå vede†i de treabå. Într-o primå fazå, comportamentul nedorit poate continua, dar
dacå ßi dumneavoastrå continua†i så aplica†i metoda, comportamentul respectiv se va
diminua. Atunci când copilul începe så devinå agasant, când sunte†i la cumpåråturi,
este recomandabil så îi ignora†i comportamentul.
Niciodatå så nu ignora†i comportamentul copilului dumneavoastrå atunci când acest
comportament este periculos1.
Dezaproba†i comportamentul copilului înså nu ßi persoana copilului

În loc så-l pedepsi†i, pute†i så vå manifesta†i dezaprobarea fa†å de comportamentul
copilului dumneavoastrå fie prin tonul vocii, fie prin atitudine. De exemplu: „Nu, nu po†i
da drumul la televizor”, „Opreßte-te ßi asigurå-te înainte så treci strada”, „Nu-mi place
cå nu te-ai ßters pe picioare înainte så intri în caså”. Dezaproba†i comportamentul, nu
copilul. Spune†i „Nu cred cå e bine cå nu vrei så må aju†i”, în loc de „Nu eßti un copil
bun”.
Låsa†i copilul så suporte consecin†ele negative ale comportamentului såu

Íi acesta este un mod de a corecta comportamentul copilului. Prin aceastå metodå,
copilul înva†å care pot fi consecin†ele comportamentului såu. Dacå, de exemplu,
copilul dumneavoastrå intrå în caså cu pantofii murdari pute†i så-i spune†i: „Te-am
rugat så nu intri in sufragerie cu pantofii murdari. Pantofii se laså la intrare. Acum, în
loc så ne jucåm, va trebui så curå†åm amândoi podeaua”.
1. Se poate argumenta cã, în exemplul prezentat, în loc sã-l ignore, pårintele ar trebui sã-i explice copilului ce aßteaptå de la el.
Dacå este un copil mai mic, ar trebui så-i arate ce trebuie sã facã, dar ßi så-i explice de ce. La cumpåråturi, pårintele ar trebui din nou
så explice ßi sã se întrebe ßi dacã nu cumva copilul este foarte obosit. Se întâmplå, atunci când pårintele vine de la slujbå ßi copilul
de la grådini†å, dupã o zi lungå pentru amândoi. Atunci când copilul cere dulciuri sau alimente nesånåtoase, pårintele ar putea så-i
spunå cå nu i le va cumpåra acum, dar îl laså så-ßi aleagå altceva, cum ar fi un fruct sau tipul ßi aroma iaurtului. Dacå persistå în
preten†iile sale, deranjându-i pe cei din jur, pårintele îi poate spune cå nu mai pot råmâne în magazin ßi vor merge acaså.

34
3
Lua†i o pauzå
Iatå o altå metodå de a-l face pe copil så în†eleagå consecin†ele unui comportament
negativ: încerca†i så îl calma†i, punându-l så stea jos ßi så se gândeascå la ce a greßit.
Pute†i chiar så-l trimite†i în altå camerå, dacå vå teme†i cå vå pute†i pierde controlul.
Uneori acest lucru este necesar pentru a vå calma atât dumneavoastrå, cât ßi copilul.
Copilul poate reflecta o clipå la ceea ce a fåcut. Ca pårinte, pute†i ßi dumneavoastrå
så vå calma†i, pentru a evita så face†i lucruri necugetate, cum ar fi lovirea copilului.
Este important så vå påstra†i calmul ßi så-i explica†i copilului de ce trebuie så se
gândeascå la ce a fåcut. Nu are nici un rost så låsa†i copilul în locul respectiv prea
mult timp. ˇine†i cont de vârsta copilului. Regula este: un minut pentru fiecare an din
vârsta copilului. Un copil de 3 ani poate fi izolat trei minute. Pute†i, de asemenea, så
îi spune†i copilului ca se poate întoarce dupå ce s-a calmat. Nu trimite†i copilul într-
un loc neprietenos. Copilul nu trebuie så se sperie sau så devinå confuz. Nu este
recomandabil så trimite†i copilul în astfel de situa†ii în dormitorul lui, pentru cå acesta
poate începe så asocieze dormitorul cu pedeapsa, iar dormitorul trebuie så fie un loc
atractiv ßi sigur pentru somn.
Lua†i-i un lucru care îi place sau da†i-i o sarcinå care nu-i face plåcere
Pute†i så vå determina†i copilul så-ßi schimbe comportamentul punându-l så facå ceva
ce nu-i place, de exemplu, så spele vasele sau så punå masa. Acest mod de corectare
se potriveßte, mai degrabå, copiilor mai mari, dar nu este recomandat pentru copiii
de vârstå mai fragedå. Pute†i, de asemenea, så-i interzice†i copilului så facå ceva ce
îi place, de exemplu så se uite la televizor sau så meargå afarå. Este important så vå
face†i în†eles ßi så fi†i siguri ca a†i men†ionat comportamentul pe care îl dezaproba†i.
Ave†i grijå så existe propor†ionalitate între måsura de corec†ie ßi comportamentul
incriminat. Fi†i coerent ßi aplica†i-vå deciziile în mod eficient. Asigura†i-vå cå ßi
partenerul/partenera dumneavoastrå este de acord.
DE REˇINUT
1. Încerca†i så vå concentra†i asupra råsplåtirii copilului, ßi nu asupra pedepsirii lui.

Pedepsi†i-vå copilul cât mai rar posibil. Råsplåti†i-l cât mai des posibil: reac†iona†i în
mod pozitiv, acorda†i-i aten†ie etc. Este mai bine så råsplåti†i mai des un comportament
pozitiv ßi så gåsi†i metode alternative. Råsplåtindu-vå copilul în mod frecvent, vå ve†i
asigura o rela†ie bunå cu acesta. Copilul dumneavoastrå va dobândi o mai mare
încredere în sine ßi va începe så repete comportamentele pozitive.
2. Reac†iona†i imediat la un comportament nedorit al copilului. NU spune†i, de

exemplu, „...în seara asta nu o så te ui†i la televizor, pentru cå nu te-ai spålat pe din†i
de diminea†å”.

35
3. Uneori ve†i tinde så vå pierde†i cumpåtul. Nu scutura†i copilul, cåci poate fi periculos.
Este mai bine så-l trimite†i în altå camerå pentru o vreme, ca så vå pute†i calma. Aceastå
måsurå nu ar trebui så dureze prea mult.
4. În privin†a copiilor, ca pårinte, nu dori†i numai så nu ac†ioneze într-un fel anume,

dar, adeseori, vre†i så ob†ine†i un anumit comportament. De aceea, este important så
discuta†i situa†ia cu copilul dumneavoastrå ßi så-i spune†i ce ar fi putut så facå. De
exemplu, sunte†i supårat pentru cå s-a jucat cu mingea în caså. Pute†i så-i explica†i
de ce v-a†i supårat ßi, împreunå, pute†i cåuta un loc în grådinå unde så se joace cu
mingea.
5. Dupå ce îi aplica†i copilului o måsurå de corec†ie, este important så vå gåsi†i timp

så vå împåca†i cu el. V-a†i supårat pentru cå a fåcut ceva råu, dar dupå aceea trebuie
så fie clar cå acest lucru va fi uitat. De asemenea, nu trebuie så-i reaminti†i copilului
episodul fårå motiv.
Informa†ii adaptate dupå: http://www.kindengezin.be/KG/
Am adåuga la aceste recomandåri observa†ia cå fiecare copil este diferit. Unii îßi vor
însußi mai repede comportamentul dorit de pårin†i, al†ii vor avea nevoie de mai mult timp
ßi mai multå råbdare din partea acestora. Înså, oricât de mult se vor strådui så corecteze
unele manifeståri nedorite ale copiilor, ei trebuie så se asigure cå le transmit copiilor
ideea cå îi iubesc necondi†ionat, îi pre†uiesc ßi sunt mândri de progresele acestora.
Profesionißtii care intrå în contact cu copiii trebuie så îi încurajeze pe pårin†i så-ßi

educe copiii în spiritul toleran†ei, al acceptårii diferen†elor ßi respectului fa†å de cei din
jur, promovând, în acelaßi timp, aceste valori în activitatea pe care o desfåßoarå.

36
4
4. Principii de ac†iune pentru judecåtori ßi procurori
Tabelul care urmeazå descrie pe scurt rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia

ßi promovarea drepturilor copilului. Atribu†iile prin care acest rol se traduce în practicå au
fost împår†ite în nouå categorii: (1) nediscriminare, (2) participare, (3) interesul superior
al copilului, (4) principiul celeritå†ii, (5) dreptul copilului de a fi crescut ßi educat de
pårin†ii såi, (6) dreptul la protec†ie alternativå, (7) adop†ia, (8) protec†ia copilului împotriva
abuzului ßi a exploatårii ßi (9) protec†ia copilului care a såvârßit o faptå penalå ßi nu
råspunde penal. Fiecare categorie are o bazå legalå corespunzåtoare în articole ale
Conven†iei ONU privind drepturile copilului, ale Legii nr. 272/2004 privind protec†ia
ßi promovarea drepturilor copilului ßi ale Legii nr. 273/2004 privind regimul juridic al
adop†iei.
ATRIBUˇII ÎN PROMOVAREA ÍI PROTECˇIA DREPTURILOR COPIILOR Conven†ia Legea nr.

ONU cu privire 272/2004
la drepturile Legea nr.
copilului 273/2004
NEDISCRIMINARE
Copiii trebuie så beneficieze de ßanse egale ßi så fie trata†i în aceeaßi manierå, fårå Art. 2 Art. 6 (b) din
nici o discriminare, indiferent de raså, culoare, sex, limbå, religie, opinie politicå Legea 272/2004
sau altå opinie, de na†ionalitate, apartenen†å etnicå sau origine socialå, de situa†ia
materialå, de gradul ßi tipul unei deficien†e, de statutul la naßtere sau de statutul Art 7 din Legea
dobândit, de dificultå†ile de formare ßi dezvoltare sau de alt gen ale copilului, ale 272/2004
pårin†ilor ori ale altor reprezentan†i legali sau de orice altå distinc†ie.
În cazul în care copilul nu poate în†elege sau vorbi limba utilizatå de instan†a Art. 40
judecåtoreascå, acesta are dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret. alin. 2 b (VI)
Art. 6(h) din

PARTICIPARE Art. 12
Legea 272/2004
Copiilor afla†i în fa†a unui judecåtor trebuie så li se asigure posibilitatea de a-ßi

exprima liber opinia.
< În orice procedurå judiciarå sau administrativå care îl priveßte, copilul Art. 24 din
are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a Legea 272/2004
împlinit vârsta de 10 ani. Copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani poate
fi ßi el ascultat, dacå autoritatea competentå apreciazå cå audierea lui
este necesarå pentru solu†ionarea cauzei.
< Dreptul de a fi ascultat îi conferå copilului posibilitatea de a cere ßi de a Art. 24 din

primi orice informa†ie pertinentå, de a fi consultat, de a-ßi exprima opinia Legea 272/2004
ßi de a fi informat asupra consecin†elor pe care le poate avea opinia sa,
dacå este respectatå, precum ßi asupra consecin†elor oricårei decizii
care îl priveßte.
< Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare ßi li se va acorda Art. 24 din
importan†a cuvenitå, în raport cu vârsta ßi cu gradul såu de maturitate. Legea 272/2004

37
< În cauzele care privesc stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå pentru Art. 95 alin. 3 din
copilul abuzat sau neglijat, dacå instan†a judecåtoreascå apreciazå cå Legea 272/2004
este necesar, aceasta îl poate chema pe copil în fa†a ei, pentru a-l audia.
Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezen†a unui psiholog
ßi numai dupå pregåtirea prealabilå a copilului în acest sens.
< Orice copil poate cere så fie ascultat. În caz de refuz, autoritatea Art. 24 din
competentå se va pronun†a printr-o decizie motivatå. Legea 272/2004
INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI Art. 3
Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile ßi deciziile Art.2 alin. 3 din
care privesc copiii, întreprinse de autoritå†ile publice ßi de organismele private Legea 272/2004
autorizate, precum ßi în cauzele solu†ionate de instan†ele judecåtoreßti.
Judecåtorii ßi procurorii sunt obliga†i så implice familia în toate deciziile, ac†iunile ßi Art.2 alin. 4 din
måsurile privitoare la copil ßi så sprijine îngrijirea, creßterea ßi formarea, dezvoltarea Legea 272/2004
ßi educarea acestuia în cadrul familiei.
Respectarea ßi garantarea drepturilor copilului trebuie så se realizeze conform Art. 6 a) din

principiului respectårii ßi promovårii cu prioritate a interesului superior al copilului. Legea 272/2004
PRINCIPIUL CELERITÅˇII
Respectarea ßi garantarea drepturilor copilului trebuie så se realizeze conform Art. 6 j) din

principiului celeritå†ii în luarea oricårei decizii cu privire la copii. Legea 272/2004
Cauzele cu copii se solu†ioneazå în regim de urgen†å. Art. 125 alin. 1

din Legea
272/2004
DREPTUL COPILULUI DE A FI CRESCUT ÍI EDUCAT DE PÅRINˇII SÅI
Copilul are dreptul de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit, crescut ßi educat de Art. 7, 8, 9, 20 Art. 8, 30, 31 ßi
aceßtia, dacå este posibil. 33 din Legea
Orice copil are dreptul de så creascå alåturi de pårin†ii såi. 272/2004
Ambii pårin†i sunt responsabili pentru creßterea copiilor lor.
Copilul nu poate fi separat de pårin†ii såi sau de unul dintre ei, împotriva voin†ei
acestora, cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ prevåzute de lege, sub rezerva
revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus de interesul superior al
copilului.
Copilul are dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu pårin†ii, Art. 9 Art. 14 din
rudele, precum ßi cu alte persoane fa†å de care a dezvoltat legåturi de ataßament. Legea 272/2004
Acest drept prevaleazå în luarea deciziilor, mai ales în cazuri de divor†, adop†ie sau
atunci când se decide luarea unei måsuri speciale de protec†ie.
Cu toate acestea, instan†a judecåtoreascå, luând în considerare, cu prioritate, Art. 9 Art. 16 din
interesul superior al copilului poate limita exercitarea acestui drept, dacå existå motive Legea 272/2004
temeinice de naturå a periclita dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, intelectualå,
moralå sau socialå a copilului.
Pårin†ii copilului au dreptul så primeascå informa†iile ßi asisten†a de specialitate, Art. 30 alin. 3 din
necesare în vederea creßterii, îngrijirii ßi educårii copilului. Legea 272/2004
În cazul existen†ei unor neîn†elegeri între pårin†i cu privire la exercitarea drepturilor ßi Art. 9 Art. 31 alin. 3 din
îndeplinirea obliga†iilor pårinteßti, instan†a judecåtoreascå, dupå ascultarea ambilor Legea 272/2004
pårin†i, hotåråßte potrivit interesului superior al copilului.

38
4
Orice separare a copilului de pårin†ii såi ßi orice limitare a exerci†iului drepturilor Art. 33 alin. 2 din
pårinteßti trebuie så fie precedate de acordarea sistematicå a serviciilor ßi presta†iilor Legea 272/2004
prevåzute de lege, cu accent pe informarea corespunzåtoare a pårin†ilor, consilierea
acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de servicii.
Atunci când solu†ioneazå cererea DGASPC privind instituirea unei måsuri de protec†ie
specialå, instan†a judecåtoreascå trebuie så se asigure cå au fost întreprinse toate
demersurile pentru prevenirea separårii, verificând existen†a planului de servicii ßi
modul în care a fost pus în aplicare.
Art. 39 din
DREPTUL LA PROTECˇIE ALTERNATIVÅ Art. 20 Legea nr.
272/2004
Instan†a judecåtoreascå este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în Art. 38 din
considerare, cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la: Legea 272/2004
a) persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti, în
situa†ia în care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea
pårin†ilor såi;
b) modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile
pårinteßti;
c) decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti;
d) redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti.
Instan†a judecåtoreascå stabileßte solu†ii de protec†ie alternativå pentru copilul Art. 39

lipsit temporar sau definitiv de ocrotirea pårin†ilor såi sau care, în vederea protejårii
intereselor sale, nu poate fi låsat în grija acestora.
Protec†ia alternativå include instituirea tutelei, måsurile de protec†ie specialå,
adop†ia.
În alegerea solu†iei de protec†ie alternativå, instan†a judecåtoreascå trebuie så Art. 20 alin. 3 Art. 6 (i) ßi 39
†inå cont de necesitatea asigurårii stabilitå†ii ßi continuitå†ii în îngrijirea, creßterea ßi alin. 2 din Legea
educarea copilului, luând în considerare originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi 272/2004
lingvisticå.
Tutela se instituie în situa†ia în care ambii pårin†i sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i Art. 40 alin.1
din exerci†iul drepturilor pårinteßti sau li s-a aplicat pedeapsa interzicerii drepturilor
pårinteßti, pußi sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i sau dispåru†i, precum ßi
în cazul în care, la încetarea adop†iei, instan†a judecåtoreascå hotåråßte cå este în
interesul superior al copilului instituirea unei tutele.
În anumite cazuri prevåzute de lege, instan†a judecåtoreascå poate dispune stabilirea Art. 55 din
unei måsuri de protec†ie specialå pentru copil Legea 272/2004
< plasamentul;
< plasamentul în regim de urgen†å;
< supravegherea specializatå.
Måsura plasamentului se stabileßte de cåtre instan†a judecåtoreascå, la cererea Art. 56 ßi 61 din

Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului în urmåtoarele cazuri: Legea 272/2004
< când pårin†ii copilului sunt deceda†i, necunoscu†i, decåzu†i din exerci†iul
drepturilor pårinteßti sau cårora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii
drepturilor pårinteßti, pußi sub interdic†ie, declara†i judecåtoreßte mor†i
sau dispåru†i, când nu a putut fi instituitå tutela;
< când copilul este abuzat sau neglijat, dacå se impune înlocuirea
plasamentului în regim de urgen†å dispus de cåtre Direc†ia generalå de
asisten†å socialå ßi protec†ia copilului;
< când copilul a fost gåsit sau abandonat de cåtre mamå în unitå†i sanitare,
dacå se impune înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å dispus de
cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului.

39
Måsura plasamentului se stabileßte de cåtre instan†a judecåtoreascå ßi atunci când
nu existå acordul pårin†ilor sau, dupå caz, al unuia dintre pårin†i, pentru instituirea
acestei måsuri, în urmåtoarele situa†ii:
< copilul, în vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija
pårin†ilor din motive neimputabile acestora;
< copilul a såvârßit o faptå prevåzutå de legea penalå ßi nu råspunde
penal.
Måsurile de protec†ie specialå a copilului care a împlinit 14 ani se stabilesc numai cu Art. 53 alin. 3 din
consim†åmântul acestuia. Legea 272/2004
În situa†ia în care copilul refuzå så îßi dea consim†åmântul, måsurile de protec†ie se
stabilesc numai de cåtre instan†a judecåtoreascå care, în situa†ii temeinic motivate,
poate trece peste refuzul acestuia de a-ßi exprima consim†åmântul fa†å de måsura
propuså.
Atunci când ia o decizie privind separarea copilului de pårin†ii såi, sau de unul dintre Art. 9 Art. 33 din
ei, instan†a judecåtoreascå trebuie så se asigure cå: Legea 272/2004
< separarea este necesarå în interesul superior al copilului;
< a fost realizat un plan de servicii pentru copil ßi familie ßi cå toate serviciile
ßi presta†iile destinate men†inerii copilului în familie, disponibile la nivelul Art. 35 din
comunitå†ii au fost acordate acestora. Legea 272/2004
Instan†a care a dispus plasamentul copilului va stabili, dacå este cazul, ßi cuantumul Art. 63 din
contribu†iei lunare a pårin†ilor la între†inerea copilului, în condi†iile stabilite de Codul Legea 272/2004
familiei.
În situa†ia plasamentului în regim de urgen†å dispus de cåtre Direc†ia generalå de Art. 66 alin. 1
asisten†å socialå ßi de protec†ia copilului, aceasta este obligatå så sesizeze instan†a ßi 2 din Legea
judecåtoreascå în termen de 48 de ore de la data la care a dispus aceastå måsurå. 272/2004
Instan†a judecåtoreascå va analiza motivele care au stat la baza måsurii adoptate de
cåtre Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului ßi se va pronun†a,
dupå caz, cu privire la men†inerea plasamentului în regim de urgen†å sau la înlocuirea
acestuia cu måsura plasamentului, instituirea tutelei sau cu privire la reintegrarea
copilului în familia sa. Instan†a este obligatå så se pronun†e ßi cu privire la exercitarea
drepturilor pårinteßti.
Pe toatå durata plasamentului în regim de urgen†å, exerci†iul drepturilor pårinteßti se Art. 64 alin. 3 din
suspendå de drept, pânå când instan†a judecåtoreascå va decide cu privire la men†inerea Legea 272/2004
sau înlocuirea acestei måsuri ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti.
Art.39 din
ADOPˇIA Art. 20 ßi 21 Legea nr.
272/2004
Consim†åmântul la adop†ie trebuie så fie dat de cåtre pårin†ii fireßti ai copilului. Art. 12 alin. 1 din
Legea 273/2004
În mod excep†ional, instan†a judecåtoreascå poate trece peste refuzul pårin†ilor fireßti Art 13 din Legea
sau, dupå caz, al tutorelui de a consim†i la adop†ia copilului, dacå se dovedeßte, prin 273/2004
orice mijloc de probå, cå aceßtia refuzå în mod abuziv så-ßi dea consim†åmântul la
adop†ie ßi instan†a apreciazå cå adop†ia este în interesul superior al copilului, †inând
seama ßi de opinia copilului. Hotårârea instan†ei se motiveazå expres în aceastå
privin†å.
Instan†a judecåtoreascå va încuviin†a deschiderea procedurii adop†iei interne doar Art. 23 din
dacå: Legea 273/2004
a) planul individualizat de protec†ie stabileßte necesitatea adop†iei interne;
b) pårin†ii copilului sau, dupå caz, tutorele îßi exprimå consim†åmântul la adop†ie în
condi†iile Legii nr. 273/2004;
Încuviin†area adop†iei poate fi dispuså doar dupå încredin†area copilului, pentru o Art. 25 ßi 28 din
perioadå de 90 de zile, persoanei sau familiei care doreßte så-l adopte, astfel încât Legea 273/2004
instan†a så poatå aprecia, în mod ra†ional, asupra rela†iilor de familie care s-ar stabili
dacå adop†ia ar fi încuviin†atå.

40
4
Instan†ele judecåtoreßti sunt competente så încuviin†eze adop†ia. Art. 34 din

Legea 273/2004
Instan†a judecåtoreascå va admite cererea de încuviin†are a adop†iei numai dacå, Art. 37 alin. 1 din
pe baza probelor administrate, ßi-a format convingerea cå adop†ia este în interesul Legea 273/2004
superior al copilului.
Adop†ia interna†ionalå a copilului care are domiciliul în România poate fi încuviin†atå Art. 39 din
numai în situa†ia în care adoptatorul sau unul dintre so†ii din familia adoptatoare Legea 273/2004
care domiciliazå în stråinåtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviin†atå
deschiderea procedurii adop†iei interne.
Dupå dobândirea capacitå†ii depline de exerci†iu, adoptatul poate solicita tribunalului Art. 52 alin. 4
în a cårui razå teritorialå se aflå domiciliul såu ori, în cazul în care el nu are domiciliul
în România, Tribunalului Municipiului Bucureßti, så-i autorizeze accesul la informa†iile
aflate în posesia oricåror autoritå†i publice cu privire la identitatea pårin†ilor såi fireßti.
Art. 85, 89-97

PROTECˇIA COPILULUI ÎMPOTRIVA
Art. 19 din Legea
ABUZULUI ÍI A EXPLOATÅRII
272/2004
Copilul are dreptul de a fi protejat împotriva oricåror forme de violen†å, abuz, rele Art. 85 din
tratamente sau neglijare. Legea 272/2004
În situa†ia în care reprezentan†ii persoanelor juridice sau persoanele fizice care au în Art. 94 alin. 3 din
îngrijire sau asigurå protec†ia unui copil refuzå sau împiedicå în orice mod efectuarea Legea 272/2004
verificårilor de cåtre reprezentan†ii Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia
copilului, iar aceßtia stabilesc cå existå motive temeinice care så sus†inå existen†a
unei situa†ii de pericol iminent pentru copil, cauzatå de abuz ßi neglijare, Direc†ia
generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå,
solicitând emiterea unei ordonan†e preziden†iale de plasare a copilului în regim de
urgen†å la o persoanå, la o familie, la un asistent maternal sau într-un serviciu de tip
reziden†ial, licen†iat în condi†iile legii.
În termen de 48 de ore de la data executårii ordonan†ei preziden†iale prin care s-a Art. 94 alin. 4 din
dispus plasamentul în regim de urgen†å, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi Legea 272/2004
protec†ia copilului sesizeazå instan†a judecåtoreascå pentru a decide cu privire la:
înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å cu måsura plasamentului, decåderea
totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti, precum ßi cu privire la
exercitarea drepturilor pårinteßti.
În cadrul procesului prevåzut la art. 94 alin. 3 ßi 4, se poate administra, din oficiu, ca Art. 95 alin. 1
probå, declara†ia scriså a copilului referitoare la abuzul sau neglijarea la care a fost ßi 2 din Legea
supus. Declara†ia copilului poate fi înregistratå, potrivit legii, prin mijloace tehnice 272/2004
audiovideo. Înregistrårile se realizeazå în mod obligatoriu cu asisten†a unui psiholog.
Acordul copilului este obligatoriu pentru realizarea înregistrårii declara†iei sale.
Dacå instan†a judecåtoreascå apreciazå necesar, aceasta îl poate chema pe copil Art. 95 alin. 3 din
în fa†a ei, pentru a-l audia. Audierea are loc numai în camera de consiliu, în prezen†a Legea 272/2004
unui psiholog ßi numai dupå pregåtirea prealabilå a copilului în acest sens.
Instan†a judecåtoreascå trebuie så aplice måsuri corespunzåtoare pentru prevenirea Art. 99 alin. 2
încheierii adop†iilor, na†ionale ori interna†ionale, în alte scopuri decât interesul superior (b) din Legea
al copilului. 272/2004
PROTECˇIA COPILULUI CARE A SÅVÂRÍIT O FAPTÅ

PENALÅ ÍI NU RÅSPUNDE PENAL
În cazul în care nu existå acordul pårin†ilor sau al reprezentantului legal, instan†a Art. 61 alin. 2
judecåtoreascå dispune måsura plasamentului sau a supravegherii specializate. (b), 67, 80 alin.
2 din Legea
272/2004

41
În dispunerea uneia dintre måsurile men†ionate, instan†a judecåtoreascå va †ine Art. 80 alin. 2 din
seama de: Legea 272/2004
< condi†iile care au au favorizat såvârßirea faptei;
< gradul de pericol social al faptei;
< mediul în care a crescut ßi a tråit copilul;
< riscul såvârßirii din nou de cåtre copil a unei fapte prevåzute de legea
penalå;
< orice alte elemente de naturå så caracterizeze situa†ia copilului.
În toate cauzele care privesc stabilirea, înlocuirea ori încetarea måsurilor de protec†ie Art. 130 alin.
specialå stabilite de lege pentru copilul care a såvârßit o faptå penalå ßi care nu 2 din Legea
råspunde penal, serviciul de reintegrare ßi supraveghere de pe lângå instan†a 272/2004
judecåtoreascå va întocmi un raport pe care îl prezintå instan†ei.
Måsura supravegherii specializate constå în men†inerea copilului în familia sa, sub Art. 81 alin. 1 din
condi†ia respectårii de cåtre acesta a unor obliga†ii, cum ar fi: Legea 272/2004
a) frecventarea cursurilor ßcolare;
b) utilizarea unor servicii de îngrijire de zi;
c) urmarea unor tratamente medicale, consiliere sau psihoterapie;
d) interzicerea de a frecventa anumite locuri sau de a avea legåturi cu anumite
persoane.
În cazul în care men†inerea copilului în familie nu este posibilå sau atunci când copilul Art. 81 alin. 2 din
nu îßi îndeplineßte obliga†iile stabilite prin måsura supravegherii specializate, instan†a Legea 272/2004
judecåtoreascå poate dispune plasamentul acestuia în familia extinså ori în cea
substitutivå, precum ßi îndeplinirea de cåtre copil a obliga†iilor men†ionate.
Este interzis så se dea publicitå†ii orice date referitoare la såvârßirea de fapte Art. 83 din
penale de cåtre copilul care nu råspunde penal, inclusiv date privitoare la persoana Legea 272/2004
acestuia.
Pe toatå durata aplicårii måsurilor destinate copilului care såvârßeßte fapte penale ßi Art. 84 alin. 1 din
nu råspunde penal, vor fi asigurate servicii specializate, pentru a-i asista pe copii în Legea 272/2004
procesul de reintegrare în societate.
RECOMANDÅRI PENTRU ACˇIUNILE JUDECÅTORILOR ÍI PROCURORILOR
LUCRUL ÎN REˇEA
Este important ca judecåtorii ßi procurorii så coopereze cu al†i profesionißti: profesori, asisten†i sociali, poli†ißti ßi
personal medical.
Este, de asemenea, important ca judecåtorii ßi procurorii så colaboreze cu Direc†iile generale de asisten†å socialå
ßi protec†ia copilului.
INFORMARE
Este important ca judecåtorii ßi procurorii så aibå bune cunoßtin†e despre jude†/sector ßi despre sistemul de
protec†ie a copilului din jude†ul/sectorul în care lucreazå.
CONTRIBUˇIA LA RESPONSABILIZAREA PÅRINˇILOR
Judecåtorii ßi procurorii trebuie så aibå un rol activ în responsabilizarea pårin†ilor în ceea ce priveßte îndatoririle,
drepturile ßi responsabilitå†ile lor în rela†ia cu copiii. În acest sens, judecåtorii ßi procurorii îi pot informa ßi sfåtui pe
pårin†i despre cum så fie pårin†i mai buni.

42
5
5. Interesul superior al copilului
Toate deciziile privind plasamentul, încredin†area copilului, contactul cu pårin†ii

ßi adop†ia trebuie så †inå seamå cu prioritate de interesul superior al copilului.
Articolul 3 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi articolul 6 a) din

Legea nr. 272/2004 stabilesc principiile fundamentale privind respectarea drepturilor
copilului. Unul dintre cele mai importante este principiul conform cåruia interesul superior
al copilului trebuie så prevaleze în toate deciziile privitoare la copii, luate de autoritå†ile
publice, organismele private autorizate ßi de instan†ele judecåtoreßti. Acest principiu
este general ßi a fost considerat de Comitetul pentru drepturile copilului drept unul dintre
principiile de bazå ale Conven†iei.
În ac†iunile de divor† sau de încetare a unei rela†ii de concubinaj, trebuie evaluat

interesul superior al copilului afectat de aceste decizii. Evaluarea trebuie så se facå
ori de câte ori instan†a se pronun†å asupra modului de exercitare a drepturilor ßi de
îndeplinire a obliga†iilor pårinteßti.
Pentru a determina interesul superior al copilului sau al copiilor în contextul separårii

pårin†ilor, instan†a judecåtoreascå poate dispune efectuarea unor investiga†ii de cåtre
asisten†i sociali, psihologi sau al†i exper†i din domeniul judiciar pentru a stabili condi†iile
de via†å ale copilului ßi ale pårin†ilor såi – care îl au sau nu în încredin†are. Pårin†ii pot
cere sau refuza încredin†area copilului sau dreptul la vizitå, conform intereselor lor, dar
ceea ce va prevala va fi modul în care copilul va beneficia de interac†iunea cu pårin†ii
såi. Aspecte precum stabilitatea vie†ii copilului, legåturile cu comunitatea, stabilitatea
mediului familial oferit de fiecare pårinte pot fi luate în considerare de cåtre instan†a
judecåtoreascå în momentul în care decide domiciliul copilului în procesele privind
încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå.
Psihologii ßi asisten†ii sociali au un rol important în determinarea interesului superior

al copilului. Ei sunt, adesea, chema†i så efectueze evaluåri ale pårin†ilor ßi copiilor,
precum ßi ale rela†iei pårinte-copil, ßi så facå recomandåri instan†ei judecåtoreßti privind
decåderea din exerci†iul drepturilor pårinteßti. Psihologul trebuie så examineze cauzele
ini†iale ale separårii copilului, pentru a determina dacå acestea mai sunt sau nu de
actualitate, så revadå toate înregistrårile privind tratamentul care i-a fost aplicat, precum
ßi istoricul eforturilor de rezolvare a problemelor familiale ßi de reintegrare a copilului
în familia sa, pentru a putea în†elege progresul sau lipsa de progres de-a lungul anilor.
Evaluarea clinicå a pårintelui ßi a copilului, urmatå de testarea psihologicå pentru a
determina tråsåturile de personalitate ßi posibila psihopatologie, trebuie så fie intensivå ßi
în profunzime pentru cå în func†ie de ele va avea loc o schimbare serioaså ßi permanentå
în via†a copilului ßi a pårin†ilor.
Pentru a determina interesul superior al copilului, trebuie så se utilizeze criterii

obiective, iar judecåtorul trebuie så †inå seamå de ele, evitând så decidå doar pe baza
sentimentelor sau a convingerilor personale.
În dreptul englez, sec†iunea 1(1) din Legea copiilor din 1989 men†ioneazå cå interesul
superior al copilului va prevala în toate cazurile solu†ionate de instan†a judecåtoreascå,
indicând în sec†iunea 1(2) cå întârzierile pot prejudicia interesul superior al copilului ßi

43
cere instan†elor så aibå în vedere „lista de verificare privind bunåstarea copilului”.
Astfel, instan†a trebuie så ia în considerare:
1. dorin†ele ßi sentimentele fiecårui copil implicat, potrivit vârstei ßi capacitå†ii sale de

în†elegere;
2. nevoile sale fizice, emo†ionale ßi/sau educa†ionale prezente ßi viitoare;
3. efectul probabil pe care l-ar putea avea orice schimbare asupra copilului, în prezent
ßi în viitor;
4. vârsta, sexul, trecutul ßi orice alte caracteristici pe care instan†a le considerå
relevante;
5. orice suferin†å pe care a avut-o sau pe care o poate avea acum ßi în viitor;
6. capacitatea fiecåruia dintre pårin†i sau a oricårei persoane pe care instan†a o
considerå potrivitå din acest punct de vedere, pentru a satisface nevoile copilului;
7. competen†a pe care o are instan†a conform Legii copiilor din 1989, în cazul
respectiv.
(vezi http://www.opsi.gov.uk/acts/acts1989/Ukpga_19890041_en_1.htm)
În diagrama de mai jos sunt prezentate câteva criterii identificate de Ministerul Justi†iei
din Canada ca fiind utile pentru a determina interesul superior al copilului în unele situa†ii
concrete.
Beneficiile pe care
Criterii pentru a determina dezvoltarea ßi
interesul superior al copilului men†inerea de rela†ii
semnificative cu ambii
so†i le au asupra
copilului ßi voin†a
Orice plan propus Istoricul îngrijirii Orice formå de fiecåruia dintre aceßtia
Nevoile fizice, emo†ionale pentru îngrijirea ßi copilului violen†å în familie de a sus†ine
ßi psihologice ale creßterea copilului dezvoltarea ßi
copilului, inclusiv nevoia men†inerea unei rela†ii
copilului de stabilitate, cu celålalt so†
având în vedere vârsta ßi
etapa de dezvoltare
Orice decizie a instan†ei
judecåtoreßti sau
Identitatea culturalå, condamnare relevante
lingvisticå, religioaså ßi pentru siguran†a ßi
spiritualå a copilului, bunåstarea copilului
inclusiv apartenen†a la o Interesul copilului
anumitå etnie
Capacitatea fiecårei
persoane, cu privire la
Opiniile ßi preferin†ele
care decizia instan†ei
copilului în måsura în
s-ar putea aplica, de a
care acestea pot fi
comunica ßi coopera în
verificate în mod
Natura, for†a ßi Natura, for†a ßi chestiunile care privesc
rezonabil
stabilitatea rela†iei stabilitatea rela†iei copilul
dintre copil ßi fiecare dintre copil ßi fiecare
dintre so†i frate/sorå, bunic ßi Capacitatea fiecårei
orice altå persoanå persoane, pentru care
semnificativå în via†a decizia instan†ei s-ar
copilului putea aplica, de a îngriji
copilul ßi de a råspunde
nevoilor acestuia
Sursa: Ministerul Justi†iei; Canada

44
6
6. Medierea ßi promovarea drepturilor copilului
6.1. Introducere
Situa†iile în care pot interveni judecåtorii ßi procurorii pentru a-i sprijini pe pårin†i în
privin†a respectårii drepturilor copilului sunt cazurile de divor† - atunci când trebuie luatå
o decizie privind încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå. În aceste cazuri medierea
familialå s-a dovedit utilå.
Ce este medierea familialå?
Medierea familialå este o modalitate de a rezolva disputele, inclusiv pe cele care

apar înainte, în timpul sau dupå separare ori divor†. Este un proces voluntar ßi
confiden†ial care ajutå pår†ile så îßi explice reciproc problemele ßi nevoile în prezen†a
unui mediator familial calificat. Medierea familialå oferå un mediu sigur care ajutå la
reducerea ostilitå†ii ßi creßte ßansele unei cooperåri pe termen lung. Medierea este,
adesea, mai pu†in costisitoare decât un proces. În plus, pår†ile au posibilitatea de a
comunica în mod direct. Medierea s-a dovedit de succes ßi mai pu†in traumatizantå
decât o abordare conflictualå a problemei. Într-un proces de mediere, pårin†ii ßi copiii
se ascultå reciproc mai bine, acordå mai multå aten†ie nevoilor ßi dorin†elor fiecåruia
ßi iau mai bine în considerare drepturile ßi interesul superior al copilului.
6.2. Care sunt beneficiile medierii?
Cercetårile efectuate pe cupluri dupå trei ani de la încheierea medierii au demonstrat

cå medierea i-a ajutat pe parteneri:
< så diminueze conflictele dintre ei ßi så evite astfel efectele acestora asupra
copiilor;
< så aibå o rela†ie bunå cu foßtii so†i, ceea ce inevitabil a influen†at pozitiv rela†iile
cu copiii;
< så aducå mai pu†inå amåråciune ßi resentiment în via†a lor de dupå divor†;
< så fie mai mul†umi†i de aranjamentele de îngrijire a copiilor ßi så aibå mai pu†ine
conflicte privind contactul cu copiii.
Mediatorii sunt, de obicei, asisten†i sociali, avoca†i, psihologi sau al†i profesionißti.
Atunci când aceßtia lucreazå ca mediatori familiali, obliga†ia lor este de a ajuta pår†ile
så ajungå la un acord asupra pensiei alimentare, împår†irii bunurilor, încredin†årii, rela†iei
cu copiii sau asupra oricåror alte chestiuni de familie. Toate aceste decizii au un impact
deosebit asupra copiilor. Mediatorii trebuie så fie impar†iali ßi nu trebuie så ia decizii în
numele pår†ilor.

45
Exemplu
Bogdan ßi Gabriela erau cåsåtori†i de 12 ani ßi aveau doi copii, Rodica ßi Nicoleta,
de 7 ßi, respectiv, 9 ani când au decis så se separe. Bogdan avea o micå afacere
ßi Gabriela lucra cu jumåtate de normå. Bogdan a påråsit domiciliul conjugal, iar
Gabriela a råmas în caså cu cele douå fete. Bogdan a cerut så vadå copiii la fiecare al
treilea weekend ßi, timp de câteva såptåmâni, în vacan†a ßcolarå, dar nu a fost stabilit
nimic în mod oficial. Dupå scurt timp, Gabriela a înscris copiii la un centru privat
de îngrijire în timpul zilei. Acest lucru l-a enervat pe Bogdan. A refuzat så suporte
cheltuielile ßi a spus cå va vedea copiii doar de Cråciun ßi de Paßte. Lucrurile s-au
înråutå†it când Gabriela a deschis discu†ia despre clarificarea statutului proprietå†ii
– mai precis a locuin†ei familiei – cu Bogdan. Acesta s-a enervat ßi a spus cå nu va
discuta nimic. În cele din urmå, Gabriela a contactat un avocat care a formulat o
ac†iune în justi†ie. Acest lucru a înråutå†it situa†ia cuplului. Bogdan s-a enervat pentru
cå a fost obligat så acopere costurile legate de angajarea unui avocat. Procesul a
durat câ†iva ani, Bogdan ßi Gabriela nefiind capabili så îßi vorbeascå unul altuia fårå
så se certe. De asemenea, nu au ajuns la nici un acord în privin†a programului de
vizitå. Stresul pårin†ilor le-a afectat rela†ia cu cei doi copii, care se sim†eau singuri ßi
aveau impresia cå nu sunt importan†i pentru pårin†ii lor, mai ales pentru tatål lor, pe
care îl vedeau foarte rar.
În acest caz concret, medierea ar fi putut fi utilizatå pentru a facilita discu†iile ßi

ob†inerea unei în†elegeri între Gabriela ßi Bogdan. Acest lucru ar fi evitat rela†ia
încordatå dintre cei doi, care a afectat copiii. Dacå s-ar fi ajuns la un consens,
copiii ar fi putut påstra contactul cu tatål lor.
6.3. Elementele-cheie ale medierii
Alegerea medierii în mod voluntar – Po†i pleca oricând, din orice motiv sau fårå motiv.
Presupune colaborare – Eßti încurajat så participi la rezolvarea problemei
(problemelor) tale ßi så ajungi la ceea ce consideri a fi cel mai bun acord.
De†ii controlul – Ai putere deplinå de decizie ßi drept de veto privind fiecare dintre
prevederile unui acord mediat. Nimic nu †i se poate impune.
Se asigurå confiden†ialitatea – Medierea este confiden†ialå, în måsura în care doreßti
ßi eßti de acord, prin statut, contract, reguli sau privilegii. Discu†iile de mediere ßi
toate materialele pentru aceasta nu sunt acceptate de nici o instan†å ßi în nici o altå
procedurå juridiciarå, cu excep†ia unui acord mediat finalizat ßi semnat. Mediatorul
este obligat så men†ioneze orice excep†ii de la aceastå confiden†ialitate generalå a
medierii. Confiden†ialitatea medierii poate så nu fie respectatå prin certificare scriså,
deßi mediatorul îßi poate rezerva dreptul de a refuza så depunå mårturie într-un caz
de contesta†ie. Trebuie, de asemenea, definitå confiden†ialitatea „întâlnirilor” (între
mediator ßi fiecare parte).

46
6
Presupune informare - Procesul de mediere oferå posibilitatea de a ob†ine ßi de

a integra informa†ii ßi consiliere juridicå ßi de altå naturå. Pot fi folosi†i doar exper†ii
accepta†i de ambele pår†i. Informa†iile ob†inute astfel de la exper†i pot fi considerate fie
confiden†iale, fie, dacå pår†ile doresc, admisibile în fa†a instan†ei. Pårerea expertului
nu este niciodatå definitivå în mediere. Pår†ile au întotdeauna dreptul de a lua deciziile.
Mediatorii trebuie så încurajeze pår†ile så ob†inå asisten†å juridicå ßi så le sfåtuiascå
så ob†inå un acord mediat în privin†a chestiunilor legale, care så fie revizuit de un
consilier juridic independent înainte de a fi semnat. Decizia privind consilierea juridicå
revine, în final, fiecåreia dintre pår†ile participante la mediere.
Medierea este impar†ialå, neutrå, echilibratå ßi lipsitå de pericole - Mediatorul are
responsabilitatea egalå ßi echilibratå de a asista fiecare dintre pår†ile aflate în mediere
ßi nu poate favoriza interesele uneia sau un anumit rezultat al medierii. Mediatorul
este obligat deontologic så recunoascå orice posibilå implicare a sa într-una dintre
chestiunile în discu†ie. Rolul mediatorului este så se asigure cå pår†ile ajung la un
acord într-o manierå informatå ßi voluntarå ßi fårå så fie obligate sau intimidate.
Presupune responsabilitate ßi satisfac†ie - Având în vedere rezolvarea conflictului
printr-o implicare activå ßi cu ob†inerea satisfac†iei participan†ilor, probabilitatea
consensului ßi a creßterii stimei de sine sunt evident mai mari, datoritå medierii, dupå
cum aratå studiile de specialitate.
6.4. Cadrul legal al medierii
La data de 16 mai 2006 a fost adoptatå Legea nr. 192 privind medierea ßi organizarea
profesiei de mediator. Aceastå lege reglementeazå medierea ca modalitate facultativå
de solu†ionare a conflictelor (în materie civilå, comercialå, de familie, în materie penalå,
precum ßi în alte materii, în condi†iile prevåzute de lege) pe cale amiabilå cu ajutorul unei
ter†e persoane specializate în calitate de mediator, în condi†ii de neutralitate, impar†ialitate
ßi confiden†ialitate.
Capitolul al II-lea al acestei legi are în vedere profesia de mediator ßi se referå la

aspecte specifice cum ar fi dobândirea, suspendarea ßi încetarea calitå†ii de mediator,
precum ßi la înfiin†area, organizarea, func†ionarea ßi atribu†iile Consiliului de mediere.
Capitolul al VI-lea sec†iunea 1 con†ine dispozi†ii speciale privind medierea conflictelor de
familie. Astfel, pot fi rezolvate prin mediere neîn†elegerile dintre so†i privind continuarea
cåsåtoriei, exerci†iul drepturilor pårinteßti, stabilirea domiciliului copiilor, contribu†ia
pårin†ilor la între†inerea copiilor, precum ßi orice alte neîn†elegeri care apar în raporturile
dintre so†i cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii. În acest context,
articolele 64 - 66 din lege, care au în vedere conflictele de familie, particularizeazå acest
tip de mediere, statuând cå „mediatorul va veghea ca rezultatul medierii så nu contravinå
interesului superior al copilului”. Totodatå, conform art. 66 alin. 2, dacå „în cursul
medierii, mediatorul ia cunoßtin†å de existen†a unor fapte ce pun în pericol creßterea sau
dezvoltarea normalå a copilului ori prejudiciazå grav interesul superior al acestuia, este
obligat så sesizeze autoritatea competentå”.

47
6.5. Reguli ale medierii
Medierea nu este potrivitå pentru toatå lumea, mai ales în cazurile în care au avut loc
violen†e ßi abuzuri. Atunci când una dintre pår†i este intimidatå sau uneia dintre pår†i îi
este fricå de so†/partener, medierea nu este o alegere inspiratå. Articolul 66 alin. 1 din
Legea nr. 192/2006 face referire la aceste situa†ii, aråtând cå „mediatorul va depune
toate diligen†ele pentru a verifica dacå între pår†i existå o rela†ie abuzivå ori violentå, iar
efectele unei astfel de situa†ii sunt de naturå så influen†eze medierea ßi va decide dacå,
în asemenea circumstan†e, solu†ionarea prin mediere este potrivitå”.
În cadrul Uniunii Europene, un grup de persoane interesate, sus†inut de direc†iile

din Comisia Europeanå, a elaborat un Cod deontologic al mediatorilor. Codul stabileßte
un numår de principii care trebuie adoptate în mod voluntar de fiecare mediator, pe
propria-i råspundere. Acesta ar urma så se aplice tuturor tipurilor de mediere civile ßi
comerciale (Codul poate fi gåsit la adresa http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_
code_conduct_en.pdf).
6.6. Exemple europene privind utilizarea medierii ßi utilitatea ei în promovarea

drepturilor copilului
În Italia, în ultimii ani, au fost create servicii de mediere familialå în toate centrele
ßi clinicile familiale din †arå, pentru a face ca separårile ßi divor†urile så fie mai
pu†in conflictuale, pentru a men†ine contactul pårin†ilor cu copiii ßi pentru a sus†ine
responsabilitatea comunå în deciziile privind copiii, chiar dacå mariajul nu mai existå
(vezi Al doilea raport periodic al Italiei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/
C/70/Add.13, 12 iulie 2002).
În Danemarca, pentru a reduce numårul de conflicte ca urmare a divor†urilor, care

cauzeazå adesea probleme copiilor, au fost testate de cåtre autoritå†i mai multe
programe ßi metode. Este general acceptat cå prea multe conflicte sunt rezolvate
de cåtre autoritå†i sau chiar la tribunal. Într-un program de consiliere reußit
(“konfliktmægling”), autoritå†ile locale au utilizat mediatori pentru a ajuta pårin†ii så
negocieze acorduri privind încredin†area copilului ßi programul de vizitå. Obiectivul
a fost de a gåsi o metodå care så sprijine ßi/sau så creascå responsabilizarea
pårin†ilor ßi, în acelaßi timp, så creascå ßansele de a stabili un acord pe termen lung,
acceptat ßi urmat de ambele pår†i (vezi Conferin†a minißtrilor europeni responsabili
de problemele de familie, sesiunea XXVIII, 16-17 mai 2006, Lisabona, Portugalia,
„Schimbåri ale modului de a fi pårinte: copiii de azi, pårin†ii de mâine”, compendiu de
contribu†ii na†ionale, Directoratul general III – Coeziune socialå – Departamentul de
politici sociale).

48
6
În Suedia, discu†iile de cooperare sunt discu†ii conduse de exper†i, obiectivul lor fiind
ca pårin†ii så ajungå la un acord privind încredin†area copiilor, domiciliul acestora,
precum ßi programul de vizitå. Scopul discu†iilor este identificarea unei solu†ii de
compromis. Dar chiar dacå acest obiectiv nu poate fi atins, fiecare pårinte poate så
în†eleagå mai bine punctul de vedere al celuilalt, în urma discu†iilor, ßi poate învå†a
cum så abordeze conflictele astfel încât så nu îi facå så sufere pe copii. În toate oraßele
din Suedia se pot organiza discu†ii de cooperare. Orice pårinte care are dificultå†i în
a ajunge la un acord privind încredin†area copilului, domiciliul sau programul de vizitå
ßi care doreßte så aibå o discu†ie de cooperare poate contacta municipalitatea. Dacå
a început o ac†iune în justi†ie privind încredin†area copilului, domiciliul sau vizitele,
tribunalul poate avea ini†iativa unei discu†ii de cooperare. Aceasta este gratuitå.
Dacå pårin†ii sunt de acord, ei pot avea o în†elegere asupra încredin†årii copilului,
domiciliului ßi programului de vizitå. Acest acord se aplicå dacå este scris ßi aprobat
de Comitetul de asisten†å socialå. Acceptarea acordului are acelaßi efect ca o sentin†å
judecåtoreascå, ceea ce înseamnå, printre altele, cå are putere de aplicare (informa†ii
disponibile la Re†eaua Europeanå Judiciarå în Chestiuni Civile ßi Comerciale).
În Austria existå peste 300 de centre de consiliere familialå sus†inute de Ministerul

Familiei, care oferå servicii de consiliere privind chestiunile de familie, mai ales pentru
cele privind divor†ul, încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå, direct la tribunal. De
aceea, serviciile se numesc „Consiliere familialå la tribunal”. Consilierea cuprinde
atât aspecte juridice, cât ßi psihologice ale unei ac†iuni aflate sub inciden†a legisla†iei
familiei ßi are loc „aproape de tribunal”, adicå sesiunile de consiliere au loc în spa†iile
tribunalelor. Consilierea este confiden†ialå, anonimå ßi gratuitå (vezi Al doilea raport
periodic al Austriei cåtre Comitetul pentru Drepturile Copilului CRC/C/83/Add.8, 8 iulie
2004).
Medierea îi ajutå pe pårin†ii care tråiesc separat så råmânå aproape de copiii lor.

49
7. Drepturile de participare ale copiilor. Copiii în fa†a
instan†ei judecåtoreßti
Vocea ßi opiniile copiilor trebuie ascultate într-un cadru potrivit, primitor.

Judecåtorii, procurorii ßi al†i profesionißti din domeniul juridic trebuie så îßi
adapteze comportamentul în cazurile care implicå ßi/sau afecteazå copiii.
7.1. Concept
Organiza†ia Na†iunilor Unite a adoptat mai multe standarde privind protec†ia drepturilor
copilului în situa†ia în care acesta vine în contact cu instan†a judecåtoreascå (vezi, mai
ales, art. 12 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului). Standardele se referå
la sisteme centrate pe copil, care så recunoascå faptul cå un copil aflat în contact cu
sistemul juridic este subiect al drepturilor ßi libertå†ilor fundamentale ßi så asigure cå
toate ac†iunile vor fi cålåuzite, în primul rând, de interesul superior al copilului. Alåturi de
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, este important så luåm în considerare:
< Regulile standard minime ale ONU pentru administrarea justi†iei juvenile (regulile
de la Beijing), 1985;
< Principiile ONU pentru prevenirea delincven†ei juvenile (principiile de la Riyadh),
1990;
< Regulile ONU pentru protec†ia minorilor priva†i de libertate, 1990;
< Principiile de ac†iune privind copiii în sistemul penal.
Aceste standarde sunt instrumente esen†iale pentru promovarea drepturilor copilului,

în general, ßi pentru asigurarea respectårii drepturilor copiilor afecta†i de sistemul
juridic prin ac†iuni penale, separare sau adop†ie. Ele se concentreazå asupra nevoilor ßi
intereselor specifice ale copilului, care diferå, din multe puncte de vedere, de cele ale
adul†ilor.
Este important de re†inut cå situa†iile în care copiii intrå în contact cu profesionißti

din domeniul juridic – de exemplu, atunci când copiii au calitatea de victimå sau martor
într-un proces penal, în cazuri de divor† al pårin†ilor lor sau în situa†ii în care urmeazå så
fie separa†i de pårin†i ßi, eventual, så devinå subiec†i ai unei måsuri de plasament - pot fi
traumatizante. De aceea, cei care lucreazå în sistemul juridic au obliga†ia de a respecta
drepturile ßi nevoile copilului ßi de a-l trata cu în†elegere ßi simpatie.
Judecåtorii, procurorii ßi avoca†ii au un rol esen†ial în protec†ia drepturilor omului atunci

când este vorba de persoane suspectate sau acuzate de såvârßirea unor infrac†iuni.
Responsabilitatea acestora este cu atât mai importantå atunci când procedurile juridice
privesc copiii care se aflå în conflict cu legea sau sunt implica†i în proceduri privind
separarea sau adop†ia. Astfel de cazuri necesitå cunoßtin†e ßi abilitå†i speciale din partea
judecåtorilor, procurorilor, avoca†ilor ßi a altor profesionißti implica†i. Comitetul pentru
Drepturile Copilului, care monitorizeazå Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului,
a recomandat, adesea, statelor så introducå sau så consolideze programe de formare
pentru to†i cei care sunt implica†i în sistemul justi†iei juvenile.
Când comunicåm cu un copil, trebuie så fim conßtien†i, în primul rând, de rela†ia

inegalå dintre noi, în calitate de adul†i, ßi copii. Ca adul†i, avem o pozi†ie de putere ßi
puterea de a defini situa†ia. În rela†ie cu un judecåtor, procuror sau un avocat, copilul

50
7
poate resim†i mai puternic aceastå rela†ie de inegalitate pentru cå acesta este perceput
ca o autoritate. Din acest motiv este important så se creeze o rela†ie de încredere.
Aceastå rela†ie de încredere poate fi creatå atunci când noi, adul†ii, dovedim respect
fa†å de unicitatea copilului din fa†a noastrå.
O modalitate de a dovedi respect este så apreciem unicitatea copilului. Aceasta

înseamnå så în†elegem ce simte el în situa†ia sa ßi cum vede rela†iile cu adul†ii, cât ßi
så sprijinim copilul în gåsirea unei solu†ii atunci când are nevoie de aceasta sau este
în pericol. A aprecia nu înseamnå a fi autoritar, ci a-†i men†ine autoritatea într-un mod
respectuos fa†å de persoana cu care comunici.
Teoriile moderne despre comunicarea între profesionißti ßi copii se concentreazå

asupra creårii unei rela†ii bazate pe recunoaßtere ßi apreciere. Dacå noi, în calitate de
specialißti, fie cå suntem medici, asisten†i medicali, poli†ißti, cadre didactice sau asisten†i
sociali, devenim conßtien†i de pozi†ia de putere pe care o de†inem ßi suntem hotårâ†i så
recunoaßtem ßi så apreciem în comunicarea noastrå caracterul individual al copilului ßi
dreptul acestuia de a participa la deciziile care îl privesc, atunci îl vom putea ajuta så-ßi
îmbunåtå†eascå situa†ia, luându-i în considerare capacitå†ile în continuå dezvoltare ßi
resursele individuale.
În calitatea dumneavoastrå de profesionißti trebuie så cåuta†i så stabili†i o asemenea

rela†ie reciprocå. Acest principiu este valabil ßi în cazul comunicårii cu pårin†ii. Putem
spune cå ingredientele cele mai importante în comunicare sunt: a) abilitå†ile interpersonale:
ascultarea cu aten†ie ßi încurajarea interlocutorului, în†elegerea sentimentelor ßi a opiniilor
sale, b) respectul fa†å de interlocutor ßi c) capacitatea de a în†elege opinia ßi situa†ia
acestuia. Ca profesionißti, este de aßteptat så vå asuma†i responsabilitatea de a stabili un
bun contact caracterizat prin deschidere, implicare, interes ßi respect. Cu o asemenea
atitudine pute†i comunica eficient atât cu copiii, cât ßi cu pårin†ii lor.
Stabilirea unei rela†ii de recunoaßtere este o condi†ie necesarå pentru

comunicarea cu pårin†ii ßi copiii lor. Când dumneavoastrå, ca specialißti,
vå asuma†i responsabilitatea de a stabili contactul ßi dovedi†i respect
ßi în†elegere, îi ajuta†i så aibå încredere ßi så comunice eficient.
Comunicarea apreciativå înseamnå o comunicare eficientå.
Din påcate, în realitate drepturile copilului nu sunt adesea respectate sau luate în
considerare, din multe puncte de vedere, în pofida numeroaselor instrumente care le
garanteazå. Uneori, copiii sunt privi†i ca mini-cetå†eni cu mini-drepturi, iar nevoile lor sunt
trecute cu vederea. Existå, totußi, unele criterii pentru a asigura o bunå comunicare cu
copiii, care ar trebui utilizate de profesionißtii din domeniul juridic.

51
7.2. Criterii pentru o bunå comunicare cu copiii
Cu ajutorul principiilor men†ionate mai sus, putem construi urmåtoarele criterii pentru
o bunå comunicare cu copiii.
Nu uita†i cå fiecare copil este unic ßi necesitå o abordare individualizatå.
< Fiecare copil este unic, la fel cum fiecare dintre noi este unic. Circumstan†ele în
care copil a ajuns în fa†a dumneavoastrå sunt, de asemenea, unice.
< Copiii pot avea diferite niveluri de dezvoltare emo†ionalå ßi moralå sau de
responsabilitate. Faptul cå ei se aflå într-o situa†ie dificilå este consecin†a unor
împrejuråri de care nu pot fi fåcu†i responsabili; to†i copiii meritå respect ßi
în†elegere.
< Unii copii au o „re†ea de sus†inere” mai bunå decât al†ii: ei sunt înconjura†i de
adul†i care îi ajutå sau sprijinå. De aceea, pårin†ii copiilor mai pu†in „norocoßi”
din acest punct de vedere trebuie sus†inu†i pentru a-ßi asuma responsabilitå†ile
sau, împreunå cu aceßtia, trebuie gåsite alte solu†ii pentru asigurarea drepturilor
ßi dezvoltårii copiilor.
< Unii copii au mai multe oportunitå†i decât al†ii.
Aceste criterii se aplicå ßi în cazul grupurilor de copii. Grupurile de copii afla†i în

conflict cu legea sau care au nevoie de protec†ie nu trebuie tratate global. Fiecare copil
din interiorul grupului trebuie tratat individual.
Adapta†i-vå comunicarea la persoana cu care comunica†i:

copil, pårinte sau un alt profesionist.
Asculta†i ßi lua†i în considerare perspectiva ßi situa†ia celuilalt.
Unele dintre cele mai frecvente situa†ii în care copiii ajung în fa†a instan†ei judecåtoreßti
sunt cele în care sunt victime, martori sau se aflå în conflict cu legea.
7.3. Copiii victime ßi copiii martori
Principiile de ac†iune privind copiii în sistemul penal (numite mai jos Principiile), care
au fost adoptate în 1997 de Consiliul Economic ßi Social al ONU, dezvoltå anumite
principii con†inute în Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi oferå principii utile
pentru activitatea poli†iei, procurorilor, avoca†ilor ßi judecåtorilor la nivel na†ional, atunci
când intrå în contact cu copii victime sau copii martori.
7.3.1. Copiii victime

7.3.1.1. Protec†ia legalå a copiilor victime
Articolul 12 alin. 2 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului men†ioneazå

cå, pentru a asigura participarea copilului „copilul trebuie […] så aibå posibilitatea de a fi
ascultat în cadrul oricåror proceduri judiciare sau administrative care îl privesc fie direct,
fie prin intermediul unui reprezentant sau al unui organism adecvat, în conformitate cu
regulile de procedurå ale legisla†iei na†ionale”.
Articolul 24 din Legea nr. 272/2004 la alineatele 2 ßi 4 preia aceastå prevedere,

men†ionând cå ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie. Cu
toate acestea, copilul care nu a împlinit vârsta de 10 ani poate fi, de asemenea, ascultat

52
7
dacå autoritatea competentå considerå cå acest lucru e necesar pentru solu†ionarea

cauzei. Opiniile copilului ascultat vor fi luate în considerare, acordându-li-se importan†a
cuvenitå, în raport cu vârsta ßi cu gradul de maturitate ale copilului.
Totodatå, Principiile prevåd cå victimele copii trebuie tratate cu compasiune ßi respect

fa†å de demnitatea lor ßi cå trebuie så aibå acces la „justi†ie ßi la tratament corect,
restituire, compensa†ii ßi asisten†å socialå” (vezi paragrafele 43 ßi 45 din Principii).
Mai mult, „copiii victime trebuie så aibå acces la asisten†a care corespunde nevoilor
lor […] Trebuie acordatå asisten†å specialå acelor copii care au dizabilitå†i sau sunt
bolnavi” (vezi paragraful 46 din Principii).
Mai departe, „mecanismul juridic trebuie så fie creat sau consolidat acolo unde este
necesar pentru a ajuta copiii victime så-ßi revinå prin proceduri formale sau informale,
prompte, corecte ßi accesibile. Copiii victime ßi/sau reprezentan†ii lor legali trebuie så fie
informa†i în conformitate.”
Conform paragrafului 48 din Principii, „trebuie så fie asigurat accesul la compensa†ii

corecte ßi adecvate pentru to†i copiii victime ale încålcårii drepturilor omului, în mod
specific torturå ßi alte tratamente sau pedepse crude, inumane sau degradante, inclusiv
viol ßi abuz sexual, privare de libertate ilegalå sau arbitrarå, deten†ie nejustificatå sau
incorectitudini juridice. Copilul trebuie så beneficieze de reprezentarea legalå necesarå
în instan†å, precum ßi de un interpret în limba maternå, dacå este necesar”.
În cele din urmå, copiii victime trebuie så fie informa†i „despre rolul lor, scopul,
calendarul ßi desfåßurarea procesului ßi despre dispozi†iile luate în cazul lor, mai ales
dacå este vorba despre infrac†iuni grave” (vezi paragraful 51 din Principii).
7.3.1.2. Exemple de practici europene
Asisten†å juridicå ßi psihosocialå în cazuri de violen†å sexualå ßi fizicå asupra copiilor
În Austria, guvernul provinciei Styria, cu ajutorul Ofi†erului pentru promovarea

drepturilor copilului ßi tinerilor, a elaborat conceptul de „Ajutor pentru copii”, oferind
suport juridic ßi psihosocial în cazuri de violen†å sexualå ßi fizicå împotriva copiilor.
Un expert specializat sprijinå victimele ßi rudele apropiate în cursul întregii ac†iuni în
justi†ie, obiectivul fiind acela de a stabili o rela†ie de încredere între victimå ßi expert, de
a elabora måsuri în beneficiul copilului în cooperare cu departamentul pentru tineret ßi
cu alte organisme de asisten†å, de a coopera cu avocatul victimei ßi de a înso†i copilul
la întâlnirile cu autoritå†ile ßi la audierile de la tribunal. Sprijinul psihosocial în timpul
procesului, activitatea de protec†ie a victimei, care implicå asisten†å psihosocialå, mai
ales când trebuie så facå fa†å experien†elor prin care a trecut, precum ßi asisten†a
juridicå oferitå de avocatul victimei în timpul procesului sunt trei elemente separate ale
asisten†ei generale oferite victimelor abuzului sexual. (vezi Al doilea raport periodic al
Austriei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului CRC/C/83/Add.8, 8 iulie 2004).

53
7.3.2. Copiii martori
Conform Cur†ii Constitu†ionale din Germania, rezultatul ßi succesul unei audieri

personale a unui copil de cåtre un tribunal „depind în mod esen†ial de felul în care
judecåtorul este capabil så empatizeze cu starea psihologicå particularå a copilului ßi
dacå este capabil så construiascå o discu†ie cu copilul”. Mai existå câteva reguli ßi
standarde fundamentale de care judecåtorul trebuie så fie conßtient ßi pe care trebuie
så le respecte pentru a-i oferi respectul adecvat copilului care se prezintå în fa†a sa în
instan†å. Acestea sunt men†ionate mai jos.
7.3.2.1. Protec†ia legalå a copiilor martori
Copilul (mai ales acela care a fost victima unor rele tratamente sau care trebuie så
depunå mårturie împotriva unui membru al familiei sau a unui prieten) poate deveni
nelinißtit, supårat sau speriat atunci când depune mårturie, mai ales în prezen†a
abuzatorului. În consecin†å, judecåtorii au autoritatea de a lua måsurile necesare pentru
a-i oferi copilului martor asisten†å în timpul procesului. Copilul se poate sim†i mai bine
dacå sala de judecatå aratå mai pu†in formal ßi este mai pu†in impunåtoare. De exemplu,
martorul poate primi un scaun pentru copii; mobila poate fi rearanjatå sau pot fi puse pe
pere†i desenele copilului. Un alt mod de a ajuta copilul så se simtå confortabil este dacå
judecåtorul se îmbracå în haine de stradå în loc de robå. Înainte de proces, judecåtorul
poate så se prezinte copilului ßi så îi permitå så exploreze sala de judecatå, så stea pe
scaunul martorului ßi så testeze microfonul.
În rela†ia cu copilul martor, Principiile stabilesc „nevoia copilului de a primi asisten†å

în procesele juridice ßi administrative”.
În acest sens, „statul trebuie så revizuiascå, så evalueze ßi så îmbunåtå†eascå, dupå

cum este necesar, situa†ia copiilor martori ai unor infrac†iuni în raport cu probele ßi
procedurile pentru a asigura protec†ia deplinå a drepturilor copilului […] Contactul direct
între copilul victimå ßi agresor trebuie evitat, cât de mult posibil, în cursul investiga†iilor,
precum ßi al audierilor din proces. Identificarea copilului victimå în mass-media trebuie
interziså, acolo unde este necesarå protec†ia intimitå†ii copilului. Acolo unde interzicerea
contravine principiilor legale fundamentale ale statelor membre, o astfel de identificare
trebuie descurajatå”.
Mai mult, Principiile încurajeazå statele membre så permitå „înregistrarea video a

mårturiei copilului ßi prezentarea mårturiei înregistrate la tribunal ca dovadå acceptatå.
În special poli†ia, procurorii ßi judecåtorii trebuie så aplice proceduri mai prietenoase
pentru copii, de exemplu, în opera†iunile poli†iei ßi în intervievarea copiilor martori”.
Alte exemple de a face mårturia unui copil mai pu†in traumatizantå – mai ales atunci
când se confruntå cu abuzatorul – ar fi transmiterea acesteia prin intermediul unui circuit
închis de televiziune, prin care copilul så vorbeascå direct cu judecåtorul, având un
ecran între el ßi agresor ßi fiind asistat de o persoanå care så îl ajute. Aceastå persoanå
poate avea acces în sala de judecatå cu copilul sau copilul poate depune mårturie stând
în bra†ele ei.
Nu în ultimul rând, Principiile statueazå cå procesul judiciar trebuie „så încurajeze

dezvoltarea modalitå†ilor de pregåtire a copiilor martori, pentru a-i familiariza cu procesul
justi†iei penale înainte de a depune mårturie. Copiii victime ßi martori trebuie så beneficieze
de asisten†å adecvatå de-a lungul procesului. Permite†i prezentarea punctelor de vedere
ßi a preocupårilor copiilor victime ßi luarea lor în considerare la momentul potrivit al

54
7
procesului, când interesele lor personale sunt afectate, fårå så fie prejudiciat acuzatul
ßi în conformitate cu sistemul penal na†ional. Lua†i måsuri pentru a reduce întârzierile în
procesele penale, protejând intimitatea copiilor victime ßi, când este necesar, asigurând
siguran†a lor în fa†a intimidårilor ßi a råzbunårii”.
Curtea Europeanå a subliniat în repetate rânduri cå un proces penal trebuie adaptat

vârstei, gradului de maturitate, capacitå†ilor emo†ionale ßi intelectuale ale copiilor
implica†i. Mai multe informa†ii vor fi cuprinse în sec†iunea referitoare la copiii afla†i în
conflict cu legea (vezi subcapitolul 7.4).
Multe dintre aceste recomandåri se regåsesc în legisla†ia româneascå fie în Codul de

procedurå penalå, fie în Legea nr. 272/2004.
Programul de pregåtire a copiilor care vor apårea în fa†a instan†ei judecåtoreßti
În unele †åri, ca, de exemplu, Marea Britanie, copiii martori au dreptul la asisten†å
pentru a se pregåti în vederea experien†ei de la tribunal. Fiecare tribunal are propriul
såu program de pregåtire a martorului.
Pregåtirea copiilor martori este fåcutå de cineva perceput ca independent, care se

concentreazå doar pe starea de spirit a copilului în pregåtirea unei experien†e dificile;
care nu a fost implicat în pregåtirea detaliatå a cazului; care nu trebuie så discute
detaliile cazului sau probele pe care copilul le-a dat sau urmeazå så le dea; care nu
trebuie så fie ofi†er de poli†ie, dar care poate fi un voluntar sau un profesionist.
Elementele-cheie ale programului de pregåtire sunt:

< evaluarea nevoilor copilului în raport cu prezen†a în fa†a instan†ei;
< ajutarea copilului astfel încât så în†eleagå procesul ßi rolul såu în acest proces;
< organizarea unei vizite a copilului la tribunal înainte de proces;
< utilizarea unor tehnici de control al anxietå†ii ßi de reducere a stresului;
< implicarea pårintelui sau a reprezentantului legal al copilului;
< comunicarea informa†iilor (inclusiv dorin†ele copilului) cåtre poli†ie, parchet
ßi tribunale, informând copilul, pårin†ii sau reprezentantul legal ßi asigurând
aranjamentele practice care îl privesc pe copil;
< posibilitatea de a înso†i copilul în momentul mårturiei;
< discu†ie cu copilul martor ßi cu pårintele sau reprezentantul legal la încheierea cazului.
Tot în Marea Britanie, copiii martori ßi familiile lor primesc un aßa-numit „pachet pentru
martorii tineri” care con†ine opt broßuri cu scopul de a le oferi sprijin copiilor care
trebuie så depunå mårturie la tribunal. Acestea au fost redactate special pentru
martorii cu vârste între 5 ßi 17 ani, pentru pårin†ii lor ßi pentru cei care ajutå martorii
tineri. „Pachetul pentru martorii tineri” ajutå la familiarizarea acestora cu procedura
tribunalului ßi cu rolul lor ßi a fost elaborat de Societatea Na†ionalå pentru Prevenirea
Cruzimii asupra Copiilor (NSPCC), Departamentul Afacerilor Interne, Departamentul
Lordului Cancelar, Parchetul Coroanei ßi Departamentul de Sånåtate. Aceste publica†ii
pot fi gåsite la adresa de internet:
http://www.nspcc.org.uk/Inform/OnlineResources/YoungWitnessPack/
YoungWitnessPack_ifega27232.html

55
Felul în care un judecåtor se adreseazå unui copil la tribunal ßi nivelul de empatie pe
care îl realizeazå sunt de o importan†å crucialå pentru a nu victimiza copilul, precum ßi
pentru a ob†ine o declara†ie completå ßi preciså. Pentru a veni în sprijinul judecåtorilor,
în Sco†ia, a fost creat un set de Principii pentru intervievarea copiilor martori. Au fost
identificate unele aspecte care trebuie avute în vedere atunci când sunt intervieva†i copiii
martori.
Principii pentru intervievarea copiilor martori
Pregåtirea interviului
< Asigura†i-vå cå nu vor exista întreruperi (de exemplu, deconecta†i telefonul).
< Îndepårta†i orice material care vå poate distrage aten†ia.
< Asigura†i-vå cå sunt disponibile toate echipamentele necesare ßi cå acestea sunt
aranjate într-o manierå prietenoaså pentru copil.
Prezentåri
< Prezenta†i-vå copilului, men†ionând numele, ocupa†ia, rolul (în mod general, nu
men†iona†i cuvinte precum „risc”sau „protec†ia copilului”).
< Explica†i-i faptul cå interviul va fi înregistrat.
< Ob†ine†i consim†åmântul copilului pentru interviu, dacå nu a acceptat deja.
< Permite†i-i copilului så se aßeze; ini†ia†i o conversa†ie de „încålzire” pe o temå neutrå
(de exemplu, drumul pânå la tribunal).
< Evita†i så men†iona†i acuza†iile ßi så strecura†i stereotipuri despre presupusul autor
al infrac†iunii.
Stabili†i regulile de bazå
< Copilul va vorbi cel mai mult.
< Intervievatorul nu a fost de fa†å ßi, prin urmare, are nevoie de ajutorul copilului ca
så în†eleagå ce s-a întâmplat.
< Copilul are voie så spunå „nu ßtiu/nu îmi amintesc/nu în†eleg” ßi så îl corecteze pe
intervievator atunci când ceva nu este corect.
< Copilul nu trebuie så ghiceascå sau så inventeze råspunsuri. Trebuie så spunå
mereu adevårul (de exemplu, ceea ce ßtie din ce a våzut cu ochii lui, a auzit cu
urechile lui etc.).
< Dacå întrebårile sunt repetate, aceasta nu înseamnå cå primul råspuns al copilului
a fost greßit sau gândit så fie o minciunå.
Elemente importante pentru intervievator
< Interviul trebuie så urmeze ritmul copilului.
< Fi†i tolerant cu pauzele, nu întrerupe copilul.
< Fi†i atent la semnele de obosealå sau de pierdere a concentrårii. Spune†i-i copilului
cât va dura interviul ßi când sunt permise pauzele.
< Folosi†i propozi†ii simple ßi scurte.
< Folosi†i diateza activå („L-a lovit bårbatul pe X?”) ßi evita†i diateza pasivå („X a fost
lovit de bårbat?”).
< Folosi†i propozi†ii afirmative („Tu i-ai spus?”).
< Pune†i întrebåri cu un singur sens.
< Evita†i interogativele cu nega†ie dublå („Nu †i-a spus mama ta så nu ießi afarå?”).
< Folosi†i o abordare directå („Eßti obosit?”).
< Fi†i deschis.

56
7
Încheia†i construirea rela†iei cu un interviu „de antrenament”

< Ruga†i copilul så vå povesteascå un eveniment tråit personal (de exemplu,
vacan†a).
< Ruga†i-l så vå spunå tot ce îßi aminteßte despre acest eveniment de la început
pânå la sfârßit.
< Evita†i întrebårile specifice.
< Încuraja†i povestirea spontanå din partea copilului folosind elemente ajutåtoare, de
exemplu: „Ce interesant, spune-mi mai mult”.
Introducerea temelor de discu†ie
< Chiar înainte de a începe, reitera†i regulile de bazå.
< Apoi aborda†i tema, începând cu aluziile cele mai pu†in sugestive.
< Dacå acest lucru nu reußeßte, trece†i treptat la aspecte specifice.
< Evita†i så sugera†i orice comportament negativ (de exemplu, prin cuvinte ca „rånire”,
„råu”).
Povestirea liberå
< Încuraja†i povestirea liberå din partea copilului, prin întrebåri de sondare, de
exemplu, „Spune-mi tot ce po†i despre asta”.
< Folosi†i ca stimuli întrebåri deschise, care urmeazå dupå ce copilul terminå de
vorbit, de exemplu, „Íi apoi ce s-a întâmplat?”.
< Utiliza†i, de asemenea, elemente ajutåtoare pentru a påstra fluen†a nara†iunii,
de exemplu, „aha, da” sau începe†i cu „deci” ßi apoi repeta†i ce tocmai a spus
copilul.
Întrebåri
< Referi†i-vå la lucruri pe care copilul le-a men†ionat anterior în povestirea liberå.
< Încerca†i så stabili†i dacå episodul de abuz a fost singular ori s-a repetat.
< Încerca†i så acoperi†i secven†a temelor în aceeaßi ordine în care copilul le-a adus
în discu†ie.
< Utiliza†i cele mai pu†in directe/specifice tipuri de întrebåri ori de câte ori e posibil.
< Clarifica†i orice ambiguitå†i, neconcordan†e sau termeni/nume necunoscute
utilizate de cåtre copil, într-un mod în care så nu existe suspiciune, neîncredere
sau ridiculizare.
Încheiere
< Rezuma†i elementele probatorii principale utilizând cât mai mult posibil limbajul
copilului.
< Întreba†i dacå cel de-al doilea intervievator are întrebåri.
< Întreba†i copilul dacå are întrebåri.
< Nu face†i promisiuni pe care nu le pute†i onora.
< Oferi†i nume/adrese/telefoane de contact.
< Mul†umi†i-i copilului pentru timpul pe care vi l-a acordat.
< Reveni†i la teme neutre.

57
7.4. Copiii afla†i în conflict cu legea
7.4.1. Protec†ia legalå a copiilor afla†i în conflict cu legea
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului stabileßte principalele valori care

trebuie adoptate de state în privin†a justi†iei juvenile.
Articolul 40 (1) îi recunoaßte oricårui copil bånuit, acuzat sau despre care s-a dovedit
cå a comis o încålcare a legii penale dreptul la un tratament conform cu sim†ul demnitå†ii
ßi al valorii personale, care så întåreascå respectul såu pentru drepturile omului ßi
libertå†ile fundamentale ale altora ßi care så †inå seamå de vârsta sa ßi de necesitatea de
a facilita reintegrarea sa în societate ßi asumarea de cåtre acesta a unui rol constructiv
în societate.
Articolul 40 (2b) îi garanteazå oricårui copil bånuit sau acuzat de o încålcare a legii
penale cel pu†in urmåtoarele drepturi:
< de a fi prezumat nevinovat pânå la stabilirea vinovå†iei sale conform legii;
< dreptul la examinarea, fårå întârziere, a cauzei sale de cåtre o autoritate sau o
instan†å judiciarå competentå, independentå ßi impar†ialå;
< de a nu fi constrâns så depunå mårturie sau så mårturiseascå faptul cå este
vinovat;
< dreptul de a recurge la o cale de atac, în fa†a unei autoritå†i sau a unei instan†e
judiciare superioare competente, independente ßi impar†iale, conform legii;
< dreptul de a fi asistat gratuit de un interpret, dacå nu în†elege sau nu vorbeßte
limba utilizatå.
În plus, articolul 40 (2b) recunoaßte protec†ia specialå a copiilor, inclusiv:

< dreptul copilului de a fi informat în cel mai scurt termen ßi direct despre acuza†iile
care i se aduc, dacå este cazul, prin intermediul pårin†ilor såi sau al reprezentan†ilor
legali;
< dreptul la o procedurå de audiere echitabilå ßi conformå cu prevederile legii, în
prezen†a pårin†ilor sau a reprezentan†ilor legali, dacå acest lucru este în interesul
såu superior, având în vedere vârsta sa;
< dreptul la respectarea deplinå a vie†ii sale private în toate fazele procedurii
judiciare.
Nevoia de a proteja copiii fa†å de publicitatea nedoritå ßi de un proces inechitabil este

cerutå ßi de regula nr. 8 din regulile Beijing, care afirmå cå „în principiu, nu trebuie fåcutå
publicå nici o informa†ie care så ducå la identificarea unui infractor minor”.
Copiii au nu numai dreptul de a se bucura de aceleaßi garan†ii oferite ßi adul†ilor,

au ßi dreptul de a fi trata†i într-o manierå care så †inå seamå de vârsta ßi gradul lor de
maturitate. Au dreptul la proceduri în regim de urgen†å, la protec†ia identitå†ii ßi a vie†ii
private, au dreptul de a fi asculta†i ßi de a în†elege procedurile judiciare ßi administrative
la care iau parte, cât ßi dreptul de a se †ine cont de interesul lor superior ßi de drepturile
lor pe tot parcursul procesului. Standardele interna†ionale cer protec†ia copilului fa†å
de efectele negative ale sistemului juridic formal, acolo unde este posibil, ßi stipuleazå
faptul cå orice tratament care i se aplicå trebuie så fie conform cu circumstan†ele,
fapta comiså ßi trebuie så ia în considerare nevoia de a promova bunåstarea, educa†ia
continuå ßi nevoia de a juca un rol constructiv în societate. Acestea trebuie considerate
ca valori fundamentale pentru un tribunal pentru minori, fapt care a fost confirmat de

58
7
Curtea Europeanå a Drepturilor Omului într-un caz de omor comis de doi copii de 10
ani1 . Curtea a afirmat cå procesul penal împotriva copiilor trebuie så fie adaptat vârstei ßi
gradului de maturitate ale delincven†ilor, pentru a respecta dreptul acestora la un proces
adecvat (vezi ßi exemplul de mai jos).
Prin urmare, e nevoie de personal foarte specializat pentru a asigura faptul cå sistemul
penal func†ioneazå conform justi†iei juvenile ßi standardelor din domeniul drepturilor
copiilor. Responsabilitatea ßi profesionalismul sunt cele mai adecvate instrumente pentru
restrângerea puterilor discre†ionare, iar calificårile profesionale ßi formarea sunt mijloace
valoroase prin care så se asigure exercitarea judicioaså a libertå†ii de ac†iune în sistemul
justi†iei juvenile.
7.4.2. Exemplu de practici europene
Dialog civic pentru tinerii infractori. În 1999, în Fran†a, a fost lansat un proiect-pilot
pentru abordarea diferitå a tinerilor infractori. Experimentul a fost numit „Dialogul civic”.
Tinerii infractori condamna†i la serviciu în folosul comunitå†ii pentru vandalism, ofenså
sau ultraj la adresa autoritå†ii (fapte de tip violen†å urbanå) pot, dacå doresc, så participe
la 18 ore de dialog ßi practicå civicå. Aceste 18 ore dedicate „dialogului civic” sunt
deduse din numårul total de ore de serviciu în folosul comunitå†ii. Infractorii se întâlnesc
cu reprezentan†i ai diferitelor institu†ii precum poli†ia, prefectura, companiile de transport
sau pompierii. În cursul a trei zile, infractorii au ßase dialoguri diferite de trei ore fiecare.
Obiectivul judecåtorilor ßi al serviciului de corec†ie este de a crea un dialog deschis între
protagonißti. Reprezentan†ii sistemului judiciar nu participå la aceste întâlniri. Ei deschid
fiecare sesiune, prezintå vorbitorii, le amintesc participan†ilor regulile ßi disciplina care
trebuie respectate ßi apoi pleacå. Structura ßi organizarea acestui mecanism propun un
dialog pe cât de liber posibil, fårå constrângeri, domina†ii sau ierarhii din realitatea socialå.
Caracterul artificial trebuie så ofere un dialog echilibrat între protagonißti. Dialogul devine
un mijloc de comunicare. Acest mecanism depinde, desigur, de acceptarea regulilor de
cåtre participan†i.
Rezultatele ob†inute din decembrie 1999 au încurajat continuarea acestui tip de dialog
în spa†ii deschise. Dialogurile care au loc în medii închise reprezintå un experiment nou
(din mai 2001) ßi o nouå provocare de adaptare a programului.
1. Vezi cazul T. ßi V. versus Marea Britanie, 1999.

59
8. Separarea copiilor de pårin†i
„Nu ßtii de ce eßti aici sau cât timp vei råmâne. Ai 10 ani, eßti speriat
ßi confuz. Cålåtoria ta prin via†å a fost grea – agita†ie în familie, certuri
violente, fårå bani de haine sau jocuri, uneori ßi fårå bani de mâncare.
Dar nimic nu te-a pregåtit pentru toate acestea. Ieri erai acaså.
Azi-diminea†å un asistent social a venit ßi te-a luat. Ai intrat în clubul celor
peste un milion de copii institu†ionaliza†i din Europa ßi Asia Centralå.
Trebuie så vedem lumea prin ochii copiilor pe care îi reprezentåm.”
Maria Calivis, director regional al UNICEF, Consultare regionalå
pentru Europa ßi Asia Centralå pentru Studiul ONU privind violen†a
împotriva copiilor, Ljubljana (5-7 iulie 2005)
1. Evalua†i atent impactul pe care separarea îl poate avea asupra copilului, pentru cå îi
poate cauza durere, disperare, confuzie, anxietate ßi amåråciune.
2. Måsurile de separare sunt, în principiu, temporare ßi trebuie revizuite periodic.
3. Dacå este posibil, trebuie men†inut contactul copilului cu pårin†ii ßi, dacå este necesar,
trebuie luate måsuri pentru reintegrarea copilului, în mod progresiv, în familie.
8.1. Principiul non-separårii
Familiile sunt prima linie de protec†ie a copiilor. Comitetul ONU pentru drepturile
copilului a afirmat cå „familia, ca unitate de bazå a societå†ii, este mediul natural destinat
supravie†uirii, protec†iei ßi dezvoltårii copilului” ßi „copiii nu se dezvoltå în mod adecvat
în afara unui mediu familial ocrotitor ßi pårin†ii au nevoie de o ßanså decentå pentru a-ßi
creßte copiii”. În acest context, comitetul a subliniat cå separarea copiilor de pårin†ii lor
trebuie så fie prevenitå prin adoptarea tuturor måsurilor necesare.
Articolul 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului afirmå cå „statele pår†i
vor veghea ca nici un copil så nu fie separat de pårin†ii såi împotriva voin†ei acestora,
exceptând situa†ia în care autoritå†ile competente decid, sub rezerva revizuirii judiciare ßi
cu respectarea legilor ßi a procedurilor aplicabile, cå aceastå separare este în interesul
superior al copilului”.
Acest principiu este strâns legat de alte drepturi prevåzute de Conven†ia ONU cu
privire la drepturile copilului, cum ar fi: dreptul de a-ßi cunoaßte pårin†ii ßi de a fi îngrijit de
aceßtia, în måsura posibilului (art. 7), precum ßi dreptul copilului de a-ßi påstra identitatea,
inclusiv cetå†enia, numele ßi rela†iile familiale (art. 8).
Dreptul de a fi îngrijit de pårin†ii såi nu înseamnå cå el are ßi dreptul la o familie. Nu

existå un astfel de drept. În consecin†å, nu existå dreptul copilului la adop†ie. Dreptul de a
fi îngrijit de pårin†i implicå faptul cå Legea nr. 272/2004, ca ßi Conven†ia ONU cu privire la
drepturile copilului, considerå situa†ia unui copil crescut de cåtre pårin†ii såi fireßti ca fiind
cea mai bunå ßi de dorit solu†ie posibilå. Statul are obliga†ia så ia måsurile necesare pentru
a le asigura pårin†ilor sprijin psihoemo†ional ßi financiar, pentru a-i ajuta în îndeplinirea
responsabilitå†ii de creßtere, îngrijire ßi educare a copilului. Articolele 34 (2) ßi 35 din

60
8
Legea nr. 272/2004 statueazå cå orice separare a unui copil de pårin†ii såi ßi orice limitare
a exerci†iului drepturilor pårinteßti trebuie så fie precedate de acordarea sistematicå a
serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, în special informarea corespunzåtoare a
pårin†ilor, consilierea acestora, terapie ßi mediere, acordate în baza unui plan de servicii. În
acest mod, statul evitå separarea copilului de pårin†ii såi. Dacå un copil nu poate fi îngrijit
de pårin†ii såi fireßti, atunci este de preferat ca el så creascå într-un mediu familial.
8.2. Importan†a contactului cu pårin†ii
Este evident cå existå cazuri în care copilul nu pot locui cu propriii såi pårin†i pentru
cå este prea periculos pentru dezvoltarea, educa†ia sau sånåtatea lui. În astfel de cazuri,
sistemul trebuie så îi ofere protec†ie copilului împotriva abuzului sau neglijårii. Atunci
când se considerå cå, în ciuda tuturor måsurilor de prevenire sau de interven†ie luate
ßi a sprijinului din partea autoritå†ilor, familia nu-ßi poate îmbunåtå†i modul în care oferå
îngrijire copilului sau pårin†ii nu pot fi suficient de buni, este necesar plasamentul copilului
într-un serviciu de tip familial sau reziden†ial, temporar sau permanent1.
Indiferent de circumstan†e, orice separare între pårin†i ßi copii creeazå durere,

disperare, confuzie, anxietate ßi triste†e. În acest proces complex, atât pårintele, cât ßi
copilul au nevoie de sprijin pentru a se adapta. Felul în care copilul parcurge procesul
depinde de fiecare individ în parte, de tipul de ataßament pe care l-a avut fa†å de pårinte,
de caracteristicile abuzului sau neglijårii ßi de noua sa situa†ie de îngrijire. Este importantå
planificarea ßi interven†ia atentå, respectând identitatea ßi continuitatea.
În vederea asigurårii continuitå†ii ßi pentru påstrarea identitå†ii, este importantå

men†inerea contactului cu pårin†ii, deoarece copilul va trebui så ßtie, în orice situa†ie,
de unde vine ßi din ce cauzå nu a putut råmâne alåturi de pårin†i. Totußi, acest contact
va varia în func†ie de tipul abuzului sau neglijårii, de vârsta copilului ßi dacå este vorba
de un plasament temporar sau definitiv, respectând principiul interesului superior al
copilului. O precondi†ie foarte importantå pentru acest tip de contact este examinarea
atentå a calitå†ii ataßamentului care a caracterizat rela†ia pårinte-copil.
Orice contact va trebui organizat în conformitate cu calitatea ataßamentului. Dacå

acesta a fost foarte nesigur sau perturbator, cu consecin†e grave pentru copil, iar
pårin†ii nu pot, cu ajutorul asistentului social responsabil de plasamentul copilului într-un
serviciu de tip familial sau reziden†ial, så stabileascå o rela†ie de implicare cu copilul
sau o în†elegere a situa†iei, contactul va fi mai rar. De aceea, contactul poate fi mai mult
sau mai pu†in intens, poate presupune vizite regulate ßi frecvente, scrisori, un contact
realizat exclusiv prin intermediul asistentului social sau vizite ocazionale. Dacå este
vorba despre o separare sau un plasament temporar, contactul trebuie så fie frecvent,
mai ales în situa†ia copiilor mici.
Contactul cu pårin†ii poate reduce sentimentul de vinå ßi responsabilitate. Poate ajuta

copilul så beneficieze de plasament. Mul†i copii simt cå trebuie så se învinovå†eascå
pentru faptul cå sunt în plasament ßi mul†i sunt îngrijora†i de situa†ia pårin†ilor. Prin
implicarea pårin†ilor ßi men†inerea unui contact cu aceßtia, copiii pot avea o percep†ie
mai realistå asupra pårin†ilor, a motivelor pentru care se aflå în plasament, iar acest
lucru îi ajutå så construiascå o punte între trecut ßi viitor, importantå pentru experien†a
continuitå†ii ßi a dezvoltårii identitå†ii copilului.
1. Winnicot, David W., Joc ßi realitate (Leg og virkelighed), 1971 (1990).

61
În situa†iile în care pårintele nu îßi poate îndeplini permanent responsabilitå†ile fa†å
de copil, el poate så o facå cel pu†in temporar ßi så contribuie la dezvoltarea copilului.
Astfel, pårin†ii le pot aråta copiilor cå îi iubesc, chiar dacå nu sunt capabili så stabilieascå
un mediu de îngrijire „suficient de bun” pentru ei, ceea ce este decisiv pentru imaginea
de sine a copilului. Mai mult, contactul va ajuta pårin†ii, mai ales dacå este vorba despre
o separare temporarå, så în†eleagå mai bine ce înseamnå îngrijirea copilului, pentru a
putea reconstrui rela†ia, iar copiii vor putea analiza ßi în†elege situa†ia.
Când vorbim despre contact, ne gândim la pårin†ii fireßti. În realitate, ßtim cå, adesea,
copiii sunt mai ataßa†i de alte persoane din familie sau din re†eaua lor socialå, de exemplu
de bunici sau de prieteni apropia†i – persoane care le-au fost alåturi în situa†iile de crizå
ßi care au o situa†ie stabilå. Acest aspect este important când se planificå contactul
copiilor cu „re†eaua de origine”.
Astfel, contactul copilului cu pårin†ii såi ßi cu persoanele cu care a dezvoltat rela†ii de

ataßament poate proteja rådåcinile ßi identitatea lui, iar eforturile de protec†ie ale acestui
contact reprezintå un element central al domeniului protec†iei copilului.
Chiar dacå pårin†ii au abuzat copilul, trebuie så se †inå cont de ataßamentul copilului
fa†å de pårin†i ßi de toate elementele psihologice ale situa†iei prin care a trecut copilul.
Pentru un copil, pårin†ii sunt importan†i. Acest lucru este uneori greu de în†eles. Cum
poate un copil avea sentimente fa†å de cineva care l-a neglijat, tratat necorespunzåtor
sau l-a abuzat?
8.3. Separarea copiilor de pårin†i
Aßa cum am våzut, separarea copiilor de pårin†i poate avea loc doar în cazuri
excep†ionale. Separarea poate surveni atunci când copilul este victimå a abuzului sau
neglijårii din partea pårin†ilor sau când pårin†ii tråiesc separat ßi trebuie luatå o decizie în
privin†a domiciliului copilului. Acestea sunt cazuri în care interesul superior al copilului ßi
cel al reprezentantului legal nu coincid în mod necesar.
Pentru copiii care nu pot fi crescu†i de propriile lor familii, se va cåuta, mai degrabå,
un mediu familial alternativ adecvat decât îngrijirea într-o institu†ie, care trebuie så fie
utilizatå în ultimå instan†å ßi ca måsurå temporarå pânå când copilul se poate întoarce
într-un mediu familial.
În toate aceste situa†ii, criteriul fundamental în evaluare este interesul superior al

copilului. Aceastå evaluare este, din motive evidente, un lucru dificil de realizat pentru
cå avem drepturi aflate în conflict în toate aceste situa†ii: drepturile pårin†ilor de a fi cu
copilul ßi drepturile copilului de a fi protejat.
Aßa cum am våzut mai sus, art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului
stabileßte cå nici un copil nu trebuie så fie separat de pårin†ii såi împotriva voin†ei
acestora ßi cå separarea trebuie så se facå în interesul superior al copilului; toate
pår†ile interesate trebuie så aibå posibilitatea de a participa la dezbateri ßi de a-ßi face
cunoscute punctele de vedere. Acelaßi articol garanteazå dreptul copilului care a fost
separat de ambii pårin†i sau de unul dintre ei de a între†ine rela†ii personale ßi contacte
directe cu cei doi pårin†i, în mod regulat, exceptând cazul în care acest lucru contravine
interesului superior al copilului.

62
8
Legea nr. 272/2004 prevede, de asemenea, cå nu pot fi separa†i copiii de pårin†ii lor
sau de unul dintre ei, împotriva voin†ei acestora, „cu excep†ia cazurilor expres ßi limitativ
prevåzute de lege, sub rezerva revizuirii judiciare ßi numai dacå acest lucru este impus
de interesul superior al copilului” (vezi art. 33 din Legea nr. 272/2004).
Sunt situa†ii în care separarea ar putea fi evitatå prin asigurarea sprijinului necesar
familiilor pentru a-ßi îngriji copiii.
Conform Legii nr. 272/2004, Serviciul public de asisten†å socialå trebuie så ia „toate
måsurile necesare pentru depistarea precoce a situa†iilor de risc care pot determina
separarea copilului de pårin†ii såi” (vezi art. 34 din Legea nr. 272/2004).
Separarea copilului de pårin†i „trebuie så fie precedatå de acordarea sistematicå a

serviciilor ßi presta†iilor prevåzute de lege, cu accent pe informarea corespunzåtoare
a pårin†ilor, consilierea acestora, terapie sau mediere, acordate în baza unui plan de
servicii” (vezi art. 34 (2) ßi 35 din Legea nr. 272/2004).
În cazurile în care reprezentan†ii Serviciului public de asisten†å socialå ori, dupå caz,
ai Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ie a copilului (DGASPC) de la nivelul
sectoarelor municipiului Bucureßti (dupå efectuarea unor vizite la domiciliul copilului)
ajung la concluzia cå „dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, moralå sau socialå a
copilului este primejduitå, Serviciul public de asisten†å socialå trebuie så sesizeze
de îndatå Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului în vederea luårii
måsurilor prevåzute de lege”.
Ca urmare, DGASPC este obligatå så sesizeze instan†a judecåtoreascå în situa†ia în

care considerå cå sunt întrunite condi†iile prevåzute de lege pentru decåderea, totalå
sau par†ialå, a pårin†ilor ori a unuia dintre ei din exerci†iul drepturilor pårinteßti” (vezi art.
36 (3) din Legea nr. 272/2004).
Atunci când ia o decizie privind separarea copilului de pårin†ii såi sau de unul dintre
ei, instan†a judecåtorescå trebuie så se asigure cå:
< separarea este necesarå în interesul superior al copilului;
< a fost realizat un plan de servicii pentru copil ßi familie ßi cå toate serviciile ßi
presta†iile destinate men†inerii copilului în familie, disponibile la nivelul comunitå†ii
au fost acordate acestora.
Aßa cum s-a subliniat anterior, existå mai multe tipuri de situa†ii în care copiii pot fi sau
au fost separa†i de pårin†i. Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului oferå câteva
exemple de cazuri în care poate avea loc separarea:
1. copii victime ale abuzului sau neglijårii din partea pårin†ilor;

2. copii ai cåror pårin†i sunt divor†a†i sau separa†i;
3. copii ai cåror pårin†i sunt în închisoare;
4. copii ai cåror pårin†i au domiciliul în †åri diferite.

63
8.3.1. Plasamentul copiilor în cazurile de abuz sau neglijare din partea
pårin†ilor
Dacå pårin†ii au abuzat sau neglijat copilul, acesta are dreptul „la protec†ie ßi asisten†å
specialå din partea statului” (art. 20 alin.1 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile
copilului). Protec†ia poate include plasamentul familial, adop†ia sau, în caz de necesitate,
plasarea în institu†ii corespunzåtoare de îngrijire a copiilor. Solu†ia de îngrijire care va
fi aleaså depinde de legisla†ia na†ionalå ßi de tradi†ii, dar aceasta trebuie întotdeauna
så asigure respectarea drepturile copilului prevåzute de Conven†ie. În toate cazurile
„trebuie så se †inå seama în mod corespunzåtor de necesitatea unei anumite continuitå†i
în creßterea ßi în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå
ßi lingvisticå” (vezi art. 20 alin. 3 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului ßi art.
39 (2) din Legea nr. 272/2004).
8.3.1.1. Situa†ia ßi cadrul legal
a) Decizia privind plasamentul
(a) (1) În interesul superior al copilului
Conform art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, una dintre situa†iile
particulare în care s-ar putea hotårî cå este în interesul superior al copilului så fie separat
de pårin†ii såi este aceea a copilului „maltratat sau neglijat de pårin†i”.
Ca ßi art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, Curtea Europeanå a

Drepturilor Omului considerå cå separarea de pårin†i ßi întreruperea contactului cu un
pårinte pot fi justificate numai dacå sunt necesare ßi în interesul superior al copilului.
Separarea poate fi consideratå necesarå ßi în interesul superior al copilului, dacå nu
existå altå måsurå disponibilå pentru copil care så îi protejeze sånåtatea ßi dezvoltarea1.
Chiar ßi în cazurile urgente, statul trebuie så evalueze cu grijå impactul plasamentului
asupra pårin†ilor ßi copilului, precum ßi posibilele alternative la plasarea copilului în
sistemul public de îngrijire. Mai mult, måsurile de urgen†å nu sunt întotdeauna justificate
în cazurile de plasament. Sunt justificate doar în cazuri de pericol iminent pentru copil2.
Pe de altå parte, Curtea stipuleazå clar cå autoritå†ile trebuie så ac†ioneze rapid în cazul
în care copilul este abuzat în familie3, conform art. 19 din Conven†ia ONU cu privire la
drepturile copilului. Acest lucru înseamnå cå în cazuri de conflict între dreptul copilului
de a nu fi separat de pårin†ii såi ßi dreptul såu de a fi protejat împotriva neglijårii sau
violen†ei în familie, statul trebuie så se asigure cå via†a de familie a pårin†ilor ßi copiilor
este respectatå ßi cå nu se ac†ioneazå prea repede. Totodatå, statul trebuie så se asigure
cå ac†ioneazå suficient de repede, atunci când abuzul a fost clar stabilit – ceea ce este
un exerci†iu delicat de echilibru.
Accentul în cazurile de plasament trebuie så cadå pe determinarea „interesului

superior al copilului”. Acest lucru trebuie så fie decis pentru fiecare caz în parte ßi va
depinde de elemente specifice copilului ßi de elemente specifice contextului.
1. Vezi Johansen v. Norvegia, 1996, §§ 64 ßi 78.

2. Vezi Haase v. Germania, 2004.
3. Vezi Z. ea v. Marea Britanie, 2001.

64
8
Articolul 94 alin. 3 ßi 4 din Legea nr. 272/2004 se referå la situa†iile în care reprezentan†ii
persoanelor juridice ßi persoanele fizice care au în îngrijire sau asigurå protec†ia unui copil
refuzå sau împiedicå pe reprezentan†ii Direc†iei generale de asisten†å socialå ßi protec†ia
copilului så efectueze verificårile necesare, iar aceßtia stabilesc cå existå motive temeinice
care så sus†inå existen†a unei situa†ii de pericol iminent pentru copil, cauzate de abuz
sau neglijare. În aceste situa†ii, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului
sesizeazå instan†a judecåtoreascå, solicitând emiterea unei ordonan†e preziden†iale de
plasare a copilului în regim de urgen†å la o persoanå, la o familie, la un asistent maternal
sau într-un serviciu de tip reziden†ial, licen†iat în condi†iile legii. În termen de 48 de ore de
la data executårii ordonan†ei preziden†iale prin care s-a dispus plasamentul în regim de
urgen†å, Direc†ia generalå de asisten†å socialå ßi protec†ia copilului sesizeazå instan†a
judecåtoreascå pentru a decide cu privire la: înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å
cu måsura plasamentului, decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti,
precum ßi cu privire la exercitarea drepturilor pårinteßti.
În acest context, este esen†ialå judecarea cauzei în regim de urgen†å ßi solu†ionarea

cu celeritate a solicitårii privind emiterea unei ordonan†e preziden†iale.
(a) (2) De cåtre autoritå†ile competente
În articolul 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului se stipuleazå, de

asemenea, cå o astfel de hotårâre trebuie luatå de cåtre „autoritå†i competente”, care
„decid, sub rezerva revizuirii judiciare ßi cu respectarea legilor ßi a procedurilor aplicabile,
cå aceastå separare este în interesul superior al copilului”.
Conform art. 9 alin. 2 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, în toate
aceste proceduri „toate pår†ile interesate trebuie så aibå posibilitatea de a participa la
dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere”.
În aceeaßi logicå, Legea nr. 272/2004, în articolul 38, stabileßte cå instan†a

judecåtoreascå „este singura autoritate competentå så se pronun†e, luând în considerare,
cu prioritate, interesul superior al copilului, cu privire la:
< persoana care exercitå drepturile ßi îndeplineßte obliga†iile pårinteßti în situa†ia în
care copilul este lipsit, temporar sau permanent, de ocrotirea pårin†ilor såi;
< modalitå†ile în care se exercitå drepturile ßi se îndeplinesc obliga†iile pårinteßti;
< decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor pårinteßti;
< redarea exerci†iului drepturilor pårinteßti”.
(a) (3) Nediscriminarea
Este important de men†ionat cå, în conformitate cu Conven†ia ONU cu privire la

drepturile copilului, legile privind separarea nu trebuie så fie discriminatorii sau nu
trebuie så se aplice în mod discriminatoriu. Aceastå idee se regåseßte în totalitate în art.
7 din Legea nr. 272/2004. De fapt, lipsa unui domiciliu, såråcia, situa†ia financiarå,
originea socialå sau etnicå nu trebuie så fie motive în sine de separare a unui copil
de pårin†ii såi.

65
b) Garan†ii procedurale
În acest context este important de men†ionat cå „toate pår†ile interesate trebuie så aibå
posibilitatea de a participa la dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere1”.
Aceasta îl include, desigur, ßi pe copil. Ideea decurge din textul articolului 9 (2) în
combina†ie cu articolul 12 (2) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, conform
cåruia: „Copilului i se va da, în special, posibilitatea de a fi ascultat în orice procedurå
judiciarå sau administrativå care îl priveßte fie direct, fie printr-un reprezentant sau un
organism competent, în conformitate cu regulile de procedurå din legisla†ia na†ionalå”.
De asemenea, art. 6 h) din Legea nr. 272/2004 men†ioneazå necesitatea respectårii

ßi garantårii drepturilor copilului ßi prin prisma principiului „ascultårii opiniei copilului ßi
luarea în considerare a acesteia, †inând cont de vârsta ßi de gradul såu de maturitate”.
Articolul 24 (2) din lege reitereazå: „În orice procedurå judiciarå sau administrativå
care îl priveßte, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului
care a împlinit vârsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat ßi copilul care nu a
împlinit vârsta de 10 ani, dacå autoritatea competentå apreciazå cå audierea lui este
necesarå pentru solu†ionarea cauzei”.
Curtea Europeanå a Drepturilor Omului a subliniat cå, în cazurile de plasament,

pårin†ii trebuie så fie suficient de informa†i ßi trebuie så aibå ocazia så îßi exprime punctul
de vedere în timpul procesului, dacå acest lucru nu contravine interesului superior al
copilului2.
Pe lângå faptul de a fi informa†i ßi de a avea posibilitatea så îßi exprime punctul de

vedere, pårin†ii trebuie, conform Cur†ii Europene a Drepturilor Omului, så poatå face apel
împotriva deciziei de plasament, dacå nu sunt de acord cu aceasta. Acest apel trebuie
fåcut cât de repede posibil pentru cå simpla trecere a timpului poate afecta interesul
superior al copilului3.
c) Contactul dupå separare
În cele din urmå, este important de men†ionat faptul cå, în conformitate cu Conven†ia
ONU cu privire la drepturile copilului4 ßi cu Legea nr. 272/2004 „copilul care a fost separat
de ambii pårin†i sau de unul dintre aceßtia, printr-o måsurå dispuså în condi†iile legii, are
dreptul de a men†ine rela†ii personale ßi contacte directe cu ambii pårin†i, cu excep†ia
situa†iei în care acest lucru contravine interesului superior al copilului5”.
În cazurile de plasament, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului este de pårere cå

separarea trebuie så fie, în principiu, o måsurå temporarå, pentru o perioadå cât mai
scurtå de timp6. Cu alte cuvinte, o decizie de separare nu trebuie så fie definitivå ßi
trebuie så facå subiectul unei revizuiri periodice7. Decizia trebuie luatå astfel încât så
lase deschiså posibilitatea reintegrårii copilului în familie. De aceea, nu trebuie så existe
1. Vezi art. 9 (2) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului.

2. Vezi, de exemplu, W. v. Marea Britanie, 1987; Mc. Michael v. Marea Britanie, 1995; T.P. ßi K.M. v. Marea Britanie, 2001.
3. Vezi, de exemplu, Paulsen-Medalen ßi Svensson v. Suedia, 1998.
4. Vezi art. 9 (3) din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului.
5. Vezi art. 16 (1) din Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004.
6. Vezi, de exemplu, Olsson nr. 1 v. Suedia, 1998.
7. Vezi, de exemplu, K. ßi T. v. Finlanda, 2001.

66
8
o întrerupere totalå a contactului. Contactul trebuie så fie posibil în continuare1. Copilul

nu trebuie så fie dat în plasament2 prea departe de locul unde tråiesc pårin†ii ßi nici
de al†i fra†i sau surori care, de asemenea, se aflå în plasament . Dacå pare imposibil
contactul direct, trebuie gåsite alte modalitå†i, de exemplu poßta3 sau telefonul4. Doar
în cazuri excep†ionale, în care men†inerea contactului nu este în interesul superior al
copilului, acesta poate fi interzis.
Conform Legii nr. 272/2004, exercitarea acestui drept poate fi limitatå „dacå existå
motive temeinice de naturå a periclita dezvoltarea fizicå, mentalå, spiritualå, moralå sau
socialå a copilului5”.
În Portugalia, în urma observårii ßi analizårii copiilor interna†i în spital, s-a ajuns la

concluzia cå acei copii bolnavi (cu excep†ia cazurilor serioase în care s-a recomandat
separarea imediatå de pårin†i) care fuseserå separa†i de familii au început så aibå
sentimente de vinovå†ie ßi repulsie fa†å de pårin†i ßi cå separarea poate, de asemenea,
duce la riscuri de violen†å împotriva fra†ilor lor råmaßi alåturi de pårin†i sau care
s-au nåscut ulterior. S-a recunoscut faptul cå doar sprijinul sistematic pentru familie
o poate ajuta så facå fa†å problemelor. Oferind familiei ßi copilului sprijin terapeutic
- medical, psihologic ßi educa†ional – se oferå o alternativå la plasamentul copilului
într-o institu†ie, iar institu†ionalizarea trebuie så fie întotdeauna o solu†ie de ultimå
instan†å (vezi Al doilea raport periodic al Portugaliei cåtre Comitetul pentru drepturile
copilului CRC/C/65/Add.11, 26 februarie 2001).
8.3.2. Copiii ai cåror pårin†i sunt divor†a†i sau separa†i
O altå situa†ie identificatå de art. 9 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, în
care copiii trebuie så fie separa†i de cel pu†in unul dintre pårin†i este aceea în care „pårin†ii
tråiesc separat ßi se impune luarea unei hotårâri cu privire la locul de reßedin†å al copilului”.
Acest lucru poate så aparå mai ales în cazurile de divor†, atunci când trebuie luatå o decizie
privind locul în care va tråi copilul ßi în privin†a încredin†årii ßi a dreptului la vizitå.
Principiul de bazå în luarea deciziilor privind autoritatea parentalå ßi dreptul la vizitå
trebuie så fie interesul superior al copilului. În acest context, trebuie men†ionat cå, în
caz de divor†, ambii pårin†i trebuie så se implice în creßterea ßi educarea copilului ßi cå
judecåtorul trebuie så se asigure cå se va men†ine contactul între copil ßi ambii pårin†i –
cu excep†ia unor situa†ii excep†ionale ßi în conformitate cu interesul superior al copilului.
De fapt, responsabilitå†ile parentale comune se aplicå tuturor pårin†ilor, indiferent dacå
sunt cåsåtori†i sau divor†a†i. Modalitatea în care pårin†ii pot împår†i în mod eficient aceste
responsabilitå†i determinå în mod semnificativ felul în care copilul se va adapta tranzi†iei
corespunzåtoare divor†ului pårin†ilor. Pårintele care primeßte încredin†area copilului
(domiciliul copilului se aflå la domiciliul lui) se ocupå, de obicei, de problemele zilnice ale
copilului privind bunåstarea acestuia. Alte decizii, precum religia, disciplina, cheltuielile
necesare pentru copil, vacan†ele, sånåtatea, educa†ia ßi cazurile de urgen†å trebuie
discutate ßi luate de comun acord de ambii pårin†i.
1. Vezi, de exemplu, Johansen v. Norvegia, 1996.
2. Vezi, de exemplu, Olsson nr.2 v. Suedia, 1992.
3. Vezi, de exemplu, Andersson v. Suedia, 1992.
4. Vezi, de exemplu, Andersson v. Suedia, 1992.
5. Vezi art. 16 (2) din Legea nr. 272/2004 din 21/06/2004.

67
În cazurile privind plasamentul, Curtea Europeanå a Drepturilor Omului considerå
cå, în timpul procesului privind încredin†area copilului ßi stabilirea programului de vizitå,
pårin†ii trebuie så fie suficient de informa†i ßi så fie capabili så-ßi exprime punctul de
vedere, cu excep†ia cazului în care acest lucru contravine interesului superior al copilului1.
Conflictele privind încredin†area copilului ßi dreptul la vizitå trebuie rezolvate rapid, pentru
cå simpla trecere a timpului poate så contravinå interesului superior al copilului2.
Råpirea interna†ionalå de copii
Råpirea interna†ionalå de copii este o formå extremå de nerespectare a drepturilor

privind încredin†area ßi legåturile personale în urma unui divor†. Din 2000, Curtea
Europeanå a Drepturilor Omului se confruntå cu un numår din ce în ce mai mare de
astfel de cazuri. În cele mai multe dintre acestea, pårintele caruia nu i-a fost încredin†at
copilul îl trece ilegal grani†a, încålcând dreptul de încredin†are al celuilalt pårinte. Primul
caz cu care s-a confruntat Curtea a fost împotriva României3. Douå feti†e au fost råpite
de tatål lor român cu domiciliul în Fran†a ßi duse în SUA, iar apoi în România. Mama,
cetå†ean francez, care a ob†inut încredin†area fetelor dupå ce tatål le †inuse în SUA, a
încercat så se prevaleze de mecanismul Conven†iei de la Haga din 25 octombrie 1980
asupra aspectelor civile ale råpirii interna†ionale de copii. Conform acestei Conven†ii,
tribunalul din România ar fi trebuit så dea imediat un ordin pentru returnarea copiilor la
reßedin†a mamei. Dar a durat mai mult de un an pânå când mama ßi-a revåzut fetele,
iar acestea, între timp, nu au vrut så îßi mai vadå mama deloc. De aceea, judecåtorul
român a transferat încredin†area copiilor de la mamå la tatå, în absen†a mamei. Curtea
Europeanå a considerat cå statul român nu ßi-a respectat obliga†iile conform art. 8 din
Conven†ia Europeanå a Drepturilor Omului, pentru cå nu a luat toate måsurile pentru a-i
reuni pe pårin†i cu copiii separa†i. Statul român nu a ac†ionat suficient de repede pentru
a executa ordinul instan†ei din Fran†a (care încredin†ase copiii mamei), nu a luat måsurile
de urgen†å, nu a organizat nici o întâlnire între mamå ßi copii pentru a men†ine legåturile
dintre ei ßi nu l-a acuzat penal pe tatål care ßi-a råpit copiii.
În toate aceste cazuri4, conform art. 11 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile
copilului, existå o presiune mare asupra statului så reunifice copilul cu pårintele cu
care acesta a locuit sau cu care copilul a avut contacte periodice ßi directe ßi rela†ii
personale. Tot conform art. 11, Curtea Europeanå a acceptat cå reunificarea trebuie
realizatå potrivit prevederilor Conven†iei de la Haga asupra aspectelor civile ale råpirii
interna†ionale de copii. Conform acesteia, autoritå†ile trebuie så ac†ioneze, ßi trebuie
så ac†ioneze repede. Alternativa reunificårii poate fi respinså, dacå acest lucru este în
interesul superior al copilului. Curtea Europeanå a mai adåugat:
< autoritå†ile nu pot aßtepta pânå când sunt solicitate så ac†ioneze. Din momentul
în care cunosc faptul cå un copil a fost råpit (de exemplu, pentru cå råpirea a
fost confirmatå de o hotårâre judecåtoreascå), autoritå†ile trebuie så ac†ioneze din
oficiu. Nu numai †ara în care a fost adus copilul, dar ßi †ara din care a fost råpit
trebuie så ia toate måsurile pentru a realiza reunificarea;
< uneori sunt cerute måsuri coercitive împotriva pårintelui råpitor. În cel mai recent
caz5, Curtea a specificat cå acestea ar presupune alte måsuri decât amenzile,
dacå este necesar, pentru a realiza reunificarea. Mai mult, a afirmat cå aceste
måsuri trebuie impuse din oficiu, fårå så se aßtepte cererea pårintelui de la care
au fost råpi†i copiii.
1. Vezi, de exemplu, Elsholz, Hoffmann, Sahin en Sommerfeld v. Germania, 2003.

2. Vezi, de exemplu, Glaser v. Marea Britanie, 2000, §§ 66 ßi 70.
3. Vezi, de exemplu, Ignaccolo-Zenide v. România, 2000.
4. Vezi, de exemplu, ßi Sylvester v. Austria, 2003; Gil ßi A.U.I. v. Spania, 2003.
5. Vezi Hansen v. Turcia, 2003.

68
8
< Dacå este necesar, statul trebuie så ofere asisten†å psihologicå pentru a facilita
reunificarea cu pårintele de la care au fost råpi†i copiii.
În sentin†a recentå împotriva României1, Curtea a specificat cå obliga†iile men†ionate

mai sus se aplicå ßi pentru cazurile în care membrii unui cuplu sunt cåsåtori†i ßi au
responsabilitå†i comune asupra copilului. Aßadar, chiar dacå nu existå un ordin al
unui tribunal din stråinåtate privind încredin†area copilului unuia dintre pårin†i, art. 3
din Conven†ia de la Haga se aplicå, iar autoritå†ile trebuie så ac†ioneze rapid pentru a
înapoia copilul.
În cazurile de divor†, este important ca profesionißtii din domeniul juridic så încurajeze

pårin†ii så cadå de acord asupra bunåstårii viitoare a copiilor prin asigurarea continuårii
exercitårii responsabilitå†iilor pårin†ilor divor†a†i ßi så sfåtuiascå instan†ele så dea sentin†e
luând în considerare interesul superior al copiilor. În acest context, trebuie men†ionat cå
utilizarea medierii – în loc de o audiere formalå la tribunal – trebuie încurajatå în multe
cazuri de divor†. Aceastå procedurå se aplicå în multe †åri din Europa.
De aceea, atragem aten†ia asupra a ceea ce fost men†ionat în capitolul „Medierea ßi

promovarea drepturilor copilului” ßi asupra practicilor subliniate privind utilizarea medierii
în cazurile de divor†.
În Italia, în cazul separårii unui cuplu de pårin†i, art. 6 din Legea nr. 898 din 1 decembrie
1970 aplicabilå separårii sau divor†ului ßi, prin analogie, ßi rela†iilor pårintelui cåruia nu
i-a fost încredin†at copilul (cu copilul nåscut în afara cåsåtoriei), stabileßte cå instan†a
trebuie så decidå modul de exercitare de cåtre acesta a drepturilor ßi obliga†iilor de
între†inere, creßtere si educare ßi a dreptului de a supraveghea creßterea ßi educarea
copilului. Jurispruden†a aratå cå reglementarea privind contactul cu copiii, care
este consideratå o regulå privind dreptul la vizitå, trebuie så permitå o prezen†å
semnificativå, cantitativ ßi calitativ, a pårintelui cåruia nu i-a fost încredin†at copilul,
astfel încât el så îßi exercite mai departe drepturile ßi obliga†iile fa†å de copil, iar copilul
så nu fie separat de nici unul dintre pårin†i, chiar dacå locuießte doar cu unul dintre
ei (vezi Al doilea raport periodic al Italiei cåtre Comitetul pentru drepturile copilului
CRC/C/70/Add.13, 12 iulie 2002).
8.3.3. Copiii ai cåror pårin†i sunt la închisoare
În fiecare an, aproximativ 700.000 de copii din Uniunea Europeanå (UE 25) sunt
separa†i de un pårinte condamnat la închisoare; uneori ambii pårin†i sunt în închisoare2.
Femeile condamnate sunt, adesea, singurele sau principalele persoane care îßi
îngrijesc copiii. Aceasta înseamnå cå mamele de†inute nu pot fi izolate. În multe †åri
se obißnuießte ca bebelußii sau copiii mici så fie închißi cu mamele lor. Acest lucru
este de preferat decât så fie despår†i†i. Totußi, apar întrebåri complexe privind facilitå†ile
care trebuie puse la dispozi†ia acestor copii pentru a se asigura dezvoltarea lor
1. Vezi Monroy v. România ßi Ungaria, 2005.

2. Mai multe informa†ii http://www.eurochips.org/, Comitetul European pentru copiii cu pårin†ii în închisoare.

69
adecvatå - fizicå, mentalå ßi emo†ionalå, inclusiv interac†iunea cu al†i copii. Chiar dacå
se ia în considerare op†iunea de†inerii mamei în unitå†i speciale pentru mamå ßi copil,
acestea sunt, adesea, limitate ca numår ßi pot chiar så nu fie disponibile în practicå.
Mai mult, existå întrebåri referitoare la vârsta pânå la care un copil poate fi †inut în
închisoare cu mama. Practica statelor în aceastå privin†å este foarte variatå (de la câteva
luni la ßase ani, chiar în Europa) ßi trebuie så aibå în vedere aspecte dificile privind
capacitatea ßi aptitudinile mamei, durata sentin†ei sale, natura infrac†iunii, pe lângå
nevoile copilului. Când se pune problema separårii, cum se poate ac†iona pentru a
reduce impactul negativ asupra mamei ßi copilului?
Cum poate fi redus impactul mental, emo†ional, fizic ßi social al condamnårii mamei
asupra copilului, atât direct, prin continuarea vie†ii lor de zi cu zi, cât ßi indirect, prin
men†inerea rela†iei lor pe durata pedepsei mamei ßi dupå eliberarea ei?
Regulile standard minime ale ONU privind tratamentul prizonierilor stabilesc: „În cazul
în care sugarii sunt accepta†i în institu†ii cu mamele lor, trebuie puså la dispozi†ie o creßå
cu personal specializat, unde copiii pot sta atunci când nu sunt în grija mamelor lor”
(Regula nr. 23 (1) ßi (2)).
Curtea Europeanå a Drepturilor Omului este de pårere cå statul ar trebui så asigure

contactul de†inutei cu familia sa1. Într-un caz împotriva Moldovei2, Curtea a stabilit clar cå
acest drept trebuie garantat de lege, pentru a preveni o prea mare dependen†å de puterea
de decizie a autoritå†ilor penitenciarelor. De aceea, întreruperea totalå a contactului între
pårintele de†inut ßi copiii såi este o încålcare a dreptului la respectarea vie†ii de familie
(art. 8 al Conven†iei Europene). Într-un caz împotriva României3, de exemplu, un jurnalist
a fost condamnat ßi închis pentru calomnie ßi, în consecin†å, a fost decåzut din exerci†iul
drepturilor pårinteßti. Curtea Europeanå a reiterat cå interesul superior al copilului trebuie
så prevaleze când se are în vedere contactul între pårin†i ßi copii. Dar întrucât, în acest
caz, întreruperea contactului a fost, mai degrabå, o pedeapså suplimentarå decât o
måsurå luatå în interesul superior al copilului, Curtea a considerat cå acest lucru este
incompatibil cu Conven†ia Europeanå. Trebuie men†ionatå, de asemenea, pozi†ia Cur†ii
Europene, care a refuzat så recunoascå într-un alt caz4 dreptul mamei de a-ßi †ine copilul
cu ea în închisoare.
QUNO5 (ONG cu rol consultativ pe lângå Consiliul Economic ßi Social al Na†iunilor

Unite) a realizat un set de principii orientative pentru proiectele de legi, regulamente,
politici ßi programe care privesc bebelußii ßi copiii mici care se aflå în închisori. În aceste
principii se recomandå elaborarea de strategii la nivelul închisorilor privind pårin†ii
(mame/ta†i) ßi copiii care se aflå în închisoare. Aceste strategii ale închisorilor trebuie så
†inå cont de standardele existente în domeniul drepturilor omului, trebuie så consacre
drepturile pårin†ilor priva†i de libertate de a-ßi †ine copiii în închisoare, så stabileascå o
limitå de vârstå pânå la care este permiså ßederea copiilor în închisoare cu tatål/mama
lor (aceastå limitå de vârstå trebuie determinatå în conformitate cu obiceiurile ßi tradi†iile
locale).
1. Messina v. Italia, 2000.

2. Ostrovar v. Moldova, 2005.
3. Sabou ßi Parcalab v. România, 2004.
4. Kleuver v. Norvegia, 2002.
5. The Quaker United Nations Office.

70
8
În Fran†a, pentru copiii ai cåror pårin†i sunt în închisoare, conform tendin†elor actuale de
a men†ine rela†iile de familie, autoritå†ile au dezvoltat o politicå de acceptare a vizitelor
familiilor la de†inu†i în camere special amenajate. Existå douå tipuri de facilitå†i, camere
pentru vizitele care au loc în timpul zilei, 100 la numår, ßi unitå†i pentru asigurarea
cazårii pe timpul nop†ii, 25 la numår (cele mai multe aflate în apropierea centrelor de
deten†ie ßi închisorilor), apar†inând asocia†iilor civile. Sarcinile personalului de recep†ie
voluntar s-au dezvoltat considerabil, numårul voluntarilor a crescut, iar metodele de
lucru s-au diversificat. Aceste institu†ii devin din ce în ce mai capabile så abordeze
copiii care vin så viziteze un pårinte condamnat la închisoare. Statul oferå sprijin
financiar acestor asocia†ii, pentru ca ele så poatå administra centrele. În ceea ce
priveßte investi†iile, ajutorul primit då posibilitatea de a crea anumite facilitå†i, de a
le extinde ßi reorganiza. În termeni opera†ionali, ac†iunile de promovare a men†inerii
rela†iilor de familie reprezintå 13% din totalul aloca†iilor cåtre societatea civilå. Se
estimeazå cå un numår de 140.000 de copii îßi pot vizita pårintele din închisoare.
Unele închisori au camerå de vizitå special amenajatå pentru a primi copiii, cu mobilå
ßi decora†iuni care le fac mai primitoare. Mai mult, profesionißtii care lucreazå cu copiii
foarte mici ßi Federa†ia asocia†iilor pentru rela†iile dintre copii ßi pårin†i ajutå prizonierii
så îßi îndeplineascå mai bine responsabilitå†ile parentale ßi så men†inå rela†iile de
familie (vezi Al doilea raport periodic al Fran†ei cåtre Comitetul pentru drepturile
copilului CRC/C/65/Add.26, 9 octombrie 2003)
8.3.4. Copiii ai cåror pårin†i locuiesc în state diferite
Aceste subcapitol inten†ioneazå så acopere acele situa†ii ale copiilor låsa†i în †ara de
origine de cåtre pårin†ii migran†i, ale copiilor cu pårin†i care au na†ionalitate diferitå ßi nu
primesc dreptul de reziden†å în †ara în care tråießte copilul (mai ales, cazurile în care
unul sau ambii pårin†i sunt expulza†i) ßi, în cele din urmå, ale copiilor care doresc så îßi
urmeze pårin†ii în †ara în care aceßtia au emigrat, dar le-a fost refuzat accesul.
Articolul 10 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului afirmå cå toate cererile
de reîntregire a familiei trebuie examinate cu bunåvoin†å, umanism ßi operativitate.
Cazurile de reîntregire a familiei cuprind acele situa†ii în care copiii sau pårin†ii se aflå în
situa†ia de a intra sau de a påråsi o †arå. Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului le
cere statelor så le permitå pårin†ilor ßi copiilor så se viziteze, dacå tråiesc în †åri diferite.
Curtea Europeanå abordeazå aceste aspecte astfel:

< Conven†ia Europeanå nu impune (art. 8) statelor o obliga†ie universalå de a permite
reunificarea familialå pe teritoriile lor (ceea ce este compatibil cu art. 10).
< Recunoaßte cå dreptul statelor contractante de a reglementa intrarea ßi durata
sejurului stråinilor pe teritoriile lor poate fi limitat din motive de reîntregire a familiei.
De fapt, în cazurile de reîntregire a familiei, dreptul statelor contractante de a
reglementa intrarea ßi durata sejurului stråinilor pe teritoriile lor trebuie så fie pus în
balan†å cu dreptul la respectul acordat vie†ii de familie tuturor celor implica†i.
< Statele sunt obligate så accepte reîntregirea familiei numai atunci când aceasta
este singura modalitate în care poate fi respectatå via†a de familie a tuturor
celor implica†i. Situa†ia copiilor este unul dintre aspectele care trebuie luate în
considerare. În consecin†å, depinde de caracteristicile cazului dacå guvernul
poate fi obligat în baza Conven†iei Europene så accepte reîntregirea familiei.

71
Urmåtoarele criterii trebuie luate în considerare:
1. identitatea copilului: ce na†ionalitate are, ce limbå vorbeßte, dacå are legåturi cu

†ara unde va fi extrådat.
De exemplu, Berrehab v. Olanda, 1988 privind expulzarea unui bårbat marocan
care fusese cåsåtorit cu o olandezå cu care avea un copil (Berrehab, 1988).
Dupå divor†, guvernul olandez a refuzat så-i prelungeascå permisul de reziden†å.
Curtea Europeanå a considerat cå guvernul olandez a încålcat dreptul bårbatului
la respectarea vie†ii de familie, pentru cå el avea legåturi puternice cu fiica sa, care
era nåscutå în Olanda.
2. vârsta copilului: cu cât sunt mai mici cu atât copiii se vor putea adapta într-o
måsurå mai mare la via†a din altå †arå. De exemplu, Rodrigues da Silva v. Olanda,
2006, caz în care Olanda i-a refuzat unei mame brazilience dreptul de a råmâne în
†arå dupå ce s-a separat de tatål olandez al feti†ei de 3 ani, pe care ea o creßtea
împreunå cu bunicii paterni.
3. gradul de dependen†å al copilului: adolescen†ii sunt, adesea, considera†i prea

independen†i ßi, de aceea, nu este necesarå reunirea lor cu familia. De exemplu,
Aoulmi v. Fran†a, 2006, un caz în care un bårbat de na†ionalitate algerianå a fost
trimis înapoi în Algeria dupå ce a comis mai multe infrac†iuni. Fiica sa avea 16
ani ßi el a afirmat cå avea „legåturi speciale” cu ea, fårå så explice ce însemna
acest lucru. De aceea, s-a considerat cå acest lucru nu era un motiv suficient de
întemeiat pentru ca el så råmânå în Fran†a.
4. dreptul copilului la sånåtate ßi la protec†ie împotriva unor practici tradi†ionale

dåunåtoare. În Tuguabo-Tekle v. Olanda, 2005, Curtea a decis cå refuzul
guvernului olandez de a-i permite unei fete de 15 ani din Eritreea så se reuneascå
cu familia din Olanda reprezintå o încålcare a art. 8. În alte cazuri care îi implicau
pe adolescen†i, s-a decis cå reîntregirea familiei nu este necesarå, deoarece ei
au atins o vârstå la care sunt suficient de independen†i de rudele lor. În acest caz
înså, dacå ar fi råmas în Eritreea, fata risca så fie victima unei cåsåtorii timpurii
ßi så nu mai meargå la ßcoalå. De aici, concluzia Cur†ii cå guvernul olandez ar fi
trebuit så îi permitå accesul.
5. dreptul copilului la educa†ie: dacå este clar cå în †ara în care vor pleca, copiii ar
întâmpina dificultå†i foarte mari så se adapteze la programa ßcolarå. De exemplu,
Keles v. Germania, 2005: copiii aveau între 6 ßi 13 ani ßi s-a considerat cå ar fi fost
foarte greu pentru ei så se adapteze la programa ßcolarå din Turcia.

72
9
9. Adop†ia
Adop†ia implicå identificarea unei familii pentru un copil,

nu a unui copil pentru o familie.
Concept
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului este neutrå în ceea ce priveßte

oportunitatea adop†iei chiar în interiorul †årii de origine a copilului, deßi art. 20 din
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului men†ioneazå cå aceasta ar putea fi una
dintre op†iunile pentru copiii fårå familii. Este clar cå nevoia psihologicå a copiilor, de
siguran†å ßi ataßament individual, poate fi îndeplinitå ßi fårå formalitatea adop†iei, dar
acolo unde are loc trebuie så fie reglementatå corespunzåtor de cåtre stat pentru a
garanta respectarea drepturilor copilului.
Íi în cazul adop†iei, interesul superior al copilului trebuie så fie elementul-cheie luat

în considerare. Nici un alt interes nu trebuie så fie mai presus sau egal cu cel al copilului
(fie economic, politic sau interesul celor care adoptå).
Articolul 20 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului face referire la copiii
care sunt temporar sau permanent lipsi†i de mediul lor familial sau care, pentru protejarea
intereselor lor, nu pot fi låsa†i în acel mediu.
Astfel de copii au dreptul la „protec†ie ßi asisten†å specialå”. Paragraful 3 din art. 20

stabileßte cå „aceastå protec†ie poate include, mai ales, plasamentul familial, „kafalah” din
dreptul islamic, adop†ia sau, în caz de necesitate, plasarea în institu†ii corespunzåtoare
de îngrijire a copiilor”.
Paragraful 3 din art. 20 mai stabileßte cå atunci când se are în vedere alegerea uneia
dintre aceste solu†ii este necesar „så se †inå seamå în mod corespunzåtor de necesitatea
unei anumite continuitå†i în educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså,
culturalå ßi lingvisticå”. Aceste dispozi†ii sunt legate de cele din articolele 7 ßi 8 din
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului.
Conform manualului UNICEF privind implementarea Conven†iei ONU cu privire la

drepturile copilului1, ”continuitatea creßterii copilului implicå continuitatea contactului
sau, de câte ori este posibil, cu pårin†ii, familia ßi comunitatea – fapt care este posibil
chiar ßi atunci când copilul a fost adoptat”.
Conform Legii nr. 272/2004, copiii au dreptul la protec†ie alternativå în acele cazuri în
care nu pot fi låsati în grija pårin†ilor. Aceastå protec†ie alternativå include ßi adop†ia, iar
atunci când se alege una dintre solu†iile men†ionate de lege, autoritatea competentå va
†ine seamå în mod corespunzåtor de necesitatea asigurårii unei anumite continuitå†i în
educarea copilului, precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå.
1. Manual pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, elaborat pentru UNICEF de Rachel Hodgkin
ßi Peter Newell, Bucureßti, Vanemonde, 2004.

73
Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adop†iei, publicatå în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 557, prevede în primul såu articol cå „adop†ia este opera†iunea
juridicå prin care se creeazå legåtura de filia†ie între adoptator ßi adoptat, precum ßi
legåturi de rudenie între adoptat ßi rudele adoptatorului”.
Conform Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului, adop†ia trebuie så fie

reglementatå de legea na†ionalå, care trebuie så acorde aten†ie, cu prioritate, interesului
superior al copilului, excluzând alte interese cum ar fi câßtigul material. Legisla†ia privind
adop†iile trebuie så garanteze faptul cå adop†ia unui copil este autorizatå numai de
autoritå†ile competente care verificå, în conformitate cu legea ßi procedurile aplicabile,
precum ßi pe baza tuturor informa†iilor pertinente ßi credibile, cå adop†ia se poate realiza,
luând în considerare statutul copilului în raport cu pårin†ii, rudele ßi reprezentan†ii såi legali
ßi, dacå este cazul, dacå persoanele respective ßi-au dat consim†åmântul cu privire la
adop†ie în cunoßtin†å de cauzå, în urma unei consilieri corespunzåtoare care le-a fost
puså la dispozi†ie (vezi art. 21.a din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului).
Adop†ia trebuie så se bazeze ßi pe consim†åmântul în cunoßtin†å de cauzå al

persoanelor implicate pentru a preveni îndepårtarea eronatå a copiilor de pårin†ii lor.
Lipsa acestui consim†åmânt se considerå a fi o încålcare a articolelor 7 ßi 9 din Conven†ia
ONU cu privire la drepturile copilului, care afirmå cå interesul superior al copilului este
de a råmâne cu pårin†ii, acolo unde acest lucru este posibil. În ceea ce priveßte opinia
copilului, ea este necesarå conform Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului
ßi Legii nr. 272/2004 ßi trebuie consideratå ca fiind esen†ialå ßi în ceea ce priveßte
procedurile de adop†ie.
Legea nr. 273/2004 enumerå o listå de persoane care trebuie så consimtå la adop†ie:
„a) pårin†ii fireßti sau, dupå caz, tutorele copilului ai cårui pårin†i fireßti sunt deceda†i,
necunoscu†i, declara†i mor†i sau dispåru†i ori pußi sub interdic†ie, în condi†iile legii;
b) copilul care a împlinit vârsta de 10 ani;
c) adoptatorul sau, dupå caz, familia adoptatoare”,
precizându-se cå „nu este valabil consim†åmântul dat în considerarea promisiunii sau
efectuårii unei contrapresta†ii, indiferent de natura acesteia fie ea anterioarå sau
ulterioarå” (art. 11).
În unele cazuri, în mod excep†ional, instan†a judecåtoreascå poate trece peste

refuzul pårin†ilor fireßti sau, dupå caz, al tutorelui de a consim†i la adop†ia copilului, dacå
se dovedeßte, prin orice mijloc de probå cå „aceßtia refuzå în mod abuziv så-ßi dea
consim†åmântul la adop†ie ßi instan†a apreciazå cå adop†ia este în interesul superior al
copilului” (art. 13). Pe de altå parte, pårin†ii fireßti ai copilului trebuie så fie informa†i în mod
corespunzåtor „despre consecin†ele adop†iei, în special asupra încetårii legåturilor de
rudenie ale copilul”, iar ei trebuie så consimtå „în mod liber ßi necondi†ionat” (art. 14).
În ceea ce priveßte natura obligatorie a consim†åmântului copilului, „adop†ia nu va

fi încuviin†atå fårå consim†åmântul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani”, iar acest
consim†åmânt se då „în fa†a instan†ei judecåtoreßti” (art. 17).
De aceea, Legea nr. 273/2004 stipuleazå cå procedura adop†iei trebuie så respecte

„principiul interesului superior al copilului” ßi cå „adop†ia se încheie numai dacå aceasta
este în interesul superior al copilului”.
Legea stabileßte cå „principiul informårii copilului ßi luårii în considerare a opiniei

acestuia în raport cu vârsta ßi gradul såu de maturitate” trebuie så fie respectat în cursul
procedurii adop†iei.

74
9
Adop†ia interna†ionalå
Articolul 21 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului stipuleazå cå în materie

de adop†ii „interesul superior al copilului trebuie så fie ra†iunea primordialå” ßi în acest
context le cere statelor „så recunoascå cå adop†ia interna†ionalå poate fi consideratå
ca un mijloc alternativ de îngrijire a copilului, dacå în †ara sa de origine acesta nu
poate fi încredin†at spre plasament familial sau spre adop†ie ori nu poate fi îngrijit în
mod corespunzåtor”.
În privin†a adop†iei interna†ionale, Manualul pentru implementarea Conven†iei ONU

cu privire la drepturile copilului spune cå „numårul în continuå creßtere al adop†iilor
interna†ionale a cauzat multå îngrijorare. Copiii sunt o <<marfå>> foarte cåutatå în
†årile în care rata scåzutå a natalitå†ii ßi atitudinile relaxate fa†å de ilegitimitate au redus
numårul copiilor disponibili pentru adop†ie… Aceastå decizie a dus la un numår sporit
de adop†ii realizate pe baze comerciale sau prin mijloace ilicite. Fårå o reglementare
ßi o supraveghere foarte strictå, copiii pot fi trafica†i pentru adop†ie sau pot fi adopta†i
fårå a se lua în considerare interesele lor superioare”.
În acest context, Comitetul ONU pentru drepturile copilului a indicat cå adop†ia

interna†ionalå trebuie consideratå ca o måsurå de ultimå instan†å pentru a oferi îngrijire
unui copil ßi cå statele semnatare ale Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului
nu sunt obligate så permitå aceste adop†ii. Comitetul ßi-a exprimat, de asemenea,
îngrijorarea fa†å de lipsa unui cadru normativ pentru implementarea prevederilor
Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului în domeniul adop†iilor, în general, ßi al
celor interna†ionale în particular. În opinia Comitetului, acest lucru creeazå un risc de
adop†ii interna†ionale ilegale ßi de trafic al copiilor.
Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului mai men†ioneazå faptul cå „în cazul
adop†iei interna†ionale, copilul beneficiazå de garan†iile ßi standardele echivalente
celor existente în cazul adop†iei na†ionale” (art. 21. c).
Aceasta înseamnå cå regulile men†ionate mai sus referitoare la adop†ie trebuie

respectate ßi în cazul adop†iilor interna†ionale.
Mai mult, statele trebuie „så ia måsurile corespunzåtoare pentru a se asigura cå,
în cazul adop†iei interna†ionale, plasamentul copilului nu conduce la ob†inerea de
câßtiguri materiale necuvenite pentru persoanele implicate” (art. 21. d).
Aßa cum se men†ioneazå în Manualul pentru implementarea Conven†iei ONU cu privire

la drepturile copilului, „deßi plå†ile din partea cuplurilor adoptatoare pot fi efectuate
cu bunå credin†å ßi fårå a-i face råu copilului, un sistem care pune un pre† pe capul
copilului tinde så încurajeze criminalitatea, corup†ia ßi exploatarea 1”.
Legea nr. 273/2004 nu exclude complet, dar restric†ioneazå cazurile în care adop†iile
interna†ionale ale copiilor care domiciliazå în România pot avea loc, adicå în acele
situa†ii în care „adoptatorul sau unul dintre so†ii din familia adoptatoare care domiciliazå
în stråinåtate este bunicul copilului pentru care a fost încuviin†atå deschiderea
procedurii adop†iei interne”.
1. Ibid, p. 359.

75
Procedura adop†iei interne
Adop†ia nu este o måsurå de protec†ie specialå, ci este o solu†ie de protec†ie alternativå

a copilului care este, temporar sau definitiv, lipsit de ocrotirea pårin†ilor såi sau care, în
vederea protejårii intereselor sale, nu poate fi låsat în grija acestora. Celelalte solu†ii sunt
reprezentate de tutelå ßi de måsurile de protec†ie specialå.
În alegerea uneia dintre aceste solu†ii, autoritatea competentå va †ine seamå în mod
corespunzåtor de necesitatea asigurårii unei anumite continuitå†i în educarea copilului,
precum ßi de originea sa etnicå, religioaså, culturalå ßi lingvisticå.
În situa†ia în care un copil este separat de pårin†ii såi, iar demersurile efectuate pentru
reintegrarea copilului în familie sau în familia lårgitå au eßuat, planul individualizat de
protec†ie a copilului poate avea ca finalitate adop†ia internå.
În situa†ia în care se stabileßte necesitatea adop†iei interne, în termen de 30 de zile,

DGASPC în a cårei razå teritorialå domiciliazå copilul va sesiza instan†a judecåtoreascå
de la domiciliul copilului, pentru a se încuviin†a deschiderea procedurii adop†iei interne.
În prealabil înså, DGASPC în a cårei razå teritorialå locuiesc pårin†ii fireßti sau,
dupå caz, tutorele este obligatå så asigure consilierea ßi informarea acestora în mod
corespunzåtor asupra consecin†elor adop†iei, înaintea exprimårii de cåtre aceßtia a
consim†åmântului la adop†ie, ßi så întocmeascå un raport în acest sens.
De asemenea, DGASPC în a cårei razå teritorialå domiciliazå copilul care a împlinit

vârsta de 10 ani îl va sfåtui ßi informa pe acesta, †inând seamå de vârsta ßi de gradul
lui de maturitate, în special asupra consecin†elor adop†iei ßi ale consim†åmântului såu la
adop†ie ßi va întocmi un raport în acest sens.
Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie så îndeplineascå garan†iile morale ßi

condi†iile materiale necesare dezvoltårii depline ßi armonioase a personalitå†ii copilului.
Procedura adop†iei este guvernatå de o serie de condi†ii speciale conform cårora

fra†ii trebuie så fie adopta†i împreunå, iar diferen†a de vârstå dintre adoptat ßi adoptatori
nu poate fi mai micå de 18 ani.
Pentru motive temeinice înså, instan†a judecåtoreascå poate încuviin†a adop†ia când
diferen†a de vârstå e mai micå de 18 ani, dar, în nici o situa†ie, mai pu†in de 15 ani.
Totodatå, Legea nr. 273/2004 instituie o serie de impedimente la adop†ie, interzicând,

spre exemplu, adop†ia între fra†i. De asemenea, Legea nr. 273/2004 prevede cå un copil
nu poate fi adoptat de mai multe persoane nici simultan, nici succesiv.
În sec†iunea urmåtoare vå prezentåm grafic fluxul formalitå†ilor care trebuie îndeplinite

pentru adop†ie în urmåtoarele situa†ii: 1. Adop†ia unui copil pentru care a fost stabilit
plasamentul ca måsurå de protec†ie; 2. Adop†ia unui copil pentru care s-a instituit
tutela; 3. Adop†ia copilului so†ului/ so†iei; 4. Adop†ia interna†ionalå.

76
9
1. Adop†ia unui copil pentru care a fost stabilit plasamentul ca måsurå de protec†ie
DGASPC DGASPC - Cerere cåtre Actele copilului

Planul individualizat de instan†å pentru deschidere Raport de anchetå psihosocialå
Protec†ie (PIP) are ca procedurå de adop†ie - 30 zile PIP
finalitate adop†ia art. 22 de la PIP Raport consiliere familie naturalå
alin. 1 ßi 2 Consim†åmânt familie naturalå
dat în fa†a instan†ei
DGASPC DGASPC sau Familie/persoanå -
Consilierea pårin†ilor Cerere cåtre instan†å pentru
TRIBUNAL - Pronun†are deschidere
fireßti pentru exprimare încuviin†are adop†ie
procedurå de adop†ie - 30 zile de la judecare
consim†åmânt art. 14
Dovadå spa†iu, venituri
TRIBUNAL - Comunicare
Acte copil
TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile Raport evolu†ie rela†ii
de la comunicare copil-adoptator
Consim†åmânt copil peste 10 ani
DGASPC - Identificå familiile adoptatoare art. 35 alin. 2
- 30 zile; art. 26 alin. 1, 2 ßi 3 DA
Familia atestatå TRIBUNAL - Pronun†are
identificatå are copilul încuviin†are adop†ie
în plasament de cel
pu†in 90 zile? TRIBUNAL - Comunicare
NU S-a identificat DA
familie atestatå în TRIBUNAL - Legalizare 15 zile
NU
raza jude†/sector? de la comunicare
DGASPC - Cerere adresatå
instan†ei pentru încredin†are în PRIMÅRIE la domiciliul
vederea adop†iei adoptatorului - Emite certificat
DGASPC - Solicitå ORA lista
persoane/familii adoptatoare de naßtere
Raport compatibilitate
copil-adoptator (art. 27) DGASPC - Înßtiin†are pårin†i
ORA - Trimite DGASPC lista
Hotårâre judecåtoreascå naturali - cinci zile
persoane /familii adoptatoare în cinci
deschidere procedurå adop†ie
zile de la solicitare; art. 26 alin. 4 DGASPC - Consiliere postadop†ie
Atestat (Sec†iunea1)
DGASPC - Identificå din lista DGASPC - Rapoarte postadop†ie
persoane/familii adoptatoare în 60 de TRIBUNAL - Pronun†are la ORA trimestriale doi ani
zile de la primire; art. 26 alin. 5 încredin†are în vederea adop†iei
DGASPC - Notificå DGASPC din raza DGASPC - Referat
domiciliului adoptatorului - trei zile închidere caz
de la identificare TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de - HG nr. 1.435
la comunicare

77
2. Adop†ia unui copil pentru care s-a instituit tutela
DGASPC DGASPC - Cerere cåtre Actele copilului

Consiliere tutore pentru instan†å pentru deschidere Dovada tutelei (Dispozi†ie primar
exprimare procedurå de adop†ie - sau hotårâre judecåtoreascå)
consim†åmânt - art. 14 Sec†iunea 2 Raport consiliere tutore
ßi 23 lit. b Consim†åmânt tutore dat în fa†a
instan†ei
DGASPC sau Familie/persoanå -
TRIBUNAL - Pronun†are deschidere Cerere cåtre instan†å pentru
procedurå de adop†ie - 30 zile de la judecare încuviin†are adop†ie
Dovadå spa†iu, venituri

Acte copil
TRIBUNAL - Legalizare 15 zile de Raport evolu†ie rela†ii
la comunicare copil-adoptator
Consim†åmânt copil peste 10 ani
art. 35 alin. 2
DGASPC - Identificå
familie adoptatoare - 30 NU DA DA
Tutorele doreßte Tutela dureazå de TRIBUNAL - Pronun†are
zile art. 26 alin. 1, 2 ßi 3
så adopte copilul? cel pu†in de 90 zile? încuviin†are adop†ie
NU
S-a gåsit familie DA
DGASPC - Cerere adresatå TRIBUNAL - Legalizare 15 zile
adoptatoare în
instan†ei pentru încredin†are în de la comunicare
raza jude†/sector?
vederea adop†iei
PRIMÅRIE la domiciliul
NU Raport compatibilitate adoptatorului - Emite certificat
copil-adoptator (Art. 27) de naßtere
DGASPC - Solicitå ORA lista
persoane/familii adoptatoare Hotårâre judecåtoreascå
deschidere procedurå adop†ie DGASPC - Înßtiin†are pårin†i
Atestat (Sec†iunea 1) naturali - cinci zile
ORA - Trimite DGASPC lista
persoane /familii adoptatoare în cinci DGASPC - Consiliere postadop†ie
zile de la solicitare - art. 26 alin. 4 TRIBUNAL - Pronun†are
DGASPC - Rapoarte postadop†ie
încredin†are în vederea adop†iei
DGASPC - Identificå din lista la ORA trimestriale doi ani
persoane/familii adoptatoare în 60 de TRIBUNAL - Comunicare
zile de la primire - art. 26 alin. 5 DGASPC - Referat
TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile
de la comunicare închidere caz
DGASPC - Notificå DGASPC din raza
- HG nr. 1.435
domiciliului adoptatorului - trei zile
de la identificare

78
9
3. Adop†ia copilului so†ului/so†iei 4. Adop†ia interna†ionalå
DGASPC Cerere cåtre ORA a adoptatorului

Consilierea pårin†ilor ce urmeazå så-ßi prin intermediul
exprime consim†åmântul - art. 14 AUTORITÅˇILOR/ORGANIZAˇIILOR
acreditate (dintr-un stat parte a
Raport consiliere Conven†iei de la Haga - art. 43 alin. 1 ORA - Cerere cåtre instan†å
sau dintr-un stat care nu este parte a pentru încuviin†are adop†ie
Conven†iei - art. 43 alin. 2)
Atestat existå garan†ii în statul
Eligibilitate adoptator de primire
NOTARIAT - Consim†åmântul Consiliere adoptator Documente ßi acte conf.
pårin†ilor naturali Urmårire postadop†ie articolelor 43-45
Servicii postadop†ie pentru copil ßi
Familie/persoanå - Cerere cåtre familie - art. 44 + Acte conf. art. 45 TRIBUNAL - Pronun†are
instan†å pentru încuviin†are adop†ie încuviin†are adop†ie
Dovadå spa†iu, venituri ORA - ia în eviden†å cererea TRIBUNAL - Comunicare

Raport consiliere
Consim†åmânt adoptator ORA - solicitå Autoritå†ii/Organiza†iei TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile
Consim†åmânt copil peste 10 ani stråine încuviin†area continuårii de la comunicare
- art. 35 alin. 2 lit. a, b, d, e, f, g, h adop†iei interna†ionale
PRIMÅRIE la domiciliul
ORA - solicitå existen†a garan†iilor în adoptatorului - Emite certificat
TRIBUNAL - Pronun†are statul de primire de naßtere
încuviin†are adop†ie
ORA - Emitere Certificat adop†ie
TRIBUNAL - Comunicare conf. Norme Conven†ie Haga
- trei zile
TRIBUNAL - Legalizare în 15 zile
de la comunicare SERVICIUL PAÍAPOARTE
- Emitere paßaport copil
PRIMÅRIE la domiciliul adoptatorului
- Emite certificat de naßtere AUTORITATE/ORGANIZAˇIE -
Rapoarte postadop†ie ORA
trimestriale, doi ani

79
Anexå: Audierea copiilor la tribunal
În contextul reînnoirii institu†iilor democratice, România a dobândit un cadru legislativ nou

privind protec†ia drepturilor copilului, deosebit de interesant din perspectiva aplicabilitå†ii
pe care o oferå pentru principiile Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului.
Printre aceste principii, art. 12 din Conven†ie, care se referå la dreptul copilului de
a-ßi exprima liber opinia asupra oricårei probleme care îl priveßte, ocupå un loc principal.
Fa†å de concep†ia tradi†ionalå, conform cåreia copilul are aceleaßi interese ca ßi pårin†ii,
Conven†ia considerå copilul ca o entitate autonomå, totußi nu independentå, care nu mai
este un obiect pasiv al måsurilor de protec†ie1.
Comitetul pentru drepturile copilului a scos în eviden†å caracterul de principiu

al acestui articol ßi rolul såu fundamental în interpretarea celorlalte prevederi ale
Conven†iei2. Chiar dacå impune luarea în calcul a opiniei copilului în func†ie de vârsta
ßi de gradul de maturitate, el nu trebuie în†eles ca fiind o surså de autodeterminare. El
implicå participarea copilului la procesul de luare a deciziei3.Trebuie, de asemenea,
considerat ca o libertate pentru copil faptul de a-ßi exprima pårerea, dar fårå så oblige
statul så constrângå copilul la acest lucru4.
Ca orice text cu voca†ie universalå, Conven†ia nu poate decât så formuleze reguli

în termeni generali care-l obligå pe cel ce le aplicå så îßi punå întrebåri referitoare la
impactul lor asupra procedurilor na†ionale. Judecåtorul dintr-un stat semnatar, care
trebuie så decidå în cazul unui copil, se va gåsi într-unul dintre cazurile prevåzute expres
de art. 12 (2). El nu poate så nu îßi punå întrebåri referitoare la aplicarea acestui articol, la
acoperirea sa ori la raporturile pe care le are cu alte dispozi†ii din aceeaßi Conven†ie. El
trebuie, apoi, så plaseze aceste dispozi†ii în func†ie de regulile dreptului intern ßi, în cele
din urmå, så gåseascå solu†ii concrete pentru a aplica Conven†ia în interesul superior al
copilului.
Aria de aplicare a articolului 12
Primul paragraf din art. 12 con†ine o regulå de ordin general care se aplicå în toate
situa†iile, implicând interesul copilului sau în care trebuie luatå o decizie, chiar în afara
oricårui context litigios. Inten†ia de a conferi o acoperire cât mai general posibilå acestei
prevederi rezultå din lucrårile de pregåtire. Propunerile de texte care enumerau domeniile
în care era recunoscut dreptul de exprimare a opiniei au fost respinse pentru cå ar fi
limitat acest drept5.
1. Y. Ronen, “Protec†ie pentru cine ßi pentru ce? Procedurile de protec†ie ßi vocea copilului aflat în pericol”, în Drepturile copilului ßi
valorile tradi†ionale, Vermont, ed. G. Douglas ßi L. Sebba, 1998, p. 250, citat de R. Bessner, Vocea copilului în divor†, încredin†are ßi în
procedurile pentru dreptul la vizitå, http://canada.justice.gc.ca/en/ps/pad/reports/2002-fcy-1.html#_ftnref78, octombrie 2002, n° 1.3.
2. R. Hodgkin ßi P. Newell, Manual pentru implementarea Conven†ieiONU cu privire la drepturile copilului, ed. a II-a, New York,
UNICEF, 2002, p. 145.
3. R. Bessner, ibid.
4. J. L. Renchon, „Reflexii asupra unor confuzii privind audierea copilului la tribunal”, în Revista de drept a U.L.B. (Rev. dr. ULB),
Bruxelles, ed. Bruylant, 1996, p. 113.
5. O propunere formulatå de Statele Unite viza chestiunile legate de religie, de convingerile politice ßi sociale, de problemele
de conßtiin†å, de problemele culturale ßi artistice, de cåsåtorie, de alegerea profesiei, de îngrijirea medicalå, de educa†ie, de
cålåtorii, de domiciliu ßi de timpul liber (Raportul din 17 februarie 1981 al grupului de lucru al Comisiei pentru drepturile omului a
ONU, însårcinat cu un proiect de conven†ie pentru drepturile copilului, creat de preßedintele – raportor, dl Adam Lopatka -Polonia-,
versiunea francezå, p. 15, nr. 78, citat de J-L Renchon, o.c. p. 111).

80
A1
Al doilea paragraf concretizeazå aceastå regulå, atunci când decizia privind copilul
revine unei autoritå†i judecåtoreßti sau administrative: procedura aplicatå trebuie så-i
permitå copilului så fie ascultat fie direct, fie printr-un reprezentant sau un organism
competent.
Råspunsul la întrebarea dacå dispozi†iile art. 12 se aplicå direct fårå o reglementare

internå a statelor, astfel încât indivizii se pot prevala de ele, †ine de sistemul juridic al
fiecårui stat, în måsura în care acesta recunoaßte sau nu prevalarea dreptului interna†ional
asupra dreptului intern.
În ipoteza în care aceastå prevalare este recunoscutå, doctrina interna†ionalå

considerå, în general, cå un criteriu subiectiv ßi un criteriu obiectiv trebuie îndeplinite
pentru ca regula interna†ionalå så aibå efect direct în ordinea juridicå internå.
Primul criteriu constå în a verifica dacå pår†ile semnatare au inten†ia de a conferi

drepturi indivizilor.
Cel de-al doilea criteriu, aßa-numit obiectiv, este de a verifica dacå dispozi†ia din
tratat este suficient de clarå ßi preciså pentru a putea fi aplicatå direct, fårå interven†ia
legislativului na†ional. Aceastå evaluare este fåcutå de judecåtorul na†ional, sub rezerva
controlului care poate fi exercitat de un organism interna†ional1.
Trebuie så precizåm cå interpretarea nu este unanimå pentru toate †årile2. Articolul

4 din Conven†ie care prevede cå statele semnatare se angajeazå så ia toate måsurile
legislative, administrative ßi de orice altå naturå, necesare în vederea punerii în aplicare
a drepturilor pe care le recunoaßte, a fost invocat, uneori, greßit în opinia noastrå, pentru
a refuza efectul direct al Conven†iei3.
Aceastå chestiune prezintå un interes limitat în România, în ceea ce priveßte art.12 în

måsura în care art. 6 (h) ßi art. 24 din Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea
drepturilor copilului reiau, practic, cuvânt cu cuvânt termenii Conven†iei.
Chiar dacå termenul „opinie” utilizat la art. 12 trebuie interpretat în sens larg, se pare
cå situa†iile la care face referire sunt diferite de cele în care copilul este obiectul unei
proceduri ca urmare a såvârßirii unei infrac†iuni penale sau în care copilul este audiat ca
martor în sensul judiciar al termenului.
Dreptul la opinie al copilului ßi protec†ia copilului urmårit pentru infrac†iuni penale

nu pot fi considerate ca fiind echivalente. Dreptul la apårare al unui copil rezultå din
alte reguli decât cea conform cåreia „opinia copilului trebuie så fie luatå în considerare,
†inându-se seama de vârsta ßi gradul såu de maturitate”. Regulile articolelor 37 ßi 40 din
Conven†ie, precum ßi celelalte reguli interna†ionale relevante, au prioritate în aceastå
situa†ie.
1. E. Claes ßi A. Vandaele, „Efectul direct în dreptul pozitiv al tratatelor interna†ionale”, în Revista belgianå de drept interna†ional
(Rev. b. dr. intern.), Bruxelles, ed. Bruylant, 2001, p. 417.
2. Curtea de casa†ie francezå, dupå ce a considerat mult timp Conven†ia pentru drepturile copilului fårå efect direct în Fran†a (Cass.
fr. 15 iulie 1993, D.S. 1994, J, 191, nota MASSIP), a modificat jurispruden†a casând o decizie judiciarå de violare exact a art.12 (1) (Cass.
fr. 18 mai 2005, http://www.courdecassation.fr/_arrets/arrets.htm).
3. E. Claes ßi A. Vandaele, o. c., p. 430.

81
Pe de altå parte, mårturia în justi†ie se înscrie în cadrul administrårii probelor fie în
dreptul civil, fie în cel penal. Se referå la existen†a unor fapte clare1, ßi nu la opiniile pe
care le-am putea avea referitor la aceste fapte.
Atunci când copiii depun mårturie în cazuri în care sunt implica†i pårin†ii lor, dispozi†iile
legale na†ionale intervin adesea pentru a interzice2 acest tip de mårturie sau pentru a
permite refuzul3.
No†iunea de opinie definitå de art.12 are un caracter mai larg decât aceea a mårturiei,
pentru cå poate så se refere la aprecierea subiectivå a unui copil asupra situa†iei sale ßi
asupra a ceea ce el considerå a fi interesul såu.
Paragraful al II-lea impune statelor semnatare ale Conven†iei så ofere copilului

posibilitatea de a comunica aceastå apreciere celui care posedå puterea de decizie, chiar
în cazul în care mårturia, în sensul procedural al termenului, nu poate fi acceptatå.
Legåtura articolului 12 cu celelalte articole ale Conven†iei
Deßi se aflå în legåturå strânså cu art. 13, care îi recunoaßte copilului o libertate
generalå de expresie ßi de informare, art. 12 trebuie considerat într-o manierå autonomå
ßi ca prevalând atunci când opinia copilului îl priveßte personal, mai ales prin prisma
obliga†iei de a-l asculta ßi de a lua în considerare opiniile sale4.
Alte dispozi†ii ale Conven†iei prevåd participarea copilului la proceduri specifice: art.
9 (2) în cazul separårii de pårin†i ßi art. 21 (a) în cazul adop†iei.
Articolul 9 se situeazå în linia unei preocupåri speciale, aceea de a împiedica separarea

copilului de pårin†i, cu excep†ia cazurilor în care aceastå separare este în interesul
superior al copilului. Obliga†ia de a le permite tuturor pår†ilor interesate så participe la
dezbateri ßi de a-ßi face cunoscute punctele de vedere are un obiectiv dublu: pe de o
parte, reamintirea faptului cå cei doi pårin†i trebuie så se implice în procedurå ßi, pe de
altå parte, asigurarea faptului cå autoritatea care trebuie så decidå interesul superior al
copilului este cât se poate de bine informatå5.
Pår†ile interesate nu sunt definite de Conven†ie. Judecåtorul na†ional trebuie så

determine cine sunt acestea. Obiectul dispozi†iei obligå så fie inclußi aici nu numai
pårin†ii, ci ßi copiii.
În ceea ce priveßte participarea copilului, este important de subliniat faptul cå, în

ciuda ariei sale generale, art. 12 nu con†ine reguli identice celor de la art. 9 (1) ßi (2). Pe
de o parte, în art. 12 este vorba despre ascultarea copilului, în timp ce art. 9 (2) vizeazå
1. A se vedea, de exemplu, art. 372 din Codul de procedurå civilå german: „Mårturia va avea loc prin numirea martorilor ßi
identificarea faptelor în legåturå cu care se va depune mårturie”.
În dreptul francez, Planiol ßi Ripert (Traité pratique de droit civil français, 2e éd., 1952-1960, t. 27, n°1509) definesc martorii judiciari
ca fiind „to†i aceia care sunt accepta†i de lege så depunå mårturie, în general sub prestare de juråmânt, în fa†a unei instan†e judecåtoreßti
sau administrative, în privin†a unor fapte materiale pentru care nu pot, adesea, exista alte tipuri de probe”.
2. Vezi art. 931 din Codul judiciar belgian: „Minorul sub 15 ani nu poate fi audiat sub juråmânt. Declara†iile sale pot fi ob†inute cu
titlu de simplå informare.
Descenden†ii nu pot fi audia†i în dosarele în care înaintaßii lor au interese opuse…”
3. Vezi art. 383 (3) din Codul de procedurå civilå german: „Refuzul de a depune mårturie din motive personale: (1) au dreptul så
refuze så depunå mårturie... 3. cei care sunt înrudi†i pe linie directå cu una dintre pår†i, sunt înrudi†i pe linie indirectå pânå la al treilea
grad sau au fost sau sunt înrudi†i prin alian†å pânå la al doilea grad...”
4. Manual pentru raportarea privind drepturile omului, New York, United Nations Publications, 1997, p. 426.
5. R. Hodgkin ßi P. Newell, o. c., p. 126.

82
A1
posibilitatea acestuia de a participa la dezbateri ßi de a face cunoscut punctul såu de

vedere, iar, pe de altå parte, spre deosebire de art. 12, art. 9 nu prevede interven†ia unui
reprezentant al copilului.
Articolul 12 impune autoritå†ii judiciare sau administrative care trebuie så decidå

separarea copilului de pårin†ii såi ascultarea directå a copilului, dacå el cere acest lucru,
sau efectuarea acestui lucru prin intermediul unui reprezentant, dacå nu este capabil så îßi
exprime pårerea în mod adecvat. În acest caz, trebuie så avem în vedere faptul cå art. 9
aduce o regulå suplimentarå: dacå, în ciuda desemnårii unui reprezentant, copilul doreßte
„så îßi facå punctul de vedere cunoscut” autoritå†ii, trebuie så aibå aceastå posibilitate1.
Pot fi imaginate alte mijloace, nu numai audierea directå, ca, de exemplu, audierea de
cåtre un ter† calificat din punct de vedere profesional sau o declara†ie scriså.
Articolul 21 referitor la adop†ie nu con†ine reguli suplimentare în ceea ce priveßte audierea

copilului. El se referå la consim†åmântul care trebuie dat conform legii ßi procedurilor din
dreptul intern, precum ßi la avizele necesare. Interven†ia unui copil care trebuie så îßi dea
consim†åmântul, conform regulii din dreptul intern, depåßeßte no†iunea de audiere. Regula
de procedurå localå va determina dacå respectivul consim†åmânt ßi avizele trebuie emise
în fa†a autoritå†ii competente pentru a autoriza adop†ia. Dacå acordul personal sau avizul
copilului nu sunt necesare, se va aplica, dupå caz, regula de la art. 12 (2).
Legisla†ia româneascå în materie de ascultare a copilului
Aßa cum a fost indicat ßi mai sus, Legea nr. 272/2004 privind protec†ia ßi promovarea
drepturilor copilului a reluat art. 6 (h) ßi 24 (1), (2) ßi (4), termenii exac†i ai art. 12 din
Conven†ie, adåugând câteva precizåri în privin†a modalitå†ilor de aplicare. Articolul 95
reglementeazå audierea copilului abuzat sau neglijat. Articolul 125 (2) impune audierea
copilului în procedurile judiciare referitoare la stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå.
Codul de procedurå civilå con†ine, la art. 144/1, o dispozi†ie care-i permite instan†ei de
judecatå så-l asculte pe copil în chestiunile care se referå la Codul familiei, în camera
de consiliu, fårå ca pår†ile sau alte persoane så fie de fa†å, dacå, fa†å de împrejurårile
cauzei, instan†a gåseßte potrivit.
Alegând så integreze art. 12 în legisla†ia internå, România a optat pentru o aplicare

largå ßi, totodatå, flexibilå a dreptului copilului de a-ßi exprima liber opinia în litigiile care
îl privesc. Largå, pentru cå legea nu impune limite aspectelor vizate, flexibilå – pentru
cå judecåtorul este cel care stabileßte în fiecare caz cum se aplicå principiile legale în
interesul superior al copilului.
Prin utilizarea aceloraßi termeni ca ßi cei din Conven†ie, judecåtorul va putea fi

ghidat în interpretarea sa de comentariile în jurul acesteia, printre care Manualul pentru
implementarea Conven†iei ONU cu privire la drepturile copilului publicat de UNICEF,
citat mai sus, se bucurå de o anumitå autoritate.
Deßi Conven†ia europeanå privind exercitarea drepturilor copiilor aprobatå la

8 septembrie 1995 de Comitetul de Minißtri al Consiliului Europei nu a fost ratificatå
pânå în prezent de România, dispozi†iile sale referitoare la ascultarea copiilor pot fi o
surså de inspira†ie pentru judecåtor, fårå så fie obligatorii, întrucât aceastå conven†ie a
1. R. Hodgkin ßi P. Newell, ibid.

83
fost adoptatå pentru a ajuta statele membre ale Consiliului Europei ßi alte state pår†i la
Conven†ia ONU så respecte art. 4 al acesteia din urmå1.
În cadrul larg pe care îl are la dispozi†ie, judecåtorul român are totußi anumite
constrângeri:
a) obliga†ia de a asculta copiii care au împlinit vârsta de 10 ani, dacå aceßtia îßi
manifestå dorin†a de a-ßi exprima opinia în toate procedurile judiciare care îi
privesc fie direct, fie indirect (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004);
b) Obliga†ia de a a veghea în cadrul acestor proceduri la cerin†ele copilului de a
primi toate informa†iile pertinente ßi, mai ales, la consecin†ele pe care le poate
avea opinia sa, dacå este respectatå, ßi asupra consecin†elor oricårei decizii
care îl priveßte (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004);
c) Obliga†ia de a †ine seamå de opinia copilului, în func†ie de vârsta ßi gradul såu
de maturitate (art. 6 (h) ßi 24 (4) din Legea nr. 272/2004);
d) Obliga†ia de a motiva refuzul ascultårii unui copil sau de a comunica o informa†ie
cerutå (art. 24 (5) din Legea nr. 272/2004);
e) Obliga†ia de a asculta un copil care a împlinit vârsta de 10 ani în cadrul
procedurilor care vizeazå stabilirea unei måsuri de protec†ie specialå. În cazul
în care este vorba despre un copil abuzat sau neglijat, aceastå audiere trebuie
så aibå loc în camera de consiliu, în prezen†a unui psiholog (art. 125 (2) din
Legea nr. 272/2004).
Alte dispozi†ii îi laså posibilitatea de a aprecia, prescriind, totodatå, o regulå de

procedurå:
a) posibilitatea de a audia un copil care nu a împlinit vârsta de 10 ani în cazurile
prevåzute la a) (art. 24 (2) din Legea nr. 272/2004);
b) posibilitatea de a audia un copil abuzat sau neglijat în cadrul procesului privind
emiterea unei ordonan†e preziden†iale de plasare a copilului în regim de urgen†å
sau în cel prin care se decide înlocuirea plasamentului în regim de urgen†å cu
måsura plasamentului, decåderea totalå sau par†ialå din exerci†iul drepturilor
pårinteßti, precum ßi cu privire la exerci†iul drepturilor pårinteßti (art. 94 (3) ßi (4)
ßi art. 95 (3) din Legea nr. 272/2004);
c) posibilitatea de a audia un minor în procedurile referitoare la Codul familiei. În
acest caz, audierea trebuie så aibå loc în camera de consiliu (art. 144/1 din
Codul de procedurå civilå).
Modalitå†i practice de audiere a unui copil
Înßtiin†area copilului
Cu excep†ia articolelor 95 (3) ßi 125 (1) din Legea nr. 272/2004, legea românå nu men†ioneazå
reguli speciale privind modalitatea de informare a minorului despre audierea sa. Este, aßadar,
de competen†a practicii judiciare ßi a jurispruden†ei så fie creative în acest sens.
Contrar a ceea ce se întâmplå în alte †åri ßi cu excep†ia procedurilor descrise mai sus,
România nu a ales varianta de a convoca copiii în mod sistematic pentru a-i audia în cazurile
care le afecteazå direct interesele2. O astfel de concep†ie pare så fie conformå principiului cå
exprimarea unei opinii este o libertate, ßi nu o obliga†ie a copilului.
1. Conven†ia europeanå privind exercitarea drepturilor copilului, raport explicativ nr. 4,
http://conventions.coe.int/Treaty/fr/Reports/Html/160.htm
2. Vezi art. 56 bis din legea belgianå din 8 aprilie 1965: “Instan†a juvenilå trebuie så convoace persoana de 12 ani cel pu†in pentru
scopuri de audiere, în litigiile cu persoanele învestite cu autoritate parentalå, atunci când au loc dezbateri despre felul în care este îngrijitå
persoana sa, felul în care îi sunt administrate bunurile, exercitarea dreptului de vizitå sau desemnarea persoanei men†ionate la art. 34”.

84
A1
Obliga†ia de a pune la dispozi†ia copilului informa†iile pertinente prevåzute la art. 24 (3)

permite så se punå întrebarea dacå este oportun så se adreseze copilului, în func†ie de
discernåmântul såu (de exemplu, de la vârsta de 10 ani încolo), o scrisoare de înßtiin†are
asupra posibilitå†ii de a fi audiat atunci când îi sunt afectate interesele. Ne referim aici,
mai ales, la procedurile de contact cu pårin†ii såi. O astfel de practicå reprezintå, cu
siguran†å, o obliga†ie administrativå suplimentarå pentru instan†ele judecåtoreßti, dar
prezintå avantajul cå deciziile vor fi respectate mai ußor, nu numai de cåtre copii, ci ßi
de cåtre pårin†i.
În orice caz, este de dorit ca scrisoarea sau convocarea adresatå copilului så

foloseascå termeni pe în†elesul vârstei sale ßi care så nu îi provoace teamå.
Locul audierii
Sålile de audiere sunt rareori locuri de audiere potrivite pentru copii. Prezen†a unui
mare numår de oameni, îmbråcåmintea judecåtorilor, distan†a, statul în picioare, pozi†ia
ridicatå a membrilor tribunalului sunt elemente care pot descuraja copilul ßi care îi pot
influen†a declara†ia.
Ar fi de preferat o salå de dimensiuni mai mici, mai adaptatå pentru copii unde
cei prezen†i pot så stea la o maså. Tribunalul din Braßov poate fi un bun exemplu de
amenajare potrivitå a sålii pentru copii.
Prezen†a ter†ilor
Prezen†a pår†ilor în dosar ßi, mai ales, a pårin†ilor, în timpul audierii copilului este
o chestiune dezbåtutå intens, unii considerând cå este o condi†ie esen†ialå pentru
respectarea principiului contradic†iei ßi deci a dreptului la un proces echitabil garantat
de art. 6 din Conven†ia europeanå a drepturilor omului1.
Dupå cum am våzut, audierea copilului singur de cåtre judecåtor face parte din
regulile de procedurå româneßti în dreptul familiei. Numeroase legi stråine con†in
dispozi†ii asemånåtoare, pentru a permite audierea copilului în afara prezen†ei pår†ilor2,
fårå så i se impunå nimic3.
Este clar cå regulile de procedurå clasice, gândite pentru litigiile între adul†i, trebuie
så fie adaptate atunci când este vorba despre un copil.
Practica româneascå, precum ßi cea a altor †åri considerå cå audierea unui copil
singur nu contravine dreptului la un proces echitabil.
1. J. L. Renchon, o.c., p. 156.

2. Vezi art. 388-1 din Codul civil francez: „În orice procedurå care îl afecteazå, minorul cu discernåmânt poate, fårå så prejudicieze
dispozi†iile referitoare la interven†ia sau consim†åmântul såu, så fie audiat de judecåtor sau de persoana desemnatå de judecåtor în
acest sens.
Dacå minorul este cel care a cerut audierea, aceasta nu poate fi refuzatå decât de o decizie motivatå special. El poate fi audiat
singur, cu un avocat sau o persoanå la alegerea sa. Dacå alegerea nu corespunde interesului minorului, judecåtorul poate desemna
o altå persoanå.
Audierea minorului nu îi conferå calitatea de parte la procedurå.”
3. Vezi art. 931 din Codul judiciar belgian: „…Totußi, în orice procedurå care îl priveßte, minorul cu discernåmânt poate, la cererea
sa sau la decizia unui judecåtor, fårå så se prejudicieze dispozi†iile legale referitoare la interven†ia sa voluntarå ßi la consim†åmântul såu,
så fie audiat, în afara prezen†ei pår†ilor, de cåtre judecåtor sau de cåtre persoana desemnatå de acesta în acest scop, pe cheltuiala
ambelor pår†i. Decizia judecåtorului nu poate fi apelatå.
…Minorul este audiat singur, cu excep†ia situa†iei în care judecåtorul decide cå trebuie så fie asistat, în interesul minorului”.

85
Dacå chestiunea respectårii drepturilor de apårare ar fi ridicatå în mod expres
judecåtorului, acesta ar trebui så justifice aceastå audiere în scopul interesului superior
al copilului garantat de art. 3 (1) din Conven†ie.
Articolele 95 (3), 125 (2) din Legea nr. 272/2004 impun prezen†a unui psiholog la
audierea în fa†a instan†ei judecåtoreßti.
Forma ascultårii
Examinând no†iunea opiniei în sensul art. 12, am observat diferen†a între aceastå
no†iune ßi cea de mårturie. De aici rezultå cå ascultarea copilului nu este supuså
formalitå†ii juråmântului, cu excep†ia cazurilor în care este vorba despre un fapt clar care
trebuie så serveascå drept probå ßi pentru care legea autorizeazå mårturia. În acest caz,
sunt aplicabile toate regulile de procedurå referitoare la audierea unui martor.
Cu excep†ia cazurilor de mårturie, utilizarea întrebårilor ßi a råspunsurilor pare cå

trebuie evitatå pentru a nu da impresia unui interogatoriu. Copilul trebuie så se simtå
încrezåtor. Dacå ascultarea are loc la cererea sa, este bine så se creeze un climat care
så permitå identificarea problemelor care îl preocupå cu adevårat. Dacå ascultarea este
cerutå de judecåtor, copilul trebuie så aibå posibilitatea de a-ßi exprima punctele de
vedere fårå så ia pozi†ie fa†å de una sau alta dintre cererile pårin†ilor.
Judecåtorul trebuie så fie conßtient cå existå posibilitatea de manipulare a copilului

de cåtre pårin†ii såi ßi riscul så se lase el însußi influen†at emo†ional. Ascultarea copilului
de cåtre judecåtor necesitå multå experien†å ßi abilitate. Este de dorit ca aceasta så fie
efectuatå de magistra†i specializa†i, cu o formare corespunzåtoare.
Atunci când regulile de procedurå nu impun ascultarea directå de cåtre judecåtor,

este indicat ca ascultarea så fie efectuatå de un alt profesionist calificat: psihiatru,
psiholog sau un asistent social care va redacta un raport, în cazul unui copil tulburat
de un conflict foarte puternic sau traumatizant. Alåturi de cunoßtin†ele de specialitate
necesare, existå ßi avantajul cå judecåtorul este pus la adåpost fa†å de orice criticå la
adresa neutralitå†ii sale.
Încheierea unui proces-verbal
Mai mult decât chestiunea audierii copilului în afara prezen†ei pår†ilor, aceea a
încheierii unui proces-verbal constituie obiectul unor comentarii critice ale doctrinei.
Regulile de drept anglo-saxon, fondate pe no†iunea de „proces corect”, sunt stricte

asupra acestui punct: în cazul excep†ional în care audierea unui copil singur de cåtre
judecåtor poate fi acceptabilå, transcrierea audierii trebuie så fie integralå1.
Dreptul continental, fondat pe respectarea regulii legale, este mai pu†in exigent în
aceastå privin†å. Legisla†ia belgianå men†ioneazå obliga†ia de a încheia un proces-
verbal care va fi anexat la dosarul de procedurå, dar nu face nici o precizare privind
con†inutul acestui document. În practicå, judecåtorul face el însußi un raport de sintezå
a întâlnirii, adesea fårå interven†ia grefierului a cårui prezen†å nu este necesarå în cursul
1. R. Bessner, o.c. nr. 3.5.

86
A1
audierii. Legea francezå nu con†ine nici o aluzie la procesul-verbal. Conform doctrinei,

judecåtorul va decide dacå va redacta sau nu un proces-verbal. Totußi, judecåtorul
trebuie så comunice elementele de care va †ine cont în decizia sa1.
Practica românå, respectând regulile procedurii na†ionale, va trebui så determine

forma în care va fi consemnatå întâlnirea dintre copil ßi judecåtor. Se pare cå nu existå
în momentul de fa†å reguli specifice privind audierea copilului.
În general, indiferent de solu†ia adoptatå, este sigur cå încrederea care i-a fost
acordatå judecåtorului trebuie så se regåseascå în loialitatea acestuia în momentul în
care va face dreptate într-un mod echitabil, adicå va prezenta în mod onest ßi fårå så
ascundå nimic din motivele reale ale deciziei sale.
Concluzii
Dupå cum se vede, România a ales modalitatea cea mai generoaså de aplicare în
dreptul intern a art. 12 din Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului. Fixând la 10
ani vârsta de la care copilul trebuie ascultat ßi låsând judecåtorului posibilitatea de a
asculta copilul ßi sub aceastå vârstå, s-a dovedit o oarecare exigen†å în ceea ce priveßte
principiul ascultårii.
Articolul 9 din Conven†ie este garantat de obliga†ia de a asculta copilul înainte de a

lua o måsurå de protec†ie specialå. Copilul neglijat sau abuzat trebuie audiat, chiar fårå
ca el så cearå acest lucru, din motive de vulnerabilitate.
Judecåtorul trebuie så umanizeze aceste dispozi†ii legale, instaurând practici prin

care copilul så se simtå respectat. Autoritå†ile publice au responsabilitatea de a pune la
dispozi†ia instan†elor judecåtoreßti mijloacele materiale pentru a realiza audierile în cele
mai bune condi†ii.
Institu†iile bune deschid calea spre politici bune. Dupå o activitate legislativå ßi de
reglementare impresionantå, protec†ia copilului în România este, în momentul de fa†å, în
acest domeniu, ca ßi în altele, în mâna oamenilor care au datoria de a reda drepturilor
copilului adevåratul lor sens, acela de pilon al democra†iei.
1. J.C. Kross, „Audierea copilului ßi legea din 8 ianuarie 1993”, Gaz. Pal., 29-31 mai 1994, p. 9. ßi S. Courcelle, „Audierea copilului”,
Gaz. Pal., 22-23 decembrie 1995, p. 2., cita†i de J.-L. Renchon, o.c., p. 155.

87
Referin†e ßi recomandåri bibliografice
Instrumentele legale principale
< Conven†ia ONU cu privire la drepturile copilului, 1989

< Declara†ia pentru drepturile copilului, 1959
< Regulile Standard Minime ale ONU pentru administrarea justi†iei juvenile (Regulile
Beijing), 1985
< Regulile ONU pentru protec†ia minorilor priva†i de libertate, 1990
< Principiile ONU pentru prevenirea delincven†ei juvenile (principiile de la Riyadh),
1990
< Declara†ia privind principiile sociale ßi legale referitoare la protec†ia ßi bunåstarea
copiilor, cu referire la plasamentul în familii ßi adop†iile na†ionale ßi interna†ionale,
1986
< Principii orientative pentru ac†iunile împotriva copiilor în sistemul penal, anexå
la decizia Comitetului economic ßi social 1997/30, asupra administrårii justi†iei
juvenile
< Conven†ia Europeanå pentru apårarea drepturilor omului ßi a libertå†ilor
fundamentale, 1950, ratificatå de Legea nr. 30/1994, publicatå în Monitorul Oficial,
Partea I nr. 135 din 31/05/1994
< Recomandarea R (87) 20 a Comitetului Minißtrilor al Consiliului Europei cåtre statele
membre asupra reac†iilor sociale la delincven†a juvenilå, septembrie 1987
< Conven†ia Europeanå privind rela†iile personale, Strasbourg, 15 mai 2003, semnatå
de România la data de 17 iulie 2006
< Conven†ia de la Haga asupra protec†iei copiilor ßi cooperårii în materia adop†iei
interna†ionale, 29 mai 1993, ratificatå de România prin Legea nr. 84/1994
< Conven†ia de la Haga asupra aspectelor civile ale råpirii interna†ionale de copii, 25
octombrie 1980, ratificatå de România prin Legea nr. 100/1992
< Recomandarea Rec (2005) 5 a Comitetului Minißtrilor al Consiliului Europei privind
drepturile copiilor institu†ionaliza†i, martie 2005
Literaturå de specialitate
Marlene Alejos, Bebelußii ßi copiii mici care se aflå în închisori, Principii orientative
pentru proiectele de lege, regulamente, politici ßi programe în privin†a bebelußilor ßi
copiilor mici care se aflå în închisoare, Quaker United Nations Office http://www.quno.
org/geneva/pdf/200503Babies-Small-Children-in-Prisons-English.pdf
Philip Alston (Ed.), Interesul superior al copilului, UNICEF/ Clarendon Paperbacks,

Oxford, 1994
Stewart Asquith ßi Malcolm Hill (Ed.), Justi†ie pentru copii, Martinus Nijhoof Publishers,
Dordrecht/ Boston/London, 1994
M. D.A. Freeman, Drepturile copiilor, Volumul I (Dartmouth, Ashgate, 2004)
Rachel Hodgkin ßi Peter Newell, Manualul pentru implementarea Conven†iei cu privire

la drepturile copilului, UNICEF, 2002

88
Jane Nusbaum Feller, Howard A. Davidson, Mark Hardin ßi Robert M. Horowitz,
Colaborarea cu tribunalele pentru protec†ia copilului, 1992,
http://www.childwelfare.gov/pubs/usermanuals/courts/courts.pdf
Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului, Drepturile omului în aplicarea

justi†iei: un manual pentru drepturile omului pentru judecåtori, procurori ßi avoca†i, http://
www.ohchr.org/english/about/publications/training.htm
Salva†i copiii, Abuzarea copiilor ßi justi†ia adultå –studiu comparativ asupra diferitelor
sisteme de justi†ie penalå din Europa care se ocupå de cazuri implicând abuzul sexual
asupra copiilor (Salva†i copiii, Suedia, sprijinit de Programul Daphne al Comisiei Europene,
ISBN 91-7321-040-4, www.rb.se)
Rachel Taylor, Femei în închisoare ßi copiii mamelor de†inute, Cercetare preliminarå,

Comitetul de Consultare Friends World (QUAKERS) Quaker United Nations Office, iulie
2004
http://www.quno.org/geneva/pdf/Women_in_Prison_Preliminary.pdf
D. Tobis, De la institu†ii la servicii sociale ale comunitå†ii în Europa Centralå ßi de Est

ßi în fosta Uniune Sovieticå, Banca Mondialå, 2000
http://lnweb18.worldbank.org/eca/eca.nsf/Attachments/Moving+from+Residential+In
stitutions+to+Community-Based+Social+Services/$File/14490.pdf
UNICEF, Copiii lipsi†i de îngrijirea pårinteascå ßi afla†i în institu†ii, UNICEF Fact sheet,
http://www.unicef.org/protection/files/children_without_caregivers.pdf
UNICEF ßi ISS, Îmbunåtå†irea protec†iei copilului lipsit de îngrijirea pårinteascå

Îngrijirea de cåtre ter†i: un element pentru standardele interna†ionale, august 2004 http://
www.unicef.org/videoaudio/PDFs/kinship_note.pdf#search=’Kinship%20care%3A%20a
n%20issue%20for%20international%20standards’
Ria Wolleswinkel, Copiii cu pårin†i în închisoare, în Jan C.M. Willems (ed.), Drepturile
de dezvoltare ßi de autonomie ale copilului: transmiterea puterii cåtre copii, îngrijitori ßi
comunitå†i, Intersentia: Antwerp/Oxford/New York, 2002, pp. 191-207 (90-5095-224-0;
www.intersentia.com)
Rapoarte prezentate de statele pår†i cåtre Comitetul ONU pentru drepturile

copilului
Al doilea raport periodic al Austriei, CRC/C/83/Add.8, 8 iulie 2004

Al doilea raport periodic al Belgiei, CRC/C/83/Add.2, 25 octombrie 2000
Al doilea raport periodic al Fran†ei, CRC/C/65/Add.26, 9 octombrie 2003
Al doilea raport periodic al Germaniei, CRC/C/83/Add.7, 24 iulie 2003
Al doilea raport periodic al Irlandei, CRC/C/IRL/2, 9 fecembrie 2005
Al doilea raport periodic al Italiei, CRC/C/70/Add.13, 12 iulie 2002
Al doilea raport periodic al Luxemburgului, CRC/C/104/Add.5, 19 iulie 2004
Al doilea raport periodic al Portugaliei, CRC/C/65/Add.11, 26 februarie 2001
Al doilea raport periodic al Spaniei, CRC/C/70/Add.9, 12 noiembrie 2001
Al treilea raport periodic al Danemarcei, CRC/C/129/Add.3, 30 martie 2005
Al treilea raport periodic al Finlandei, CRC/C/129/Add.5, 5 ianuarie 2005
Al treilea raport periodic al Suediei, CRC/C/125/Add.1, 12 iulie 2004

89
Alte rapoarte
Conferin†a minißtrilor europeni în domeniul familiei, sesiunea XXVIII 16-17 mai

2006, Lisabona, Portugalia, “Schimbåri privind parentalitatea: copiii de azi, pårin†ii de
mâine”, Compendiu al contribu†iilor na†ionale, Directoratul General III - Coeziune socialå
- Departamentul de politicå socialå.
Documente ale Comitetului ONU pentru drepturile copilului
Rezumat al discu†iei generale privind Rolul familiei în promovarea drepturilor copilului

http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/doc/days/family.pdf
Recomandårile discu†iei generale privind Copiii fårå îngrijire pårinteascå,

16 septembrie 2005,
http://www.ohchr.org/english/bodies/crc/docs/discussion/recommendations2005.pdf
Rezumat al discu†iei privind aplicarea justi†iei juvenile

http://www.unhchr.ch/html/menu2/6/crc/doc/days/justice.pdf
Site-uri de internet utile
www.ohchr.org – Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului

www.unicef.org - UNICEF
www.eurochips.org – Comitetul European pentru Copiii cu Pårin†ii De†inu†i www.coe.
int – Consiliul Europei
http://www.hcch.net – Conferin†a de la Haga pentru Dreptul Interna†ional Privat
www.copii.ro; www.drepturilecopiilor.ro - Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia
Drepturilor Copilului

90

2.manualul Judecatori Si Procurori - 20074195351796

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

2.manualul Judecatori Si Procurori - 20074195351796

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

protec†ie

AUTORITATEA NAˇIONALÅ PENTRU PROTECˇIA

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

© Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului, 2006

„Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Drepturilor Copilului împreunå cu Ministerul

Având în vedere prevederile acestui articol, Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia

Permi†ându-ne så acordåm fiecårui cititor al acestui manual titlul de „agent al

Autoritatea Na†ionalå pentru Protec†ia Ministerul Justi†iei

Institutul Na†ional al Magistraturii

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1.1. De unde provine ideea de drepturi ale copilului?

Interesul pentru drepturile copilului a apårut în a doua jumåtate a secolului al XIX-lea,

În 1978, cu un an înainte de Anul Interna†ional al Copilului, Guvernul Poloniei a propus

România a ratificat Conven†ia pe 28 septembrie 1990 prin Legea nr.18/1990 ßi

1.2. Situa†ia înainte de Legea nr. 272/2004

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Prima Strategie Guvernamentalå în domeniul drepturilor copilului, aprobatå în 1997,

Descentralizarea activitå†ilor de protec†ie a copilului nu s-a Evolu†ia sistemului

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Graficul urmåtor ilustreazå evolu†ia numårului de copii proteja†i în centre de plasament

12.06.1997 - reforma protec†iei copilului (OUG nr. 26/1997)

În ceea ce priveßte serviciile de protec†ie specialå pentru copiii separa†i de pårin†i, la

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1.3. Ce noutå†i aduce legea actualå?

Aståzi, în România, sunt garantate toate drepturile

Prima lege Ratificarea Prima strategie

1970 1990 1997-2000 2004

Copiii cu nevoi de protec†ie specialå TOˇI copiii

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1.4. Care sunt drepturile copilului ßi cum se reflectå în legisla†ia

Copiii trebuie så beneficieze de drepturile generale ale omului, la care suntem

Drepturile copiilor pot fi grupate în trei categorii

⇒ Drepturi de protec†ie, care se referå la protec†ia împotriva oricåror forme de abuz

⇒ Drepturi de dezvoltare, care se referå la disponibilitatea ßi accesul la toate tipurile

⇒ Drepturi de participare, care se referå la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile

Majoritatea drepturilor copilului au un caracter protector. Copiii trebuie proteja†i

Drepturi de protec†ie garantate în baza Legii nr. 272/2004

Copiii au dreptul så fie proteja†i împotriva:

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Se acordå protec†ie specialå:

În rela†ia cu pårin†ii, copiii au dreptul:

Tuturor copiilor trebuie så li se asigure satisfacerea nevoilor de bazå, nu numai pentru

Ei au nevoie de tot ceea ce îi poate ajuta så creascå ßi så se dezvolte. De exemplu,

Toate lucrurile de care au nevoie copiii pentru dezvoltare trebuie så corespundå

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

deoarece aceasta e perioada propice în care creierul construießte conexiunile necesare

Prin urmare, copiii au drepturi de dezvoltare, precum dreptul la educa†ie, dreptul la

Drepturi de dezvoltare garantate în baza Legii nr. 272/2004

< Copiii au dreptul de a primi o educa†ie care så le permitå dezvoltarea, în condi†ii

< Copiii au dreptul de a beneficia de un nivel de trai care så le permitå dezvoltarea

< Copiii au dreptul la odihnå ßi vacan†å (art. 49).

Drepturile de participare le permit copiilor så aibå un cuvânt de spus în ceea ce

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

Drepturi de participare garantate în baza Legii nr. 272/2004

< så fie asculta†i în toate procedurile care îi privesc (art. 24);

< la libertatea de exprimare (art. 23);

< la libertatea de gândire, de conßtiin†å ßi de religie (art. 25);

< så depunå singuri plângeri referitoare la încålcarea drepturilor lor fundamentale

< så conteste modalitå†ile ßi rezultatele evaluårii ßi så se adreseze în acest sens

Notå: listele cu drepturi de mai sus nu sunt exhaustive!

Rolul judecåtorilor ßi al procurorilor în protec†ia ßi promovarea drepturilor copilului

1.5. Pe ce principii a fost clåditå noua lege?

a) copiii ßi pårin†ii cårora li se acordå presta†ii ßi a)��

de protec†ie specialå d)��