Professional Documents
Culture Documents
Resursele umane
şi creativitatea
1
A. Moles, R. Claude, Créativité et méthodes d'innovation, Paris, Fayard-Momme, 1970
Resursele umane şi creativitatea
Creativitatea este necesară ori de câte ori trebuie inovat ori introdusă
o schimbare originală într-o situaţie.
Nevoia de a crea poate fi determinată de existenţa unei
disfuncţionalităţi (există o problemă reală), dar şi de dorinţa de a progresa,
de exemplu, fără a exista disfuncţionalităţi reale, pentru a întări poziţia în
raport cu concurenţa, din spirit de competiţie.
Există trei mari familii de aplicaţii ale creativităţii:
• crearea, invenţia, inovaţia;
• rezolvarea problemelor;
• optimizarea a ceea ce există.
Creativitatea este necesară pentru cei ce vor sau au de îndeplinit cel
puţin una din aceste trei misiuni. Dar şi pentru toţi cei ce vor să aibă putere
asupra derulării propriei lor existenţe2.
În funcţie de circumstanţe, creativitatea este diferită:
• artistică sau tehnică;
• intelectuală sau aplicată;
• ameliorare sau creaţie pură;
• generalizare sau creaţie nouă;
• descoperire/cercetare;
• idee nouă sau asocierea a două idei cunoscute;
• modestă sau grandioasă.
Treptat, stimularea creativităţii devine soluţia de rezolvare a crizelor,
de implementare a schimbărilor, de răspuns la rămânerile în urmă ale unor
ţări faţă de altele, ale unor întreprinderi faţă de altele.
Pentru întreprindere sunt foarte importante inovaţiile în domeniul
produselor şi tehnologiilor, dar nu trebuie deloc neglijate inovaţiile în alte
departamente (sisteme informaţionale, structuri organizatorice, procedee
decizionale ş.a.). Pe plan mondial se manifestă tot mai accentuat tendinţa de
proliferare a acestora din urmă, ceea ce va duce la optimizarea activităţilor
în cadrul întreprinderilor.
În S.U.A., tehnicile creative au fost în mod original imaginate de ingi-
neri pentru ingineri, în Europa continentală, părinţii creativităţii au fost res-
ponsabilii de marketing care, prin temperament şi prin funcţie au descoperit
înaintea altora beneficiile ce pot fi aduse rapid prin utilizarea metodelor
neconvenţionale.
2
Pierre Lebel, La créativité en entreprise, Les Editions d'Organisation, Paris, 1990
Managementul resurselor umane
Lansarea unui nou produs înaintea altora, găsirea celei mai ingenioase
modalităţi de a evidenţia avantajele sale, dinamizarea echipelor de cercetare
şi dezvoltare, mobilizarea forţelor de vânzare, iată obiectivele care au
permis a demonstra rentabilitatea investiţiilor în domeniul creativităţii şi au
permis practicienilor a-şi consacra energia cercetării metodologice.
Funcţia de resurse umane a fost mult timp reticentă. Până recent, ea a
investit mai degrabă în menţinerea poziţiilor decât în valorizarea resurselor
şi gestiunea schimbării. Datorită crizei, situaţia a evoluat considerabil şi
abordarea creativă a căpătat titlu de nobleţe.
Până la sfârşit, direcţiile generale au început să se detaşeze şi să ac-
cepte necesitatea; după triumful informaticii, distribuit asupra sistemelor
centralizate, s-a reuşit, de asemenea, dezvoltarea unei organizări fondate pe
inteligenţă şi creativitate.
Spunem pur şi simplu că modelul capetelor ce gândesc şi al membri-
lor care execută şi-a arătat limitele: întreprinderea, societatea de astăzi au
nevoie de toate talentele, fără excepţie. Rămâne problema coordonării lor.
A. Factorii biologici
Sexul putem spune că îşi pune amprenta asupra creativităţii prin aceea
că numărul creatorilor este cert mai mare în rândul bărbaţilor decât în cel al
femeilor. Acest lucru poate fi explicat prin educaţia diferită a fetelor încă
din copilărie, a faptului că ele pierd foarte mult timp într-o serie de sarcini
utile, dar rutiniere. În perspectivă, femeile pot deveni o bogată sursă de cre-
ativitate dacă vor fi degrevate tot mai mult de aceste sarcini.
Rezultatele unui număr mare de anchete arată că, deşi băieţii apar
superiori fetelor în ceea ce priveşte aptitudinile spaţiale, randamentul arit-
metic, comprehensiunea mecanică, fetele îi întrec în schimb în ceea ce pri-
veşte uşurinţa verbală, calculul numeric, capacităţile perceptive, memoria3.
Vârsta. Fără a se stabili cu precizie o relaţie între creativitate şi vârsta
fiecărei persoane, cercetătorii au ajuns la concluzia că oamenii sunt mai
creatori între 25 şi 45 ani, acest lucru depinzând şi de domenii: acolo unde
se cere mai multă imaginaţie decât experienţă, maximul creaţiilor se află la
o vârstă de 25-35 ani, iar acolo unde experienţa este importantă (de exem-
plu, în conducere), maximul creaţiilor este între 35 şi 45 de ani.
Starea de sănătate, nivelul de relaxare şi stresul sunt, de asemenea,
factori ce vor influenţa creativitatea şi îndeosebi creativitatea managerială.
3
V. V. Feier, Creativitate şi creativitate managerială, Editura Expert, Bucureşti, 1995,
p. 58
Resursele umane şi creativitatea
respunzătoare a creativităţii4.
Creierul uman este instruibil, are posibilitatea învăţării, dar o
memorie mecanică foarte bună este cel mai adesea nefavorabilă creativităţii.
Or, tocmai acest tip de memorie este cel mai adesea dezvoltat în şcoli - cel
puţin în învăţământul românesc -, chiar dacă însuşi Mihai Eminescu, în
"Timpul" din 25 octombrie 1878 atrăgea atenţia că: "memoria nu păstrează
nimic nepriceput, nerumegat, unde interesul viu şi judecata copilului n-au
jucat nici un rol".
4
Al. Roşca, Creativitate generală şi specifică, Bucureşti, Editura Academica, 1981, p. 51
Managementul resurselor umane
5
Hubert Jaoui, La créativité, Editura Morisset, Paris, 1995, p. 28
Managementul resurselor umane
C. Premisele organizatorice
Nici un grup uman nu poate supravieţui fără leadership. Pe de altă
parte, democraţia totală este un mit, o utopie. Desigur, de mult timp, experţii
au propus modelul managementului participativ, dar acest model este limitat
la elita (cadrele) din conducere. O pistă promiţătoare, pe care experţii au
studiat-o în câteva întreprinderi-pilot, ar putea fi aceea a managementului
contributiv6. Schema sa este simplă şi clară: "Eu sunt şeful, directorul, şi nu
am nici o intenţie să scap de responsabilităţile mele, nici să renunţ la puterea
mea de decizie. Deci vă spun, ideile voastre mă interesează. Observaţiile
voastre, analizele, criticile, propunerile, vă invit, vă provoc chiar să mi le
prezentaţi pentru a beneficia de ele. Eu mă angajez formal să ascult cu
atenţie şi respect. Numai tăcerea şi absenţa mă pot indispune. De îndată ce
voi avea multiplele voastre contribuţii, mă angajez să le evaluez cu grijă, să
le clasific şi să fac o sinteză. Această muncă îmi va permite să am cea mai
bună decizie posibilă. Mă angajez să v-o explic." Sigur, acest sistem nu este
o soluţie universală, dar în mod sigur nu este nici o utopie, cu condiţia să fie
însoţit de aplicarea principiului ajutător care stipulează că toate problemele
trebuie să fie întâi analizate şi rezolvate de persoana care are res-
6
Idem , p. 54
Resursele umane şi creativitatea
14.2.3.2 Motivarea
7
R. McDermoff, R. Mikulak, M. Beauregard, Développer l'initiative et la créativité du
personnel, Editura Dunod, Paris, 1996
Resursele umane şi creativitatea
este aceea de a atribui autorului ideii 20% din economiile realizate în primul
an, unele întreprinderi prelungind termenul în al doilea an sau chiar pe un
timp mai lung.
Inconvenientele recompenselor financiare sunt însă multiple:
• multe ameliorări propuse sunt dificil de evaluat (ameliorarea securităţii
condiţiilor de muncă ce duce la reducerea durerii de mijloc). Astfel,
pentru ideile care sunt dificil de măsurat în termeni ai economiilor
directe, angajaţii vor primi o sumă forfetară (în S.U.A. - între 50 şi 100
de dolari, de exemplu), în acest caz, poate că angajatul ar fi preferat o
recompensă intangibilă decât o sumă simbolică de 50 de dolari care nu
compensează echitabil ideea emisă;
• angajaţii vor căuta idei "rentabile" şi se va renunţa treptat la micile idei
foarte necesare şi utile întreprinderilor şi care vin mai uşor decât "marile
idei";
• înainte de a trece la un astfel de sistem al recompenselor financiare,
întreprinderea trebuie să se întrebe cât timp va putea oferi aceste
recompense, încercaţi să întrerupeţi în mod brutal un astfel de sistem şi
veţi vedea că nu o să mai primiţi nici o idee, angajaţii vă vor spune că
ideile lor nu sunt gratuite;
• întreprinderea, pentru a se putea proteja financiar, va face o estimare
foarte conservatoare a economiilor. Salariatul va ignora costul punerii în
aplicare a ideii, va supraestima economia şi, de aici, conflictul;
• sistemul de sugestii bazat pe recompense financiare va descuraja munca
în grup. Ce interes poate avea un salariat de a finaliza o idee împreună cu
alte persoane, ştiind că va împărţi şi recompensa cu ele?
Pentru eliminarea acestor inconveniente a fost elaborat un sistem
"kaizen" - un termen japonez ce desemnează micile ameliorări continue,
ajutându-se unii pe alţii - acesta creând un mediu de ameliorare continuă şi
încurajând ideile şi participarea tuturor angajaţilor.
Aristotel evidenţia faptul că pentru creaţie sunt necesare atât daruri fi-
reşti, înnăscute (Platon), cât si dobândite - învăţătură, meşteşug -
(Democrit)8.
Nu există creaţie fără competenţă şi fără acumulare de experienţă. De
8
Vasile Virgil Feier, op. cit., p. 18
Managementul resurselor umane
9
Pierre Lebel, op. cit., p. 27
Resursele umane şi creativitatea
10
Idem., p. 23
Resursele umane şi creativitatea
11
Idem,, p. 14
12
H. Jaoui, op. cit., p. 38
Managementul resurselor umane
alte planete.
Fritz Zwicky, inventatorul analizei morfologice - metodă matriceală
foarte utilizată de NASA şi Aerospaţiale - printre altele a descoperit şi de-
scris "les quasars" (astrele cele mai depărtate observate până acum), înainte
ca acest lucru să fie posibil cu ajutorul telescopului.
Dat fiind numărul foarte mare de metode (peste 50), pe lângă acestea
foarte cunoscute vom mai menţiona câteva amintite frecvent de cei ce s-au
ocupat de domeniul creativităţii:
• Tehnica Phillips 66 - dezvoltată de Phillips Donald - se bazează
pe divizarea unui grup de aproximativ 30 de persoane în grupuri de câte 6
pe principiul eterogenităţii (pot fi între 4-6 persoane). După elaborarea de
idei, timp de şase minute, în cadrul fiecărui grup, acestea vor fi expuse de
un reprezentant din partea fiecărui grup într-o reuniune generală ce va dura
două ore. Această tehnică se utilizează atunci când sunt necesare mai multe
puncte de vedere asupra situaţiei, când sunt necesare ierarhizări, enumerări
şi nu sunt stabilite criterii precise.
• Reuniunea Panel se organizează ca un dialog permanent între
două grupuri de persoane (juriul şi auditoriul). Juriul format din 5-7 experţi
propune soluţii şi le argumentează, iar auditoriul pune întrebări, cenzurând
şi evaluând propunerile juriului (de exemplu, consiliile de administraţie şi
personalul întreprinderii).
• Tehnica Delphi constă, în esenţă, în interogarea unui număr mare
de experţi şi specialişti (oameni de ştiinţă, politicieni, ziarişti) referitor la
evenimentele (de natură tehnică, economică, socială, culturală) ce s-ar putea
produce într-o anumită perioadă de timp. Informaţiile furnizate de anchetă
sunt testate şi în final se obţine o imagine asupra viitorului (se utilizează
Managementul resurselor umane
13
Idem, p. 33
Resursele umane şi creativitatea
14
Idem., p. 35
Managementul resurselor umane
S
tatele Unite rămân o excepţie: dialogul între sistemul de educaţie şi
întreprindere este fructuos şi permanent, numeroase centre de la
şcolile primare la universităţi şi nu numai au introdus cursuri de
"gândire creativă" şi numeroase sunt învăţămintele ştiinţifice sau literare
care au o pedagogie ce se apropie şi utilizează instrumente creative.
Consultanţii în creativitate şi inovare sunt numeroşi şi mai degrabă
sunt persoane individuale decât membrii unei echipe sau unui cabinet. Dar
instrumentele de bază sunt adesea banalizate la bagajul normal al unui ma-
nager.
În Europa, Germania şi Anglia s-au dezvoltat programe pedagogice,
Resursele umane şi creativitatea
Răspunsuri corecte
Verificarea cunoştinţelor
din capitolul 14
16. "Un bun şef este pentru colaboratorul său ceea ce este busola
pentru navigator" este un exemplu de:
a) analogie directă c) analogie fantastică
b) analogie simbolică d) analogie funcţională