Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cum Promoveaza Marile Organisme Inter Nation Ale Avortul in Lume

Cum Promoveaza Marile Organisme Inter Nation Ale Avortul in Lume

Ratings: (0)|Views: 15|Likes:
Published by vietas

More info:

Published by: vietas on May 16, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/16/2011

pdf

text

original

 
CUM PROMOVEAZĂ MARILE ORGANISMEINTERNAŢIONALE AVORTUL ÎN LUME
Fragment din volumul „A Way of Life”, publicat de Societatea pentru Protecţia Copiilor Nenăscuţi,Londra, 2002, în curs de apariţie la Editura Provita Media
Naţiunile Unite
Organizaţia Naţiunilor Unite a fost înfiinţată la 24 octombrie 1945, decătre 51 de ţări, inclusiv Regatul Unit al Marii Britanii. În prezent există 189de ţări membre, adică aproape toate ţările din lume.În preambulul la Carta Naţiunilor Unite, documentul care stă la bazaacestei organizaţii, care a fost semnat la 26 iunie 1945, statele membre s-auangajat să urmărească patru scopuri principale. Acestea erau
:
„salvareageneraţiilor succesoare de flagelul războiului; reafirmarea credinţei îndrepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoaneiumane; stabilirea condiţiilor în care justiţia şi respectul faţă de obligaţiile cedecurg din tratate şi alte surse de drept internaţional pot fi păstrate şipromovarea progresului social şi a standardelor mai bune de viaţă în cadrulunor libertăţi mai mari.”
1
Totuşi, este clar că angajamentele pentru respectarea unor asemeneaidei ca „drepturile fundamentale ale omului”, „progresul social” şi „olibertate mai mare”, sunt deschise interpretării conform anumitor agende.Ţările care stabilesc agenda la Naţiunile Unite sunt cele care contribuie cucei mai mulţi bani, cum ar fi Statele Unite şi ţările Uniunii Europene
2
. Şiaceste ţări s-au folosit de Naţiunile Unite pentru a promova un acces mailarg la avort în toată lumea.Politica de avort a fost descrisă ca fiind un imperialism cultural sau alavortului. De exemplu, la închiderea Conferinţei Naţiunilor Unite din 1994,PREP COM3, de la Cairo, un grup de 12 lideri religioşi din Statele Unite autrimis scrisori deschise predintelui Clinton, cerându-i anuleze otelegramă a Departamentului de Stat american prin care toate misiunileconsulare şi diplomatice americane erau sfătuite să exercite presiuni asupraguvernelor străine pentru a susţine angajamentul disponibilităţii mai marila avort în planul de acţiune al Conferinţei. Liderii religioşi au numitaceastă telegramă „un abuz fără precedent asupra corpurilor diplomatice înscopuri politice”
3
. Ei au declarat că ţările asupra cărora Departamentul deStat american a exercitat „presiune în vederea îmbrăţişării de către acesteaa politicii de liberalizare a avortului, adesea cu încălcarea legilor lor proprii,sunt foarte indignate şi o consideră un imperialism cultural.”
4
1
Preambul la Convenţia Naţiunilor Unite; vezi
www.un.org/aboutun/charter/index.html 
2
Nivelul contribuţiei financiare a fiecărei ţări la bugetul ONU se determină în funcţie de produsul naţional brut, cuanumite ajustări. Astfel, în 1999, Statelor Unite li s-a solicitat 25% ( 304.4 milioane $) din bugetul ONU. Primii 10contributori, în 1999 ( inclusiv Marea Britanie, alte 5 ţări din Uniunea Europeană, Japonia, Canada şi Rusia), au plătit 79.56% din bugetul ONU. (site-ul ONU)
3
Federaţia Internaţională pentru Dreptul de Viaţă descria politica Administraţiilor ONU şi SUA la Conferinţa ONUdin 1994 de la Cairo pe populaţie ca „imperialism pro-avort”.
4
 
The New American
, vol. 10, nr. 13, 27 iunie 1994
 
Faptul că Statele Unite au văzut în Naţiunile Unite un mijloc de apromova avortul şi controlul populaţiei în toată lumea a fost ilustrat de aşa-numitul Memorandum Kissinger asupra populaţiei din 1974.Memorandumul 200 de Studii de Securitate Naţională, scris de către Henry Kissinger, sugera că e necesar, în interes strategic, economic şi militar alStatelor Unite să se limiteze creşterea populaţiei din ţările din lumea atreia. În acest scop, raportul propunea un plan de a reduce media familiei în toată lumea la doi copii, până în anul 2000. Totuşi, Statele Unite evitădirect responsabilitatea unui asemenea proiect, dând asigurări că NaţiunileUnite şi instituţiile financiare internaţionale au adoptat politici de controlal populaţiei ca o condiţie a ajutoarelor americane. Raportul chiar sugera căar putea fi necesare „programe obligatorii”. Acest raport a devenit unregulament oficial al politicii externe a Statelor Unite la 26 noiembrie 1975şi de atunci nu a mai fost înlocuit.
5
Conferinţele Naţiunilor Unite
 Agendele pro-avort ale multor ţări occidentale pot fi văzute cel maiclar la conferinţele la scară largă ale Naţiunilor Unite, cum ar fi Conferinţape populaţie de la Cairo, din 1994, Conferinţa de la Beijing privind femeiadin 1995, Conferinţa Cairo+5 din 1999 şi Conferinţa Beijing +5, din 2000.La asemenea conferinţe, se adună diverse organizaţii neguvernamentaleacreditate, care fac lobby la delegaţi ca aceştia să susţină o anumită linie.Problema avortului este pusă invariabil, într-un fel sau altul, indiferent deproblemele principale care se discută.Delegaţii pro-vita şi cei care fac lobby la conferinţele ONU, adesea duclupte grele, deoarece multe din ţările mai bogate impun o agendă pro-avortţărilor mai sărace, iar acestea din urmă se tem să nu piardă pachetele deajutoare. Vaticanul, Sfântul Scaun, care are statut de observator permanentla ONU, joacă un rol important în negocieri. Voturile sunt date după sesiuniepuizante ce durează câte o noapte întreagă.Înainte de 1994, negocierile la conferinţele internaţionale ale ONUerau conduse printr-un consens. Aceasta însemna că dacă mai mult de 2sau 3 ţări se opuneau vreunei clauze, aceasta nu era inclusă în documentulfinal. Regula a fost schimbată la Conferinţa pe populaţie de la Cairo din1994, când, în documentul final, a fost inclus limbajul pro-avort, în ciudaobiecţiilor a 30-40 de ţări. Aceasta s-a întâmplat în mare parte datorităinfluenţei puternice a delegaţiei SUA, condusă de preşedintele Bill Clintonşi deoarece conferinţa a fost prezidată de şeful celei mai mari organizaţii deplanificare din lume International Planned Parenthood Federation (IPPF).Noile reguli au fost menţinute, un an mai târziu, la Conferinţa de la Beijing
5
 
The Interim
, Canada, ianuarie 1999
 
privind femeia, însă, la întâlnirea de revizuire a Conferinţei de la Beijing(Beijing+5) din 2000, s-a produs o reîntoarcere la vechile reguli.Efectul acestor schimbări a permis agendei pro-avort să facă paşiimportanţi deoarece textul documentelor conferinţelor anterioare ale ONUstabilea baza consensului pentru conferiele ulterioare. Exisdecimanevre pro-avort care se impun treptat şi-i pot lua, uneori, pe delegaţiipro-vita pe nepregătite.Una din problemele cu care se confruntă participanţii pro-vita la ONUcare fac lobby este slăbiciunea ţărilor cu tradiţie pro-vita. De exemplu, înciuda faptului că toate ţările Americii de Sud au constituţii pro-vita, mulţidintre delegaţii din America de Sud au adoptat o poziţie pro-avort, înultimii ani, la negocieri.
6
 Mai mult decât atât, ţări din cadrul Uniunii Europene, cum ar fiIrlanda, nu au o voce independentă deoarece ţările UE negociază în bloc. Laconferinţa ONU pe problemele HIV/SIDA, ţinută la New York, în iunie2001, UE, inclusiv Irlanda, a recomandat legalizarea avorturilor „sigure şilegale”. Recunoscând acest lucru era împotriva constituţiei pro-vitairlandeze, dl Tom Hanny, purtător de cuvânt al Departamentului de AfaceriExterne al Irlandei, a explicat: „Noi nu am aprobat directivele. Au existatelemente în cadrul acestor directive cu care Irlanda ar fi avut probleme.Totuşi, totul a fost
à la carte
, te uiţi prin ele şi-ţi alegi ce vrei...” Dl DavidQuinn, editorul ziarului
 Irish Catholic
a subliniat Irlanda nu şi-aexprimat nici o obiecţie la recomandările Uniunii Europene, şi că Irlandagreşeşte, crezând că acestea nu vor avea nici un impact asupra situaţiei eiinterne. El susţine că dacă UE va reuşi să introducă limbajul pro-avort îndreptul internaţional, tribunalele Uniunii Europene vor putea să citezeacest limbaj ca o normă internaţională şi să-l facă obligatoriu în toatestatele membre ale Uniunii Europene.
7
Există multe semne de încurajare că forţele pro-vita sunt în prezent înascendenţă la ONU. Conferinţa Beijing+5 din 2000 a constituit o victoriemajoră, în măsura în care Sanctitatea Sa şi aliaţii Vaticanului au reuşit să blocheze limbajul sus-amintit, care ar fi impus dreptul de acces la avort. Înprezent, există o mai mare vigilenţă din partea mai multor ţări în ceea cepriveşte agenda pro-avort, care se promovează. Cu toate acestea, nu existăloc pentru mari satisfaii. Modul în care sunt negociate documenteleconferinţelor internaţionale ale ONU este incorect în sine. Nu există oevidenţă oficială a procedurilor, iar delegaţii în mod individual pot merge -şi adesea o şi fac - împotriva politicilor guvernului pe care-l reprezintă.
6
La Conferinţa Beijing +5 din 2000, singura ţară din America Latină care a sprijinit poziţia pro-vita a Vaticanului afost Nicaragua.
7
Institutul Catolic pentru Familie şi Drepturile Omului,
 Friday Fax
, vol. 4, nr. 30, 13 iulie 2001

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->