Porumbul ocupa al treilea loc, ca importanta, intre plantele cultivate pe glob.
Aceasta pozitie, din punct de vedere agricol, este motivata printr-o serie de particularitati, astfel:
- prezinta o mare capacitate de productie, cu circa 50% mai ridicata
fata de celelalte cereale;
- are o mare plasticitate ecologica, care ii permite o larga arie de
raspandire, dand recolte mari si relativ constante, mai putin influentate de abaterile climatice;
- este o planta prasitoare, buna premergatoare pentru majoritatea
culturilor;
- suporta monocultura mai multi ani;
- are un coeficient mare de inmultire (150 - 400);
- avand o insamantare mai tarzie in primavara, permite o mai buna
esalonare a lucrarilor agricole;
- cultura este mecanizabila 100%;
- recoltarea se face fara pericol de scuturare;
- valorifica foarte bine ingrasamintele organice si minerale, cat si apa
de irigatie;
- posibilitatile de valorificare a productiei sunt foarte variate.
Din 100 kg boabe se pot obtine: 77 kg faina sau 63 kg amidon, 44 l alcool, 71 kg de glucoza, 1,8 – 2,7 l ulei si 3,6 kg turte (N. ZAMFIRESCU si colab. 1963).
In alimentatia omului din boabele „degerminate”, prin macinare uscata, se
obtin: faina de malai, fulgi de porumb, alimente pentru copii, lapte artificial; prin macinare umeda (bobul cu embrion), se obtin, pe langa produsele enumerate, si un sirop bogat in fructoza (pentru diabetici), bere, inlocuitori pentru cafea, paste pentru glasat, drajeuri, etc. Prin diferite tratamente, dupa macinatul umed, se obtin: amidon, glucoza, dextroza, whisky, gazohol, medicamente.
In furajare porumbul are o valoare nutritiva, de 1,17 - 1,30 unitati nutritive,
la 1 kg boabe.
Din ciocalai se obtin: furfurol, nutreturi pentru rumegatoare, sapunuri,
vitamine, sau sunt folositi drept combustibili.
Panusile se utilizeaza pentru impletituri sau in furajare.
„Tuleii” (tulpinile, cocenii) se utilizeaza ca furaj sau in industria celulozei si
la fabricarea panourilor aglomerate.
Planta intreaga verde se poate utiliza pentru obtinerea unor combustibili
(metanol, etanol) sau se insilozeaza in faza la lapte-ceara a boabelor, cand asigura un furaj deosebit de valoros.
Importanta alimentara si furajera a porumbului este data de urmatoarele
însusiri:
● în alimentatia omului se foloseste sub forma de faina de porumb (malai),
fulgi de porumb, floricele, boabe fierte, etc.;
● în industrie, boabele de porumb constituie materia prima pentru
fabricarea spirtului, amidonului, glucozei si dextrinei; ● continutul ridicat de grasimi (peste 6%) în germenii de porumb face din porumb o planta din care se extrage ulei de foarte buna calitate, folosit în alimentatia dietetica;
● în hrana animalelor porumbul se foloseste sub diferite forme: boabe
concentrate, furaj verde sau însilozat, fân, coceni;
grasimi, 1,5-2% saruri minerale, 65-72% amidon; 1 kg de porumb are 70-80 g proteina digestibila si 1,20-1,30 unitati nutritive;
● deoarece în compozitia proteica a porumbului lipsesc unii aminoacizi
esentiali (triptofanul, lizina), hibrizii creati în ultima perioada poseda o gena care determina sinteza acestor aminoacizi (Opaque-2), iar folosirea acestora în hrana animalelor duce la obtinerea unor rezultate spectaculoase;
● folosirea porumbului pentru siloz, considerat ,,pasunea de iarna” a
animalelor, constituie modul cel mai eficient de hranire a animalelor în perioada de stabulatie, având un grad foarte ridicat de consumabilitate;
● din punct de vedere tehnologic porumbul se poate cultiva ca si cultura
principala sau în cultura succesiva (dubla), dupa plantele ce se recolteaza mai devreme;
● folosirea unor hibrizi cu perioade de vegetatie diferite permite o cultivare
esalonata a porumbului, asigurându-se, astfel, furaje verzi în tot timpul perioadei de vegetatie;
● importanta porumbului se datoreaza si urm&# 19419u2023t 259;toarelor
însusiri agrobiologice si agrotehnice: rezistenta ridicata la seceta si cadere, la unele boli si daunatori, mecanizarea totala a lucrarilor agrotehnice si de recoltare, o buna valorificare a îngrasamintelor organominerale si a apei de irigatie, etc.