IOAN ROBU, Arhiepiscop Mitropolit de Bucureºti:

Postul,
luptã împotriva duhului rãu
ºi timp al împãcãrii
cu Dumnezeu

De Miercurea Cenuºii, când am intrat în Postul Mare, preotul a rostit la Sfânta Liturghie aceastã
rugãciune: „Dã-ne Doamne ca în bãtãlia împotriva duhului rãu sã fim mereu întãriþi prin fapte de pocãinþã”.
Postul este o bãtãlie împotriva duhului rãu. Pentru a ne ajuta sã înþelegem spiritul acestei lupte creºtine,
Biserica – prin preoþii sãi – ne-a pus cenuºã pe cap, spunându-ne cuvântul lui Cristos: „Convertiþi-vã ºi
credeþi în Evanghelie!” (Mc 1, 15), iar la psalmul responsorial ne-a îndemnat sã spunem împreunã
rugãciunea: „Ai milã de noi Doamne, cãci am pãcãtuit!”
A posti înseamnã a asculta de chemarea lui Cristos, care vrea sã-þi schimbe viaþa, lãsându-te luminat
de Evanghelia Sa; înseamnã a-þi recunoaºte pãcatele ºi a implora cât mai des milostivirea lui Dumnezeu.
Împotriva duhului rãu nu putem lupta decât ascultând de cuvântul lui Cristos, recunoscându-ne pãcatele
ºi cerând iertare de la Dumnezeu. Iatã, deci, spiritul acestei lupte creºtine, care se transformã în rãspuns
la îndemnul Apostolului Paul: „Vã implorãm deci în numele lui Cristos: împãcaþi-vã cu Dumnezeu!”
(Cor 5, 20).
Postul este un timp al împãcãrii cu Dumnezeu. Ca sã ne împãcãm cu Dumnezeu ºi pentru a fi întãriþi în
lupta împotriva duhului rãu, trebuie sã facem fapte de pocãinþã.
În Evanghelia cititã la începutul Postului, în Miercurea Cenuºii, Isus ne propune trei fapte de pocãinþã:
pomana, rugãciunea ºi postul. ªi acestea nu oricum, nu de ochii altora, ci cãlãuziþi de aceste cuvinte ale
Mântuitorului: „ªi Tatãl tãu care vede ce faci tu în ascuns, îþi va rãsplãti” (Mt 6, 4). Pomana pe care o dai,
ca sã te întãreascã ºi ca sã aibã valoare de pocãinþã, nu trebuie sã fie cunoscutã de cei din jurul tãu; nu
trebuie sã ºtie ce, cât ºi cui i-ai dat, cât te-a costat, la cât ai renunþat. Pomana adevãratã se face în
ascuns ºi nu din ceea ce-þi prisoseºte, ci din ceea ce-þi este ºi þie necesar: „Tu însã când dai de pomanã,
sã nu ºtie stânga ce face dreapta, pentru ca pomana ta sã fie datã în ascuns” (Mt 6, 3-4).
Rugãciunea se cere fãcutã în acelaºi spirit: „Tu însã când te rogi, intrã în camera ta ºi, închizând uºa,
roagã-te Tatãlui tãu care este în ascuns” (Mt 6, 6). De câte ori în timpul postului, ºi nu numai, camera
noastrã devine loc de rugãciune? Loc de rugãciune ascunsã pentru pãcatele sãvârºite în ascuns sau în
vãzul altora, loc de rugãciune de ispãºire ºi de purificare: „Recunosc fãrãdelegea mea ºi pãcatul meu stã
pururi înaintea mea. Zideºte în mine o inimã curatã, Dumnezeule!” (Ps 50, 5)
„Când postiþi sã nu vã arãtaþi triºti!” (Mt 6, 16) Sã nu te trãdezi în nici un fel când ºi cum posteºti.
Tristeþea stricã valoarea pãcatului. Tu însã când posteºti (când alegi o mâncare mai simplã sau renunþi sã
te saturi, când renunþi la un film, la bãuturã, la þigãri, la petrecere, la discotecã, la un viciu sau obiºnuinþã
de a pãcãtui) „unge-þi capul ºi spalã-þi faþa, ca sã nu arãþi oamenilor cã posteºti”. (Mt 6, 17)
Pomana, rugãciunea ºi postul ne întãresc în lupta împotriva duhului rãu.

Am intrat în post, deci am intrat în bãtãlia dusã împotriva rãului din noi ºi din afara noastrã. Cu cât
vom recunoaºte mai mult pãcatul nostru ºi vom invoca milostivirea lui Dumnezeu, cu atât vom fi mai
tari ºi mai statornici în împãcarea noastrã cu Dumnezeu.
„Dã-ne Doamne ca în bãtãlia împotriva duhului rãu sã fim mereu întãriþi prin fapte de pocãinþã”.

nr. 3/2004 1
 Via Crucis a solidaritãþii
Devoþiunea pentru via crucis în forma actualã, cu 14
staþiuni, a fost rãspânditã în secolul al XVII-lea de cãtre
franciscani, care au fãcut-o cunoscutã mai întâi în Spania,
apoi în Italia.
Izvoarele acestei practici creºtine sunt însã cu mult mai
vechi, ajungând pânã în secolul al IV-lea, când iau amploare
pelerinajele în Þara Sfântã, unde pelerinii reconstituiau
drumul parcurs de Cristos de la pretoriul lui Pilat pânã la
locul unde a fost înmormântat.
În Occident, devoþiunea pentru calea sfintei cruci a înlocuit
pelerinajele în Þara Sfântã, devenite dificil de realizat dupã
anul 1095 când locurile sfinte au intrat sub stãpânirea
musulmanilor.
Rãspândirea devoþiunii în Italia se datoreazã predicilor
Sfântului Leonardo da Porto Maurizio, pentru care staþiunile
cãii crucii erau „instrumente de evanghelizare”, dupã cum le
numea el însuºi.
În anul jubiliar 1750, Leonardo da Porto Maurizio primi din
partea papei Benedict al XIV-lea permisiunea de a institui
staþiunile cãii crucii în Colosseum unde, prin tradiþie, Sfântul
Pãrinte vine în Vinerea Mare pentru a medita calea sfintei cruci.
Fie cã este rostitã la Ierusalim sau la Roma, la Paris sau
la Bucureºti, într-o catedralã, într-o bisericã de cartier sau în-
tr-un sat uitat de lume, calea sfintei cruci are aceeaºi valoare
spiritualã. Papa Benedict al XIII-lea a spus cã cei care fac
aceastã rugãciune pot beneficia de aceleaºi indulgenþe de
care se bucurã pelerinii care merg pe urmele crucii
Mântuitorului în Þara Sfântã.
În acest numãr al revistei vã propunem o via crucis a
solidaritãþii (inspiratã din mesajul Papei Ioan Paul al II-lea,
rostit cu ocazia celei de-a XX-a Zile Mondiale a Pãcii, din 1
ianuarie 1987) pentru ca, înãlþându-ne privirea de la propriile
probleme, sã încercãm sentimentul compasiunii ºi sã ne
rugãm pentru persoane care suferã, chiar dacã sunt
necunoscute nouã ºi aflate la distanþe de zeci, sute sau mii
de kilometri depãrtare.

întâi: Isus este condamnat la moarte

Staþiunea întâi
Doamne, tu ºtiai în acea zi cã ai fost condamnat nu doar din cauza slãbiciunii
ori ignoranþei lui Pilat, ci pentru cã aveau teamã ca nu cumva Tu sã iei puterea
acelora care-ºi fãcuserã din ea unicul scop al vieþii. Acea fricã n-a încetat nici
pânã astãzi: dorinþa de putere, ideologiile, imperialismul, au împãrþit lumea în
sãraci ºi bogaþi, în stãpânitori ºi subjugaþi, în exploatatori ºi exploataþi. În lumea
noastrã, supusã pãcatului, sunt condamnate zilnic la moarte milioane de
persoane din cauza nedreptãþilor sociale.
Ascultã Doamne strigãtul suferinþei acestor oameni ºi nu îngãdui ca
nedreapta condamnare primitã de tine sã se perpetueze în atâþia fraþi ai noºtri.

Staþiunea Staþiunea a treia

a doua
doua:
Isus îºi ia
crucea
Doamne, nu
doar lemnul fãcea
crucea ta atât de grea, cât mai ales
durerile omenirii ºi mai ales ale
sãracilor. Pe umerii tãi porþi povara
sãrãciei fraþilor pe care noi îi numim
flãmânzi, refugiaþi, rãniþi, handicapaþi,
drogaþi, puºcãriaºi, victime ale
rãzboaielor ºi cutremurelor de
pãmânt.
Tu nu-i defineºti, nu-i categoriseºti,
ci îi porþi pe umerii tãi cu iubire
preferenþialã. Pentru tine sunt
persoane sfinte ºi irepetabile.
Doamne, scrie în cartea suferinþei
mele ºi un fragment de solidaritate
cu fraþii condamnaþi la sãrãcie.
treia:
Isus cade întâia oarã
Doamne, cu siguranþã, nu slãbiciunea fizicã te-a fãcut
sã cazi; Tu te clãtinai printre gropile adânci ale umanitãþii,
sãpate de istoria tuturor timpurilor. Azi, nedreptatea
oamenilor a sãpat abisuri de netrecut între Nord ºi Sud, între
Est ºi Vest. Brazde adânci îi separã pe cei cu averi colosale
de mulþimea celor care se aflã la limita supravieþuirii: naþiuni
care au totul ºi popoare care nu au nimic, indivizi care se
îmbuibã ºi creaturi care mor de foame.
Doamne, fã ca durerea mea, aruncatã în acest abis, sã umple mãcar câteva
dintre fisuri.
patra: Isus îºi întâlneºte mama
Staþiunea a patra
Doamne, pe drumul crucii te însoþea iubirea Mamei tale împreunã cu durerea
atâtor mame din lume. ªi astãzi urcã drumul Calvarului mamele
celor uciºi în atentate teroriste, mamele deþinuþilor politici, ale celor
rãpiþi, ale celor condamnaþi la moarte de droguri, de SIDA, mamele
bolnavilor de cancer, ale handicapaþilor, ale ºomerilor...
Doamne, îngãduie sã fie însoþite pe drumul Calvarului de
îndurarea Mamei tale.

2 nr. 3/2004
 cincea: Simon din Cirene îl ajutã pe Isus
Staþiunea a cincea
Doamne, nu i-a fost dat numai lui Simon din Cirene sã ducã pe umeri o cruce care nu era a lui. Cu
surprinzãtoare uºurinþã, þãrile bogate impun celor sãrace crucea înarmãrii. Comerþul internaþional de
arme este pentru atâtea þãri sursã de câºtiguri uriaºe.
Doamne, fã sã se trezeascã conºtiinþa acelora care cumpãrã ºi a acelora care exportã arme. Fã
sã-i apese responsabilitatea ºi vina pentru rãzboaiele lumii.

Staþiunea Staþiunea
a ºasea: a ºaptea
ºaptea:
Veronica Isus cade
ºterge faþa a doua oarã
lui Isus Doamne, crucea aproape cã
te striveºte, urcuºul a devenit atât
Doamne, o femeie a avut milã de suferinþa ta ºi þi-a ºters de greu, încât Tu cazi din nou.
faþa. Veronica este una dintre atâtea femei care au curajul de a Suferinþei tale îi stã alãturi
lãsa totul pentru a-i sluji pe alþii: ajutându-i pe bolnavi, îngrijin- durerea atâtor mame aflate în faþa conflictului dintre viaþã
du-i pe leproºi, asistându-i pe bãtrâni, învãþându-i pe copii, ºi moarte într-o societate în care dominã logica morþii ºi
educându-i pe tineri sau ajutându-i pe emigranþi. legi care permit sacrificarea – prin avort – a atâtor fiinþe
Îþi mulþumesc cã aceste femei existã ºi, unind grijile noastre nevinovate.
lor,, te rog fã sã creascã în noi compasiunea pentru cei
cu ale lor Doamne, fã ca oamenii sã fie ajutaþi sã rezolve
care suferã. problema demograficã în folosul vieþii ºi nu al morþii.

opta: Isus are compasiune pentru femeile care-l plâng

Staþiunea a opta
Doamne, compasiunea pentru femeile care te
jeleau te-a fãcut sã te opreºti din drumul crucii pentru Doamne, te rog, fã ca lumea de azi
a le consola. În lumea de azi sunt atâtea femei care sã restituie demnitatea femeii, iar
trezesc compasiune: acolo unde este sãrãcie, femeia aceasta sã ºtie sã-ºi valorizeze curajul,
suferã consecinþele acesteia, unde sunt prejudecãþi tinereþea, capacitatea de a suferi ºi de
la fel, iar unde dominã consumismul devine un a se dãrui pentru binele altora.
instrument.

Staþiunea Staþiunea
a noua
noua: a zecea
zecea:
Isus cade Isus
a treia este
oarã dezbrãcat
Doamne,
omenirea a pus atâtea obstacole în calea
de haine
mântuirii; supradezvoltarea ºi societatea de Doamne, când þi-au
consum îi exploateazã pe sãraci ºi-i smuls veºmântul au
degradeazã pe bogaþi. Oamenii zilelor fãcut-o în mod brutal. Azi oamenii sunt despuiaþi de drepturile lor în mod rafinat,
noastre continuã sã se afunde orbeºte în folosindu-se metode sofisticate pentru a-i priva de ceea ce li se cuvine în mod
materialismul cras care sufocã aspiraþiile legitim: dreptul la viaþã, libertate, siguranþã, dreptul de a se hrãni, de a se
profunde, generând în schimb însatisfacþii îmbrãca, de a avea o locuinþã ºi un loc de muncã, dreptul la sãnãtate, educaþie,
ºi, paradoxal, sãraci ºi marginalizaþi. dreptul de a se asocia; de a-ºi exprima propriile gânduri, de a-ºi manifesta
Fã-i pe tineri conºtienþi de aceste erori credinþa.
ºi ajutã-i sã gãseascã modele de Te rog, fã ca societatea contemporanã sã punã în practicã Carta
dezvoltare mai drepte ºi mai umane. drepturilor omului.

nr. 3/2004 3
 Staþiunea a unsprezecea
unsprezecea:
Isus este crucificat
Doamne, pe cruce ai suferit nu doar durerea rãnilor fãcute de
cuie, dar ºi durerea omenirii timpului nostru. Marginalizarea fizicã
ºi psihologicã, sãrãcia, iau forme noi ºi diversificate precum lipsa
locurilor de muncã, criza locuinþelor, debitele internaþionale, rãzboiul
rece, înarmarea, terorismul, problema demograficã ºi cea
ecologicã.
Te rog, fã ca oamenii sã-ºi dea seama cât de devastatoare
sunt efectele pierderii simþului mãsurii.

Staþiunea a douãsprezecea
douãsprezecea:
Isus moare pe cruce
Îþi mulþumesc, Doamne! Prin moartea pe cruce pentru
rãscumpãrarea noastrã ai spus în mod definitiv cã tu eºti adevãratul
Dumnezeu. Continuã sã strigi cã tu eºti adevãratul Dumnezeu când
vezi cu câtã încãpãþânare se înalþã astãzi noii idoli: idolul banului,
care-i îmbogãþeºte doar pe unii, sãrãcindu-i în schimb pe alþii; idolul
ideologiilor, care dã putere unora, marginalizându-i în schimb pe alþii;
idolul claselor sociale, care-i separã pe oameni; idolul tehnologiei, care
dã omului iluzia cã se poate mântui de unul singur.
Strigãtului tãu, Doamne, i se alãturã suspinele atâtor oameni care
suferã.

Staþiunea a treisprezecea
treisprezecea:
Isus este coborât de pe cruce
Te adorãm Doamne ºi te binecuvântãm, cãci prin Sfânta
ta Cruce ai rãscumpãrat lumea. Te adorãm ºi te
binecuvântãm pentru miile de misionari rãspândiþi în lumea
întreagã. Uneºte oboseala, bucuria ºi suferinþele acestor
fraþi ºi surori cu sacrificiul tãu. Înlãturã singurãtatea lor ºi
riscurile la care sunt supuºi ºi însoþeºte-i pe drumul pe
care-l au de strãbãtut.
Te rog, fã sã se împlineascã zilnic în inimile lor împãrãþia
pãcii, dreptãþii ºi iubirii adusã de tine pe pãmânt, împãrãþie
pe care misionarii o rãspândesc în lumea întreagã.

Staþiunea a paisprezecea
paisprezecea:
Isus este pus în mormânt
Doamne, mormântul tãu nu este nicidecum concluzia unui
drum, este doar o etapã care-i cheamã pe oameni la un nou
raport cu viaþa: la respectul pentru pãmântul care ne hrãneºte,
la solidaritate între noi, la credinþa cã prin sacrificiul tãu ai
adus lumii mântuirea.
Tu, care ai împlinit gestul suprem de iubire faþã de noi,
ajutã-ne sã putem împlini, la rândul nostru, gesturi de iubire
care sã fie mãrturie pentru credinþa noastrã.

prezentare de
ANCA MÃRTINAª

4 nr. 3/2004
 Muzica în timpul Postului Mare
Instrumentele Dupã o veche tradiþie în
biserica occidentalã, se
muzicale în cadrul recomandã ca începând cu
celebrãrilor liturgice Miercurea Cenuºii ºi pânã la
intonarea imnului Gloria din Vigilia Pascalã, în cadrul
celebrãrilor liturgice sã se þinã cont de caracterul special de
pocãinþã ºi reculegere al Postului Mare. De aceea nu se mai
cântã imnurile liturgice specifice bucuriei (Gloria, Alleluia). Toate
sugereazã cã noi, creºtinii, ne unim în suferinþã cu Cristos care
pãtimeºte ºi – însoþindu-l pe drumul Crucii – dorim sã fim pãrtaºi
cu el la bucuria Învierii. Singura practicã ce a rãmas în Biserica
Romanã este aceea cã orice instrument muzical nu se mai
face auzit în timpul triduum-ului pascal, adicã în cele trei zile
care precedã Duminica Învierii: dupã imnul Gloria din seara
de Joia Sfântã, pânã la imnul Gloria din Vigilia Pascalã, care
proclamã cu solemnitate Învierea lui Cristos.
În Duminica Floriilor ºi în Vinerea Sfântã, Cântarea
odatã cu fixarea ritualului celebrãrii Sfintei
Liturghii, au fost inserate ºi textele sacre ce Pãtimirii
relateazã despre Pãtimirile Domnului. Domnului
Aceste texte sacre au constituit o sursã de Nostru
inspiraþie pentru mulþi creatori de muzicã,
deja din secolul al IV-lea. Evoluþia melodiei Isus Cristos
sacre a Pãtimirilor este extrem de interesantã. Varianta
muzicalã a Pãtimirilor, care mai poate fi auzitã în fiecare an, în
Vinerea Sfântã în Catedrala Sfântul Iosif din Bucureºti (felicit
aceastã iniþiativã de a pãstra o tradiþie de o realã valoare!),
este rodul unei suprapuneri pe textul românesc al cuvintelor
sacre din Sfânta Evanghelie, a unei melodii alcãtuite dupã
principiile pe cât de vechi, pe atât de riguroase ale cântului
gregorian. Este interesant de urmãrit linia melodicã diferitã, în
funcþie de caracterul personajului ce intrã în rol: Isus – un ton
grav, axat pe tronicã; Petru, Iuda, precum ºi alte personaje
individuale – un ton instabil, care parcã sugereazã din melodie
meditaþia, lãsând loc întrebãrilor în inima omului, o melodie
modulatorie, care graviteazã în jurul treptei a V-a; turba –
poporul, mulþimile care cer condamnarea lui Isus la moarte,
utilizeazã o linie melodicã fixatã pe tonica superioarã, cu
inflexiuni în funcþie de text. Cântarea Pãtimirii la ceremoniile
din Vinerea Mare era încredinþatã la început numai diaconului.
Ulterior, rolurile au fost împãrþite ºi laicilor, iar apoi a fost atribuit
corului rolul turba, rolul personajului colectiv. Este minunat a
observa dialogurile prezente în textul sacru, însoþit ºi de
melodie, care – meditate cu credinþã ºi evlavie, ne poartã cu
sufletul - ºi uneori parcã ne poartã chiar în timp ºi spaþiu –
alãturi de Isus care suferã ºi moare pentru noi.
În afarã de cele douã versiuni muzicale
Lucrãri ale Pãtimirii, care pot fi întâlnite în faimosul
muzicale manuscris german Carmina Burana (datând
elaborate din secolul al XIII-lea), primul compozitor
cunoscut ca autor al unei lucrãri muzicale ce
reprezintã Pãtimirile Mântuitorului este Gilles Binchois, un
compozitor originar din Burgundia care a trãit în prima jumãtate
a secolulului al XV-lea. Lucarea sa (compusã în 1438) atribuie
personajului turba un cor polifonic, polifonia vocalã fiind la
modã în vremea aceea. Mai amintim ºi alte nume sonore ale
muzicii culte, care ne ajutã – prin lucrãrile lor muzicale – sã
CANTEMUS DOMINO
meditãm asupra Pãtimirii Domnului: lucrarea lui Jacob Obrecht
(1450-1505) sau compoziþiile unora ca: Jacob Handl, Leonhard
Lehner, Cipriano da Rore (n. 1516), Ludovic Daser, Francisco
Guerrero (1527-1599) sau Tomas Luis da Vittoria (1540-1613), a
cãrui lucrare inspiratã de J. Obrecht a fost atât de apreciatã,
încât a fãcut parte din repertoriul Corului Capelei Sixtine pentru
Sãptãmâna Sfântã. Mai sunt de menþionat ºi trei lucrãri ale
celebrului compozitor Heinrich Schütz, lucrãri scrise fãrã
acompaniament instrumental, care încearcã revenirea la un
stil mai auster. Ca formã muzicalã, celebrele Passiones apar
în Germania secolului al XVII-lea, în care oraºul Hamburg este
martor al apariþiei primelor lucrãri de operã bazate nu doar pe
textul liturgic al Pãtimirilor, ci pe librete noi, care parafrazeazã
textul sacru din Evanghelii. Aceste texte, alcãtuite în rimã, sunt
destinate credincioºilor de largã audienþã. Este cazul libretului
lui Christian Heinrich Postel adoptat de Handel în lucrarea sa
Pãtimirile dupã Sfântul Ioan (1704), ca ºi libretele utilizate de J.
S. Bach în celebrele sale lucrãri – Johannespassion ºi
Matthäuspassion - lucrãri ornate cu unele meditaþii în versuri
asupra principalelor momente din relatarea Pãtimirilor
Domnului.
Mai ales Matthäuspassion este cel mai des
interpretatã în zilele noastre ºi constituie o
Un dar
capodoperã monumentalã a genului. Textul este ceresc
preluat din Evanghelia dupã sfântul Matei, dar ºi dupã un libret
semnat de Christian Friedrich Henrici (Picander). Lucrarea a fost
compusã de Bach în 1729 ºi a fost auzitã pentru prima datã în
SanktThomaskirche din Leipzig în dupã-amiaza de duminicã,
15 aprilie, a aceluiaºi an, chiar sub bagheta marelui compozitor
(275 de ani de la premierã!). Acest gen de lucrãri conferã
importanþã ºi solemnitate primordialã textului, subliniind fiecare
moment cu o muzicã de o remarcabilã fervoare ºi ilustrând
drama prin alternanþa între cele douã coruri ºi ariile vocal-
solistice de mare profunzime. MatthäusPassion, ca ºi celelalte
passiones semnate de Bach (mai ales JohannesPassion) sunt
un adevãrat dar ceresc. Ele pot fi lãsate sã rãsune în inima
noastrã ca o rugã pentru noi ºi pentru toþi cei care – ºi azi –
continuã sã-l facã pe Isus sã sufere prin pãcatele lor.
Ce muzicã Alãturi de marile compoziþii de
geniu amintite, lucrãri menite sã
mai ascultãm conducã direct sufletul nostru la
în Postul Mare? meditarea Pãtimirilor ºi Morþii
Mântuitorului, mai existã multe alte lucrãri care au acelaºi rol ºi
care sunt cu siguranþã rodul colaborãrii dintre harul lui Dumnezeu
ºi geniul uman: diferitele versiuni ale lucrãrilor care amintesc de
durerile Maicii Preacurate (Stabat Mater), precum ºi o gamã
variatã a muzicii instrumentale (din care sã menþionãm doar
coralurile pentru orgã ale aceluiaºi J. S. Bach). Toate acestea au
fost scrise ºi puse la dispoziþia noastrã de atâtea genii din lumea
muzicii, ca sã ne ajute sã meditãm în liniºte interioarã, departe
de zarva unei societãþi consumiste, în capela propriului nostru
suflet, în catedrala inimii noastre, la acele momente dramatice
în care Cristos a suferit ºi a murit din iubire faþã de noi. Cu cât
suntem mai aproape de El în Pãtimire, cu atât va fi mai mare ºi
bucuria Învierii la capãtul celor 40 de zile de Post. Iar muzica
este... ºi rãmâne o posibilitate.
Pr
Pr.. DOMINIC SOARE
nr. 3/2004 5
 ZECE CUVINTE care îþi pot transforma viaþa
Acesta este titlul catehezelor susþinute începând cu
toamna anului trecut, la Institutul Teologic Sfânta Tereza, de
Pãrintele Adolfo Scandurra
Scandurra, cãlugãr carmelitan. În Italia, þara
lui de origine, a lucrat mai alesi cu copiii ºi tinerii, în domeniul
învãþãmântului. În iulie 2000 a venit cu alþi trei confraþi în
România pentru a înfiinþa o mãnãstire ºi o casã de reculegere.
Invitat la revista Principium , editatã de studenþii
Institutului Sfânta Tereza (reporter Maria Carla Graur Graur),
pãrintele Adolfo explicã mai întâi cã a fost inspirat sã aleagã
tema atât de cunoscutã a celor Zece Porunci de întâlnirea cu
don Fabio Rosini, un preot italian care a început aceste
cateheze acum treisprezece ani la Roma.
Pr
Pr.. Adolfo : Am fost impresionat de profunzimea ºi
simplitatea acestui mesaj. Este o nouã evanghelizare sub formã
de catehezã. Vorbind despre cele zece porunci se pot aborda
toate aspectele esenþiale ºi concrete ale vieþii noastre, fãrã nimic
abstract ºi în lumina cuvântului lui Dumnezeu. În sfârºit, am
impresia cã mai ales tinerii ºi adulþii au nevoie de o catehezã
potrivitã cu vârsta lor: au crescut, dar uneori pãtrunderea
existenþialã a credinþei nu a
crescut în mod proporþional.
Prin cele zece cuvinte se
poate vesti „creºtinismul de
bazã” acestor oameni, care
de multe ori au nevoie de a
relua lucrurile de la început
deoarece au fost încercaþi
de viaþã în multe feluri. Sigur,
cu cei care sunt convinºi cã
deja cunosc destul, nu este
mult de fãcut… aceste zece
cuvinte sunt pentru cei care
sunt în cãutare.
– Ca participant fidel la
aceste cursuri, trebuie sã remarc cã acestea nu sunt simple
prelegeri, ci au un caracter interactiv, care dã o notã de
dinamism, atractivitate ºi implicare totodatã a cursanþilor. Îmi
permit sã fac ºi o remarcã personalã de data aceasta, ºi
anume ca nu pot sã nu remarc un ton ºi un limbaj care nu
sunt strict religioase, ci sunt pigmentate cu expresii ºi cuvinte
pline de subînþelesuri proprii vieþii de zi cu zi a persoanelor
laice. Trebuie sã recunosc cã pe mine tocmai acest lucru
m-a atras. Legat de acest lucru, vã rog sã-mi spuneþi ce v-a
determinat sã alegeþi acest tip de abordare în vederea
prezentãrii Decalogului?
Pr
Pr.. Adolfo : Aceste cateheze au scopul de a înmâna
oamenilor „fãclia” cuvântului lui Dumnezeu, în aºa fel ca,
fiecare în mod personal, sã poatã privi evenimentele vieþii
proprii cu ochii credinþei. Nu e vorba de un conþinut „teologic”,
ci de o înþelepciune transmisã prin exemple, pilde, ºi mai ales
prin mãrturia reciprocã. Este semnificativ cã mulþi au venit la
catehezã pentru cã au aflat de aceste întâlniri în mod spontan
de la alþi cursanþi. Nu am fãcut mare publicitate, vestea s-a
dus de la persoanã la persoanã. Limbajul „laic” este o alegere
foarte importantã pentru evanghelizare. Chiar Domnul Nostru
a folosit în mod minunat acest limbaj când vorbea prin
parabole. Oamenii au nevoie de a simþi credinþa aproape de
6 nr. 3/2004
viaþa lor zilnicã, de trãirile care marcheazã profund sufletul.
În sfârºit, este ºi adevãrat cã ºi o glumã poate ajuta buna
dispoziþie pentru ascultare…
– Cât timp va dura cursul?
Pr
Pr.. Adolfo: Este o alegere fermã faptul cã acest curs se va
termina. Scopul nu este de a înfiinþa o nouã miºcare sau un
nou grup. Aceste cateheze sunt o provocare pentru a porni
la drum, pentru a cãuta mai departe în Bisericã o formã stabilã
(parohie, miºcare, grup…) pentru a continua împreunã cu
alþii drumul credinþei. De aceea cursul dureazã cam un an
de zile, plus pauza de varã. Este un itinerar care cuprinde ºi
niºte zile de reculegere ºi un curs de exerciþii spirituale la
sfârºit. Dupã ce am terminat acest ciclu, sper cã voi avea
ocazia de a începe din nou cursul cu alte persoane. Cine
vrea sã participe poate intra chiar în timpul mersului… nu
este interzis. Fac mereu un rezumat la începutul fiecãrei
cateheze. Ne întâlnim în fiecare sâmbãtã la ora 15.00 în sala
24 (etaj II) la Institutul teologic lângã Catedrala Sfântul Iosif.
– ªi acum o întrebare referitoare la conþinutul cursului pe
care îl susþineþi. Ce aþi vrut
sã spuneþi prin afirmaþia:
„Omul cunoaºte Legile
lui Dumnezeu, dar nu
Cuvintele Lui”?
Pr
Pr.. Adolfo : Am fãcut
aceastã afirmaþie când am
prezentat cursul. Decalog,
de fapt, înseamnã „zece
cuvinte” ºi nu „zece legi”. De
multe ori oamenii trãiesc
legea Domnului ca o
exigenþã, o limitã sau o þintã
greu de atins, aºa încât
mulþi uitã cã legea
Domnului este pentru fericirea omului, este drumul vieþii,
adevãrul care ne elibereazã de înºelãciunea celui rãu,
împiedicã moartea sã stãpâneascã asupra vieþii noastre. „Lege”
poate sã aibã pentru unii un semnificat apãsãtor, de aceea
prefer sã folosesc termenul „cuvânt”. Dumnezeu ne-a vorbit ºi
vrea sã vorbeascã cu fiecare dintre noi pentru a ne dezvãlui
înþelepciunea ºi iubirea Sa. Sã nu uitãm cã un cuvânt spus de
o persoanã bine cunoscutã ºi dragã poate sã cearã mai mult
decât o lege ºi obþine mai uºor o ascultare generoasã. Cu greu
ascultãm de Dumnezeu pentru cã nu-L cunoaºtem …
– De ce omul trebuie sã-l caute [mai mult] pe Dumnezeu
în momentele critice ale vieþii lui?
Pr
Pr.. Adolfo : Pentru cã atunci este mai disponibil sã
primeascã, mai deschis la ascultare, mai uºor scapã de
orgoliu ºi de atitudinea de suficienþã care uºor ne stãpânesc
când lucrurile ne merg bine. Dumnezeu nu este un fel de
„asigurare” împotriva lucrurilor negative. El se aratã ca
adevãrat mântuitor când transformã cu iubirea Sa rãul în bine,
când, folosind un material prost („negativul” nostru), reuºeºte
sã facã o capodoperã. Numai din acest motiv omul poate sã
trãiascã liber de orice fricã, fãrã mascã, acceptându-se pe
sine însuºi ºi acceptând pe ceilalþi aºa cum sunt: numai din
acest motiv omul poate sã iubeascã cu adevãrat.
 Sfânta Liturghie
este celebratã
de întreaga comunitate
Împreunã cu episcopul sau preotul, cu toþii suntem implicaþi în celebrarea
euharisticã. Ea ne uneºte în jurul lui Cristos, care se jertfeºte ºi care ne cheamã
sã ne oferim împreunã cu El lui Dumnezeu TTatãl.atãl. Unirea, care se realizeazã între
membrii comunitãþii care celebreazã Euharistia, se concretizeazã în Slujire, atât
în timpul celebrãrii, cât ºi în afara ei, prin deschiderea faþã de aproapele.
La nr.58 din normele liturgice citim
urmãtoarele: “În comunitatea adunatã
pentru Liturghie, fiecare are dreptul ºi
îndatorirea de a participa efectiv, în
moduri diferite, dupã rang ierarhic ºi
funcþie. Toþi, aºadar, fie slujitori, fie
credincioºi, îndeplinindu-ºi funcþia,
trebuie sã facã tot ºi numai ceea ce îi
revine fiecãruia, astfel încât din însãºi
orânduirea celebrãrii sã se arate Biserica
structuratã în ierarhia ºi slujirile sale”
(Liturghierul Roman p. 42). Cu alte cuvinte,
respectând rolul ºi misiunea fiecãruia în
cadrul celebrãrii, Sfânta Liturghie este
celebratã de întreaga comunitate
reunitã, iar toþi membrii ei trebuie sã se
simtã implicaþi în mod activ în Ea.
Capitolul 12 din prima scrisoare a
Sfântului Apostol Paul adresatã
Corintenilor, ne ajutã sã înþelegem, pe
de-o parte, diversitatea darului lui
Dumnezeu oferit spre slujire fiecãrui
membru al comunitãþii, iar pe de altã
parte, valoarea de neînlocuit a fiecãruia,
în cadrul Trupului Mistic al lui Cristos.
Înþelegând logica darului lui Dumnezeu
ºi a valorii pe care o avem în sânul
comunitãþii ne va fi mai uºor sã supunem
convertirii ideea conform cãreia Liturghia
se poate celebra ºi fãrã mine, sau «nu
mã amestec, eu stau cuminte în banca
mea, lasã-i pe alþii sã se implice!».
Participarea activã
a fiecãruia
dã consistenþã
Unitãþii Sfintei Liturghii
Am subliniat în articolul din numãrul
precedent cã Sfânta Liturghie este un
«tot» unitar, în ciuda diferitelor pãrþi
componente ale acesteia. Caracterul
unitar al Sfintei Liturghii, însã, nu poate
sã derive numai din înþelegerea ºi trãirea
în spirit unitar a pãrþilor sale componente.
Unitatea trebuie sã fie datã ºi de
capacitatea de a se simþi o inimã ºi un
cuget a celor care se reunesc pentru
celebrarea Jertfei Sfinte în jurul Altarului.
Spiritul de solidarizare în celebrarea
Jertfei rezultã clar din cuvintele de îndemn
adresate comunitãþii de cãtre celebrantul
principal: “Rugaþi-vã fraþilor, pentru ca
Jertfa mea ºi a voastrã sã fie plãcutã lui
Dumnezeu, Tatãl, Atotputernicul!”
Episcopul este cel care adreseazã
credincioºilor aceste cuvinte, sau, în lipsa
lui, unul din preoþi, colaboratorii sãi, iar
credincioºii, neamul sfânt, poporul
dobândit de Dumnezeu ºi preoþia
împãrãteascã, îi aduce lui Dumnezeu
mulþumire ºi-i oferã Jertfa nepãtatã nu
numai prin mâinile episcopului sau ale
preotului, ci ºi împreunã cu el ºi învaþã
sã se ofere ºi pe ei înºiºi (cf. Liturghierul
Roman, n. 62, p. 43).
Îndemnurile care ne sunt adresate
în continuare la acelaºi nurmãr 62:
comunitatea sã evite orice formã de
individualism sau dezbinare, sã
alcãtuiascã un singur trup, în ascultarea
Cuvântului lui Dumnezeu, în
participarea la rugãciuni ºi la cântare,
în oferirea comunã a Jertfei, în
participarea comunã la Masa
Domnului, în gesturile ºi poziþia pe care
credincioºii le au în comun, toate
acestea trebuie sã constituie o
frumoasã manifestare a unitãþii pe care
o realizeazã comunitatea prin Sfânta
Liturghie. Pentru a nu distruge unitatea
comunitãþii reunite pentru celebrarea
euharisticã sã lãsãm rugãciunile care
ne sunt nouã dragi, (de exemplu
Rozariul), sã le spunem într-un alt
moment ºi nu în timpul celebrãrii.
Spiritul de unitate
euharisticã
ne predispune la slujire
Cei care participã la acelaºi Ospãþ
ºi se împãrtãºesc din aceeaºi Pâine ºi
din acelaºi Potir nu pot sã rãmânã
indiferenþi faþã de ceea ce pot sã ofere
ANUL P
ca slujire în timpul celebrãrii euharistice
ºi nici nu pot sã treacã indiferenþi, dupã
Sfânta Liturghie, pe lângã fratele care
PASTORAL
are nevoie de ajutor.
ASTORAL LUNÃ DE LUNÃ
În primul caz, este vorba de serviciile
pe care ei le pot presta în calitate de
creºtini, de membri ai comunitãþii locale,
în funcþie de talanþii primiþi. De exemplu,
sã proclame Cuvântul lui Dumnezeu
citind una din lecturile propuse pentru
Liturghia la care participã; sã proclame
Psalmul sau sã-l cânte; sã participe la
cântul liturgic alãturi de corul parohial.
Voi putea oare sã fiu zgârcit, sã îngrop,
de fricã sau de jenã, talantul pe care
Dumnezeu mi l-a dat ºi sã nu-i rãspund
cu recunoºtinþã pentru darul pe care mi
l-a fãcut? Din pãcate, unii procedeazã
în acest fel, pretinzând ca pentru aceste
servicii sã fie recompensaþi imediat. În
acest caz, de la Domnul ce rãsplatã mai
aºteaptã?
În cel de-al doilea caz, slujirea
frãþeascã este o consecinþã fireascã a
trãirii spiritului de unire frãþeascã în
Euharistie. Lecþia datã Apostolilor de Isus
la Ultima Cinã este revelatoare în acest
sens. Ne spune Sfântul Evanghelist Ioan
cã: “iubindu-i pe ai sãi care erau în lume,
i-a iubit pânã la sfârºit (…) În timpul cinei
(…) s-a ridicat, ºi-a pus hainele
deoparte ºi, luând un ºtergar, s-a încins.
Apoi a turnat apã într-un vas de spãlat
ºi a început sã spele picioarele
disicipolilor ºi sã le ºteargã cu ºtergarul
cu care era încins” (In 13,1-5). Ucenicilor
nedumeriþi le spune: “dacã eu Domnul
ºi Învãþãtorul, v-am spãlat picioarele, ºi
voi trebuie sã vã spãlaþi picioarele unii
altora” (In 13,14).
Gestul spãlãrii picioarelor este un
gest de slujire. Isus realizeazã acest gest
în atmosfera celebrãrii Cinei. Înþelegem
din gestul lui Isus cã celebrarea
euharisticã trebuie sã ne deschidã
inimile spre slujirea aproapelui, ca efect
al întâlnirii autentice cu Cristos ºi cu
ceilalþi în Euharistie ºi ca o mãrturie clarã
datã despre El înaintea oamenilor.
Deschiderea spre slujire va fi ºi
barometrul care va indica valoarea trãirii
noastre înaintea Domnului: “Adevãr vã
spun: tot ce aþi fãcut unuia dintre fraþii
mei cei mai mici, mie mi-aþi fãcut” (Mt
25,40). Celebrând Euharistia, cu toþii
suntem fraþi. Trãind-o ºi dupã celebrare,
vom vedea în toþi ceilalþi pe Isus care
trebuie slujit.
Pr
Pr.. VENIAMIN AENêOAEI
nr. 3/2004 7
 Arhiepiscop IOAN ROBU
SUFLET TÂNÃR

Biserica Italianã,
un popas spiritual
pentru tineri
Numindu-l pe pãrintele Daniel Bulai paroh la Biserica
Italianã „Preasfântul Mântuitor”, doresc ca aceastã bisericã
din inima Bucureºtiului sã devinã „un popas spiritual” pentru
tineri.
Biserica de pe bulevardul principal al capitalei este
cunoscutã de toþi! În afara ei este „agitaþie”, dar în bisericã
este pace ºi tinerii îºi pot face ordine în suflet! În afara ei este
„zgomot”, dar în bisericã este liniºte ºi tinerii se pot bucura de
odihnã! În afara ei sunt „probleme”, dar în aceastã bisericã
tinerii se pot ruga aºa cum trebuie pentru a afla rãspunsuri la
toate!
Tinerii cautã din toate puterile locuri pentru a se regãsi ºi
pentru a se afla în siguranþã…Tinerii, ajutaþi de credinþã, sperã
într-o realitate mereu nouã, care poate sta de partea lor ºi care
poate fi un sprijin în provocãrile vieþii. Tinerii vor sã descopere
Adevãrul ºi doresc sã-L punã în centrul existenþei lor.
Consider cã Biserica Italianã este la îndemâna oricãrui
tânãr, de oriunde ar fi ºi orice confesiune ar avea, fie cã
studiazã sau cã lucreazã, fie cã este ºomer sau cã este ocolit
de toþi, aici poate gãsi pe Cineva care sã-l îndrume ºi sã-l
ajute sã-ºi gãseascã o orientare în viaþã.
În acest moment se studiazã un program plin de activitãþi
pentru viitor: o Sfântã Liturghie a tineretului în timpul
sãptãmânii cu o catehezã specialã pentru ei; înfiinþarea unui
grup de teatru; promovarea cântecelor tinereºti etc. Însã
gândul meu de bazã rãmâne urmãtorul: aceastã bisericã sã
fie un popas spiritual pentru tineri. Îi rog pe toþi cei care sunt
implicaþi în animarea grupurilor de tineret din arhidiecezã ca
împreunã cu pãrintele Daniel sã facã în aºa fel, încât tinerii
sã descopere drumurile cele mai potrivite pentru ca în acest
„popas spiritual” sã fie la ei acasã.
Noaptea prevesteºte
o nouã zi
Într-o searã primesc un mesaj pe telefonul mobil: “mâine
dimineaþã vreau sã vã fac o vizitã pentru cã trebuie sã discut
cu dumneavoastrã ceva urgent. Sunteþi liber? Vã rog, sã-mi
trimite-þi un mesaj dacã vã pot întâlni!” Rãspunsul meu a
fost: „da, te aºtept joi la ora 9.15”!
Cu zece minute mai devreme de ora fixatã, la biroul
Bisericii Italiene, tânãra emoþionatã dar curajoasã a sosit.
Cu greu a intrat în miezul subiectului! Mai întâi a început sã
gãseascã motivaþii justificatoare pe care le îndrepta spre
grupul din care fãcea parte, deoarece acesta nu se mai ridica
la pretenþiile cerute de ea. ªi mult timp discuþia s-a axat doar
asupra metodelor care lipseau pentru animarea grupului.
Din cuvintele ei am dedus cã subiectul care o apãsa
sufleteºte era de fapt altul. Conversaþia pânã în acel moment
era doar o cale pentru a prinde curaj în abordarea subiectului
care avea sã urmeze.
Vãzând cum stau lucrurile, i-am pus douã întrebãri.
Cunoscând-o bine ºi nemaivãzând-o duminica la bisericã
i-am spus: tu la ce bisericã mergi duminica la Sfânta
Liturghie? Grupul este un loc ce te ajutã sã te simþi bine în
compania altora! Ai ocazia sã dai ceva! Dar din ce ºi de unde
îþi alimentezi tu sufletul pentru a avea putere ºi curaj sã dai
ceea ce tu ai?
Atinsesem problema! Îmi rãspunde: „nu m-am spovedit
de foarte mult timp ºi nu mai cred în spovadã. Am ajuns la
convingerea cã, de micã, biserica mi-a îndoctrinat sufletul
cu învãþãtura ei ºi a reuºit sã mã manipuleze. Cred cã
sinceritatea directã în faþa lui Dumnezeu este cea mai
importantã. Duminica nu mai vin la bisericã pentru cã am
programul foarte încãrcat ºi-mi fac singurã datoria faþã de
suflet”. Sufletul i s-a descãrcat. Ochii au început sã mã
priveascã direct ca ºi cum ar fi aºteptat de la mine o replicã
severã. Am acceptat provocarea ºi am îndreptat automat

8 nr. 3/2004
discuþia cu ajutorul altor întrebãri spre trecutul ei.
Încetul cu încetul am înþeles cum de a ajuns în
aceastã stare. O expresie pe care am reþinut-o din
Pe cuvânt de onoare!
cuvintele ei poate face multã luminã: „bulgãrele de
zãpadã dacã nu este controlat, dacã terenul este în
pantã ºi fãrã denivelãri, pânã la poalele dealului se
face foarte mare”. Aºa s-a întâmplat ºi cu mine… ªi
a adãugat: „o micã neatenþie la timpul potrivit a fãcut
din sufletul meu o prãpastie din care nu mai pot ieºi.
Mai mult, din adâncul prãpãstiei nu pot face nimic
altceva decât sã acuz ºi sã condamn”.
Dupã vreo orã de discuþie nu am ajuns la un
rezultat substanþial. Pentru a mã liniºti cã am fãcut
tot ce mi-a stat în putinþã, i-am spus înainte de a ne
despãrþi: am o rugãminte la tine! Curioasã, m-a
întrebat: „ce rugãminte?”, I-am rãspuns: „te rog,
înainte de a merge acasã, intrã în bisericã ºi stai cât
timp simþi tu în faþa lui Isus rãstignit pe cruce!… S-ar
putea sã-þi spunã ceva!” Nedumeritã, dar cu o
oarecare ruºine, intrã în bisericã. Se aºeazã în Cât de frumos ºi convingãtor sunã aceastã expresie folositã
genunchi în faþa altarului ºi eu mã retrag. Nu ºtiu cât pentru a întãri o afirmaþie sau pentru a garanta respectarea unei
timp a rãmas în bisericã dar vã pot spune, cu acordul promisiuni. Am crezut-o dispãrutã ºi, de aceea, m-am bucurat s-o
ei, cã a doua zi era ziua ei de naºtere, împlinea 22 aud rostitã într-o bisericã, din gura unor copii ºi tineri. Se întâmpla
de ani ºi a fãcut o spovadã care a readus-o pe drumul duminicã, 22 februarie, când zece copii din parohia Adormirea
pãcii ºi al sinceritãþii. Astfel s-a îmbrãcat din nou cu Maicii Domnului (Drumul Taberei) au devenit membrii organizaþiei
haina entuziasmului. naþionale Cercetaºii României, fãcând promisiunea Scout în cadrul
Când am revãzut-o dupã o perioadã de timp, celebrãrii liturgice de la ora 9, în prezenþa pãrintelui paroh Dominic
plinã de curaj ºi de iniþiative, i-am repetat cuvintele Hârja.
de la întâlnirea precedentã: „noaptea nu înseamnã Cei zece noi cercetaºi au primit însemnele ºi cravatele Scout,
doar sfârºitul unei zile dar, de fapt, prevesteºte o zi alãturi de un rozariu care sã le aminteascã de importanþa rugãciunii
nouã!…” în viaþa lor ºi de promisiunile fãcute: de a face tot ce le stã în putinþã
Pr
Pr.. DANIEL BULAI, pentru a-ºi îndeplini datoria faþã de Dumnezeu ºi faþã de þarã; de
responsabil diecezan cu pastoraþia tineretului a-i ajuta pe alþii în orice situaþie ºi de a respecta legea Scout.
Pentru cei care nu ºtiu, Scout-ul este o minunatã ºcoalã a
disciplinei minþii ºi trupului, o ºcoalã a credinþei, onoarei ºi
altruismului. Le urãm noilor cercetaºi sã nu-ºi încalce niciodatã
cuvântul de onoare. (A.M.)

Tu ºi eu
împreunã pentru El

Aceasta a fost tema Festivalului Prieteniei de anul acesta,

organizat de Centrul diecezan pentru pastoraþia tinerilor la Teatrul
Þãndãricã din Bucureºti. Festivalul a avut loc sâmbãtã, 21 februarie
a.c. Detalii în www.tic.ro.

nr. 3/2004 9
 „Dacã nu ai
un bãtrân,
sã-l cumperi !”
Scurt istoric
popeºtean
În anul 1828, în timpul rãzboiului ruso-
turc, circa 20-30 de familii catolice din
unele sate din nordul Bulgariei (Beleni,
Orãºtie, Tranceovita) s-au refugiat pe
moºia boierului Alexandru Condurat,
numit ºi „Popesci”, moºie aflatã lângã
Bucureºti. La acestea s-au adãugat ºi
unele familii din satul Cioplea. Astfel, o
parte dintre bulgari se stabilesc în Banat,
la Vinga, iar alþii pe moºiile de lângã
Bucureºti.
La 16 noiembrie 1928, preotul Gustav
Müller a sãrbãtorit 100 de ani de la
stabilirea în aceste þinuturi a înaintaºilor
actualilor locuitori. Sãrbãtoarea a durat
timp de o sãptãmânã, iar la sfârºit,
poporul a promis în faþa arhiepiscopului
Alexandru Cisar credinþã ºi ascultare
Bisericii Catolice locale. Comunitatea
bulgarilor catolici nu a avut de la început
o bisericã, cronicile vremii amintindu-l pe
pãrintele paroh Necula Penov (1811-1875)
care, cu cei aproape 250 de credincioºi,
construieºte o bisericã din scânduri, lipitã
cu pãmânt ºi acoperitã cu trestie, pentru
a nu mai celebra Sfânta Liturghie într-un
grajd de oi. În 7 iunie 1886, pãrintele paroh
Francisc Paterok (polonez de origine)
începe construcþia unei noi biserici, prin
munca ºi contribuþia credincioºilor,
construcþie ce se va încheia în anul 1893,
când va fi ºi sfinþitã.
Cutremurul din 9 mai 1940 a produs
mari distrugeri: turnul s-a prãbuºit, zidurile
s-au deplasat. Pânã la refacerea bisericii,
Sfintele Liturghii au fost celebrate într-o
baracã de scânduri improvizatã pe un
teren viran de lângã parohie. În 1942,
arhiepiscopul Alexandru Cisar va sfinþi
noul lãcaº. Cutremurul din 1977 va afecta
din nou foarte grav biserica ºi casa
parohialã, ambele fiind refãcute ºi
consolidate de pãrintele Victor Iacobec.
Reconstrucþia s-a fãcut cu sprijinul eroic
al credincioºilor, care au lucrat zi ºi
noapte, de multe ori cu fricã (din pricina
regimului comunist ateu) dar totdeauna
cu încredere în Dumnezeu.

10 nr. 3/2004
 Sfatul bãtrânelor din Popeºti

DIN VIAÞA P
Pe lângã recomandãrile Sfintei Biserici referitoare la Postul Mare, fiecare
comunitate are ºi obiceiurile ei, care, de multe ori, sunt pãstrate cu sfinþenie pentru
cã încãlcarea lor poate atrage descalificarea din partea comunitãþii.
Cu acest gând am ajuns în parohia Popeºti Leordeni, unde am cerut pãstorilor
comunitãþii, pãrintelui paroh Ioan Solomon ºi pãrintelui vicar Petru Cojocaru, sã-mi

PAROHIEI
AROHIEI
recomande câteva persoane mai în vârstã de la care sã aflu care sunt obiceiurile
din bãtrâni referitoare la post. Aºa am ajuns în casa doamnei Maria ªutru (57 de
ani) sau, cum obiºnuiesc sã-i spunã consãtenii, tanti Mica. Gazda mea nu m-a
aºteptat singurã, ci împreunã cu vecina ei Ileana Vincene (60 de ani), iar pe parcursul
discuþiei ni s-au alãturat Maria Mitran (70 de ani) ºi Cãlina Iozu (mama lui tanti
Mica).
Începem sã vorbim despre Miercurea Cenuºii, despre modul în care s-au pregãtit
ºi se pregãtesc popeºtenii pentru post. Voiam sã aflu dacã ºi aici se spãlau vasele
cu cenuºã la intrarea în post, dupã „lãsata secului”. „Nu”, mã asigurã tanti Mica.
„La Popeºti, în Miercurea Cenuºii se mânca pâine cu unturã sau cartofi copþi ºi se
postea aºa cum spune Sfânta Bisericã, adicã se mãnâncã o singurã datã pânã la
sãturare”. Pe parcursul Postului Mare, numai miercurea ºi vinerea se practicã
abstinenþa de la carne, pentru cã, spune mama lui tanti Mica, „doar trupul lui Isus
a fost rãnit”. Acum, se pare cã nu se mai poate fãrã carne. Este adusã în discuþie ºi
noua reglementare a Bisericii, potrivit cãreia se poate mânca în vinerile din timpul
anului carne cu condiþia sã faci o faptã bunã. „Papa Ioan Paul zice cã se poate!
Da, dar el spune pentru cei care nu pot sã rabde sau pentru cei bolnavi!”, zice cu
foc tanti Mica. „Pãrintele Iacobec ne spunea: „când îi post, post sã fie”, continuã
sfatul bãtrânelor. „Sã vorbim mai puþin ºi sã iertãm mai mult”, adaugã „baba” Cãlina.
„Multã lume se împãca ... auzeai despre cutare cã s-a împãcat, ºi cutare s-a
împãcat. Era o obligaþie, o datorie, sã ne împãcãm”, spune ea.
Miercurea ºi vinerea se duceau la Calea Sfintei Cruci. „Sunt unii preoþi care pun
seminariºtii sau ministranþii sã facã Calea Crucii, dar este mai bine dacã se roagã
preotul cu lumea, pentru cã aºa e mai cu evlavie”, se aude o voce hotãrâtã. La un
moment dat „baba” Cãlina pomeneºte în glumã ºi de poreclele pe care le-au primit
interlocutoarele noastre de la sãteni: „corul morþilor” sau „batistuþele” le spun
consãtenii, pentru cã sunt nelipsite de la înmormântãri.
O altã îndatorire din timpul Postului Mare era participarea zilnicã la Sfânta
Liturghie. Pãrinþii, pentru a-i verifica pe copii dacã au fost sau nu la bisericã, îi întrebau
când ajungeau acasã ce a predicat pãrintele, cine au fost ministranþii sau epitropii.
Vã reamintim cã în zilele de 27–29 februarie, imediat dupã intrarea în post,
comunitatea din Popeºti Leordeni a început cele trei zile de misiuni (sau indulgenþe)
þinute de pãrintele predicator Petru Albert. „Predicile ne-au rãscolit puternic”, spune
una dintre „batistuþe”. „Ei, da, parcã te rãscoleºte prea mult”, spune o alta. „Pãi aºa
trebuie, sã te rãscoleascã”, se aude glasul lui tanti Mica.
La terminarea discuþiei noastre, însoþit de „baba” Cãlina ne-am îndreptat spre
Iozu Cervencu, cel despre care pãrintele Petricã îmi spunea: „mergi la tatãl pãrintelui
Cervencu, cã ºtie multe” ºi avea dreptate. Nenea Iozu, de 72 ani, a vorbit despre
zilele de misiuni de pe vremuri spunând cã începeau în duminica de dinaintea
„lãsatei secului” ºi sãtenii o þineau trei zile într-o sãrbãtoare. Despre intrarea în
post îºi aminteºte cum bunica lui, Maria, zicea: „spãlaþi toate vasele de unturã sã
nu rãmânã nimic, nici un fir de unturã pe ele”; la mâncare foloseau în post numai
ulei. Nu se mânca lapte, ouã, brânzã. Asta se întâmpla pânã în anul 1941. Dar
chiar ºi în acele timpuri, cu post aspru, rareori se þinea post negru, îºi aminteºte
nenea Iozu, care-i de pãrere cã poþi recomanda postul negru numai dupã ce l-ai
experimentat pe propria piele. „Astãzi abstinenþa de la carne se þine în multe familii
miercurea ºi vinerea, dar tinerii nici mãcar vinerea nu o mai þin”, spune cu
amãrãciune interlocutorul nostru. „Marea majoritate motiveazã gestul lor spunând
cã papa a dat dezlegare ºi deseori invocã ºi Biblia, spunând: nu ce intrã în gurã
este pãcat, ci ceea ce iese din gurã”. Trag astfel cenuºa pe turta lor, adicã
interpreteazã Scriptura dupã cum le convine.
ªi cu cât stãteam mai mult de vorbã cu simpaticii mei interlocutori, cu atât mai
mult îmi rãsuna în minte proverbul: „Dacã nu ai un bãtrân, sã-l cumperi!”.
Pr
Pr.. LIVIU BÃLêCUÞI

nr. 3/2004 11
 Imaginea din faþa dumneavoastrã, dragi
cititori, nu este o picturã - ºi totuºi este o operã
de artã. Autorul ei ? Însuºi Dumnezeu ! Ceea ce
vedem este una dintre reprezentãrile materialului
nostru genetic, o dispoziþie a DNA-ului în spaþiul
sãu infinitezimal.
Existã însã lucruri ºi mai fascinante cu care
ne încântã descoperirile geneticii. De exemplu,
faptul cã perechea iniþialã unicã - Adam ºi Eva –
ar putea fi “regãsitã” în suita de “evenimente”
petrecute în laboratorul cromozomilor umani,
evenimente perfect analizabile.
Sau cã existã o relaþie între specificitatea
liniilor din palmele noastre ºi cea a propriului
nostru caracter, semn unic, ce începe în
momentul în care nu “mãsurãm” mai mult decât
o fracþiune de milimetru.
Aceste descoperiri, fãcute de geneticianul
Jérôme Lejeune, primul preºedinte al Academiei
Pontificale pentru Viaþã
Viaþã, surprind ºi invitã la alte
Orizonturi
spectaculoase
orizonturi de reflecþie decât cele din spaþiul
mãrunt al obsesiilor zilnice. Orizonturi
spectaculoase, în care tainele vieþii, ce ni se
deschid, cheamã cu atât mai intens la apãrarea
demnitãþii fiinþei umane, în toate stadiile existenþei
sale, din momentul conceperii ºi pânã la
moartea naturalã. În mijlocul disputelor aprinse
ale zilelor noastre pe aceste teme, bioetica, ºtiinþã
de datã recentã ºi de maximã actualitate, este
intens “slujitã” de Academia Pontificalã pentru
Viaþã, aflatã la zece ani de existenþã. Episcopul
Elio Sgreccia, vicepreºedintele acestei instituþii,
autorul unui “Manual de bioeticã”, tradus în mai
multe limbi, printre care ºi în românã (ediþie
apãrutã în anul 2001 la Editura ARCB) este
încrezãtor în faptul cã vocea apãrãtorilor vieþii se
va face auzitã, înþeleasã ºi urmatã, depãºind
“zidul” absurd, construit de civilizaþia morþii, în
experimentele ºi industriile care manipuleazã
viaþa umanã ca pe un simplu obiect.
Mai actualã ca oricând este reflecþia asupra
preþului vieþii, în timpul de pregãtire spiritualã
pentru sãrbãtoarea Învierii !
MARINA FARA
12 nr. 3/2004
Iluminat de învãþãtura Sfântului
Monseniorul Apostol Paul, care dã caritãþii întâietatea
asupra celorlalte virtuþi, el descoperi cã
Ghika - mijlocul cel mai eficace pentru a ajunge
la unitatea creºtinilor era acela de a-i
lumina printr-un orbitor fascicul de iubire
Apostol frãþeascã.
Astfel, înainte de toate, în 1904,
al caritãþii
locuind la Salonic la fratele sãu – consul
general al României – el se consacrã
îngrijirii bolnavilor spitalului condus de
o admirabilã Fiicã a Sfântului Vincenþiu de Paul, Sora Pucci. Revenit la Bucureºti,
el o cheamã acolo pe sora Pucci pentru a întemeia Casa Fiicelor Caritãþii,
devenitã ulterior importantul centru medical de pe ºoseaua Jianu, ocupatã
de comuniºti când guvernul sovietic a desfiinþat comunitatea ºi le-a alungat
pe cãlugãriþe.
Tot în colaborare cu sora Pucci, Prinþul Ghika organizeazã spitalul (lazaret) pentru
victimele holerei, pe durata campaniei militare din iulie 1913, când Bulgaria ataca
pe sârbi ºi pe greci; acest spital a fost înfiinþat datoritã prinþesei Maria, devenitã
reginã a României. Regele Carol I, care nu a decernat nici o decoraþie de rãzboi în
timpul acestei campanii fãrã luptã, a conferit totuºi o singurã decoraþie: lui Vladimir
Ghika, pentru serviciile eminente aduse bolnavilor de holerã.
Pentru a fi mai mult în întregime al lui Dumnezeu ºi al sãracilor sãi, abatele
Ghika renunþã la partea sa din patrimoniul familial. Astfel “degajat”, el se consacrã
neobosit unui apostolat care va scoate puterea miracolelor sale din nimicirea de
sine în slujirea tuturor; catolici ºi ortodocºi, bogaþi sau sãraci, necredincioºi ºi hulitori,
vor fi prietenii lui. Cãtre aceastã perioadã îºi scrie el “Gândurile pentru succesiunea
zilelor”, un fel de testament spiritual care poartã amprenta unei înalte spiritualitãþi.
Umblând în vis ºi realitate, el merge în cãutarea sufletelor celor mai împietrite, a
celor mai încercate, a celor mai pline de noroi, a celor mai neliniºtite, a celor mai
revoltate. [...]
Iubirea lui pentru suflete, setea lui de a le redresa ºi a le conduce la mântuire,
ataºamentul lui de cei nefericiþi sunt atât de intense încât îi vor sugera cea mai
sublimã întreprindere temerarã. [...] El se va instala curând în cartierul Villejuif, în
plinã “zonã roºie” într-o baracã ciudatã; construieºte o capelã comparabilã cu
grajdul din Betleem, în care îl pune pe Cristos la îndemâna unei populaþii care
avea nevoie sã fie evanghelizatã, tot atât de mult ca aceia care, la antipozii
civilizaþiei, încã nu au primit deloc luminile Evangheliei.
În cea mai micã parte a acestei barãci de cale feratã, devenitã locuinþã regalã
pentru Prezenþa Divinã, o scândurã mobilã, fixatã pe perete, îi serveºte drept culcuº;
pentru a-ºi pregãti subzistenþa sãrãcãcioasã, el dispune de un reºou cu petrol...κi
va petrece acolo nopþile cele mai friguroase ale iernii fãrã foc ºi va mãrturisi cu
sinceritate: “Cel mai greu este dimineaþa, sã scot de pe gene gheaþa, pentru a
putea deschide pleoapele...”
Primele contacte aveau sã fie apãsãtoare, bogate în lovituri aspre, dar influenþa
pe care iubirea lui plinã de duioºie, blândeþea lui, eroismul lui le exercitã asupra
sufletelor ºi a inimilor închise, o influenþã devenitã mai sensibilã, mai pãtrunzãtoare,
prin surâsul delicios al unei indulgenþe inepuizabile,.aceastã influenþã opereazã
schimbãri complete, transformãri, metamorfoze ce vor proclama clar atotputernicia
harului:
-“Doamne, dacã Îþi cer uneori un semn sensibil al harului Tãu, nu o fac pentru
a fi mai sigur de Tine, dar pentru a fi mai sigur de mine.”
Binefacerile spirituale ºi materiale curg ºuvoi peste bieþii refugiaþi armeni,
polonezi, italieni, precum ºi peste strângãtorii de petice ºi “bãieþii cei rãi” de care
ajunge sã se facã iubit. [...] El se pierde în Dumnezeu pentru a nu mai îndeplini
decât rolul unui instrument docil în mâinile Creatorului sãu, justificând unul din
“Gândurile” sale:
-“Nu încerca sã faci din tine o capodoperã, ci o unealtã a fericirii”.
(Fragmente din: PIERRE GHERMAN, “Din palat la altar ºi la puºcãrie –
Prinþul Vladimir Ghika”)
 Pãtimire fãrã perdea
înainte de vizionarea peliculei ºi asta pentru cã din film lipseºte
contextul vieþii ºi al învãþãturii lui Isus”, filmul „riscând sã

ÎNDRUMAR MEDIATIC
impresioneze, fãrã a instrui”. Acelaºi critic afirmã, însã, cã
The Passion of the Christ (Pãtimirea lui Cristos) este „nici o scenã din film nu justificã acuza de antisemitism” adusã
recentul ºi mult discutatul film al regizorului american Mel lui Mel Gibson ºi peliculei sale. Dar, în general, în rândul
Gibson care ºi-a propus sã prezinte pe marile ecrane ultimele prelaþilor americani care au vãzut The Passion of the Christ
12 ore ale lui Isus din ziua crucificãrii, mai exact “pãtimirea lui opinia este favorabilã, filmul fiind apreciat ca fiind corect din
Isus Cristos întocmai cum a fost”, dupã cum declarã autorul punct de vedere teologic ºi fidel relatãrilor evanghelice.
peliculei. Filmul – cu o duratã de douã ore ºi ºase minute, din Cât despre pãrerile Papei Ioan Paul al II-lea la adresa
care scena biciuirii lui Isus þine 20 de minute – se bazeazã pe filmului, Sala Stampa a Sfântului Scaun a transmis în data de
evanghelii ºi pe jurnalul cãlugãriþei mistice Anne Catherine 22 ianuarie a.c. un comunicat al directorului acesteia, Joaquin
Emmerich (1774 – 1824). Filmãrile au început la 4 noiembrie Navarro-Valls, în care se spune: „Dupã ce m-am consultat cu
2002 ºi au fost fãcute în sudul Italiei, în localitãþile Matera ºi Secretarul personal al Sfântului Pãrinte E.S. Mons. Stanislaw
Craco (din regiunea Basilicata), pentru scenele de interior Dziwisz, confirm cã Sfântul Pãrinte a avut oportunitatea de a
folosindu-se studiourile din Cinecittà (Roma). viziona filmul The Passion of the Christ . Filmul este o
În The Passion of the Christ evreii vorbesc în limba lor transpunere cinematograficã a faptului istoric al Pãtimirii lui
popularã - aramaica, iar
romanii se exprimã în latina
vulgarã (popularã), Gibson
acceptând cu greu sub-
titrarea filmului, cãci în
concepþia lui “dacã un film
nu este înþeles prin
intermediul imaginilor,
atunci este un eºec total”.
În Miercurea Cenuºii,
filmul a fost proiectat în
douã mii de sãli americane,
în cinci sute de sãli
din Anglia ºi în tot
atâtea cinematografe din
Australia, estimându-se cã
va fi suficientã prima
sãptãmânã de proiecþie
pentru recuperarea celor
25 de milioane de dolari,
adicã suma plãtitã de Icon (propria casã de producþie a lui Isus Cristos, potrivit relatãrii evanghelice. Este un obicei al
Mel Gibson) pentru a realiza The Passion of the Christ. Italienii Sfântului Pãrinte de a nu exprima opinii publice despre opere
vor trebui sã aºtepte Sãptãmâna Mare pentru a vedea filmul, artistice, opinii care sunt mereu deschise diverselor evaluãri
iar francezii ºi spaniolii nu au nici o ºansã de a-l vedea pânã cu caracter estetic”.
în iunie, cât despre noi, sperãm cã nu va trebui sã aºteptãm În unanimitate, actorii distribuiþi în The Passion of the Christ
prea mult. apãrã filmul ºi pe regizorul acestuia. De exemplu, actriþa
româncã de origine evreiascã Maia Morgenstern, despre care
Pro ºi contra criticii spun cã a avut în film o participare excepþionalã în rolul
Pãrerile despre filmul lui Gibson sunt împãrþite. O parte Fecioarei Maria, a afirmat într-un interviu acordat unei
dintre cei care l-au vãzut îl considerã „un triumf al artei ºi al televiziuni americane cã: „Nimeni nu este învinovãþit în film,
nici mãcar Iuda. Este o peliculã foarte filosoficã ºi foarte
credinþei”, alþii s-au exprimat în mod critic chiar înainte de
poeticã, care vorbeºte despre credinþã, speranþã ºi dragoste”.
a-l vedea, etichetându-l ca un film „antisemit ºi care riscã sã
Ca o curiozitate, numele Morgenstern înseamnã în limba
alimenteze ulterior antisemitismul”. În replicã, mulþi critici
germanã Steaua Dimineþii, aºa cum este numitã Sfânta
afirmã cã filmul se limiteazã la a expune evenimentele, fãrã
Fecioarã în Litanie.
intenþia de a culpabiliza pe evreii de atunci pentru moartea
La rândul sãu, Mel Gibson îºi apãrã filmul de acuzele
lui Isus, ºi cu atât mai puþin de a-i învinovãþi pe cei de astãzi.
considerate de el injuste, spunând: „Acest film vrea sã
Pentru unii este un film crud, violent, în care pãtimirile lui Cristos
repropunã mesajul lui Dumnezeu care este Iubire. ªi ce Iubire
au fost propuse într-o manierã mult prea brutalã, alþii au spus
ar mai fi dacã ar vrea sã excludã pe cineva?”
cã este o reprezentare admirabilã a ultimelor ore din viaþa lui
Aºadar, nu ne rãmâne decât sã vedem filmul înainte de
Isus. Nici în mediile eclesiastice pãrerile despre film nu
a-l judeca ºi poate cã, încercând sã transpunem în imagini
concordã în unanimitate. De exemplu, preotul iezuit Richard cuvintele pe care le spunem când ne rugãm Calea Sfintei
Blake, care este ºi critic cinematografic, este de pãrere cã Cruci, scenele pãtimirii lui Isus din filmul lui Gibson nu ni se
dupã vizionarea filmului „spectatorul iese de la cinematograf vor mai pãrea atât de ºocante.
cu acelaºi nivel de cunoºtinþe despre Isus pe care-l avea ANCA MÃRTINAª

nr. 3/2004 13
 “Familie, devino ceea ce eºti!”
UNIVERSUL FFAMILIEI
AMILIEI
O realitate de neînlocuit
Un îndemn, o chemare, un apel, un slogan!? Poate toate
la un loc. “Familie, devino ceea ce eºti!” sunt chiar cuvintele
cu care Pãstorul Bisericii Catolice se adreseazã familiilor
creºtine de pretutindeni în exortaþia apostolicã Familiaris
consortio (nr. 17). Sunt un îndemn ºi o chemare prin care
Sfântul Pãrinte Ioan Paul al II-lea pune în atenþia lumii de astãzi
importanþa instituiþiei familiale. Sunt un apel si un slogan, dar
cu urmãtoarea lãmurire. Un apel prin care se aminteºte cã
familia este o realitate de neînlocuit, un slogan prin care se
recunoaºte cã la temelia Bisericii ºi a societãþii se aflã familia,
loc al unor valori pe care numai ea le
poate pãstra ºi împãrþi. Ca apel deci,
cuvintele nu pot conþine nici pe departe
umbra vreunei disperãri, ceea ce ar fi,
de altfel, contrar spiritului celui care a
început pontificatul sãu cu “Nu vã fie
teamã!”. Ca slogan, ne aflãm departe
de tentaþia oricãrei comercializãri.
Desigur, familia nu poate fi confundatã
cu o agenþie cãreia i se promoveazã
« produsele » fãcându-i-se reclamã.
Valoarea familiei stã în ea însãºi, de
aceea preferãm apelului ºi sloganului,
îndemnul ºi chemarea prin care, de fapt,
Papa invitã familia sã descopere în ea
însãºi rostul fiinþãrii sale. Doar prin
cunoaºterea ºi recunoºterea sensului
sãu interior familia poate sã se
împlineascã în ea însãºi ºi sã devinã un
motor al Bisericii ºi al societãþii.
Familia în România
Schimbãrile la care este supusã
societatea rãmâneascã sunt o
provocare ce atinge tocmai acest sens
interior al vieþii de cãsãtorie ºi de familie. Nu ne propunem ºi
nici nu este competenþa noastrã sã analizãm factorii care le
produc. Ne mulþumim doar sã-i încadrãm în douã categorii
ºi sã-i enumerãm pe cei care, în opinia noastrã, au o pondere
mai însemnatã.
In primul rând amintim categoria persoanelor care au de
înfruntat nesiguranþa zilei de mâine, datoratã în principal
precaritãþii economice de care se leagã implicit ºi creºterea
sãrãciei; goana dupã nou, alimentatã de instanþele mass-
media, ce creazã noi necesitãþi seducãtoare, de multe ori
false, ºi care de cele mai multe ori se îmbinã cu un sentiment
de neputinþã în a le satisface.
Din a doua categorie fac parte acele persoane ce reuºesc
sã se afirme pe plan social ºi sã încropeascã ceva pe plan
economic dar care, confundându-se pânã la identificare cu
“slujba” lor, se supun într-o mare mãsurã riscului de a pierde
esenþialul vieþii. Aºadar, se asistã la împletirea unei
nesiguranþe ºi angoase pentru viitor cu o mentalitate
consumistã, factori ce duc la o îndepãrtare de valorile umane
în general ºi de cele propuse de învãþãtura creºtinã în special.
14 nr. 3/2004
Între douã iubiri
Fãcând o succintã analizã a situaþiei familiei în lumea de
astãzi Sfântul Pãrinte ne spune în Familiaris consortio: “Istoria
nu este un simplu progres necesar spre mai bine, dar o instanþã
de libertate, ba mai mult o luptã între libertãþi opuse între ele;
iar conform cu acea cunoscutã afirmaþie a Sfântului Augustin,
e vorba de un conflict între douã iubiri: iubirea de Dumnezeu
împinsã pânã la dispreþul de sine ºi iubirea de sine împinsã
pânã la dispreþul de Dumnezeu (De Civitate Dei XIV, 28). De
aici rezultã cã doar printr-o educaþie la iubirea ce-ºi aflã
rãdãcinile în credinþã se poate dobândi acea capacitate de a
interpreta “semnele timpurilor” ca
expresie tipicã a acestor douã iubiri”
(FC 6).
Sensul interior al familiei constã în
faptul cã este o “comunitate intimã de
viaþã ºi de iubire” (Gaudium et Spes
48). De aici naºte ºi misiunea familiei:
de a deveni din ce în ce mai mult ceea
ce este: comunitate de viaþã ºi iubire.
În Familiaris consortio misiunea
familiei este desemnatã prin cuvintele:
“a pãzi, a arãta, a comunica iubirea”
(nr. 17). Tocmai în aceastã misiune se
înscrie ºi misterul libertãþii persoanelor
care compun familia. Autenticitatea
libertãþii se verificã în mãsura
respectãrii comuniunii ºi promovãrii ei.
O libertate care neagã misiunea
familiei nu poate fi decât ipocrizie,
deoarece aceasta ar interpreta rolul
sãu doar în funcþie de exigenþe
externe. În cazul în care cineva, de
exemplu, ar pune pe primul loc munca
sau dorinþa de afirmare pe plan
profesional, dorinþa de putere, în detrimentul propriei familii
falseazã sensul propriei libertãþii. Alãturi de acest exemplu,
aº aminti unul care face mãcel în societatea zilelor noastre:
alcoolismul. Refugiul în alcool se constituie nu doar într-o
modalitate de abdicare de la responsabilitãþile zilnice, de
falsã înstrãinare faþã de dificultãþi, dar este un atentat
împotriva comuniunii ºi iubirii.
Sã nu uitãm însã cã, înainte de toate, Dumnezeu însuºi
este iubire (1In 4,16), cã este comuniune de persoane, Tatãl,
Fiul ºi Sfântul Duh, cã omul a fost creat dupã chipul ºi
asemãnarea sa, “bãrbat ºi femeie i-a creat” ( cf. Facerea 1,27).
Prin îndemnul “Familie, devino ceea ce eºti”, Sfântul Pãrinte
învaþã cã modelul iubirii treimice se oglindeºte cel mai bine
în viaþa de familie. Ea este prima instanþã istoricã în care se
revarsã natura intimã a Dumnezeului treimic: comuniunea
de iubire. Iar dacã Dumnezeu se ex-pune în acest fel, asta
înseamnã cã prima ºi cea mai însemnatã misiune a familiei
este tocmai conservarea ºi împãrtãºirea acestei iubiri.
Pr
Pr.. FABIAN MÃRIUT
 “Dupã chipul Sãu i-a creat;
bãrbat ºi femeie i-a creat…”
„ªi a zis Dumnezeu:”
Sã facem om dupã
chipul ºi asemãnarea
Nostrã…”. ªi a fãcut
Dumnezeu pe om dupã
chipul Sãu; dupã chipul
lui Dumnezeu l-a fãcut; a fãcut bãrbat ºi femeie femeie…. ªi
Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: ”Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi
umpleþi pãmântul ºi-l supuneþi…”. ªi a privit Dumnezeu toate
câte a fãcut ºi iatã erau foarte bune”. (Gen 1, 26-31)
Bãrbatul ºi femeia nu au fost creaþi la voia întâmplãrii,
ci cu înþelepciune divinã. Dumnezeu a creat bãrbatul ºi
femeia pentru a-i coopta în planul sãu de creaþie, pentru
a-i face colaboratori la opera Sa. De la început, femeia ºi
bãrbatul au fost creaþi unul pentru celãlalt („ Nu e bine ca
omul sã fie singur”), diferiþi dar egali în demnitate, ºi
complementari. Creându-i bãrbat ºi femeie, Dumnezeu
sãdeºte în natura lor ºi vocaþia la cãsãtorie. Deci, autorul
cãsãtoriei nu este omul, ci Dumnezeu: Comunitatea intimã
de viaþã ºi de iubire conjugalã a fost întemeiatã de Creator
ºi înzestratã de El cu legi proprii. Dumnezeu însuºi este
Autorul Cãsãtoriei (Gaudium et spes, 48).
În Cartea Genezei ni se spune cã ºi la sfârºitul celei
de-a ºasea zile, zi în care a fost creat omul, Dumnezeu îºi
priveºte rodul muncii ºi concluzioneazã: ”…toate erau foarte
bune”.
Tot ceea ce creeazã Dumnezeu în Univers este foarte
bun, dar vine omul nemulþumit de ordinea fireascã stabilitã
de Creator ºi aduce câteva „amendamente” care, crede el,
îl avantajeazã. Sau, ºi mai rãu, nu mai þine deloc seama de
aceastã ordine. ªi astfel, anormalul devine normal ºi nu
mai deranjeazã pe nimeni.
ªi totuºi deranjeazã când afli cã uniunile dintre
homosexuali sunt recunoscute drept cãsãtorii. ªi te superi
ºi mai tare când vezi cã membrii unui astfel de cuplu pot fi
„mamã ºi tatã”. Imaginile de la oficierea aºa-ziselor
cãsãtorii dintre homosexuali aduceau în prim plan doi
proaspãt cãsãtoriþi (doi bãrbaþi), fiecare dintre ei având în
braþe câte un bebeluº. Este o atitudine strigãtoare la cer!
Cum poate un copil pentru care dragostea de mamã este
la fel de trebuincioasã ca aerul pe care-l respirã, sã trãiascã
ºi sã se dezvolte normal într-o astfel de familie?! Cum poate
societatea mileniului al III-lea, care se bucurã de cele mai
avansate ºi sofisticate descoperiri ale tehnicii, sã priveascã
indiferent sau sã accepte astfel de anomalii, astfel de gesturi
care sunt împotriva naturii umane ºi devieri de la ordinea
fireascã a lucrurilor?
Copilul este rodul iubirii dintre soþ ºi soþie, este rezultatul
dãruirii reciproce a bãrbatului ºi a femeii. Dumnezeu a
binecuvântat prima familie umanã, pe Adam ºi Eva, cu
aceste cuvinte: ”Creºteþi ºi vã înmulþiþi ºi umpleþi pãmântul”.
De aceea, numai cãsãtoria sacramentalã dintre bãrbat ºi
femeie oferã spaþiul potrivit naºterii ºi creºterii copiilor: „ În
sânul familiei, pãrinþii sunt pentru copiii lor, prin cuvânt ºi
exemplu, primii vestitori ai credinþei…Cãminul este, astfel,
prima ºcoalã de viaþã creºtinã…”. (CBC)
Homosexualitatea presupune o atracþie anormalã cãtre
o persoanã de acelaºi sex. Tendinþele ºi actele
homosexuale sunt nenaturale ºi dezordonate.
Homosexualitatea, stimularea ºi practicarea acestor
tendinþe au fost întotdeauna considerate o dezordine
imputabilã:” De se va culca cineva cu bãrbat ca ºi cu o
femeie, amândoi au fãcut nelegiuire ºi sã fie omorâþi, cã
sângele lor asupra lor este” (Lev.20,13).
Homosexualitatea este un fenomen a cãrui existenþã
nu poate fi ignoratã ºi nici nu poate fi aprobatã. Nu judecãm
pe nimeni ºi nu criticãm, pentru cã nu este nici dorinþa nici
scopul nostru. Ne gândim doar încotro se îndreaptã
omenirea dacã o deviaþie sexualã este ridicatã la rang de
cãsãtorie? Ne întrebãm care este viitorul copiilor noºtri în-
tr-o societate care sfideazã ordinea lãsatã de Dumnezeu?
Ne întrebãm ce se va alege de societatea care denatureazã
imaginea familiei, celula originarã a oricãrei societãþi?
La noi nu se oficiazã ºi nu se recunosc drept cãsãtorii
uniunile dintre homosexuali. Dar dacã acceptarea þãrii
noastre în diferite organisme internaþionale va depinde de
aprobarea unei legi favorabile acestui fenomen, cine ºtie…?
Ceea ce rãmâne de fãcut în faþa acestei anomalii care
tinde sã devinã stare de normalitate este sã dãm exemple.
Exemple de familii creºtine cu viaþã creºtinã. Exemple de
trãire autenticã a cãsãtoriei ºi a vieþii de familie, aºa cum a
fost orânduitã de Dumnezeu. Exemple de bãrbaþi ºi femei
care au descoperit prin cãsãtorie ºi familie vocaþia lor
umanã ºi creºtinã, dimensiunea „omului interior”.
CRISTINA SOICAN
Dezbatere
Nu! toxicomaniei
Duminicã, 29 februarie, la parohia Adormirea Maicii
Domnului din cartierul Drumul Taberei a avut loc o
dezbatere pluridisciplinarã cu tema Toxicomania – reverie
ºi extaz în cadrul cãreia s-a discutat despre cauzele ºi
efectele ucigãtoare ale consumului de droguri, aceastã
obiºnuinþã morbidã în capcana cãreia cad din ce în ce
mai mulþi tineri. Moderatoarea dialogului a fost doamna
doctor Rodica Bacruban, cãreia i s-a alãturat juristul Licã
Butiuc ºi studenta la psihologie Mihaela Trancioveanu.
La dialog au participat peste 50 de tineri interesaþi de
alarmanta problemã a consumului de droguri cu care se
confruntã mulþi de vârsta lor, iar speranþa iniþiatorilor
dezbaterii este de a-i face pe participanþi mesageri ai
luptei antidrog. (A.M.)
nr. 3/2004 15
 Hranã caldã
SOCIAL

pentru vârstnici
Într-o dupã-amiazã a lunii decembrie 2003 în care
Domnul cernea peste noi hlamida albã de zãpadã am purtat
o discuþie amicalã cu un suflet nobil cu minte de întreprinzãtor
(Dl. Traian Despa), în compania altui suflet nobil, caritabil, acela
al unei surori din Congregaþia „Surorile caritãþii” – Scoþia (Sr.
Mary Aloysius) , despre dificultãþile cu care se confruntã
persoanele vârstnice din Parohia „Sfânta Tereza a Pruncului
Isus” din Bucureºti.
În noi s-a nãscut dorinþa de a vedea la faþa locului care
sunt nevoile pe care le exprimã individual aceste persoane.
Aceste fiinþe par a nu mai avea puterea de a se bucura de
frumuseþea anotimpului pe care-l traversãm; peste ele „cerne”
cu probleme legate de acele trebuinþe care, dacã nu sunt
satisfãcute mult timp, pun în pericol viaþa (nevoia de hranã,
nevoia de medicamente, ....).
Societatea actualã pare sã fi uitat de conceptul de
siguranþã socialã.
Astfel, a apãrut ideea conceperii unui proiect care sã
compenseze aceastã indiferenþã faþã de o categorie socialã
care nu prezintã interes pentru cã nu mai îndeplineºte
condiþia de eficienþã.
Prima urgenþã am considerat a fi aceea de a oferi zilnic
vârstnicilor hranã caldã. Pentru început, vor beneficia 6
persoane, urmând ca, în timp, numãrul acestora sã creascã.
Pentru aceasta a fost contactatã firma specializatã în cattering
(prepararea ºi distribuirea la domiciliu a hranei) condusã de
Dl. Taºbac Doru. Domnia sa a ales ca distribuitori douã
persoane (Dl.Deleanu ªtefãniþã ºi Dl. Iliuþã Marian) care prin
modul lor plin de solicitudine de a-ºi îndeplini atribuþiile aduc
o pãrticicã din cãldura sufletului lor în casele „în care s-a
instalat singurãtatea”.
În aceastã manierã am definit obiectivul proiectului ce a
primit denumirea „Cattering pentru vârstnici”.
Scopul am dorit sã fie mult mai profund: sã redãm acestor
persoane demnitatea umanã, fãcându-le sã se simtã
apreciate.
Am împãrtãºit aceastã idee preoþilor care ne-au încurajat
ºi ne-au susþinut doleanþa de a implica tinerii în concretizarea
proiectului.
Opt tineri entuziaºti, plini de dorinþa de a readuce lumina
ºi zâmbetul pe chipurile brãzdate de suferinþã, au acceptat
sã ofere câteva ore din timpul lor.
Comoara de înþelepciune ºi umanitate a celor 6
persoane vârstnice incluse în aceastã acþiune este primitã
cu bucurie de fiecare tânãr, rolul acestora din urmã fiind
acela de a fi „antenele de recepþie” ale serviciului social
parohial care doreºte, prin ceea ce face, sã fie mesager al
speranþei.
Sensibilitatea cu care tinerii ne destãinuie maniera în care
se raporteazã la acest proiect, este o dovadã a faptului cã ei
se cãlãuzesc în trãirea lor dupã gândul:
„încercaþi sã faceþi pe cineva fericit ºi veþi fi mai fericit decât
el.”
De multe ori ne temem de oameni, ne temem sã
acþionãm, sã vorbim, sã ne dedicãm acelor lucruri care
fac sufletul sã tresalte de bucurie. Întãriþi de mica noastrã
experienþã dobânditã pe parcursul vieþii, am hotãrât sã
facem lucruri folositoare celorlalþi. (Cristina P )
Avem datoria moralã de a-i ajuta pe cei din jurul
nostru care se aflã în imposibilitatea de a se descurca
singuri. (Cristina T )
„Sã-þi iubeºti aproapele ca pe tine însuþi” este porunca
lui Dumnezeu care ne-a impulsionat sã privim cu ochii
credinþei persoanele care, deºi ajunse la senectute, au
un mare dor de viaþã ºi mult entuziasm. (Cristina P )
Nu tratãm niciodatã persoanele la care mergem ca
pe niºte bãtrâni bolnavi ºi singuri, care nu fac altceva
decât sã se plângã, sau ca pe niºte strãini. Îi privim cu
multã admiraþie ºi iubire, conºtienþi fiind cã sunt
adevãrate exemple de viaþã demne de urmat.
(Alexandra )
Ne place sã le spunem câte o vorbã bunã, sã-i
încurajãm, pentru ca timpul sã nu li se mai parã atât de
lung ºi de greu. (Gabriela )
De câte ori mergem în vizitã, vedem ºi simþim în
acelaºi moment, bucuria ºi nerãbdarea cu care aºteaptã
sã ne deschidã uºa. (Tony )
„Pentru noi, voi sunteþi niºte îngeri trimiºi de
Dumnezeu”, ne-a mãrturisit o doamnã în vârstã ºi
simpaticã. (Simona )
Viaþa înseamnã un drum lung, viaþa înseamnã a
cãuta, a înþelege, a ajuta pe cel de lângã tine pentru cã
A IUBI înseamnã A TRÃI. (Veronica )
Îi mulþumim lui Dumnezeu cã prin acest proiect ne-
am regãsit rolul de creºtini ºi de oameni pe acest
pãmânt. (Alexandra )
Ne rugãm ca Dumnezeu sã le dea binefãcãtorilor
multã sãnãtate ºi încrederea într-o colaborare lungã ºi
frumoasã. (Tony )
Aºa sã ne ajute Dumnezeu!
A consemnat
asistent social RITA TUDOR
RITA

16 nr. 3/2004
 Sfântul Iosif
Patronul Bisericii Universale
Patronul Catedralei
Arhidiecezei de Bucureºti
Mi-a rãmas imprimatã în memorie
imaginea copilului Isus, din filmul
regizorului Franco Zefirelli, care se urcã
pe o scarã înaltã spre a cuceri infinitul,
sub zâmbetul lui Iosif care îl încurajeazã.
Am putea spune cã aceastã scarã
simbolizeazã Sfânta Bisericã, ce ne înalþã
spre Dumnezeu. Lucrãtorul acestei scãri
este Sfântul Iosif care ne încurajeazã ºi
pe noi sã urcãm tot mai sus, pânã la
Dumnezeu.
Sfântul Iosif, capul Sfintei Familii, este
un muncitor, un meºteºugar al satului
Nazaret. El construia
instrumente din lemn ºi
fier, mobilã ºi obiecte de
uz casnic. Era deci un
meºteºugar al localitãþii,
un om cu mâinile
bãtãtorite ºi aspre, un
nazarinean cu o viaþã
simplã, tainicã ºi chiar
durã, deºi era
descendent din David,
deci de stirpe regeascã.
Regele David, care în
definitiv a fost pãstor, se
gãsea la rãdãcina
arborelui genealogic în
vârful cãruia se afla muncitorul Iosif. Un
muncitor care nu se ruºina de condiþia
sa, pentru cã putea fi din stirpe regeascã
ºi muncitor bun, în acelaºi timp fãrã sã
se simtã decãzut sau umilit.
Ca lemnar, Iosif l-a educat pe Isus la
muncã, învãþându-l propria meserie:
maestru pentru fiul adoptiv, aºa încât,
Isus, venind la Nazaret, într-o sâmbãtã,
sã înveþe în Sinagoga din localitatea sa,
toþi au rãmas uimiþi ºi spuneau: „De unde
ºtie aceste lucruri? Cine i-a dat atâta
înþelepciune? ªi cum de poate face
minuni cu mâinile sale? Nu este acesta
lemnarul, fiul lemnarului Iosif?” (Mc 6, 2-
3). ªi aveau dreptate, pentru cã Iosif
dãduse mâinilor lui Isus capacitatea de
a munci, nu de a face minuni. Cu
siguranþã, Iosif este personajul cel mai
tãcut din Evanghelie. Nici un evanghelist
nu citeazã vreun cuvânt de al sãu. El tace
mereu ºi ascultã, de aceea cunoaºte
voinþa Cerului. Dacã este cazul, Maria
vorbeºte ºi pentru el, numindu-l cu
respect, ca atunci când l-au cãutat cu
îngrijorare pe fiul dispãrut: „Iatã, tatãl tãu
ºi cu mine, foarte îngrijoraþi, te-am cãutat”
(Lc 2, 48). Tatãl întâi, pentru cã el
reprezintã autoritatea. Iosif este mereu
capul Sfintei Familii. Un tatã care nu are
nevoie sã vorbeascã pentru a fi preþuit, Remember
care nu are nevoie sã se impunã pentru JOSEF
GERSTENENGST
a fi ascultat. Este suficient exemplul pe
care îl dã: al corectitudinii, al fidelitãþii faþã
Festival
de Cuvântul lui Dumnezeu, al ascultãrii
faþã de sfaturile Îngerilor.
Un om drept. Iatã definiþia lui Iosif,
lemnarul din Nazaret.
Dar ce exemplu internaþional
minunat de om drept a
gãsit Dumnezeu în acest
muncitor, dacã l-a dat ca
de orgã
tatã ºi pãzitor al lui Isus, Cu ocazia împlinirii a 50 de ani de
ºi ca învãþãtor al vieþii în la înfiinþarea catedrei de orgã din cadrul
anii de tinereþe! Ce Conservatorului din Bucureºti, în
bogãþie de virtuþi trebuia perioada 17-30 aprilie va avea loc un
sã aibã acest om tãcut festival de orgã organizat de
ºi harnic pentru a fi Universitatea Naþionalã de Muzicã,
logodnicul Neprihãnitei, Arhiepiscopia Romano - Catolicã de
soþul Fecioarei ºi sprijinul Bucureºti, Parohia „Sfântul Iosif”,
Mamei lui Dumnezeu! Filarmonica „G. Enescu”,
Evangheliile cano- Radiodifuziunea Românã, cu
nice nu-i aduc lui Iosif colaborarea bisericilor: Luteranã,
nici un elogiu deosebit. Cea mai mare „Sfânta Cruce” ºi Biserica Francezã.Vor
laudã este subînþeleasã de îndatoririle participa profesori ºi absolvenþi ai secþiei
încredinþate lui. Tradiþia popularã îl de orgã, precum ºi invitaþi din
imagineazã pe Iosif întrecându-se cu strãinãtate. Programul manifestãrilor va
alþi tineri din localitate pentru a obþine fi publicat în prima sãptãmânã din luna
mâna Fecioarei. El este ales pentru cã aprilie.
în mâinile sale bãtãtorite de muncitor
onest a înflorit toiagul, care la ceilalþi
aspiranþi rãmâne uscat ºi gol. Episodul
are o semnificaþie simbolicã, nu numai
poeticã, ci misticã, pentru cã Sfântul Iosif
reprezintã astfel pe omul drept,
muncitorul onest care se deschide docil
harului. Este vechiul trunchi al familiei
regale, pe care înfloreºte în tãcere prima
floare a virtuþilor, soarele Mântuirii. Nici
o coroanã de rege, nici un baston de
conducãtor, nu pot egala acest toiag
care a înflorit în mâinile bãtãtorite ale Revista Actualitatea
lemnarului onest din Nazaret, ales de Creºtinã le ureazã tuturor
Dumnezeu ca soþ al Fecioarei
Neprihãnite ºi ca pãzitor al Fiului sãu Iosifilor ºi Iosefinelor
dumnezeiesc. LA MULÞI ANI!
Pr
Pr.. IOSIF COBZARU
nr. 3/2004 17
 ªTIRI Prelucrate de EUSEBIU PÎRÞAC

Misiuni la parohia Sfânta Tereza

Credincioºii romano-catolici au început Postul Mare, timp de convertire
ºi de pregãtire pentru sãrbãtoarea Învierii Domnului nostru Isus Cristos.
Anul acesta, credincioºii parohiei Sfânta Tereza din Bucureºti au ales un
mod special pentru a începe Postul Mare. Înainte de a intra în acest timp
ei au meditat câteva zile în mod deosebit la relaþia personalã cu
Dumnezeu ºi la modul în care aceasta se verificã în viaþa lor. In zilele de
20-23 februarie, prin celebrãri deosebite, liturghii solemne ºi predici cu
un caracter specific postului, credincioºii s-au pregãtit pentru acest timp
sfânt, pentru a-l trãi mai bine. Aceste celebrãri poarta numele de misiuni
populare ºi de obicei durata lor este de trei zile. Pãrintele paroh al bisericii
Bãrãþia din Bucureºti, Alois Ilieº, a fost predicatorul principal la misiunile
de la parohia Sfânta Tereza.

La Craiova Colegiul Noua Europã , cu

spijinul Fundaþiei Anonimul , a
Eveniment
Episcopul auxiliar de Bucureºti, Cornel Damian, a dat
curs invitaþiei de a participa în perioada 29 februarie - 1
lansat în ziua de 20 februarie
2004 la ora 18.00, la Clubul
editorial
martie, în oraºul Craiova, la seminarul cu tema Rolul Prometheus , primul volum al
Creºtinului în Societate, organizat de cãtre parohia romano- Septuagintei care „s-a nãscut
catolicã în colaborare cu: ªcoala postlicealã teologico- dintr-un acord laic alãturi ºi
sanitarã romano-catolicã Sfântul Iosif, Centrul European împreunã cu Biserica”, dupã cum
pentru Formarea Muncitorilor Creºtini (EZA) din Luxemburg, spunea la deschiderea prezentãrii
Fundaþia Robert Schuman din Luxemburg, Movimento Andrei Pleºu, semnatarul
Cristiano Lavoratori (MCL) din Italia, Komitee für Nothilfe Cuvântului Înainte al ediþiei.
Limburg e.V. din Germania, Asociaþia San Nicolaus din Cartea conþine traducerea din
România. Din programul primei zile a vizitei amintim: limba greacã a primelor cinci cãrþi
din Biblie, Pentateuhul: Genezã,
Exodul, Leviticul , Numerii ,
Deuteronomul, cu un bogat bagaj
de note patristice, filologice,
teologice ºi istorice. Grupul de
traducãtori este coordonat de Cristian Bãdiliþã, Francisca
Bãltãceanu, Monica Broºteanu, Dan Sluºanschi ºi pr. Ioan-
Florin Florescu. La evenimentul „intim, dar generos”, onorat
de prezenþa Arhiepiscopului Dr. Ioan Robu, au participat
oameni de culturã, preoþi romano-catolici ºi ortodocºi, alte
persoane consacrate ºi laici. Cristian Bãdiliþã, coordonatorul
principal al grupului de lucru, a promis în cuvântul sãu apariþia
celui de-al doilea volum în toamna acestui an.

celebrarea unei liturghiei solemne la biserica romano-

catolicã Toþi Sfinþii, o discuþie liberã cu tinerii parohiei asupra
implicãrii creºtinului în societate, o scurtã întrevedere cu Înalt
Preasfinþia Sa Teofan, arhiepiscop al Craiovei ºi mitropolit
al Olteniei ºi o vizitã la un centru de zi pentru copii autiºti. În
a doua zi a vizitei, Preasfinþitul Cornel Damian a avut rolul
de a modera prima parte a seminarului, prezentând pe
scurt vocaþia ºi misiunea unui creºtin în societate, propusã
de scrisoarea apostolicã Cristi Fideis Laici. A doua parte a
seminarului a fost moderatã de Francesco Mattivi de la
Crucea Roºie Italianã (Bolzano) care a fãcut o sintezã asupra
metodelor de resuscitare ºi de acordarea a primului ajutor
la locul accidentului.
Opere Pe 21 februarie a.c. a avut loc
întâlnirea membrilor Asociaþiei Sfântul
de caritate Vincenþiu de Paul – Conferinþa Sfânta
Maria , iar pe 22 februarie s-a
desfãºurat la Biserica Sfânta Cruce
acþiunea Cafeluþa de dimineaþã . Scopul
vincenþinilor din Bucureºti este educaþia
religioasã ºi ajutorarea persoanelor
aflate în dificultate, ne informeazã
preºedinta asociaþiei Dr. Cornelia Zita
Dragoste, care ne-a pus la dispoziþie
programul activitãþilor vincenþiene pentru
anul în curs. Noi le dorim multã rodnicie
în activitãþile lor!

18 nr. 3/2004
 O nouã Cale
O nouã Cale de Chiara Lubich este cartea lansatã de Miºcarea
Focolarelor Opera Mariei în sala festivã a Institutului Teologic Romano-Catolic
Sfânta Tereza, în ziua de marþi, 24 februarie 2004. La eveniment, care s-a
bucurat de o participare laicã numeroasã, au fost prezenþi ºi preoþi romano-
catolici, ortodocºi ºi ai altor confesiuni, oameni de culturã. Manifestarea a
fost deschisã de Înaltpreasfinþiul Dr. Ioan Robu, care a urat bun venit tuturor
participanþilor ºi a caracterizat cartea drept un exemplu de spiritualitate, o
faþetã a entuziasmului ºi a pasiunii pentru trãirea evangheliei, ce apare în
toate operele autoarei. Din program menþionez: o scurtã proiecþie video,
care a evidenþiat necesitatea pãcii, unitãþii ºi a iubirii, într-o lume caracterizatã de individualism ºi egoism; o prezentare a cãrþii
fãcutã de Arhiepiscopul Jean Claude Périsset, Nunþiu Apostolic în România, de Monseniorul Cornel Damian, Episcop Auxiliar
de Bucureºti ºi de profesoara Mihaela Voicu, autoarea traducerii. S-a evidenþiat, printre altele, actualitatea mesajului cãrþii, în
contextul ultimelor documente ale Sfântului Pãrinte Papa Ioan Paul al II-lea. A urmat un moment muzical, Ave Maria de
Schubert, susþinut de soprana Rodica Crenciu, acompaniatã la pian de profesorul Marcel Costea. Actorul Eusebiu ªtefãnescu
a citit o meditaþie a Chiarei Lubich. Au adus mãrturii doi dintre cei mai vechi membri focolari, doamna Valeria Ronchetti ºi
Domnul Giuseppe di Giacomo, colaboratori ai Chiarei Lubich pentru Europa de Est. Manifestarea s-a încheiat cu un cântec
susþinut de corul tinerilor focolari dupã care toþi participanþii au fost invitaþi la o recepþie.
Cartea lansatã ca ºi alte opere scrise de Chiara Lubich se pot procura de la Librãria Sfântul Iosif.

A trecut
la Domnul... Centrul de Comunicaþii Sociale
al Arhiepiscopiei Romano-Catolice
“Eu o voi atrage ºi o voi duce în pustiu ºi voi de Bucureºti
vorbi inimii ei. Acolo ea va fi voioasã ºi va cânta Pr. Francisc Ungureanu, Pr. Liviu Bãlãºcuþi,
ca în vremea tinereþii ei”(Os 2,16-17). Anca Mãrtinaº, Cristina ªoican, Eusebiu Pîrþac
În dupã-amiaza zilei de vineri, 13 februarie 2004, Sora Letiþia Redactor coordonator Actualitatea Creºtinã:
(Rodica) Dudãu a fost chematã în casa Tatãlui, rãpusã de o pneumonie Marina Fara
viralã. S-a nãscut în oraºul Fãlticeni, Jud. Suceava la 17 aprilie 1971,
Serviciu fotografic:
fiind ultimul copil al familiei Vasile ºi Zamfira Dudãu. Adriana Rãcãºan
Doritoare de a-l urma cu fidelitate pe Cristos dupã exemplul Sfântului
Consultant:
Francisc, la 21 septembrie 1990, a cerut sã facã parte din Institutul Veronica Zybaczynski
Surorilor Franciscane Misionare de Assisi. La data de 7 noiembrie 1993
Tehnoredactare:
a început noviciatul la Assisi, iar în ziua de 4 noiembrie 1995, tot în Mircea Rãºchitor
Assisi, a depus prima profesiune. Profesiunea pentru toatã viaþa a
Redacþia ºi administraþia:
fãcut-o la Valea-Mare în ziua de 14 mai 2000. str. G-ral Berthelot 19, 010164, Bucureºti,
în comunitãþile unde a trãit, s-a distins prin simplitate, spirit de Sectorul 1
rugãciune, bucurie fraternã ºi multã disponibilitate în a-ºi oferi slujirea Tel. 01/313 34 65
oriunde era nevoie. A frecventat ªcoala postlicealã sanitarã Sfântul Iosif E-mail:actualitateacrestina@arcb.ro
www.arcb.ro
din Bucureºti ºi Facultatea de Teologie Didacticã la Institutul Teologic
Romano-Catolic din Bucureºti. A lucrat la spitalul Municipal din Tipar:
Tipografia Everest 2001 S.R.L. Bucureºti
Bucureºti, a fãcut catehezã cu tinerii din parohia Sfânta Elena din Tel./fax: 255 11 18
Bucureºti, ºi din parohiile din Huºi. Era mereu gata sã ofere din darurile Dir. Tehnic: Dan Abraham
cu care a fost înzestratã de Dumnezeu, tuturor acelora care aveau nevoie.
Abonamente: 120 000 lei/6 luni, 240 000 lei/1 an
Din toamna anului 2002, este în Italia unde, în toamna anului 2003, la Librãria Sfântul Iosif:
a început sã studieze la Salesianum, în cadrul facultãþii de Psihologie. str. G-ral Berthelot 19, 010164
Aici începe ultimul drum al suferinþei din cauza virusului pe care l-a Bucureºti, Sectorul 1, pentru Petres Tereza
contactat ºi, în vârstã de numai 33 de ani, a plecat din aceastã lume ISSN 1221-7700
pentru a-ºi gãsi liniºtea ºi pacea în Dumnezeu, izvorul oricãrui bine.
Deoarece se afla în Italia, a fost înmormântatã în cimitirul din Assisi
în ziua de 16 februarie 2004. În ziua de 17 aprilie 2004, zi în care ar fi Dacã doriþi sã vã abonaþi la revista
trebuit sã împlineascã 33 de ani, în parohia Sfânta Elena din Bucureºti, „Actualitatea Creºtinã” pentru anul 2004:
la orele 1700 , va fi celebratã Sfânta Liturghie pentru odihna veºnicã a un exemplar 20.000 lei; abonament anual
ei. Vã rugãm sã vã uniþi cu noi în rugãciune. Dumnezeu s-o odihneascã 240.000 lei pe adresa: Tereza Petreº, la
în pace! Librãria „Sfântul Iosif”, str. G-ral
Surorile Franciscane Misionare de Assisi Berthelot, nr 19, Bucureºti, sector 1.

nr. 3/2004 19
 Viorica S. Constantinescu,
Baruch TTercatin
ercatin
LECTURI
„Dicþionar
de personaje biblice
ºi reprezentarea
lor în arte“
Ed. Hasefer
Hasefer,, Bucureºti, 2002; 370 p.
Ideea alcãtuirii unui dicþionar de
personaje biblice nu este neapãrat
originalã, însã Viorica S. Constantinescu
ºi Baruch Tercatin, autorii celui apãrut la
Editura Hasefer (a Federaþiei Comunitãþilor Evreieºti din România), s-au achitat
cu eleganþã ºi pricepere de sarcina asumatã. Cartea impresioneazã în
primul rând prin exhaustivitate: chiar ºi numele cele mai mãrunte sunt
cuprinse aici, alãturi de un minim de informaþie. Dimensiunile textului însoþitor
variazã, firesc, în funcþie de importanþa personajului: de la câteva rânduri
(ex. Harif, Ieramot, Palal, Þalaf) la câteva pagini (Avraam, David, Ilie, Isaia,
Moise, Saul). Fiecare nume înregistrat beneficiazã de trimiterea la textul biblic
care îl menþioneazã pentru prima oarã (ex. Eva – Facerea 3, 20) ºi, în plus, la
surse de prima mânã ale tradiþiei ebraice (Talmudul, Zoharul, Midraºul ºi
diverse tradiþii rabinice), inedite pentru cititorul român ºi nespecialist, deci
cu atât mai valoroase ºi bine venite. În cuvinte simple, ni se spune – pe
scurt, din pãcate – povestea diferitelor personaje ale Bibliei. Se fixeazã, în-
tr-un amestec de rigoare ºtiinþificã ºi plãcere narativã, contextul istoric ºi
religios, epoca ºi faptele fiecãruia. Pânã aici, nimic spectaculos. Partea cu
adevãrat interesantã a acestui demers editorial sunt trimiterile culturale
abundente, cãci titlul este „Dicþionar de personaje biblice ºi reprezentarea
lor în arte“ (subl. mea, A.M.B.). Fiecare nume mai important este însoþit de o
schiþã a destinului sãu artistic, cititorul fiind purtat, cu o vitezã ameþitoare,
prin diferite curente artistice ºi modalitãþi de manifestare a artei, cu precãdere
literaturã, muzicã ºi arte plastice.
Debora
Debora, de pildã, este un personaj feminin predilect în pictura
muralã a Evului Mediu ºi a Renaºterii, iar în muzicã îi sunt dedicate
numeroase oratorii, cantate ºi opere (compuse de G. F. Rubini, G. Vignola,
I. Conti, G. F. Händel, J. F. Lesueur, H. Blair, I. Pizzetti). În literaturã, autorii
dicþionarului menþioneazã Hymnes écclésiastiques ale lui G. de Fêvre de la
Brodérie (sec. XVI).
Melhisedec – Preot, Rege al Salemului (=Ierusalimului) ºi Profet al
Domnului – este o figurã enigmaticã ºi fascinantã, venitã parcã de nicãieri
spre a-l întâmpina pe patriarhul Avraam, binecuvântându-l ºi aducând
jertfã… pâine ºi vin. Textul biblic (Facerea 14, 18-20) este foarte lacunar, însã
fragranþa acestui episod strãvechi este deosebit de grãitoare pentru mentalul
creºtin. Drept consecinþã, sunt numeroase reprezentãrile plastice în biserici
ºi catedrale: biserica pelerinilor din Basel (sec. XV), San Apollinare din
Ravenna (sec. VI), catedrala din Chartres ºi cea din Reims (sec. XIII), precum
ºi ciclul de tapiserii Triumful euharistiei asupra religiei idolilor (1635), dupã
schiþe de Peter Paul Rubens.
Dicþionarul este însoþit de un foarte util glosar (român–ebraic),
precum ºi de 88 de splendide reproduceri color ale unor celebre tablouri
reprezentând personaje biblice în diferite ipostaze ºi viziuni artistice (Rafael,
Rembrandt, Rubens, Nicolas Poussin, Marc Chagall).
„Dicþionar de personaje biblice ºi reprezentarea lor în arte“ este un
instrument de lucru util pentru specialiºti ºi o sursã de informare pentru
publicul general cultivat, auxiliar preþios pentru cei interesaþi de istoria, cultura
ºi civilizaþia Vechiului Testament.
ANA-MARIA BOTNARU
20 nr. 3/2004
Cugetãri
despre post
ºi despre
spiritualitatea
Crucii
“Cum bine spunea Socrate, nu l-aº admira pe
acela care este mândru de multele sale bogãþii dacã
nu aº vedea mai întâi cum ºtie sã le foloseascã.”
SFÂNTUL VASILE, Discurs cãtre tineri
“Sãlaºul caritãþii este umilinþa”
SFÂNTUL AUGUSTIN, Despre feciorie, 51
“Acela care mult îl va iubi va vedea cã mult poate
pãtimi pentru El, acela care puþin îl va iubi puþin va
putea. Cred, în sufletul meu, cã puterea de a purta o
cruce – mare sau micã – se mãsoarã prin iubire.”
SFÂNTA TEREZA DIN AVILA, Calea desãvârºirii
“Sã nu-l rugãm pe Dumnezeu ca sufletul nostru
sã odihneascã aiurea, sã nu alergãm dupã altã viaþã
pe lumea aceasta, ci sã muncim în spiritul Crucii
Domnului.
Cu toate cã nu ºtiu dacã e bine spus “muncã”
atunci când e vorba despre spiritul Crucii Domnului.
ªi nu ºtiu dacã e bine spus “muncã” atunci când
e vorba despre spiritul Crucii, pentru cã mie îmi pare
odihnã pe un pat înflorit ºi plin de trandafiri”.
SFÃNTUL IOAN DIN AVILA, Scrisoare
“Crucea vine de la Dumnezeu; nu trebuie sã o
contemplãm fãrã sens, ci adaptându-ne ei, ca ºi cum
am avea de-a face cu o persoanã care trebuie sã
trãiascã mereu alãturi de noi; sã nu ne oprim
cumpãnirea gândului, ci sã înaintãm liniºtiþi, primind
lucrurile cu simplitate, fãrã prea multe judecãþi,
luându-le ca din mâna lui Dumnezeu. “
SFÂNTUL FRANCISC DE SALES , Epistolar
“În douã feluri putem duce Crucea Domnului :
chinuin-du-ne trupul cu abstinenþã sau, din milã faþã
de aproapele, considerând ale noastre nevoile lui.
Cel care compãtimeºte la povara altuia poartã crucea
în inima sa.”
SFÂNTUL GRIGORE CEL MARE,
Omilia 37 despre Evanghelii
“Sã ne jertfim în fiecare zi propria persoanã ºi prin
orice facem sã imitãm patima lui Cristos cu propriile
noastre suferinþe, sã-i cinstim sângele cu propriul
nostru sânge, sã pãºim fãrã tãgadã pe drumul suitor
al Crucii. Dacã vrei sã-l imiþi pe Simon din Cirene, ia
crucea ºi urmeazã-l pe Domnul”.
SFÂNTUL GRIGORE DIN NAZIANZ, Dizertaþie
Selecþie de FRANCISCO FERNÁNDEZ CARV AJAL
CARVAJAL
Traducere din limba spaniolã: MARINA FARA