Professional Documents
Culture Documents
Ridicarea feselor prin impingere in brate reprezinta baza multor activitati functionale. Ridicarea in acest mod
depinde de echilibru si forta, si de modul in care sunt asezate mainile, de felul in care sunt pozitionate capul,
umerii si trunchiul. Urmatoarele comentarii sunt valabile mai ales pentru pacientii cu leziuni cervicale si
toracice inalte. Cand muschii abdominali sunt inervati, controlul trunchiului va fi adecvat si toate ridicarile
vor fi relativ usoare.
PRINCIPII DE BAZA
Pentru a mentine echilibrul in timpul miscarii, primul principiu ale biomecanicii trebuie aplicat, si anume ca
axa gravitatiei trebuie sa cada in interiorul bazei de sprijin. Pentru a castiga aceasta in pozitie sezand, la un
pacient fara activitate musculara voluntara la nivelul soldurilor, capul si umerii trebuie sa fie tinuti anterior
fata de linia soldurilor. Cand ridicam trunchiu l cu mainile situate in fata soldurilor, capul, trunchiul si
soldurile trebuie sa fie flectate cat de mult posibil. Aceasta pozitie ofera un avantaj mecanic, astfel incat
pacientul se poate ridica cu mai putin efort. Un grad optim de flexie va fi necesar pentru pacientii fara
triceps. deoarece la acestia coatele sunt flectate.
Toti pacientii incep sa se ridice cu coatele extinse. Multi pacientii vor progresa astfel incat vor fi capabili sa
se ridice cu coatele flectate, avantajul mecanic crescand pe masura ce soldurile sunt flectate.
In toate miscarile, extremitatea cefalica este folosita pentru a asista sau pentru a opune rezistenta. Cand
bratele sunt scurte sau cand exista surplus de greutate la nivelul soldurilor, ridicarea este mai dificila (vezi
capitolul 5).
Urmatoarele manevre furnizeaza baza unor activitati functionale ca imbracarea, intoarcerea in pat si
transferurile:
Ridicarea pe saltea
Miscarile pe saltea
Miscarea membrelor paralizate
Ridicarea in sezut si asezarea in decubit dorsal
Rostogolirea in decubit ventral si lateral
Terapeutul va sta in spatele, in fata sau lateral de pacient in functie de intentia de a asista sau de a opune
rezistenta. La fiecare pas se vor da instructiuni exacte. Initial va fi necesara asistenta pentru a mentine flexi a
trunchiului si a capului, deoarece pacientii sunt tentati sa extinda trunchiul atunci cand incearca sa se ridice.
Terapeutul nu trebuie sa asiste pacientul in timpul activitatilor functionale, prin ridicarea de sub axile.
Aceasta actiune combate efortul pacientului de a se ridica prin coborarea umerilor.
RIDICAREA PE SALTEA
Terapeutul
Terapeutul sta in spatele pacientului pentru a -l ajuta sa mentina flexia trunchiului si sa se ridice, tinandu -i
mainile sub sezut. Mai tarziu, daca este posibil, stabiliz area se va face in pozitie ridicata.
Actiunea pacientului
1. Pentru a se echilibra in pozitia sezand alungit, flecteaza capul, umerii si trunchiul, astfel incat linia
gravitatiei sa cada in fata soldurilor. Cu bratele aproape de trunchi, pozitioneaza mai nile pe saltea usor in fata
soldurilor, de preferat cu palma intinsa si degetele extinse. Cand tricepsul este paralizat, rotatia laterala a
bratului, asista stabilitatea cotului.
2. Se apleaca inainte cu cu capul si umerii indoiti peste genunchi. Un grad m ai mare de flexie este necesar la
pacientii tetraplegici. Daca muschii abdominali sunt inervati, acestia vor flecta trunchiul si si miscarile
capului si ale umerilor vor fi mai putin importante.
3. Cu coatele extinse, se impinge inapoi cu mainile.
4. Coboara umerii si isi ridica fesle de pe saltea. In momentul ridicarii pacientul trebuie sa -si indrepte capul.
aceasta va impiedica caderea trunchiului spre anterior.
MISCARILE PE SALTEA
RIDICAREA IN LATERAL
Terapeutul
Pe langa cele mentionate mai inainte, terapeutul trebuie sa incurajeze pacientul sa -si roteasca umerii.
Actiunea pacientului
Membrele inferioare trebuie sa fie in ro tatie laterala, si flexia genunchiului trebuie lasata libera.
Fig. 9.1
O metoda utila pentru pacientii tetraplegici de a -si flecta si ridica picioarele, este descrisa in pagina 72.
Echilibrul poate fi obtinut in timpul miscarii picioarelor prin inclinarea spre anterior, pe unul sau pe ambele
coate. Aceasta pozitie lasa mainile libere pentru a putea sa ridice, sa traga sau sa impinga picioarele. Pelvisul
trebuie sa fie pozitionat corect si pacientul se apleaca puti n pe o parte si spre anterior, pentru a mentine
greutatea corpului pe piciorul care nu este miscat in acel moment.
Actiunea pacientului
Metoda I
1. Printr-o miscare brusca, se arunca bratuldrept peste cel stang, se flecteaza capul si umerii si se rasucesc
spre stanga. Prin aceasta se va obtine o rotatie a trunchiului superior (fig. 9.3a & b).
2. Se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9. 3c).
3. Se preia greutatea pe cotul drept si se aduce cotul stang aproape de trunchi.
4. Se echilibreaza pe cotul stang, si tinand capul inclinat in fata si impingand umerii inainte, se transfera
bratul drept spre partea dreapta a corpului si se echilibreaza pe ambele coate (fig. 9.3d).
5. Se apleaca peste cotul stang, roteste bratul drept si il extinde in spatele corpului (fig.9.3e).
6. Se ajusteaza pozitia pana cand greutatea corpului poate fi preluata pe bratul drept si se extinde bratul
stang intr-un mod asemanator (fig. 9.3f).
7. Se aduc usor mainile in fata, altern ativ, cativa centimetrii de fiecare data, pana cand greutatea corpului
este sustinuta de picioare (fig. 9.3c).
Acolo unde este posibil, pasul 4 va fi omis.
Metoda II
Continuand ca in metoda I, se vor executa pasii 5, 6, si 7. Daca pacientului ii este greu sa -si tina mainile sub
solduri, degetele mari pot sa fie agatate de elasticul pantalonilor initial, pentru a permite pacientului sa simta
miscarea corecta.
Metoda III
Din pozitia in care greutatea corpului este pe ambele coate (fig. 9.3c0, pacientul poate sa “paseasca” pe
antebrate de-a lungul saltelei pana ajunge in pozitia sezand (fig. 15.1).
1. Tinand capul flectat si umerii impinsi anterior, se apleaca spre dreapta si isi lasa greutatea pe cotul drept
(fig. 9.3h).
2. Se echilibreaza pe cotul drept.
3. Flecteaza bratul stang si transfera jumatate din greutate pe cotul stang.
4. Tinand capul si umerii spre anterior (fig. 9.3i), isi strange cate un brat, pana cand ajunge in decubit
dorsal.
Fig. 9.3
DIN DECUBIT DORSAL IN SEZAND, UTILIZAND UN MANER SUSPENDAT
Fig. 9.4
Pozitia manerului
Punctul de care este suspendat manerul trebuie sa fie pe linia mediana a corpului, sau usor in afara liniei
mediane, spre partea pe care se realizeaza sprijinul si aproximativ la nivelul apendicelui xifoid. Manerul
trebuie sa se afle la o inaltime care sa -i permita pacientului sa-l apuce cu mana extinsa.
Actiunea pacientului
Ridicarea pe un cot:
Pentru ridicarea pe ambele brate extinse, se poate folosi una din urmatoarele metode:
Metoda I
Metoda II
Pacientii cu muschii pectorali paralizati, sau care au inervat doar capatul clavicular al pectoralului mare, pot
sa gaseasca metoda I ca fiind mai usoara. Pacientii care au mainile functionale, apuca manerul cu o man a si
se ridica pe cotul opus. De aici, procedura este la fel ca la metoda II.
Ocazional, un pacient paraplegic poate avea nevoie sa utilizeze un maner, pentru unul din urmatoarele
motive: varsta, supraponderabilitate, osificari in jurul articulatiei soldul ui, sau antecedente de suferinta
cardiaca sau pulmonara.
Actiunea pacientului
1. Flecteaza capul si umerii si isi arunca bratele spre dreapta (fig. 9.5a).
2. Printr-o miscare brusca flecteaza capul si umerii si isi arunca bratele din stanga in dreapta. Cand aceasta
miscare este completa, umarul drept este impins inapoi atat cat este posibil (fig. 9.5b).
3. Inertia bratelor este transferata trunchiului si picioarelor si jumatatea infer ioara a corpului se va rostogoli
in decubit ventral (fig. 9.5c).
4. Plaseaza antebratul stang pe saltea si preia greutatea corpului pe acesta.
5. Impinge umarul drept inapoi si preia greutatea corpului pe ambele antebrate (fig. 9.5d).
6. Se intinde si isi aseaza bratele in lateral.
INTOARCEREA PE O PARTE
Actiunea pacientului
INTOARCEREA IN PAT
Actiunea pacientului
Activitatile in grup sunt foarte folositoare, chiar daca unii paci entii necesita asistenta individuala. Pacientii
cu leziuni la acelasi nivel pot privi si invata unii de la altii, indeplinind diverse manevre.
Exercitiile organizate sub forma de competitie, folosind mingii sau baloane imbunatatesc echilibrul in sezand
si coordonarea.
Pacientii paraplegici pot ridica greutati, antrenandu -se in grup, si exercitiile sub forma de competitie folosind
echipament greu, pot fi de asemenea folositoare.