1.

PODURI - NOTIUNI INTRODUCTIVE, SUPRASTRUCTURA PODURILOR

Podurile şi podeţele sunt lucrări de artă realizate pe traseul unei căi de comunicaţie
pentru susţinerea acesteia şi asigurarea continuităţii ei peste un obstacol.
Podeţele se disting de poduri prin faptul că ele au o deschidere de calcul mică, limitată
convenţional la maxim 5.0 m pentru podeţele de cale ferată si pentru podeţele rutiere.
Podurile se pot executa în locul unor terasamente dacă terenul este impropriu
susţinerii terasamentelor respective (în structura litologică a terenului există straturi cu rezistenţe
mici cum ar fi turba, mâlul, etc.).
Podurile şi podeţele de descărcare rolul principal al acestora fiind acela de a asigura
echilibrul natural al apelor care se pot acumula după precipitaţii în zonele joase de o parte şi alta
a terasamentului.
Există şi construcţii care asigură continuitatea peste un obstacol a unor conducte sau a
unor cabluri electrice de dimensiuni mari. Daca ele nu susţin si o cale de comunicaţie se numesc
supratraversări).
Denumirea podului se face de regulă în funcţie de materialul de construcţie din care este
executată suprastructura : poduri din lemn, din zidarie, din beton armat sau precomprimat
(poduri masive), poduri metalice (realizate din oţel) şi poduri mixte (cu secţiune compusă oţel-
beton). Podurile şi podeţele prezintă două părţi principale: suprastructura şi infrastructura

SUPRASTRUCTURA
SUPRASTRUCTURA reprezintă partea principală de rezistenţă a unui pod care
susţine direct calea şi poate prelua actiunile specifice podurilor.
La podurile pe grinzi, eforturile generate de aceste acţiuni sunt transmise de
suprastructură la aparatele de reazem, sub forma unor reacţiuni.
La podurile pe cadre, pe arce sau bolţi precum şi la podeţele boltite, suprastructura
o reprezintă partea de construcţie, situată deasupra fundaţiilor.

Principalele părţi componente ale unui pod pe grinzi.

Notatii generale
o L = deschiderea de calcul ;
o Lp = lungimea podului (se măsoară între extremităţile zidurilor
întoarse ale culeilor);
o hc = înălţimea de construcţie măsurată de la nivelul căii la punctul
cel mai de jos al tablierului
o hr = înălţimea pe reazem măsurată de la nivelul căii la partea
superioară a cuzineţilor de la pile sau culei;
o Qc = nivelul apelor sub pod, corespunzător debitului de calcul
o Qv = nivelul apelor sub pod, corespunzător debitului de verificare
o hL = înălţimea liberă sub pod măsurată de la punctul cel mai de jos
al tablierului până la nivelul debitului de calcul Qc .
o cota căii pe pod la podurile de cale ferată se consideră nivelul
superior al traverselor (notat NST). La podurile de cale ferată în curbă NST se
măsoară la firul interior al căii. La podurile rutiere cota căii se consideră la
nivelul suprefeţei carosabile, în axul acesteia.
înălţimea de liberă trecere pe pod reprezintă distanţa masurată de la nivelul superior al şinei la
partea inferioară a elementelor transversale de închidere