Professional Documents
Culture Documents
CARTEA NEAGRĂ
A PATRIMONIULUI CULTURAL
AL MUNICIPIULUI CHIŞINĂU
Chişinău 2010
ISBN
Coordonatorul volumului:
Ion Ştefăniţă
Colegiul de redacţie:
Cezar Arama
Ecaterina Creţu
Aliona Cherdivară
Proiect:
Cultural Heritage a Bridge Towards
a Shared Future
Agenţia de Inspectare şi
Restaurare a Monumentelor
CUPRINS
CUPRINS .................................................................................................................... 3
CUVÂNT ÎNAINTE ....................................................................................................... 4
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA,
ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE ....................................................................................... 6
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT ........................................................................ 24
PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT ............................................................................ 53
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT ....................................................................... 59
ANEXE ...................................................................................................................... 76
a. Societatea civilă şi patrimoniul cultural ......................................................................... 76
b. Problemele patrimoniului cultural în mass-media .................................................... 88
3
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
CUVÂNT ÎNAINTE
Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor (în continuare AIRM) este
o instituţie publică specializată în domeniul protecţiei monumentelor, subordonată
Ministerului Culturii al Republicii Moldova. Agenţia este constituită în baza Hotărârii
Guvernului nr.1114 din 25.09.2006, publicată în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.153 art.1191 şi îşi exercită activitatea în conformitate cu Regulamentul
de organizare şi funcţionarea AIRM, aprobat prin Hotărârea Colegiului Ministerului
Culturii şi Turismului nr. 04 din 14 februarie 2009.
Funcţiile de bază ale AIRM este monitorizarea procesului de aplicare a legislaţiei
naţionale în vigoare a convenţiilor şi recomandărilor UNESCO şi ale Consiliului Europei
la care Republica Moldova este parte privind protecţia, conservarea şi punerea în
valoare a monumentelor istorice, controlul activităţilor legate de salvgardarea şi
valorificarea patrimoniului cultural imobil, stabilirea direcţiilor prioritare de activitate
în domenile respective.
În acelaşi timp, AIRM efectuează inspectarea monumentelor înscrise în Registrul
monumentelor R.M. ocrotite de stat, aprobat prin Hotărârea Parlamentului Republicii
Moldova nr.1531-XII din 22 iunie 1993). În acest context, pe parcursul lunilor ianuarie-
martie 2010, specialiştii din cadrul AIRM au inspectat Nucleul istoric al Chişinăului
cu amplasamentul cuprins între străzile Alexei Mateevici-Mihai Viteazul-Ivan Zaikin-
Albişoara-Ismail-Ştefan cel Mare-Ciuflea reprezentat prin trama stradală cu fondul
construit, scuarele şi monumentele in situ. În rezultat, a fost făcută o inventariere a
celor 977 de obiective din Centrul Istoric al Chişinăului, format din 187 de Cartiere. În
urma inspectării celor 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională,
cu statut individual de protecţie şi înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de
stat, s-a constatat un proces de degradare continuă a patrimoniului imobil din
Centrul istoric al municipiului Chişinău. Astfel 77 dintre obiectivele de patrimoniu
au fost demolate (dintre care 44 au fost demolate în perioada 1993-2006 şi 33 de
edificii arhitecturale au fost demolate recent, în perioada 2006-2010, ultimul caz fiind
semnalat pe 11 august 2010, când a fost demolat un edificiu de importanţă locală,
din str. Petru Movilă, 10 A).
De asemenea, 155 dintre edificiile arhitecturale de patrimoniu au suferit
intervenţii considerabile structurale ilicite, care au prejudiciat autenticitatea şi
integritatea monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora. Totodată din
indiferenţa şi inacţiunea factorului uman, 17 edificii se găsesc în proces de ruinare
continuă. Astfel, cifra totală a edificiilor care au avut de suferit din cauza nerespectării
legislaţiei în vigoare privind protecţia monumentelor este de 249 de obiective cu
statut de monument de importanţă naţională şi locală.
4
CUVÎNT ÎNAINTE
După finisarea acestei inventarieri, AIRM a informat şi a atenţionat opinia
publică, că în cazul în care se va merge pe acelaşi ritm de distrugere, există riscul ca
în următorii 10 ani, Monumentul înscris sub Nr. 308 din Registrul Monumentelor–
Nucleul istoric al mun. Chişinău, va înceta practic să mai existe. Edificiile de importanţă
arhitecturală şi istorică, perzându-şi autenticitatea şi integritatea, îşi pierd astfel
calitatea de monument.
Totodată, AIRM a atenţionat în acest sens structurile specializate ale Primăriei
mun. Chişinău (Direcţia generală, arhitectură, urbanism şi relaţii funciare; Direcţia
autorizări şi disciplină în construcţii), Inspecţia de Stat în Construcţii, care eliberează
cerificate de urbanism, autorizaţii de desfiinţare şi de construcţie, solicitând
monitorizarea mai exigentă a proceselor de desfăşurare a lucrărilor de reparaţii,
construcţii, readaptări sau restaurări ale monumentelor protejate, şi conlucrarea
mai eficientă cu autorităţile şi structurile centrale specializate- Ministerul Culturii,
Consiliul Naţional al Monumentelor Istorice, Agenţia de inspectare şi restaurare
a monumentelor, la toate etapele de elaborare şi coordonare a proiectelor de
reconstrucţii sau restaurări ale acestora. În acest context, AIRM a considerat că este
strict necesar, ca opinia publică să cunoască aceste încălcări flagrante ale legislaţiei
în vigoare privind ocrotirea monumentelor, înserând cazurile respective într-o
publicaţie, care ilustrează cu lux de amănunte cine şi cum se face responsabil de
acest proces continuu de degradare a patrimoniului cultural.
„Cartea neagră a patrimoniului cultural al municipiului Chişinău” pune în
faţa cititorului cazurile de demolare, intervenţii degradante ilicite la obiectele de
patrimoniu şi monumentele ce se ruinează de la o zi la alta.
În aceastră publicaţie ve-ţi găsi şi rezoluţiile din cadrul conferinţelor naţionale
consacrate problemelor ce ţin de patrimoniul cultural care au avut loc în cadrul A.Ş.M.
Deasemenea, cititorul se va putea informa asupra modalităţii legale de perfectare a
actelor în cazul când se intenţionează executarea lucrărilor de reconstrucţie, restaurare
în cadrul edificiilor cu statut de monument ocrotit de stat, sau de construcţie în zona
de protecţie a acestora, toate acestea fiind expuse într-un capitol aparte al publicaţiei –
„Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice”.
Un compartiment aparte din această publicaţie este rezervată unei selecţii de
articole din ultimii ani 2009-2010 care au apărut în mass-media referitor la problemele
patrimoniului cultural, şi care prin mesajul lor, au sensibilizat şi au adus la cunoştinţa
opiniei publice probleme stringente din acest domeniu.
În acest sens vreau să aduc mulţumiri tuturor celor care au contribuit la realizarea
acestei publicaţii: specialiştilor din cadrul AIRM, ANTIM, precum şi sponsorilor – Biroul
UNESCO de la Veneţia şi Ministerul Afacerilor Externe al Italiei.
Ion ŞTEFĂNIŢĂ
Director general AIRM
5
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
6
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Actul normativ de bază care reglementează relaţiile sociale din domeniul protecţiei
patrimoniului cultural al Republicii Moldova este Legea privind ocrotirea monumentelor,
care, deşi a fost adoptată în anul 1993, rămâne a fi neimplementată în mare parte până
în prezent1. Pe lângă această lege, mai există un şir de alte prevederi normative care
abordează direct sau tangenţial protecţia monumentelor de cultură2.
Problema terminologiei cuprinse în legislaţia Republicii Moldova rămâne a
fi una persistentă, deoarece, în cele mai dese cazuri, noţiunile sunt incomplet sau
incorect explicate în actul normativ, ceea ce creează situaţii confuze3. De exemplu,
noţiunile patrimoniu arhitectural şi patrimoniu imobil practic lipsesc din actele
normative moldoveneşti, iar noţiunile monument de istorie sau monument de cultură
sunt foarte modest explicate4. De aceea, din prevederile normative actuale trebuie
să deducem ce ar însemna patrimoniu arhitectural sau monument de arhitectură. Deşi
legiuitorul a înşirat un şir de elemente care fac parte din patrimoniul arhitectural, o
definiţie clară atât a noţiunii de bază, cât şi a fiecărui component lipseşte. Astfel, din
lege putem evidenţia că monumentele de arhitectură sunt bunuri imobile, opere de
arhitectură, sculptură sau pictură monumentală; construcţii izolate sau grupate, clădiri,
construcţii, monumente în cimitire, tumuli, stele de piatră, fortificaţii, drumuri antice,
poduri străvechi, apeducte medievale, cetăţui de pământ, memorialuri, ansambluri
şi rezervaţii de arhitectură urbană şi rurală (oraşe, centre orăşeneşti, cartiere, pieţe,
străzi, cetăţi, ansambluri monastice, curţi boiereşti, parcuri, landşafturi cu obiective de
arhitectură) etc.5. Mai explicit, în acest sens, este Regulamentul privind zonele protejate
naturale şi construite, aprobat de Guvernul Republicii Moldova în anul 2001, capitolul
II al căruia este dedicat termenilor utilizaţi şi unde sunt explicate noţiunile: protecţie,
1
Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
2
Legea cu privire la proprietate, 22.01.1991; Legea privind principiile urbanismului şi amenajării
teritoriului, nr. 835-XIII, 17.05.1996; Legea privind expertiza ecologică şi evaluarea impactului
asupra mediului înconjurător, nr. 851, 29.05.96; Legea privind fondul ariilor naturale protejate de
stat, nr. 1538-XIII, 25.02.1998; Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999; Legea turismului,
nr. 798-XIV, 11.02.2000; Legea muzeelor, nr. 1596-XV, 27.12.2002; Codul civil al R. M., nr. 1107-XV,
6.06.2002, în MO al R.M., nr. 82-86, 22.06.2002; Codul penal, Legea nr. 985-XV din 18.04.2002, în
MO al R.M., nr. 128-129, 13.09.2002; Codul vamal, nr. 1149-XIV, 20.07.2000, în MO al R.M., nr. 160-
162, 23.12.2000; Codul contravenţional al R.M., MO, nr. 3-6/15, 16.01.2009; Codul fiscal, nr. 1163-
XIII, 24.04.97, în MO al R.M., nr. 62, 18.09.1997; Codul funciar, nr. 828-XII, 25.12.91, republicat în MO
al R.M., nr. 107, 04.09.2001; Codul silvic, nr. 887, 21.06.96, în MO al R.M., nr. 4-5, 16.01.1997; Codul
subsolului, nr. 1511-XII, 15.06.93, în MO al R.M., nr. 11, 30.11.1993 etc.
3
Nevoia unei terminologii raţionale, standardizate şi de principii profesional acceptate pentru
interpretare şi prezentare este evidentă şi pe plan internaţional. Carta ICOMOS pentru interpretarea
şi prezentarea siturilor de patrimoniu cultural, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS,
Quebec (Canada), la 4 octombrie 2008.
4
Vezi Articolul 1 (3), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
5
Articolele 1 şi 2 din Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993 au fost inspirate,
în special, din prevederile Articolului 1 al Convenţiei privind protecţia patrimoniului mondial,
cultural şi natural, UNESCO, Paris, 1972, dar au fost completate nereuşit şi cu alte elemente, ceea
ce a complicat însuşirea noţiunii de patrimoniu cultural, care cuprinde trei elemente esenţiale –
monumente, ansambluri şi situri.
7
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
8
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
în anul 1993, însă a fost publicat în Monitorul Oficial abia în luna februarie 20101.
Nepublicarea timp de 17 ani a Registrului a lipsit monumentele istorice de dreptul de
a fi ocrotite de stat, deoarece punctul 1 din articolul 1 atribuie calitatea de monument
doar acelor situri care sunt înscrise în Registrul monumentelor Republicii Moldova
ocrotite de stat:
„Monumentele sunt obiecte sau ansambluri de obiecte cu valoare istorică, artistică sau
ştiinţifică, care reprezintă mărturii ale evoluţiei civilizaţiilor de pe teritoriul republicii,
precum şi ale dezvoltării spirituale, politice, economice şi sociale şi care sunt înscrise în
Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat”2.
Prevederile punctului 2 al aceluiaşi articol contravin punctului 1, deoarece
afirmă că toate monumentele situate pe teritoriul Republicii Moldova fac parte din
patrimoniul ei cultural şi natural şi se află sub protecţia statului. În această situaţie,
atât cetăţeanul simplu, cât şi reprezentanţii instituţiilor statului sunt puşi în faţa unei
situaţii confuze. În contextul eschivării de la răspundere pentru deteriorarea sau
distrugerea unor bunuri culturale, în cele mai dese cazuri se făcea apel la faptul că
monumentul nu este inclus în Registru sau că Registrul nu a fost publicat în Monitorul
Oficial şi respectiv nu are valoare juridică. Cu atât mai mult, cu cât articolul 14 al
Legii privind ocrotirea monumentelor îi obligă pe deţinătorii de bunuri culturale să
respecte legislaţia Republicii Moldova privind protecţia monumentelor doar dacă
acestea sunt înscrise în Registrul monumentelor:
„Deţinătorii cu orice titlu juridic ce posedă, folosesc sau păstrează monumente cu
valoare istorică, artistică sau ştiinţifică luate la evidenţă sau înscrise în Registrul
monumentelor sunt obligaţi să respecte prevederile prezentei legi, condiţie ce se include
în actele de proprietate, de cumpărare-vânzare sau de închiriere”3.
Pe lângă legi, există şi un şir de regulamente menite să implementeze
prevederile normative şi să reglementeze relaţiile juridice din diverse domenii
conexe patrimoniului cultural4. Un exemplu, în acest sens, poate fi Regulamentul
general de urbanism, aprobat prin Hotărârea nr. 5 a Guvernului Republicii Moldova
din 5 ianuarie 1998. Sau Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite
din 2001, care reconfirmă faptul că regimul de protejare a patrimoniului construit se
stabileşte doar în cazul când sunt incluse în Registrul monumentelor:
„1. În cazul patrimoniului construit, regimul de zone protejate se stabileşte pentru
monumentele incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat şi în
registrele monumentelor unităţilor administrativ-teritoriale.”
1
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 15-17, 2010.
2
Articol 1 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articol 14, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Regulamentul privind zonele protejate naturale şi construite, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 1009 din 05.10.2000, Regulamentul general de urbanism, aprobat prin Hotărârea Guvernului
nr. 5 din 05.01.1998, Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau
desfiinţării construcţiilor şi amenajărilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 360 din l8.04.1997.
9
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
1
Articolul 17 (4), Legea despre cultură, nr. 413-XIV din 27.05.1999. In: Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 83-86, 05.08.1999.
2
Articolul 9 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articolul 9 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Articolul 7 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993.
5
Articolul 39, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr 1530-XII, 22.06.1993.
10
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
tuturor edificiilor vechi care au o valoare istorică şi arhitectonică şi care, până în prezent,
nu au fost luate la evidenţă pentru a li se asigura protecţia statului şi a se evita demolarea
lor nejustificată. O atare protecţie din partea statului ar permite, într-o perspectivă mai
mult sau mai puţin îndepărtată, să se realizeze şi o reconstrucţie a acestor clădiri în
corespundere cu schiţele lor iniţiale”1.
Legea privind ocrotirea monumentelor obligă instituţiile responsabile ale
statului să monitorizeze şi să cerceteze sistematic starea monumentelor istorice;
o inspectare şi evaluare a situaţiei reale a monumentelor de arhitectură incluse în
Registrul naţional a fost iniţiată de Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor
abia în primăvara anului 20102:
„Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic
starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate
pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi
documentară a lucrărilor”3.
De rând cu alte bunuri mobile şi imobile, clădirile istorice sunt obiecte ale
dreptului de proprietate, atât publică cât şi privată4. Şi persoanele fizice, şi cele juridice,
prin acţiunile sau inacţiunile lor, îşi satisfac interesele private sau de grup, făcând apel la
legislaţia în vigoare. În această ordine de idei, se înscrie perfect situaţia din municipiul
Chişinău, unde în ultimele două decenii s-au distrus zeci de clădiri monumentale,
inclusiv din rândul celor înscrise în registrul naţional şi municipal. Astfel, partea veche
a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX – începutul sec. XX au
fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea lor arhitecturală şi statutul lor
de monument istoric, iar altele au fost complet distruse5. Printre clădirile distruse se
poate aminti şi Conacul Teodosiu de pe bulevardul Ştefan cel Mare 160, construit în
anul 1836 de către arhitectul Alexandru Bernardazzi, care, prin Hotărârea Guvernului nr.
865 din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor Republicii Moldova
ocrotite de stat şi ulterior demolat. Legalitatea acestei hotărâri a fost pe larg discutată
în mass-media şi în Parlamentul Republicii Moldova6. Parlamentul a iniţiat un proiect
de moţiune prin care se punea în sarcina Procuraturii Generale cazul demolării ilegale a
Conacului Teodosiu. Artur Cozma, pe atunci ministrul Culturii şi Turismului, la întrebarea
deputatului L. Bujor, în baza cărui document sau indicaţii a fost demolat Conacul
1
http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/10.11.2005/index.html
2
Deşi Agenţia a fost creată sub egida Ministerului Culturii încă în anul 2006, activitatea ei s-a făcut
vizibilă abia în 2010.
3
Articolul 30, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Articolul 7, Legea cu privire la proprietate, 22.01.1999.
5
T. Nesterov, Studiu privind situaţia oraşelor istorice din Republica Moldova, Chişinău, 2007.
6
Dezbaterea proiectului de Hotarîre nr. 3214 privind formarea Comisiei parlamentare de anchetă
pentru examinarea legalităţii Hotărîrii Guvernului nr. 865 din 17 august 2005 privind excluderea
din Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat a conacului urban Teodosiu.
(Discuţiile au fost sistate). http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/14.10.2005/index.
html
11
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
12
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
În anul 2009, a fost atestat un alt caz ieşit din comun – Consiliul Municipal
Chişinău a abrogat Registrul monumentelor de importanţă municipală1. Considerăm
că acest pas a fost făcut intenţionat pentru a crea un vid legal, necesar pentru a distruge
noi obiective de patrimoniu cultural din municipiul Chişinău. În baza Legii privind
ocrotirea monumentelor nr. 1530 din 22.06.1993 (art. 10, alin. 3), Primăria municipiului
Chişinău a adoptat deja Registrul monumentelor de importanţă municipală, pe data
de 19 ianuarie 1995, care cuprindea 997 de monumente. Astfel, iniţiativa Consiliului
municipal de a elabora un nou registru al monumentelor de importanţă municipală
nu are sens. Deşi Legea privind ocrotirea monumentelor menţionează că „organele
de stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de
monument”2, ea nu prevede abrogarea unui registru deja existent, ci reactualizarea
lui pe bază de liste adiţionale, la un interval de trei ani3. La insistenţa societăţii
civile şi mass-media, Consiliul Municipiului Chişinău a operat la 15 decembrie 2009
unele modificări în decizia din luna mai a aceluiaşi an şi a anulat punctul 3, care
prevedea abrogarea Registrului monumentelor de importanţă municipală4.
Elaborarea Regulamentului privind protejarea monumentelor de importanţă
municipală este mai mult decât binevenită şi era suficient ca acesta să fie aprobat în
baza registrului existent. Astfel, se vor realiza prevederile art. 30 al Legii nr. 1530:
„Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor sunt obligate să cerceteze sistematic
starea în care se află monumentele în scopul de a elabora programe ştiinţific întemeiate
pentru lucrările de conservare şi restaurare şi de a garanta la timp asigurarea materială şi
documentară a lucrărilor.”
Deciziile aleşilor locali, în cazul eliberării autorizaţiilor de construcţie, trebuie
să fie bazate pe actele normative, iar în cazul când aceştia îşi depăşesc atribuţiile,
organele de anchetă trebuie să se autosesizeze.
Imediat după abrogarea Registrului municipal au început lucrările de
construcţie a noului edificiu al SA „Moldovagaz” în zona istorică a municipiului Chişinău
amplasat în preajma Bisericii „Acoperirea Maicii Domnului” de pe str. Mazarache nr.
3. În rezultatul lucrărilor au fost descoperite urmele unor construcţii istorice care,
în loc să fie conservate, au fost distruse de către executorii proiectului. În rezultatul
acestor acţiuni ilegale, subiectul a fost pe larg sensibilizat de către organele mass
media, iar Agenţia de Inspectare şi Restaurare a Monumentelor şi Asociaţia Istoricilor
1
Punctul 3 al Deciziei Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea
Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea
monumentelor de importanţă muncipală“.
2
Articolul 18 (1), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
3
Articolul 18 (2), Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
4
Decizia Consiliului Municipiului Chişinău nr. 13/6 din 15.12.2009 despre operarea unor completări
şi modificări în decizia Consiliului Municipal Chişinău nr. 68 din 19.05.2009 „Cu privire la elaborarea
Registrului monumentelor de importanţă municipală şi a Regulamentului privind protejarea
monumentelor de importanţă muncipală“.
13
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
din Republica Moldova au sesizat Procuratura Generală (Anexa 1). Deşi organele de
anchetă au constat încălcarea legislaţiei privind protecţia patrimoniului cultural de
către executorul lucrărilor de construcţie, Procuratura Generală nu a emis o ordonanţă
de urmărire penală motivând că „... obiectivele arheologice distruse trebuie să aibă
calitatea de monument, adică să fie înscrise în Registrul monumentelor Republicii
Moldova ocrotite de stat” (Anexa 1). În rezultatul plângerii repetate a Asociaţiei
Istoricilor din Republica Moldova privind dezacordul cu ordonanţa de neîncepere a
urmăririi penale referitor la distrugerea unor obiective arheologice în timpul excavării
gropii de fundament la construcţia edificiului SA „Moldovagaz” (Anexa 2), Procuratura
Generală a emis o nouă ordonanţă privind respingerea plângerii ca fiind neîntemeiată
(Anexa 3). Aşadar, putem constata că deşi Comisia de experţi a Ministerului Culturii a
constat distrugerea unor construcţii istorice din cărămidă pe o lungim de cca. 10 m
care se află în zona de protejare a oraşului istoric, Procuratura Generală a considerat
în continuare că „obiectivele nominalizate nu au statut de monument, deoarece nu
sunt incluse în Registrul monumentelor Republicii Moldova ocrotite de stat, condiţie
principală pentru a califica fapta în baza art. 221 din Codul Penal” (Anexa 3). De fapt,
Procuratura Generală a căutat contraargumente la plângerile noastre şi nu a încercat
să califice acest caz ca unul ilegal care merită a fi anchetat. Actualmente, în baza unei
convenţii încheiate între Ministerul Culturii şi SA „Moldovagaz” au loc investigaţii
arheologice în zona construcţiei, dar suprafeţele distruse de constructor nu mai pot
fi recuperate.
Aprobarea în anul 2001 de către Guvernul Republicii Moldova a Regulamentului
privind zonele protejate naturale şi construite nu a însemnat şi aplicarea lui în practică.
Deşi este un act normativ obligatoriu pentru autorităţile publice centrale şi locale şi
stabileşte un şir de criterii privind delimitarea şi protejarea zonelor protejate naturale
şi construite, acest regulament, de rând cu altele, a rămas a fi doar pe hârtie:
„[...] 2. Regulamentul stabileşte criteriile de delimitare a zonelor protejate
naturale şi construite în documentaţia de urbanism şi amenajare a teritoriului,
exigenţele de bază pentru conservarea, punerea în valoare a acestor zone, determină
competenţele autorităţilor publice centrale şi locale în acest domeniu, propune
reglementări speciale pentru situri, rezervaţii etc.
3. Regulamentul este obligatoriu pentru autorităţile administraţiei publice centrale şi
locale responsabile de protecţia şi punerea în valoare a patrimoniului natural şi construit,
precum şi pentru instituţiile de proiectare, alte persoane fizice şi juridice implicate
în procesul de elaborare a documentaţiei de urbanism şi amenajare a teritoriului,
construcţie, reconstrucţie, revitalizare, conservare, utilizare sau efectuarea altor
intervenţii în zonele, siturile, monumentele, landşafturile de interes naţional sau local.
4. Instituirea zonelor protejate are ca scop conservarea, valorificarea bunurilor
patrimoniului natural şi construit prin delimitarea în jurul lor a unor teritorii cu regim
special de gestionare şi reglementare a intervenţiilor, pentru asigurarea unui cadru
armonios şi unor condiţii optimale de păstrare a acestor bunuri.”
14
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Pentru adaptarea legislaţiei naţionale la rigorile internaţionale Guvernul
Republicii Moldova ar trebui să acorde o atenţie mai mare convenţiilor europene pe
care s-a angajat să le implementeze, în primul rând Convenţia pentru conservarea
patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţia europeană pentru protecţia
patrimoniului arheologic. Cu toate că aceste acte sunt în vigoare pentru Republica
Moldova din toamna anului 2002, până în prezent nu s-a întreprins nimic pentru a fi
aplicate în practică.
2. CONVENŢII EUROPENE ŞI INTERNAŢIONALE
În anii de independenţă, Republica Moldova a semnat şi ratificat mai
multe tratate internaţionale, printre care şi nouă convenţii în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural1. Deşi legislaţia Republicii Moldova acordă prioritate tratatelor
internaţionale în cazul când acestea au fost ratificate şi au intrat în vigoare, totuşi, în
majoritatea cazurilor, prevederile convenţiilor internaţionale nu sunt aplicate:
„Dacă tratatul internaţional la care e parte Republica Moldova prevede
alte norme decât cele stabilite de prezenta lege, se aplică prevederile tratatului
internaţional”2.
Protecţia patrimoniului arhitectural a devenit unul din subiectele dreptului
internaţional public încă de la începutul secolului XX. Carta de la Atena din 1931 a
stat la baza mai multor acte normative şi tratate internaţionale în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural. O politică internaţională extinsă în această direcţie s-a atestat în
perioada postbelică, în contextul activităţii organizaţiilor internaţionale guvernamentale
şi neguvernamentale – UNESCO, Consiliul Europei, ICOM, ICOMOS etc.
Atât politicienii, cât şi profesioniştii din anumite domenii au manifestat
activism civic şi interes pentru elaborarea şi promovarea policitilor culturale menite
să ocrotească patrimoniul cultural. Printre aceste iniţiative se înscrie şi cel de-al II-
lea Congres Internaţional al Arhitecţilor şi Tehnicienilor pentru Monumente Istorice,
reunit la Veneţia între 25 şi 31 mai 1964, care a adoptat Carta internaţională pentru
1
Convenţia culturală europeană, Paris, 1954, semnată la 24.05.1994; Convenţia UNESCO privind protecţia
patrimoniului mondial, cultural şi natural, adoptată la Paris, 1972, aderare la 23.09.2002; Convenţia
UNESCO privind salvgardarea patrimoniului cultural imaterial, adoptată la Paris, 2003, ratificată la
24.03.2006; Convenţia UNESCO privind protecţia şi promovarea diversităţii de expresii culturale,
adoptată la Paris, la 20 octombrie 2005, ratificată la 05.10.2006; Convenţia UNESCO asupra măsurilor ce
urmează a fi luate pentru interzicerea şi împiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer
de proprietate al bunurilor culturale, adoptată la Paris, la 14 noiembrie 1970, aderare la 14.09.2007;
Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat, împreună cu Regulamentul de
executare, adoptată la Haga, la 14 mai 1954 şi Protocolul I la Convenţia de la Haga, 1954, aderare la
09.12.1999; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia şi salvgardarea patrimoniului arhitectural,
adoptată la Granada, 1985, ratificată la 21.12.2001; Convenţia Consiliului Europei privind protecţia
patrimoniului arheologic, La Valetta, 1992, ratificată la 21.12.2001; Convenţia europeană a peisajului,
adoptată la Florenţa, 2000, ratificată la 14.03.2002; Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind
valoarea patrimoniului cultural pentru societate, adoptată la Faro, 2005, ratificată la 01.12.2008.
2
Articolul 63, Legea privind ocrotirea monumentelor, nr. 1530-XII, 22.06.1993.
15
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
16
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
ratificat această convenţie la 21.12.2001 şi ea a intrat în vigoare începând cu 22.06.2002.
Din acel moment s-au scurs deja opt ani, însă Republica Moldova nu a implementat
nicio prevedere a acestei convenţii. În comparaţie cu actele normative naţionale,
Convenţia europeană defineşte mult mai clar, în primul rând, noţiunile şi elementele
componente ale patrimoniului arhitectural1, în al doilea rând îndeamnă statele
semnatare să iniţieze procesul de inventariere a monumentelor şi ansamblurilor
arhitecturale şi să instituie un regim legal de protecţie a patrimoniului arhitectural2.
Totodată, Convenţia obligă părţile să evite deteriorarea, degradarea sau demolarea
bunurilor culturale protejate, iar în cazul când există proiecte care prevăd demolarea
şi/sau construirea unor clădiri, modificări care pot afecta caracterul monumentul de
arhitectură, acestea trebuie, în mod obligatoriu, să fie supuse spre aprobare de către
autorităţile abilitate ale statului.
Procesele de urbanizare rapidă şi de modernizare a oraşelor vechi trebuie să nu
fie în detrimentul moştenirii lor culturale – „Oraşul de mâine trebuie să mărturisească
bogăţia sa istorică”3. De aceea autorităţile publice trebuie să colaboreze cu diverşi
specialişti pentru a realiza proiecte calitative în domeniul topografiei urbane, al
amenajării teritoriului etc. Totodată, instituţiile statului sunt obligate să asigure
programe pluridisciplinare de formare în politică, protecţia, managementul şi
amenajarea peisajului, destinate atât profesioniştilor din sectorul privat şi public, cât
şi altor persoane şi asociaţiilor interesate4.
Un alt document important pe plan internaţional este Carta ICOMOS „Principii
pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a patrimoniului arhitectural“,
ratificată de a 14-a Adunare Generală a ICOMOS, la Victoria Falls, Zimbabwe, în
octombrie 2003. Carta ICOMOS stabileşte necesitatea organizării studiilor şi a
proiectelor urmate de faze precise, care sunt similare cu cele din medicină (anamneza,
terapia, controlul), respectiv: cercetarea datelor şi informaţiilor semnificative,
identificarea cauzelor stricăciunilor şi alegerea măsurilor de remediere, controlul
eficienţei intervenţiilor5. Diagnosticarea şi cercetarea trebuie să fie principiile
fundamentale în cadrul proiectelor de conservare şi restaurare a patrimoniului
arhitectural, iar măsurile de remediere şi monitorizare trebuie să asigure faptul că
intervenţiile nu vor prejudicia originalitatea şi integritatea monumentului.
1
Articolul 1, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
2
Articolele 2 şi 3, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada,
1985.
3
Codul european de bună practică „Arheologia şi proiectul urban”, aprobat de Comitetul
patrimoniului cultural al Consiliului Europei în timpul celei de a 15-a şedinţe plenare din 8-10
martie 2000.
4
Articolul 6, Convenţia europeană a peisajului, Florenţa, 2000.
5
Punctul 1.6, Carta ICOMOS „Principii pentru analiza, conservarea şi restaurarea structurală a
patrimoniului arhitectural“, 2003.
17
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Concluzii
Situaţia din Republica Moldova din ultimii 20 de ani în ce priveşte protecţia
patrimoniului arhitectural poate fi calificată ca fiind o anarhie totală. În anii de
independenţă nu am fost în stare să edificăm o infrastructură viabilă şi durabilă în
acest domeniu, nu am fost în stare să elaborăm o strategie şi un plan de acţiuni. Şi, cel
mai grav, nu am fost în stare să păstrăm o bună parte din obiectivele de patrimoniu
cultural, care, odată distruse, nu mai pot fi recuperate. Unii arhitecţi au bătut alarma,
iar alţii şi-au adus direct contribuţia la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului
arhitectural al municipiului Chişinău. Astfel, principali vinovaţi de distrugerea
obiectivelor de patrimoniu arhitectural se fac reprezentanţii administraţiei publice
locale, în cazul Chişinăului – arhitecţii municipiului.
În afară de distrugerea unor clădiri istorice din centrul istoric al Chişinăului,
sunt atestate intervenţii care denaturează imaginea istorică a imobilelor şi corup
originalitatea lor culturală, cum ar fi înlocuirea decorului plastic, acoperirea pereţilor
clădirilor cu tencuială sau cu un strat de pietre, schimbarea acoperişului şi înlocuirea
lui cu mansarde de 1-2 niveluri, construcţia anexelor, înlocuirea uşilor şi geamurilor
din lemn cu cele de termopan etc.1. Astfel intervenţiile contemporane conduc la
dispariţia „oraşului istoric”2.
Pentru combaterea actelor de vandalism, indiferenţă, iresponsabilitate etc. care
conduc la deteriorarea şi distrugerea patrimoniului cultural al Republicii Moldova
avem nevoie de o politică culturală eficientă. Dar, mai întâi de toate, avem nevoie de
un ministru al Culturii care să înţeleagă şi să promoveze astfel de politici.
Justificarea că legislaţia este imperfectă nu este serioasă, deoarece nu sunt
aplicate în practică nici măcar prevederile legale în vigoare. Bineînţeles, trebuie dusă
la bun sfârşit iniţiativa de actualizare a cadrului normativ în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural3. Dar, aceasta nu înseamnă că trebuie să aşteptăm până când
acest lucru se va întâmpla. Legislaţia republicii conţine un şir de prevederi a căror
aplicare ar permite combaterea fenomenelor ce aduc prejudiciu moştenirii culturale.
Pentru a redresa situaţia din domeniul patrimoniului cultural, este necesară,
în primul rând, stabilirea unei ordini şi responsabilităţi în cadrul instituţiilor
administraţiei publice locale şi centrale care se fac responsabile de acest domeniu.
Proiectul Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului nu s-a dovedit a fi unul eficient.
De aceea el trebuie reluat şi promovat la un alt nivel4. Totodată, organele de ordine
publică şi anchetă trebuie să fie mai sensibile la actele de încălcare a legislaţiei privind
„ocrotirea monumentelor”.
1
A. Eremia, Chişinău, oraşul vechi şi nou, Chişinău, Editura Litera, 1998, p. 71.
2
S. Ciocanu, Chisinau – A Historic City in the Process of Disappearing. In: Heritage at Risk, 2006/2007,
p. 115-116.
3
N. Răilean, Raport analitic Actele normative şi legislative ale Republicii Moldova în domeniul
protejării patrimoniului cultural, Chişinău, 2009.
4
Revitalizarea centrului istoric al Chişinăului. Ghid practic privind intervenţiile la edificiile istorice.
Proiect finanţat de Uniunea Europeană şi implementat de Asociaţia „Plai Resurse”, Chişinău, 2008.
18
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
Elaborarea unei strategii naţionale susţinute de un plan de acţiuni pe termen
scurt şi mediu ar facilita elaborarea unor politici culturale eficiente. Pentru realizarea
acestor paşi Guvernul Republicii Moldova ar trebuie să acorde o mai mare atenţie şi
importanţă Ministerului Culturii, deoarece în situaţia actuală (marginală) Ministerul are
posibilităţi modeste, atât din punct de vedere managerial, cât şi financiar. Totodată, şi
ministrul Culturii, dacă doreşte să construiască strategii şi politici culturale eficiente,
ar trebui să coopteze un personal profesionist şi responsabil şi să fie mai receptiv la
sugestiile societăţii civile, aşa cum cer prevederile articolelor 14 şi 16 ale Convenţiei
de la Granada.
La nivel local, atât Consiliul municipal, cât şi Primăria Chişinău ar trebui să
procedeze similar. Chişinăul, pe lângă faptul că este capitala republicii, este cel mai
vizitat oraş de către turiştii străini. Aleşii locali ar trebui să se gândească la identitatea
urbană şi la „cartea de vizită a Chişinăului”. Planificarea urbanistică trebuie să ţină
cont de monumentele istorice (clădiri, străzi, cartiere, grădini istorice etc.), care, luate
împreună, constituie „oraşul vechi” sau „oraşul istoric”. Turismul cultural trebuie să
fie integrat în strategiile de dezvoltare economică a statului1, iar itinerarele culturale
trebuie să constituie un cadru excepţional pentru o cultură a păcii, bazată pe legăturile
istoriei comune, pe spiritul toleranţei, respectului şi aprecierii diversităţii culturale a
diferitelor comunităţi care au contribuit la existenţa lor2.
Pentru realizarea unor politici eficiente în domeniul discutat trebuie
conştientizat faptul că patrimoniul cultural aparţine umanităţii şi ne reprezintă trecutul
istoric comun3. Evident, aici se cere un parteneriat eficient între administraţia publică
locală, centrală, instituţii universitare şi AŞM, care, de comun acord, să construiască
strategii de ocrotire a moştenirii culturale şi să integreze bunurile culturale în circuitul
istoric şi turistic, fără a afecta integritatea şi originalitatea lor. Convenţia de la Granada
îndeamnă părţile semnatare se elaboreze politici de conservare integrate, care:
„1. să includă protecţia patrimoniului arhitectural printre obiectivele esenţiale
ale amenajării teritoriului şi ale urbanismului şi să asigure luarea în considerare
a acestui imperativ în diversele stadii de elaborare a planurilor de amenajare şi a
procedurilor de autorizare a lucrărilor;
2. să promoveze programe de restaurare şi de întreţinere a patrimoniului arhitectural;
3. să facă din conservarea, animarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural
un element major al politicilor în materie de cultură, de mediu şi de amenajare a
teritoriului;
1
Carta turismului cultural, adoptată de ICOMOS în noiembrie 1976.
2
Carta ICOMOS privitor la itinerarele culturale, ratificată de a 16-a Adunare Generală a ICOMOS,
Quebec, (Canada) 4 octombrie 2008.
3
Articolul 3, Patrimoniul comun al Europei, Convenţia-cadru a Consiliului Europei privind valoarea
patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005.
19
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
4. să favorizeze, atunci când este posibil, în cadrul proceselor de amenajare ale teritoriului
şi de urbanism, conservarea şi folosirea clădirilor a căror importanţă nu ar justifica o
protecţie în sensul prevederilor art. 3, paragraful 1 al prezentei Convenţii, dar care ar
prezenta o valoare din punct de vedere al integrării în mediul urban sau rural ori al
cadrului de viaţă;
5. să favorizeze aplicarea şi dezvoltarea tehnicilor şi materialelor tradiţionale,
indispensabile pentru viitorul patrimoniului”1.
Urbanizarea şi modificarea identităţii urbane sunt procese fireşti pentru
societăţile contemporane. Ele trebuie administrat corect. Deseori proiectele de
industrializare a localităţilor urbane conduc la degradarea, deteriorarea sau distrugerea
oraşelor istorice2. De aceea, proiectele de planificare urbanistică, amenajare a
teritoriului, de restaurare-conservare, de cercetare etc. trebuie să conţină studii de
fezabilitate şi să fie monitorizate în corespundere cu rigorile legislaţiei naţionale şi ale
convenţiilor internaţionale ratificate de Republica Moldova3. Convenţia de la Granada
nu împiedică adaptarea unor clădiri vechi pentru utilizări noi4, dar în vederea limitării
riscurilor de degradare fizică a patrimoniului arhitectural, îndeamnă statele membre:
„1. să susţină cercetarea ştiinţifică, în vederea identificării şi analizării efectelor
dăunătoare ale poluării şi în vederea definirii mijloacelor de reducere sau de eliminare a
acestor efecte;
2. să ia în considerare problemele specifice ale conservării patrimoniului în politicile de
combatere a poluării“5.
Întreţinerea parcurilor publice şi grădinilor istorice ca expresie vie a unui obiectiv
de patrimoniu trebuie să fie bazată pe tradiţiile culturale locale, iar intervenţiile în peisajul
lor nu trebuie să depăşească prevederile Cartei de la Veneţia şi Cartei de la Florenţa6
Cât priveşte accesul la monumentele istorice, administraţiile publice locale
trebuie să ţină cont şi de faptul că reţelele de comunicare nu trebuie să penetreze în
oraşele istorice, ci doar să faciliteze traficul în aproprierea acestor oraşe şi să permită
un acces uşor7.
Primul pas în realizarea cu succes a unor programe în domeniul protecţiei
patrimoniului cultural este asigurarea accesului la informaţie şi formarea cetăţeanului
1
Articolul 10, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
2
Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987.
3
Un exemplu în acest sens pot fi studiile în domeniul petroarheometriei, care au menirea de a
preîntâmpina efectele nocive ale intervenţiilor contemporane. „Petroarheometria monumentelor
evaluează cantitativ şi calitativ, având ca obiectiv studierea impactului alterării şi degradării
asupra materialelor de construcţie puse în operă, are menirea să propună şi să permită adaptarea
intervenţiei de restaurare specifică condiţiilor monumentului”, D. Voicu, L. Munteanu, „Studiu
petroarheometric asupra Catedralei Ortodoxe din Cluj-Napoca”. In: Arheometrie în România, vol.
3 (1991-2008), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2008, p. 242.
4
Articolul 11, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
5
Articolul 8, Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada, 1985.
6
Carta de la Florenţa privitor la grădinile istorice, ICOMOS, 1981.
7
Articolul 13, Carta privind protecţia oraşelor istorice, ICOMOS, 1987.
20
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
1
responsabil . Deşi necesită mai mult timp şi efort, cele mai eficiente politici culturale
sunt realizate prin intermediul educaţiei de la mic la mare2. Într-un stat de drept
bazat pe normele democraţiei cetăţeanul, a cărui formare trebuie să fie în spiritul
responsabilităţii şi activismului civic, este responsabil de ocrotirea şi valorificarea
moştenirii culturale în egală măsură cu instituţiile statului3. Sensibilizarea opiniei
publice privind valoarea şi importanţa moştenirii culturale trebuie să devină o
practică, deoarece patrimoniul arhitectural constituie atât un element al identităţii
culturale, cât şi o sursă de inspiraţie şi de creativitate pentru generaţiile prezente şi
viitoare4.
1
Articolul 12, Accesul la patrimoniul cultural şi participarea democratică, Convenţia-cadru a Consiliului
Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie 2005.
2
Capitolul VI. Programe educaţionale, Convenţia privind protecţia patrimoniului mondial, cultural
şi natural, UNESCO, Paris, 1972; Articolul 13. Patrimoniul cultural şi învăţământul, Convenţia-cadru
a Consiliului Europei privind valoarea patrimoniului cultural pentru societate, Faro, 27 octombrie
2005.
3
S. Musteaţă, „Dezvoltarea cetăţeniei democratice din R. Moldova prin intermediul educaţiei şi
promovării acţiunilor de protejare şi valorificare a patrimoniului naţional”. In. Buletin informativ
InfoHis, Nr. 9(13), 2001, pp. 8-9.
4
Articolul 15 (1), Convenţia europeană privind protecţia patrimoniului arhitectural, Granada,
1985.
21
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
22
PATRIMONIUL ARHITECTURAL AL REPUBLICII MOLDOVA, ÎNTRE LEGE ŞI FĂRĂDELEGE
23
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
Actual 2010
25
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Str. 31 august 1989 nr. 141 Str. Alexandru cel Bun nr. 16
26
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Alexandru cel Bun nr. 24A Str. Alexandru cel Bun nr. 31
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău,
la iniţiativa Primăriei. Datează de la
începutul secolului al XX-lea. Proprietarul
originar, posibil, era dr. A.L. Balinski, în
1940 fiind atestaţi moştenitorii săi. Actual 2010
Actual 2010
Actual 2010
27
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
28
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Alexandru cel Bun nr. 103
Actual 2010
29
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
Actual 2010
31
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
A fost construită la cumpăna
secolelor XIX şi XX.
În 1940 proprietar este atestat Institutul
Zootehnic a Ministerului Agriculturii.
Actual 2010
32
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Bucureşti nr. 117 A
Actual 2010
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe.
Casa a fost construită la începutul
secolului al XX-lea, aparţinea Elenei
Veitko, soţie de căpitan. Constă din patru
odăi, cu bucătărie, şi alte dependinţe.
33
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
34
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Columna nr. 86 B
Actual 2010
A fost introdusă în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Primăriei. A fost calificată drept
monument de arhitectură
de însemnătate locală.
Clădirea a fost construită la sfârşitul
Actual 2010 secolului al XIX-lea.
35
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău la
iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construită
la începutul secolului al XX-lea. Proprietar în
1940 a fost atestat Palaţan Brana.
36
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Galbenă
nr. 7
Actual 2010
37
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
38
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. V. Alecsandri nr. 50
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus
în Registrul monumentelor de
istorie şi cultură a municipiului
Chişinău la iniţiativa Primăriei.
Data de la începutul secolului
al XX-lea, cu arhitectura în stil
modern. În 1940 proprietar este
atestat Matrona Bocova.
Actual 2010
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe. Datează de la
sfârşitul secolului al XIX-lea.
În 1940 proprietar este atestat Nehman
Liventul.
Actual 2010
39
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
locală, introdus în Registrul monumentelor
Actual 2010 de istorie şi cultură a municipiului Chişinău,
Monument de arhitectură de însemnătate alcătuit de Academia de Ştiinţe. Casa data
naţională, introdus în Registrul de la începutul secolului al XX-lea. A fost
monumentelor de istorie şi cultură înlocuită cu o casă nouă, în forme suburbane.
a municipiului Chişinău, alcătuit de De la vechea clădire au rămas doar pilonii
Academia de Ştiinţe. porţii de acces pe teritoriul proprietăţii.
40
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Actual 2010
Monument de arhitectură de însemnătate
Actual 2010 naţională, introdus în Registrul
Monument de arhitectură de însemnătate monumentelor de istorie şi cultură a
locală, introdus în Registrul monumentelor municipiului Chişinău, alcătuit de Academia
de istorie şi cultură a municipiului de Ştiinţe. Era o casă de locuit, construită din
Chişinău, alcătuit de Academia de Ştiinţe. piatră la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Str. M. Kogălniceanu nr. 72 A, B
Actual 2010
42
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. S. Lazo nr. 22
43
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Monument de
arhitectură de
însemnătate locală,
introdus în Registrul
monumentelor de istorie
şi cultură a municipiului
Chişinău, alcătuit de
Academia de Ştiinţe.
Datează de la sfârşitul
secolului al XIX-lea.
44
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. A. Mateevici nr. 82
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Actual 2010
Monument de istorie de însemnătate
naţională, introdus în Registrul
Actual 2010 monumentelor de istorie şi cultură a
Monument de arhitectură de însemnătate municipiului Chişinău, alcătuit de Academia
naţională, introdus în Registrul monumentelor de Ştiinţe. Până în 1940 proprietar este
de istorie şi cultură a municipiului Chişinău, atestat Teofil Bologa. Între anii 1945–1954 a
alcătuit de Academia de Ştiinţe. Datează din locuit Eugen Coca (1893–1954), compozitor,
anul 1903, construită în stil eclectic, cu o slabă dirijor, viorist, maestru emerit al artelor 1946.
influenţă a monumentului antic “Turnurilor În memoria compozitorului pe peretele casei
vânturilor” din Athena. este instalată o placă comemorativă.
45
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
47
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
48
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. A. Şciusev nr. 94
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
49
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
50
PATRIMONIUL CULTURAL DEMOLAT
Str. Tighina nr. 46
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Actual 2010
Monument de arhitectură de
valoare locală, inclus în Registrul
de monumente de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău, alcătuit
de Academia de Ştiinţe. A fost
construită la sfârşitul secolului al
XIX-lea, în stil eclectic. Era casa
familiei Muraciov.
51
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Actual 2010
Str. Tricolorului nr. 43
Actual 2010
52
PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău, alcătuit de
Academia de Ştiinţe. Datează de la
începutul secolului al XX-lea.
53
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
56
PATRIMONIUL CULTURAL RUINAT
Str. Mazîlilor nr. 34
Actual 2010
57
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe. Este un complex
format dintr-o locuinţă (casă de raport) şi o clădire cu funcţii sociale, care cândva au
fost proprietăţi imobiliare separate.
Str. Tricolorului nr. 40 Actual 2010
Monument de arhitectură
de valoare locală, inclus în
Registrul de monumente
de istorie şi cultură a
municipiului Chişinău,
alcătuit de Academia de
Ştiinţe. Datează din a doua
jumătate a secolului al XIX-
lea.
59
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Monument de
arhitectură de
însemnătate locală,
introdus în Registrul
monumentelor de
istorie şi cultură a
municipiului Chişinău
la iniţiativa Primăriei.
Datează de la începutul
secolului al XX-lea, cu arhitectura eclectică. În 1940 a
fost atestat drept proprietar Iotic Boniev.
Str. V. Alecsandri nr.129
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
63
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
64
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT
Str. Alexandru cel Bun nr. 15
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
66
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT
Str. Bucureşti nr. 17
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
67
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
68
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT
Str. M. Eminescu nr. 66
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe. Clădirea a fost
construită la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Arhitectura este eclectică.
71
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
72
PATRIMONIUL CULTURAL DEGRADAT
Str. A. Şciusev nr. 102
Actual 2010
Monument de arhitectură de
însemnătate locală, introdus în Registrul
monumentelor de istorie şi cultură
a municipiului Chişinău, alcătuit de
Academia de Ştiinţe.
Actual 2010
Str. A. Şciusev nr. 107
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md)
73
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Monument de
arhitectură şi istorie
de însemnătate
naţională, introdus
în Registrul
monumentelor de
istorie şi cultură
a municipiului
Chişinău la iniţiativa
Academiei de Ştiinţe.
Monument de
arhitectură de
însemnătate
locală, introdus
în Registrul
monumentelor de
istorie şi cultură Actual 2010
a municipiului Chişinău la iniţiativa Academiei de Ştiinţe. A fost construit la începutul
secolului al XX-lea. Proprietară în 1940 a fost atestată Maria Cazacu.
Str. M. Varlaam nr. 52
Iniţial 2006 (www.monument.sit.md) Actual 2010
ANEXE
A. SOCIETATEA CIVILĂ ŞI PATRIMONIUL CULTURAL
77
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
78
ANEXE
municipale, care ar ţine sub control situaţia în domeniul protejării monumentelor,
contribuie la desfigurarea Centrului Istoric al Chişinăului, punând sub semnul
întrebării însăşi dezvoltarea durabilă a capitalei.
Demolarea nejustificată a Casei Teodosiu de pe bd. Ştefan cel Mare, edificiu
inclus în Registrul monumentelor RM ocrotite de stat, este doar un caz mai bine
mediatizat. În realitate, capitala noastră deja a pierdut prin demolare mai bine de
10% din clădirile cu statut de monument protejat, iar numărul edificiilor istorice
desfigurate iremediabil prin reparaţii şi reconstrucţii degradante este şi mai mare.
Totodată, în lipsa totală a preocupărilor privind protejarea patrimoniului arheologic
al capitalei, în permanenţă sunt agresate importantele vestigii materiale ale trecutului
Chişinăului. Aceasta în condiţiile când, spre deosebire de toate capitalele europene,
vatra istorică a Chişinăului nu a beneficiat nici o dată de cercetări arheologice.
Printre măsurile strict necesare pentru respectarea statutului de monument
protejat al Centrului Istoric al Chişinăului, se situează:
-declararea unui moratoriu asupra construcţiilor în perimetrul Centrului istoric
al capitalei şi în zona lui de protecţie;
-sistarea implementării prevederilor noului Plan Urbanistic General al Chişinăului
referitoare la Centrul Istoric al capitalei şi aducerea acestor prevederi în
conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi UNESCO în
domeniul protejării monumentelor;
-includerea Centrului Istoric şi a zonei lui de protecţie în documentaţia de
urbanism şi cadastrală a capitalei;
-elaborarea şi adoptarea Statutului şi Regulamentului specializat al Centrului
Istoric;
-instituirea unui Serviciu municipal al monumentelor (pentru ţinerea sub
control a respectării şi implementării tuturor normelor specifice de protejare
a Centrului Istoric, dar şi a altor monumente ale capitalei);
-încadrarea Centrului Istoric şi a zonei lui de protecţie în limitele unei singure
preturi.
Academia de Ştiinţe se adresează Primăriei şi Consiliului municipal al
Chişinăului, precum şi Preşedinţiei, Parlamentului şi Guvernului ţării, cu apelul de
a interveni în soluţionarea gravelor probleme cu care se confruntă patrimoniul
cultural al capitalei, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi obligaţiile
internaţionale asumate de ţara noastră în domeniul protejării monumentelor.
Este necesară adoptarea urgentă a măsurilor de salvare a moştenirii culturale
a Chişinăului, moştenire care constituie unul dintre factorii identitari de bază ai
capitalei noastre, dar şi ai Republicii Moldova în general.
2 februarie 2010, Chişinău.
79
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
80
ANEXE
REZOLUŢIA CONFERINŢEI ŞTIINŢIFICE BISERICA MĂZĂRACHE ŞI OCROTIREA PATRIMONIULUI CULTURAL AL
MUNCIPIULUI CHIŞINĂU PRIVIND PROTEJAREA MONUMENTELOR MUNICIPIULUI CHIŞINĂU DIN PERSPECTIVA
CONSERVĂRII ŞI SALVGARDĂRII MOŞTENIRII CULTURALE NAŢIONALE
În plan european este recunoscut rolul de element cheie al obiectivelor de
patrimoniu cultural imobil (de arhitectură şi arheologie) în păstrarea identităţii şi
funcţiei culturale a localităţilor, precum şi în cadrul strategiilor naţionale şi locale
de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică, urbanistică şi de amenajare a
teritoriului acestora.
Apare indispensabilă promovarea de către autorităţile publice locale ale mun.
Chişinău, în cadrul politicii declarate de integrare europeană, a unor politici conforme
practicilor europene din domeniul protejării monumentelor, ţinându-se cont de
obligaţiunile (deocamdată ignorate) pe care şi le-a asumat RM în acest sens prin
ratificarea în 2001 a Convenţiilor Consiliului Europei privind protejarea patrimoniului
arheologic şi privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei.
În acest context, apelăm la autorităţile publice locale ale Chişinăului să
se conformeze deciziei din 1993 a Parlamentului RM de includere a centrului
istoric al Chişinăului, cu statut de monument de importanţă naţională, în Registrul
monumentelor RM ocrotite de stat (nr.308) şi, respectiv – să întreprindă măsurile ce se
impun pentru stoparea procesului continuu de degradare şi distrugere a acestuia.
Pentru aceasta considerăm utilă:
1) suspendarea deciziei Consiliului orăşenesc de abrogare a Registrului
municipal de monumente, până la elaborarea şi adoptarea unui Registru nou;
2) declararea imediată a unui moratoriu asupra intervenţiilor în cadrul Centrului
istoric al capitalei;
3) sistarea implementării prevederilor noului Plan Urbanistic General al
Chişinăului referitoare la Centrul istoric al capitalei şi aducerea acestor
prevederi în conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi
UNESCO în domeniul protejării monumentelor, inclusiv prin atragerea unor
experţi europeni în domeniul respectiv.
În acest sens se impune:
•sistarea elaborării în conformitate cu PUG-ul existent a:
- schemei complexe de transport, - PUZ-ului teritoriului Centrului istoric,
- proiectului „liniilor roşii”.
•includerea în bugetul pentru anul 2010 a surselor necesare corectării
menţionate a Planului Urbanistic General al mun. Chişinău.
•corectarea PUG Chişinău să prevadă în mod prioritar trasarea limitelor
Centrului istoric şi a Zonei lui de protecţie (şi includerea lor în
documentaţia cadastrală); elaborarea Zonificării acestui teritoriu şi a Hărţii
arheologice a Chişinăului.
•elaborarea Regulamentului specializat al Centrului istoric al mun. Chişinău.
4) elaborarea şi adoptarea Strategiei Patrimoniului Cultural al mun. Chişinău;
5) încadrarea Centrului istoric în limitele unei singure preturi;
81
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
82
ANEXE
4. Care este actul ce reglementează ordinea de eliberare a documentelor ce
autorizează proiectarea, iar apoi intervenţia la clădirile cu statut de monument?
Conţinutul documentelor necesare obţinerii Certificatului de urbanism şi
Autorizaţiei de construire, precum şi ordinea generală a obţinerii lor este prevăzută
de Regulamentul privind certificatul de urbanism şi autorizarea construirii sau desfiinţării
construcţiilor şi amenajărilor adoptat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova
nr.360 din 18.04.1997
5. Ce trebuie de întreprins pentru a elabora schiţa de proiect a intervenţiilor
preconizate în cadrul monumentului?
Beneficiarul, în colaborare cu persoane cu drept de proiectare în domeniul
restaurării monumentelor, determină caracterul şi volumul intervenţiilor dorite
asupra edificiului. Se elaborează, ca argument al intervenţiilor preconizate, o schiţă
de proiect, care prezintă:
a) faţadele edificiului (în caz de afectare a acestora de lucrările preconizate)
şi/sau intervenţiile în planimetria clădirii (dacă este afectat interiorul acesteia).
b) planul de încadrare în teritoriu a edificiului – pentru a se arăta locul
de amplasare a edificiului în discuţie (poate fi desenat; sau obţinut la Direcţia
Generală Arhitectură şi Urbanism a Primăriei (în continuare – Direcţia Arhitectură a
Primăriei)).
Schiţa se prezintă pentru avizare la Direcţia Arhitectură a Primăriei (în fiecare zi
de marţi şi vineri între orele 9.00 – 12.00, biroul arhitectului-şef ).
6. Care este procedura de avizare a schiţei de proiect la Ministerul Culturii?
Beneficiarul se adresează pentru aviz Ministerului Culturii, mai exact –
compartimentului de specialitate a Ministerului (Direcţia Patrimoniu Cultural şi Arte
Vizuale). După consultarea angajaţilor Direcţiei, el completează o cerere pe numele
ministrului cu rugămintea de a se examina posibilitatea avizării schiţei de proiect.
La cerere se anexează:
- Schiţa de proiect care reflectă esenţa intervenţiilor preconizate în cadrul
monumentului precum şi o notă informativă asupra intervenţiilor propuse;
- Actul de proprietate asupra imobilului.
- Schema de încadrare în teritoriu
- Nota istorică asupra edificiului
- Imagini fotografice ale edificiului (pentru documentarea stării actuale a
faţadelor, a elementelor decorative sau de tâmplărie, interioarelor etc.)
7. Cât timp are loc examinarea cererii la Ministerul Culturii?
Examinarea cererii de regulă durează nu mai mult de 30 de zile calendaristice.
În baza deciziei Consiliului metodico-ştiinţific specializat de pe lângă Ministerul
Culturii schiţa: a) este avizată pozitiv; b) este respinsă (în caz de necorespundere
cu principiile de protecţie a monumentelor sau din alte motive). În ambele cazuri
beneficiarului i se eliberează un extras din Procesul-verbal al şedinţei Consiliului,
conţinând decizia respectivă şi, eventual, obiecţiile exprimate. În caz dacă schiţa este
respinsă, beneficiarului i se propune aducerea schiţei în corespundere cu obiecţiile
Consiliului şi înaintarea ei repetată spre examinare.
8. Ce este necesar de întreprins pentru a obţine dreptul de a elabora
documentaţia de proiect pentru edificiile cu statut de monument?
Beneficiarul înaintează o cerere către Primăria Chişinău cu rugămintea de
83
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
84
ANEXE
13. Cine elaborează documentaţia de proiect?
Beneficiarul încheie cu persoane juridice sau fizice autorizate/licenţiate în
modul stabilit un contract de proiectare a intervenţiilor prevăzute la monument
(de regulă este vorba de persoana care a elaborat schiţa de proiect). La încheierea
contractului beneficiarul atrage atenţia la denumirea întreprinderii de proiectare,
certificatul de înregistrare a firmei la Camera Înregistrării de Stat, numărul şi data
eliberării licenţei pentru activitate de proiectare, precum şi la atestarea dreptului de
proiectare în domeniul restaurării monumentelor (art.26 al Legii privind ocrotirea
monumentelor).
14. Care documente le prezintă beneficiarul proiectantului?
Beneficiarul prezintă proiectantului următoarele documente:
- documentul de identitate;
- schiţa de proiect;
- copia Certificatului de urbanism, eliberat de Direcţia generală arhitectură şi
urbanism a Primăriei;
- ridicarea topografică în scara 1:500, eliberate la indicaţia Direcţiei Generale
Arhitectură şi Urbanism sau Direcţiei Funciare a Primăriei, în cazul proiectării unor
anexe sau amenajări. În anumite cazuri la indicaţia proiectantului se prezintă şi
studiul geologic;
15. Cine avizează documentaţia de proiect elaborată?
Documentaţia elaborată se înaintează spre avizare:
a) Ministerului Culturii (Direcţia Patrimoniu Cultural şi Arte Vizuale). Documentaţia
va fi însoţită de schiţa de proiect şi de extrasul respectiv al Comisiei metodico-ştiinţifice
specializate de pe lângă Minister. Eliberarea avizului, de regulă, nu depăşeşte 30 zile
calendaristice.
b) Direcţiei Verificare şi Expertizare de pe lângă Ministerul Construcţiilor
şi Dezvoltării Teritoriului. Eliberarea avizului, de regulă, nu depăşeşte 30 zile
calendaristice.
16. Ce reprezintă Autorizaţia de construire?
Autorizaţia de construire/desfiinţare este actul emis de Primăria municipiului
Chişinău prin care se autorizează executarea construcţiilor şi amenajărilor sau
desfiinţarea lor în temeiul şi cu respectarea documentaţiilor de urbanism şi amenajare
a teritoriului, certificatului de urbanism şi documentaţiei de proiect elaborate,
verificate şi aprobate în modul stabilit.
17. Cum se obţine Autorizaţia de construire?
Pentru obţinerea Autorizaţiei de construire/desfiinţare beneficiarul
completează formularul cererii-tip şi o înaintează Direcţiei Autorizări şi Disciplină în
Construcţii a Primăriei Chişinău. În cerere se indică dacă lucrările preconizate vor fi
executate în regie proprie sau de către o firmă de construcţie cu licenţă în domeniul
executării lucrărilor de restaurare. La cerere se anexează:
- actul de identitate al beneficiarului;
- titlul de autentificare a dreptului deţinătorului de teren;
- în cazul reconstrucţiei, modificării construcţiilor existente – actele de
autentificare a dreptului deţinătorului de imobil;
- certificatul de urbanism, cu avizele serviciilor indicate;
- proiectul de execuţie elaborat, avizat, verificat şi aprobat în modul stabilit;
85
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
86
ANEXE
compoziţie chimică şi cu proprietăţi fizice diferite de cele istorice este inadmisibilă,
aceasta ducând la degradarea şi distrugerea în timp a zidăriei monumentului (de
ex.: tencuieli şi mortare pe bază de ciment). Compoziţia necesară se stabileşte de
arhitectul proiectant în urma studiului de specialitate.
d) Este necesară păstrarea tuturor elementelor decorative istorice ale edificiului.
Dacă păstrarea lor se va constata de studiul de specialitate imposibilă sau inoportună,
ele urmează a fi refăcute integral, în aceiaşi parametri fizici.
e) Culoarea care va fi aplicată pe faţade se stabileşte de arhitectul proiectant
prin studiu de specialitate. În caz de imposibilitate de efectuare a acestui studiu (de
ex.: nepăstrarea tencuielilor originare) se va aplica o culoare specifică (proprietăţi
fizice, chimice, cromatică) epocii de construcţie a edificiului istoric.
3. În interior:
a) Aplicarea pe pereţii interiori şi pe pardoseli a materialelor de construcţie noi
se va efectua selectiv, în dependenţă de necesităţi, destinaţia/specificul încăperilor
(de ex.: grup sanitar, bucătărie, etc.). În celelalte cazuri prioritate vor avea materialele
şi tehnicile tradiţionale.
b) Reţelele tehnice interioare se vor amplasa astfel, ca să nu afecteze sau să
afecteze la minim imaginea interioară a acesteia şi structura de rezistenţă istorică a
clădirii (cât mai puţine treceri de conducte prin planşee şi pereţi).
c) Se vor păstra, conserva/ restaura elementele de tâmplărie interioară. Acolo
unde ele nu s-au păstrat, se admite instalarea unora noi, executate, la propunerea
arhitectului proiectant, în stilul celor din epoca de construire a edificiului.
d) Se vor păstra, consolida, restaura elementele decorului interior ale edificiilor,
precum şi scările, şemineele şi sobele de aici.
4. La acoperiş:
a) Nu se admite schimbarea parametrilor constituiţi istoric ai acoperişului
(înălţime, formă etc.).
b) Materialul de acoperire a acoperişului (ţiglă, olane, tablă metalică etc.), în caz
de păstrare a acestuia într-o stare fizică precară şi în caz dacă arhitectul-proiectant va
determina necesitatea înlocuirii lui cu unul nou, va trebui să creeze efecte estetice
similare cu materialul istoric.
Cum trebuie de amplasat reţelele tehnice care acced în clădirile istorice?
Reţelele tehnice care acced spre monument (gaze, electricitate etc.) trebuie
amplasate cât mai discret, pentru a nu afecta imaginea arhitecturală a edificiului,
evitându-se şi deteriorarea elementelor decorative ale faţadelor. Totodată, se exclude
amplasarea lor pe faţada principală.
Cum se amplasează firmele pe faţade?
Firmele şi alte panouri cu caracter informativ trebuie să se integreze arhitecturii
faţadei. Nu se admite amplasarea aici unor firme „ţipătoare” sau de dimensiuni
exagerate, care tind să preia asupra lor toată atenţia trecătorului şi să ascundă sau să
concureze cu imaginea arhitecturală a clădirii.
87
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
MONUMENTE DE VÂNZARE
Jurnal de Chişinău, autor: Raisa LOZINSCHI
După ce a demolat cu buldozerele într-o singură zi Conacul lui Teodosiu,
proiectat de arhitectul Bernardazzi, premierul Vasile Tarlev a scos la vânzare lotul
de pământ cu tot cu clădirea inclusă în Registrul Monumentelor de Stat de pe
strada Şciusev, nr. 103. Sursele JURNALULUI afirmă că actuala conducere comunistă
intenţionează să construiască în loc un Palat al Şahului (!). Clădirea a aparţinut cândva
Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală (MNEIN) şi a fost construită încă la
mijlocul secolului XIX. Deşi conducerea Muzeului a făcut demersuri repetate pentru
recuperarea monumentului respectiv şi există trei hotărâri de Guvern în acest sens,
Tarlev a scos la vânzare lotul cu tot cu obiectivul arhitectonic valoros.
Pâş-pâş pe furiş, comuniştii demolează şi distrug monumentele de arhitectură
unul câte unul, în timp ce înalţă cu fast şi pe bani mulţi monumente ale eroilor
sovietici. În vara anului 2005, guvernanţii au şters de pe faţa pământului clădirea
inclusă în Registrul Monumentelor de Stat a arhitectului Bernardazzi situată pe
bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, în coasta sediului Preşedinţiei. Nimeni nu a fost tras la
răspundere nici până astăzi. Acum, comuniştii au pus ochiul pe alt monument de
arhitectură din centrul capitalei care riscă să dispară, în locul acestuia urmând să fie
înălţat un Palat al Şahului, aşa cum i-a promis, recent, preşedintele Voronin lui Kirsan
Iliumjinov, preşedintele Republicii Kalmîkia şi preşedinte al Federaţiei Internaţionale
de Şah. Condiţia era ca palatul să fie construit undeva în centrul capitalei.
Jumătate de hectar. La 13 aprilie curent, în „Monitorul Oficial” a fost publicată o
decizie de Guvern prin care a fost instituită„o comisie privind desfăşurarea concursului
comercial pentru comercializarea terenului cu suprafaţa de 0,595 hectare din mun.
Chişinău, str. Şciusev nr. 103 (în limitele străzilor Maria Cibotari şi Sfatul Ţării)”. Banii
de pe acea jumătate de hectar vândută urmează să fie vărsaţi în bugetul de stat. Asta
ar însemna că Muzeul ar pierde aproape jumătate din suprafaţă şi, mai important,
o clădire construită încă în anul 1856, după proiectul arhitectului Luca Zauşkevici.
Solicitat de JURNAL, directorul MNEIN, Mihai Ursu, a declarat că nu a ştiut până la
publicare de asemenea intenţie. Asta în condiţiile în care, prin trei decizii anterioare
de Guvern, toate clădirile din perimetrul străzilor M. Kogălniceanu – Maria Cibotari
- A. Şciusev – Sfatul Ţării, au fost retrocedate Muzeului, revenind la situaţia de până la
cel de-al Doilea Război Mondial. De altfel, acest complex arhitectural ocrotit de stat
(!) este unicul cartier din partea istorică a Chişinăului care, pe parcursul unui secol, nu
a suferit modificări esenţiale. Tot aici începuse să funcţioneze prima Grădină Botanică
din Basarabia (1905).
Monument lăsat în paragină. Prima decizie de Guvern datează din anul 1993,
a doua – din 1998 şi a treia – din ianuarie 2006. Niciodată însă hotărârile respective
nu au fost executate. Mai mult ca atât, la începutul lunii mai 2006, Guvernul comunist
decide să-şi modifice hotărârea anterioară, cu semnăturile premierului Vasile Tarlev,
Ministrului Culturii şi Tursimului, Artur Cozma, şi ale Ministrului Agriculturii şi
Industriei Alimentare, Anatol Gorodenco. Surpriză! Din toate clădirile retrocedate este
scos blocul central care a fost la mijlocul secolului XIX orfelinat, mai apoi a aparţinut
88
ANEXE
Zemstvei Guberniale a Basarabiei şi aici a fost fondat muzeul în anul 1898. Ulterior, în
anul 1944, această clădire a fost dată Universităţii Agrare, pe timpuri Institutul Agricol,
care a eliberat-o abia acum doi ani, după o luptă strânsă între conducerea muzeului
şi cea a universităţii. Astăzi, clădirea este lăsată de izbelişte, se ruinează, în timp ce
exponatele valoroase ale MNEIN se înghesuie în spaţiile care i-au mai rămas.
Confuzia de la cadastru. Istoria dureroasă a acestor monumente de arhitectură
merge mai departe. Deşi în Registrul Monumentelor de Stat acestea sunt incluse cu
adresa Şciusev nr. 103, la Oficiul Cadastral acestea sunt trecute la adresa Sfatul Ţării nr.
8. „Este vorba de o confuzie creată din greşeală de cei de la cadastru. Le-am solicitat
să-mi spună care sunt clădirile trecute la adresa Sfatul Ţării nr. 8 şi mi-au arătat că e
vorba de clădirile de pe Şciusev nr. 103”, explică Mihai Ursu.
Palat în formă de figură de şah. Surse din mediul arhitecţilor au declarat
pentru JURNAL că actuala conducere a dat deja comandă pentru proiectarea Palatului
Şahului anume pe acel loc. Responsabili de la Institutele de Proiectare „Urban
Proiect” şi „Chişinău Proiect” au negat, însă, oficial faptul că se ocupă de aşa ceva. Nici
directorul MNEIN nu ştie ce urmează să fie în locul monumentului. JURNAL a scris
anterior despre anunţul lui Iliumjinov care a zis că FIDE este gata să construiască în
centrul Chişinăului un Centru Şahistic, care va fi zidit în formă de figură de şah şi va
include numeroase săli de joc, inclusiv un hotel pentru 200 de persoane. Asta vor
să facă guvernanţii – un palat în formă de figură de şah în locul unui monument de
arhitectură ocrotit de stat?
http://www.jurnal.md/article/3978/
89
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
90
ANEXE
distrugând în mod iremediabil tot ce ar putea să asigure posibilitatea unei asemenea
cercetări în viitor.
Istoria Chişinăului este o parte importantă a istoriei ţării, parte pe care noi o
pierdem, anume pornind de la indiferenţă şi de la neînţelegerea rolului patrimoniului
cultural în viaţa societăţii, respectiv, a oraşului.
- Cineva din participanţii la conferinţă a abordat această problemă şi a
vorbit despre „siturile arheologice ale Chişinăului – între legislaţie şi debandadă”.
Acesta este termenul care reflectă ce se întâmplă în prezent în domeniu?
- Da, pentru că debandadă înseamnă lipsa oricăror reguli. Şi aceasta în
condiţia în care Republica Moldova a ratificat, în 2001, două convenţii importante
ale Consiliului Europei, care din momentul ratificării au devenit parte integrantă
a legislaţiei naţionale: Convenţia europeană privind protejarea patrimoniului
arheologic şi Convenţia privind protejarea patrimoniului arhitectural al Europei. Şi
uite că din 2001 încoace nici o prevedere a acestor convenţii nu a fost implementată,
nici la nivel local, nici la nivel naţional. Dacă noi vorbim, sincer, de alegerea făcută în
favoarea vectorului european de dezvoltare, nu ne va reuşi să neglijăm la nesfârşit
implementarea convenţiilor amintite. Ar fi bine ca acest lucru să se întâmple nu după
dispariţia ultimului monument al capitalei. Iar autorităţilor publice locale, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare, sunt direct responsabile de protejarea obiectivelor
de patrimoniu cultural aflate pe teritoriul pe care îl administrează.
- Ce conţin cele două rezoluţii adoptate la conferinţă?
- Una se referă la biserica Măzărache şi la ceea ce ar trebui de făcut pentru a
o păstra pentru generaţiile viitoare, pentru a umple cu sens practic statutul ei de
monument protejat.
Monumentele de arhitectură sunt, practic, ignorate
A doua rezoluţie se referă la problema protejării patrimoniului cultural
al municipiului Chişinău, care, de asemenea, se află într-o stare gravă. În 1993,
91
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
92
ANEXE
CHIŞINĂU UN ORAŞ ISTORIC ÎN PROCES DE DISPARIŢIE
Publicat în revista „Heritage at Risk. ICOMOS world report 2006/2007 on
monuments and sites in danger” Munchen, 2007, p.115-116
http://www.international.icomos.org/risk/world_report/2006-2007/pdf/H@R_
2006 2007_32_National_Report_Moldova.pdf
Prima menţiune documentară a localităţii rurale Chişinău din valea râuleţului
Bâc datează din secolul al XV-lea. În secolul al XVII-lea importanţa Chişinăului creşte
vertiginos, el capătând statutul de târg. Către finele secolului al XVIII-lea – începutul
celui de-al XIX-lea secol oraşul devine cel mai mare centru urban din partea de la est
de Prut a Ţării Moldovei.
După anexarea părţii de est a Ţării Moldovei de către Imperiul Rus în anul
1812 Chişinăului îi este atribuit statutul de centru administrativ şi politic al nou
createi regiuni Basarabia. Oraşul se extinde spre sud. Părţii neregulate, medievale a
localităţii i-a fost adăugat un mare sector regulat, cu străzile dispuse după sistemul
hippodamic.
După cel de-al II-lea Război mondial oraşul a cunoscut o perioadă de creştere
teritorială considerabilă. Anume atunci s-a luat decizia cu consecinţe nefaste asupra
integrităţii patrimoniului construit al urbei, ca centrul Chişinăului „socialist” să
suprapună centrul oraşului din secolul al XIX-lea. Planul general al oraşului elaborat
în acele timpuri a promovat construirea a câteva bulevarde şi străzi largi direct prin
ţesutul oraşului istoric. Astfel, au fost distruse întregi cartiere, inclusiv centrul oraşului
medieval, şi sute de edificii istorice. Anume în această perioadă s-au pus bazele
practicilor de ignorare a moştenirii arhitecturale a Chişinăului.
Deşi oraşul pierduse o parte însemnată din fondul istoric construit, centrul lui
continua să prezinte un fenomen urbanistic şi arhitectural aparte. Reţeaua de străzi şi
edificiile ridicate aici, de la cele mai modeste, până la cele mai elaborate din punct de
vedere al volumetriei şi plasticii decorative, reprezentau o mărturie valoroasă a culturii
secolelor trecute. Anume aceste raţionamente au stat la baza deciziei autorităţilor
de atunci de a-i conferi Chişinăului statut de oraş istoric. Anarhia care a cuprins în
ultimii ani de existenţă Uniunea Sovietică a zădărnicit, însă, formarea structurilor de
protecţie a patrimoniului istoric al oraşului, structuri inerente statutului respectiv.
După obţinerea în 1991 a independenţei Republicii Moldova, starea practică
a lucrurilor în domeniul protecţiei şi restaurării monumentelor de arhitectură nu a
suferit modificări.
Chişinăul, localitatea cu cel mai mare număr de edificii istorice păstrate,
reflectă practic toate problemele existente în Republica Moldova în domeniul
protecţiei patrimoniului cultural construit. Statutul de oraş istoric al Chişinăului a fost
reconfirmat în anul 1993, când prin Hotărârea Parlamentului nr.1531-XII din 22 iunie
1993 nucleul istoric al urbei, împreună cu un număr important de edificii istorice
separate de aici, a fost declarat monument de istorie şi arhitectură de importanţă
naţională, fiind inclus în Registrul Monumentelor Republicii Moldova Ocrotite de Stat.
Cu toate acestea, nici un fel de structuri municipale de protecţie, restaurare şi punere
în valoare a patrimoniului arhitectural al capitalei aşa şi nu au ajuns să fie create. O
93
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
problemă deloc neglijabilă este şi lipsa unui Serviciu municipal arheologic. Cât de
bizar ar suna, vatra istorică a Chişinăului nici odată nu a beneficiat de o cercetare
serioasă din punctul de vedere al arheologiei. Aceasta, în condiţiile unei penurii acute
de documente şi date istorice privitor la istoria de până la 1812 a oraşului. Astfel, în
condiţiile boom-ului constructiv de astăzi, sunt sortite pieirii mărturii inestimabile ale
trecutului nostru, unicele în stare să verse lumină asupra problemelor controversate
ale apariţiei şi dezvoltării istorice a Chişinăului.
Deterioararea continuă, zi de zi, a clădirilor istorice din oraş, încet, dar sigur,
îndreaptă lucrurile spre dispariţia Centrului istoric al Chişinăului ca monument de
arhitectură şi urbanism. Printre acţiunile cu impact negativ asupra patrimoniului
construit al oraşului şi printre cauzele situaţiei respective menţionăm:
a) demontarea acoperişurilor, planşeelor şi pereţilor despărţitori ai clădirilor
urmată de abandonarea lor până în momentul când începe procesul de
distrugere naturală a acestora;
b) demolarea clădirilor şi construirea în loc a unora noi, adesea, fără vreo
legătură cu mediul istoric constituit al oraşului;
c) demolarea clădirilor istorice, păstrându-se doar faţadele dinspre stradă, şi
integrarea lor în construcţii noi;
d) înlăturarea elementelor orginare de plastică decorativă exterioară/interioară
a edificiilor istorice, înlocuirea elementelor originare de tâmplărie (uşi,
ferestre etc.), a elementelor de feronerie etc. cu altele de factură nouă;
e) distrugerea vecinătăţii istoric constituite a edificiilor cu statut de monument,
fapt cu efect degradant asupra valorii monumentelor;
f) excluderea materialelor şi tehnicilor tradiţionale de construcţie din
repertoriul materialelor şi tehnicilor utilizate în cadrul lucrărilor de reparaţie a
edificiilor istorice;
g) absenţa întreţinerii necesare a clădirilor istorice (şi a centrului istoric al urbei
în general), care ar corespunde statutului lor declarat de monument, precum
şi a programelor municipale corespunzătoare;
h) absenţa unor hotare clare şi protejate legal a Centrului istoric (a zonei de
protecţie şi a zonei tampon).
i) absenţa „paşapoartelor” edificiilor istorice cu statut de monument de
arhitectură, care ar conţine principalele date istorice, arhitecturale, tehnice
şi urbanistice a acestora şi care ar determina clar parametrii protecţiei lor. În
absenţa unor astfel de documente, conform practicilor internaţionale, orice
protecţie este ineficientă şi comportă un caracter declarativ.
În această ordine de idei, se prezintă explicabilă şi lipsa în Chişinău a exemplelor
de edificii istorice restaurate în conformitate sensul acceptat la nivel internaţional al
termenului de restaurare.
În anul 2007 a fost adoptat noul Plan Urbanistic General al Chişinăului, care
reprezintă, la capitolul Centrul istoric al oraşului, un fel de încununare a viziunilor cu
94
ANEXE
impact distructiv asupra patrimoniului arhitectural de aici. Printre soluţiile promovate
de noul PUG se află: construirea direct prin centrul istoric a unei străzi noi de circa
70 metri lăţime (bulevardul Cantemir), lărgirea considerabilă a altor străzi, etc., toate
implicând modificarea vechii trame stradale şi demolarea unei părţi considerabile a
fondului de clădiri istorice.
Republica Moldova a ratificat o serie de acte internaţionale importante,
cu statut de obligatorii spre implementare, cum ar fi: în 2001 - Convenţia pentru
protecţia patrimoniului arhitectural al Europei şi Convenţia Europeană asupra
protecţiei patrimoniului arheologic, iar în 2002 – Convenţia UNESCO pentru protejarea
patrimoniului cultural şi natural mondial. Totuşi, prevederile acestor şi altor documente
UNESCO şi ale Consiliului Europei, elaborate în baza bogatei şi variatei experienţe
internaţionale în domeniul protecţiei patrimoniului construit, deocamdată continuă
a fi neglijate.
Crearea condiţiilor necesare depăşirii crizei în domeniul respectiv implică
printre altele:
1. Elaborarea şi punerea în aplicare a unui sistem legislativ naţional coerent şi
consecvent în ceea ce priveşte protecţia patrimoniului cultural construit;
2. Crearea unei instituţii naţionale specializate în implementarea şi dezvoltarea
metodelor şi tehnicilor de conservare/restaurare ştiinţifică a patrimoniului
arhitectural;
3. Organizarea în teritoriu a unor servicii specializate în protecţia, restaurarea şi
punerea în valoare a patrimoniului arhitectural, încadrate cu staff-uri capabile
să-şi îndeplinească misiunea;
4. Formarea specialiştilor în domeniul protecţiei, restaurării şi punerii în valoare
a patrimoniului cultural construit (cum ar fi, spre exemplu, cazul specialiştilor
în reabilitarea structucturilor portante istorice, care în Republica Moldova
lipsesc cu desăvârşire);
5. Stimularea investiţiilor private în domeniu;
etc.
Problemele existente în Republica Moldova rezidă în neînţelegerea valorii
patrimoniului nostru construit, parte constituentă a patrimoniului cultural şi
arhitectural European, a importanţei lui pentru economia, cultura şi memoria istorică
a ţării, împreună cu neînţelegerea metodelor care fac posibilă punerea în valoare a
acestui patrimoniu.
Doar plasarea protecţiei patrimoniului arhitectural printre problemele culturale
prioritare din Republica Moldova şi aducerea legislaţiei şi practicilor în domeniu în
corespundere cu documentele respective adoptate de UNESCO şi Consiliul Europei
va crea condiţiile necesare pentru salvarea şi perpetuarea lui întru beneficiul
generaţiilor viitoare. Altfel, într-o perioadă relativ scurtă de timp, monumentul de
importanţă naţională – Centrul Istoric al Chişinăului – va dispărea.
dr.arh. Sergius Ciocanu, ICOMOS Moldova
95
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
96
ANEXE
Rep.: De ce până astăzi nu sunt rezolvate problemele complexului Orheiul
Vechi, odată ce acest sit este propus pentru înscriere în Lista patrimoniului mondial
UNESCO?
Gh.P.: În ultimii 17 ani, complexul Orheiul Vechi se confruntă în permanenţă
cu probleme de tot felul, elucidarea cărora se amână de la an la an, sau se rezolvă
parţial. În 2005, situl Orheiul Vechi a fost propus în Lista Indicativă a UNESCO
pentru nominalizare în Lista Patrimoniului Mondial. S-au început lucrări în vederea
elaborării Dosarului de înscriere a sitului Orheiul Vechi în Lista UNESCO. În acelaşi
timp, un şir întreg de probleme, legate de cadrul administrativ, de gestionarea
practică, de protecţia, conservarea şi monitorizarea obiectivelor de patrimoniu din
zona respectivă, rămân în continuare a fi nerezolvate. Astfel, până la etapa actuală,
nu sunt puse în aplicare prevederile Legii din 4 decembrie 2008 privind constituirea
Rezervaţiei cultural-naturale Orheiul Vechi şi a Hotărârii respective de Guvern din 23
martie 2009 referitoare la restructurarea pe baze noi a Rezervaţiei Orheiul Vechi, la
formarea structurilor administrative corespunzătoare, aducerea sitului Orheiul Vechi la
standardele stabilite de UNESCO etc. Întârzierea rezolvării problemelor nominalizate,
care se află în responsabilitatea Ministerului Culturii şi Turismului, se răsfrânge foarte
negativ asupra Orheiului Vechi, a comunităţii locale din zona respectivă, dar şi a
imaginii Republicii Moldova în general.
Rep.: Ce ne puteţi spune despre cetăţile dacice de la Rudi?
Gh.P.: Complexul arheologic din zona satelor Rudi-Arioneşti-Tătărăuca Veche
(raionul Donduşeni) reprezintă un ansamblu de patrimoniu de unicat cu cele peste
50 de situri din diferite epoci istorice, inclusiv din perioada geto-dacică. Cetăţile
geto-dacice din zona respectivă reprezintă adevărate bijuterii arheologice, plasate
într-un mediu ambiant cu totul deosebit şi care merită a fi conservate şi protejate în
mod special. De remarcat că în zona respectivă cercetătorii localizează cetatea dacică
Maetonium menţionată de către părintele geografiei antice Claudius Ptolemeus.
Rep.: Cine se face vinovat de distrugerea celor 26 de situri arheologice din
zona construcţiei căii ferate Giurgiuleşti-Cahul?
Gh. P.: Trebuie de spus că specialiştii au atenţionat din timp autorităţile publice
privind necesitatea salvării siturilor arheologice din zona tronsonului de cale ferată
Giurgiuleşti-Cahul prin efectuarea unor cercetări specializate de teren. Cu toate
acestea, arheologii n-au fost auziţi de factorii de decizie din administraţia publică, din
care cauză în timpul lucrărilor de construcţie au fost distruse ireversibil 26 de situri de
patrimoniu arheologic, inclusiv o cetate medievală din pământ construită pe timpul
lui Ştefan cel Mare.
Rep.: Protecţia patrimoniului istorico-cultural, în contextul integrării în UE, este
unul din punctele noastre nevralgice. E vorba şi de suport financiar?
Gh.P.: Protecţia patrimoniului cultural în general şi a celui arheologic în mod
special presupune inevitabil anumite investiţii financiare. Programele de protecţie şi
conservare a patrimoniului arheologic pot fi finanţate din surse alternative: bugetare
(care în ultimul deceniu au lipsit cu desăvârşire), contractuale (din contul agenţilor
economici care, din inerţia autorităţilor, de asemenea, lipsesc) sau din fonduri
internaţionale. Obţinerea alocărilor financiare din primele două categorii şi, în mare
parte, din cea de-a treia ţine nemijlocit de implicarea autorităţilor de stat. Or, în acest
caz, problema constă tocmai în lipsa de implicare a autorităţilor publice de stat, iar în
97
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
anumite cazuri de tergiversare sau chiar de stopare, oricât de straniu ar părea, a unor
finanţări internaţionale obţinute prin intermediul societăţii civile.
Rep.: Majoritatea monumentelor arheologice se află într-o stare avansată de
degradare. Cum vom depăşi situaţia?
Gh.P.: Degradarea patrimoniului arheologic poate fi depăşită în următoarele
condiţii: 1) adoptarea legii privind protecţia patrimoniului arheologic; 2) crearea la nivel
naţional a unei agenţii specializate în domeniul ocrotirii şi conservării patrimoniului
arheologic; 3) crearea serviciului de arheologie preventivă şi 4) crearea la nivel local
a serviciilor de protecţie a monumentelor de patrimoniu cultural. Alte alternative nu
sunt. În caz contrar, peste 10 - 15 ani, Republica Moldova va rămâne fără patrimoniu
arheologic. Or, a venit timpul să punem un accent aparte pe strategiile şi politicile ce
ţin de domeniul patrimoniului cultural.
Rep.: Vă mulţumim.
Consemnare: Tamara GORINCIOI
99
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
localnicilor, o bună parte din averea acestor boieri ar fi ascunsă şi în prezent undeva
prin beciurile acestor conace.
În acelaşi timp, respectiva zonă este una extrem de importantă din punct de
vedere istoric. Aici, în urma unor săpături arheologice, au fost găsite 24 de tumuli,
morminte ale geto-dacilor sau scitice. În preajma lor au fost găsite şi mai multe
monede tătărăşti datate de la sfârşitul secolului XIV–începutul sec. XV. Au fost găsite
mai multe statui cu imaginea Sfântului Andrei, creştinătorul Daciei.
Prezenţa unor monede ale Imperiului rus pe teritoriul satului Gura Bâcului
demonstrează faptul că această localitate avea relaţii comerciale cu localităţile
din stânga Nistrului, care erau în Imperiul Sovietic. Comerţ care există şi în zilele
noastre.
Istoria satului
Istoria satului spune că în secolul XIII, tătarii, trecând Nistrul prin zona actualului
oraş Dubăsari, au distrus o localitate de meşteri de dubasuri, luntre destinate pentru
pescuit, făcute din stejar, şi astfel, un meşter de dubasuri, cu numele de Dagid s-
a deplasat pe Nistru în vale cu familia sa şi s-a aşezat într-o regiune care iniţial se
numea cătunul lui Dagid. Prin anul 1457, în documentele proaspătului domn
moldovean Ştefan cel Mare este menţionat ca satul lui David. Mai apoi, în anul 1711,
localitatea Gura Bâcului este menţionată ca Ustia Bâcului, iar în alte documente se
mai menţionează ca Davidăuţi. La începutul secolului XIX, localitatea este menţionată
ca Gura Bâcului.
Victor TĂNASE
100
ANEXE
şi lemn, înălţată aici la finele secolului XV de către Ştefan cel Mare. Fiind cucerită
de Suleyman Magnificul (1538), cetatea este reconstruită după proiectul arhitectului
Sinan, căpătându-şi planul actual. În anii 1705-1707 cetatea este modernizată de
domnitorul Moldovei Antioh Cantemir. După încheierea războaielor ruso-turce
(1768-1772, 1806-1812) cetatea devine posesiunea autorităţilor militare ruseşi.
Actualmente, cetatea se află pe teritoriul controlat de regimul secesionist de la
Tiraspol, notează Info-Prim Neo.
Pe parcursul anului trecut cetatea Bender a fost vizitată de mai mult de 6 mii de
persoane, majoritatea din străinătate.
ORAŞUL VECHI ÎNTRE MIT ŞI REALITATE
18.09.2009 Ziarul Capitala
Viaţa omului modern freamătă de mituri pe jumătate uitate, de hierofanii
decăzute, de simboluri dezafectate. Desacralizarea neîntreruptă a omului modern
a alterat conţinutul vieţii sale spirituale, nu i-a sfărâmat însă matricele imaginaţiei:
un întreg deşeu mitologic dăinuie în zonele slab supuse controlului, spunea undeva
Mircea Eliade. Făcând o escapadă pe străzile Chişinăului, în drum spre casa lui
Alexandru Plămădeală (despre care a scris acum un an Antonina Sârbu, redactorul-
şef al „Capitalei”, semnalând faptul că acea casă în care a trăit ilustrul sculptor e în
delăsare, iar placa comemorativă, deşi de mult am revenit la grafia latină, era scrisă
cu litere ruseşti), încercai imaginar să respir parfumul unei epoci trecute. Cu trăsuri,
tramvaie trase de cai, dughene, cârciume, coconi, cocoane cu şaluri turceşti, negustori;
cu bisericuţe, hanuri, case boiereşti, într-un cuvânt - clădiri de epocă. Coborând de
la redacţie pe str. Eminescu, descoperii circa vreo 10 clădiri vechi, cu fresce şi faţade
incrustate – unele restaurate superficial şi care servesc fie ca sediu vreunei firme ce
îşi ascunde numele, fie ca loc de trai pentru cineva. Altele, în stare deteriorată sau
împrejmuite cu provizorii, zac în aşteptarea unei decizii.
Duelul registrelor
Acest dezolant peisaj te duce cu gândul la politica antinaţională a factorilor
de decizie, din a căror vină e pe cale de dispariţie patrimoniul istoric al Chişinăului.
Chiar dacă de câteva decenii capitala e în căutarea entităţii sale, elaborând registre
şi legi de ocrotire a monumentelor, a urbei vechi cu clădiri istorice şi monumente de
cultură, cu arhitectură în stil medieval, bizantin sau baroco. În acest sens, Consiliul
Municipal Chişinău (CMC) a decis anularea vechiului Registru al monumentelor de
importanţă naţională (deoarece era defectuos) şi municipală şi elaborarea Registrului
nou. În acest scop, CMC a creat o comisie din specialişti în domeniu care au ca sarcină
să evalueze edificiile Chişinăului cu statut de monument, pentru a fi incluse în noua
listă a patrimoniului.
„În ultimele două decenii, oraşul „vechi” e aproape distrus, fiind stilizat. Unele
imobile din sec. XIX - XX au fost reconstruite fără a se ţine cont de originalitatea
lor arhitecturală şi de statutul de monument istoric, iar altele au fost total distruse.
Printre demolările ilegale se numără şi Conacul Teodosiu, el fiind mai întâi exclus din
Registru.
„Suntem alarmaţi, căci pot fi distruse noi obiective de patrimoniu cultural din
municipiul nostru”, afirma într-o conferinţă de presă dr. Sergiu Musteaţă, preşedintele
Asociaţiei Istoricilor. Potrivit lui Vladimir Modârcă, arhitectul oraşului, registrul
101
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
municipal vechi a fost elaborat în pripă şi „pe bâjbâite”. Timp de 20 de ani, specialiştii
de la Ministerul Culturii şi de la alte instituţii trebuiau să analizeze fiecare obiectiv din
acel act, dar nu au făcut-o. Nu s-au categorizat edificiile cu valoare de monument şi
casele frumoase ce pot fi păstrate sau modificate.
Or, practicile defectuoase din RM în luarea deciziilor cu privire la protecţia
monumentelor istorice, fără atragerea profesioniştilor din domeniu, a adus deja
prejudicii irecuperabile patrimoniului naţional, inclusiv al Chişinăului. În opinia
arhitecţilor, istoricilor, în ultimele două decenii, partea veche a oraşului nu mai este
„veche”.
În următorii 5 ani ar putea dispărea şi alte monumente importante
Potrivit specialiştilor în materie, în „Lista obiectivelor patrimoniului istoric al
Chişinăului”, prezentată drept anexă la „Legea cu privire la ocrotirea monumentelor
de istorie şi cultură ale Republicii Moldova”, la capitolul municipiul Chişinău au fost
nominalizate cu statut de monument cu valoare naţională şi municipală cca 600
de obiective. La şedinţa Primăriei municipiului din 19 ianuarie 1995, nr. 2/6, a fost
adoptat Registrul monumentelor de importanţă naţională şi municipală, numărul
monumentelor din Chişinău ridicându-se la peste 900 de titluri, fiind nominalizate la
iniţiativa Secţiei Cultură a Primăriei municipiului. Dintre acestea, 67 de titluri au fost
introduse în mod eronat (cu adresa greşită, fără a avea calităţi de monument istoric
sau erau deja nominalizate în Registru, cu adresa corectă).
După 20 de ani de la întocmirea primului Registru, au fost demolate cca
80 de clădiri. Peste 190 de clădiri, în special case de locuit, au cunoscut până în
prezent modificări arhitecturale, în unele cazuri până la anularea totală a soluţiei
iniţiale (analiza datelor din www.monument.sit.md). În urma trasării bulevardului
Cantemir conform planului general de dezvoltare a Chişinăului, vor dispărea străzile:
Bălănescu, Octavian Goga, Căpriana, Sfântul Andrei, Avram Iancu, Ivan Doncev şi o
parte a clădirilor amplasate pe segmentele străzilor Al. Vlăhuţă, Alexandru cel Bun,
Armenească, Pruncul, care vor intersecta traseul viitorului bulevard. Vor fi demolate
cca 40 de clădiri construite perimetral acestor străzi. Lărgirea străzilor Mitropolit
Gavriil Bănulescu Bodoni şi A. Mateevici va conduce la eliminarea şi mai multor clădiri
din Lista monumentelor istorice ale Chişinăului.
Palatul nobilului I. Râşcanu-Derojinschi este înghiţit de oficii şi firme
misterioase
În drum spre Casa lui Alexandru Plămădeală, mă opresc şi la impetuosul de
cândva edificiu din centrul urbei, amplasat la colţul cartierului format de străzile
Bucureşti şi Vlaicu Pârcălab. Deşi în totală stare de degradare, el îşi menţine cu
demnitate măreţia, estompat de cârpeala unor firme şi magazine care, cu tot stilul
lor „euro” supără privirea, creând o imagine jalnică pe fondalul palatului domnesc.
Clădirea, conform descrierilor, este rectangulară în plan cu două nivele - parter şi
etaj. Iniţial, avea o compoziţie asimetrică, accesul fiind soluţionat din partea grădinii
cu vegetaţie decorativă printr-o terasă deschisă, de unde era şi o ieşire directă în
stradă, printr-un portal. La parter se aflau camerele de primire - salonul, sufrageria şi
unele dependinţe. Pe o scară monumentală, direct din holul casei, urcai la etaj unde
se aflau dormitoarele. O altă scară, mai modestă, ducea spre partea din spate a casei.
Odăile erau decorate cu stuc, artistic plasat pe plafon şi pe pereţii din salon. Scara
interioară era iluminată prin plafon.
102
ANEXE
Arhitectura palatului (arhitect - Alexandru Bernardazzi, iar ctitor - nobilul
basarabean I. Râşcanu-Derojinski) a fost înzestrată cu forme clasice în spiritul stilizărilor
istorice, cu o bogată decoraţie plastică de bună calitate. Structura planimetrică oferă
un confort înalt. După cel de al doilea război mondial, casa a fost modificată pentru
sediul Sovietului Suprem al RSSM. În acest scop, ea a fost alungită printr-o nouă
clădire, egală ca mărime şi ţinută artistică cu partea veche, soluţionat într-o simetrie
axială riguroasă, destinată în întregime sălii de conferinţe. Intrarea a fost lărgită prin
adăugarea a două goluri în arcadă.
Clădirea datează din anii 70 ai sec. XIX, fiind construită din piatră tencuită.
Potrivit datelor de pe site-ul monument.sit.md, ea are o semnificaţie patrimonială şi
naţională. Actualmente, e în stare de conservare, deteriorată şi în curs de restaurare.
Solicitat de reporterul „Capitala”, Vasile Sava, reprezentant al Direcţiei
municipale cultură în comisia privind întocmirea noului registru al monumentelor
de valoare naţională, această clădire e pe cale de distrugere. Edilii de la cultură, foştii
guvernanţi, au scos-o din lista monumentelor de valoare naţională. Actualmente este
la cheremul unor oameni cu bani, străini de valorile culturale şi istorice ale capitalei.
Se cere intervenţia urgentă a istoricilor, oamenilor de cultură, a noului ministru al
culturii, a celor care vor fi numiţi în funcţiile-cheie ale Republici Moldova, pentru a
salva acest monument, a mai precizat Vasile Sava.
La intervenţia „Capitalei”, a fost schimbată placa comemorativă de la Casa
„Alexandru Plămădeală”
În sfârşit, ajung la Casa sculptorului Alexandru Plămădeală. Faţada clădirii e
reparată, placa comemorativă e scrisă deja în limba română. Proprietara, Angela
Gumenko, îmi spune că schimbările au survenit în această primăvară. A fost o
delegaţie de la cultură care spuneau că aici, cu timpul, va fi muzeu.
Acest timp, cu părere de rău, durează prea mult, am adăuga şi noi. Muzeul
„Alexandru Plămădeală” este una dintre cele mai mari restanţe ale noastre.
Risipitori de comori, omagiem şi înălţăm monumente, case muzeu oricui care
a călcat pe aici întâmplător. Or, Alexandru Plămădeală care, la 1923 este distins cu
Ordinul „Steaua României” în grad de ofiţer, alături de Constantin Brâncuşi, Camil
Ressu, Nicoale Dărăscu, Gheorghe Petraşcu, Francisc Şirato, Nicolae Tonitza, care
a fost preşedinte al Societăţii de Belle-Arte din Basarabia, autorul monumentul lui
Ştefan cel Mare din Grădina Publică şi al bustului Alexei Mateevici de la mormântul
din Cimitirul Central Ortodox din Chişinău, care a pictat Catedrala din Tighina şi a
turnat în bronz bustul lui Alexandru Donici, a realizat în 1936, la Bucureşti, bustul lui
Bogdan Petriceicu-Haşdeu, - rămâne azi a fi un nedreptăţit.
Tamara GORINCIOI
103
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
104
ANEXE
şi internaţionale”. Experţii consideră că elaborarea Registrului privind protejarea
monumentelor de importanţă municipală trebuie aprobat în baza registrului din 1995.
Problemele patrimoniului se rezolvă în cercuri restrânse
„Nu m-a anunţat nimeni că fac parte din această comisie. Graba autorităţilor
ne duce cu gândul la multiplele interese pentru clădirile ce fac parte din patrimoniul
nostru. Suntem îngrijoraţi că au fost create posibilităţi de a permite cuiva să-şi realizeze
planurile de demolare a unor edificii care nu pot fi distruse în lipsa cadrului normativ”,
a menţionat arheologul Gheorghe Postică. „Ne pune în gardă graba autorităţilor. S-a
creat o situaţie prielnică pentru a comite noi abuzuri, mai ales că suntem în plin sezon
al construcţiilor. Ne doare sufletul că pierdem patrimoniul nostru urban. Societatea
civilă trebuie să accelereze procesul de elaborare a noului registru”, este de părere
Mihai Ursu, directorul Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală.
„În ultimele două decenii, partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele
imobile din sec. XIX-XX au fost reconstruite, fără a se ţine cont de originalitatea lor
arhitecturală şi statutul de monument istoric, iar altele au fost total distruse. Printre
demolările ilegale se numără şi Conacul Teodosiu, exclus din Registrul monumentelor
RM ocrotite de stat, iar ulterior demolat. Suntem alarmaţi să nu fie distruse noi
obiective de patrimoniu cultual din municipiul nostru”, a declarat dr. Sergiu Musteaţă,
preşedintele Asociaţiei Istoricilor.
Pe de altă parte, Vladimir Modârcă ne-a dat asigurări că, în perioada întocmirii
noului Registru al monumentelor municipale, nu se vor opera demolări. El susţine că
„Registrul municipal vechi a fost elaborat în pripă şi „pe bâjbâite”. Timp de 20 de ani,
specialiştii de la Ministerul Culturii şi de la alte instituţii trebuiau să analizeze fiecare
obiectiv din acel act, dar nu au făcut-o. Nu s-au categorizat edificiile cu valoare de
monument şi casele frumoase, ce pot fi păstrate sau modificate. Acum, CMC e de
acord să aloce bani pentru investigări minuţioase şi comisia formată să analizeze
imobilele din capitală. Noi vrem să facem mai bine decât este”.
Încălcări grave ale convenţiilor internaţionale
„Deşi Legea privind ocrotirea monumentelor stipulează că „Organele de
stat pentru ocrotirea monumentelor decid atribuirea sau pierderea calităţii de
monument” (Art. 18, al. 1), ea nu prevede abrogarea unui registru deja existent, ci
reactualizarea lui pe bază de liste adiţionale la un interval de trei ani (Art. 18, al. 2)”,
consideră istoricul arheolog Sergiu Musteaţă. El a atras atenţia CMC şi guvernului
asupra încălcărilor permanente ale convenţiilor europene pe care s-au angajat să le
aplice. În primul rând - a Convenţiei pentru conservarea patrimoniului arhitectural
al Europei şi Convenţiei europene pentru
protecţia patrimoniului arheologic, în vigoare
din 2002 în RM. Experţii cer renunţarea
urgentă la practicile de a rezolva problemele
patrimoniului în cercuri restrânse. „Asemenea
chestiuni pot fi soluţionate echitabil doar
prin adoptarea unei politici transparente
privind protecţia patrimoniului cultural,
prin atragerea masivă în luarea deciziilor
a societăţii civile şi a specialiştilor străini”,
observă Sergius Ciocanu.
105
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
106
ANEXE
distrugeri se produc aproape la toate monumentele de arhitectură şi arheologice
din Chişinău. Ar fi corect să se încheie un acord între autorităţile municipiului şi
comunitatea lipovenească, prin care să se instituie un program de acces liber la acest
monument pentru toţi cei interesaţi de istoria culturii şi arhitecturii Ţării Moldovei.
Actualmente, vizitarea acestei biserici, simbol al Chişinăului medieval, este practic
imposibilă”, a relatat dr. arh. Sergius Ciocanu, preşedintele ICOMOS Moldova (secţia
moldoveană a organului consultativ UNESCO în problema protejării monumentelor
şi siturilor istorice).
Zilnic, autorităţile intervin şi Chişinăul vechi e pe cale de dispariţie. Specialiştii
susţin că, distrugerile de după 1993 în partea istorică a oraşului sunt comparabile cu
cele din întreaga perioadă de dominaţie sovietică. Faţă de perioada sovietică, acum
se intervine în mod degradant, practic, la fiecare monument în parte. Clădirile istorice
ale oraşului, una după alta, îşi pierd semnificaţia şi autenticitatea.
„V. Modârcă, responsabilul şef al distrugerii oraşului vechi”
Mai mulţi experţi îl consideră pe Vladimir Modârcă drept principal vinovat
de distrugerea Chişinăului vechi. „Direcţia generală arhitectură, urbanism şi relaţii
funciare a Primăriei Chişinău, în frunte cu arhitectul-şef al oraşului, Vladimir Modârcă,
este cel mai mare devastator al Chişinăului vechi”, a declarat dr. Sergiu Musteaţă,
preşedintele Asociaţiei Istoricilor din Moldova. „Cu acordul lui V. Modârcă, s-au
aprobat toate proiectele de arhitectură în ultimii ani. Cu bună ştiinţă s-au distrus
monumente culturale irecuperabile. Sunt fapte ce cad sub incidenţa Codului Penal,
atrag la răspundere atât persoane fizice, cât şi juridice”, zice istoricul.
Partea veche a oraşului nu mai este „veche”, unele construcţii din sec. XIX
şi începutul sec. XX au fost reconstruite, fără a se ţine cont de originalitatea lor
arhitecturală şi statutul lor de monument istoric, iar altele au fost total nimicite.
Printre asemenea clădiri a fost şi Conacul Teodosiu, care, prin Hotărârea Guvernului
nr. 865, din 17 august 2005, a fost exclus din Registrul monumentelor R. Moldova
ocrotite de stat, iar ulterior - demolat.
Specialiştii au adus critici dure Consiliului municipal Chişinău, care, de mai
bine de jumătate de an, sub pretextul elaborării unui nou Registru al monumentelor
de importanţă naţională şi municipală şi a Regulamentului privind protejarea
monumentelor de importanţă municipală, a anulat Registrul în vigoare. Potrivit
concluziilor societăţii civile, a fost creat un vid legislativ care a facilitat demolarea
unor edificii valoroase ale Chişinăului vechi. Nici până azi nu a fost elaborat noul
document, deşi se formase o comisie de specialişti care nu s-a convocat niciodată. Că
a fost o mare minciună la mijloc dovedeşte şi faptul că mulţi dintre experţii incluşi în
comisie nici nu bănuiau de acest lucru. În mod paradoxal, după valul de proteste de
luni de zile, recent, Registrul anulat a fost repus în drepturi.
Cu buldozere peste istoria urbei
Rugat să explice ilegalitatea acestei situaţii, Nicon Zaporojan, vice-arhitectul
şef al capitalei, a răspuns: „Este o problemă ce trebuie soluţionată de comun acord cu
Ministerul Culturii, Institutul „Chişinău-proiect” şi „Urbanproiect”, cu autorii Planului
Urbanistic general. Spre regret, Registrul din 1994, reînnoit în 1998, a fost suspendat
în mai 2009. Era imposibil de a păstra în continuare documentul din 1998, având
vechiul nomenclator de monumente. În prima jumătate a lui 2010, această chestiune
va fi readusă în faţa opiniei publice”.
107
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
109
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
110
ANEXE
socoteală. După ce l-a mustrat că se leagă cu „antistataliştii”, viceprim-ministrul
comunist a semnat o directivă cu următorul conţinut (neredactat): „Adresa-ţi
autorităţilor locale scrisori, care să infirme acest fals”.
„Ne deranjează faptul că Stepaniuc nu ştie limba română şi că este agramat.
Cel mai mult însă ne revoltă că a cerut „infirmarea unui fals” inexistent. Însuşi Ion
Munteanu, care a semnat acordul de parteneriat cu noi, a trimis scrisori consiliilor
raionale, în care menţionează că ministerul nu participă la proiect. Aceasta e o metodă
comunistă de a obstrucţiona acţiunile de stopare a distrugerii moştenirii noastre
culturale”, a menţionat Sergiu Musteaţă. Istoricii îl acuză pe „tovarăşul” Stepaniuc de
„încălcarea Constituţiei şi de abuz în serviciu, fapte pentru care trebuie demis”.
Asociaţia Istoricilor acuză „tovarăşul” de abuzuri grave
„Victor Stepaniuc, folosindu-se de funcţia pe care o deţine, a făcut abuz în
serviciu, pentru care trebuie demis din funcţie şi pedepsit conform legislaţiei RM
(Art. 370). Este vorba de abuz de putere, exces de putere sau inacţiune la exercitarea
puterii (Codul Penal), deoarece intenţiile lui încalcă drepturile omului, conduc la
instalarea unei dictaturi în domeniul educaţiei şi instigă spiritele din societate. PCRM,
care pretinde că depune eforturi în edificare unei societăţi democratice în care cele
mai importante sunt cetăţeanul şi statul de drept, ar trebui primul să ia o atitudine
faţă de abuzul unuia din membrii săi de partid”.
În pofida isteriilor lui Stepaniuc, muzeele şi autorităţile locale din republică
s-au implicat în salvarea patrimoniului nostru. Protecţia acestuia este o prioritate
a oricărui stat european, iar organizaţiile internaţionale încurajează guvernele în
ceea ce priveşte realizarea politicilor de profil şi păstrarea monumentelor pentru
generaţiile viitoare.
111
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
112
ANEXE
- Şi cum poate fi stopată degradarea continuă a edificiilor de arhitectură?
- Inspectarea a arătat că circa 80% dintre imobilele de epocă din Chişinău sunt
în stare deplorabilă şi necesită restaurare urgentă. Este vorba de sute de clădiri care
datează de la sfârşitul sec.19 - începutul sec.20. Statul ar trebui să aloce bani pentru
restaurarea faţadelor acestor edificii, cum se face în alte ţări sau măcar să suporte
o parte din cheltuieli, iar restul să achite proprietarul. O soluţie ar fi şi vinderea
monumentelor de arhitectură unor investitori, cu condiţia ca ei să le restaureze.
Un caz fericit, sperăm, este transmiterea clădirii din str. A. Mateevici 53 Ambasadei
Germaniei, care va restabili edificiul în forma sa iniţială. Totodată, ar trebui să căutăm
finanţări externe, căci restaurările necesită sume enorme, pe care ţara noastră, din
păcate, nu le are.
- De ce Agenţia sună alarma abia acum?
- Agenţia a fost creată la 25 septembrie 2006, dar, din păcate, a existat mai mult
pe hârtie, cu rol de ajutor pentru Ministerul Culturii la rezolvarea unor petiţii. Dar de
inspectarea monumentelor nu s-a ocupat. N-am găsit aici nici arhivă, nici foaie cu antet,
nimic. Agenţia a început să funcţioneze din noiembrie anul trecut, după schimbarea
guvernării. Abia recent a fost aprobat regulamentul ei, am fixat o strategie… Avem
un volum enorm de lucru, iar finanţarea este mai mult decât modestă şi suntem
doar şase persoane. În următoarele luni, vom extinde activitatea la nivelul întregii
republici, urmând să vedem în ce stare sunt toate cele peste 10 mii de monumente
- arheologice, naturale, de arhitectură, istorice - incluse în Registrul monumentelor
ocrotite de stat. Din 1993, când a fost aprobat registrul, multe monumente au fost
deteriorate, altele au dispărut cu totul. Trebuie să întreprindem măsuri urgente, altfel
vom continua să pierdem, irecuperabil, valorile de patrimoniu.
- Anterior nu s-a făcut nicio inspectare?
- A existat un proiect bun, realizat de o echipă de arhitecţi în frunte cu Boris
Gangal în 2003-2006, care a inclus o inspectare a zonei Centru. Ne-au ajutat foarte
mult hărţile elaborate de ei şi pozele făcute. Avem cu ce compara situaţia. Putem
analiza evoluţiile şi putem demonstra multe ilegalităţi în baza fotografiilor.
113
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
115
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
116
ANEXE
регламенте, утвержденном в конце 2008 года. Получается, что почти тысяча
памятников истории и архитектуры муниципального значения законодательно
не защищены. Поэтому и происходят вещи, от которых ставится грустно. (Правда,
на последнем заседании муниципального совета 15 декабря действие старого
Регистра было возобновлено до разработки нового документа).
Что касается находки на ул. Албишоара, то там открылись древние своды
из кирпича на растворе значительной толщины. Интересно то, что ни на одной
карте Кишинева, на схемах 17-18 века на этом месте не показано никаких
сооружений кроме стандартной застройки из саманных домиков. Но я не
верю, чтобы хозяин саманного дома построил подвал таких размеров. Версия
о том, что это часть кладбища Мазаракиевской церкви, также подходит. Так
как церковь от этого участка всегда была отделена улицей. Значит, эти арки
построены очень давно, возможно, это остатки дакской крепости. То есть мы
могли потерять археологический объект колоссального значения, который мог
бы перевернуть всю картину развития Кишинева».
Второй пример, на который указывает архитектор, появившаяся в
прессе информация, о том, что компания «Элита-5» собирается возводить в
исторической зоне на Пушкиной горке квартал из блокированных коттеджей.
«Судя по картинке, такие дома не имеют ничего общего с историческим
центром. Я являюсь членом градостроительного совета (на котором должны
рассматриваться все проекты, реализуемые в историческом центре столицы),
но материалов по этому проекту я не видел», - сказал Анатолий Гордеев.
Несмотря на кризис, в центре Кишинева, в том числе в исторической
части, продолжают возводить новые объекты. Стройплощадка, огороженная
забором, появилась на проспекте Ренаштерий (угол ул. Албишоара) напротив
уже построенного на противоположной стороне офисного здания. В примэрии
говорят, что эти площадки под застройку общественных зданий были заложены
еще в старом генеральном плане. Идут строительные работы по расширению
здания гостиницы «Jazz», на площадке рядом с торговым центром «Sun City» также
кипит работа. Здесь строится подземная парковка, а здание самого центра также
будет расширено. Рядом с гостиницей «LeoGrand» снесено старое здание и на его
месте будет построено многоэтажное здание с сохранением фасада близстоящего
памятника архитектуры). На бул. Штефан чел Маре идет строительство центрального
офиса компании «Аском Груп» (проект не раз обсуждался на градостроительном
совете, архитекторы долго не могли согласовать архитектурный облик офиса,
обязывало место расположения, как никак центральный проспект).
Можно еще найти десяток строек в периметре исторического центра (от
проспекта Ренаштерий до ул А. Матеевича и от Измаильской до М. Витязул.) «Я
не берусь судить о стилевом решении новых зданий, в конце концов, это дело
их авторов, - говорит Анатолий Гордеев. - Но считаю, что в исторической зоне
должен быть какой-то стилевой регламент. Как в других городах. Например, в Сан-
Франциско стилевым регламентом определяется, что можно, а что нельзя построить
в исторической части. Нельзя возводить чисто остекленную поверхность, фасады
с горизонтальными или вертикальными тягами. Нормируется все - от тротуарной
плитки до вида фонарей, цветочных и газетных киосков, их месторасположения.
Нам до этого далеко, но то, что в Кишиневе постоянно нарушаются все мыслимые
границы застройки, не может не беспокоить. Например, строящееся 12-этажное
здание на ул. Лазо (угол Коробчану), которое не просто вышло за границы
117
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
118
ANEXE
SOCIETATEA ESTE ÎNGRIJORATĂ ÎN PRIVINŢA DISTRUGERII CHIŞINĂULUI ISTORIC
Infotag 25 martie 2010
Grupul civic pentru patrimoniul cultural din Chişinău este îngrijorat în privinţa
distrugerii monumentelor istorice şi siturilor din centrul capitalei.
Joi, în cadrul unei conferinţe de
presă la agenţia INFOTAG, membrul
grupului, consilierul municipal Alexandru
Corduneanu, şi-a exprimat îngrijorarea de
faptul că la nivelul municipiului nu există
o structură pentru protecţia şi restaurarea
patrimoniului istoric, arhitectural şi
arheologic al Chişinăului. „Centrul istoric al
oraşului, declarat monument arhitectural
între străzile Albişoara – Alexei Mateevici–
Ismail – Mihai Viteazul, se află pe cale de
dispariţie”, a spus Corduneanu.
Directorul interimar al Agenţiei de inspectare şi restaurare a monumentelor din
cadrul Ministerului Culturii, Ion Ştefăniţă, îndeamnă autorităţile centrale şi locale să-
şi unească eforturile pentru a proteja patrimoniul arhitectural istoric al Chişinăului.
Preşedintele Secţiei din RM a Consiliului internaţional al monumentelor şi
siturilor (ICOMOS Moldova), doctorul în arhitectură Sergius Ciocanu, consideră
că Planul general de dezvoltare a Chişinăului, adoptat în 2007, încalcă prevederile
legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul protejării monumentelor.
„Acest lucru a fost confirmat de Academia de Ştiinţe a Moldovei, care a efectuat
o investigaţie specială, consacrată stării Chişinăului istoric”, a spus Ciocanu.
În opinia arhitectului-şef al Institutului de Arhitectură, Anatolii Gordeev,
legislaţia naţională în acest domeniu se respectă selectiv. El a menţionat că unele
edificii din Chişinău, care corespund tuturor criteriilor monumentelor istorice şi
siturilor, nu au fost luate sub pază.
Gordeev propune ca aceste omisiuni să fie excluse din Planul general din 2011,
cînd expiră termenul de valabilitate a documentului în redacţia actuală.
„Sîntem cu 30 de ani în urmă de ţările europene în ceea ce priveşte planurile de
protejare a monumentelor”, susţine Gordeev.
Potrivit datelor Grupul civic pentru patrimoniu cultural din Chişinău, din anul
1993 au fost demolate 76 de edificii incluse în Registrul monumentelor Republicii
Moldova ocrotite de stat, dintre care aproape jumătate au fost distruse în ultimii cinci
ani. Alte 17 edificii, declarate de lege drept monument, se ruinează pe zi ce trece.
119
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
120
ANEXE
”МЫ ОТСТАЕМ ОТ СТРАН ЕВРОПЫ В ПЛАНЕ ЗАЩИТЫ ПАМЯТНИКОВ ЛЕТ НА 30”
Panorama 26 мар 2010
http://www.pan.md/news/Mi-otstaem-ot-stran-Evropi-v-plani-zashiiti-pamyatnikov-let-na-30
Общественность встревожена
разрушением исторического Кишинева
Гражданская группа по защите
наследия Кишинева призывает остановить
разрушение памятников истории и
архитектуры центра столицы.
Член группы, муниципальный
советник Александр Кордуняну в четверг на
пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ”
выразил обеспокоенность тем, что на
уровне муниципия не существует структуры
по защите и реставрации исторического,
архитектурного и археологического
наследия Кишинева.
“Исторический центр города, полностью признанный памятником
архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай
Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну.
И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников
при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные
власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния
исторического Кишинева.
Председатель Молдавского отделения Международного совета
памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает,
что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает
положения национального и международного законодательства в сфере
защиты памятников.
“Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное
исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану.
По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева,
молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он
отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и
архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану.
Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011
г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции.
“Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, -
считает Гордеев.
По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993
г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики
Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов,
признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения.
121
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
122
ANEXE
“Исторический центр города, полностью признанный памятником
архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай
Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну.
И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников
при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные
власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния
исторического Кишинева.
Председатель Молдавского отделения Международного совета
памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает,
что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает
положения национального и международного законодательства в сфере
защиты памятников.
“Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное
исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал Чокану.
По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия Гордеева,
молдавское законодательство в этой области соблюдается избирательно. Он
отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям исторических и
архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под охрану.
Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011
г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции.
“Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, -
считает Гордеев.
По данным Гражданской группы по защите наследия Кишинева, с 1993
г. разрушено 76 объектов, включенных в Регистр памятников Республики
Молдова, из которых почти половина - в последние пять лет. Еще 17 объектов,
признанных по закону памятниками, находятся в процессе разрушения.
Источник: газета Панорама, Кишинев.
123
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
124
ANEXE
ОБЩЕСТВЕННОСТЬ ВСТРЕВОЖЕНА РАЗРУШЕНИЕМ ИСТОРИЧЕСКОГО КИШИНЕВА
27-03-2010
http://www.allestate.md/md/news/2010/3/27/obshestvennost-vstrevozhena-razrusheniem-istoriche/
Гражданская группа по защите наследия Кишинева призывает остановить
разрушение памятников истории и архитектуры центра столицы.
Член группы, муниципальный советник Александр Кордуняну в четверг
на пресс-конференции в агентстве “ИНФОТАГ” выразил обеспокоенность тем,
что на уровне муниципия не существует структуры по защите и реставрации
исторического, архитектурного и археологического наследия Кишинева.
Исторический центр города, полностью признанный памятником
архитектуры в пределах улиц Албишоара - Алексей Матеевич и Измаил - Михай
Витязул, находится на грани исчезновения”, - сказал Кордуняну.
И.о. директора Агентства по инспектированию и реставрации памятников
при министерстве культуры Ион Штефэницэ призвал центральные и местные
власти объединить усилия с целью защиты архитектурного достояния
исторического Кишинева.
Председатель Молдавского отделения Международного совета
памятников (ICOMOS Молдова), доктор архитектуры Серджиус Чокану считает,
что Генеральный план развития Кишинева, принятый в 2007 г., нарушает
положения национального и международного законодательства в сфере
защиты памятников.
“Это подтвердила Академия наук Молдовы, которая провела специальное
исследование, посвященное состоянию исторического Кишинева”, - сказал
Чокану.
По мнению главного архитектора Института архитектуры Анатолия
Гордеева, молдавское законодательство в этой области соблюдается
избирательно. Он отметил, что некоторые объекты, отвечающие всем критериям
исторических и архитектурных памятников, в Кишиневе вообще не взяты под
охрану.
Гордеев предлагает исключить эти пробелы из Генерального плана в 2011
г., когда истекает срок действия документа в нынешней редакции.
“Мы отстаем от стран Европы в планы защиты памятников лет на 30”, -
считает Гордеев.
По данным Гражданской
группы по защите наследия
Кишинева, с 1993 г. разрушено
76 объектов, включенных
в Регистр памятников
Республики Молдова, из
которых почти половина - в
последние пять лет. Еще 17
объектов, признанных по
закону памятниками, находятся
в процессе разрушения.
125
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
126
ANEXE
ИСТОРИЧЕСКИЙ ЦЕНТР ГОРОДА РАЗРУШАЕТСЯ
26 мар 2010
http://www.grenada.md/index.
php?newsid=414
Тревогу забила гражданская группа за
культурное достояние во главе с вицепредсе-
дателем Ассоциации архитекторов страны
Василем Еремчуком. По их мнению, если
мэрия не примет меры, то историческому
центру осталось от силы десять лет. (Кстати,
пресловутый центр - это 977 объектов архи-
тектуры, из которых 248 памятников уже снесли).
Исполняющий обязанности директора Агентства инспекции и реставрации
памятников Ион Штефэницэ сказал, что в мэрии нет ни одной структуры по
защите, реставрации и оценке исторического достояния города. По мнению
муниципального советника Александра Кордуняну, вандалы разрушали
памятники за все время независимости страны.
Исторический центр столицы нельзя восстановить, - разводит руками
местный избранник.
Председатель отделения Международного совета памятников и
достопримечательностей в Республике Молдова Сергей Чокану заявил, что
власти Молдовы игнорируют конвенции, участницей которых является страна.
КСТАТИ
Что считается историческим центром города?
Постановлением правительства от 8 июля 2004 года историческая часть
Кишинева (в периметре улиц Матеевича - Стере - Щусева - Михая Витязула
- Святого Андрея - Заикина - Албишоара - Измаильской - Стефана Великого
- Чуфлинской - Бухарестской - Льва Толстого - Измаильской) объявляется
охраняемой государством зоной. Этим же документом вводится запрет на
изменение конфигурации улиц, а также строительство объектов в исторической
части города, включая парки и зеленые насаждения.
Источник: “Комсомольская правда в Молдове”
127
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
128
ANEXE
SE CREEAZĂ IMPRESIA CĂ NU AVEM STRĂMOŞI: „NU EXISTĂ ISTORIA ARHEOLOGICĂ A CHIŞINĂULUI!”
Ediţia de Vineri Nr.201015 din 23 aprile 2010 ziarul Flux
Istoria şi patrimoniul cultural sunt un bun
comun. Dar, din păcate, anumiţi funcţionari,
profitând de faptul că legea patrimoniului cultural
nu este aplicată, se căpătuiesc pe seama distrugerii
sistematice a patrimoniului arheologic, fără teama
de a fi traşi la răspundere. Pentru a pune capăt
acestui dezmăţ şi pentru a oferi cinstea cuvenită
rămăşiţelor pământeşti ale strămoşilor noştri,
un grup de specialişti în domeniul arheologic,
istoric şi cultural au format Grupul Civic pentru
Patrimoniul Cultural. Discutăm astăzi cu Ion
Tentiuc, doctor conferenţiar în istorie, şef sector
Arheologie la Muzeul Naţional de Arheologie şi
Istorie a Moldovei, despre rămăşiţele patrimoniului
cultural şi arheologic şi despre eventualele căi de
soluţionare a problemelor existente.
- La finele lunii martie a fost constituit Grupul Civic pentru Patrimoniul
Cultural, al cărui membru sunteţi şi dvs. De ce a fost nevoie de o iniţiativă civică în
acest sens, patrimoniul Republicii Moldova nu se află sub ocrotire de stat?
- Astăzi, cu părere de rău, asistăm la un proces lent de distrugere a patrimoniului
cultural naţional. Din păcate, nu funcţionează legislaţia cu privire la patrimoniul
naţional arheologic şi cultural. Desigur, legile cu privire la patrimoniul naţional nu sunt
singurele care nu funcţionează. Dar cultura rămâne în continuare în coada listei când
vine vorba de priorităţi. Cultura, valorile culturale, în special, patrimoniul arheologic
nu regenerează şi nu mai are nimeni posibilitatea să-l reconstituie. În 1993 s-a făcut
o evaluare generală a patrimoniului arheologic naţional. Au fost descoperite în jur de
9000 de monumente. Astăzi nu ştiu câte mai avem.
„Chiar ieri am aflat că la Chircăieşti, cineva sapă Valul lui Traian”
- Nu există o evidenţă a monumentelor arheologice?
- Este în proces de lucru un proiect de program de stat care prevede o revizuire
a patrimoniului cultural arheologic pentru a vedea ce avem după aproape 20 de ani
de la ultima evaluare. Între timp, s-a distrus foarte mult şi continuă să se distrugă.
În fiecare săptămână vin la noi persoane din raioanele republicii care ne vorbesc cu
durere în suflet despre aceste distrugeri. Chiar ieri a venit o persoană şi ne-a spus
că la Chircăieşti, Căuşeni, cineva sapă Valul lui Traian şi scoate de acolo ceramică,
monede, piese de patrimoniu. Pe teritoriul republicii se află aceste două Valuri care
au aproape două mii de ani, iar acum sunt distruse. Un alt caz avem la Gura Bâcului,
Anenii Noi, unde personaje importante din sat fac săpături neautorizate, chipurile,
pentru a crea un muzeu al satului, ca peste un timp să aflăm că materiale din acest
sat apar prin magazinele de anticariat.
- Dar dvs. aveţi putere juridică asupra acestor infractori?
- Cu părere de rău, arheologii pot doar să constate distrugerea, dispariţia
monumentelor şi să dea un semnal de alarmă. Din fericire, în mass-media există
129
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
130
ANEXE
vechi timpuri, în Chişinău acest
lucru nu este posibil decât atunci
când se începe construcţia unui
edificiu, iar arheologii să asiste
la procesul de săpare a fundaţiei
şi să depisteze dacă există ori nu
strat arheologic.
- Cum s-a întâmplat în
cazul descoperirilor care au
avut loc la Valea Morilor.
- Exact! Dar aceasta este
prima săpătură efectuată în
Chişinău de către cercetătorii
muzeului nostru. Este un
exemplu fericit. O să-l ţin minte,
probabil, pentru toată viaţa pe şeful de şantier Anatol Ţişevschi, om de înaltă cultură
şi responsabilitate morală, care a telefonat o zi întreagă la toate instanţele, începând
cu Ministerul Culturii, Academia de Ştiinţe a Moldovei, a fost purtat prin toate birourile
ca spre ora 17.00 să telefoneze la muzeu. Atunci, împreună cu un coleg, am mers la
şantier şi am documentat aceste descoperiri. Şi s-a făcut o săpătură de salvare. Dar în
Chişinău nu s-au făcut săpături sistematice.
„Centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat în văzul tuturor”
- Să înţeleg că mărturii despre istoria arheologică a oraşului există doar din
cele povestite?
- Dar nici nu există istoria arheologică a Chişinăului! A fost întocmit un repertoriu
al monumentelor arheologice din municipiu şi pentru centrul istoric avem circa 20
de monumente cunoscute. Dar din săpăturile întâmplătoare, în centrul istoric al
Chişinăului au fost făcute o sumedenie de
descoperiri: staţiune mezolitică, care are
12.000 – 8.000 de ani şi chiar mai mult, aşezări
din epoca tracică, epoca geţilor, epoca antică,
medievală şi o sumedenie de tezaure care
atestă că au existat monumente anterior
secolului al XIV-lea. Cu părere de rău, cazuri
de acestea se întâmplă în fiecare zi. Practic,
centrul istoric al Chişinăului a fost desfigurat,
vorbesc din punct de vedere arhitectural, şi
lucrul acesta se face în văzul tuturor.
- Dar legea nu impune anumite
restricţii în această privinţă?
- Centrul istoric al oraşului este
monument ocrotit de stat, prin lege, şi nu se
permite construcţia fără avizare a proiectelor.
La noi se creează impresia că nici Procuratura
nu se autosesizează. Chiar dacă este
imperfectă legea din 1993 privind ocrotirea
131
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
monumentelor, ea există. Însă nu este aplicată. Şi ne-am dori, aşa cum este receptivă
presa, să fie receptivă şi Procuratura, să se autosesizeze. Mă bucur că din toamnă a
început să funcţioneze Agenţia de inspectare şi restaurare a monumentelor de pe
lângă Ministerul Culturii, care era formată din 2006, şi nimeni nu ştia despre existenţa
ei. Această agenţie se ocupă cu inspectarea monumentelor de orice tip, inclusiv
arheologice, ea are foarte mult de lucru, dar care are în state doar câţiva oameni.
Sperăm însă că lucrurile se vor redresa.
„Proiectele de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o
veselie”
- Mai puteţi face şi prognoze optimiste?
- Chiar zilele acestea a fost definitivată noua lege privind ocrotirea patrimoniului
arheologic. Ea a fost aprobată de Guvern şi a fost înaintată pentru discuţii în Parlament
şi sperăm că odată cu adoptarea acestei legi, lucrurile se vor îndrepta pe un făgaş
bun. Vă imaginaţi că legea a fost aprobată şi publicată în 1993, fără însă a fi anexată
şi lista monumentelor, care este parte integrantă a acestei legi. Astfel, această listă
a monumentelor ocrotite de stat a fost publicată abia în anul 2010, pe data de 2
februarie!
- Deci, a fost vorba de o tergiversare intenţionată?
- Este clar că cineva a făcut acest lucru de teamă ca nu cumva cercetările
arheologice să stopeze lucrările firmelor care construiesc. Dar zece mii de lei necesari
pentru o cercetare arheologică este o sumă nesemnificativă pentru o organizaţie care
alocă zeci de milioane pentru o construcţie. Mai ales că pentru fiecare construcţie,
în buget, este trecută şi o sumă pentru cheltuieli neprevăzute, inclusiv cercetări
arheologice. Iar inspecţia este realizată de specialişti de înaltă calificare şi construcţia
nu este stopată sau tergiversată, mai mult, ea este realizată în conformitate cu legislaţia
în vigoare. Dar teama ca nu cumva arheologii să le încurce iţele, a dus la situaţia pe
care o avem acum. Asta este supoziţia mea. S-ar putea ca în spatele acestor legi să se
dosească lucrări mult mai urâte. Vorbesc de centrul istoric al Chişinăului. Proiectele
de construcţie ajung la primărie, unde se avizează într-o veselie orice proiect, fără a
mai verifica situaţia reală în teren. Chiar nu realizează aceşti oameni că patrimoniul
nostru este distrus cu complicitatea lor? Înţeleg, banii deschid multe uşi, dar nu poţi
chiar să mergi peste oasele strămoşilor fără ca măcar să ai mustrări de conştiinţă.
„Toţi cred că pot construi şi demola oricând şi oriunde. Iar cu legea ... se
rezolvă”
- Cum va influenţa crearea grupului Civic pentru Patrimoniul Cultural din
care faceţi parte şi dvs. starea lucrurilor în acest domeniu?
- Dăunăzi am avut prima şedinţă a Consiliului Naţional al Monumentelor Istorice
din care fac parte şi am rămas stupefiat. Acestui Consiliu îi sunt prezentate toate
proiectele de construire şi reconstruire a unor edificii ocrotite de stat, inclusiv clădirile
din centrul istoric al Chişinăului. Şi vă dau un exemplu: un proiect care a trecut în 2006
prin comisie, privind refacerea unei clădiri ocrotite de stat, a fost acceptat, este vorba
de varianta propusă de arhitecţi. Şi acum, în 2010, această clădire a fost modificată
totalmente, peste ea s-au construit vreo două-trei etaje. Monumentul a fost distrus.
Proiectul a fost adus spre avizare acum, dar în teren, lucrările au ajuns deja la nivelul
trei. Atunci comisia pentru inspecţie în construcţie ar trebui să se autosesizeze şi, prin
judecată, să impună să demoleze şi să refacă monumentul de cultură. Deja acesta va
132
ANEXE
fi un monument reconstruit, nu
va mai fi un monument autentic,
ocrotit de stat. Cu părere de
rău, avem foarte multe astfel
de exemple şi la fiecare pas ne
ciocnim de indiferenţa unor
funcţionari, care sunt obligaţi să
protejeze aceste monumente
sau, cel puţin, să ia atitudine faţă
de ilegalităţile care se comit.
- Ce intră în competenţele
Consiliului?
- Poate să accepte sau
să respingă proiectele de
construcţie. Dar la această
comisie vin puţine proiecte. De regulă, vin proiecte deja trecute prin diferite instanţe.
Nu înţelegem care este criteriul de depunere a acestor proiecte sau de demarare a
lucrărilor. Când comisia începe să studieze proiectele, acesta nu este încă avizat, dar
lucrările deja sunt demarate. Şi asta este ilegal. Toţi cred că pot construi şi demola
oricând şi oriunde. Iar cu legea ... se rezolvă. Cred că nimeni nu va demola o casă deja
ridicată. Iată pe ce cale se purcede la noi.
„În ţările europene există o poliţie de patrimoniu”
- Cum credeţi că ar putea fi soluţionată această problemă?
- Trebuie aplicată legea. Iar legea trebuie să fie euroconformă, să corespundă
cerinţelor funcţionale în toată Europa. Grupul civic despre care vorbeam mai sus în
toate luările sale de cuvânt a cerut să fie adoptată o hotărâre de Guvern prin care
toate instituţiile de proiectare să prezinte obligatoriu spre avizare proiectele noilor
construcţii. În felul ăsta s-ar putea salva multe dintre monumentele care se distrug.
Să fie creat, pe lângă Ministerul Culturii sau pe lângă Muzeul Naţional de Arheologie
şi Istorie a Moldovei, poate pe lângă Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei
de Ştiinţe, un serviciu de arheologie preventivă, care să reacţioneze operativ atunci
când se distrug aceste monumente. În ţările europene există o poliţie de patrimoniu,
organizată de regulă pe lângă Comisariatul General de Poliţie. Am vrea să se creeze şi
la noi o asemenea direcţie, care să poată face act de constatare a distrugerilor şi să-i
poată acţiona în judecată pe cei care distrug. Noi, arheologii, putem interveni, putem
constata distrugerile, dar nu avem nici o prerogativă legislativă pentru a-i acţiona în
judecată sau penaliza pe cei care distrug monumentele. Sperăm ca noua lege care va
fi adoptată va duce la redresarea lucrurilor în domeniul monumentelor arheologice.
- Vom reveni cu amănunte la acest subiect şi vă mulţumim că aţi acceptat
invitaţia noastră.
- Şi eu vă mulţumesc pentru receptivitate.
Liliana POPUŞOI
133
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
135
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
136
ANEXE
„Cocioaba aceea trebuie demolată, ce nu vă place vouă?”
- Dar nu există în cadrul Consiliului Municipal Chişinău o comisie de expertiză?
- Este o direcţie de administrare a zonei protejate a centrului istoric al
Chişinăului, reprezentată de Alexei Ţurcan, dar în cazul în care avem 248 de cazuri
de încălcare a legislaţiei privind ocrotirea monumentelor, înţeleg că această direcţie,
practic, nu activează. O instituţie funcţionează atunci când dă semnale în cazul
încălcărilor, distrugerilor. Am obiecţii şi la Inspecţia de Stat în Construcţii. Am făcut o
sesizare către ei şi, drept răspuns, ei îmi spun: „cocioaba aceea trebuie demolată, ce
nu vă place vouă”? Şi în toate răspunsurile pe care le-am primit de la Inspecţia de Stat
în Construcţii ni se spune să ne adresăm autorităţilor publice locale.
- Aţi sesizat Procuratura Generală?
- La Procuratură ni se spune că aceste încălcări nu întrunesc componenţa de
infracţiune. Sunt de acord că nu există componenţă de infracţiune până în momentul
în care nu a fost publicat registrul, dar odată ce avem registrul local, trecut prin
Monitorul Oficial, deja avem lege şi nu putem vorbi după 2 februarie că nu există
componenţă de infracţiune. Există lege, există încălcări, respectiv, vinovaţii trebuie
traşi la răspundere.
- O să vă rugăm să ne spuneţi care este situaţia monumentelor culturale din
teritoriu.
- Nici în teren situaţia nu este dintre cele mai bune. Avem foarte multe conace
boiereşti într-o situaţie avansată de degradare, semiruinate. O situaţie mai bună
atestăm la Bălţi, unde este readusă în ordine toată documentaţia. Toate paşapoartele
monumentelor sunt în regulă. Se vede că specialiştii din secţia Cultură din Bălţi îşi
îndeplinesc sârguincios sarcinile de serviciu. Ei au întocmit mape pentru monumente
de importanţă naţională şi locală. În raport cu municipiul Chişinău, situaţia la Bălţi
este mult mai bună. Sunt şi anumite încălcări, dar e vorba de 2-3 cazuri, nu 248 ca la
Chişinău. Lucrul specialiştilor de la Bălţi va fi folosit drept exemplu pentru toate secţiile
Cultură din cele 32 de raioane. Înainte de a demara această inspectare în republică,
am programat o finanţare pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie şi încă două luni de
toamnă şi vrem să ajungem în toate 32 de raioane şi să avem un tablou real al situaţiei
în care se află monumentele culturale şi să facem o evaluare, pentru a fixa o strategie.
Obiectivul nostru este ca, în colaborare cu instituţiile de profil, să creăm un fond
naţional de restaurare şi să dăm o prioritate pentru fiecare monument care necesită de
a se interveni şi a fi salvat. Din cele mai bune intenţii, eu cred că împreună cu instituţiile
de profil, cu ministerul şi cu administraţiile publice locale vom găsi o soluţie să salvăm
aceste monumente, să fie puse în valoare şi, respectiv, prin intermediul lor să atragem
turişti în ţară. Dacă avem vectorul de aderare la Uniunea Europeană, ar fi bine să
punem în valoare ce este autentic, ca un turist belgian, francez, austriac etc. să poată
vedea specificul nostru autentic, nu termopan, construcţii din sticlă şi metaloplast.
Că asta el vede oriunde, dar arhitectura noastră locală îi poate trezi interesul, el asta
vrea să vadă. Din păcate însă, ne confruntăm cu multe carenţe, avem de lucru şi la
nivel de mentalitate. Mulţi nu conştientizează ce înseamnă pentru noi centrul istoric al
Chişinăului sau o casă ţărănească autentică, o moară de vânt ca pe vremuri.
„Trebuie să menţinem în ordine aceste monumente şi să le punem în valoare”
- Lăsate deliberat în paragină, aceste monumente sunt, de fapt, nişte ruine
care îi înfioară pe oameni şi îi fac să-şi dorească ca ele să dispară.
137
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
138
ANEXE
CARTEA NEAGRĂ A PATRIMONIULUI CULTURAL
Miercuri, 26 Mai 2010 02:08 ziarul Capitala
Interviu cu Ion Ştefăniţă, directorul Agenţiei de inspectare şi restaurare a
monumentelor
Recent, Asociaţia Naţională
a Tinerilor Istorici din Moldova în
colaborare cu Agenţia de Inspectare
şi Restaurare a Monumentelor
(AIRM) a organizat Conferinţa finală
a proiectului „Politica de ocrotire a
moştenirii arheologice în Republica
Moldova: realitate şi necesitate”.
Aţi constatat că, pe parcursul
anilor, sub diferite guvernări, s-
au demolat zeci de monumente
istorice, inclusiv din Centrul Istoric
al Chişinăului. Actualmente, încă
17 edificii s-au pomenit în proces de
ruinare. Care sunt ele şi ce reprezintă ca valoare istorică?
În perioada lunii ianuarie-martie a.c., Agenţia a efectuat inspectarea Centrului
Istoric al Chişinăului. Deşi din bugetul AIRM s-au tăiat 100 mii de lei, noi activăm mai
mult din entuziasm. În concluzie, din cele 977 edificii de importanţă naţională şi
locală din Centrul Istoric al Chişinăului (care cuprinde 187 de cartiere), am constatat
mai multe încălcări grave. Astfel, au fost demolate 76 de edificii arhitecturale, dintre
care 32 în perioada 2006 - 2010. În 2006, alarmaţi de situaţia din domeniu, un grup
de arhitecţi de la noi, încadraţi într-un proiect european, au făcut o evaluare identică
celei făcute de Agenţia noastră. Până la 2006 s-au demolat 42 de edificii, pe care le-au
fotografiat. Deţinând aceste imagini, putem face o comparaţie în timp. În locul celor
42 de edificii demolate – monumente naţionale - s-au construit clădiri noi, moderne,
cu circa 8-16 nivele.
În baza acestor cifre sfidătoare ne-am adresat Direcţiei Arhitectură, Urbanism
şi Relaţii Funciare (DAURF). Este curios că, deşi la început aveam acces liber la arhivele
instituţiei, după ce am tras clopotele în mass-media, ni s-a îngrădit drumul. Arhiva, ştiut
lucru, ne spune clar cine se face vinovat pentru aceste demolări – instituţiile de profil,
care eliberează pachetul necesar de documente. Astfel, cu semnătura arhitectului-şef
al capitalei, au fost eliberate sute de certificate de urbanism, autorizaţii de construcţii.
Alarmaţi, am cerut, potrivit regulamentului, ca Agenţia să avizeze toate documentele
eliberate de DAURF pentru ca să prevenim o demolare sau o intervenţie asupra unui
monument. Nu am primit nici un răspuns. Deşi, urmărind şedinţa on-line a CMC din
15 aprilie 2010 în problema construcţiilor parcărilor supraetajate, V. Modârcă ne-a
învinuit că Agenţia se implică în activitatea adminsitraţiei publice locale (?!).
Revenind la cifre, menţionăm că, în urma inspectării, am depistat nu numai
demolări, dar şi anumite intervenţii degradante asupra edificiilor: renovări pe faţade
sau construcţia mansardelor pe edificii. În lista neagră a monumentelor figurează şi
17 clădiri vechi, care se ruinează.
139
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
140
ANEXE
Centrului istoric.
- Care ar fi soluţia de armonizare a cerinţelor conservării cu cele ale satisfacerii
exigenţelor vieţii actuale?
- Să se facă restaurări adecvate cu materiale adecvate. Avem deja un precedent:
reabilitarea ”Casei Mimi” de pe str. Bucureşti, intersecţie cu Lazo, cu sprijinul fondurilor
europene, cum ar fi Asociaţia ”Histurban” şi ”Plai Resurse”.
Sper că preşedintele RM, premierul, instituţiile de profil vor sprijini crearea
Fondului Naţional de Restaurare a Monumentelor. Dacă va fi stabilitate politică, vom
depăşi crizele de orice gen şi vom acţiona întru salvarea patrimoniului cultural istoric
al RM. Pentru a sensibiliza puterea şi opinia publică, vom organiza în curând o foto-
expoziţie în faţa Primăriei. De asemenea, vom edita o carte ”Salvaţi Chişinăul istoric
sau cartea neagră a Patrimoniului”. Consemnare:
Tamara GORINCIO
141
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
142
ANEXE
şi aducerea acestora în conformitate cu cerinţele şi practicile Consiliului Europei şi
UNESCO în domeniul protejării monumentelor.
Considerăm că suntem o naţiune capabilă să păstrăm memoria neamului,
fiindcă numai un popor care-şi cunoaşte şi respectă tradiţiile poate fi respectat de
alţii. Actuala guvernare a RM, precum şi Primăria municipiului Chişinău sunt pur şi
simplu obligate să intervină în asemenea încălcări, în vederea păstrării şi restaurării
centrului istoric al oraşului.
Facem un apel public către dl Vlad Filat, prim-ministru al Republicii Moldova,
şi către dl Dorin Chirtoacă, primar al municipiului Chişinău, să se implice personal în
această chestiune de importanţă naţională atât cît priveşte întreg domeniul vizat, cât
şi cazul concret din str. A. Şciusev, nr. 52.
Ion Caţaveică
143
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Tamara GORINCIOI
144
ANEXE
ÎNCĂ UN MONUMENT ISTORIC LA UN PAS DE DEMOLARE
Vineri, 02 Iulie 2010 ziarul Capitala
Strada Șciusev din Chișinău este renumită îndeosebi prin faptul că aici a locuit
în clădirea nr. 77 Alexei Șciusev, arhitect, istoric și teoretician în artă (care a studiat
arhitectura şi pictura în Ruisa, Italia, Franţa și Marea Britanie). Este autorul multor
edifcii, iconostase, a realizat picturi murale în biserici.
La Chişinău a proiectat
mai multe case şi a vegheat
reconstruirea oraşului distrus
în cel de al Doilea Război
Mondial.
Tot pe această
stradă din centrul istoric al
Chișinăului a locuit, la nr.
99, și cunoscutul om politic,
preşedintele primelor
şedinţe ale Sfatului Ţării,
Pantelimon Halippa, atestat
ca proprietar şi în 1940.
În pofida urbanizării
excesive, strada își mai
păstrează aerul de epocă
prin edificiile sale, incluse în Registrul monumentelor, precum conacul și o vilă
urbană ( str. Șciusev, 47 ”a” și ”b”) sau casă de raport în care a locuit arhitectul V. A.
Voiţehowsky. Nu știm ce ar spune veghetorul de altădată al reconstruirii orașului
distrus de război, astăzi distrus sau renovat (după unii), parcă cu intenții bune, de către
granzii urbanizării și modernizării capitalei. Unul dintre ei, Nicolae Samoilă, directorul
firmei de construcții ”Colend”, cu oficiul pe str. Șciusev nr. 54, luptă de câțiva ani
pentru a obține certificatul de urbanism pentru construcția unui centru comercial și
cu menire socială (chiar alături, la doi pași), pe Șciusev nr. 52, unde tocmai se află un
monument istoric din sec. XIX.
Iată cum e descris acest monument-casă particulară. ”Monument de arhitectură
de însemnătate națională, introdus în Registrul monumentelor de istorie și cultură
al municipiului Chișinău alcătuit de Academia de Științe. Primele știri documentare
privitor la proprietatea imobiliară datează din 1851, când aparținea lui Ivan
Șvarcibebsky, era cu șapte odăi, iar curtea avea cca 200 stângeni pătrați. Pe aticul
de deasupra intrării s-a păstrat monograma Ș pe fundalul unui scut heraldic. Este
o casă construită într-un nivel, pe un plan rectangular, cu fațada principală aliniată
liniei roșii a străzii. Arhitectura casei este în stil eclectic cu tendințe de modern...
Podoaba deosebită a construcției este decorația plastică, încadramentele ferestrelor,
cu cornișe în semicerc și cu decor modelat. Sub placa de pervaz - panouri cu motive
vegetale și detalii decorative – rozete, discuri, jerbe, striuri etc.”.
Monumentul istoric de pe Șciusev, 52 este deja proprietate privată
Revenind la subiect, sunt informată de N. Samoilă, noul proprietar al acestei
case vechi, că a obținut, între timp, și certificatul de urbanism, deși nu și-a spus
145
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
cuvântul instanța de judecată. Mai ales că firma ”Colend”, am preciza noi, nu deține
încă autorizația de construcție?!
”Cineva vehiculează versiunea că clădirea ține de patrimoniul istoric al orașului,
dar ei nu știu că această clădire a fost inclusă în Registrul monumentelor abia în
februarie 2010. După ce deja aveam certificatul de urbanism pentru proiectare a
construcției și după ce sunt proprietarul de drept al ei”, mă pune la curent directorul
de la ”Colend”. ”E timpul să judecăm ca niște oameni competenți, să ne gândim la
viitor și să fim patrioți”, îmi vorbește patetic noul proprietar al monumentului istoric
de pe str. Șciusev, 52. ”Tot ce facem e să schimbăm imaginea în bine a Chișinăului.
Puteam să rămân în Germania, unde am locuit 5 ani, dar m-am întors acasă, ca să fac
și aici ceva...”.
De la N. Samoilă mai aflu, din vorbă în vorbă, că, potrivit proiectului, va păstra
pereții cu arhitectura de epocă. Va construi ansamblul hotelier și restaurantul la 5
metri distanță de fațadă. Nu neg că este un bun specialist, că a mai construit și alte
edificii în Chișinău, pe bd. Mircea cel Bătrân și pe str. Șciusev, 54 (Șic!) în anul 2003,
în locul unei clădiri, la fel de vechi, incluse în Registrul monumentelor. De ce nu a
păstrat fațada fostei clădiri istorice, nu mi-a explicat. A adăugat doar, parcă scuzându-
se, că, dacă cineva de la Ministerul Culturii i-ar fi spus să nu construiască în acel loc,
că e monument de patrimoniu, l-ar fi ascultat. Dar nimeni nu l-a oprit din drum.
Aceasta ar fi, poate, esența sau buba. Demolarea Chișinăului istoric poartă ștampila
birocraților.
Cum poate fi obținut un certificat de urbanism?!
Pentru prima oară, cunoscând pe viu schema acestor culise de autorizare și
urbanizare sau, altfel spus, de distrugere, pic cu pic, a Centrului istoric, îl iscodesc
pe N. Samoilă care, oricum, are conștiința valorii unui imobil de patrimoniu, cât e de
ușor sau de greu să obții un asemenea certificat, când există un Registru național al
monumentelor, comisii speciale etc. Îmi mărturisește că l-a obținut destul de greu.
Timp de 2 ani. Ghicindu-mi parcă întrebarea, îmi declară că a obținut totul în mod
cinstit. Fără comisioane. Dacă era altfel, obținea totul într-o lună (?!).
Deoarece e un caz ce ține de competența Agenţiei de inspectare şi restaurare
a monumentelor (AIRM) ce coordonează şi monitorizează atât aplicarea prevederilor
legislaţiei Republicii Moldova, cât și coordonarea proiectelor de restaurare, de
supraveghere a monumentelor aflate sub protecţia autorităţilor publice centrale şi
locale, inclusiv a zonelor aferente de protecţie a acestora, iau legătura cu specialiștii
în domeniu. Ion Ștefăniță, directorul AIRM, care este la curent cu acest caz flagrant,
îmi spune că, deocamdată, există o speranță că această construcție ilegală nu va
avea loc. În primul rând, noii stăpâni nu au autorizația de construcție, iar certificatul
de urbanism a fost eliberat fără avizul Comisiei naționale de expertiză de pe lângă
Ministerul Culturii. ”Declarația lui Nicolae Samoilă precum că va fi o construcție
prelungită, nu are temei. Cum ar putea să se construiască un hotel cu vreo 7 nivele
pe o clădire veche, cu piatra spartă?! E vorba de un truc, un șiretlic, pentru a induce
în eroare factorii de decizie. După ce se văd cu actele în mână, beneficiarii uită și de
promisiuni și de patriotism”, opinează Ion Ștefăniță.
Urbanistic și barbar...
Un caz revelator ar fi construcția de pe str. Mateevici nr. 82, mai adaugă
I. Ștefăniță. Cu promisiunea de a păstra clădirea, beneficiarul, în urma obținerii
146
ANEXE
certificatului de urbanism, a demolat-o, până la urmă. Este vorba despre o vilă cu o
mică retragere de la linia străzii, constând dintr-un parter, cu o mansardă orientată
spre grădină, ascunsă sub un acoperiş în două pante. Casa avea un plan specific
locuinţelor de la cumpăna secolelor XIX-XX, cu faţada principală soluţionată în spiritul
arhitecturii modernului interbelic.
Faţada principală avea o compoziţie asimetrică, cu patru axe, dintre care trei
sunt goluri de ferestre şi unul de uşă, amplasat lateral, spre stânga, printr-o loggie
adâncă, în care se află treptele. În disonanţă cu arhitectura clădirii este evidenţierea
laterală a loggiei printr-o consolă cu reminiscenţe clasice.
Astăzi, în locul acestei splendide vile, care putea fi transformată într-un han
sau muzeu, se înalță, urbanistic și barbar, un edificiu cu vreo 10 etaje, unde se va
aciua fie un hotel, fie un complex comercial. Potrivit unei statistici, Centrul istoric al
capitalei include 977 de edificii de arhitectură de importanţă locală şi naţională cu
statut de protecţie individual (înscrise în Registrul monumentelor ocrotite de stat
aprobat prin Hotărârea Parlamentului 1531-XII din 22 iunie 1993). Între timp, de
când tot tindem spre integrare în Europa, 44 de edificii au fost demolate în perioada
1995 - 2006, iar altele 32 au fost demolate recent, în perioada 2006-2010; 155 dintre
ele au suferit intervenţii structurale care au prejudiciat autenticitatea şi integritatea
monumentelor şi a zonelor de protecţie a acestora, iar 17 se află în proces de ruinare.
Dacă vom continua în același ritm, ce va mai rămâne din Chișinăul istoric, cu tot cu
patriotismul simulat al unora și indiferența altora?!
Tamara GORINCIOI
EXTRAS DIN STENOGRAMA ŞEDINŢEI PARLAMENTULUI REPUBLICII MOLDOVA DIN 13 MARTIE 2008
http://www.parlament.md/news/plenaryrecords/13.03.2008/
Înainte de a începe examinarea subiectului nr.5 de pe ordinea de zi, Moţiunea
simplă privind atitudinea iresponsabilă a Guvernului faţă de monumentele ocrotite
de către stat.
Proiectul nr.492.
Potrivit normelor Regulamentului trebuie să vă anunţ care sînt regulile de
procedură. Vom oferi timp de la tribuna centrală pentru reprezentantul Guvernului,
în cazul dat ministrul culturii şi turismului, pentru prezentarea raportului Guvernului
pe marginea moţiunii. Vom determina care este timpul atribuit pentru prezentarea
acestui raport la solicitarea raportorului. După întrebări – răspunsuri, ca de obicei, în
condiţiile Regulamentului Parlamentului, ştiţi bine: deputatul – două întrebări şi tot
aşa înainte, după care – luările de cuvînt.
Eu am să rog doritorii pentru luările de cuvînt să se înscrie. După acest element
de procedură, dacă va dori reprezentantul Guvernului să spună ceva în urma luărilor
de cuvânt – până în 5 minute. Iată cam acestea sînt propunerile privind scenariul
desfăşurării dezbaterilor pe marginea moţiunii simple. De acord? De acord.
147
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Cine se înscrie pentru luare de cuvînt? Domnul Untilă, este. Încă cine? Nimeni.
Bine. O persoană – domnul... Aşa, da, da, cer scuze, fiindcă sînt şi bileţelele. Domnul
Dragomir, corect. Deci, două luări de cuvînt.
În condiţiile acordului nostru comun pe marginea normelor de procedură,
începem examinarea proiectului nr. 492. Îl invit la tribuna centrală pe domnul Cozma,
Ministrul Culturii şi Turismului, care o să ne anunţe, la fel, de cît timp dumnealui are
nevoie pentru prezentarea poziţiei Guvernului.
Domnul Artur Cozma – Ministrul Culturii şi Turismului:
Mulţumesc mult, stimate domnule Preşedinte. Eu aş solicita până la 7 minute.
Domnul Marian Lupu: De acord.
Domnul Artur Cozma: Vă mulţumesc.
Stimate domnule Preşedinte al Parlamentului, Stimaţi domni deputaţi, De la
bun început vreau să exprim punctul de vedere al Guvernului asupra subiectului
pentru care am fost chemat în faţa Domniilor Voastre. Conform proiectului moţiunii
prin care Parlamentul pune în sarcina Procuraturii Generale cazul demolării ilegale a
monumentului Conacului Teodosiu, urmează a fi examinat prin prisma principiului
separării puterilor în stat şi a independenţei justiţiei în raport cu puterea legislativă
şi executivă.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului în hotărârea referitoare la
cauza “Guja contra Moldovei” a remarcat că într-o societate democratică atât instanţa
de judecată, cât şi organele de anchetă trebuie să rămână libere de presiunea
politică.
Orice interpretare a oricărei legislaţii trebuie să se supună acestui principiu.
În ultimii ani în Moldova au fost restaurate şi luate măsuri pentru conservarea şi
valorificarea a circa 420 de monumente, în majoritatea lor monumente de cult. Printre
acestea, prin aportul nemijlocit al Guvernului Republicii Moldova, aş vrea să menţionez
cele mai valoroase monumente, cum sânt casele muzeu “Donici”, “Stamati”, “Stere” şi
Conacul din satul Dolna, Biserica din satul Donici, creaţia marelui Rastrelli.
Anume guvernarea actuală a lansat proiectele de restaurare a complexelor
monastice “Căpriana” şi “Curchi”, a complexului de edificii din Hânceşti “Manuc
Bei”, a complexului muzeal turistic “Conacul Balioz” din Ivancea, a monumentului
de pe teritoriul Complexului Orheiul Vechi, a edificiului Muzeului Naţional de Artă, a
Muzeului Naţional de Etnografie şi Istorie Naturală a Sălii cu Orgă, a conacului familiei
Lazo din satul Piatra, a Casei-muzeu “Alexei Mateevici” din Zaim şi a altor numeroase
edificii laice şi de cult.
Totodată, Guvernul este preocupat în mod deosebit de starea monumentelor
din municipiul Chişinău.
În acest scop, prin Hotărârea Guvernului nr.978 din 2004 privind stabilirea
moratoriului la modificarea tramei stradale şi amplasarea construcţiilor în centrul
istoric şi în spaţiile verzi ale Chişinăului, zonei centrale ale oraşului i-a fost atribuit
statut de zonă protejată, de importanţă naţională. În rezultat, s-a reuşit o anumită
stopare a haosului în reconstrucţia nucleului istoric al capitalei Moldovei.
Pentru o mai bună promovare a politicii de stat în domeniul protejării
monumentelor, în 2006 Guvernul a creat Agenţia pentru respectarea şi restaurarea
monumentelor. În 2007 ministerul, în comun cu Academia de Ştiinţe, a lansat
elaborarea noului proiect al Legii privind ocrotirea monumentelor. Acest lucru este
dictat de faptul că legea adoptată în 1993, în mare parte, este depăşită şi necesită
148
ANEXE
o ajustare la condiţiile actuale. Mai mult ca atât, mecanismul actual de protejare a
monumentelor are multe deficienţe.
Conform articolului 13 din lege, deţinătorii legitimi ai monumentelor cu orice
titlu juridic sânt obligaţi să asigure paza şi integritatea lor, să întreprindă, până la
declanşarea lucrărilor de restaurare sau, după caz, până la demolare, măsuri ce ar
stăvili ruinarea structurilor originale, fără a ştirbi valoarea lor istorică, artistică sau
ştiinţifică. Răspunderea pentru protecţia monumentelor care nu au fost transmise
în posesiune, folosinţă ori pentru păstrare instituţiilor specializate revine, conform
aceleiaşi legi, organelor publice locale. Însă acest lucru nu are loc şi putem admite că
anume responsabilitatea scăzută şi neglijentă organelor publice locale, în majoritatea
cazurilor, duc la privatizarea ilicită sau chiar la distrugerea patrimoniului cultural
naţional. De exemplu, monumentul de arhitectură de importanţă locală amplasat
pe bulevardul Ştefan cel Mare 160 Conacul Teodosiu, aflându-se sub protecţia
organelor publice locale, la 28 iulie 1999 a fost transmis, iar apoi privatizat de SA
“Exportatorul”. Această operaţie s-a produs intenţionat fără înştiinţarea Ministerului
Culturii şi Turismului. La 31 noiembrie 1999 a urmat înstrăinarea acestui imobil, iar la
5 martie 2001 şi a sectorului de teren de la “Exportator” SA la SRL “Alsinsor”.
La rândul ei, SRL “Alsinsor” la 7 iunie 2002 a înstrăinat către SRL“Srederix”
monumentul cu tot cu teren. La 11 iulie 2002 SRL “Srederix” a înstrăinat imobilul unei
companii de origine franceză “Danelia”
LLC – SA. Precum vedem, un adevărat detectiv, nu alta. Examinând cronologia
acestor înstrăinări, observăm că timpul în care ele se produc nu este mai mare decât
o lună, adică atât timp cât documentul se reţine la oficiul cadastral teritorial în scopul
solicitării unui nou extras pentru vânzare.
Este clar că toată procedura în cauză a fost desfăşurată pentru a şterge
urmele înstrăinărilor ilegale, toate firmele în cauză fiind înregistrate practic pe una
şi aceeaşi adresă juridică. În final, la moment, pe bulevardul Ştefan cel Mare 160 un
agent economic necunoscut deţine în proprietate lotul de pamânt, pe care a existat
Conacul Teodosiu, care a fost adus la o stare de degradare totală, eventual în scopul
construirii unui eventual centru comercial. Mai mult ca atât, în prezent ia amploare
o practică nesănătoasă în ceea ce priveşte atitudinea organelor puterii locale faţă de
monumentele situate în raza lor de activitate.
În multe cazuri Legea cu privire la protecţia monumentelor este încălcată
în mod intenţionat. După cum ştiţi, conform articolului 9 al legii nominalizate se
interzice înstrăinarea monumentelor, indiferent în a cui proprietate se află, fără
coordonarea prealabilă cu Ministerul Culturii şi Turismului. Însă practica agresivă de
a adopta decizii pe ascuns şi în detrimentul legii duce la aceea că monitorizarea de
către minister a activităţii de ocrotire a monumentelor devine extrem de dificilă sau
chiar imposibilă.
Cu regret, se admit încălcări brutale ale prevederilor articolului 39 din Legea
la încheierea contractelor de dare în arendă, întocmite fără înştiinţarea ministerului.
În rezultat, arendaşii efectuează reconstrucţii şi transformări neautorizate, aducând
imobilele respective într-o situaţie care face imposibilă readucerea lor la starea
iniţială.
Voi aduce câteva exemple. În regiunea din strada 31 August, lângă Policlinica
nr.4 a Ministerului Sănătăţii, primăria a demolat un monument de importanţă
naţională, acordând unui agent economic dreptul de a construi clădire pentru oficii.
149
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Aici puteţi vedea această clădire, care este o sfidare totală a tuturor legilor şi legislaţiei
în vigoare, unde s-a păstrat frontonul fostului monument şi la distanţă de 1 metru
primaria a permis construcţia unei case sau unui bloc pentru oficii.
Aceeaşi situaţie se întâmplă şi pe strada Mitropolitul Varlaam, unde primăria a
distribuit un sector de pamânt pentru construcţie în zona protejată a unui monument
de importanţă naţională, fără a consulta Ministerul Culturii şi Turismului. Provoacă
îngrijorare faptul că primăria continuă practica de alocare a terenurilor pentru
construcţia blocurilor chiar pe teritoriul sau în imediata apropiere a monumentelor.
Astfel, la 21 noiembrie 2007, datorită implicării operative a lucrătorilor
Ministerului Culturii şi Turismului a fost evitată provocarea unei posibile avarieri
grave a Casei-muzeu “Puşkin”, deoarece primăria a eliberat autorizaţie de demolare
a Uzinei de Echipament Tehnologic şi a clădirii adiacente cu folosirea tehnicii grele la
distanţă de numai 6 metri de peretele Muzeului “Puşkin”.
De asemenea, ne îngrijorează soarta unui alt monument reprezentativ “Moara
Roşie”, care recent a fost îngrădit cu un gard de protecţie specific înălţării noilor
construcţii.
Doamnelor şi domnilor,
Cu regret, exemplele de acest fel pot fi continuate. Putem constata că
neglijenţa autorităţilor municipiului Chişinău pe parcursul ultimilor 10 – 15 ani a dus
la distrugerea a 96 de monumente. Şi aici am lista acestor monumente. Totodată, încă
circa 100 de monumente se află sub pericolul de a fi distruse din cauza repartizării
sectoarelor de pământ pentru anumite construcţii...
Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi, Ce s-a întâmplat?
Domnul Artur Cozma: ...iar preţul pământului în centrul Chişinăului este bine
cunoscut. În acest context, până la adoptarea noii Legi privind ocrotirea monumentelor
şi noului Registru al monumentelor, din punctul meu de vedere, se cere instituirea
unui moratoriu la construcţia clădirilor noi în centrul istoric al municipiului Chişinău.
Contribuţia Parlamentului, în acest scop, ar avea un caracter, în mare parte, salvator.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
Domnul Marian Lupu: Domnule ministru, Mulţumesc.
Întrebări. (Rumoare în sală.) Bine.
Stimaţi colegi, aşa, ne-am ruşinat unul pe altul, să continuăm dezbaterile.
Începem de la dreapta la stânga.
Microfonul nr.5.
Domnul Leonid Bujor: Mulţumesc foarte frumos, domnule Preşedinte.
Înainte de a adresa prima întrebare, vin cu următoarea constatare. Domnule
ministru al culturii, Înainte de a aprecia activitatea organelor administraţiei publice
locale, faceţi o excursie la Valea Morilor, stabiliţi care-i situaţia în zona aceasta istorică
şi făceţi-vă concluzie. Fiindcă ceea ce se întâmplă acolo este rezultatul indicaţiilor
directe a lui Vladimir Voronin, care a adunat lumea şi a spus: într-un an construim. S-a
distrus şi oamenii îşi pierd acolo sănătatea.
Acum prima întrebare. E bine că aţi venit, în cele din urmă, în Parlamentul
Republicii Moldova, domnule ministru, până acum vă era frică să veniţi. Vă amintim
acuşi care este subiectul moţiunii. De aceea, vă rog, pentru început să răspundeţi la
următoarea întrebare. Nominalizaţi, vă rog...
Domnul Marian Lupu: Aşa. Linişte, vă rog. Lucrăm. Domnule Bujor, Vă rog.
Domnul Leonid Bujor: Vă rog foarte frumos, nominalizaţi actul normativ în baza
150
ANEXE
căruia a fost demolat Conacul Teodosiu din bulevardul Ştefan cel Mare şi anume:
hotărârea Guvernului, decizia sau hotărârea consiliului ministerului, ordinul cuiva
şi, respectiv, data şi luna când a fost adoptat acest document. Deci, dumneavoastră
ştiţi că pentru a demola orice obiectiv este necesar de un document, de o decizie.
De aceea, vă rog foarte frumos: data, anul, luna şi denumirea documentului în baza
căruia a fost demolat obiectivul.
Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc existenţa unui asemenea document, însă
când Guvernul a constatat că conacul...
Domnul Leonid Bujor: Domnule ministru, Eu nu v-am întrebat: ce a constatat
Guvernul?
Domnul Marian Lupu: Daţi-i voie să răspundă.
Domnul Artur Cozma: Noi am aprobat hotărârea...
Domnule Leonid Bujor: Păi, a citit poezii până acum, domnule Preşedinte al
Parlamentului. E timpul să răspundă la întrebări concrete.
Domnul Marian Lupu: Stimati colegi, Haideţi aşa: întrebare – răspuns, întrebare–
răspuns. Eu vă rog.
Domnul Leonid Bujor: Încă şi de prost gust poezii.
Domnul Marian Lupu: Domnule ministru, Vă rog, răspuns la întrebare.
Domnul Artur Cozma: Eu am răspuns, eu nu cunosc existenţa unui asemenea
document.
Domnul Leonid Bujor: Întrebarea a doua. Domnule ministru, În momentul
în care nu există un astfel de document, în baza căror documente sau din ale cui
indicaţii a fost demolat acest obiect?
Domnul Artur Cozma: Nu cunosc asemenea indicaţii.
Domnul Leonid Bujor: De ce v-aţi permis, domnule ministru, atunci să vă
prezentaţi în Parlament când nu ştiţi răspunsul la întrebarea de bază. Nu ştiţi cine a
dat indicaţie şi nu ştiţi dacă există un act normativ.
Domnul Artur Cozma: Dumneavoastră aţi menţionat că noi trebuie să ne ţinem
strict de moţiune. În moţiune asemenea întrebări nu există.
Domnul Leonid Bujor: Domnule ministru.
Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, Aveţi ceva de spus, eu v-am propus să vă
înscrieţi la luări de cuvânt. Toata lumea a tăcut.
Domnul Leonid Bujor: Eu nu v-am întrebat de cele 100 milioane de lei pentru
avion, care au fost repartizate în Parlament. V-am întrebat concret de acest obiectiv
care a fost demolat ilegal. Poate, într-adevăr, există un act normativ sau există
indicaţiile directe orale ale cuiva. Poftim, comunicaţi-ne. Noi trebuie să ştim lucrul
acesta.
Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc asemenea indicaţii.
Domnul Leonid Bujor: Nu cunoaşteţi. Vă mulţumesc.
Domnul Artur Cozma: Cu plăcere.
Domnul Marian Lupu: Microfonul nr.4.
Domnul Veaceslav Untilă: Eu am să iau cuvântul, o să-mi expun părerea, dar
vreau să vă zic, domnule Cozma, aţi avut o atitudine foarte iresponsabilă, exact aşa
cum sună chiar moţiunea. Eu v-am adresat dumneavoastră pe data de 17 martie 2006
o interpelare pe două pagini. Dumneavoastră mi-aţi prezentat răspunsul, să-l vadă şi
camerele de luat vederi, pe a treia parte de pagină. Este o chestie obraznică, dacă
vreţi. Dar în răspuns mi-aţi scris aşa un alineat: “Toate imaginile digitale ale detaliilor
151
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
152
ANEXE
приватизация; очередной хозяин, который приватизировал это здание, с кем-
то согласовывал, что он будет дальше делать в этом здании? Как он будет его
сохранять? Или это просто делалось, чтобы потерять здание и землю?
Спасибо. (Rumoare în sală.)
Domnul Marian Lupu: Stimaţi deputaţi, Eu vă rog.
Domnul Artur Cozma: Суть вопроса заключается в том, что по закону
этот памятник по существу не мог быть приватизирован. Несмотря на это
он был приватизирован – и памятник, и земля, которая находилась под ним.
Более того, я уже сказал, что трагедия момента заключается в том, что этот
участок земли находится во владении вообще неизвестного экономического
агента с резиденцией за рубежом. И до сих пор, заметьте, этот экономический
агент не обратился в соответствующие инстанции с какой-то просьбой или с
констатацией, что происходит.
Что касается этого списка. Вы понимаете, этот список был недавно
составлен, это кропотливая работа, и получается, что в большинстве случаев
опять же с согласии местных властей были даны разрешения, а без разрешения
невозможно начать реконструкцию или строительство. Были даны разрешения
на соответствующие работы.
Domnul Marian Lupu: Dragii mei colegi, Eu vă rog, măcar un elementar nivel al
nostru al tuturor... Eu vă rog frumos.
Domnul Artur Cozma: И если уж радеть за судьбу памятников, то я не
понимаю, почему господа не интересуются судьбой вот этих 96 памятников.
(Rumoare în sală.)
Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, calmaţi-vă, stimaţii mei colegi din sală, puţin
mai calm. Doamna Cuşnir, Eu vă rog. Continuăm.
Microfonul nr.5.
Domnul Gheorghe Susarenco: Mulţumesc, domnule Preşedinte.
Domnule ministru, Nu trebuie să vă supăraţi, fiindcă dumneavoastră
reprezentaţi Guvernul. Prima întrebare. Am sesizat din alocuţiunea dumneavoastră
că legea care reglementează problemele în cauză este depăşită. Întradevăr, însă
legea este lege şi trebuie executată. Şi Guvernul este responsabil de tot ce suflă în
ţara asta, dar nu Preşedintele sau primarul de la Vulcăneşti. Chiar de ceea ce se face
la Vulcăneşti tot Guvernul e responsabil, în general, pe ţară.
De aceea, o întrebare foarte simplă. Monumentul nu există, dumneavoastră nu
cunoaşteţi dacă există vreun document care ar fi permis sau nu. Dar totuşi cunoaşte
Ministerul Culturii şi Guvernul cine concret a demolat acest monument? Ce să-i spun
să răspundă. Întrebarea e pentru da răspuns.
Domnul Artur Cozma: Eu nu cunosc cine a demolat acest monument.
Domnul Gheorghe Susarenco: Nu ştiţi cine a demolat. Atunci ca o interpelare.
În baza răspunsului domnului ministru, fac o interpelare Procurorului General,
Serviciului de Informaţii şi Securitate şi Ministerului Afacerilor Interne să-mi răspundă
cine a demolat monumentul de artă? Fiindcă aceasta cade sub incidenţa Codului
penal.
Domnul Marian Lupu: Încă întrebări?
Domnul Gheorghe Susarenco: A doua întrebare. Dat fiind faptul că domnul
ministru, pe bună dreptate, a făcut referinţă nu numai la obiectul acestei sesizări
concrete la conacul respectiv, dar a făcut o evaluare şi la starea monumentelor şi
153
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
154
ANEXE
Republica Moldova.
Domnul Anatolie Onceanu: Lăsaţi. Acum vorbim de Conacul Teodeosiu,
domnule ministru.
Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi.
Domnul Artur Cozma: Monumentele care au fost restaurate în Republica
Moldova în ultimii ani.
Domnul Anatolie Onceanu: De Conacul Teodosiu vorbim, domnule ministru
Cozma. Altă întrebare. Domnule ministru, această clădire a fost demolată într-o
noapte, nu ştiţi de cine. Evident că acest agent economic nu-i atât de influent ca din
capul lui să-l dee jos, cineva trebuia să-i dea indicaţii, indicaţii evident nelegitime.
Domnul Artur Cozma: Vă referiţi la proprietar?
Domnul Anatolie Onceanu: Cine i-a dat indicaţii acestui proprietar?
Domnul Artur Cozma: Proprietarului?
Domnul Anatolie Onceanu: Da, da.
Domnul Artur Cozma: Care este în Franţa şi nu este cunoscut.
Domnul Anatolie Onceanu: Se ştie. Fiţi serios.
Domnul Artur Cozma: Se ştie cine?
Domnul Anatolie Onceanu: Fiţi atent.
Domnul Artur Cozma: Dumneavoastră cunoaşteţi proprietarul?
Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, în ordinea discuţiei, vă rog. Întrebare, vă
rog.
Domnul Anatolie Onceanu: Părerea dumneavoastră şi a Guvernului pe
care îl reprezentaţi. În cazul de faţă Procuratura urma să se autosesizeze, ca să
găsească acea persoană care a dat indicaţii să se demoleze Conacul Teodosiu? Da
sau nu? Domnule ministru, e clar: nu aveţi răspuns. Ultima întrebare. Eu nu cred
că dumneavoastră, ca ministru, nu ştiţi cine a dat indicaţia... Să vă spun eu? Că tot
târgul ştie, numai dumneavoastră ca ministru care apără monumentele nu ştiţi. Deci,
uitaţivă logica, o cladire de valoare, arhitector Bernardazzi, în inima Chişinăului, în
coasta Preşedinţiei...
Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri sânt aici. 100 de clădiri demolate din
neatenţia primariei.
Domnul Anatolie Onceanu: Fiţi atent ce vă spun eu, domnule ministru. Când
vă întreb, nu scoateţi un cuvânt, ca un partizan.
Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi.
Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri.
Domnul Anatolie Onceanu: Dar eu vă întreb de Conacul Teodeosiu.
Domnul Artur Cozma: 100 de clădiri sânt demolate.
Domnul Marian Lupu: Dragii mei colegi. Eu vă rog, domnule Onceanu, o clipă.
Noi nu avem alte metode decât strigăte isterice în sală sau cum e? Nu sântem în
capacitatea să discutăm? Bine, tensionat, înţeleg, dar oricum sânt nişte limite, nu?
Vă rog.
Domnul Anatolie Onceanu: Domnule ministru, Fiţi atent.
Domnul Marian Lupu: Domnule Onceanu, Haideţi mai compact.
Domnul Anatolie Onceanu: Păi, vreau să spun şi nu-mi daţi voie. Nu-mi dă voie
dumnealui, uite, nu vrea să-i dau întrebare, nu.
Domnul Marian Lupu: Vă rog, întrebarea.
Domnul Anatolie Onceanu: Această clădire de aşa valoare, în centrul Chişinăului,
155
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
în coasta Preşedinţiei, se demolează într-o noapte. Toţi tac ca partizanii câţiva ani,
nimănui nu-i sare scăfârlia pentru treaba aceasta. Oare... Deci, Conacul Teodosiu a
fost demolat la indicaţia sau cu permisiunea directă a Preşedintelui Voronin.
Aşa sau nu? (Rumoare în sală.) Aşa sau nu?
Domnul Artur Cozma: Eu v-am răspuns că nu cunosc asemenea fapt.
Domnul Anatolie Onceanu: Domnule ministru, Nu o să primiţi o medalie de
vitejie pentru faptul că v-a chinuit opoziţia şi n-aţi suflat o vorbă. Tot o să rămâneţi în
istoria Republicii Moldova ca un ministru al culturii incult, docil şi slab.
Domnul Marian Lupu: Bine.
Microfonul nr.3.
Doamna Elena Bodnarenco: Спасибо, господин Председатель. Я, в отличие
от авторов декларации, не могу назвать отношение Правительства к памятникам
безответственным. На примере района Сорока, где на протяжении последних
7 лет очень большую поддержку получили как памятники исторические (имею
в виду школу даскалов в селе Рудь, памятник Струве, также селе Рудь), так и
современные памятники – «Свеча благодарения», которая была построена по
инициативе Иона Друцэ в память неизвестного автора баллады «Миорица».
Удивление вызывает то, что не обращается по вопросу исчезновения
памятника хозяин этого здания. А от его имени выступает «Молдова Hоастрэ»,
возможно, являясь официальным представителем. У меня, господин министр,
есть предложение от имени фракции коммунистов направить запрос в
прокуратуру по всем тем объектам, которые находятся у вас в списке, около 100
объектов. И есть вопрос с учетом также безответственного отношения органов
местного публичного управления Сорок к «Свече благодарения», которая
была построена под патронатом именно Парламента Республики Молдова:
предусматривает ли Правительство выделение каких-то дополнительных
средств на содержание этого памятника?
Domnul Marian Lupu: Bine.
Microfonul nr.5.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Mulţumesc, domnule Preşedinte. Domnule
ministru, eu o să revin la tema moţiunii simple privind atitudinea iresponsabilă
a Guvernului faţă de monumentele ocrotite de către stat şi la Legea cu privire la
ocrotirea monumentelor, articolul 23: “Restaurarea prin reparaţii şi lucrări adecvate
de conservare prevede mai întâi măsurile ce ar stăvili avarierea şi ruinarea...” Articolul
23 alineatul (3).
Articolul 25 alineatul (2): “Organele de stat pentru ocrotirea monumentelor
sânt obligate să preântâmpine deteriorarea monumentelor, asigurând efectuarea
imediată a lucrărilor de conservare şi restaurare”. O secundă.
Articolul 30: “Organele de Stat pentru ocrotirea monumentelor sânt obligate
să cerceteze sistematic starea în care se află monumentele în scopul de a elabora
programe ştiinţific întemeiate de restaurare...”
Întrebarea mea este următoarea, în contextul moţiunii, Dumneavoastră sânteţi
ministru şi ministerul în cauză este responsabil şi are competenţa de a îndeplini
această lege. Articolul 23 alineatul (3), articolul 25 alineatul (2), articolul 30 prevede
expres ca ministerul trebuie să intervină atunci când monumentele se deteriorează.
Ministerul trebuie să intervină atunci când monumentele trebuie să fie restaurate
sau conservate. Vreau să vă întreb, domnule ministru: de câte ori dumneavoastră
156
ANEXE
sau ministerul dumneavoastăa a făcut o analiză a situaţiei monumentului în cauză,
monumentul “Conacul Teodosiu”? Aţi făcut aceste investigaţii, conform articolului
30, prin care aţi luat decizii la Colegiul ministerului că acest monument istoric să fie
restabilit, să fie conservat ş.a.m.d.? Vreau să vă întreb dacă aveţi aceste decizii ale
ministerului, conform articolului 30 şi articolului 23 alineatul (3) şi conform articolului
25 alineatul (2). Aceasta prevede legea. Şi vă rog nu spuneţi poveşti, aici sânt lucruri
concrete.
Domnul Artur Cozma: Stimate domnule Cosarciuc, În Registrul monumentelor,
aprobat de Parlamentul Republicii Moldova ca supliment la Legea privind ocrotirea
monumentelor din 1993, sânt introduse circa 5400 de monumente. Vă daţi seama că
este imposibil ca Ministerul Culturii şi Turismului la şedinţele ordinare sau la şedintele
Consiliului consultativ, sau şedinţele comisiilor pentru monumente să examineze
cauza acestor 5400 de monumente.
Noi ţinem la control cele mai reprezentative monumente de pe teritoriul
Moldovei. Şi eu la începutul prezentării mele m-am referit la acestea. Eu pot să repet
încă o dată: sânt casele-muzeu “Donici”, “Stamati”, “Stere”, Conacul din satul Dolna,
biserica...
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru, Dumneavoastră nu repetaţi
ceea ce aţi spus.
Domnul Artur Cozma: O clipă, complexele “Curchi”, “Căpriana”, “Manuc Bei”,
“Serghei Lazo”...
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru.
Domnul Artur Cozma: ...Casa-muzeu “Mateevici” din Zaim sânt foarte
reprezentative. Şi anume ele sânt în pericol de dispariţie şi anume guvernarea actuală
le-a restaurat şi le-a repus în valoare. Nici o guvernare precedentă nu s-a ocupat de
aceste probleme. Ei doar...
Domnul Valeriu Cosarciuc: S-au ocupat mai mult decât voi.
Domnul Artur Cozma: Ei doar au demolat şi au privatizat. (Rumoare în sală.)
Doar au distrus.
Domnul Marian Lupu: Mai calm.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte al Parlamentului, Aici avem un
reprezentant-oglindă al guvernării actuale care, în principiu, stând la tribuna centrală,
încalcă legea. Fiindcă articolul 11 din Legea privind ocrotirea monumentelor prevede
că de competenţa Parlamentului ţine politica de stat în domeniul evidenţei, studierii,
punerii în valoare, salvării, protejării, conservării şi instaurării monumentelor. Scrie
foarte clar. Şi orişice, de pildă, mişcare a unui monument istoric de artă nu poate fi
luată întâmplător sau discret. Şi atunci când l-am întrebat pe domnul ministru cum
ministerul sau el, ca ministru, îndeplineşte prevederile articolului 30 din lege, care
prevede foarte clar că organele de stat în domeniul ocrotirii monumentelor sânt
responsabile de evaluarea şi de conservarea monumentelor, el începe iar să spună
că ceva au făcut în cazul dat.
Şi încă o întrebare, domnule ministru.
Domnul Marian Lupu: Da, vă rog.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Fiindcă văd că aşa cum este Guvernul, aşa este
şi ministrul. La articolul 56: “Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare fără
avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a
monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului...” Adică în orice caz...
157
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Domnul Artur Cozma: “sau deţinătorul”. Citiţi mai departe, vă rog, legea:
“deţinătorul acestuia”.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Staţi un pic.
Domnul Artur Cozma: Stau.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Eu citesc până la capăt: “Responsabil în caz de
nimicire, pierdere, vânzare fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare,
conservare şi restaurare a monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului,
precum şi deţinătorii...”
Domnul Artur Cozma: Păi, şi dumneavoastră vreţi.
Domnul Valeriu Cosarciuc: “...în caz”, domnilor comunişti, măcar înţelegeţi
legea cum este scrisă.
Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi.
Domnul Valeriu Cosarciuc: “deţinătorii în cazul când monumentul este privat”,
oamenilor.
Domnul Marian Lupu: Mai pe scurt, aşa.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte.
Domnul Marian Lupu: Eu vă rog un pic de linişte. Eu acuşi vă trimit pe toţi la
masă.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Nu, dumneavoastră nu puteţi să ne trimiteţi la
masă.
Domnul Marian Lupu: Pe toţi la masă pentru o oră şi jumătate şi pe urmă
discutăm. Sau discutăm normal, civilizat. Şi eu nu fac referinţă la partea de conţinut,
fiecare este în drept să atragă atenţia, într-adevar, la conţinutul care îl interesează.
Eu atrag atenţie asupra formei discuţiei. Eu vă rog foarte mult. Haideţi să menţinem
măcar un standard.
Reacţii sânt de peste tot. Eu vă rog, doamnă...
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule ministru.
Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, continuăm întrebarea.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Preşedinte, Totuşi eu insist asupra
articolului 55 din Legea privind ocrotirea monumentelor şi atrag atenţia celor din
fracţiunea majoritară comunistă: “Responsabil în caz de nimicire, pierdere, vânzare
fără avizare, tărăgănare a lucrărilor de salvare, protejare, conservare şi restaurare a
monumentelor este Ministerul Culturii şi Turismului, precum şi deţinătorii, în cazul
monumentelor private.” Deţinătorii.
Eu vreau să vă întreb: domnule ministru, articolul 55 este o norma imperativă
sau nu este o normă imperativă?
Domnul Artur Cozma: Este. Este, la fel ca şi articolul 13, unde se spune că
răspunderea pentru protecţia monumentelor care nu au fost transmise în posesiune
de folosinţă ori pentru păstrarea instituţiilor specializate revine, conform legii,
organelor publice locale...
Domnul Valeriu Cosarciuc: Acest monument despre care noi vorbim, Conacul
Teodosiu, este inclus în Registrul monumentelor protejate de stat.
Domnul Artur Cozma: Da, de importanţă...
Domnul Valeriu Cosarciuc: Şi cade sub incidenţa sau sub responsabilitatea
Ministerului Culturii şi Turismului. Atunci când v-am întrebat de articolul 55 dacă este
o nota imperativă sau nu, este o norma imperativă şi, în orice caz, pentru orice obiect
care a fost distrus responsabil este Ministerul Culturii şi Turismului, în primul rând.
158
ANEXE
Fiindcă o norma imperativă a legii, domnule Preşedinte al Parlamentului...
Domnul Marian Lupu: Eu vă rog, haideţi fără lecţii prezidiului, chiar vă rog din
tot sufletul.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Dar nu vă fac lecţii, că dumneavoastră nu aveţi
nevoie mare de lecţii.
Domnul Marian Lupu: Dar ce faceţi dumneavoastră acum ce este? (Rumoare în
sală.) Eu cum să tratez treaba aceasta? Păi, întrebări – răspunsuri, aşa?
Domnul Valeriu Cosarciuc: Nu, dacă el nu poate răspunde la o întrebare
simplă.
Domnul Marian Lupu: Pai, aceasta ce înseamnă că trebuie să începem cu
lecţiile? Întrebarea este, va rog adresaţi-i întrebări.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Eu vreau să întreb încă o dată.
Domnul Marian Lupu: Eu vă limitez sau ce fac?
Domnul Artur Cozma: Care-i întrebarea dumneavoastră?
Domnul Valeriu Cosarciuc: Articolul 55 din Legea privind ocrotirea
monumentelor...
Domnul Marian Lupu: Domnule Cosarciuc, A treia oară.
Domnul Valeriu Cosarciuc: ...este o normă imperativă sau...
Domnul Marian Lupu: Aşa, haideţi.
Domnul Artur Cozma: Este ca şi articolul 13.
Domnul Marian Lupu: Bine. Haideţi aşa. Eu vă spun că este normă imperativă.
Domnul Valeriu Cosarciuc: Domnule Cozma, Sânteţi o oglindă perfectă a
guvernării actuale comuniste.
Domnul Marian Lupu: Bine.
Microfonul nr.4.
Doamna Valentina Cuşnir: Mulţumesc. Stimate domnule ministru.
Domnul Marian Lupu: Un pic, eu vă rog.
Doamna Valentina Cuşnir: Eu vreau să mă refer de asemenea la lege, eu o
respect şi sânt foarte drastică faţă de cei care n-o respectă. Legea privind ocrotirea
monumentelor la care s-au referit şi colegii mei, inclusiv articolul 55, dar şi articolul 53
care prevede că persoanele fizice şi juridice care au pricinuit daune unui monument sau
zonei de protecţie a lui, îl vor readuce pe el în starea iniţială şi zona lui de protecţie.
Persoanele cu funcţii de răspundere şi alţi lucrători din a căror vină persoanele
juridice au suportat cheltuieli legate de acoperirea pagubelor menţionate poartă
răspundere materială în modul stabilit de lege.
Conform acestui articol, sântem la un fapt împlinit din anul 2005 din august,
când Parlamentul plecase în vacanţă. Şi nu aţi avut cui cere voie să faceţi acel lucru.
Din august 2005 şi până în prezent ce aţi făcut dumneavoastră, ministrul culturii şi
turismului, Ministerul Culturii şi Turismului şi Guvernul în întregime pentru a respecta
acest articol 53 din lege? Adică s-a deteriorat, cine şi cum, el trebuie restabilit la loc de
acel care a făcut acest lucru. Ce a făcut Guvernul?
Domnul Artur Cozma: Stimată doamnă, În primul rând, Guvernul a
adoptat un proiect de lege privind excluderea acestui monument din Registrul
monumentelor...
Doamna Valentina Cuşnir: Ştiu, ştiu, domnule ministru, aceasta vroiam să vă
întreb.
Domnul Artur Cozma: ...deoarece...
159
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
160
ANEXE
un eveniment foarte important în legătură cu această clădire când a fost dată în
exploatare, clădirea Consiliului colhozurilor, actuala clădire a Ministerului Agriculturii
şi Industriei Alimentare. Mie, fiind preşedintele Comitetului executiv municipal
Chişinau, mi-a sunat personal domnul Grosu, tovarăşul Grosu pe atunci, Primul secretar
al Comitetului Central al Partidului, şi eu eram sigur că el a coordonat problema şi cu
tovarăşul Smirnov, şi a dat ordin ca această clădire care a rămas în faţă, eu ştiu, clădirii
mari, noi, frumoase a Consiliului colhozurilor să fie demolată. Eu am convocat consiliul
municipal care se ocupa cu politica în domeniul respectiv. Unanim s-a votat.
Categoric, am fost împuternicit categoric să supun poziţia Consiliului municipal.
Deci, domnul, tovarăşul Grosu a insistat de câteva ori şi eu vreau să vă spun că eram
mândru de faptul că am convins şi clădirea a fost păstrată până în ultimul moment. De
aceea, domnule ministru, noi înţelegem rolul dumneavoastră astăzi, nu prea plăcut,
de ţap ispăşitor. Aşa e rolul unui ministru. Deci, trebuie să recunoaşteţi, măcar pentru
dumneavoastră, că a fost încălcată flagrant legislaţia şi, cu regret, cu participarea
nemijlocită a conducerii ţării.
O întrebare. Care este soarta fostelor clădiri ale facultăţii de zootehnie şi
veterinărie, strada Şciusev, perimetrul străzilor Maria Cibotari şi Sfatul Ţării, care sânt
amplasate în centrul oraşului Chişinău şi pentru a căror privatizare de teren a fost
creată şi o comisie în frunte cu domnul Gumionîi şi a fost anunţat şi un concurs şi
noi ştim că de acum era cine trebuia ca să acapareze acest lot. Care-i soarta acestui
monument istoric de mai mult de 100 de ani? Sânteţi la curent sau nu?
Domnul Artur Cozma: Da, fără doar şi poate. În primul rând, eu vreau totuşi
să nu fiu de acord cu dumneavoastră că Conacul Teodosiu a fost privatizat legal,
deoarece în Legea privind ocrotirea monumentelor nu este această normă, însă în
Legea cu privire la cultură scrie negru pe alb: privatizarea monumentelor care fac
parte din patrimoniul cultural naţional este interzisă. Interzisă.
Domnul Ion Guţu: Domnule ministru, Eu vă rog. (Rumoare în sală.)
Domnul Artur Cozma: Domnule Guţu, Eu v-am răspuns, eu v-am răspuns la
întrebarea dumneavoastră.
Domnul Ion Gutu: Nu continuaţi, dumneavoastră duceţi în eroare Parlamentul
că lista obiectelor care trebuiau să fie privatizate a fost aprobată de către Parlament.
Parlamentul a aprobat lista. A fost privatizat obiectul, au fost multiple judecăţi şi nu
a putut nimeni să anuleze, fiindcă a fost făcut şi efectuat conform legislaţiei. Scoateţi
problema aceasta.
Domnul Marian Lupu: Haideţi să...
Domnul Artur Cozma: Problema rămâne. Ceea ce ţine de complexul de
clădiri, ele au fost transmise la balanţa Agenţiei Sportului şi acolo, în scurt timp, va fi
construită o şcoală de şah.
Domnul Ion Guţu: Aţi auzit, stimaţi colegi.
Domnul Marian Lupu: Stimaţi colegi, bine.
Domnul Artur Cozma: Eu nu ştiu ce trezeşte asemenea râsete.
Domnul Marian Lupu: Eu propun un lucru, fiindcă discutam foarte mult, într-
adevăr, şi avem o incertitudine ca legal sau nelegal, da sau nu, haideţi să solicităm să
vină cineva la Ora Guvernului imediat după examinarea moţiunii, să solicitam să facă
o investigaţie pe acest caz concret ca să avem un răspuns la întrebare, că-i da sau ba,
fiindcă noi nu ştim, sânt poziţii diferite în sală.
Continuăm.
161
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Microfonul nr.2.
Domnul Vadim Mişîn:
Спасибо.
Уважаемые коллеги, я бы хотел, очень коротко, два момента, в том числе и
с той точки зрения, что у нас на трибуне министр культуры. Во-первых, для меня
несколько странно, когда наши уважаемые коллеги слышат только то, что они хотят
слышать, и в упор не слышат то, что реально им говорят, но они слышать не хотят.
Если мы уж пригласили министра и он стоит перед нами на трибуне, то давайте...
Уважаемая госпожа Павличенко, вы их читаете все годы, и вам никто ничего не
говорит. Или вы пытаетесь сделать вид, что вам никто ничего не говорит.
Domnul Marian Lupu: Stimaţii mei colegi.
Domnul Vadim Mişîn: Значит, я задаю вопрос...
Domnul Marian Lupu: Вадим Николаевич, одну секунду. Eu cu mult calm şi
chiar şi cu mult interes am ascultat o istorie de la Semion Cuzimici Grosu încoace.
Normal. Şi dumneavoastră aţi ascultat, şi ceilalţi. Dar de unde ştiţi care va fi chestia?
Haideţi, stimaţi colegi, eu vă rog.
Domnul Vadim Mişîn: Ну, лекция про Гроссу всех устроила, все правильно.
Хотя министр, который стоит на трибуне, в эти годы, о которых нам сейчас про
Гроссу рассказывали,еще в школу ходил. А мы его здесь поставили и говорим,
что он плохой. Это нормально. Уважаемые коллеги, уважаемые господа,
вопрос, который задан в этом документе, имеет две плоскости – юридическую
и духовную, моральную. Если мы рассматриваем с точки зрения юридической,
тогда мы вообще сегодня не о том говорим. Тогда задайте вопрос прокурорам, и
пусть прокуроры разбираются, при чем тут министр культуры? Если мы говорим
о духовной стороне, почему мы с таким воплем воспринимаем Курки? Почему
мы с таким криком воспринимаем Каприяны? Где духовное возрождается, где
на века строятся монументы, которые будут служить молдавскому народу.
Отчего это не воспринимается? А почему не воспринимается список, который
министр показывает? В котором по неизвестно чьей команде разрушенные и
уничтоженные памятники в Молдавии. Потому что кому-то это не нравится.
Если мы уж эти слушания проводим,давайте проводить их, по крайней мере,
корректно, а не пытаться здесь министра поставить в роли мальчика для битья.
Поверьте, что это не совсем корректно.
Domnul Marian Lupu:
Microfonul nr.4.
Domnul Vladimir Filat: Vă mulţumesc, domnule Preşedinte.
Eu pe când domnul Grosu dădea indicaţii eram la grădiniţă, aşa că cu siguranţă
afirmaţiile care le voi face şi constatările nu au legătură cu acel trecut glorios. Însă,
domnule Mişin, stimaţi colegi, poziţia în care este la ora actuală ministru este datorată
numai şi numai prestaţiei pe care o are el în Parlament. În primul rând, dacă noi
vorbim de moralitate şi vorbim de corectitudine, în plenul Parlamentului se vine şi se
prezintă răspuns la întrebările adresate.
Acum încercarea de a specula (şi este vorba de o speculaţie şi manipulare)
cu lista de o suta de obiecte ş.a.m.d., nu face obiectul moţiunii. Acum Parlamentul
verifică activitatea, exercită funcţia de control a activităţii Guvernului. Moţiunea
simplă face parte din instrumentarul de care dispune deputatul pentru a exercita
funcţia de control. Şi în momentul în care sîntem trimişi la Procuror să aflăm este
162
ANEXE
legal nu legal, nu prea este corect, fiindcă Ministerul Culturii şi Turismului şi însuşi
ministrul au funcţii clare care reies din legislaţia în vigoare. Şi, dacă 100, 101, 200 de
obiecte au fost distruse ş.a.m.d., numai în sarcina ministerului şi a ministerului este de
a lua atitudine faţă de situaţia respectivă. Iar în cazul obiectului cu pricina întrebarea
este una foarte simplă: care a fost acţiunea ministrului şi a ministerului, ca consecinţă
a distrugerii obiectului respectiv? Aceasta este întrebarea.
Eu aş fi vrut să aud informaţii sau zero, pentru că, în mod normal, acţiunea ar
fi trebuit să fie cel puţin cu o sesizare pe adresa Procuraturii Generale, pentru a lua
măsurile respective ş.a.m.d. Aceasta este problema.
Mai departe. Domnule ministru, eu vă rog foarte mult, faptul că un obiect care
are valoare istorică este în proprietate sau acest obiect este proprietate privată nu
înseamnă că ministerul, prin instrumentarul care îi stă la dispoziţie şi prin instituţiile
pe care le are în subordinea sa, nu urmează să vegheze respectarea normelor absolut
necesare pentru supravegherea acestui monument arhitectural.
Aşa că, stimaţi colegi, eu sânt de acord că noi am deplasat foarte mult discuţia
de la obiectul moţiunii, am ajuns deja să discutăm despre efectul guvernărilor
anterioare, să dăm calificativele guvernării actuale ş.a.m.d. Este greşit, sânt de acord.
Însă responsabilitatea oricum urmează a fi şi asumată pe alocuri, nu plasată. Iar vizavi
de afirmaţiile care sânt şi aici, domnule ministru, este întrebarea directă, întrebare
pe care dumneavoastră încercaţi s-o plasaţi, o problemă care încercaţi s-o plasaţi aşa
foarte elegant, ca şi responsabilitate, de pe umerii administraţiei publice centrale pe
umerii administraţiei publice locale. Eu o găsesc, în primul rând, cel puţin una lipsită
de, haideţi să spunem, de respect faţă de prevederea legală şi, în al doilea rând, care
nu are şi efect. Exact cum a procedat şi colegul. Acuma întrebarea: de ce încercaţi în
permanenţă să transmiteţi responsabilităţile, dar nu şi să vi le asumaţi? Trebuie.
Domnul Artur Cozma: Eu nu transmit responsabilităţile, eu îmi asum
responsabilităţile. Apropo, ca şi guvernarea, care îşi asumă toată responsabilitatea
pentru guvernarea pe care acum o exercită. Şi nimeni nu se eschivează de la
responsabilitate. Sânt probleme, eu încă o dată repet, sânt probleme de care sânt
responsabili toţi, de la mic la mare. Aceasta este una din aceste probleme.
Domnul Marian Lupu: Continuăm.
Microfonul nr. 5.
Domnul Anatol Ţăranu: Stimate domnule ministru, Eu nu prea înţeleg de ce
dumneavoastră puţin vă simţiţi oarecum la tribună, doar nu dumneavoastră aţi
demolat acest monument. Şi nu aveţi responsabilitate personală pentru chestia
aceasta, în sensul că nu aţi dat ordinul. Cineva a menţionat în această sală că, de fapt,
demolarea acestui conac a fost un act banditesc. Sarcina noastră este să înţelegem
cine a comis acest act şi cine-i banditul principal. Uneori mi se creează impresia că
comportamentul dumneavoastră de la tribuna centrală este o încercare de a acoperi
acest act banditesc şi de al ascunde pe acela care, de fapt, a dat indicaţia principală.
Nu cred că aceasta face cinste unui ministru. Acum o să fie şi întrebarea, chiar două.
Acuma două întrebări.
Apropo, vreau să vă spun că cel puţin moţiunea aceasta şi-a atins scopul în
ceea ce priveşte aceasta lista de 100 şi ceva de obiecte pe care dumneavoastră ni
le-aţi prezentat şi noi toţi acum am înţeles că situaţia este cam dezastruoasă în acest
domeniu. Da, a fost, inclusiv conacul respectiv. Acum, domnule ministru, spuneţi-
mi, dumneavoastră chiar credeţi ca încălcările şi nişte crime comise în trecut justifică
163
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
o încălcare sau o crimă care a fost comisă acum, actual? Atunci când ne-aţi adus
această lista, de fapt, aţi încercat să ne demonstraţi că vina o poartă toţi. Dar eu
am întrebat un lucru foarte concret. Este conacul Teodosiu. Ce s-a întâmplat cu el?
Dumneavoastră credeţi că o sută de monumente care au fost demolate sau, într-un
fel, a fost periclitat statutul lor de monument istoric justifică faptul că a fost demolat
conacul? Vă mulţumesc, domnule ministru, e un răspuns bun.
Şi acum al doilea răspuns. În continuarea logicii care a fost propusă de domnul
Cosarciuc. Există legi. Dacă dumneavoastră sânteţi un ministru, un reprezentant al
Guvernului care funcţionează în cadrul unui stat de drept, unicul Dumnezeu la care
vă rugaţi este legea. Mai mult nimic. În conformitate cu legea pe care a prezentat-o
atât de exhaustiv domnul Cosarciuc, Ministerul Culturii şi Turismului este instituţia
principală din Republica Moldova responsabilă pentru protecţia monumentelor, cu
atât mai mult a monumentelor de talie naţională, cum a fost conacul respectiv.
Întrebarea mea este foarte simplă: dumneavoastră personal, în calitate de
ministru, în momentul când aţi aflat că conacul a fost demolat, care au fost acţiunile
dumneavoastră personale în acest moment? Şi ce aţi făcut ca ministru, care sânteţi
responsabil pentru protecţia monumentelor? Vă rog, domnule ministru.
Domnul Artur Cozma: Eu, ca ministru, am contribuit la repunerea în valoare
a altor monumente care fac parte din patrimoniul cultural naţional şi am lucrat zi şi
noapte la restaurarea acelor obiective la care m-am referit.
Domnul Marian Lupu: Bine. Continuăm.
Domnul Anatol Ţăranu: Domnule ministru, Este un răspuns pe care trebuie
să-l primim, nu avem încotro. Domnule ministru, Cândva, în momentul când
dumneavoastră aţi devenit înalt demnitar de stat, cineva din reprezentanţii notorii
ai intelectualităţii noastre s-a exprimat cam în felul urmator: “Eu nu am temeri la
capitolul cultura Moldovei, eu mă tem de cultura ministrului”.
Domnule ministru, Eu cred că dumneavoastră, prin acţiunile dumneavoastră,
ar trebui să demonstraţi că această replică nu are justificare şi nu are o bază reală.
Vă spun că, după toate probabilităţile, luarea dumneavoastră de cuvânt astăzi în
Parlament nu cred că se înscrie în activul dumneavoastră. Păcat.
Vă mulţumesc.
Domnul Artur Cozma: Aceasta-i părerea dumneavoastră.
Domnul Marian Lupu: Alte întrebări? Aşa, ultima întrebare, microfonul nr.5,
după care trecem la luările de cuvânt.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Eu sper să vă ţineţi nervii ca să încheiem runda de
întrebări şi răspunsuri în mod liniştit.
Domnule ministru, Eu am făcut acum doi ani o interpelare legată de Curchi,
în legătură cu faptul cine a demolat, să vină să-mi spună istoria, aşa ca să audă toata
lumea şi cei care ne urmăresc. Ştiu că problema după aceasta a trezit mare interes şi
din partea unor misiuni diplomatice, chiar mi-au solicitat interpelarea şi răspunsurile.
Şi atunci doamna care a reprezentat ministerul s-a temut foarte mult să spuna că,
de fapt, ca să zic aşa, Mănăstirea Curchi care este acum, care a fost transformată de
comunişti în spital pentru bolnavii psihici, a fost un monument distrus de comunişti.
Aşa că eu, pur şi simplu, v-aş sfătui să nu defilaţi atât de mult cu acest lucru. Dar, daca
vreţi s-o faceţi, s-o faceţi în mod echitabil, să spuneţi: noi am distrus, noi încercăm să
facem. Acesta este un lucru.
Al doilea. Sânt absolut de acord cu cei care au vorbit înaintea mea şi aceasta
164
ANEXE
vroiam şi eu să vă spun. Dumneavoastră ce exemplu de cultură şi de abordare daţi
când spuneţi că dacă acesta a fost distrus, am şi eu dreptul sau cineva mai are dreptul
să distrugă. Păi, noi, dacă mergem pe logica aceasta, unde ajungem? În primul rând,
ajungem, ca să zic aşa, la vorba lui Dostoevski că totul este permis.
În afară de aceasta, spuneţi-mi vă rog, când merge cineva în justiţie şi ştie că
cineva alăturea a comis o ilegalitate şi alături altul a comis ilegalitate, dar pe ei nu-i
trag la răspundere, poate el veni cu argumentarea că eu nu pot răspunde şi nu vreau
să răspund, pentru că alături sânt alţii doi care au comis ilegalităţi şi dumneavoastră
nu-i trageţi la răspundere? O întrebare ar fi dacă aveţi de gând sau nu să abandonaţi
această logică, pentru că aflarea în continuare la guvernare cu această logică ar
însemna că putem să ne mai aşteptăm la surprize.
Şi încă o întrebare. E mai concretă. Eu v-am adresat câteva interpelări legate de
un alt monument
Conacul Balioz de la Ivancea. Şi mi-aţi răspuns, de fapt, bătând pasul pe loc.
Uitaţi-vă, este o altă practică, în acelaşi context al apărării monumentelor noastre
naţionale. El a fost dat în arendă, este gestionat de Casa Vinului. Dispun şi eu de
documente, dar le aveţi şi dumneavoastră, se cer bani publici, adică din buzunarul
contribuabilului, ca să fie acolo făcute lucrări, se fac acuma drumuri ş.a.m.d.
Credeţi că este o practică bună de a amesteca buzunarele în asemenea cazuri?
Sau avem o dovadă clară, elocventă că, de fapt, unele monumente sânt folosite
pentru spălarea banilor publici, ca să nu spun şi obţinerea de bani pentru diferite
partide, interese politice ş.a.m.d.?
Domnul Artur Cozma: Referitor la Conacul Balioz din satul Ivancea, cu adevărat
noi v-am răspuns operativ şi la subiect. Şi nu ştiu de ce comentaţi altfel.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Am avut în vedere că nu s-a făcut prin licitaţie, în
primul rând, şi, în al doilea rând, nu cred că e cazul ca să se dea bani publici după ce
s-a dat în gestiune Casei Vinului.
Domnul Artur Cozma: La moment nimeni nu a solicitat bani publici.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Se fac drumuri acuma.
Domnul Artur Cozma: Drumuri se fac în toată ţara şi ne bucurăm de faptul că
anul acesta se vor reconstrui majoritatea drumurilor naţionale din ţara aceasta.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Nu, acolo se face drum după ce aţi dat în arendă
Casei Vinului.
Domnul Artur Cozma: Chiar dacă vom solicita bani publici pentru îmbunătaţirea
infrastructurii în jurul Conacului Baleoz, acest fapt, în primul rând, va contribui la
satul Ivancea, la drumul din satul Ivancea şi la alte momente care ţin de locuitorii
satului Ivancea şi nu propriu-zis pentru Conacul Balioz. Şi cred că este un lucru firesc,
dacă avem o perlă de arhitectură şi de istorie reprezentativă, să susţinem dezvoltarea
acestui obiectiv muzeal-turistic.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Domnule ministru, Eu de arta dumneavoastră
demagogică m-am convins. Dar problema este că, dacă făceaţi prin licitaţie,
poate venea cineva şi stipulaţi în contract şi acest lucru şi nu erau folosiţi banii
contribuabilului. Doar aceasta-i problema pe care eu v-o spun, nu alta.
Domnul Marian Lupu: Bine. Stimaţi colegi, Vă mulţumesc.
Doamna Vitalia Pavlicenco: Şi e legat de abordare totuşi. Chiar dacă e o
problemă mai abstractă.
Domnul Marian Lupu: Bine.
165
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
166
ANEXE
excluderea sa din Registrul monumentelor Republicii Moldova. A fost demolat ilegal
un monument protejat de stat de importanţă naţională, construit în anul 1836 de către
arhitectul Alexandru Bernardazzi pentru nobilul Teodosiu. Dărâmarea neautorizată
a acestui imobil a constituit o încălcare flagrantă a articolului 40 din Legea privind
ocrotirea monumentelor care prevede că în cazurile excepţionale, domnule ministru,
când demolarea monumentelor este inevitabilă, scindări de ordin fizic sau tehnic,
deteriorări din cauza cataclismelor, acesta se conservează, cheltuielile făcându-se din
contul organizaţiei interesate în demolare.
Guvernul încearcă să camufleze această gravă încălcare a legislaţiei în
vigoare şi la data de 17 august 2005, adică la aproape o săptămână de la demolarea
monumentului, a aprobat un proiect de Hotărâre privind excluderea post-factum a
conacului din Registrul monumentelor Republicii Moldova.
La data de 18 august 2005, sub semnătura personală a Premierului Tarlev,
proiectul este remis spre aprobare Parlamentului, atrag atenţia, după plecarea
acestuia în vacanţă. Comisiile permanente ale Parlamentului au examinat proiectul
de hotărâre în cauza în luna octombrie 2005. Doar 3 comisii s-au pronunţat pentru
adoptarea proiectului. Mă refer la Comisia pentru politica economică, buget şi
finanţe, Comisia pentru securitatea naţională, apărare şi ordinea publică, Comisia
pentru politică externă şi integrare europeană.
Două comisii l-au propus spre dezbateri în plenul Parlamentului. Este vorba
despre Comisia juridică, pentru numiri şi imunităţi şi Comisia pentru drepturile
omului. Alte 3 comisii, Comisia pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea
teritoriului, Comisia pentru agricultură şi industria alimentară şi Comisia pentru
protecţie socială, sănătate şi familie, au propus respingerea proiectului.
Comisia pentru administraţia publică, ecologie şi dezvoltarea teritoriului a
menţionat în avizul său că monumentul ar trebui să fie restabilit de către Guvern.
Membrii Comisiei pentru agricultură şi industria alimentară s-au arătat
indignaţi de faptul că Guvernul a prezentat în Parlament proiectul de hotărâre după
ce monumentul ocrotit de stat, Conacul urban al familiei Teodosiu, a fost demolat şi
şi-au expus părerea că pentru aşa încălcări flagrante ale legislaţiei în vigoare ministrul
culturii şi turismului, domnul Cozma, trebuie să fie demisionat din funcţie.
Aceasta a spus comisia în care colegii dumneavoastră din această comisie
fac majoritate. Au pus la vot şi atunci s-a luat decizia să-l daţi afară, nu acum. De
asemenea, Direcţia juridică a Aparatului Parlamentului, nu opoziţia, Direcţia juridică
a menţionat în avizul sau necesitatea reexaminării proiectului de hotărâre de către
Guvern cu luarea în calcul a dispoziţiilor articolului 40 din Legea privind ocrotirea
monumentelor, a actului de executare a expertizei stării tehnice şi ecologice a
monumentului, a cheltuielilor financiare care vor fi suportate şi a organizaţiei
împuternicite pentru demolarea şi transmiterea elementelor decorative ce prezintă
interes istoric şi autentic pentru conservare şi păstrare la Muzeul Naţional de
Etnografie şi Istorie Naturală.
Direcţia juridică a atras atenţia şi asupra faptului ca notă informativă la
proiectul de hotărâre nu include condiţiile ce au impus elaborarea proiectului,
finalităţile urmărite, efectul social, economic etc. S-a vorbit aici, domnule ministru,
despre administraţia publică, chiar dacă atunci, în momentul când a fost demolat
acest monument, primarul era comunist, era tovarăşul Ursu.
Guvernul a mai încălcat legislaţia în vigoare şi atunci când prezentând
167
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
168
ANEXE
3 luni de la adoptarea acestei moţiuni.
Articolul 7. Primul-ministru va prezenta Parlamentului un raport despre starea
monumentelor protejate de stat şi măsurile preconizate pentru viitor în vederea
protejării lor, în cel mult 3 luni de la adoptarea acestei moţiuni.
Şi ultimul articol, articolul 8. Prezenta moţiune intră în vigoare la data
adoptării.
Stimaţi colegi comunişti şi majoritate din acest Parlament, Acum aveţi
posibilitatea să demonstraţi cât de tare ţineţi la patrimoniul cultural al acestei ţări.
Vă mulţumesc.
Doamna Maria Postoico: La microfonul central se invită domnul Bujor. Vă rog 7
minute. V-aţi înscris sau nu v-aţi înscris. 7 minute (Rumoare în sală.) Nu ştiu, mi s-a dat
aceasta. Poftim, domnule Dragomir. Da, liniştiţi-vă, domnule Cosarciuc, sânteţi atât
de sensibil. Doamne fereşte... Eu vă rog. Doamna Pavlicenco, Eu înţeleg că sânteţi
alături şi v-aţi molipsit puţin, da.
Domnul Vladimir Dragomir: Stimată doamnă Preşedinte al şedinţei, Stimaţi
colegi, Stimată opoziţie, Cred că n-o să câştigaţi nimic dacă şi o să vorbiţi după
mine. Este vorba de aceea că e îmbucurător faptul că toţi ne facem griji în privinţa
ocrotirii monumentelor. Este foarte îmbucurător faptul acesta numai că unii işi fac
griji prin cuvinte de interese proprii, alţii işi fac griji în realitate şi ocrotesc, întradevăr,
monumentele.
Printre altele, aş vrea să vă amintesc că în Moldova avem peste 15 mii de
monumente, dintre care 5309 de monumente sânt înregistrate în registru, dintre
acestea 4229 sânt de importanţă naţională şi 1070 de importanţă locală. Este foarte
bun lucrul acesta şi noi ar trebui, într-adevar, cu toţii să avem grijă şi să le ocrotim.
Dar ce se întâmplă? Astăzi noi discutăm moţiunea despre monumentul
Conacul Teodosiu. Dar când a fost discuţia, chiar şi dumneavoastră, cei care aţi
semnat moţiunea, aţi venit cu diferite întrebări la cu totul altă temă. Deci, haideţi
să ne oprim la această moţiune şi să vorbim la concret. S-a vorbit aici şi eu vreau să
adaug încă că da, într-adevăr, acest monument a fost aici, astăzi nu mai este. Dar să
intrăm puţin în esenţă de ce el nu mai este, din ce cauză, cine a accelerat demolarea
acestui monument.
Nu râdem, dar aşa este în realitate. Dacă e să ne referim la istoricul acestui
monument, s-a spus de acum, daţi-mi voie, s-a spus de acum că a fost construit în
1836. În anii războiului el a fost distrus complet. După aceea, în anii 1950 a fost cât
de cât restaurat, cu modificări totale de interior. Mai departe, până în 1990 în aceste
clădiri au fost diferite instituţii de stat, dar începând cu 1991, când au venit la putere
acei care au venit, s-a început porcosul de “prihvatizare”. Nu ştia cine să privatizeze
mai repede. Şi, iată, în 1999, cu ajutorul nu ştiu cui, aceasta totuşi s-a reuşit.
Aici s-au menţionat de către domnul ministru toate acele transferuri care au
fost, acele tranzacţii, mai bine zis, în 3 luni de zile de 4 ori acest obiect a fost tranzitat
dintr-o firmă în alta şi, în sfârşit, transmis unei firme care nu mai există la noi în ţară,
care nu mai e aici, de la Paris.
Deci, dacă ne referim la starea fizică a acestui monument, noi ştim cu toţii,
sântem martori, am văzut că acest monument, în rezultatul cutremurelor de pamânt,
în rezultatul eroziei naturale de ploi, omăt ş.a.m.d., a devenit avariat. Şi, de aceea, se
cerea, da, se cerea o expertiză. Într-adevăr, s-a cerut o expertiză.
Cine trebuia să facă expertiza dacă acest monument era de acum privatizat?
169
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
Cine era să facă expertiza? Aşa. Altă întrebare atunci voi pune: cine totuşi trebuia să
restaureze monumentul dacă el era privatizat? De ce din anul 1999 şi până în anul
2005 nu s-a întreprins absolut nimic privind restaurarea acestui monument? Unde-i
stăpânul acesta?
Eu vă voi spune altceva. Esenţial nu este aceasta, esenţial nu e monumentul, pe
unii îi interesează lotul de pamânt din mijlocul oraşului Chişinău. Iată care este cauza
principală. Iată din ce cauză totuşi s-a şi accelerat demolarea acestui monument, din
ce cauza nu s-a întreprins nimic ca acest obiect să fie restaurat sau conservat.
De aceea, eu aş spune că vinovaţi acum e uşor să spunem să găsim, unii
presupun una, alţii presupun altceva, dar totuşi să fim realişti cine trebuie să poarte
răspundere, fiindcă nu trebuie să poarte răspundere numai Cozma, nu trebuie să
poarte răspundere numai Guvernul, au fost şi organele locale, ale administraţiei
publice locale de aici din Chişinău, şi cei care au privatizat acest obiect tot trebuie să
poarte. (Rumoare în sală.)
Bine, o să ieşiţi, eu vreau să vă spun că comisia de profil a avizat moţiunea dată
şi vreau să vă aduc la cunoştinţă avizul comisiei de profil.
În contextul celor menţionate, ca urmare a examinării, comisia parlamentară
se pronunţă pentru respingerea proiectului Moţiunii nr.492 din 14 februarie 2008.
Totodată, comisia propune atenţionarea Guvernului asupra încălcării procedurii de
iradiere a obiectelor incluse în Registrul monumentelor ocrotite de stat.
De ce am propus respingerea? Vreau să vă dau un răspuns. Deci, să luăm
articolul 1: “Articolul 1. Procuratura Generală va examina cazul de demolare” ş.a.m.d.,
îi ordonăm procuraturii. Mie mi se pare că, dacă o să luăm în consideraţie principiul
de separare a puterilor, noi am putea să propunem, dar nu să ordonăm.
Al doilea. După intrarea în vigoare, al treilea articol, după intrarea în vigoare,
Guvernul va lua o decizie privind restabilirea Conacului Teodosiu. Dumneavoastră
ştiţi că nu e real acest lucru acum. Nu e real acest lucru şi, pornind de la principiul că
nimic nu este veşnic, trebuie să ne împăcăm, să facem tot ce e posibil ca pe viitor să
nu se mai întâmple şi să păstrăm celelalte monumente.
Domnul Marian Lupu: Bine.
Domnul Vladimir Dragomir: Al patrulea articol: “După intrarea moţiunii în
vigoare, Guvernul va examina problema demiterii Ministrului Culturii şi Turismului.
Domnul Ţăranu astăzi a spus că domnul Cozma nu e vinovat. Ne întrebăm de ce să
eliberăm ministrul din funcţie? Nu am spus eu, Ţăranu ş.a.m.d.
Luând în consideraţie toate aceste articole pe care le-am menţionat, Fracţiunea
Partidului Comuniştilor propune ca această moţiune să fie respinsă.
Domnul Marian Lupu: Domnul Bujor.
Domnul Leonid Bujor: Citiţi Regulamentul atent şi o să ştiţi câte minute.
Domnule Preşedinte al Parlamentului, Doamnelor şi domnilor deputaţi,
Onorată asistenţă, Constatăm, cu regret, că în cadrul discuţiei de astăzi reprezentantul
Guvernului, domnul Ministru al Culturii şi Turismului, nu a răspuns la niciuna din
întrebările concrete ale deputaţilor, autorii moţiunii, pe marginea subiectului propriu-
zis, moţiunea simplă.
Astfel, nu am primit răspuns la întrebările: cine, când şi în ce act normativ a
adoptat decizia cu privire la demolarea acestui obiect. De asemenea, a lipsit răspunsul
la o altă întrebare, nu mai puţin importantă: cine concret din conducătorii de vârf
ai Republicii Moldova a dat indicaţii orale ilegale pentru realizarea acestei sarcini
170
ANEXE
ruşinoase, demolarea unui obiectiv care se află chiar în inima Chişinăului.
De asemenea, deputaţii prezenţi în sală nu au primit răspuns la o altă întrebare
nu mai puţin importantă: de ce propunerea de modificare a listei obiectivelor
respective care a fost prezentată în Parlament a venit post-factum şi nu s-a respectat
procedura, aşa cum era normal.
De aceea, deputaţii au făcut cunoştinţă cu acest document doar după ce
obiectivul a fost demolat, după cum a fost apreciat de unii deputaţi în cadrul şedinţei
de astăzi, noaptea, hoţeşte şi în mod ilegal.
Nu ni s-a spus, de asemenea, ce a întreprins concret Ministerul Culturii şi
Turismului a doua zi, imediat când a constatat că pe parcursul unei nopţi acest
obiectiv a dispărut ca în poveştile lui Ion Creangă.
Nu îmi permit, stimaţi colegi, să comentez luările de atitudine ale deputaţilor
comunişti. Este firească reacţia dumnealor de a apăra cu orice preţ poziţia Guvernului
Republicii Moldova care se face responsabil de haosul, dezastrul din ţara noastră
după 2001 încoace.
Dar dacă ne referim la aspectul moral la care s-a făcut trimitere de aici de către
unul din deputaţii majoritari, atunci trebuie să constatăm şi aici două lucruri.
Unu. Având în vedere că Complexul Teodosiu se află chiar în preajma
Preşedinţiei şi a Parlamentului Republicii Moldova, urma ca, cel puţin, în acest caz,
să se respecte procedura legală de demolare a unui obiectiv. În favoarea acestei teze
vine şi reacţia critică, dură a societăţii civile, care a urmat imediat după dispariţia
acestui obiectiv din inima Chişinăului, acţiune care pe drept cuvânt a fost apreciată
ca una ruşinoasă, ilegală şi chiar necivilizată.
Şi încă o problemă nu mai puţin importantă. Domnul ministru pe parcursul
discuţiei de astăzi a plasat obiectul discuţiei în altă direcţie decât obiectul moţiunii. Şi
acest lucru nu este întâmplător. Într-adevar, dumnealui îi este mai uşor să vorbească
la general despre cultură, despre importanţa obiectelor de cultură, decât să răspundă
la întrebări concrete şi să-şi asume responsabilitatea pentru un act ilegal care s-a
înfăptuit în momentul când deţinea funcţia de ministru.
Ceea ce ţine de învinuirile aduse la adresa organului administraţiei publice
locale.
Stimaţi colegi,
Vă atragem atenţia asupra faptului că în Republica Moldova este o instituţie
care nu este subordonată administraţiei publice locale şi este nemijlocit responsabilă
de fenomenul privatizării, de aceea şi aici nu aduceţi învinuiri administraţiei publice
locale, dar asumaţi-vă responsabilitatea că Ministerul Culturii şi Turismului nu s-
a pronunţat împotriva modificării efectuate în Parlament. Unu. şi doi. Nu s-a opus
propunerii Departamentului Privatizării. De aceea, domnule Ministru al Culturii şi
Turismului, vă rugăm respectuos, în cazul în care veţi mai fi invitat în Parlamentul
Republicii Moldova, dar sper că veţi mai fi, având în vedere imaginea dumneavoastră
în cadrul uniunilor de creaţie, să abordaţi concret subiectele la care se referă deputaţii
Parlamentului Republicii Moldova.
În încheiere, domnilor deputaţi, colegul nostru din fracţiune, domnul Valeriu
Cosarciuc, a făcut trimitere la un articol concret care pune punctele pe “i” şi nu trebuie să
încercăm a justifica orice acţiune aşa cum este convenabil majorităţii parlamentare.
Noi, domnule Preşedinte al Parlamentului, vă atragem atenţia asupra faptului
că aceasta nu este ultima moţiune prezentată de Fracţiunea parlamentară “Alianţa
171
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
172
ANEXE
Domnul Marian Lupu:
Ridicaţi frumuşel mâinile în sus, să se vadă. Sectorul nr.2, cine e pentru? Rog
mâinile în sus. Una, nu două.
Numărătorii:
Sectorul nr. 2 – 6.
Domnul Marian Lupu: 6. Sectorul nr. 3 ?
Numărătorii:
Sectorul nr. 3 – 18.
Domnul Marian Lupu: 24 de voturi. Propunerea nu a fost acceptată de plen.
Referitor la proiectul nr.492. Proiectul moţiunii simple.
Stimaţi colegi,
Cine este pentru aprobarea proiectului nr.492, rog să voteze. Rog rezultatele.
Numărătorii:
Sectorul nr. 1 – 0.
Sectorul nr. 2 – 8.
Sectorul nr. 3 - 20.
Domnul Marian Lupu: 28 de voturi.
Stimaţii mei colegi, 28 de voturi pentru adoptarea proiectului nr. 492, care nu
este acceptată de plenul Parlamentului.
Cea de-a doua propunere evocată de la tribuna centrală privind respingerea
proiectului nr.492. Cine este pentru, rog să voteze. Rog rezultatele.
Numărătorii:
Sectorul nr. 1 – 32.
Sectorul nr. 2 – 19.
Domnul Marian Lupu: Sectorul nr. 2 – 19? 19.
Vă mulţumesc.
Numărătorii:
Sectorul nr. 3 – 0.
Domnul Marian Lupu: 51 de voturi “pro”. În condiţiile acestui bilanţ, 51 de voturi
“pro” din 80 de deputaţi prezenţi, potrivit Regulamentului plenul Parlamentului,
respinge proiectul nr.492.
Ora 14.10. Ora întrebărilor. Pentru început, îl invit la tribuna centrală pe domnul
Viceministru al Afacerilor Interne, pentru a oferi răspuns la întrebarea domnului
deputat Susarenco.
Domnul Andrei Pogurschi – Viceministru al Afacerilor Interne: Stimate domnule
Preşedinte al Parlamentului, Domnilor deputaţi, Domnule deputat Susarenco,
Ministerul Afacerilor Interne a examinat interpelarea parvenită referitoare
la dispariţia monumentului din faţa Muzeului Naţional de Istorie din municipiul
Chişinău şi comunică urmatoarele. În rezultatul verificării faptelor invocate s-a stabilit
că la moment, conform datelor prezentate de către administraţia Muzeului Naţional
de Arheologie şi Istorie a Moldovei, sculptura “Lupoaica, Romulus şi Remus”, în baza
unei decizii a comisiei de profil din 31 ianuarie 2007, precum şi în rezultatul licitaţiei
publice din 12 ianuarie 2007, se află pentru restaurare la firma “Ansec Met” SRL.
În temeiul celor expuse şi ca urmare a informaţiei prezentate de Muzeul
Naţional de Arheologie şi Istorie a Moldovei, unele acţiuni ilegale sau elemente ale
componentei de infracţiune nu au fost stabilite. Despre momentele respective am
fost informat pe data de 3 şi, suplimentar, e clar că am primit şi pe data de 11. Inclusiv
173
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
174
ANEXE
prima dată am auzit de cine a fost donat acest monument şi poate aici e şi buba că
a fost donat de Asociaţia Românilor de Pretutindeni. Dar vreau să aflu răspuns şi la
a doua întrebare, poate eu nu înţeleg, totuşi ce reprezintă, ce semnificaţie are acest
monument şi de ce a fost instalat anume la Chişinău?
Domnul Artur Cozma: Deci.
Domnul Gheorghe Susarenco: Acesta nu e circ, dar e de plâns. Acesta nu e circ,
dar acesta e cimitir. Cimitir putred comunist. Ce înseamnă? De ce au fost lupoaica,
Romulus şi Remus puşi acolo?
Vă răspund. Aceasta semnifică capătul latinităţii şi începutul slavinismului. Şi
atunci mă întreb: de ce el atâţia ani nu se urcă înapoi? Poate nu-i dau voie acei care
consideră că hotarul latinităţii nu-i aici? Cum consideraţi dumneavoastră?
Doamna Maria Postoico: Domnule Susarenco, Aveţi dreptul la o întrebare.
Domnul Gheorghe Susarenco: Eu vă rog. Eu am dreptul la câte întrebări vreau
în Parlament, că nu-i Parlamentul mâne-ta.
Doamna Maria Postoico: La o singură întrebare.
Domnul Gheorghe Susarenco:
Când va fi reinstalat monumentul, sau acesta care este, sau acel care îl vor face.
Noi cred că îl vom face fără voi. Când va fi instalat?
Doamna Maria Postoico: Domnule ministru, Răspundeţi la întrebare şi...
Domnul Artur Cozma: Monumentul va fi instalat atunci când se va reuşi sau
restaurarea celui vechi, sau turnarea unui nou.
Domnul Gheorghe Susarenco: Când? Dumneavoastră aţi spus că aţi făcut un
concurs. Sânt acolo nişte termene, condiţii?
Domnul Artur Cozma: La restaurare mai puţin.
Domnul Gheorghe Susarenco: Dacă nu puteţi instala acel monument, atunci
vă ridicaţi la etajul doi al Muzeului Naţional şi, când intraţi, pe stânga este un (cum
îl cheama pe acela) om primitiv şi instalaţi-l acolo să ştie toată lumea ce avem în
Chişinău.
Eu vă mulţumesc.
Doamna Maria Postoico: Domnule ministru,
Vă mulţumim.
Către domnul ministru?
Da, microfonul nr.4.
Domnul Vasile Grozav:
Domnule ministru,
Întrebarea aceasta ce ţine de simbolul latinităţii, aşa cum a spus domnul
Susarenco, pe care,
dumneavoastră nu cunoaşteţi, cu regret, a fost interpelare 2 ani în urmă. 2 ani
în urmă dumneavoastră aţi spus că peste un an de zile acest monument va fi la loc. La
loc aţi pus un... carton pe care scrie “La reparaţie”. M-am uitat eu, 2 ani de zile bugetul
se adoptă, Ministerul Culturii şi Turismului nu insistă, nici nu roagă Parlamentul ca să
fie alocate nişte surse, pe care dumneavoastră acolo, în calculul dumneavoastră, le-
aţi exagerat de sute de mii de euro.
Întrebarea mea e următoarea, domnule ministru. Nu daţi din cap că nu va
merge, nu ştiu cum...Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni (aşa se numeşte
organizaţia care a donat şi a instalat acest monument, ca să ştiţi dumneavoastră,
ca ministru) s-a adresat, şi eu personal, ca ei sânt gata să ia acest monument să fie
175
Cartea neagră a patrimoniului cultural al Municipiului Chişinău
returnat şi iar adus, amplasat la locul lui unde i se cuvine să fie, fără acele 180 de
mii de euro, am calculele, viceministrul dumneavoastră le-a semnat. Ce se întâmplă,
domnule ministru? De ce nu se procedează normal. Fiindcă, de facto, această ligă are
patrimoniu, ei au dreptul la ceva. Dar dumneavoastră, în genere, ce drept aveţi? Pare-
mi-se că dumneavoastră, după ziua de astăzi, trebuie să vă daţi demisia, domnule
ministru.
Domnul Artur Cozma: Eu nu prea înţeleg la ce drept a...
Doamna Maria Postoico: Lăsaţi-l fără răspuns atunci, vă rog.
Vă mulţumesc.
Domnul Artur Cozma: Totuşi eu aş vrea să fac o mică precizare.
Doamna Maria Postoico: Da, poftim. Păi, iată răspunsul. Ascultaţi.
Domnul Artur Cozma: Stimate domnule deputat, devizul estimativ de
restaurare a acestei piese este 180 mii de lei şi nu de euro. şi, dacă dumneavoastră
aveţi documente, vă rog să atrageţi atenţia că e vorba de lei şi nu de euro. Acest
calcul a fost făcut de specialişti, nu de minister. Eu nu fac calcule, eu nu fac devize, eu
fac foarte mult.
Nicio guvernare precedentă nu a făcut atâta cât am făcut noi şi aceasta
apreciază întreaga populaţie.
176