Comentariu "Povestea ciocarliei" referat

O legenda mitologica fantastica este "Povestea ciocârliei", a carei asemanare cu

basmul este izbitoare. Vrând sa explice originea ciocârliei, trilul si zborul ei, autorul
anonim plaseaza actiunea în plin fantastic.

Ca si în basme, "era odata un împarat si-o împarateasa care aveau si doi copii,
frumosi fara seaman". Copiii ramân orfani, caci "parintii s-au calatorit spre lumea
cealalta".

Coborând pe pamânt, Sfântul Petre ia Soarele pe cer, iar pe Lia, la dorinta ei, o
transforma într-o pasare, împlinind astfel si hotarârea lui Dumnezeu "ca fratele si
sora sa nu stea împreuna toata viata".

De atunci, Soarele, sfâsiat de dorul de parinti si fata de sora sa, se uita cu tristete în
jos prin sticla albastra a cerului, iar Lia ciocârlia, cum îi zareste fata, se ridica în zbor
spre el, rugându-se lui Dumnezeu "sa-i deschida portile cerului si s-o lase sa-si vada
fratiorul". Istovita, se lasa în jos ca o sageata, si dupa ce îsi vine în fire, ea îsi înalta
iar ruga catre Dumnezeu, iar cade, iar se ridica "dar la Soare tot nu ajunge".

Asadar, ciocârlia este o fata de împarat, trilul ei este ruga catre Dumnezeu, iar
zborul avântat si caderea spre pamânt sugereaza permanenta zbatere si istovirea
pentru realizarea dorintei de a ajunge la Soare.

Aici, în aceasta legenda, elementele fantastice au ponderea si consistenta celor din

basme. Mai întâi, autorul anonim creeaza atmosfera fantastica prin formula "cica era
o data", apoi apare interventia fortei divine prin "orânduiala" lui Dumnezeu si
împlinirea ei de catre Sfantul Petre care a coborât pe pamânt, ca în final sa fie
posibila metamorfozarea celor doi copii în astru si într-o pasare, care se cauta în
permanenta.

De asemenea, ca si în basme timpul si locul actiunii nu sunt bine precizate, totul

petrecându-se "odata", "pe vremea aceea", "pe pamânt", "la palatul împaratesc", iar
dintre întâmplarile narate, reale pot fi doar existenta unui împarat si a unei
împaratese care aveau doi copii frumosi, ramasi apoi orfani.

Apropierea de basm este realizata si prin procedeele artistice folosite. Astfel se

remarca îmbinarea naratiunii cu descrierea si dialogul. Daca primul dintre aceste
moduri de expunere prezinta succesiunea faptelor, a întâmplarilor, descrierea, mai
putin folosita, evidentiaza unele dintre trasaturile personajelor carora autorul anonim
le realizeaza succinte portrete: "Lia s-a prefacut într-o pasarica mica, cu penele
cenusii si cu ciocul ca un ghimpe". La rândul lui, dialogul puncteaza doar dorintele
arzatoare si hotarârile definitive, capitale: "Sfinte-Parinte ai mila de noi!...", "— Sa ma
faci taica-parinte o pasarica.", "— Ciocârlie sa-ti fie numele de acum".

Tot de factura populara sunt si procedeele expresive de formare a superlativului

absolut: "frumosi fara saman", "fata lui lucea ca aurul si parul tot asa de-ti lua ochii",
"asa mandrete de copii" etc.

Aceasta legenda impresioneaza prin caracterul fantastic al întâmplarilor, prin firescul

naratiunii si prin puternica impresie ce o lasa asupra ascultatorilor soarta celor doi
frati orfani predestinati sa nu stea împreuna toata viata