Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
P. 1
Politici Sociale 2006 PARTEA I - Profesor Cezar Avram

Politici Sociale 2006 PARTEA I - Profesor Cezar Avram

Ratings: (0)|Views: 1,429|Likes:
Published by Budica Anca

More info:

Published by: Budica Anca on May 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/10/2013

pdf

text

original

 
PARTEA IPOLITICA SOCIALĂ A ROMÂNIEI
CAPITOLUL ICONCEPTUL DE POLITICĂ SOCIALĂSecţiunea ICONSIDERAŢII GENERALEI. Noţiune
Calitatea vieţii este în mod decisiv influenţată de modul în caresocietatea îşi stabilte traiului decent şi îşi structureavalorile.Funcţionarea instituţiilor şi legitimitatea acestora determină şi ele calitateavieţii indivizilor.De-a lungul timpului, mai mulţi autori aparţinând unor şcoli şi curentede gândire diferite au încercat să dea un răspuns la întrebarea
 ,,Ce este politica socială?" 
. Astăzi, după aproape un secol de studii de politicăsocială, nu s-a ajuns la un consens absolut privind ariile de acoperire socialăîn cadrul mai larg al politicilor publice. Politicile sociale şi ocuparea forţei demuncă acoperă domenii vaste, dar strâns legate între ele. Dintre acestedomenii se pot menţiona: legislaţia muncii şi condiţiile de lucru, egalitatea deşanse între bărbaţi şi femei, protecţia socială, protecţia muncii, eliminareaexcluderii sociale şi lupta împotriva discriminării, crearea unui sistem dedialog social funcţional, atât la nivel de întreprindere, de ramură, naţional, câtşi comunitar, care să asigure consultarea partenerilor sociali în luarea celor mai importante decizii economico-sociale. Noţiunea de "politică socială" este foarte controversată, deoarece nicidupă un secol de studii nu s-a ajuns la un consens absolut privind în specialconţinutul concret al acesteia, ariile de acoperire socială, în cadrul mai larg al politicilor publice.Dificultatea de a încadra cu precizie obiectul politicii sociale, ca partea politicilor publice, provine pe de o parte din tradiţiile culturale si politicediferite la nivelul continentului şi, pe de altă parte, din dinamica pe care,,socialul" a cunoscut-o ca semnificaţie şi ca impact, chiar la nivelul aceleiaşisocietăţi, de-a lungul ultimelor decenii. Există în schimb un consens relativ înceea ce priveşte politicile guvernamentale (publice) care nu pot fi considerate politici sociale: politica externă, politica de apărare, internele, justiţia şi politicile economice. Chiar şi acesta este un consens relativ, având în vedereîn primul rând interdependenţele accentuate între politicile economice şi cele1
 
sociale, între care tot mai greu se pot trasa graniţe precise, sau consecinţelesociale care decurg uneori din politica externă şi de apărare a unei ţări
1
.Sociologul britanic T. H. Marshall defineşte pe cât de simplu, pe atâde cuprinzător semnificaţia acestui concept: "Obiectivul esenţial al politiciisociale în secolul XX este asigurarea bunăstării cetăţenilor".În general, se disting două abordări în privinţa motivaţiei care stă la baza unei politici sociale. În mod tradiţional,
abordarea ideologică 
este înconformitate cu ipoteza întemeierii statului bunăstării pe raţiuni politice(legate de doctrină şi praxis în acelaşi timp), iar 
abordarea pragmatică 
, multmai recentă, promovează funcţia de "
 social problems solving" 
( de rezolvarea problemelor sociale)
 
a politicii sociale, golind-o astfel de orice conţinutideologic şi conferindu-i solide valenţe tehnocratice. Marşând evident pe prima direcţie, s-a mers până la a se considera că politicile bunăstării nu suntsuinute din raţiuni umaniste şi pentru a înmpina nevoile reale alemuncitorilor, ci doar pentru a răspunde - conjunctural - unor nelinişti sociale, pentru a menţine ordinea socială, pentru a "mitui" muncitorii şi a-i determinasă nu recurgă la proteste.Politica socială a secolului al XIX-lea, obsedată de costul binefacerii publice, limitează într-un mod foarte restrictiv câmpul socialului. AdolpheThirs, ale cărui idei reprezintă o ultimă formă a acestei ostilităţi faţă de o protecţie socială extinsă, defineşte cel puţin strict terenul responsabilităţilor statului: "Există două feluri de incapacitate: copilăria şi bătrâneţea (...). Omultrebuie să facă faţă propriei sale existenţe în afară de câteva excepţii"
2
. Non-ideologică, desrcade conţinuturi doctrinare, abordarea pragmatică pune accentul pe rezolvarea tehnică, punctuală, a problemelor sociale. În literatura roneasde specialitate, această abordare estesintetizată de Liliana Mihuţ astfel: "Politica socială este, sau ar trebui să fie,un răspuns la problemele sociale ale unei anumite comunităţi, respectiv aleanumitor grupuri expuse în mai mare măsură diferitelor riscuri"
3
.Cea mai adecvată soluţie în abordarea conţinutului politicii socialeeste însă una intermedia, care încerce concilieze ideologia cu pragmatismul, principiile cu soluţiile deoarece este foarte greu să se traseze ograniţă precisă între obiectivele "actorilor" care influenţează politicile (actori politici) şi consecinţele intervenţiilor lor. Într-adevăr, pare destul de justificatsă credem că intervenţia socială nu poate fi desprinsă de un set de obiectivemajore, stabilite prin decizie politică, după cum şi rezolvarea problemelor comunităţii prin acţiune socială concretă nu poate fi ruptă de o anumitădirecţie de dezvoltare a societăţii în ansamblu, dezvoltare ce trebuie să seîntemeieze pe o viziune globală şi să se aibă un sens bine precizat, legitimat politic.
1
De exemplu, influenţa socială a restructurării complexului militar-industrial al fostei UniuniSovietice, după evenimentele din 1989.
2
Fr. Démier,
 Istoria politicilor sociale. Europa, sec. XIX-XX 
, Institutul European, 1998, p. 6.
3
A se vedea V. Naumescu,
op. cit.
2
 
Politica socială poate fi înţeleasă ca "ansamblul reglementărilor,măsurilor şi activităţilor întreprinse în principal de stat (dar posibil si de alţiagenţi interesaţi) în scopul modificării parametrilor vieţii sociale a uneicomunităţi, într-un sens considerat dezirabil la un moment dat"
4
. Altfel spus, politica socială se concretizează în prevederi legislative specifice, hotărâri şireglementări administrative, programe sociale, transferuri de venit (impozite,taxe, respectiv pensii, alocaţii, indemnizaţii, burse etc. din cadrul sistemelor de asigurări şi asistenţă socială), finanţarea, producerea şi furnizarea de bunuri şi servicii sociale pentru populaţie.
II. Definirea politicii sociale în literatura românească despecialitate
O definire a politicii sociale a fost realizată de Valentin Naumescu"prin excludere": este de domeniul politicilor sociale tot ceea ce rămâne din politica unui guvern sau a unor autorităţi locale, după excluderea politicilor  publice fără impact social direct
5
.O asemenea definiţie nu răspunde însă, înmod evident, decât în mică măsură cerinţelor studiului politicii sociale. Maiutilă pentru înţelegerea acestor preocuri ar fi o definiţie poziti,afirmativă, care să atingă nucleul comun al tuturor tipurilor posibile de politică socială.Valentin Naumescu remarcă faptul exisdouă abordări alemotivaţiei care stă la baza unei politici sociale, o abordare ideologică înconformitate cu ipoteza întemeierii statului bunăstării pe raţiuni politice şi oabordare pragmatică, care promovează funcţia de "social problems solving" a politicii sociale, conferindu-i solide valenţe tehnocratice.În literatura românească de specialitate, această abordare estesintetizată de Liliana Mihuţ astfel: "Politica socială este, sau ar trebui să fie,un răspuns la problemele sociale ale unei anumite comunităţi, respectiv aleanumitor grupuri expuse în mai mare măsură diferitelor riscuri"
 
(Mihuţ şiLauritzen, 1999). Între cele două mari concepţii există fireşte şi abordăriintermediare, încercări de a concilia ideologia cu pragmatismul, principiile cusoluţiile. Joan Higgins sugerează că ambele variante se sprijină totuşi pemodele raţionale de acţiune politică, în care trebuie să se acorde atenţielegăturii complexe care apare între obiectivele actorilor care influenţează politicile şi consecinţele intervenţiilor lor (Higgins, 1978, citat de Esping-Andersen, 1991). Într-ader, pare destul de justificat credem intervenţia socială nu poate fi desprinsă de un set de obiective majore,stabilite prin decizie politi, ducum şi ,,rezolvarea problemelocomunităţii" prin acţiune socială concretă nu poate fi ruptă de o anumitădirecţie de dezvoltare a societăţii în ansamblu, dezvoltare ce trebuie să se
4
C. Zamfir,
 Politici sociale. România în context european
, 1995, citat în V. Naumescu,
op.cit.
5
V. Naumescu,
 Introducere în studiul politicilor sociale
, http:/idd.euro.ubbcluj.ro.
3

Activity (21)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Bogdan Vasile liked this
Pop Ana-Maria liked this
Sasha Antoceanu liked this
Sasha Antoceanu liked this
Suciu Roxana liked this
Ramo Naty liked this
Irina Timercan liked this
Simona Foceac liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->