LUCRARE DE PRACTICA

ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

PACIENTILOR CU SINUZITA MAXILARA SUPERIOARA
JOANTA ANDREI TUDOR- CLS. AMG 1 E

CAP.1 NASUL.

1.1 Anatomia nasului

Nasul reprezintă segmentul initial al aparatului respirator, cu rol în respiratie si fonatie. Nasul
este constituit din piramida nazala si fosele nazale, la care sunt asociate sinusurile paranazale.
Piramida nazala, după cum arata si numele, are forma de piramidă triunghiulară cu trei fete, trei
margini si un vârf.
Marginea anterioară a nasului, în mod normal este dreapta, prezentând un unghi anterior de 30°
cu verticala corpului (nasului ideal).
Dosul nasului poate avea însă diferite forme de la individ la individ sau la diferite rase.
Baza piramidei nazale este reprezentată de cele două narine, separate între ele de marginea
inferioară a septului nazal si columela.
Piramida nazală are o structură osoasa, superior, si fibrocartilaginoasa, inferior.Structura osoasă
este reprezentată de oasele proprii nazale, apofiza nazală a frontalului si apofizele ascendente ale
osului maxilar. Scheletul cartilaginos este reprezentat de cartilajele aripii nasului (cartilajele
alare), accesorii si cartilajele laterale sau riunghiulare. Piramida nazală este acoperită de
tegument, acesta este aderent în portiunea inferioară
fibrocartilaginoasa si mobil în portiunea superioară osoasa. La nivelul narinelor exista si un
muschi fin pielos, cu rol dilatator sau constrictor.

Fosele nazale

Fosele nazale sunt două cavitati simetrice, cu directie anteroposterioara, despartite de septul nazal
si care comunică anterior cu exteriorul, prin narine, iar posterior cu rinofaringele, prin orificiile
coanale.portiunea anterioară din fosele nazale este reprezentată de vestibulul nazal, delimitat de
cartilajul aripii nasului si septul nazal. Fosele nazale propriu-zise prezintă câte 4 pereti:

– Peretele intern este comun, fiind reprezentat de septul nazal. Septul nazal prezinta, posterior, o
structură osoasă (lama perpendiculară a etmoidului si vomerul), iar anterior, o structură
cartilaginoasă (cartilajul patrat).
– Peretele extern este format din apofiza ascendentă a osului maxilar, osul lacrimal si etmoid. Pe
peretele extern se gasesc cele trei cornete (inferior, mijlociu si superior). Sub cornete se gasesc
cele trei meate în care se deschid canalul lacrimo-nazal (meatul inferior), sinusul maxilar si
celulele etmoidale anterioare (meatul mijlociu) si celulele etmoidale posterioare si sinusul sfenoid
în meatul superior.
– Peretele inferior separă fosele nazale de cavitatea bucala si este format de bolta palatină
(apofiza orizontală a maxilarului).
– Peretele superior separă fosele nazale de baza craniului si este format de oasele proprii nazale,
lama ciuruită a etmoidului si, posterior, din peretele antero-inferior al sfenoidului.

Sinusurile maxilare

Se gasesc în osul maxilar si se deschid prin meatul mijlociu în fosele

nazale, având o capacitate medie de 10–12 cm3.
Sinusul maxilar are formă de piramida, baza piramidei corespunzând peretelui extern al fosei
nazale. Peretele anterior corespunde fosei canine, peretele posterior fosei pterigomaxilare, iar
peretele superior separă sinusul maxilar de orbita. Sinusul maxilar este în raport cu premolarii si
primii doi molari superiori.

Sinusurile frontale

Sunt două cavitati continute în grosimea osului frontal, având dimensiuni variabile de la individ
la individ.
Sinusul frontal prezintă mai multi pereti anterior, postero-superior, inferior (orbitonazal) si intern
(septul intersinusal). Capacitatea sinusului este de cca 5–6 cm3. Sinusul frontal se drenează
în fosa nazală prin canalul fronto-nazal, care se deschide în meatul mijlociu. Canalul fronto-nazal
are o lungime de aproximativ 1,5 cm, este îngust si sinuos.

Labirintul etmoidal

Este format din două mase laterale cu structură pneumatică (7–8 celule separate între ele de
septuri foarte subtiri). Cele două mase laterale sunt unite între ele prin lama ciuruită a etmoidului,
prin care patrund terminatiile nervului olfactiv în fosele nazale. În raport cu insertia cornetului
mijlociu pe fata internă a masei laterale, celulele etmoidale sunt împartite în două grupe: un grup
antero-inferior, a carui celule se deschid în meatul mijlociu, si un grup postero-superior care se
deschide în meatul superior.
Prin fata externă (lamina papiracee), labirintul are raporturi intime cu continutul orbitei.

Sinusul sfenoidal

Este continut în masa osului sfenoid si are raporturi cu fosa nazala si rinofaringele, contribuind la
formarea tavanului acestor cavitati.

Mucoasa foselor nazale

Mucoasa foselor nazale captuseste peretii foselor nazale si prin orificiile de drenaj patrunde în
sinusurile paranazale pe care le tapeteaza.
Posterior, se continuă cu mucoasa faringelui si a trompelor lui Eustachio. Fiziologic, fosele
nazale sunt împartite în două etaje, inferior/respirator si superior/olfactiv.
În portiunea respiratorie, mucoasa prezintă un epiteliu ciliat pluristratificat. În corion se gasesc
vasele, nervii si glandele mucoasei nazale. În structura mucoasei se mai gasesc celule caliciforme
care secretă mucus, sub care se află un strat seros fluid.
Etajul olfactiv, localizat superior, este tapetat de o mucoasă subtire, de culoare galbuie, si contine
celulele neurosenzoriale ale olfactiei. Organul olfactiei este format din celulele olfactive, axonii
strabat lama ciuruitasi ajung în endocraniu, la bulbii olfactivi.

Vasele si nervii foselor nazale

Arterele provin atât din carotida externa, cât si din carotida interna. Portiunea superioară a foselor
nazale este vascularizată de arterele etmoidale anterioare si posterioare, ramuri terminale ale
arterei oftalmice, la rândul ei, ramura din artera carotidă interna.
Din carotida externă provin maxilara internasi artera faciala, care, prin arterele sfenopalatine,
pterigopalatine si artera septală anterioara, vascularizează etajul inferior al foselor nazale. La
nivelul partii anterioare a septului, toate aceste ramuri formează pata vasculară a lui Kisselbach.
Inervatia senzitivă este realizată de trigemen. Inervatia senzorială (olfactiva) este realizată
de nervul olfactiv. Cei mai importanti nervi ai sensibilitatii generale sunt reprezentati de nervul
sfenopalatin si nervul etmoidal anterior.
Sistemul nervos vegetativ este format din fibre simpatice, urmează sistemul arterial si au un rol
vasoconstrictor. Acesti nervi formează o retea foarte bogată în toată mucoasa nazala. Intervatia
parasimpatică are rol vasodilatator si secretor. Fibrele nervoase provin din ganglionul fenopalatin
care primeste marele pietros superficial si profund. De aici, fibrele urmează calea nervilor
sfenopalatini la mucoasa foselor nazale.

1.2 FIZIOLOGIA FOSELOR NAZALE

Fosele nazale, prin structura lor complexasi formatiunile bogate vasculare, limfatice, glandulare
si nervoase, îndeplinesc un rol fiziologic deosebit de important.

Functiile sunt urmatoarele:

– functia respiratorie;
– functia de aparare;
– functia fonatorie;
– functia olfactiva;
– functia reflexa.

Functia respiratorie
Fosele nazale reprezintă segmentul cel mai înalt al cailor respiratorii, cu importantă deosebită
în mecanismul respirator general. Calibrul foselor nazale, prin arhitectonica sa si integritatea
morfo-functională a mucoasei, prin functia sa vasculo-erectila, contribuie la reglarea debitului de
aer respirator.
Mucoasa nazala, datorită structurii morfologice, asigură functia de conditionare a aerului
inspirator, prin urmatoarele 3 procese: încalzirea, umidifierea si filtrarea.
Functia de aparare

Este realizata, în primul rând, prin aparatul muco-ciliar „covorul rulant“ care realizează un proces
de autocuratire (self-cleansing).
Factorii de aparare sunt nespecifici, continuti în mucus (lizozim, interferon, inhibitori ai
roteazelor, complement) si specifici (IgA, IgM, IgG).
Lizozimul continut în secretii are capacitate bacteriostatica si bactericida.
Mucoasa nazală mai are capacitatea de a fagocita microbii, iar prin structurile limfatice din
constitutie (infiltratele limfocitare) are rol în producerea de anticorpi.

Functia fonatorie

Fosele nazale si sinusurile paranazale au rol de cavitate de rezonanta, putând modifica calitatea
vocii prin modificarile de volum si permeabilitate. Timbrul vocii se poate modifica în raport cu
calibrul foselor nazale: rinolalie închisă în cazul obstructiei nazale (rinite acute, alergice, polipoza
nazala) sau apare rinolalie deschisa, dacă prin fosele nazale trece o coloană de aer mult prea
mare.

Functia olfactiva

Această functie este realizată de nervii olfactivi care reprezintă prelungirea axonică a celulelor
neurosenzoriale olfactive, care se gasesc în mucoasa olfactivă din etajul superior al foselor
nazale.
Excitantii fiziologici ai celulelor olfactive sunt moleculele odorivectoare care prezintă vibratii
moleculare specifice fiecarei substante odorante hidrosolubile si liposolubile.
Impulsurile olfactive sunt conduse prin caile nervoase olfactive spre centrii de perceptie corticală
unde se face integrarea.

Functia reflexa

Excitatia exteroceptorilor din mucoasa nazală (termici, tactili, olfactivi) informează centrii
nervosi superiori si scoarta cerebrala, care intervin reflex pentru mentinerea echilibrului
functional respirator.
Mucoasa nazala, prin excitarea terminatiilor trigeminale, determina, în mod reflex, modificari în
ventilatia pulmonara, în ceea ce priveste ritmul, frecventa si amplitudinea.
CAP. 2 SINUSITELE

2.1 Definitie

Sinusitele sau mai corect rinosinusitele se definesc ca inflamatii ale sinusurilor paranazale.
Sinusitele, din punct de vedere fiziopatologic, sunt de trei tipuri:

a) Sinusitele acute, la care infectia sinusală durează mai putin de două saptamâni si în general
raspund la tratament medical;
b) Sinusite cronice, infectia sinusală este mai veche de două saptamâni, necesită perioade lungi
de tratament medical, uneori fiind necesar tratamentul chirurgical.
c) Sinusitele recidivante acute si cronice: initial, evolutie spre rezolvare, ulterior, recidivează
fie din cauza unui tratament inadecvat, fie al unui tratament stopat prematur.

Sinusitele sunt secundare:

1. infectiei;
2. inflamatiei;
3. alergiei;
4. anomalii structurale si anatomice;
5. varietati anatomice nazale si sinusale.

Din punct de vedere anatomoclinic, sinusitele acute sunt: catarale, supurate si necrozante. Din
punct de vedere al sinusurilor interesate, sunt, monosinusite (mai rar) si polisinusite (mai
frecvent). Obisnuit, în aparitia unei sinusite sunt responsabili doi sau mai multi din factorii
enumerati.

Infectia si inflamatia

Inflamatia este cauzată cel mai frecvent de infectie, dar poate fi si un raspuns la fumat, mediu
poluant sau la inhalarea altor factori iritanti.
Sinusurile paranazale sunt ca un grup de camere conectate una la alta prin niste pasaje foarte
înguste. Când mucoasa sinusală se inflameaza, edemul si mucusul să circule liber între nas si
sinus. Fluidul conectat intrasinusal reprezintă mediu favorabil pentru dezvoltarea florei
microbiene, rezultând o infectie sinusala.
Germenii patogeni obisnuiti, în sinusitele acute la adult si copii, sunt bacteriile aerobe:
Streptococcus pneumonae, Hemophilus influenzae si Moraxela cataharalis.
Bacteriile anaerobe sunt responsabile la aproximativ 10% din sinusitele acute.
Infectiile virale, mai ales prin rinovirus si virusurile gripale, realizează 10–20% din cauzele
sinusitele acute.
Bacteriile anaerobe joacă un rol mult mai semnificativ în sinusitele cronice decât în cele acute,
singure sau în asociere cu o bacterie aeroba. Speciile anaerobe care cauzează sinusitele cronice
includ: Moraxella, Streptococus, Peptococus si Viellonella etc.
Cele mai frecvente bacterii aerobe, implicate în sinusitele cronice, sunt sterptococii alfa
hemolitici si streptococii aurii.
Intubatia nazotraheală poate produce sinusite nazocomiale, care cel mai des sunt determinate de:
Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumonaie, Enterobacter species si Proteus mirabilis.
Infectia fungică a sinusurilor paranazale poate fi si ea luată în considerare în diagnosticul
diferential al sinusitelor, în special la pacientii a caror tomografie computerizată arată
opacitati hiperdense în sinusuri.

Alergia

Alergia determină congestia mucoasei, crescând riscul obstructiei sinusului sau ostiumului mental
si infectia sinusală consecutiva. Infectia sinusulă determină modificari polipoide ale mucoasei
sinusale. Rinita alergică ( periodica) este o reactie inflamatorie exagerată ca raspuns la alergeni
ca: polen, praf de casa, alimentele si drogurile alergene etc.
Testele cutanate sau sanguine, pot diagnostica alergia pacientului. Prevenirea contactului cu
alergenul este cel mai bun tratament al alergiei. Desensibilizarea specifică cu alergeni incriminati
este cel mai specific tratament, indicând formarea de anticorpi blocanti, împiedicând declansarea
unui atac alergic.

Obstructia si blocajul meatal

Anomaliile de structură ale sinusurilor pot îngusta si mai mult ostiumul deja mic. Aceste anomalii
pot fi determinate de:
– traumatisme
– transformari legate de vârstă ( crestere, îmbatrânire). Dacă ostiumurile mici ale oricarori
sinusuri sunt închise, ori dacă mucoasa în contact cu oricare dintre acestea, diminuarea clerance-
lui mucociliar, duce la stagnarea secretiilor , edematierea si posibilitatea aparitiei infectiei. Cele
mai comune anomalii de dezvoltare si care cauzează obstructia sinusală sunt urmatoarele:
– Concha bullosa, obstruează cavitatea nazala, ocupă meatul mijlociu;
– Bula etmoidală largitasi celula Haller pot bloca spre meatul mijlociu;
– Celula agger nasi, poate împiedica drenajul de la sinusul frontal;
– Cornet mijlociu paradoxal, poate cauza un contact mucos extins între cornetul mijlociu si
procesul uncinat sau bula etmoidala;
– Deviatia de sept posttraumatică (7%, din cauza traumatismului obstetrical);
– Vegetatii adenoide;
– Corp straini intranazali, la copii adesea ramân nedetectati până la dezvoltarea infectiei.

2.2 Simptomatologie

Simptomele cele mai caracteristice sunt cefaleea şi durerile feţei (prosopalgia). Durerea se
accentuează în mod specific la aplecare, la ridicarea unei greutăţi, la tuşire etc., deci în condiţii în
care presiunea din sinusurile maxilare devine mai puternică, creşte.În cazurile de sinuzită acută
durerea este mult mai puternică decât în formele cronice.
Durerile sinusale se caracterizează şi prin senzaţia de presiune intracraniană şi/sau la nivelul
etajului anterior al craniului, durere cu caracter sfredelitor, perforant, pulsatil.

În cazul infecţiilor acute se observă o sensibilitate la presiune sau la percuţie a teritoriului

supraiacent sinusului afectat (în sinuzita maxilară = la nivelul feţei, deasupra dinţilor; la sinuzită
frontală = sensibilitatea regiunii frontale; în sinuzita etmoidală= cantul intern este sensibil la
presiune. În cazul inflamaţiei sinusului sfenoidal durerea tipică apare la nivelul occiputului, în
zona temporală sau la mijlocul capului.)

În cazul sinuzitei maxilare bilaterale cel mai frecvent apare o durere intensă la nivelul etajului
mijlociu al feţei, pe partea afectată. Este caracteristică senzaţia de plenitudine în partea
respectivă. Deasupra dinţilor canini apare sensibilitate la presiune şi la percuţie. Pielea feţei este
înroşită, hiperemică. Concile nazale de pe părţile afectate se tumefiază. Se observă o secreţie
purulentă la nivelul meatului nazal mijlociu, respectiv la baza cavităţii nazale.

În cazul sinuzitei maxilare cronice durerea este cel mai frecvent de intensitate scăzută, apare mai
mult ca o senzaţie de presiune. Nasul este înfundat pe partea afectată, şi se observă o secreţie
mucoasă sau purulentă (coriză unilaterală). Apar deasemenea dureri pe teritoriul de inervaţie a
nervului infraorbital. Pot să apară perturbări ale simţului olfactiv (cacosmie), eventual rinoree
fetidă. Concile nazale sunt tumefiate, mucoasa deasemenea tumefiată, secreţie purulentă în
meatul nazal mijlociu şi la baza cavităţii nazale, eventual se pot forma polipi.

2.3 Etiologie
Cea mai frecventa cauza in aparitia sinuzitelor o reprezinta infectiile respiratorii virale. De
asemenea alti factori care cauzeaza sinuzitele sunt:

- rinitele alergice care produc obstruarea orificiilor sinusale prin edemul mucoasei sau
polipi
- adenoiditele acute
- intubatia nazo-traheala sau nazo-gastrica reprezinta un risc major pentru aparitia
sinuzitelor nozocomiale in sectiile de terapie intensive
- infectiile dentare constituie 5-10% din totalul sinuzitelor. Propagarea infectiei se produce
din radacinile dintilor posteriori ai arcadei dentare superioare, care se afla in vecinatate
nemijlocita cu planseul sinusului maxilar
- anomaliile mucusului( fibroza chistica)
- barotrauma
- corpi straini nazali
- tumorile
2.4 Tablou clinic
Sinusitele pot fi trecute cu vederea atât la copii, cât si la adulti, deoarece semnele si simptomele
sunt variate si uneori subtile. Deseori aceste simptome pot mima o raceală comună sau o alergie
nazosenzoriala. Deoarece copii nu sunt capabili sa-si descrie simptomele, ei cresc cu infectii
bacteriene ale sinusurilor, care pot să le afecteze intermitent plamânii ( astm, bronsite etc.)
Adultii cred deseori că simptomele lor sunt normale, deoarece ei au trait cu ele de atâta vreme.

Semenele majore ale unei sinusite acute sunt: rinoreea purulenta, febra, leucocitoza, înghitirea
secretiilor nazale si sinusale. În sinusita frontala, durere si presiune frontală sau la nivelul fetei: în
sinusita etmoidală între sau în spatele ochilor si la nivelul obrajilor sau deasupra dintilor în
sinuzitele maxilare. Sinusita etmoidală de obicei determină durere în crestetul capului sau în
spatele ochilor. Cefalea în sinusită poate fi medie până la dezagreabila. Copii mici de obicei nu se
plâng de presiune facială sau cefalee, în schimb ei sunt agitati. Cele mai frecvente simptome la
copii constau din rinoree purulenta, halenă fetida, obstructie nazalasi tuse mai acentuată noaptea.
Subfebrilitatea este mai rara.

Când un ostium sinusal este blocat pentru o perioadă de timp mai îndelungata, poate apare o
sinusită cronica, cauzând o varietate de simptome. Semnele clinice ale unei sinusite cronice sunt
urmatoarele:

– Disconfort retronazal;

– Senzatie de plenitudine nazala;

– Congestie sau obstructie nazala;

– Absenta sau diminuarea mirosului sau gustului;

– Edeme palpabile.

Aceste infectii mai pot produce:

– Rinoree purulentă

– Febră septică

– Leucocitoză cronică

Alte simptome include: dureri în gât, laringite, dispnee, epistaxis, astenie, iritabilitate etc.

Infectia sinusurilor poate duce la o diminuare a ventilatiei pulmonare, determinând tuse cronica,
bronsite, exacerbarea astmului bronsic sau sufeintă pulmonară cronică (BPCO).
2.5 Diagnostic
Diagnosticul pozitiv este dat de insumarea informatiilor aduse de anamneza, examenul clinic si
cel paraclinic

Diagnosticul sinuzitelor bacteriene poate fi dificil, deoarece simptomatologia poate fi

asemanatoare celei de infectie a tractului respirator superior, care a determinat sinuzita.
Persistenta simptomelor racelii timp de 7 pana la 10 zile (sau mai mult decat de obicei pentru un
anumit pacient) reprezinta cea mai consistenta caracteristica clinica a sinuzitei bacteriene, dupa
unii autori. Opacifierea completa a sinusului, evidentiata de transiluminarea sinusurilor maxilare
si frontale cu ajutorul unei lanterne puternice într-o camera întunecata, constituie o buna dovada
pentru prezenta sinuzitei; transmisia normala a luminii este bine corelata cu absenta infectiei.
Transmisia partiala (voalare) nu este utila din punct de vedere diagnostic, deoarece indica infectia
doar în 25% din cazuri. Transiluminarea nu are valoare diagnostica la pacientii cu oasele sinusale
îngrosate, inclusiv copiii sub 10 ani si pacientii cu sinuzita cronica. Radiografiile sinusale în patru
incidente sunt utile în diagnosticarea sinuzitelor acute : opacitatea radiologica, un nivel lichidian
sau o îngrosare de 4 mm sau mai mult a mucoasei sinusale se coreleaza bine cu infectia
bacteriana activa. Tomografia computerizata (TC) a sinusurilor este mult mai sensibila decat
examenele radiologice de rutina, în special pentru sinuzitele etmoidale si sfenoidale. Totusi,
utilizarea TC trebuie rezervata cazurilor complicate si pacientilor spitalizati. Deoarece s-a
descoperit recent ca TC a sinusurilor evidentiaza deseori modificari acute reversibile la pacientii
cu raceli banale, este evident ca utilizarea precoce de rutina a TC ar duce la supradiagnosticarea
sinuzitelor bacteriene.

2.6 Tratament

2.6.1. Tratamentul igienico-dietetic

Importanta tratamentului igienico-dietetic este importanta pentru a nu agrava evolutia sinuzitei.
Pacientul cu sinuzita trebuie sa evite fumatul, sa stea in incaperi bine aerisite dar ferite de curenti
de aer, sa adopte un regim hidric,sa aplice caldura umeda( cu ajutorul unui prosop fierbinte) nu
are restrictii de ordin alimentar decat eventual cele impuse de alte afectiuni de care poate suferi

2.6.2. Tratamentul medicamentos

Scopul tratamentului medicamentos este acela de a ameliora sau a vindeca sinuzita acuta sau
cronica.

Tratamentul in sinuzita maxilara are ca scop dezobstruarea si decongestionarea mucoasei foselor

nazale.

ratamentul sinusitelor acute este, în primul rând, medical. Se recomandă antalgice, antibiotice si
medicatie descongestionata, care reduce edemul, creste cleranceul si drenajul sinusal. Acest
tratament este eficient la majoritatea pacientilor. • Antalgicele uzuale sunt reprezentate de
aspirina si codeina. Unii autori au obtinut, la peste 75% din pacienti, vindecari numai cu
antalgice, aniinflamatorii administrate timp de 2 saptamâni, asocierea antibioticelor dovedindu-se
inoportuna.

Antibioticele. În general se consideră că tratamentul cu antibiotice, cel putin 10 zile, este

suficient în sinusita acută supurata. În cazul sinusitelor acute recidivate sau cronice reacutizate,
tratamentul trebuie să se prelungească până la 6 saptamâni. În majoritatea cazurilor, tratamentul
se face fară cultură microbiana, pe baza rutinei. Antibioticul ales trebuie să fie eficient asupra
Streptococului pneumoniae, Hemophilus influenzae si Branhamella catarralis. Se pot administra
Amoxicilina, Amoxiclav, Augumentin etc. Cefalosporinele (Zinat) au efect si asupra germenilor
gram negativi. Dacă pacientul nu raspunde la tratament, trebuie facut lavajul sinusal si cultura
microbiana. În plus, la pacientii cu imunodeficientă se pot întâlni infectii cu Pseudomonas si alti
germeni foarte rezistenti la antibioticele uzuale.

Decongestionantele produc vasoconstrictia mucoasei nasosinuzale, îmbunatatindu-se respiratia si

drenajul sinusal. Decongestionantele nu trebuie utilizate mai mult de câteva saptamâni, pacientul
putând dezvolta o rinită medicamentoasa.

2.7 Evolutie. Complicatii. Prognostic.

Evolutia sinuzitei este foarte importanta in stabilirea sau nu a unie interventii chirurgicale.

Situatii care pot necesita tratament chirurgical includ:

- esecul tratamentului de a imbunatatii simptomele, dupa ce au fost incercate mai mult de doua
antibiotice timp de 4-6 saptamani (sau 2-3 luni in cazul copiilor)
- persistenta simptomelor datorate membranei mucoase dense, tumorilor (polipilor nazali) care se
dezvolta in interiorul nasului sau a altor afectiuni care cauzeaza obstructia
- o scanare CT care evidentiaza sinuzita cronica sau blocarea deschiderii caii de drenaj a
sinusurilor
- o sinuzita cauzata de fungi
- dezvoltarea unei complicatii grave a sinuzitei.
Aceste complicatii sunt neobisnuite, dar de obicei implicate in raspandirea infectiei dincolo de
sinusuri. Oasele faciale se pot infecta (osteomielita), sau membrana ce captuseste creierul poate
dezvolta infectia (meningita). De asemenea, infectia se poate raspandi in afara sinusurilor si
determina aparitia de colectii purulente (abcese) la nivelul orbitei, creierului, oaselor fetei sau
tesuturilor moi ale fetei.

CAP.3 ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL IN INGRIJIREA

PACIENTILORCU SINUZITA
3.1 Rolul propriu

3.1.1 Rolul asistentului medical in examinarea clinica

- pregateste fizic si psihic pacientul

-pregateste materiale si instrumentarul necesar examinarii

-pregateste documentele medicale ale pacientului

-asigura lumina pentru oglind frontala

-fixeaza si mentine pozitia pacientului

-noteaza datele privind evolutia starii generale a pacientului si evaluarea bolii in foaia de
observatie

-masoara pulsul, TA, respiratia si temperature pentru monitorizarea functiilor vitale ale
pacientului

-noteaza indicatiile medicale, prescriptiile de medicamente si administrarea lor, examene de

laborator.

3.1.2 Supravegherea pacientului cu sinuzita

Evolutia pacientilor diagnosticati cu sinuzita este supravegheata de medicul ORL-ist. Planul de

supraveghere si investigare va fi intocmit individualizat pentru fiecare pacient. In evaluarea
evolutiei starii generale a bolnavului va fi implicat si medical de familie.

Pe timpul internarii asistentul medical va urmari pastrarea tamponamentului nazal si a

dispozitivelor de administrare intravenoasa. In functie de situatie, asistentul medical va schimba
tamponamentul de cate ori este necesar pentru a pastra igiena la locul interventiei medicale.
Pacientul va fi informat asupra pozitiei in care trebuie sa stea dupa interventia medicala.
3.1.3 Alimentatia

Pentru pacientii cu sinuzita nu sunt restrictii in ceea ce priveste regimul alimentar, exceptie
facand pacientii care sufera de alte boli care ii restrictioneaza in acest sens. Singura indicatie
pentru pacientii cu aceasta patologie este respectarea unui regim hidric consistent.

3.1.4 Educatia sanitara

Inainte de fiecare consult, aplicare de tratamente sau efectuarea unor interventii medicale,
pacientul este consiliat in sensul respectarii unei toalete in zona nazala( barbierit, spalat,
dezinfectat).

3.2 Rolul delegate

3.2.1 Rolul asistentului medical in examinarea paraclinica

Asistentul medical recolteaza probe biologice pentru examenele de laborator in functie de

cerintele medicului curant. Insoteste bolnavul pentru efectuarea examenului radiologic.

3.2.2 Administrarea medicamentelor

Se realizeaza conform indicatiilor medicului curant, pe cale orala, intramusculara sau

intravenoasa in functie de caz.

3.3 Descrierea unei tehnici

3.3.1 Recoltarea probei de urina

Urocultura- cerecteaza prezenta bacteriilor in urina, de aceea trebuie recoltat in conditii de

asepsie, intr-o ebrubeta sterila cu dop etans.

Scop: pentru explorare si identificarea diferitelor bacterii

Recoltarea se efectueaza din “zbor” din al doilea jet de urina. In cazul in care se efectueaza
o antibioterapie, aceasta trebuie mentionata( antibioticul si perioada de acnd a inceput
administrarea acestuia). Proba se ia de preferat dimineata la prima urinare.

Recipientul trebuie inchis in conditii de asepsie si trimis la laborator

CAP.4 STUDIUL DE CAZ

Culegere de date

Bolnava F.I. in varsta de 24 ani, cu domiciliul in Brasov, salariata la Bloom Romania, se

interneaza de urgenta in data de 15.02.2011 la ora 9.30 in cadrul sectiei ORL a Spitalului
Clinic Judetean de Urgenta Brasov, Pavilion Marzescu cu diagnostic initial : sinuzita
maxilara acuta supurenta stg. forma hiperalgica.

Diagnostic secundar: insuficienta respiratorie nazala acuta, rinita acuta.

Medicul propune interventia chirurgicala primara constand in punctie( spalatura de sinus

maxilar stang) pentru acre pacienta isi da acceptul.

La examenulclinic de la internare se observa urmatoarele:

-antecedente heredo colaterale- neaga

- antecedente personale, fizice, patologice- neaga alergii medicamentoase sau alimentare

-IACRS neglijat in urma cu 7 zile

-conditii de viata si de munca- corespunzatoare

-comportamente(fumat, alcool)- neaga

-medicatie de fond administrata inaintea internarii: antipiretice si analgezice( nurofen,

coldrex)
Examen obiectiv: stare generala: buna; stare de nutrtie: buna; stare de constienta:
pastrata; facies: simetric; tegumente: aspect normal;tesut conjunctiv adipos: normal
reprezentat; sistem ganglionar: nepalpabil,nedureros, durere la palpare in punctul maxilar

Aparat respirator: respiratie orala eficienta, murmur vezicular, prez. bilateral; sist. osos:
aparent integru clinic, mobil

Aparat cardiovascular: TA 110/60 mmHg, Av 72/min

Aparat digestiv+ ficat, cai biliare,splina si aparat urogenital—clinic normale

Sistem nervos, endocrin,organe de simt: orientat temporo-spatial

Pacienta F.I. se interneaza cu urmatoarele manifestari de dependenta:

- durere puternica de acp

- secretii nazale abundente

- -durere la nivelul obrazului stang

Problemele bolnavei sunt urmatoarele:

-obstructie nazala

-otalgie

-cefalee frontala

-rinoree mucopurulenta

Se intervine chirurgical in data de 16.02.2011 si 17.02.2011 prin punctie-spalatura sinusului

maxilar stang cu eliminarea de puroi galben-verzui constituit in fragmente mari. Dupa
interventie se aplica mese cu solutie intranazal stg.
Epicriza

Bolnava F.I. a fost internata in sectia ORL a Spitalului Clinic Judetean Brasov, pavilion
Marzescu, cu diagnosticul:

Sinuzita maxilara acuta supurenta stg forma hiperalgica

La 72 de ore se confirma diagnosticul initial. Se trimite in data de 16.02 pentru radiografie

craniana cu rezultatul : deviere sept nazal spre dreapta; ingrosarea mucoasei nazale si la
nivelul sinusurilor maxilare cu reducerea transparentei bilateral mai ales pe partea stanga.

Analize:

Glucoza: 1,17 g/l ; AST(TGO)-15 ; ALT(TGP)-8

Creatinina-0,59; Fibrinogen 142

Pe perioada internarii se administreaza urmatoarele medicamente

Medicament 15.02 16.02 17.02 18.02 19.02 20.02

Cefort fl 2 fl 2 fl 3 fl 3 fl 2 fl 2 fl

Dexametazona 2 fl 2 fl 2 fl 1 fl 1 fl 1 fl
fio

Famotidina tb 2 tb 2 tb 3 tb 3 tb 2 tb 2 tb

Algocalmin 3 fio 3 fio 3 fio 3 fio 3 fio 3 fio

fio

Aerosoli cu 2 /zi 2/zi 2/zi 2/zi 2/zi 2/zi

ser efedrinat
Pacienta se externeaza in data de 21.02.2011 cu stare generala buna, evolutia post
chirurgicala favorabila, cu urmatoarele recomandari:

-tratament medicamentos cu anticongestionale nazale si analgezice la nevoie.

Se recomanda revenirea pentru control de specialitate dupa 7 zile.

Bibliografie:

Curs ORL cu urmatoarea bibliografie:

• 1.K.J.Lee – Essential Otolaryngology, Head and Neck Surgery, 4th

Edition, 1987
•
• 2.George A.Gates – Current Therapy in Otolaryngology, Head and
Neck Surgery, B.C.Decker Inc., Philadelphia, 1990
•
• 3.I.Friedmann – Systemic Pathology, 3rd Edition, Volume1, Nose,
Throat, Ears, Churchill Livingstone, 1986
•
• 4.Eugene N.Myers, J.Y.Suen – Cancer of the Head and Neck, 2nd
Edition, Churchill Livingstone, 1989
•
• 5.William C. Grabb – Plastic Surgery, 3rd Edition, Little, Brown and
co, Boston, 1979
•
• 6.John E. Bordley – Ear, Nose and Disorders in children, Raven
Press, 1986
•
• 7.Andrew W.Miglets, M.M.Paparella – Atlas of Ear Surgery, The
C.V.Mosby Company, 1986
•
• 8.Rob and Smith – Operative Surgery, Nose and Throat, 4th Edition,
Mosby Butterworths, 1986
•
• 9.Charles Myer, Robin Cotton – Paediatric Otolaryngology, Year
Book Publishers Inc., Chicago-London, 1988
•
• 10.H.J.Bloom, I.W.Hanham – Head and Neck Oncology, Raven
Press, 1987
•
• 11.Clinics in Oncology, Head and Neck Cancer, Nov.1986
•
• 12.Y.Cachin, Y.Guerrier et J.Pinel – Les adenopathies cervicales
neoplasiques, Libraire Arnette, Paris, 1969
•
• 13.The Laryngoscope, American Laryngological and Otological
Society Inc.

• 14. Otolaryngology – Head and Neck Surgery, Oficial journal of theAmerican Academy of
Otolaryngology, Head and Neck Foundation Inc.
• 15. Oto-Rino-Laringologia, Uniunea Societatilor de Stiinte Medicale
din Romania
•
• 16. I.Marin si col.- Curs de Otorinolaringologie – I.M.Timisoara,
1982
•
• 17. Dinu Cezar – Otorinolaringologie, Curs pentru studenti si medici
practicieni, I.M.Iasi, 1979
•
• 18. D.Cinca – Otoneurologie clinica, Editura didactica si
pedagogica, Bucuresti, 1983
•
• 19. St.Girbea si col. – Patologie ORL, Editura Didactica si
Pedagogica, Bucuresti, 1980
•
• 20. St.Girbea si col. – Otologie, Editura Stiintifica si Pedagogica,
Bucuresti, 1987
•
• 21. George A. Gates – Current Therapy in Otolaryngology – Head
and Neck Surgery, 5th Edition, Mosby – Year Book Inc.1994
•
• 22. Cotulbea Stan – Teza de Doctorat, “Criterii moderne de
tratament si de recuperare ale tumorilor maligne laringiene (criterii
histopatologice de diagnostic si tratament)”, U.M.F. Timisoara, 1993
•
• 23. Cotulbea Stan – Patologie ORL, Lito UMF Timisoara, 1992
•
• 24.Scott Brown’s – Otolaryngology, Butterworth-Heinemann, 1997
•
• 25.Charles W.Cummings – Otlaryngology, Head and Neck Surgery,
2nd Edition, Mosby, Year Book, 1993

Diverse articole publicate pe internet.

 PLAN DE INGRIJIRE

1. Nevoia de a evita pericolele

Problema(D): teama de interventia chirurgicala

Prezinta: anxietate

Obiectiv: combaterea anxietatii

Interventii proprii: comunicare intensa cu pacienta si incurajarea acesteia

Interventii delegate:----------

2. Nevoia de a respira si de a avea o buna circulatie

D: dificultate in respiratie

Prezinta: probleme de respiratie de cauza locala

Ob. Pacienta trebuie sa respire corespunzator

Interventii proprii: pozitionarea pacientei in sezut; monitorizarea respiratiei

aerisirea salonului

Interventii delegate: administrarea medicatiei prescrise de medicul curant

3. Nevoia de a dormi si a se odihni

D. dificultate in a se odihni
Prezinta. durere in zona obrazului, respiratie dificila

Ob. Pacienta trebuie sa se odihneasca

Interv. proprii aerisesc salonul, monitorizez timpii de somn ai pacientei, asigur linistea in
salon

Interv. delegate : administrare ½ diazepam la nevoie

INJECTIA INTRAMUSCULARA

Denumirea nevoii
Nevoia de a respira si a avea
o buna circulatie
Nevoia de a bea si a manca
Nevoia de a elimina
Nevoia de a misca si a avea o
buna postura
Nevoia de a dormi si a se
odihni
Nevoia de a se imbraca si
dezbraca
Nevoia de a mentine
temperatura corpului in
limite normale
Nevoia de a fi curat si de a
proteja tegumentele
Nevoia de a evita pericolele
Nevoia de a comunica cu
semenii
Nevoia de a practica religia
Nevoia de a fi util
Nevoia de a se recerea
Nevoia de a invata sa
pastrezi sanatatea
Grila de dependente
Dependent
Prezinta dificultate in
respiratie
Prezinta dificultate in a se
odihni
Teama de interventia
chirurgicala
Independent
Se alimenteaza si hidrateaza
corespunzator
Fara probleme in a elimina
Prezinta o buna motilitate si
postura
Se imbraca si se dezbraca
singura in mod
corespunzator
Temperatura corpului se
situeaza in limite normale
Prezinta tegumente intacte,
de culoare normala si curate
Comunica bine cu colega de
salon( varste apropiate)
Respecta sarbatorile
religioase ortodoxe
Se face utila in amsura
necestitatilor din salon
Foloseste marea majoritate a
timpului pentru a se recrea
Preocupata de mentinerea
starii de sanatate proprie cat
si a colegei de salon.