UNIVERSITATEA BABEŞ – BOLYAI

FACULTATEA DE ŞTIINTE POLTICE, ADMINISTRATIVE ŞI ALE

COMUNICĂRII
FACULTATEA DE JURNALISM

MASS MEDIA ŞI EFECTELE SALE

DE SOCIALIZARE

STUDENTĂ
Ungur Andrea – Elisabeta
An III, IDD

CLUJ – NAPOCA
2011
CUPRINS

1.1 MASS MEDIA POLITICĂ ŞI DEMOCRAŢIA .................................................... 3

1.2. EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA CULTURII SI SOCIETATII ..... 6

1.2.1Indicatorii culturali şi procesul de cultivare ....................................... 7
1.2.2 Efectele mass media : modelul dependenţei ....................................... 8

1.3 EFECTE POZITIVE VS EFECTE NEGGATIVE ALE SOCIALIZĂRII ÎN

MASS MEDIA .................................................................................................................. 9

CONCLUZII ............................................................................................. 12

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE ..................................................................... 13

2
1.1 MASS MEDIA POLITICĂ ŞI DEMOCRAŢIA

Conform lui Harol Lasswell1 , mass media deţine trei funcţii esenţiale:
1) supravegherea lumii pentru prezentarea elementelor aflate în
derulare
2) interpretarea sensului evenimentelor
3) Socializarea indivizilor în mediul lor social
Acestor trei funcţii li se poate adăuga lenjer o a patra: manipularea deliberată a
proceselor politice. Modul în care cele patru funcţii se manifestă afectează în mod direct
viaţa indivizilor.
S-a constantat ca dexinformarea a fost şi încă mai este utilizată pentru a duce
masele de oameni în derută şi a le prezenta adevăruri truchiate şi indescifrabile
Dezinformarea reprezintă un ansamblu de acţiuni şi procedee conduse de servicii
specializate şi instituionalizate. Anumiţi lider o văd ca un mijloc eficient de a-şi atinge
scopurile. Extinderea mijloacelor de comunicare în masă a oferit pârghii de acţiune tot
mai semnificative. O întreagă serie de procedee, mergând de la distorsonarea faptelor şi
până la condiţionarea comportamentală, pot fi înregistrate şi asociate în proporţii
convenabile.
Dezinformarea constituie o tentaţie pentru indivizii promotori ai unor idei, aflaţi
în dificultate datorită lipsei de argumente.Trăim permanent într-o lume a informaţiei, în
special indirecte, iar adevărata dezinformare este a accepta acest fel de informare ca pe o
constantă.
În forma sa primitivă, dezinformarea se limitează la minciună, la enunţarea de
simple contraadevăruri, la câteva mici falsificări ale unei realităţi neplăcute, uneori însă
ea se datorează unor manevre mai delicate aparţinând domeniului manipulării
conştiinţelor.

1
Harold D Lasswell, Structura şi funcţionarea comunicării in societare, in Wilbur Schram Mass
Communication, University of Ilinois Press, urban 1969, p.103

3
 Disimularea şi înşelarea nu sunt un apanaj al fiinţei umane (le întâlnim în
structura biologică şi în instinctul animal) însă omul a ştiut să facă din ele resorturi de
manevrare a societăţii.
În prezent, ca urmare a unei dezvoltări istorice neregulate, caracterizată în general
prin progresul organizării sociale, Occidentul este nevoit să procedeze la o anumită
restructurare a valorilor intelectuale şi morale care constituie sistemul său de referinţă.
Epoca contemporană este marcată de numeroase deschideri către informaţie. Din
ce în ce mai mult individul îşi poate satisface dorinţa de a şti, fiecare beneficiind de o mai
mare apropriere de sursele până de curând puţin sau mai mult cunoscute. În urma
imensului val de informaţii, individul este lăsat neprotejat, putând cădea uşor victima
manipulatorilor.
S-a constatat că nu ne mai mulţumim de valorile locale, ne trebuie valori
universale, dar acţiunile de confruntare între civilizaţia orientală şi occidentală se produc
într-o lume împregnată de neîncredere reciprocă. Totodată “freamătul” ideilor nu poate
ascunde o anumită evoluţie caracterizată prin schimbări opţionale, care, în final, par să
conducă spre o anumită unificare planetară a modurilor de viaţă şi gândire.
Ştiinţa, tehnica şi comerţul au impus reguli şi obiceiuri admise aproape
pretutindeni. Au început să aibă caracter universal: îmbrăcămintea, alimentaţia,
mijloacele de transport, cinematografia, locurile de muncă, şi lista exemplelor poate
continua.
Această întrepătrundere a culturilor, până la un moment dat de sine statatoare,
constituie un semn al progresului umanităţii, chiar dacă acest progres nu se desfăşoară
fără retincenţe şi confruntări. Prezentarea, comentarea sau interpretarea unui eveniment
petrecut într-un colţ îndepărtat al lumii nu mai lasă indiferentă populaţia de la antipozi,
care se simte în prezent mai implicată, chiar afectată, chiar dacă nu dispune de mijloacele
de verificare reale.
Nivelul de cunoştiinţe al cetăţeanului mediu a crescut apreciabil, ceea ce, în mod
paradoxal, face ca la cetăţenii mai inteligenţi să apară o adevărată teamă de informaţie,
deoarece intuiesc că cea mai mare parte a faptelor le rămâne necunoscută, iar la cei mai
puţin inteligenţi, să apară prezumţia falsă de a considera valabilă orice informaţie. O
mare parte a populaţiei care se află în interacţiune permanentă cu mediile de informare,

4
dar nu întotdeauna exercită o critică constructivă, se află în mod periculos expusă
greşelilor de interpretare.
Există numeroşi indivizi care afirmă că pot aprecia liber, dar pot fi cu uşurinţă
determinaţi să facă erori de apreciere uzând de întreaga lor bună credinţă.
Mass media este înţeleasă ca intermediere necesară între diversele niveluri ale
grupurilor sociale. Pe plan politic, activitatea presei a adus două inovaţii: evaluarea
oficialităţilor şi accesul la informaţii. Participarea cetăţenilor la dialogul public a fost
posibilă prin intermediul presei. Prin lărgirea publicului consumator şi al celui electoral s-
a realizat transferul puterii pe mâinile poporului.
În antichitate mass media era înţeleasă ca o intermediere necesară între diversele
niveluri ale grupurilor sociale. În tradiţia greacă democraţia era condiţionată de
participarea unor cetăţeni egali în drepturi care printr-un schimb comunicaţional ajungeau
să ia niste decizii asupra cărora cădeau de comun acord.
În zilele noastre, lumea politică devine o scenă pe care actorii politici încearcă să
convingă publicul electoral de capacităţile şi aptitudinile pe care le deţin. Un candidat
politic se străduieşte să prezinte cetăţenilor o imagine prefabricată şi acţionează de la
vestimentaţie până la campaniile electorale şi discursurile publice, sfătuit de consilierii
săi.
Pentru a-şi creşte credibilitatea şi a construi o imagine cât mai populară se elimină
complet spontanietatea, el nu poate acţiona aşa cum doreşte. Acest mediu trebuie să fie
controlat în întregime pentru că o campanie să aibă cât mai mult succes. Ca urmare, în
timpul campaniei, când este prezent la adunări, când ţine un discurs public sau
îndeplineşte alte obligaţii, se află sub un control total. Astfel, el nu poate să spună ce
vrea, să arate cum vrea, ci totul este bine pus la punct de oamenii care se află în spatele
cortinei.
După cum spuneam şi la începtul acestui proiect, rolul mass-mediei, conform lui
McLuthan este mult mai complex decat transmiterea unor mesaje de natură semiotică, ci
transmiterea oricăror forme materiale cu conţinut informativ, fie persoane, bunuri sau
informaţii.
Mass media îşi exercită forţa şi capacitatea de presiune din patru direcţii:
economică, simbolică, coercivă şi politică.

5
 În ce priveşte sensul economic, mass media reprezintă un important factor de
presiune asupra cadrului general de acţiune al mijloacelor de informare; la nivel simbolic,
mass media poate fi considerată factorul principal de propagare a ideilor şi devine
purtătoare a valorilor democratice cu rolul de a educa populaţia.
Presiunea politică are una dintre cele mai mari influenţe asupra mijloacelor de
comunicare în masă. O mare parte dintre funcţiile partidelor politice, stimularea
publicului, crearea unei identităţi ideologice, mobilizarea electorală, selectarea
candidaţilor, au fost preluate de către sfera mediatică. Prin mass media s-a realizat o
punte comunicaţională între cetăţeni şi Putere.

1.2. EFECTELE MASS-MEDIA ASUPRA CULTURII ŞI SOCIETĂŢII

După o activitate considerabilă de cercetare a impactului mass-mediei s-a ajuns la

concluzia potrivit căreia, media nu acţionează direct doar asupra indivizilor, ci au efecte
asupra culturii, volumului de cunoştiinte, valorilor şi normelor unei societăţi. Ele pun în
circulaţie un set de imagini, idei şi evaluări la care membrii audienţei apelează în
momentul în care îşi construiesc popria linie de comportament.

1.2.1Indicatorii culturali şi procesul de cultivare

Una dintre cele mai influente şi productive direcţii de cercetare a efectelor

indirecte şi pe termen lung ale mass-mediei este cunoscută si sub denumirea de
“indicatori culturali” sau “analiza cultivării”. Originile acestei direcţii de cercetare pot fi
identificate în primele teorii care acordau televiziunii puterea de a modela credinţe, idei
şi, indirect, comportamente. Televiziunea era considerată drept cea mai importantă sursă
de naraţiuni a societăţii de masă, eclipsând instituţiile tradiţionale de socializare, religia,
familia şi comunitatea.
Ipoteza care stă la baza cercetarii: expunerea la mesajul TV duce, treptat, la
adoptarea acelor concepţii despre viaţa socială aflate în concordanţă cu punctul de vedere

6
stereotip, distorsionat şi foarte selectiv oferit sistematic de televiziune atât prin
intermediul ştirilor, cât şi prin intermediul emisiunilor noninformative.
De asemenea, cultivarea este văzută drept rezultatul interacţiunii între mesaje şi
audienţă. La baza teoriei se află două premise. Prima este aceea că televiziunea prezintă
“o viziune completă şi organică asupra lumii, la articularea căreia contribuie naraţiunile
TV, fie că au sau nu valoare informativă, naraţiuni legate unele de altele şi construite
conform aceloraşi cerinţe de marketing”. A doua premisă este aceea că “publicul de
televiziune, spre deosebire de publicul altor mijloace de comunicare în masă, este cu
precădere neselectiv. Privitul la televizor este un ritual cu o participare regulată”.
Potrivit acestei teorii a efectelor mass-media, televiziunea contruieşte pentru mulţi
un mediu simbolic coerent – pentru unii, singurul mediu – care le pune la dispoziţie
norme şi concepţii cu privire la o gamă largă de situaţii din viaţă reală. Televiziunea nu
este o fereastă către lume, o reflectare a lumii, ci o lume în sine.
Procesul de cultivare are două momente esenţiale în derularea lui şi anume:
“învăţarea” şi “construirea”. Cultivarea este posibilă după ce are loc un proces de învăţare
fie el şi accidental. Învăţarea este influentaţată de o serie de factori, precum abilităţile
intelectuale, care, uneori, se corelează cu alţi factori, cum ar fi vârsta.
În faza de “construire” a realităţii sociale, cei mai importanţi factori în adoptarea
punctului de vedere oferit televiziune cu privire la realitatea socială sunt experienţa
personală şi gradul de structurare a relatiilor în cadrul familiei, al grupului de prieteni, al
comunităţii.
În ceea ce priveşte prima variabilă este evident că experienţa personală şi
observarea realităţii sociale reprezintă o sursă de informaţii care confirmă sau infirmă
imaginea pusă la dispoziţie de televiziune. Apartenenţa la grup influenţează, de
asemenea, capacitatea persoanei de a pune sau nu la îndoială un punct de vedere limitat
sau distorsionat. Cu cît mediul social imediat este mai consonant cu punctul de vedere
oferit de televiziune, cu atât individual este mai supus influenţei mesajului TV.

7
1.2.2 Efectele mass media : modelul dependenţei

Modelul iniţial al dependenţei a fost dezvoltat în mai multe versiuni. Varianta cea
mai recentă se axează tot pe relaţia dintre sistemul media şi sistemul social. Tipul şi
intensitatea efectelor pe care le pot induce mass medei variază în funcţie de această
relaţie. Ipoteza de bază a teoriei este aceea că în societatea modernă (de masă), media pot
fi considerate drept sisteme de informaţii vital implicate în procesele de menţinere,
schimbare şi conflict atât la nivelul societăţii, cât şi la cel al individului şi al grupului.
Ideea originală şi cea mai importantă este că într-o asemenea societate indivizii,
pentru a cunoaşte şi a avea acces la ceea ce se întâmplă în mediul lor, devin din ce în ce
mai dependenţi de informaţia transmisă prin mass media. Tipul şi intensitatea relaţiei de
dependenţă variază în funcţie de două condiţii principale: dacă societatea trece printr-o
perioadă de schimbare, conflict sau instabilitate şi dacă media ocupă o poziţie centrală şi
importantă ca surse de informaţii.
În ceea ce priveşte prima problemă, putem spune că unele societăţi exercită un
control mai strict asupra sistemelor media, în timp ce în altele mass media au mai multă
independenţă şi, deci, putere de a influenţa societatea.
De asemenea, relaţia dintre media şi audienţa poate să varieze: uneori, media
reflectă sau urmează opinia publică, în alte situaţii sau în alte societăţi pot să inducă sau
să controleze într-o mai mare măsură opinia publică.
Sistemul media poate fi mai mult sau mai puţin dezvoltat, diversificat sau capabil
de a răspunde nevoilor sistemului social şi ale audienţelor. Cu cât aceste calităţi sunt mai
pronunţate, cu atât creşte probabilitatea ca sistemul mass media să ocupe o poziţie mai
centrală în societate, iar audienţele să fie mai dependente de media. Cu toate acestea, pot
exista surse alternative create de reţelele informale sau specializate şi chiar de reţele din
afara societăţii respective; în acest caz, dependenţa este mai scăzută.

8
1.3 EFECTE POZITIVE VS EFECTE NEGGATIVE ALE SOCIALIZĂRII ÎN
MASS MEDIA

Încă de la începuturile teoriei sociale, efectele generale ale mass media asupra
societăţii au fost supuse unor evaluări contradictorii. Evaluările opuse se datorează nu
numai punctelor de plecare şi ipotezelor opuse, ci şi estimărilor diferite cu privire la
adevăratele consecinţe ale mass media. Evaluările sunt complexe, iar efectele şi mai
complexe; cu toate acestea, este util să sintetizăm opţiunile teoretice cele mai importante
în funcţie de două trăsături şi să surprindem o mare parte dintre interpretările aflate în
competiţie2
Cele două dimensiuni de care am amintit sunt evaluarea pozitiva vs. evaluarea
negativă, tendinţa centrifugă vs. tendinţa centripetă. Prima distincţie poate fi înţeleasă de
la sine: efectele sociale sunt considerate pozitive, iar cele mass media sunt privite cu
optimism şi, dimpotrivă, efectele sunt considerate negative, atitudinea faţă de media fiind
pesimiste, critice.
Cea de-a doua distincţie se referă la caracterul ambivalent (sau dual) al efectelor
mass media. Mass media pot influenţa societatea în sensul dispersării şi fragmentării
(effect centrifug), chiar dacă acest efect poate să includă şi o dimensiune eliberatoare,
sau media pot acţiona în sensul integrării şi unităţii culturale şi sociale, consolidând
legăturile şi mecanismele de control (efect centripet).
Se consideră că principala cauză a efectului centrifug o reprezintă tendinţa mass
mediei spre izolare şi individualizare - transformarea unei forme de organizare socială la
nivel local şi comunitar într-o masă de indivizi care nu au legături unii cu alţii şi care îşi
îndreaptă atenţia către un centru dominant (de cele mai multe ori o metropolă).
Efectul centripet se obţine în urma răspândirii şi consolidării unei culturi cormune
şi a unei conştiinţe colective prin intermediul sistemului media centralizat şi omogen, cu
care toată lumea se află în contact.

2
(Carey 1969, McQuail 1987).

9
 Nu este lipsit de logică să presupunem ca mass media pot să urmeze toate
tendinţele menţionate, dar efectele reprezentate în schema de mai jos se asociază mai ales
cu următoarele condiţii

VERSIUNE OPTIMISTĂ

1. Libertate,
2. Integrare,
schimbare, solidaritate,
diversitate identitate culturală

EFECT CENTRIFUG EFECT

CENTRIPET

3. Absenta normelor: 4. Relaţii de

dominare,
pierderea identităţii uniformitate,
conformism

VERSIUNE PESIMISTĂ

Schema D.1 – Modelul fortelor centrifuge/centripete: patru versiuni despre efectele mass
media asupra societatii

1. Libertate şi schimbare. Această viziune liberală porneşte de la ideea extinderii

şi abundenţei ofertei media, a diversificării conţinutului, în măsură în care media sunt
libere. Este o versiune idealizată cu privire la ceea ce vor aduce în viitor tehnologia,
democraţia liberala şi economia de piaţă.

2. Integrare. Acest punct de vedere este valabil doar în societăţile în care Sistemul
social exercită un control sporit asupra sistemului mass media, atât asupra tehnicilor de

10
transmisie, cât şi asupra mesajului, şi unde există condiţiile istorice pentru o pronunţată
identitate culturală.

3. Lipsa normelor. Condiţiile sociale şi trăsăturile sistemului mass media se

asociază, în această viziune, cu autonomia naţională scăzută, cu pătrunderea sistemelor
mediatice internaţionale, cu ponderea sporită a mediei private şi cu izolarea socială.

4. Dominaţie. Condiţia favorizantă este reprezentată de caracterul centralizat al

sistemului media, concentrat fie în mâinile statului, fie în mâinile unor puternice trusturi
mediatice, ceea ce împiedică diversitatea.

Cadrul teoretic ne ajută să identificăm sau să formulăm o serie de intrebări cu

caracter general despre tendinţele din interiorul societăţii şi al media, în contextul ofertei
sporite, al fragmentării şi individualizării tipurilor de comunicare. De exemplu, s-a
exprimat temerea că declinul sistemelor mediatice naţionale ar putea conduce la un declin
în ceea ce priveşte integrarea naţională şi chiar socială.
Contraargumenrul a fost acela că noile tehnologii interactive au efectul contrar, de
demasificare şi integrare.
Perspectiva adoptată depinde de sistemul de valori şi de situaţia concret analizată.

11
Concluzii:

Mass-media este un factor al educaţiei, care lasă urme adânci în memoria

individului. Ea poate să mărească sau să micşoreze experienţele unei persoane. într-o
societate informatizată, educaţia nu trebuie să rămână în urmă. Mass- media este prezentă
în cadrul societăţii prin ziare, reviste, radio, televiziune, internet.
Chiar dacă informaţia parvine prin aceste canale, oricum acestă informaţie trebuie
filtrată, deoarece nu este întotdeauna veridică. Atenţia cuvenită va ajuta să delimităm
binele de rău, originalul de neoriginal

12
Referinte bibliografice:

CĂRŢI

1. Carey, J :The communication revolution and the professional communicator,

1969
2. Cathala, Henry-Pierre: Epoca dezinformării, Bucuresti, Editura Antet, 2000
3. Diaconu, M. : Sociologia educaţiei , cap. 9
4. Domenach, Jean – Marie: Propaganda politică, Iaşi, Institutul European, 2004
5. Gerbner, G. : Mass media and human communication theory, 1972
6. Hendea, Catalin: Propaganda fără frontiere, Bucuresti, Editura Nemira, 2002
7. Rogers, E.M.; Dearing, J.W. : Agenda setting research

Site-uri Internet
o www.educativ.info

13