EXPERTIZARE SI REABILITAREA STRUCTURILOR

DIN ZIDARIE DE CARAMIDA

Prin reabilitarea unei constructii se intelege readucerea acesteia la anumiti parametri

functionali sau de rezistenta si stabilitate-reglementati prin norme-care au fost compromisi
din diferite cauze: vechimea constructiei, avarierea ei, defectiuni de executie, neglijenta in
exploatare si lipsa intretinerii etc.sau sunt supusi de schimbarea destinatiei cladirii si
ameliorarea confortului interior.
Pentru reabilitarea unei constructii este necesar sa se cunoasca bine cauzele reale
care au dus la iesirea ei din cadrul parametrilor de exploatare normala, alcatuirea structurii
de rezistenta, natura si caracteristicile materialelor de constructie utilizate, precum si
tehnologia folosita la realizarea ei.
Pentru a se realiza reabilitarea unei constructii in bune conditii, este necesar ca atat
in faza de expertiza si proiectare a acestor lucrari, cat mai ales in executie, sa se utilizeze
numai personal tehnic specializat si cu experienta in domeniu, care sa aplice la fiecare caz
in parte procedeele adecvate.
Alegerea sistemului de consolidare constituie, in multe cazuri, o problema foarte
delicata, ce trebuie neaparat lasata in grija unui specialist. Avariile specifice structurilor de
zidarie sunt, indeobste, fisurile dupa una sau ambele directii ale diagonalelor, fisurile
orizontale in zona mediana sau pe inaltime, dislocarea unor parti din zidarie etc.
Lucrarile de consolidare a zidariilor se executa pe baza unui proiect de consolidare,
elaborat in urma concluziilor de interventie rezultate din expertiza tehnica.
Consolidarile vor tine cont de:
 avariile suferite de toate elementele cladirii;
 rezultatele incercarilor asupra materialelor folosite, atunci cand nu exista suficente
informatii sau nu sunt certe;
 rezultatele verificarii prin calcul a ansamblului structurii;
 incarcarile suplimentare datorate lucrarilor de consolidare.
Proiectul de consolidare trebuie sa fie obligatoriu verificat/avizat de expertul atestat
care a intocmit expertiza tehnica.
Consolidarea zidariei, din punct de vedere constructiv, se poate realiza in
urmatoarele modalitati:
 consolidarea prin substituire;
 consolidare pasiva;
 consolidare activa;
 re-construire.
In cazul consolidarii prin substituire se vor inlocui zonele avariate cu materiale sau
elemente cu performante ridicate. Adica in locul zidariei vechi, zdrobite sau fisurate, se va
realiza o zidarie noua cu mortar de mare rezistanta, sau “strepi” de beton pe traseul fisurii.
Deasemenea se pot introduce elemente de beton armat care maresc local rezistenta sau
intaresc legatura cu peretii adiacenti.
Consolidarea pasiva are ca scop, marirea carcateristicilor materiale in zona
delimitata de avarii. Se va utiliza:
 consolidarea prin injectare de mortar de beton;
 consolidarea prin realizarea unei retele de perforatii armate si injectate cu beton;
 injectare cu rasini expodice;
 intarirea locala a zidariei cu elemente de beton armat sau otel;
 descarcarea unor elemente de zidarie prin suspendare pe structura independenta.
In schimb consolidarea activa are ca scop introducerea unor elemente active care
sa se opuna cauzei care a produs avaria zidariei. Se vor utiliza urmatoarele sisteme:
 introducerea unor grinzi-tiranti din otel in campul elementelor de zidarie (lateral);
 introducerea unor tiranti de otel la baza elementelor care genereaza impingeri in
structura;

1
 dispunerea de bare de otel in scopul precomprimarii elementelor incovoiate sau
comprimate excentric;
 confinarea elementelor supuse la sarcini verticale (stalpi), cu piese metalice de
contur.
Reconstruirea elementelor avariate presupune demolarea acestora si refacerea lor in
solutie initiala sau in varianta imbunatatita (materiale, schema statica, etc.).
In toate variantele acceptate de proiectant este necesara asigurarea:
 unei suficente legaturi intre elementele noi introduse in structura;
 transmiterii sarcinilor gravitationale si orizontale la intregul element nou realizat cu
dirijarea incarcarilor pana la terenul de fundare;
 minimalizarea dezavantajelor unor solutii prin masuri tehnice si tehnologice adecvate;
 unor rigiditati uniforme pe nivel, fara salturi bruste si fara a avea diferente semnificative
intre elementele structurale.
CONSOLIDAREA STALPILOR DE ZIDARIE 

Cresterea capacitatii de rezistenta a elementului de tip stalp se poate realiza astfel:

• aplicarea unor armaturi transversale intr-un strat de mortar (camasuire armatura);
• realizarea unui strat de zidarie de caramida pe cant, armata cu etrieri in rosturi orizontale;
• executarea unei camasuieli din beton armat;
• consolidarea cu juguri sau profile metalice dispuse pe contur sau la interiorul elementelor
de zidarie, combinat cu tiranti dispusi in perforatii in zidarie.

CONSOLIDAREA PERETILOR PORTANTI

Pentru zidariile portante avariile carcateristice sunt: fisuri dupa directia uneia sau
ambelor diagonale, fisuri orizontale in zona mediana pe inaltimea peretelui, dislocarea si
sfaramarea partiala a zidariei, aparitia fisurilor la intersectii, ramificatii si colturi, care
afecteaza conlucrarea peretilor, striviri locale la nivelul reazemelor altor elemente, forfecarea
stalpilor de zidarie si a plinurilor dintre golurile de ferestre. Peretii de zidarie pot prezenta
concomitent mai multe avarii de tipul celor mentionate. Aceste avarii se pot repara-
consolida cu unul din urmatoarele procedee :
-consolidarea zidariilor care prezinta fisuri importante izolate care nu formeaza o retea
generala, se poate face prin:
-camasuirea intregului perete;
-tiranti metalici;
   - consolidari locale cu plase sudate aplicate in dreptul fisurii;
    - injectarea cu mortar fluid de ciment;
   -“cusaturi” cu strepi de beton;
  - prinderea cu scoabe, etc.
Exista zidarii la care nu se pot aplica procedeele de mai sus, astfel consolidarea se
face prin indepartarea trepatata, incepand de jos, a caramizilor degradate din dreptul fisurilor
si rezidirea zonei respective. Se va acorda o atentie deosebita asigurarii legaturilor dintre
zidaria existenta si cea noua prin udarea caramizilor, umplerea completa a rosturilor cu
mortar, etc. Consolidarea zidariei fisurate, cu dislocari ale caramizilor numai la nivelul fisurii,
se face cu 3-4 strepi de beton.
Incepand de jos se indeparteaza pe inaltimea a 3-4 asize caramizile degradate din
dreptul fisurii si se inlocuiesc cu beton de clasa C8/10. Intervalele dintre strepi se zidesc din
nou cu caramida, urmarindu-se realizarea unei legaturi cat mai bune cu strepii si cu
portiunile nedegradate ale zidariei.
 consolidare prin injectarea in zidarie a unui mortar fluid, a unei paste de ciment
sau rasina epoxidica a peretilor cu fisuri izolate si peretilor ce prezinta o retea
densa de fisuri
Metoda de lucru este: curatarea fisurilor de praf cu jet de aer comprimat, apoi
se spala cu apa, dupa care pe zidaria degradata, pe ambele fete, se aplica un strat

2
 de mortar de ciment de 3-4 cm groasime. Concomitent cu tencuiala, in fisuri, se
introduc pe o adancime de cca. 5 cm stuturile prin care urmeaza sa se faca
injectarea. Stuturile se pun la o distanta de 1-1,5 m una de alta in lungimea fisurii si
se fixeaza cu mortar. Presiunea de injectare trebuie sa nu depasasca 3 atm.
Injectarea se va face initial prin teava situata la baza fisurii. Cand mortarul incepe sa
iasa afara prin teava urmatoare, primul stut se astupa  cu un dop si se va continua
injectarea prin stutul urmator. Se va repeta operatia pana se va ajunge la ultimul stut.

 consolidarea la colturi si intersectii intre pereti

Se va realiza cu plase sudate ancorate intre ele cu bare de otel-beton introduse in
rosturi orizontale prin gauri perforate in 3 sectiuni pe inaltimea zidariei. O alta solutie practica
o constituie “teserea” cu armaturi introduse in perforatii care ulterior vin injectate cu pasta de
ciment sub presiune.

 repararea fisurilor izolate

Se face cu doua plase sudate cu ochiuri de 10 cm, aplicate in lungul fisurii si legate
intre ele cu agrafe.

 camasuirea cu plase a zidariei

Se realizeaza prin aplicarea pe cele doua fete ale acesteia  a doua plase sudate din
STM ф 3-5 mm cu ochiuri de 10-20 cm. Plasele se leaga intre ele cu agrafe din otel-beton ф
6 mm prevazute cu ciocuri care se introduc prin gauri executate in acest scop in zidarie, in
interval de 50-60 cm pe ambele directii. Gaurile se vor executa cu bormasina si vor avea
diametrul de 25-30 mm pentru a fi umplute cu mortar. Camasuirea se face cu mortar M50-
M100, cu pompa de mortar, (sau cu mistria) cu care se vor umple atat crapaturile din zidarie,
cat si golurile prin care s-au introdus agrafele. Operatia de camasuire va fi precedata de
indepartarea caramizilor sfaramate, a tencuielii si curatirea rosturilor, dupa care zidaria va fi
periata si spalata.
 camasuirea cu diafragme de beton armat
Clasa betonului folosit este minim C 12/15 si grosimea camasuielii este de 6…20 cm.
Camasuirea poate fi asociata cu armarea zidariei prin realizarea de perforatii armate si
injectate cu beton, armaturile din perforatii avand si rolul de a lega straturile de beton
respectiv zidarie pentru a conlucra.
 consolidarea portiunilor de zidarii dislocate
Se vor consolida cu tiranti metalici sub nivelul planseelor curente sau imediat
deasupra planseului de peste ultimul nivel. Tirantii se vor ancora de ziduri portante
exterioare nedegradate cu profile laminate, platbande asezate pe cant, etc.,astfel ca sa fie
asigurata repartizarea uniforma a eforturilor.
 consolidarea pasiva
Aceasta metoda se realizeaza prin introducerea stalpilor de beton armat legati de
zidaria existenta cu perforatii armate. Stalpii se pot dispune pe o latura sau doua laturi ale
peretilor, perforatiile de ф 35 fiind armate cu bare ф 16, umplute cu mortar minim M 50.

Consolidarea zidariilor neportante

• consolidarea peretilor de umplutura exteriori si interiori
Este vorba de peretii cu o grosime egala sau mai mare de 12,5 cm. Se va tine seama
de acesti pereti mai ales atunci cand au fost bine impanati. In consecinta, repararea lor prin
inlocuirea portiunilor degradate se va face treptat, trecand de la un perete la altul, evitandu-
se demolarea lor concomitenta la un acelasi nivel.
• repararea peretilor neportanti
Se realizeaza prin inlaturarea caramizilor, blocurilor, placilor degradate, precum si a
portiunilor de zidarie dislocata, impanarea lor la partea superioara cu pene metalice si
ancorarea de structura.

3
 INTERVENTII SI REPARATII ASUPRA ELEMENTELOR DE LEMN

Pentru efectuarea interventiilor asupra unei constructii de lemn trebuie urmarite:

cauzele care au provocat umezirea si putrezirea; eventualele atacuri ale insectelor; evolutia
rezistentei elementelor.
Reparatiile si consolidarile structurale sunt diverse si trebuie analizate de la caz la
caz deoarece nu exista doua situatii similare. Trebuie avut in vedere:
-          diminuarile sectiunilor datorita diferitelor cauze ( putrezire, insecte, foc sau distrugeri
datorita solicitarilor, fisuri, rupturi, etc. ) care necesita inlocuiri sau consolidari;
-          distrugerea partiala a imbinarilor care creeaza deformatii si jocuri cu influente
negative asupra ansamblului structural;
-          deformatii excesive.
O importanta deosebita in adoptarea diferitelor solutii revine scopului care se
urmareste si anume:
-          mentinerea aceleiasi functii structurale ca si cea initiala prin inlocuirea unor parti sau
dupa o conslidare;
-          realizarea unei functii structurale imbunatatita prin folosirea unor elemente
suplimentare de consolidare;
-          mentinerea in exploatare din conditii estetice, arhitecturale si istorice iar functiile
structurale vor fi preluate de alte elemente portante ( elemente din lemn, beton sau metal ).
Consolidarea materialului
Tratamentele constau in injectarea in lemn de rasini destinate de a optura golurie,
gaurile sau fisurile si permit refacerea caracteristicilor mecanice ale lemnului. Aceasta
solutie se poate combina si cu alte masuri de consolidare ca:  bare de otel, poliesteri armati
cu fibre de sticla, etc.
Consolidarea elementelor intinse
Se face in functie de marimea solicitarilor si de posibilitatea de descarcare a
elementului pe timpul executiei consolidari. In cazul in care nu exista posibilitatea de
descarcare a elementului consolidarea se executa cu ajutorul unor elemente metalice
prevazute cu posibilitati de tensionare initiala, iar in cazul in care exista posibilitatea de
descarcare consolidarea se face cu eclise si fururi din lemn solidarizate cu tije.
Consolidarea elementelor comprimate
Un fenomen periculos este deformarea elementelor comprimate  deoarece
solicitarea devine o compresiune cu incovoiere iar eforturile suplimentare aparute si
neconsiderate initial pot duce in timp la compromiterea totala a elementului. Elementele
trebuie sa fie descarcate iar pentru aducerea la pozitia initiala se pot folosi urmatoarele
metode:
-          consolidarea cu eclise rigide din lemn sau metal, la elemente cu sectiuni simple sau
cu eclise si fururi, la elemente cu sectiune compusa si strangerea cu buloane pentru
aducerea la pozitia initiala;
-          consolidarea cu sisteme speciale, la talpile superioare a grinzilor cu zabrele, care
folosesc elemente de rigidizare cu rezemare pe montanti si diagonale;
-          folosirea unor cricuri cu dispozitive speciale de indreptare.
Consolidarea grinzilor de lemn
Cele mai intalnite degradari la grinzi sunt:
-          putrezirea capetelor, provocata in special de absortia apei in elementele de reazem
sau de umiditatea provocata de la apa meteorica;
-          aparitia unor fisuri si crapaturi in campul grinzilor;
-          sub incarcari de lunga durata sau excesive se produc deformatii  foarte mari.
Capetele grinzilor se pot consolida prin indepartarea capetelor grinzilor degradate si
inlocuirea lor cu altele noi sau tratarea cu rasni epoxidice cu indepartarea sau
neindepartarea capetelor grinzilor.

4
Bibliografie: http://cum-construiesc.ro/index.php?s=zidarie,lemn