“ Eu nu strivesc corola de minuni a lumi “ face parte din serai artelor
poetice moderne din perioada interbelica alaturi de “ Plumb “ a lui Bacovia “ Testament “ a lui Tudor Arghezi si “ Joc Secund “ de Ion Barbu . Este o arta poetica deaorece autorul isi exprima crezul liric si viziunea asupra lumii , vorbind despre poezie si despre rolul poetului . Lucian blaga are in vedere si relatiile poet-lume si poet- creatie . Lucian Blaga este un expresionist prin importanta acordata eului liric in relatia sa cu universul . Atitudinea poetului fata de cunoasterea paradesiaca ( rationala ) misterul fiind redus cu ajutorul logicii , si cunoasterea luciferica (intuitiva, poetica ) misterul fiind sporit cu ajutorul imaginatiei poetice si al trairi anterioare . Rolul poetului nu este de a descifra tainele lumii ci de a le dezvolta prin trairea interioara iar rolul poeziei este acela prin care creatorul poate patrunde in tainele universului prin imaginatie . Tema poeziei lui Lucian Blaga este cunoasterea lumii prin Iubire ( o comunicare afectiva totala ). Fiind o poezie de tip confesiune , lirismul subiectiv se realizeaza prin pronume personal la persoana 1 , adj. posesiv la persoana 1 , verb la persoana 1 . Titlul este o metafora revelatorie care semnifica idea cunoasterii luciferice . Pronumele personal “eu” este asezat orgolios in fruntea primului vers din prima strofa , poetul aratand apartenenta la sa expresionism . Verbul la forma negativa “eu nu strivesc “ exprima refuzul cunoasterii de tip rational ci alegerea cunoasteri luciferice . Metafora “corola de minuni a lumii “ este o imaginatie a perfectului absolutului . Titlu este reluat la inceptul poeziei in primul vers .Metaforele enumerate in titlu surprinde temele mari ale creatiei poetice imaginate ca petalele unei corole uriase care adaposteste misterele lumii . Structura – poezia are 3 secvente marcate de obiceiuri prin scrierea cu majuscula . Prima secventa exprimata cu ajutorul verbelor negatve : “ nu strivesc “ ,” nu ucid “ refuzul cunoasteri logice rationale . Verbele se asociaza metaforei “ calea mea “ ( destinul poeziei asumat ) . A 2 secventa este mai ampla si se construieste pe baza unor opozitii : “ eu vs. altii “ , “ lumina mea vs. lumina altora “ metafora lumini sugereaza cunoasterea . Poetul prefera cunoasterea intuitiva “ lumina mea “ in defavoarea cunoasteri paradesiatice “ lumina altora “ . Conjunctia adversativa “ dar “ reluarea pronumelui personal “ eu “ si verbul la persoana 1 “ sporesc “ clar atitudinea poetica fata de misterele lumii . Urmeaza o comparatie ampla facuta in modul lui de cunoastere si lumina misterioasa oferita de luna . Finalul poeziei constituie o a 3 secventa cu rol concluziv desi exprimata prin raport de cauzalitatea “ caci “ . Cunoasterea poetica este deci un act de contemplatie “ tot … se schimba … ochi mei “ si de iubire “ caci eu iubesc “ . Elementele care se repeta in text sunt misterul si motivul lumini care se opun intunericului . In poezia lui L. Blaga , apare comparatia ampla a elementului abstract de ordin spiritual cu un aspect al luminii materiale , termen concret . Comparatia este sugestiva deoarece luna prin opozitie la soare , ofera olumina misterioasa , vaga , nelamurita . O alta particualritate este prezenta metaforei revelatorii care cauta sa releveze un mister ( metafora initiala “ corola de minuni a lumii “). Poezia este alcatuita din 20 de versuri libere ( cu metrica variabila , cu masura inegala ) muzicalitatea versurilor sugerand dezvoltarea misterului .