«Am acceptat bombardarea Bucureştiului» | Historia Page 1 of 4

«Am acceptat bombardarea Bucureştiului»

Interviu - Constantin Vişoianu Video HISTORIA

Vartan Arachelian 6724 vizualizări

Atentatele din Cernobîl- istoria Bătălia

11... unui... tancurilor

Spune-ţi părerea
Sunteţi de acord cu afirmaţia potrivit căreia din
cauza ortodoxismului nostru suntem mai puţin
Foto: Fototeca online a comunismului românesc. 30 august 1944 - Intrarea Armatei Roşii în Bucureşti dezvoltaţi economic?

Într-un interviu realizat în august 1990 şi publicat acum în „Historia”, Da. Religia îţi impune un set de valori şi un
Constantin Vişoianu povesteşte detalii din culisele negocierilor de pace, din ZOOM mod de viaţă şi el ne face să fim aşa
aprilie 1944, de la Cairo şi, apoi, din culisele tratativelor de armistiţiu de la Nu. Religia nu are nicio legătură cu lenea
Moscova. CONSTANTIN balcanică
VIŞOIANU
August 1990... Graţie bunăvoinţei lui Mihai Cârciog, preşedintele Fundaţiei Expres, Este o realitate constatată că cei mai bogaţi
am posibilitatea să trec „Lacul” şi să văd America! Astfel, am putut să mă bucur de dintre creştini sunt protestanţi, iar cei mai săraci
invitaţia de a merge la Washington, la Romfest, prima ediţie când se întâlneau ortodocşi. Deci se poate ...
românii din exil cu cei din ţară. TVR Liberă, prin Em. Valeriu, mi-a refuzat echipa de Nu ştiu
filmare, aşa că am redevenit ziarist de gazetă. Invitatul special la această reuniune
nu avea să fie altul decât Constantin Vişoianu. Printre altele, Constantin Vişoianu Votează
mersese la Cairo, în aprilie 1944, pentru a negocia, în numele Opoziţiei, pacea cu
puterile occidentale şi făcuse parte din delegaţia României la Tratativele de Armistiţiu
de la Moscova. Avea atunci mai mult decât veacul. M-a prezentat domniei-sale Ion Constantin Vişoianu s
-a născut în comuna Cărţile Editurii Historia
Raţiu şi m-am grăbit să obţin privilegiul de a-l vizita a doua zi. Întâlnirea noastră cu
Istoria avea să aibă loc chiar în după-amiaza zilei de 23 august. Acum douăzeci de Urlaţi din judeţul
ani. M-am grăbit atunci să trimit corespondenţa săptămânalului independent „Expres- Prahova, în februarie
Magazin”. Iar mai târziu, când relaţiile mele cu TVRL se mai ajustaseră, să dau pe 1897. Provenea dintr-
post înregistrarea făcută în condiţii, e adevărat, neprofesionale. Cum emisiunea a o familie de învăţători.
dispărut, ca multe altele, din arhiva TVR, pun la dispoziţia revistei „Historia” Studiile pe care le-a
transcrierea unei părţi din confesiunea lui Constantin Vişoianu, convins că reprezintă urmat în ţară, dar şi în
un document istoric valoros. străinătate, ar putea
să surprindă pe cei
Cum am trecut Dunărea în drum spre Cairo care nu ştiu câţi copii
din familii modeste,
„Conspiraţioniştii” din martie 1944 credeau că România avea să iasă din război dar dotaţi intelectual,
printr-o situaţie simetrică, în oglindă, cu modul în care Regele Ferdinand primise la au beneficiat de
Bicaz vestea că începuse numărătoarea de sfârşit a Marelui Război. În noiembrie sistemul de burse
1918, Grigore Gafencu, viitorul mare diplomat, pilotând un avion decolat de la existent în Regatul
Salonic, după ce trecu peste frontul german stabilit în sudul Moldovei, avea să României. Atât pentru
Abonează-te la Historia
aterizeze, în condiţii tainice, aproape de Iaşi. Aşa a primit Regele imbold să rupă şcolile din ţară, cât şi
armistiţiul la care fusesem constrânşi şi să pornim împotriva duşmanului o dată cu pentru cele europene.
mult aşteptata ofensivă franceză din sudul Dunării. Acum, în primăvara anului 1944, După ce a studiat la
lotca pescărească, ce trecea clandestin, într-o noapte fără lună, în sudul Dunării, va Facultatea de Litere şi
avea acelaşi epilog, va da românilor vestea cea bună? În misiune nu mai era Filozofie din
Gafencu, ci Constantin Vişoianu. Însoţit de un curier diplomatic. Şi tot ca atunci Bucureşti, şi-a luat
teama era de nemţi… doctoratul în drept la
Paris. A profesat
C.Vişoianu: Noi am făcut pregătirile actului de la 23 august în afara mareşalului avocatura, după care
Antonescu. Deşi unele dintre demersurile noastre erau cunoscute, din când în când, a fost remarcat de
de către Antonescu, noi nu colaboram cu el. Antonescu a aflat despre plecarea mea către Nicolae
la Cairo. Eu trebuia să plec împreună cu Ştirbei, însă Antonescu s-a opus, deoarece Titulescu şi promovat
eu fusesem un colaborator apropiat al lui Titulescu şi lui i se părea că politica consilier tehnic la Liga
acestuia a fost favorabilă Rusiei, căci se ştia că Titulescu întotdeauna dorise să Naţiunilor, expert la
avem pace în jurul nostru şi atunci a trebuit să plec mai târziu şi oarecum clandestin. Departamentul pentru
Pogoneanu şi alţii au pregătit un automobil cu însemne diplomatice şi am plecat Limbi şi Naţionalităţi
noaptea spre Dunăre. de la Geneva. În
perioada 1931-1933,

Da, a fost un drum plin de senzaţional. Nu numai trecerea nocturnă cu barca, dar şi
Constantin Vişoianu a Acum la chioşcuri
făcut parte din
mai departe. Dincolo ne aştepta Naum Ionescu cu un automobil şi ne-a dus la Sofia. delegaţia permanentă

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/am-acceptat-bombardarea-bucure... 03.05.2011
«Am acceptat bombardarea Bucureştiului» | Historia Page 2 of 4

Eu plecasem cu un funcţionar din Ministerul de Externe, Ciurea, cu ajutorul lui urma a României la HISTORIA, Nr. 112, Aprilie
să trimit la fiecare două săptămâni de la Cairo la Ankara corespondenţa. Conferinţa de 2011 -
dezarmare a Ligii 14 Aprilie 2011
De acolo pe calea ferată am ajuns la graniţa bulgaro-turcă. Cum uzanţa era ca Naţiunilor, îndeplinind
întotdeauna să fie doi curieri diplomatici – unul reprezentând pe Cristescu, şeful apoi funcţiile de trimis Numărul din Aprilie al revistei
Siguranţei Statului – am fost trecut şi eu pe paşaport tot curier, deşi fusesem ministru extraordinar şi „Historia” vă propune o
la Haga. Înainte de a pleca, am primit o telegramă ca să vin pe numele meu, de ministru plenipotenţiar analiză complexă cu privire
Vişoianu. M-am gândit că e imprudent să fac asta, pentru că autorităţile germane, al României la Haga la un aspect pe care cei mai
care asigurau paza din partea bulgărească, şi-ar fi dat seama că eu reprezint (1933-1935) şi la mulţi dintre noi îl considerăm
Opoziţia şi aş fi căzut pe mâna nemţilor. Varşovia (1935- definitoriu pentru români: Ortodoxia. Dincolo de
1936). Vişoianu şi-a clişeele vehiculate cu ocazia diverselor sărbători
În aşteptarea vizei am stat la graniţa bulgaro-turcă două ore, timp în care neliniştea dovedit talentul şi ca religioase, stau lucruri la care cei mai mulţi
noastră creştea. În sfârşit, a venit un ofiţer german care ne-a dat paşaportul pe care publicist, fiind un fin dintre aceia care se declară creştin ortodoşi nu
era viza şi ne-a urat drum bun. Abia mai târziu am aflat de ce am aşteptat atât de analist de politică pot da un răspuns concret. Neagu Djuvara,
mult şi de ce n-am fost reţinut. Englezii ne-au spus că linia telefonică cu Bucureştiul externă. Comentariile Răzvan Theodorescu, Radu Preda, Daniel
era întreruptă şi paznicii germani ai frontierei bulgare n-au avut răbdare să aştepte sale au apărut în Barbu, Dan Dungaciu şi-au asumat misiunea de
peste două ore. „Viaţa Românească”, a ne fi ghizi în această lume.
„Prezentul”,
Când am ajuns la Constantinopol, unde m-au primit englezii, am vrut să aflu de la ei Vedeţi mai multe detalii
„Jurnalul”, „Jurnalul
care a fost pricina pentru care au ţinut să călătoresc cu numele meu – fapt periculos
de dimineaţă”. În anii
– şi ce credeţi că am aflat? Ei trimiseseră o telegramă ca să nu viu cu paşaportul pe
războiului avea să
numele meu. A fost o eroare de decodare a telegramei…
revină în baroul Intră în cont
Am acceptat până la urmă ca aviaţia aliată să bombardeze Bucureştiul bucureştean, iar în
aprilie 1944 a fost NUME CONT:
Actele pe care le-am dus cu mine erau cunoscute de Rege; militarii au lucrat însărcinat de Opoziţia
planurile pe care le-am luat cu mine după ce ei au fost încredinţaţi că suveranul democrată, aflată în PAROLA:
aprobase aceste demersuri. Prin alte mijloace, prin intermediul misiunii sovietice din conivenţă cu Regele,
Suedia, prin doamna Kolontay, Antonescu aflase şi el de aceste tratative. să poarte tratative la Login
Cairo pentru ieşirea
Deşi era informat prin ministrul nostru din Suedia, Antonescu nu vroia să facă un României din război. » Creaţi-vă
armistiţiu. » Mi-am uitat parola
După 23 august 1944 cont
La Cairo noi am vorbit despre pregătirile noastre militare pe care le preconizam va merge la Moscova
(pentru ieşirea din război – n.r.) şi aşteptam să ne vină răspunsul. Anglo-americanii pentru semnarea
ni l-au dat după două zile de la conferinţa pe care o avusesem cu ei şi ne-au spus să armistiţiului. Din ISTORIA scrisă de noi!
aşteptăm răspunsul sovietic, dar răspunsul sovietic nu venea. A trecut o săptămână, păcate, misiunea
au trecut două, cinci, eu îl vedeam din când în când pe Novikov cu care vorbeam delegaţiei a fost una
despre orice, dar nu primeam răspunsul. imposibilă: armistiţiul
consfinţea starea de
După un timp, când situaţia noastră militară s-a înrăutăţit am avut impresia că Rusia vasalitate a României.
pregăteşte intrarea în România fără armistiţiu. Atunci am fost să-l întâlnesc pentru a După reîntoarcerea
zecea oară pe ambasadorul britanic împreună cu care m-am dus la reprezentantul delegaţiei a îndeplinit
sovietic. Lordul Moin l-a întrebat dacă a primit vreun răspuns de la Moscova. Nu funcţia de ministru de
primise. „Nu poţi da încă o telegramă?”, l-a întrebat englezul. Novikov s-a uitat la noi Externe în guvernul
şi a spus: „Dumneavoastră credeţi că un ambasador sovietic poate să dea o Constantin Sănătescu
asemenea telegramă guvernului sovietic?”. (4 noiembrie-6
decembrie 1944) şi
După lungi tratative, mareşalul Wilson, care comanda trupele aliaţilor din zona
apoi în guvernul
Mediteranei a acceptat cererile noastre urmând ca pe 26 august să trimită unităţi de
Nicolae Rădescu,
aviaţie ca să bombardeze obiectivele militare din preajma Capitalei. După cum se
până la 28 februarie
ştie ziua de 26 august era ziua hărăzită iniţial pentru declanşarea evenimentelor. Noi
1945, când generalul
comunicasem la Bucureşti că suntem de părere ca să dăm lovitura fără răspunsul
sovietic, deoarece eram convinşi că Rusia sovietică vrea să intre în România fără
a fost obligat de către Autori Historia
sovietici să
armistiţiu, tocmai pentru a dispune de soarta ţării noastre sută la sută. Bucureştiul a
demisioneze. După
acceptat punctul nostru de vedere însă evenimentele s-au precipitat prin arestarea
impunerea guvernului
mareşalului Antonescu în ziua de 23 august.
Groza, în care a
A urmat o noapte în care cu bietul Ştirbei ne-am frământat teribil ca să facem ceva refuzat să intre,
pentru a opri o tragedie prin bombardamentul pe care aviaţia aliaţilor ar fi urmat s-o Constantin Vişoianu a
facă la data convenită cu noi. Până la urmă hotărârea noastră a fost de a lăsa ca părăsit clandestin
acţiunea militară a aviaţiei anglo-americane să aibă loc ca ea să distrugă punctele de ţara, fiind condamnat
rezistenţă germane, chiar cu riscul pierderilor în rândul armatei noastre (cam cinică în contumacie la 15
socoteala cu „pierderile colaterale”, nu? – n.r.). Decizia noastră s-a dovedit, din ani de muncă silnică.
fericire, inspirată, căci bombardamentul s-a dovedit salvator; armatele române El a făcut parte din
reuşiseră să se desprindă de trupele germane... prima generaţie a Ion Cristoiu Calin Hentea
exilului politic. În 1950
Pentru cine bat clopotele la Moscova a fost numit de
Regele Mihai în
Fiind la Cairo am primit dispoziţia ca împreună cu Ştirbei să ne ducem la Moscova. Comitetul Naţional Revista Presei de Istorie
Acolo a venit şi o delegaţie a noului guvern constituit în frunte cu generalul Român, iar apoi, după
Sănătescu. Din această delegaţie făcea parte Pătrăşcanu, care era ministru de moartea generalului
Justiţie, Hristu Ionel, care era expert în chestiile economice, un general, nu mai ştiu Rădescu, a îndeplinit
cum îl cheamă, care s-a alăturat apoi comuniştilor. timp de douăzeci de
ani funcţia de
La Moscova ni s-a spus că trebuie să semnăm armistiţiul pe care îl negociasem la preşedinte al
Cairo. Aici, la Moscova, am tot aşteptat vreo două-trei săptămâni până când am fost, Comitetului Naţional
într-o seară, convocaţi la Kremlin de către Molotov, care era ministrul de Externe. Român. În 1975,
guvernul american,
Nu era seară, era miezul nopţii. Începuse să se tragă clopotele şi Molotov ne-a spus
sub presiunile
motivul pentru care bat ele: „Am ocupat Bucureştiul”. Atunci am înţeles de ce
Moscovei, dar şi
fuseserăm puşi să aşteptăm atâta timp. Şedinţa Comisiei de armistiţiu era prezidată
iluzionat de politica
de către Molotov, care avea alături pe Vîşinski şi alţi sovietici. Mai erau prezenţi
sovietică a
Harimann, reprezentantul Americii, şi ambasadorul britanic.
coexistenţei paşnice,
Tratativele au început printr-o declaraţie care era o expunere a punctului de vedere a „recomandat”
românesc şi a fost făcută de către Pătrăşcanu, de mine şi de Hristu. Declaraţia a fost lichidarea acestui
citită de Pătrăşcanu, care, vreau să vă spun, n-a schimbat niciun cuvânt. S-a purtat Comitet. A încetat din
foarte frumos, a fost un bun român. După aceea au început discuţiile pe articole; viaţă în ianuarie 1994.
toate declaraţiile de natură politică le făceam eu, cele de natură economică le făcea A fost un excelent
Hristu, un bun prieten de-al meu cu care am copilărit chiar. diplomat şi un bun
român.
Molotov ne lăsa să vorbim şi doar intervenea din când în când zicându-ne să trecem
la articolul următor. Şi aşa treceam de la un articol la altul; ei luau notă de
observaţiile noastre şi a doua zi veneau cu anexa la articolele la care noi făcusem observaţii serioase. Anexele,
să nu credeţi că făceau concesii românilor, ci dimpotrivă, interpretau în modul cel mai rău pentru noi dispoziţiile
din armistiţiu. În această situaţie, am hotărât împreună cu Hristu să nu mai facem observaţii şi aşa am trecut de
la un articol la altul. Abia la sfârşit am cerut să se adauge patru articole, între care cel mai important pentru mine
era ca la sfârşitul ostilităţilor militare trupele aliaţilor vor părăsi teritoriul României.

Molotov a obiectat că nu e nevoie, căci e de la sine de înţeles că la sfârşitul operaţiunilor militare ei se vor
retrage, la care eu am insistat spunând că tocmai de aceea trebuie să specificăm căci noi nu cerem altceva.
Molotov se întrecea să mă asigure că nu e nevoie, dar eu eram tânăr pe vremea aceea, tot insistam şi i-am spus
cuvintele lui Talleyrand: „Merge fără să spui, dar mai bine e s-o spui.” Molotov mi-a mulţumit că i-am amintit de
Talleyrand, dar nu e nevoie. Insistenţele mele au fost întrerupte de Harimann, care a spus că-l roagă pe domnul

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/am-acceptat-bombardarea-bucure... 03.05.2011
«Am acceptat bombardarea Bucureştiului» | Historia Page 3 of 4

Vişoianu să nu mai insiste, căci punctul de vedere al domnului Molotov este împărtăşit şi de americani.
RSS | Politica de confidentialitate Forum |
Unde roşeşte obrazul lui Vîşinski Contact | Termeni si conditii | Redactia |
Publicitate
După Revoluţie au fost publicate prevederile despăgubirilor de război impuse României. În câţiva ani Ţara avea
să fie pustiită în aşa hal încât Stalin, nemaiavând ce mai lua, ne-a mai pricopsit cu încă o mostră de cinism…
tovărăşesc: URSS, în mărinimia sa, ne-a redus, chipurile, la jumătate plata datoriilor de război!

C.Vişoianu: Eu eram încă în guvern (e vorba, desigur, de lunile ianuarie-februarie, puţin înainte de impunerea
de către Vîşinski a guvernului Groza – n.r.) şi însărcinat cu executarea armistiţiului când, într-o zi, îmi
telefonează ministrul Economiei să-mi spună că un general sovietic a venit la el şi îi cere lucruri pe care nu i le
putem da, dar că acesta insistă. I-am cerut să-l trimită pe general la mine cu lista cu pretenţiile pe care le are.

Ce credeţi că ne cerea printre altele? 40.000 de bluze de mătase pentru femei, 40.000 de ouă de fazani (el
fusese la o vânătoare şi văzuse că avem fazani), 40.000 (sau 80.000, dar cifra de patruzeci de mii era cea
obişnuită) de perechi de pantofi de damă cu tocuri înalte. „Bine, bine, i-am spus eu, dar dumneavoastră hrăniţi
armata cu ouă de fazan?

Îmbrăcaţi femeile, care sunt, să zicem, în armată cu bluze de mătase şi le înălţaţi pe pantofi cu tocuri cui? I-am
spus clar că noi nu avem nimic din toate astea şi nu-i putem satisface dorinţele. Atuncea, zice, să-mi daţi bani.”
„Nu vă dăm niciun ban.”

După o săptămână a venit Vîşinski la Bucureşti şi atunci Groza, care era vicepreşedintele guvernului, a zis să
vorbim cu Vîşinski despre condiţiile armistiţiului; el (Groza – n.r.) admitea tot ce cereau ruşii. I-am spus domnului
Vîşinski să facă ordine în delegaţia sovietică pentru îndeplinirea condiţiilor de armistiţiu căci acolo e un haos, vin
fel şi fel de generali care cer fel şi fel de lucruri şi noi nu ştim dacă din proprie iniţiativă sau din partea delegaţiei
şi ca dovadă, i-am spus ce ceruse acel general. I-am dat lista. Vîşinski s-a uitat la ea şi a roşit, deşi, poate, în
viaţa lui nu roşise.

După câtăva vreme generalul a dispărut din ţară... Noi am trimis din ţară doi saci cu documente privitoare, mai
ales, la felul cum e aplicat armistiţiul, saci pe care-i făcusem împreună şi cu Niculescu-Buzeşti şi Rădulescu-
Pogoneanu, saci ce i-am încredinţat unui colonel american, dar când am venit în Occident, n-am reuşit să dăm
de urma lor...

Am fugit din ţară ascuns în coada avionului

Pentru a da satisfacţie platonică aliaţilor occidentali, Moscova a acceptat ca în guvernul Groza să joace rol de
figuranţi şi câte un ministru aparţinând partidelor tradiţionale. Vişoianu a refuzat.

C.Vişoianu: După un aşa refuz am devenit pentru ei (pentru ocupantul sovietic şi ciracii lui – n.r.) inamicul
numărul unu. Casa mea de pe Barbu Catargiu era păzită de ăştia, un taxi mă urmărea încontinuu. De ce n-am
vrut să rămân într-un guvern dominat de comunişti? Să contribui la prăpădirea ţării noastre?Atuncea Tătărescu a
devenit ministru de Externe, căci altfel ar fi fost la economia naţională. Şi, la sugestia lui Pătrăşcanu, m-am
hotărât să plec din ţară. Se aflau la Bucureşti doi ofiţeri americani, care erau prieteni cu noi, mai ales cu
Pogoneanu şi cu Camil, şi cu ajutorul lor am putut pleca cu un avion american, avion al generalului Skiler, care
comanda misiunea militară americană din România.

Am primit o uniformă de soldat şi împreună cu domnul Stănescu, care fusese interpret la englezi, la Bucureşti (el
a stat ascuns sub o bancă, iar eu în coada avionului, printre mecanismele alea) am plecat din ţară. Vreau să ştiţi
că sovieticii înainte de decolare au inspectat avionul, dar nu şi-au dat seama că ceva nu e în ordine.

Când am ajuns deasupra Ungariei am fost scos din ascunzătoare. Aşa am ajuns la Viena şi de la Viena am fost
transportaţi în Germania, într-un orăşel de lângă Frankfurt. După câţiva ani am înfiinţat Comitetul Naţional
Român pe care l-am condus timp de douăzeci de ani. Scopul lui era să reprezinte interesele României şi să
stăruie pe lângă aliaţii occidentali ca ei să încerce să uşureze situaţia din ţară şi să facă tot posibilul ca ţara să fie
eliberată.

Din nenorocire, n-am avut rezultate, deoarece politica lor era încă legată de ruşi, care dispuneau de România
cum voiau. Comitetul a funcţionat sub autoritatea Regelui. Noi am dorit să fie un guvern în exil însă americanii n-
au acceptat.

Am vorbit cu consulul american să-i dea viză de intrare în SUA lui Lucreţiu Pătrăşcanu

Pătrăşcanu era un comunist naţional, un intelectual. S-a făcut comunist pe vremea când era student în
Germania. Da, avea sentimente naţionale. În timpul pregătirii actului de la 23 august ne vedeam foarte des, după
aceea am fost cu el la Moscova. Eu îi spuneam Andrei, cum fusese numele lui ascuns.

După şedinţele noastre (din septembrie 1944, de la Moscova – n.r.), el se întâlnea cu comuniştii români de la
Moscova, Ana Pauker, Vasile Luca, care erau refugiaţi acolo. După întâlnirile cu ei era disperat. „Nu-mi
închipuiam aşa ceva. Că nu voi putea lucra vreodată cu ei.” Era complet dezamăgit de aceştia. De acolo a
început ruptura dintre el şi aripa moscovită a comuniştilor şi apoi dezacordul s-a agravat. Mă ţinea la curent cu
toate astea, îmi spunea tot.

Se lupta să-i convingă să lase România cât mai liberă, s-o lase să lucreze ca să facă faţă obligaţiilor ce
decurgeau din armistiţiu. Părerea lui era că Partidul Comunist trebuie să rămână în opoziţie – el ştia că erau o
mie de comunişti, nu mai mult – ca un partid tolerat, până când vor creşte numeric şi vor intra în alianţe politice
cu alte partide. A fost persecutat de toţi în frunte cu Ana Pauker. Vorbeam cu el deschis, despre toate.

El a primit ordin să-l atace pe Maniu, deşi în tot timpul războiului sovieticii spuneau la posturile lor de radio
românilor să-l asculte pe Maniu, să-l urmeze pe Maniu. Asta era vorba lor la ordinea zilei... Am ajuns după multă
vreme la Geneva, eram după o depresiune pe care o făcusem – fusesem convins că n-o să-mi mai văd niciodată
ţara. Acolo am întâlnit-o pe prietena lui Pătrăşcanu.

El venea de la o conferinţă a juriştilor de la Bruxelles. I-am transmis să nu se mai întoarcă în ţară pentru că este
condamnat. Eu am vorbit cu consulul american care mi-a spus că-i dă viză de intrare în America. Săracu’, totuşi
s-a întors. Mi-a spus că nu poate să trăiască în afara ţării. Am constatat, mi-a spus el, că anglo-americanii nu
există şi ruşii vor face ce vor ei, vor fi stăpâni cincizeci de ani şi trebuie să ne adaptăm. Astea au fost ultimele lui
cuvinte...

ARTICOLE PE ACEEASI TEMA: ARTICOLE DE ACELASI AUTOR:

Din arhivele comuniste: „Nu vă fie teamă, America şi
Anglia ne vor ajuta!“, 18 Martie 2011
Marele dusman al comunismului (1947-1956), 07
Martie 2011
Bombardarea Bucureştilor în ’44: mii de morţi şi
sute de clădiri făcute praf (Fotografii şocante), 23
Februarie 2011
Operaţiunea „Îmbogăţirea“ : „Reprezentanţii
proletariatului victorios“ dau iama prin casele
„exploatatorilor“, 20 Decembrie 2010
Carol al II-lea - Zizi Lambrino: un divorţ regal cu iz
de tabloid, 05 Noiembrie 2010
23 August 1944 – Aniversare sau Comemorare?, 23
August 2010

ADAUGĂ COMENTARIU INREGISTRARE | LOGARE

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/am-acceptat-bombardarea-bucure... 03.05.2011
«Am acceptat bombardarea Bucureştiului» | Historia Page 4 of 4

Lucretiu Patrascanu - o figura tragica

Lucretiu Patrascanu a fost una dintre primele victime ale comunismului romanesc din vremea aservirii totale a Tarii
fata de U.R.S.S. A existat si, probabil, inca exista marxisti care considera ca "revolutiile isi devoreaza copiii".
Adevarul acesta este doar unul partial... Revolutia Americana care a condus la obtinerea Independentei coloniilor
britanice nu a inregistrat un asemenea fenomen. Nu acelasi lucru s-a intamplat in Franta, tara in care revolutionarii
foloseau ghilotina ca 'instrument de lucru" in lupta pentru inlaturarea fizica a tuturor opozantilor. Robespierre a fost
si el victima sacrificata a revolutiei pentru victoria careia luptase.
Orbirea lui Patrascanu este si astazi de neinteles daca tinem seama ca el a fost inainte de toate un intelectual rasat
si un jurist bine cotat. De neinteles a fost si orbirea de care a suferit cumnatul sau, Petre Pandrea, jurist la randul
lui... Poate ar trebui sa luam in calcul si dorinta de marire a celor doi reprezentanti ai burgheziei deveniti comunisti
ad-hoc.
Destinul lui Patrascanu a fost tragic pana la sfarsit... Cumnatul a scapat cu viata si a apucat sa vada "binefacerile"
regimului politic pentru care luptase. Omul a avut finalmente curaj deoarece si-a scris memoriile dar nu a apucat sa
vada prabusirea grotesca a comunismului romanesc catre sfarsitul tragicului veac XX.

Stefan Caliga, 08 Octombrie 2010 | răspunde

Publică un comentariu nou

Subiect:

Comentariu:

Salvare Previzualizare

ULTIMELE GALERII FOTO

Abaţia din Melk Didim, cum un fost site Cernobîl - 25 de ani, in Ploieştiul de altădată

Soluţie implementată de Tremend

http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/am-acceptat-bombardarea-bucure... 03.05.2011