Welcome to Scribd. Sign in or start your free trial to enjoy unlimited e-books, audiobooks & documents.Find out more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
6Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Revendicare Imobiliara Titlu Preferabil

Revendicare Imobiliara Titlu Preferabil

Ratings: (0)|Views: 874|Likes:
Published by Sorina

More info:

Published by: Sorina on May 24, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/25/2013

pdf

text

original

 
Revendicare Imobiliara Titlu Preferabil08-06-2004
Apelantii-parati D si M ,pe langa critica privind buna lor credinta , sustin ca atunci cand s-afacut
compararea titlurilor
trebuia sa se dea preferinta paratilor, ei fiind aceia care posedau; in pari causa melior causa posidentis. Pe langa faptul ca aceasta teorie este aplicabila actiunii inrevendicare in situatia in care partile litigante au titluri provenind de la autori diferiti, Tribunalulapreciaza ca instanta de fond a stabilit solutia corecta, cu singurul amendament ca nu secompara titlurile partilor insisi, ci se compara titlurile autorilor partilor, urmand a se da castig decauza aceluia care a dobandit de la autorul cu un drept preferabil.
Autoarea reclamantei
este D.M care a dobandit terenul prindonatie de la parinti,construind conform autorizatiei depuse la dosar imobilul in discutie , devenind deci proprietar  prin accesiuene asupra edificiului.
Paratii
audobandit de la stat, statul deci e autorul paratilor si deci titlul statului e titlu decomparatie. Or, cum corect s-a stabilit ca
statul nu are titlu
, rezulta in mod evident ca dreptul preferabil era acela al autoarei reclamantei. (sectia a-III-a civila, decizia nr. 364 A/09.02.2006)Asupra apelurilor civile de fata formulate de apelantii-parati si de D., S.G.M parata M.M , ca parati D.M si D.A impotriva sentintei civile nr. 2380/10.02.1999 a Judecatoriei Sector 2,Tribunalul a retinut urmatoarele: Prin actiunea civila inregistrata pe rolul JudecatorieiSector 2 cu nr. 1856/28.01.1998, reclamanta G.A. M.M a chemat in judecata pe paratulConsiliul General al Municipiului Bucuresti solicitand instantei prin sentinta ce o va pronuntasa dispuna obligarea acestuia sa-i lase in deplina proprietate si posesie imobilul situat inBucuresti, strada R.A, sector 2 compus din 204 m.p teren si casa (la parter o garsoniera dubla sidependinte si 2 apartamente cu cate 2 camera si dependinte la etaj). In motivarea actinii,reclamanta a invederat ca terenul a fost primit de autoarea sa D.A fosta I., de la parinti prin actulde donatie , transcris sub nr. 10037/1930 la grefa Tribunalului Ilfov. Cu autorizatia deconstructie nr. 67-73/1934, autoarea sa a construit casa ,pentru ridicarea acesteia apeland la unimprumut de la Societatea Functionarilor, ipotecand imobilul prin actul de ipoteca din anul1950. La 20 aprilie 1950, arata reclamanta, cu incalcarea dispozitiilor art. II din Decretul92/1950(autoarea fiind functionara) in mod ilegal imobilul a fost trecut pe lista anexa a acestuiact normativ insa pe numele altei persoane, nu al proprietarei; nationalizarea dispusa prinDecretu 92/1950 a actionat in personam, autoarea sa nefiind nominalizata in lista anexa ladecret si deci statul nu are titlu pentru acest imobil. In drept au fost invocate dispoz. Art. 480C.civ si 11/1997 Reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a soliciat introducereain cauza in calitate de parati pe D.M.F., D.A . S.G.M si M.M solicitand instantei ca prin sentintace o va pronunta sa constate si nulitatea contractelor de vanzare incheiate intre SC D. SA (ceurmeaza a fi citata ca parata in cauza) si paratii de mai sus sub numerele 3677/29.05.1997,0345/24.10.1996, 692/01.11.1996; s-a solicitat nulitatea acestor contracte pentru motivul castatul nu a fost niciodata proprietar si urmeaza a fi avuta in vedere reaua credinta a paratilor  persoane fizice care, desi stiau ca imobilul e revendicat, nu au asteptat solutionarea si avizulComisiei pentru Legea 112/1995. Reclamanta si-a modificat actiunea, aratand ca actiunea inrevendicare este introdusa atat impotriva CGMB cat si impotriva paratilor care au cumparat de
 
la acesta. Prin sentinta civila nr. 2980/10.02.1999 Judecatoria Sector 2 a respins exceptia lipseicalitatii procesuale active a reclamantei, a admis actiunea si a dispus obligarea paratilor sa-i laseacesteia in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in Bucuresti, str. R.A, sector 1,compus din teren in suprafata de 204 m.p si constructie formata din:parter-una garsoniera dublasi-etaj-2 apartamente de doua camere ; s-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca imobilul nu a iesit niciodata din patrimoniul autoarei reclamantilor,aceasta, in calitate de functionara, fiind exceptata de lanationalizare conform art. II al Decretului nr. 92/1950, ca nationalizarea s-a facut pe numeleStan M, acesta numindu-se la 20.14.1950 Stoica M.Pentru revendicarea impotriva paratilor persoane fizice, care au dobandit dreptul de proprietate asupra apartamentelor din imobil prin contracte de vanzare , instanta a procedat lacompararea titlurilor partilor: al reclamantei si al paratilor; s-a dat preferinta titlului reclamantei, obligandu-i pe parati sa lase reclamantei imobilul in intregul sau in deplina proprietate si posesie. Impotriva acestei sentinte au formulat apel paratii S.D si S.G.A(la 18.03.1999) , M/M(l a08.03.1999) si D.M si D.A (la 08.03.1999) toate apelurile fiind declarate si motivate intermen. Apelantii parati S.D si S.G., in motivele lor de apel critica sentinta instantei de fond pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca nu s-a constatat incidenta incauza a art.1898C.civ care ocrotese buna credinta, iar CGMB avea toate insusirile cerute de lege pentru a letransmite proprietatea in mod valabil; chiar daca statul a fost de rea credinta la intocmirealistelor anexa, a operat in favoarea statului prescriptia achizitiva de 30 de ani; reclamanta nu aaratat ce tip de nulitate invoca; reclamanta nu a reusit sa faca dovada relei lor credinte laincheierea contractului de vanzare-cumparare, deoarece nu exista promovata o actiune inrevendicare la momentul la care ei au cumparat; conform art. 2 din legea nr. 112/1995 , legespeciala in aceasta materie, se deroga de la dreptul comun-art. 480 C.civ, reclamanta fiindindreptatita numai la despagubiri. In motivele lor de apel apelantii parati D.M si D.A criticasentinta instantei de fond din urmatoarele puncte de vedere: instanta nu a tinut cont de faptul caei sunt cumparatori de buna credinta, deoarece la data incheierii contractelor lor de vanzarecumparare reclamanta nu promovase actiune in revendicare; pe de alta parte , avand in vedereca in speta titlurile de proprietate de comparatie provin de la autori diferiti trebuia a se da preferinta paratului deoarece deoarece se afla in posesia lucrului chiar instanta de fondmentinand posibilitatea titlurilor lor de proprietate;instanta de fond in mod gresit a respinsexceptia calitatii procesuale active, deoarece aceasta nu a facut dovada ca este mostenitoarea proprietarei S.M , ca aceasta nu este fiica naturala a lui D.M si prin urmare nu poate s-omosteneasca. Motivele de apel ale apelantei-parate M.M sunt aceleasi cu ale apelantilor-paratiD. astfel incat nu se mai impune a fi reluate. Sursa: Culegere de practica judiciara in materiecivila a Tribunalului Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.Rezolvare:Apelurile formuate sunt nefondate. Analizand materialul probator administrat in cauza, sentintaapelata prin prisma celor trei randuri de motive de apel formulate, Tribunalul a constaturmatoarele: Un motiv comun celor trei apeluri este buna-credinta a apelantilor la dobandireaapartamentelor prin contracte de vanzare-cumpararepotrivit Legii 112/1995, intarita de faptul
 
ca la data executarii actelor nu exista actiune in revendicare pe rola reclamantei pentruredobandirera proprietatii. Aceasta critica nu este fondata si de altfel estefara relevantain cauza, fata de modificarea actiunii reclamantei in ce-i priveste pe paratii apelanti si anume dinactiune in constatarea nulitatii absolute a contractelor de vanzare-cumparare(fila 23) in actiunein revendicare(fila 49 dosar). De altfel nu se poate sustine ca buna lor credinta nu a fostdovedita de vreme ce contractele lor valabil incheiate au fost avute in vedere de instanta foduluila compararea partilor. Reclamantii parati S sustin ca daca statul a fost de rea-credinta, adobandit totusi dreptul de proprietate prin prescriptia achizitiva timp de 30 de ani. Oride esenta prescriptiei achizitive este tocmai buna credinta in exercitarea posesiei; in nici un caz institutiade drept invocata nu este aplicata spetei,statul invocand un titlu, iar nu o posesie ca stare defapt, cum e reglementata in dreptul nostru. Problema nulitati contractelor nu a mai fost invocatade reclamanta si deci nu a facutr obiectul analizei pentru pronuntarea solutiei de catre instantade fond pentru cauzele aratate mai sus, adica datorita convertirii actiunii in nulitateacontractelor intr-o actiune in revendicare. Aprecierea apelantilor S. ca in speta ar fi aplicaatlegea speciala , legea 112/1995 si ca reclamanta nu ar avea decat un drept la despagubiri pentruun imobil este complet eronata, tocmai pentru ca domeniul de aplicare al Legii 112/1995 esteacela al imobilelor preluate de stat cu titlu, fiind deci exclusa aplicarea acestui act normativ inceea ce o priveste pe reclamanata, instanta fondului in mod corrct stabilind caimobilul a fost preluat fara titlu.Apelantii-parati D. si M pe langa critica privind buna lor credinta analizatamai sus, sustin ca atunci cand s-a facut compararea titlurilor trebuia sa se dea preferinta paratilor, ei fiind aceia care posedau; in pari causa melior causa posidentis. Pe langa faptul caaceasta teorie este aplicabila actiunii in revendicare in situatia in care partile litigante au titluri provenind de la autori diferiti , Tribunalul apreciaza ca instanta de fond a stabilit solutia corecta,cu singurul amendament ca nu se compara titlurile partilor insisi , ci se compara titlurileautorilor partilor, urmand a se da castig de cauza aceluia care a dobandit de la autorul cu drept preferabil. Autoarea reclamantei este D.M care a dobandit terenul prin donatie de la parinti,construind conform autorizatiei depuse la dosar imobilul in discutie, deveninid deci proprietar  prin accesiune asupra edificiului. Paratii au dobandit de la stat,statul e deci autorul paratilor sideci titlul statului era titlu de comparatie. Or, cum corect s-a stabilit ca statul nu are titlu, rezultain mod evident ca dreptul preferabil era al autoarei reclamantei. Deci se compara o lipsatitlu cu un titlu raportat la calitatea procesuala activa a reclamantei, aceasta fiind pe deplindovedita in cauza cu certificatul de mostenitor, iar considerartiile apelantilor parati suntinlaturate prin aceea ca reclamanta si-a mostenit tatal, iar acesta anterior mostenise pe sotia saD.M. asadar, vocatia succesorala a reclamantei se apreciaza in functie de D.c , tatal sau firesc,iar acesta mostenindu-si sotia este evident ca a transmis prin mostenire fiicei sale ceea ce elinsusi dobandise anterior. Avand in vedere toate cele de mai sus, Tribunalul a apreciatnefondate toate cele 3 apeluri si in conformitate cu art. 296 c. pr. Civ a hotarat respingerea lor.S-a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. Sursa: Culegere de practica judiciara inmaterie civila a Tribunalului Bucuresti 2000-2003, Ed. Rosetti, Bucuresti, 2004.
REVENDICARE IMOBILIARA. COMPARAREA TITLURILOR 13-03-2001Tipareste Trimite prin email 

Activity (6)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
mariuscarti liked this
Macovei Anca liked this
Ralu Popa liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->