0 Ene CRIITORE GRECI SI LATINI | Fat heh vu Y> ARISTOTEL Traducere de St, BezDECHI Studi inteaductiv 1 note | 5 Daw Bapirau SYEomay CORESONDENT AL ACADEME BP EDITURA ACADEMIED REPUBLICIT POPULARE ROMANE Bucuresti, 1965 rn \,STUDIU INTRODUCTIV Marele Aristotel, ,titan a] gindisii", dupa cum 1-a denumit Marx ‘, a lsat © sumé intreag’ We Tucrati de logiek si de retoric’, dar opera'ea mai cuprinde o serie de tratate privitoare la gtiinfele naturii, in vreme ce diverse serieri pe care le cinoastem sé referé la estetic’, la etied si la politica, In Jegatura Ins ou asa-numiiz Mlorofie prim, ‘editorii operei sale nu ati pastrat posteritatil decit un singur mare corp, care s-a intitulat, epi tig mpdmms piRoopias?. Aristotel prezinta in acest vast tratat toate teoriile referitoare la filozofie in genere, analizeaz’, in epirit enitic sau chiar polemic, opiniile fnaintasilor sii in-aceasta materie, printre care, mai in special, doctrina plalonician’ @ Ideilor, gi reia in disoutie, adin~ cinducle in sens filozofic, probleme tratate deja de el in scrierile de logica, de fizle& ete. Putem si spunem dara teama oA aceasta scriere este cea mai profundi din cite a compus Aristotel, ci formeazi simburele intregii creatii a Stagirituiui, cd rispunde preocuplirilor sale de bask sf cA ne oferé intr-un cupring heobignuit de vast si de bogat tn aspecte, in patrusprezece cirti impirtite fiecate in capitole, o langé perspectivs asupra gindirii aristotelice, In intreaga sa oper’, desigur, Aristotel ne apare ca un ideolog al stipinilor de sclavi, dar ea un réprezentant al piturilor de mijioe ale acestora, in opozifie cu Platon, adversar inver- sunat al democratiet ateniene, Ca atare, el combate, in esteticl, tooria EX. Marx, Capitatul, ed a a, vol, 1, Bucuresti, Edit. polities, 1960, p. 118 4 Bate eltal sub acest tu de Aristotel sh Despre misearea entmatctor, 6:00 b, 8 a privive Ia alte seriert ale Tul Aristotel inchioate lozofiel prime se pot men(fona ous lucrlnt de tinerele, asta teial sav parfial plerdute Despre filozofie (in care Sav mdstrat effeva. tragmente despre care aver sa vorbim in cele ee urmear’) st Despre dorintd: cele mat Voch| eatalonge ale operel axstotclice mai pomeneae de iste detinitt sl regutt Suxqetovi< (Sowa. sat Boo) st Ce niste divielunt (9 x0eetic) dar pu avem precizari in aceasta materie, In Metaftzica xa (IV (E), 21004 a, 1), Aris- total insugi trite la-un “Ekhovh toy éwuvvlon (Alagerea conivoriton, fied ew 38 Geslusi dacd nu este vorba de un waist aparate gi rimnas necumnoscut. | j6 sTupw awmopeenN idealist platoniciana despre ,frumos“ si se situeazi pe 0 pozitie ~ = din Berlin a lui 5 © traducere ge la Metafizica os recent gi denum secolulsti al X-le ‘sus, pentru edi Brandis si 5: mod convingitor = Yuind in cerce:are sia modifieat un © Comentatorii nepot al Tul Bude ” Ct. Meta Die Philosophie ‘8 The Test o 1 Academia (oumerele 4, 481, din Principate. C= 1 s2 impune uno ese Schwegler despre € Motaphysik, Grandicx Jungen von’ Dr. A Cbersetaung: Ba © C. A. Brandi Wt Bonit, Metapkysicsstopre metRopuerIY > legiturd cu resin), flind mai mult 0 prefatA a unui tratat de fizies sl a fost introdusi mai dirain’. Acest din urma fapt, ¢a gi lipsa de unitate & Intregului corp al Metefizieit, nu pot decit sh creeze si si intareases con~ vingerea c@ intreaga opera mu a fost rerlactati dintr-o dat, cd Aristotel i-a compus pirfile dupa nevoile invajdmintului pe care fl preda si cf, in cele din urma, el sau urmasit sal imediati le-au intrunit, Un Iucru este Sigur in tot cazul, gi anume ek opul a fost cunoseut foarte devreme in iiuirea pe care’o are gi astiii, cu rezerva c& nu se pomencste decit de isprezece cdrfi, coea ce exclude cartea « (datorita cAreia citile for- meazi totalul de patrusprezece) ; prin editor al Metafizteti, dup’ atesta— rea lui Alexandru din Afrodisia, sau mai degraba a lui Mihail din Efes, ar fi fost Eudemos din Rodos®, cel mai credincias discipol al Tui Aristotel. Manusérisele pe care Je avern astai la Indemind sint “desta de nume— roase; @ ingirare a lor si o deseriene mai mult sau mal putin detaliata gisim In prefafa edities Bonitz, I, p. IV—KX, im aceca a edifioi Christ p. VIsip. 21 gi in editia Ross Manuscrisele exisiente nu au fost folosite intr-o egala masurd !; cele dou principale sint asa-numitul Laurentianus 87, 12 din secolul al XUlnlea si asa-numitul Parisinus 1853 de ta inceputul secolulul al X-lea ; ambele aut servit de temei tuturor edifiilor moderne, intre care edifia din Berlin a lui Bekker. Dupé un text de bazi al sau a intoemit Schwealer © tracucere germand, caze a fost folosita de Lenin pentru conspectul sau Ja Metafizica iui Avistotel 2. Un a) treilea manuscris, descop. recent si denumit Vindobonensis, care apar|ine de asemenea i secolului a! X-lea, a fost utilizat de W. D. Ross, in paralel cu cele de mai sus, pentru edifia sa Proprie. Brandis si Bonité au igbutit ®, intro lang masura, si arate int ‘mod convingator cum s-a constituit tratatul care ne preooupa. W. Jaeger. luind in cercetare aceste studii minutioase, » adiugat unele observafil sia modificat un numar de puncte, substituindu-le interpretari tn cele © Comentatarii din vechime o consider ea o disertatie a lui Pasicles din Rodos, rnepot al lui Eudemos, despre eare pomenim fn cele ce urmeszd * Ch, Metaf,. 515 9, Hayduck ; 48319 Bonitz; Schol, 760 b, 1 Die Philosophie der Griechen, vol. 1, seefiunes a Ifa, p. St 1 The Text of the Mecephyste, p. CIV--CLXVI. 4 Academia Repabiicii Populare Romane posed’ patru manuserise mat recente ommereie 45, 431, 522 si 404) ine nestudiate, provenind de Ja Academitle grecesti Gin Principate, Cel din rm (ms, ne. 408) cuprinde comentariul Tui Munail din Eres 51 s0 impune unor cereetirt amanuntite ; desl dalind din secolul al XVIcley, el ar Dutea sh rezerve unele surprize 8 Veri V. I. Lenin, Catete fitozoftee, In Opere, vol. $8, p. 260-978. Lucrarea Tul Sehwegler despre care © vorba are urmiitoarsie date bibliogratice : Aristoteles, Die ‘Metaphysik, Grundtext Ubersetzung und Commentar nebst erldutemden Abhand- lungen von’ Dr. Albert Schvrotier : Bd. 1, Grundiext und Kritischer Apparat ; Bd. 2, Ubersetuune ; Bd. 8, Das Commentar;’ Bd, 4, Das Commentar. ‘Tiibinges, 14% BCA, Brandis, Diotribe scademica de perditie Aristotelis Nbris, Boon, 1823; Ht Bonita, Metaphysien, pars posterior, Bonn, 1649. vezi gi Zoller,§ stupc mrsopvery ‘mai multe cazuri satisftestoare . Pentru acegti comentatori, 2 gi pentru algii mai vechi, corpul proprim-zis al tratatului este aleatuit din earjile 1, Mi, IV, VI, VI, Vil, IX. Cartea I (A) serveste oarecum la introducerea Istoricl gi se admile In genere cA ex aparjine epocii initiale a filozofiei lui Arlstotel, constituind, dups expresia lui Jaeger, partea programatica 4 intregii opere (Die Programmschrijt). Epoca inifials dospre care este vorba poarti denumirea de petivada de la Ascos; ea a uemat imediat morfii Jui Platon si cuprinde cei trei ani pe care Aristotel i-a petrocut la curtea regelui Hermias, Jaeger airage atenfia asupra faptului c& in aceasti carte Aristotel Intrebuinjeaza inc persoana 1 fa plural cind pomeneste de platonicien, ceea ce indici o dependent a aristotelismului fafa de platonism care va slabi din ce in co; observatia lui Jaeger poate fi refinuta ca interesanta, desi nu trebuie si intelegem c& ea poarté ami- pra fondului gindinii aristotelice, care nu a variat prea mult in legétura ‘eu teoria Idellor Cartea X a Metafizicti nu este aliceva desit o reluare, nu prea bine Jegata de rest, a cdrfilor precedente ; cit despre cartea XI, ea se imparte in doad : prima parte vezumé cirtile IH, IV gi VI, iar partea a doua, care incepe cu cap. 8, nu este dectt o compilafie inautenticd a tratatuilul Despre fizict ; am vizut mai sus care este cazul c&rfii II; la rindul el, $i cartes ‘V, desi incomtestabil de mine lui Anistotel, este introdusa fra rost in ansemblul tratatului gi ii distruge ordonanta. Trecemn la etirtile XII gi XIV; ele sint consacrate combaterii teoriei platonictene a Idellor i Numerelor si au fost compuse incontestabil de Aristotel in scopal Intregirli tratatului; der cartea I a avut acelasi obiect si redactarea el are un caracier mai matur si mai definitiv — in special decit XI — si face inutilé oriee discufie ulterioars. Cazul cirfii XII (M) este cel mai interesant de studiat gi a dus Ja tot felul de controverse. Pentre Bonitz, acest text are legiturd direct’ cu fizica si ar fi fost adjugat, Brandis observ inst ci el constituie toomaj, miezll fiozoliei prime si & abor- dears problemele care formeat adevaratul obiect al metafisieli, adicd — pe linga problema primului motor — acea a filntei, acea a substantei, acea a causclor, acea a rélajiei dintre individ i yen etc.: factura de expunere adesea descasuti sa abia schifati, ne care 0 regisim aprospe pretutindeni, de aitfel, in operele lui Aristotel, nu ne permite s& pier dem din vedere caracterul esenjial pe care-] prezinti intreaga aceasta carte XII (A). In nici un caz nu apare ch aceasts carte este un text Inchis, lipsit de ovice legiturd cu celelalte cArji; s-a temareat cu drept cuvint ch ea contpleteai cartea VIE (Z) in ce priveste raportul dintre formé si materie, fri a mai socoti de pildd cd al patrulea capitol al c&rtii XII (A) este comandat de unele probleme ce apat la eartea III (B). 1 Jaeger A lésat despre Aristotel veri yemarcablle, principalele tilnd Emenda Honum Arietotelearum Specimen, Berlin, 1911 ; Studien zur Entsielunpsgeschichte der Merephyaie des Arietoteles, Beclin, 1912; Bmendationen 2u Aristoteles Metaphyetk =A (in Hermes, Lll, 1017, p. A01—s19) ji -Arietoveles. Grundieging einer Ge- Schiente seiner Entbickhing, Berlin, 1925, sh Metafizice legatura inte Tor lui Arisis' nici, mai cu seana jurul unor pamase de caracter sis! tice uneo!; | | Aceste analize succinte nu trebuie si Ingiiduie in nici van caz concluzia cA Meiafizica ar fi 0 simpla juxtapunere a nor sctieri deasebite, fara Jegiturd intern’ intre ele, c3 ea ar alcatul oarecum 0 subcolectie a oper Jor lui Aristotel intrunila de el dnsusi sau de elevil sii sau de editori, gi nici, mai cu seam, c& aceast’ oper’ mu ax fi altceva decit o culegere in jucul unor teme date si Inrudite inire ele a unui numar de insemn’zi ramase de la Aristotel. Dupi cum s-a spus, corpal Metafizieit nu are un caracter sistematic si mai descoperim in text si unele intercalari inauten= tice uneor! intinse. Dar daci se apreciaz’ ci 0 scriere unitard se reeu- noaste prin fapiul od are in vedere un obiectiv singur gi bine delimitat, apol persistenta, invergunarea neciintit cv care ~Aristetel fl atack in Meiafizieé: pe Platon, ardtind ci platonisml este incapabil de a rexaiva antinomiile vechilor ‘fiiozofi, face din aceasti mogtenire Misati de Sta~ girit o sctiere unitara. Luind pozitie in aeeasta problema a natuii Ideilor (onceptelor), Aristotel ma se mulfumeste ins cu rezuliatele negative la care gjunge ‘inlsturind fiejiunile academice. Metafiziea uemaresie cu 0 grij oe nu se dezminte nicdieri s& constitute o gtiintA a realitafilor sia principiilor acestora. Cici oe este aveasti Slozofie prima despre care am. pomenit de mai mulié off pin aéiim si care se Infajigeazd, in achii ul Axistotel, ca slfinfa cea mai inaltA ? Mai exact spus, ce este aceasta meta~ fizie’ cate e'tot una ou filozofia prima si reprezini’ o denumire, avin= du-g} orgies intro intimplare, cave, la urmasii Stagiritului, a uzurpat locut ce se cuvenea aceleia de pris ilozofie? Metafizica. sau filozofia prima este o sliin{’ al cirei obiect este. fiinja, infelegindu-se prin fund fot ecea ce este, tot ce are Liinfa, adicA nu numai o flint’ wie, dar orice Juctu ce’ este sau poste fi, precush 0 masé, o cutie, chiar si piciorud wnei mese Tuat izolat, capacal nei cutii, Tucril desemnat prin termenul de Ninf putind avea fecultatea de a aparfine lumii sensitile, ca 0 floare in | gradin’, un ¢luture, un j2vor, o minusa, sau de a fi mgi mult sau mai pain abstract, ca un trianghi, un numar, un dialect, o republic, o silabé | etc. In acest sens foarte lang, Fiinja trebuie considerati in opozitie cu Necfiinta ¥. ~ Dar filozofia prima mu se ocupt de flinti ca o stiinta oarecare a finfel ‘sea a une: categorii de flinje (precum aritmetica-se ooup’ de numere sau astronomia de astrii si de sferele car lozofia prima sau metafizica ‘ste Stiinta fiinfei caceva ce esie gi ca ceea ce este. Traducerea rle fat a Metafizicii lus Aristolel a transpys expresia reach 1) by 4 By. prin fiinfa on fiinja ™®, respectind prin aceasta aiit formularea aristotelic’ cit © Limba poporulul nostra Unde s8 acceple stinfa to injelesul ée tot ce are vist Gi se mised), in opositie cu iaers ; adesen chiar fv rezerva injelesul de of, de per sand; et, Dietionarat limbit romsine lilerare contemporane, Bucuresti, Edit. Acad RPR, 1058, ta avtieolul Punld ald de exigenjale cele mei smperioase. ale limbs Hipzofice ne vedem ined obligali sa pAstram si #4 lmpunem cuvintulei, In (ozofle, sensu cel mol larg care sf corespundi grecesculul <$ by, lat_ ens, franc. P'étre, gorm ‘das Sein ete, Restsingerea fn limba noastel cuenta asensulwt cuvintulus find gl ipsa oriedrul alt cuvint oehivalent pentru scnsul larg eare ar infruni aift Linjele wi cttl lire ented patra al cree seretior {Jollee tp are noastrs 0 silygtie dintse cele mat grele SCL TV (Dy, 1, 1008 a, 315 VE, @) 1, 1026 a, 3, ete, ste | f1 stupmw mvrropverry si traditia reprezentaté prin traducerea latina in ens us ens sau prin tra- Gucerile in limbile moderne Uéire en tant quétre etc. Trebuie insé 64 ne infelegem asupra adevaratelor valori ale termenilor pusi aici in prezents, 5k cum aooste valori sint dorite de Aristotel. In cartea I (A) a Motafizicit, Acistotel arata cf filozofia prima este tiinta cauzelor prime ale fiintelor ; este cea dintii definitie pe care ne-o ik si mai tiraiu el mu o neaga, ci 0 piriseste, ceea ce nu este tot una, EL adopt adie in texte ce tim ou precizie ei sint redactate ulterior #, 0 versitne mai cuprinzitoare decit cea dintfi, Cind tic deci, aléturi de tta~ ducétor, ci metatizica (cau filozofia prima) trateazi despre fiinja ca fing, nu tnseamna e& ea se ocupa pur si simplu de fiinfa ca aiare (dupa cam gi stlinfa ca sting, numaral ca numiir, oamenii ce oameni ete., etc. ar reda sensi de stiin'a ca atare, de numir ca atare, de oameni ca stare eic,, ete), ci de flint in fiinta I; pe de © parte, este vorba in definitia ce vreau s-o dau de fiinta in genere, de fiinfa de orice tel, si nu numai de anumite eategorii de flinje, precum ar fi bincile dintr-o sali de curs, paharele de pe masa, numerele intregi etc, ete. ; pe de alta parte, enanful ppe care-] constmuiesc tnebuie si se refere la flint intrucit este, adicit la flinf&_ ca avind fiinta, gi nu ca avind anumite aspecte derivate, Despre ce trateaxd deci metafizica? Despre condifiile comune ce le prezinté Hinfele in Siinta lor. Daci ne adineim in citivea paginilor tratalului, vedem care sint aceste conditi? » orice fiinfA cuprinde putere i act, materie sf forms, ea-derivé din patm categorii de-cauze etc ® Cu alte cavinte, numerele, animalele, bincile, paharele si toate fiinfele prezinta unele condifii de fiinjare comune, pe care urmeaz ca Aristotel si le Gescopere si s& le analizezo "In aceste émprejurari, expresia fiinfi_ca fiind, desi nu atit de bine veniti in limba noastr’, corespunds it niu mai exact intentiei aristotelice pe care o interpreteaz’ decit formula fiinfa ce fiintd ; dack intrebuinjam aeeasti din urma formull, trebuic 54 fim atenti e& cuvintul fiinf@, pe Gace iI scriem de doud ori, apare de fle- care data cu alt& valoare : prima data, fiimfa este un obiect (ca, de pilda mir, pinten, sprinceand, dreaptd, tupta)™ ; a doua oara fiinfé mu treloaic Juat ca o repetare sau cao insistent care s4 ma instiinteze <4 mi oprese la considerarea ei in sinea éi (ca in camul eind zic: midrul ca mir, lupta ca lupid), ei cao precizare a felului in care dorese s& mi-o infitigea (pre~ cum este cazuil atunci cind vorbind, nu despre finta in genere, oi despre anumite inte, voi zice : marul ea fitnta, Tupta ca fiinta), care se deose- beste de orisice alt fel de 2 mico infatisa (precum nu mA interesears, si zicem i marul ca atiment, sau ca model pentru o tuaturd moartd, sau ca hy do pllda, £V (FD, 1 1s A Se considera si enumeraren de la cartes XI (), %1061 a, @ Atlim, bineinjeies, la flinja si condifti de fiinfaze necomune, TriunghSul ABC, chiar daca il reprezint pe o foaie da hiriie, nu este o realitate spafials sav, in Cot ‘cazul, au este Spalial In acelast fel ¢a trandatirul ain gradi’, 3 gh, Jn yeallate, este taste acestes, Hinfa Hind, totodati, mar, pinten, sprin- obiect de di aristotelic’ st tuurind orice numar infinit = de pies de ts ccunoastere e: Filozofia. p fi, pentru Ans tatea sa p: culara raspun partioulara este tot un: mat simpiu, ceca ce este este dezbirs: va adevieat fo: Ceea ce spirit, ideals buie ideilor o bila. El fac in univers! reale si gen vind, in cadri ‘ch nu exist st Pe acest Aristotel fats critica aduss dupa éxpresia Idedism gi ma Stagirital a “Anal. sec caraoterele ‘care pe nai puline fe fundeazs rum: prigeiplu st 0 pouin= = 2 Ge Metal 3 Vt Lenth, Co » Bider.sropIw mrRoDUCTY 13 precumpinitoare fafa de partea formel este iarisi inferioara ; acesta este cazul amoniei in raport cu aritmetica; or, din aceste puncte de vedere de altfel vecine, metatizica, find cea mai Indepsrtati de con- cxetul senzorial si fiind 0 stint nu faptelor, ci a cauzelor faptelor, este stiinfa cea mai inalta, stiinta stiinfelor. Dar, privind stiinfele dintrain alt Unghi, ecela al conceptici margininii practicului fata de teoretic, care este tot una la él cu inferioritatea empiriei faté de explicativ, Atistolel va proptne inc& 0 clasificare a stiintelor si va ageza pe treapta cea maj inferioard stiinfele pe care Je denumeste ,poctice', finde’ presupun proflucerea (avinag), aleMuirea unei opere exterioare producatorului ei, apoi stiinfele practice propriu-zise, care se referé la activitatea inségi i (nodmiewy, moi) a celui ce produce; in ambele grupe, cunoasierea se ridicd deopotrivé de la consecinte la prineipiu; de la poetica’propriu- ; isi trécem la retoricd pi de la aceasta Ia dialectic’, Dar peste aceste dou grupe mai deosebim stiinfele teoretice sax speculative (Qeugeiv), care privese contemplarea dezinieresaia a objectelor, adick pentru. Aristotel i Aistanfarea de un contact nemijlocit eu obiectele in scopul de a surprinde ' principiile s1 cauzele; $i din acest punot de vedere filozofic ea se aflé farsi in virful ierathici, obiectul ei fiind stiinfa insisi, conditie a unei otied activitili bine potrivite, cave este, Ja sindul ei, conditia unei preduceri stotel scin- chibzuite”, Treeerea de la consecinga la principiu, despre care am vorbit, Staci’ este tot una cu trecerea de In ooea ce este emai complex la evea ce este mai simpla, adica, in fond, pentru Aristotel, de la ceca ce este sensibil la cea ce este intel:gibil san nek de la ceea ce este coneretull brut 1a coca co este dezbarat de materia sensibilé pentru a deveni formal ; ceea ce este mai eu adevarat formal fiind totodata $i cova ce este mai cu adevétat real. Coca ce nu inseamnA totusi ck Aristotel pune aici problema inir-un | spirit idealist, ec desface faptic realul de individualul concret, c& atri- | buie ideilor o existenfa in detrimentul aceleia a Tucrurilor din lumea sen “sibila. El face o deosebire intre obieciele reele si individuale care exist in universul sensibil si apartin cunoasterii empirice vulgare si obiectele reale gi generale care apar in stiinta sub aspectul conceptualizarii, obset vind, in cadvul acestui unghi de vedere, ¢& numai individualul exista, dar ck nu existd stlinti decit despre general. Pe acest teren se manifest In modwl cel mai vizibil opozitia Lut Aristotel fat de idealismul radical platonic, aici se observ’ eel mai bine critica adusi de Aristotel ,idealismului, ca idealism in general’, dupa expresia lui Lenin, prin care, de pe pozifii ce osclleazA intre idealism i materialism, apropiindu-se cu fotul uneori de materialism, \Stagiritul’,e subminat dazele ideslismutui“ ®, Mai mult si mai eu puteré x Anal, sec, 1, 28. In genere, va spune Arisiotel tab aeoto, sint superioare stiintele care “unose. aipeeteie absiracie fl Toate! asupra acclora ‘care retin’ mural Goracterule concrete, ur materiale. Sau sint sperioare stlnlele care se Intemelara bbe Mal puine principil; de exernpla svitmetica este superioara geometriey, Aveda fe fundeazd numai pe wnitste spe mmar, pe sind puinetal geometric’ are ea prigeipia gt 0 poze doterminata Ge, Metar, 1 (A), 2, O31 a, 15. BY. lenin, Cait ftocftce, m Opere, vol. 36, p 290, © Thiaem.va | deasupra universului lucrurilor singulare, supuse genezei st distrugerii, * fe % i» Dar o asemenea gtiln[s este ea posibilA™.? Se arata et pentru Platon bias [se gisea Tdeca supzemé de Bine, care este tot una cx Flinja in universali- singulace §i + [)tatea et absoluta ; dack mintes pitrunde pind la acest vif, gf in masuca paid ainda (Lin care 0 face, filozofia prima se afla faj% In fai eu obiectul ei care este Eh aia Fiinta dezbirata de toale porticularitattie Fiinjelor afldtoare pe trepiele ee | inferioare ale piramidei. Dar pozitia Tui Aristotel am vazut cA este cu Si confuc fotul alte, Pentru ef nu existi.un vniversal in sine, si am vAz0t jardsi cit Penrice alte calititi cave apartin individulvi, Aga eum stim ce este omul, lisind eri Ja o parle tol ce se poate spune despre oament vizull unul cite unul, o eee 1 Seni Cals, despre Socata sau despre Haches, fot aa aven Balt Sespre Filn{a alumel cind abstvagem tot ce priveste fiinfole privite una ae icon este in tot cazul de alt soi decit acela al lui Platon, prin faptul OY | bile singulare, adici prin faptul c& principille comune tuturor Incrurilor M4 sivpiu wrronuertv {dectt oriunde, Aristotel se ridica in teoria stiintei impotriva conceptiilor i Platon ; pentru el, am vazut, nu existi'o lume a Idellor, tn afara si care sar datora fiinta numai une} participéri momentane Ja esenjele j eteme, Srinwe. Se ‘Aceste eftava indicatii, pe care Je vom eoniplela ulterior, ne vor per- 7 cusels individaaell mile oi explicdm mai ou ‘amet care ecobisetul’s4 motoda filezafiei prime. taracterul de Stinteleprivese flecare anunite deiceundrl ale Pinje,, anmite parti< \ gularizari ale acesteia in devenirea lor; in acest fel,ele-se apropie de fizicd. Dimpotsiva, filozofia prim’ se ocup’ de insisiesenta\fiintel, adic’ de principiile universale imanente oricarel fine, susteat al cricivel i nici mu va | (esengele eran Ideile, far aceste Idi constitulau o piramidi in virful elreia Pits can | de greu este de interpretat concepfia aristotelici atunci cind vorbim de Feed © sflin(a ca filnta*, care tinde si Insemne fidnfa ca atare. Mai mult dectt cana naintasii sai pitagoricieni, eleati 9 chiar plétonicieni, Aristotel Intelege Feordii a \ ci Filnfa, privits ca um subject suprem si poate ea un atribut suprem a metoda s tot ce este, nu ar fi, in calitatea ei de genus generalissimum, decit un toate, trebui jsubstrat cu totul indeterminant, golit de orice miez, astfel ch o atare filozotia | Fiinta ar tinde 58 se coniunde cu Ne-fiinja, Ceea ce cauta Aristotel in fescue | filozofia psima-nu este si-ajungd Ta dontemplarea a cea ce am putea numnj famrioma iealismului platonieisn. El isi propune s& regiseasci. eon Gifille comune pe care le prezinté fiintele singulare, si stablleasc’ adich | quidditatea fliniel atunei ind srecem de la diversitatea sensibils a Jueru- | rilor Ta inteligibil, tasind la o parte particularitatile de loc, de timp 51 ups alfa: cutare paste, cutare statuie, cutare astri. Generalizarea nu inseamni in mod necesar idealism, este incontestabil, Tar idealismul lui ‘ch esenfele inteligibile pe care Je canta sint imanente existentelor sensi- sint ale lucrurilot si in tueruri, $i nu formeaza, ca la Platon, o lume se- pleat = © Mth cele din uma, indepartinduse de adevir, Aristolel va identifica esenfa ‘infelor eu forma tox j EEt Aristotel, Beto}. UT B, 2 908 b, 26-997 a, 16 gt 1, 96 b, €—10, 3 Despre Bine,_ aga tum nicl int (veri atetay, 1 (A), 2, 982 b, 8jncrarilor 10, finals, Lenin a subliniat cX teoriel plataniciene pentru care Tdeile sint esente vupte de Jucruri Aristotel {i rdspunde incercind, intr-un spirit materialist, sa pund generalul & “Astfel — va zice Aristo: fern pute a n cast in sine, Si tocmai din aceasta tex a unitajil dinire casa in genére “| si casele individuale ale lumii vizibife reault’, dup cum yemarci Lenin, | \ cotusteral de interpolate dtectid po care confers Aietotl problmel 7) generalulul Taja de individual. Stagiritul va lua in consiferare singularul, ‘| eonferindu-tT ac vu individualitati privite toomai ca un az | | al universalului, adied al unui individual dezindividualizat, pricoput pe j.. baza unei esenfe comune. Prin aceasta, el nu va reusi ,si rezolve pro- blema trecerii de Ja individual la general, de Ja senzoriat la rafional®. Si nici nu va fzbuti, mai cu seama, si explice cum opereach cunoasterea, Sortita esentelor comune, atunci cind vrea si pund slépinire pe obiectele singulare si le privesie ca pe niste cazuri, DupA cum serie Lenin, nu poate fi indoiala ea Arisiotel erede, cel putin in mod naiv,in caracteru obiectiv al cunoagterii. Dar sint. doud Jucruri de coneiliat, ,,Credin{& naivi in forfa ratiunti, in forja, in puterea, tm adevarul obiectiv al cunoasterii Si_confuzis naiva, confiie jalnicd 5i neputincioasi In dialeclica generalului si particularului — a nofiunii si a realitsfii, pereeputa senzo- rial, a unul anumit obiect, lueru sau fenomen* ®. Pentru Aristotel, in tot eazul, filozotia prima este posibilé cu simpla -conditie ca sa existe principii comune imanente tuturor diintelor i 0a. oF metoda sk ne permits si descoperim aceste prineipii. Dar, mas inainte de toate, trebuie si stabilim c& studiul Jor apet¥ine tunel singure stlinfe, cl) filozofia prima, dack exis una. In opera sa, ‘Aristotel_ rep rou c& stiinfa contrariilor este una (vay évaveloy ia txioriyn) ®, Dar, remarea el, contraritle formeazé un cuplu ; termenti contrari se opun doi te doi. Tar principiile comune ale Fiinfe} sint mai multe si nu se opun antre ele. Cum ar maj putea apartine unei singure gliinte s& cunoascd aceste principii care nu sint contratii intre ele? Chestlunea aceasta Aristotel 0 supune unui lung examen in eartea IV, cap. 2; el va dovedi ea seriile de contrarii. pe care Je intilnim cind studiem Fiinja se reduc la un singur cuplu : ncela al Flingel si Ne-flinjei sez af Unului si al Multi- plului®. Caplul de baca include cupluri care presupun, ca si avesta, posi- bilitatea unel trecen! de la win termen Ja celilalt ; dar au poate fi trecere, observam, intre cuplurile derivate, cum sint Acelasi si Alful, Asemuitoral i Neasemuitoral, Egalul gi Inegalul, care formeaz’ cortegial de dualitati Gerivate sub aripa opozifiei Unului si Multiphului (Cit despre metoda dupa care urmeazd si se descopere, sé se defineascd si si se descrie principiile prime, vom vedea cA ea este dialectica Inet % Metaf, LIL (B), 4, 899 b, 20. © M.A. Dinnik st colab, Teioria filozofie, 1, p. 305. ® V. 1, Lenin, Catete filazoftce, in Onere, vol 88, 0.372, © Veal tntrebarea in Afesaf. LET (B}, 2, 008 a, 2%, tar rspunsul tm Metaf,, TV (1), 2, 1008 b, 51004, 2 ® Ver de exomplu Meta/, TV (1), 2, 1004 a, 9; ef. si Ind, Arist, 247 a, 13. © Ch Metaf., 1V AT), 2 1004", 28, e ele concrete, mai existi o 14716. ervoTy nerRoDUCTY tntr-un sens propriu aristotelismulul. Aceste principii, tocmai fiindea sint prime, mu se pot deduce wnele din altele. Prinir-o purifieare de alt- fel, care presupune eliminarea caracterelor necomune ce se gasese la filnje, se poate pregiti spiritul In vederea unel aprehendari intuitive a esentelor si a anor degajari a lor in raport eu accidentele, procedea care, pentru Aristotel, este dialectic. Dar Silozofia ‘prima nu este un teren inci neumblat de nimeni, unde totul ar fi si fie descoperit, Aristoiel va gisi eA filozofil, incepind ‘cu cei in impurile stravechi, au pus in eirculafle problemele principale releri-y toare la natura Fiinfei, Numai cd ei nu au ajuns la rezultate sigure si concludente, ci la vederi partiale care se contraric de la un intelept lal altul. Aristotel va supune cercetirii critice aceste vederi contradictorii pe® care Je numeste aporit, O mare parte a Metafizicli va fi consacrati acestui examen critie. Intreprinzindu-, Aristotel va deveni un istoriograf al filo~ zokiei grecésti pind in timpurile sale, si doctrinele unora dintre vechii filozoft ai Greciei nu ne sint cunoseute decit prin fragmente reproduse de Aristotel sau prin unele dintre examinsrile sale critice. Dat Stagiritul merge inci si mai departe : teoretic, el examineari (Metaf., T (A), 1, 981 b, 20) pozitia unor oameni indepartafi in trecut eare au inceput “Biimologie topo: inscamné trecere astupat 4 Metaf. 111 B), 1, 995 b, 2. © Verbul éropetim inseam’ a crea o diffeultate : verbul Spwiont 1 Siéxopham re~ prezinth Stépzeorm tds axoping (Bonitz, Ind. Arist, 187 b, 11) ast face drum prinire ‘ereutali, a te explora in toate directile, « inehapul arguments de sens opus ; accst rocas se stlrseste In ebnopia (ebmopety, cénepquu), caro esle solutionarea eporlel, gasi- fea unel trecer! usoare (@0 x0p0}, allarea adevarulul Expresille se gisesc dela Ja Platon, Republica, 1V, 435 a, 3 Gg Rose § Atistote, La Métophysique, trad, J. Tricot, vol, I, Pars, 1958, now tut Tricot ae lap. 120, 5 La aceasta laturi e dialectieli aristoteice face incontestabil aluzie Lenin cind vorbesie in Calete filazofice, in Opere, Vol. #8, D. 872, de clementsh viu ain opera lui Aristotel pe care fl constifuia toemal ,eautarite" i sributar a! Se cheami dec eB ce piStupKE mrRoDueTY 1g Filozofia_penipatetica este ma — ¢i-cea-mat importanti-—dintre-ra- murjle sociatismului, Ca atare, ea mosteneste ura lui Socrate sia lui | | —Platon pentru sofisti si sceptici, ea nutreste aceeasi neliniste-si-acceasi | netvoaitate fafa de cleatism si.col mult se arath mai putin pAtimasd cind | | e vorba de materialismul democritian, Aristotel spunind chiar cu admi- | rajle despre Demoerit, de a oarui conceptie se deossbea in atiten privinge, ci a imbritivat toate problemele $i s-a distins gi in felul de a be pune* ®, Daci insi Aristotel impireigesle in mare parte inimicitiile lui Platon, saporematied Sh amicii sii nu sint nicidecum aceia a} Academiei, si Stagiritului fi place confruntares sA denunfe Teprezentarile naive ale pitagoricienilor, asupra cBrora Platon, = teibutar al lor in ce priveste teoria numerelor, preferd. si inchida ochii. J'So cheami deci cd Aristotel nu se aralé in genere solidar cu Platon decit /| in ce priveste andipatille si partile pe care le proclama negative din filo~ zofille fnaintasilor, Dar dai se spune cl peripatetismul este una dintre + ramurile socratismului, inseamn’ ch el trebuie si adopte altcova decit aprecieri comune la adresa deficientilor vechilor filozofi. Soeratiemul ssupune 0 reinoire, in tot cazul o Inace de pozifie care nu se mirgi neste Ia 0 critic’ pur nogativa a vechilor sisteme ; de aceea trebule si ne agteptim en el sii me infatigeze puncte eomtne pozitive. Dar aceasta ne conduce si examindm punctele de contact si opoziitle ce existi intro filozofia ksi Aristotel sf, fn primul rind, filozofia Jui Platon care constitule cealalta mare scoald socratict ©. Se gtie c&, in tinerefe, pe urma lume cu eer eae cael es eal sel es ee | eafizici, este Platon si ck a primit initierea filozofica in Academie ®. La moartea aceluia A simuleazi i care i-a fost maestru, Speusip, nepot al Jui Platon, find desemnat ca cuvinte, metoda roolare, Aristotel a pBrisit Atona si — dup’ cum am vizut — sa stabilit cu Aristotel ca 0 Ja Assos in Troada Unde domnea Vermias, un sclav lberat care, frecven- , 8~. © metal, VIE GZ}, 18 1920, © Cf la Michael Hayduek, Coll. Aced, Borolinae, 1,8, 16 ® Isiorla mentioneaza mal multi filozoh cu acest “aume. Acela despre care 2 pomeneste aici evto Brison din Hetacleia, discipol al Jul Socrate sau al ul Buclide in Megara, ‘2 2, 178 b, 37 4 13 9, 000. 37. 4 1, 1036 b, 15. C1. si Bonitz, Metaf, 11, p. 111112, Cum se urma lor plz desi n-au as Pentru Aris bare. Tos: De bung ces dialectics. D: vedere dis! lectica in ¢ contrarii si, pe = mentul commun metodé in ren (i. nv mums: uni side a di tare eare cor El mai si une}. ascens ochii Jui Platon lumea sensibilz i = varia Ja in = pentru asi asim Aristotel © datorité careia va sustine cé puiem si ne de Platon ; nu: metoda de ce rului_fortat silogism, din remareabild ins 3i tn alte pai Periculos, prin Ginire prem: tn aparenfa ade vrata 9h di hament si fie 6