You are on page 1of 71

Personalitatea

Tulburările personalităţii
 Personalitatea – obiect de studiu pentru
psihologie, fiziologie, pedagogie,
sociologie, etică, drept.

 Problemă centrală a psihologiei: “nu există


personalitate fără psihic şi cu atât mai
puţin fără conştiinţă” (Leites)
 Cuvântul provine din latinescul “persona”
şi înseamnă “masca actorului”.
 Personalitatea înseamnă dezvoltare
continuă, perfecţionare, autodepăşire.
 Personalitatea – lung proces formativ
 Interacţiunea mai multor factori:
 Ereditari

 Particularităţiconstituţionale şi
psihofiziologice
 Educaţia

 Mediul socio – familial

 Experienţa de viaţă
După psihanalişti, personalitatea este
alcătuită din:

 Id: sinele, inconştientul


 Ego: conştientul, eu – l
 Superego: supraeul, activitatea conştientă
spirituală
Karl Leonhard:
 Profesor de psihiatrie la Universitatea
Humbold, Berlin
 S- a ocupat de studierea personalităţii
umane
 A scris “Personalităţi accentuate în viaţă şi
literatură” – citează personaje din întreaga
literatură universală.
Definiţia personalităţii:
 Totalitatea trăsăturilor emoţionale şi
comportamentale care caracterizează o
persoană aflată în condiţii existenţiale obişnuite
 Este relativ stabilă şi predictibilă
 Este rezultanta acţiunii temperamentului,
caracterului, conştiinţei, intelectului, precum şi a
altor funcţii cum sunt aptitudinile şi
comportamentul.
Funcţiile de sinteză ale personalităţii:
 Conştiinţa
 Temperamentul
 Caracterul
 Intelectul
 Comportamentul
 Aptitudinile
Conştiinţa:
 Procesul de reflectare a propriului “eu”
(conştiinţa activităţii şi a continuităţii
persoanei) şi a lumii înconjurătoare (locul,
ambianţa, timpul, etc.)
Temperamentul:
 Reprezintă o componentă înnăscută, relativ
stabilă a personalităţii, pe care se structurează
caracterul
 Este un ansamblu de trăsături constituţionale în
special neurovegetative, emoţionale şi reactive
Caracterul:
 Este un ansamblu de trăsături observabile,
achiziţionate prin educaţie şi experienţă de
viaţă
 Diferenţiază personalităţile între ele după
criteriul atitudinii faţă de sine şi faţă de cei din
jur
 Imprimă unei persoane o anumită manieră de
comportament în relaţiile cu ceilalţi sau faţă de
anumite obiecte
Intelectul:
 Capacitatea individului de a înţelege şi
aprecia raporturile dintre el şi lumea
înconjurătoare
Comportamentul:
 Strâns legat de caracter şi de intelect
 Sistem de relaţii în acţiune care determină
atitudinea practică şi specifică a subiectului
faţă de realitatea înconjurătoare.
Aptitudinile:
 Reprezintă însuşirile psihice şi fizice relativ
stabile care permit omului să efectueze
anumite forme de activitate.
 Combinarea originală a aptitudinilor, care
asigură posibilitatea unei activităţi creatoare
= Talent
 O formă mai înaltă de dezvoltare a
aptitudinilor, manifestată prin activităţi
creatoare de însemnătate istorică pentru
viaţa societăţii = Geniul
Metodele de cercetare ale
personalităţii:
 Observaţia
 Experimentul
 Testele şi chestionarele
 Analiza rezultatelor activităţii
 Biografia
 Observarea directă a conduitei, în condiţiile
normale de viaţă şi activitate a individului –
metoda cea mai eficientă
Mijloacele de apreciere a
personalităţii:
 Observarea comportamentului în profesie
sau la locul de joacă al copiilor
 Observarea mimicii, gesticii
 Observarea privirii
 Observarea intonaţiei
 Observarea vestimentaţiei
Întrebări referitoare la:
 Constanţa în viaţă, pasiuni, conştiinciozitate
şi seriozitate
 Anumite înclinaţii şi tendinţe pentru ordine,
dreptate, reuşită socială
 Modul de reacţie afectivă în diferite situaţii şi
împrejurări
 Sinceritatea , simularea sau disimularea în
atitudinile adoptate, etc.
Factorii formativi ai personalităţii:
 Ereditatea
 Factorii socio – culturali
 Factorii de mediu
Ereditatea:
 Rol decisiv în determinarea diferenţelor de
personalitate, pondere de 50 – 70%
 Implicaţiile factorilor eredo – constituţionali
în producerea unor boli psihice:
 9,3% din descendenţii părinţilor schizofreni
devin şi ei schizofreni
 23,4% din descendenţii părinţilor cu psihoză
maniaco – depresivă dezvoltă o psihoză.
Factorii socio – culturali:
(rolul familiei şi şcolii în formarea personalităţii)

 La nivel familial, posibilitatea de influenţare a


dezvoltării este foarte mare
 Important: copil dorit de părinţi, relaţia mamă –
copil, de calitatea ei depinde formarea personalităţii
şi dezvoltarea sa ulterioară.
 Rupturile precoce ale relaţiei mamă – copil –
grave tulburări ale personalităţii, boli psihosomatice,
psihoze.
 Familia trebuie să ofere un climat psihoemoţional
adecvat
Factorii socio – culturali:
(rolul familiei şi şcolii în formarea personalităţii)

 Rolul formativ al şcolii este complementar


educaţiei intrafamiliale
 Şcoala va întări sistemul de motivaţii şi
valori
 Profesiunea are rol formativ, în sensul
împlinirii în profesie, pe lângă împlinirea
familială.
Factorii de mediu:
 Cultura din care provine persoana şi
împrejurările de viaţă – influenţează
formarea personalităţii
 Evenimentele sociale şi situaţiile economico
– financiare care pot afecta dezvoltarea
personalităţii: război, calamităţi, criza
economică, violenţa socială, imigraţia,
intoleranţa, rasismul
Personalitate şi vulnerabilitate:
 Vulnerabilitatea – răspuns adaptativ insuficient
sau neadecvat al persoanei, la solicitările
psihice sau fizice obişnuite.
 Fiecare eveniment de viaţă – impact.
 Evenimentele de intensitate medie – primesc
răspuns corespunzător.
 Dacă răspunsul nu este cel aşteptat,
vulnerabilitatea persoanei este crescută, are “un
prag de toleranţă “ mic – tulburări psihice şi
comportamentale
Vulnerabilitatea – nivele:
 1.biologico – genetică şi biochimică
 2.psihologică
 3.cognitivă
 4.socială
Vulnerabilitatea biologico –
genetică şi biochimică:
 Predispoziţie mai mare pentru o anumită
boală determinată genetic sau prin
neurotransiţători, neuromodulatori sau
neurohormoni
– deficitul de serotonină creşte riscul
depresiei, corelaţia între personalitatea
schizotipală şi schizofrenie.
Vulnerabilitatea psihologică:
 Carenţe afective
 Dezechilibrul emoţional al familiei
 Deficienţe educative, atitudini educative
extreme, excesiv de permisive sau foarte
rigide, maltratarea copilului
 Evenimente de viaţă psiho – traumatizante
 Decesul unui părinte, părinţi divorţaţi
 Familii conflictuale datorită sărăciei,
alcoolismului, rivalitate între soţi
Vulnerabilitatea cognitivă:
 Deficitul intelectual
 Supradotarea cognitivă – determină
perturbări ale percepţiei propriei persoane
(se vede mai bun, mai valoros, mai
deştept şi aşteaptă neîntemeiat o anumită
recunoaştere şi atitudine din partea celorlalţi)
Vulnerabilitatea socială:
 Subliniază rolul suportului social (colegi de
muncă, familie, stare materială), al
mediului şi evenimentelor de viaţă.

 Vulnerabilitatea aceluiaşi subiect este


foarte marcată în copilărie, diminuează la
vârsta adultă şi creşte din nou la bătrâneţe
 Vulnerabilitatea eredo – constituţională şi
biochimică – creşte riscul apariţiei bolilor
psihice şi psihosomatice
 Vulnerabilitatea datorată factorilor
educaţionali – creşte riscul personalităţilor
psihopatice
 Cauzele sociale pot duce la alienarea
persoanei, cu ruperea de realitate
Tulburarea de personalitate:
 Deviaţie cantitativă în raport cu personalitatea
considerată normală
 Trăsăturile care formează o personalitate
patologică sunt inflexibile şi maladaptative,
cauzând probleme în funcţionarea socială a
persoanei respective.
 Sunt grupate în trei categorii care reunesc
caracteristici clinice comune.
Clasificarea tulburărilor de
personalitate:
Categoria A:
 Personalitatea paranoidă
 Personalitatea schizoidă
 Personalitatea schizotipală
Fac parte de obicei din familii cu încărcătură
genetică, în special schizofrenie.
Clinic se caracterizează prin ciudăţenie,
bizarerie, excentricitate.
Clasificarea tulburărilor de
personalitate:
Categoria B:
 Personalitatea antisocială
 Personalitatea borderline
 Personalitatea histrionică
 Personalitatea narcisistă
Se asociază mai mult cu depresia, alcoolismul sau
tulburările de somatizare.
Se caracterizează prin teatralism, instabilitate
emoţională şi impulsivitate.
Clasificarea tulburărilor de
personalitate:
Categoria C:
 Personalitatea obsesiv – compulsivă
(anancastă)
 Personalitatea anxioasă (evitantă)
 Personalitatea dependentă
Caracteristic – nesiguranţă, anxietate
Personalitatea paranoidă:
 Grad înalt de suspiciune faţă de ceilalţi
 Sensibilitate excesivă la insulte pe care refuză
să le ierte
 Ostilitate şi tendinţă la conflictualitate
 Suspectează pe cei din jur că ar dori să-l
exploateze sau să-I producă anumite daune
 Este bănuitor în ceea ce priveşte loialitatea şi
bunele intenţii ale partenerului, amicilor sau
colegilor
 Nu face confidenţe
Personalitatea paranoidă:
 Complimentele sau remarcile pozitive sunt
interpretate ca încercări de a obţine ceva
 Tendinţa supraevaluării propriei importanţe
 Dacă o persoană îi oferă ajutorul, consideră că
acest lucru de fapt îl critică şi îl desconsideră
Personalitatea schizoidă:
 Tendinţă la izolare şi relativ dezinteres faţă de
lumea exterioară
 Contactele sociale şi afective se restrâng în
favoarea unor activităţi solitare
 Viaţă imaginară destul de intensă dar bizară, cu
preocupări filosofice, ştiinţifice şi teologice,
idealism doctrinar
 Un anumit grad de pierdere al contactului cu
realitatea
Personalitatea schizoidă:
 Persoana pare timidă şi rece, indiferentă
 Indiferent faţă de activităţile plăcute, distractive,
sau faţă de experienţele sexuale
 Evoluţia – nu foarte favorabilă, din cauza
adaptării sociale din ce în ce mai reduse –
desocializare – poate conduce spre depresie
atipică şi tentative de suicid
 Agravarea trasăturilor bolii poate anunţa chiar
debutul unei schizofrenii
Personalitatea schizotipală:
 Capacitate scăzută de a lega relaţii mai strânse cu
ceilalţi, anxietate socială excesivă (datorată mai mult
unor temeri paranoide, decât fobiei sociale)
 Comportament bizar şi excentric
 Prezintă idei de referinţă, convingeri ciudate cu
influenţe paranormale (superstiţii, telepatie, clarviziuni)
 Poate fi convinsă că deţine un control magic asupra
celorlalţi – direct, prin gândire sau indirect, prin
intermediul unor obiecte în cadrul executării unor
ritualuri
Personalitatea schizotipală:
 Pot apare tulburări de percepţie, în special
diferite iluzii corporale
 Răspunsurile pot fi cu conţinut abstract sau cu
înţeles neobişnuit, fără a ajunge la incoerenţă
 Comportamentul este considerat excentric prin:
 Maniera de a se îmbrăca – obiecte de vestimentaţie
care nu se potrivesc în ansamblu
 Gestica manierată
 Neglijarea convenienţelor sociale obişnuite
Personalitatea antisocială:
(“sociopatie”, “psihopatie”)
 Dispreţ total faţă de drepturile celorlalţi, pe care
adesea le şi încalcă
 Manifestările încep din copilărie sau
adolescenţă şi continuă în perioada adultă
 Impulsivitate, instabilitate, până la devianţă
socială
 Nu se conformează normelor legale şi sociale
 Pot să acţioneze repetat împotriva legii,
prezentând numeroase arestări
Personalitatea antisocială:
(“sociopatie”, “psihopatie”)
 Acţiunile antisociale se datorează şi unei
impulsivităţi crescute, reacţii colerice de
moment, fără elaborări mintale şi fără a ţine
cont de consecinţele actului săvârşit
 Comit acte de violenţă corporală, inclusiv faţă
de membrii familiei
 Pot fi agresivi şi faţă de propria persoană –
automutilări (acte favorizate de o hipoestezie
senzorială caracteristică)
Personalitatea antisocială:
(“sociopatie”, “psihopatie”)
 Scăderea instinctului de conservare –
manifestă comportamente periculoase – viteză
excesivă de conducere, eventual sub influenţa
alcoolului, consum de droguri, practicarea unor
“sporturi” riscante.
 Instabilitatea comportamentală se poate
manifesta şi mai puţin grav d.p.d.v. legal, dar cu
influenţe negative asupra vieţii cotidiene –
abandonează locurile de muncă, părăseşte
brusc domiciliul, îşi schimbă des rezidenţa
Personalitatea antisocială:
(“sociopatie”, “psihopatie”)
 Lipsă de responsabilitate pe plan financiar
 Nu se simt niciodată vinovaţi de necazurile
provocate celorlalţi sau de situaţiile dificile,
conflictuale, pe care le creează
 Răceală afectivă, imaturitate, reacţii disforice
Personalitatea antisocială:
(“sociopatie”, “psihopatie”)
 Evoluţia – marcată de:
 Acte de delicvenţă pedepsite prin lege
(discernământ păstrat)
 Stări depresive majore cu tentative sau echivalenţe
suicidare
 Supradozări de droguri, accidente, infecţii HIV
(comportament sexual riscant)
 Conjugopatii care duc la destrămarea familiei
 Vagabondaj şi cerşetorie
Personalitatea “borderline”:

 Instabilitatea relaţiilor interpesonale, a propriei


imagini despre sine
 Instabilitatea afectelor
 Impulsivitate crescută
 Sensibili faţă de circumstanţele exterioare
 Subiecţii experimentează o teamă excesivă de
abandon, de rejecţie, neîncredere în sine
Personalitatea “borderline”:

 Reacţionează cu furie chiar şi când se află în


faţa unei situaţii justificate de separare, clar
limitate în timp, sau a unor schimbări de plan
 Datorită sentimentului de abandon – adevărate
crize de panică sau mânie, până la automutilări
şi tentative sau echivalenţe suicidare
 Afectarea relaţiilor personale, prin tendinţa
idealizării potenţialului lor încă de la primele
întâlniri
Personalitatea “borderline”:
 Solicită petrecerea unui timp prea îndelungat de
la început
 Sunt împărtăşite multe detalii intime
 De la idealizare – trec foarte uşor la
nemulţumire şi devalorizare, care se exprimă
de multe ori dramatic
 Viaţa afectivă este marcată de sentimente de
“vid interior”, dar şi de o reactivitate crescută a
dispoziţiei, cu accese necontrolate de furie
Personalitatea histrionică:
 Labilitate emoţională excesivă
 Comportament direcţionat spre atragerea atenţiei
(atitudini dramatice şi teatralism)
 Nu se simt confortabil dacă nu sunt în centrul atenţiei,
“sufletul petrecerii”
 Solicită în mod continuu atenţia celor din jur, în caz
contrar – crează scene dramatice
 Atitudini cu conotaţii sexuale nepotrivite, cu scop
provocator şi seductiv – erotizarea raporturilor sociale
(chiar şi în context profesional)
Personalitatea histrionică:
 În acelaşi timp, pot exista o serie de modificări
sexuale – frigiditate, nimfomanie,
homosexualism
 Aparenţa fizică prezintă mare importanţă –
cheltuie energie şi bani pentru haine şi diverse
accesorii
 Utilizează detaliile fizice şi vestimentare pentru
a “vâna complimente”
 Manifestă o supărare exagerată faţă de un
comentariu critic
Personalitatea histrionică:
 Discusul – expuneri dramatice, fară suport
faptic, cu utilizarea de adjective, fabulaţii,
producţii imaginare
 Sunt uşor sugestionabile – opiniile lor sunt uşor
influenţate de alţii
 Consideră orice relaţie interpersonală,
indiferent de contextul ei, mai intimă decât este,
atitudine cu atât mai evident exprimată, cu cât
este vorba despre o relaţie socială importantă.
Personalitatea narcisistă:
 Nevoia de a fi admirat, pattern de grandoare
 Lipsa empatiei
 Acordă multă importanţă propriei persoane
 Îşi supraestimează capacităţile şi realizările
 Devalorizare a acţiunilor şi contribuţiei celorlalţi
 Preocupaţi de fantezii referitoare la mari
succese, putere, strălucire în societate,
frumuseţe admirată de toată lumea şi iubiri
ideale
Personalitatea narcisistă:
 Se consideră persoane “speciale”, unice,
superioare
 Caută relaţii cu persoane făcând parte din
categorii sociale privilegiate
 Insistă ca în anumite situaţii să beneficieze de
serviciile celor mai buni avocaţi, doctori, stilişti,
instructori
 Nu pot aprecia meritele celorlalţi
 Nu manifestă empatie pentru problemele sau
sentimentele celorlalţi
Personalitatea narcisistă:

 Nu au răbdare şi nici interes să asculte


problemele personale ale interlocutorilor
 Fac remarci nepotrivite, fiind indiferenţi faţă de
anumite situaţii speciale în care se află celălalt
 Invidie faţă de realizările altora
 Comportament arogant, superior şi snob
Personalitatea evitantă (anxioasă):

 Sentiment de inferioritate, teamă şi insecuritate


 Inhibiţie socială
 Hipersensibilitate la evaluări negative din
partea celorlalţi
 Evită orice implicare socială sau profesională
care presupune relaţii interpersonale
semnificative
 Se tem de critică, dezaprobare, rejecţie
 Reticenţă faţă de promovările profesionale
Personalitatea evitantă (anxioasă):

 Nu se implică în activităţi de grup


 Relaţiile intime sunt cu greu acceptate, din
teama de a nu se expune şi de a fi ridiculizate
 Acceptă o relaţie numai când au siguranţa de a
fi plăcuţi şi aprobaţi fără criticism
 În societate sunt tăcuţi, timizi, retraşi
 Participă rar la conversaţii din teama de a nu
spune ceva nepotrivit
Personalitatea evitantă (anxioasă):

 Preferă un stil de viaţă simplu, cu rutină, fără


expuneri la situaţii şi relaţii noi, din nevoia de
siguranţă
 Comportamente compensatorii: sfidarea unor
situaţii riscante – sporturi periculoase, sau
înfruntarea unor situaţii redutabile
 Preferă prezenţa unei persoane contrafobice
sau a unui obiect
Personalitatea dependentă:

 Tendinţa sistematică de a lăsa în mod pasiv pe


altul să ia deciziile, importante sau minore
 Teama de abandon
 Atitudine de supunere pasivă
 Dificultăţi chiar şi în abordarea unor decizii
zilnice, de rutină
 Solicită exces de asigurări şi avizări din partea
celorlalţi
Personalitatea dependentă:
 Îl urmează în totalitate pe celălalt, care îşi va
asuma responsabilitatea pentru toate domeniile
vieţii
 Dependenţa se manifestă de obicei faţă de unul
dintre părinţi sau soţi, se datorează unei
importante lipse a încrederii în sine, în propria
judecată şi abilităţi
 Pot accepta anumite lucruri agreate de celălalt
chiar dacă lor le sunt neplăcute
 Nu îşi exprimă preferinţele, pentru a nu-şi
pierde suportul
Personalitatea dependentă:
 Aceste persoane, în consecinţă, pot fi expuse
deseori abuzurilor verbale, fizice sau sexuale.
 În momentul sfârşirii unei relaţii, prin despărţire,
moarte, persoana “dependentă” caută rapid pe
altcineva care să-i asigure suportul necesar
 Se ataşează uneori nediscriminativ şi în mare
grabă de altă persoană, datorită convingerii că
nu ar putea funcţiona în afara unei relaţii
strânse
Personalitatea obsesiv – compulsivă:
(anancastă)
 Preocupare faţă de ordine, detalii, perfecţionism,
verificare, scrupulozitate, încăpăţânare, rigiditate
 Încearcă să deţină controlul asupra activităţii zilnice
 Acordă o prea mare atenţie detaliilor nesemnificative,
regulilor, procedurilor, listelor – cu epuizarea activităţii
până la obţinerea esenţialului
 Timpul este risipit şi problemele importante mereu
amânate
Personalitatea obsesiv – compulsivă:
(anancastă)
 Perfecţionismul şi standardele de performanţă
autoimpuse determină disfuncţionalitate
 Sunt atât de preocupaţi de verificarea fiecărui
detaliu al unui proiect, indiferent cât de bun,
încât acesta riscă să nu fie îndeplinit niciodată
 Sunt devotaţi muncii, profesiei
 Neglijează activităţile plăcute şi petrecerea
timpului cu prietenii
Personalitatea obsesiv – compulsivă:
(anancastă)
 Chiar şi atunci când îşi acordă scurte vacanţe
timpul nu este irosit, luându-şi întotdeauna cu ei
şi “ceva de lucru”
 Activitatea de recreere este considerată o
sarcină foarte serioasă – totul trebuie să fie
performant şi perfect
 Manifestă conştiinciozitate, scrupulozitate şi
inflexibilitate şi faţă de valori morale şi etice
Personalitatea obsesiv – compulsivă:
(anancastă)
 Manifestă tendinţa de a păstra orice fel de
obiect, chiar dacă acesta nu prezintă o “valoare
sentimentală” – motivaţia – acel obiect poate fi
cândva util (se supără dacă îi sunt aruncate,
face eforturi pentru a le recupera)
 Acceptă cu dificultate să delege pe cineva
pentru unele activităţi sau să lucreze cu alte
persoane – condiţionează respectarea exactă a
detaliilor planului lor de activitate
Personalitatea obsesiv – compulsivă:
(anancastă)
 În domeniul financiar – aceeaşi scrupulozitate a
planificării banilor – care nu trebuie irosiţi, ci
păstraţi, pentru eventuale “catastrofe”
Epidemiologie:
 Există puţine informaţii despre frecvenţa
tulburărilor de personalitate
 Personalitatea de tip antisocial – prevalenţa pe
durata vieţii între 2,1 – 3,3%, rate mai mari la
persoanele între 25 – 44 ani decât peste
această vârstă – studii facute pe anameză,
constatări paradoxale – vârstnicii ar trebui să
aibă aceeaşi prevalenţă
Etiologie:
 Se ştie puţin despre factorii răspunzători de
variaţiile normale ale personalităţii –
cunoştinţele despre cauzele tulburărilor de
personalitate sunt incomplete.
 Există mai multe informaţii despre tulburarea
personalităţii de tip antisocial
Etiologie:
 Cauze genetice
 Tipuri constituţionale
 Relaţia cu bolile psihice
 Teorii psihologice
 Studii ale influenţelor din copilărie asupra
dezvoltării personalităţii
Cauzele genetice:
 Există unele dovezi că personalitatea normală
este parţial moştenită
 Mai puţine dovezi ale contribuţiei genetice în
tulburările de personalitate
 Posibil tulburarea de personalitate de tip
schizotipal este înrudită genetic cu schizofrenia
sau are propria bază genetică?
Organizarea tratamentului:
 Oamenii nu pot să-şi schimbe firea, pot însă să
modifice situaţiile
 Terapia constă în ajutarea persoanei să
găsească un mod de viaţă care să creeze mai
puţine conflicte cu caracterul său.
 Evaluarea completă este primul pas în
organizarea tratamentului
 Informaţia obţinută de la persoane
independente – deosebit de importantă
Organizarea tratamentului:
 Obiectivele tratamentului, deşi modeste,
necesită timp pentru a le atinge
 Medicaţia ocupă un loc restrâns în tratament –
anxiolitice şi tranchilizante în situaţii stresante
neobişnuite, pe perioade scurte
 Tratament cu normotimizante
 Psihoterapia – tineri – dificultăţi în formarea
relaţiilor, nesiguri asupra direcţiei lor în viaţă
Organizarea tratamentului:
 Supravegherea şi susţinerea aduc beneficii
 Urmărim susţinerea posibilităţii de a dezvolta
părţile bune ale personalităţii
 Este esenţială crearea unei relaţii de încredere
– pacientul să poată vorbi deschis şi să înveţe
din greşelile sale. Pacientul va avea cu
certitudine perioade de recul – terapeutul va
evita să sugereze nereuşita. Progresul va putea
fi realizat prein paşi mici, prin care pacientul se
va apropia de o adaptare satisfăcătoare.

You might also like