CAPITOLUL 1

INTRODUCERE

Betonul sub diferitele lui forme de realizare : beton simplu, beton slab armat, beton
armat discret, betonul armat dispers cu fibre discontinue sau continue (cunoscut sub
numele de ferociment) şi betonul cu diferite grade de precomprimare este, după cum se ştie,
materialul de construcţie cu cea mai largă utilizare. Aceasta se datorează atât proprietăţilor
sale tehnico-economice avantajoase, cât şi faptului că pentru neajunsurile pe care le are se pot
găsi soluţii eficiente şi funcţionale de remediere.

1
2
3
4
5
 1.1. Raţiunea asocierii betonului cu armătura
*incercarea la incovoiere
** scheme de realizare
Betonul şi armătura din oţel au proprietăţi diferite, după cum rezultă din tabelul 1.1. Ele
sunt însă complementare, astfel că prin asocierea lor oţelul este capabil să asigure rezistenţa la
întindere şi probabil o parte din rezistenţa la forfecare în timp ce betonul, rezistent la
compresiune, protejează oţelul, conferindu-i durabilitate şi rezistenţă la foc.
Tabelul 1.1. Proprietăţile betoanelor şi armăturilor
PROPRIETĂŢI BETON OŢEL
1 rezistenţa la slabă bună
întindere
rezistenţa la bună, dar barele flexibile
2 bună
compresiune flambează
3 rezistenţa la aproximativă bună
forfecare
corodează dacă nu este
4 durabilitatea bună
protejat
slabă, suferă pierderi rapide
5 rezistenţa la foc bună de rezistenţă la temperaturi
mari

6
 Asocierea celor două materiale este necesară pentru a se obţine un material compozit, cu
o structură monolită şi cu proprietăţi superioare faţă de cele ale fiecărui material component
luat în parte. Datorită faptului că rezistenţa la întindere a betonului reprezintă doar
aproximativ 10% din rezistenţa acestuia la compresiune, proiectarea structurilor din beton
armat se bazează pe conceptul că betonul preia eforturile de compresiune, iar armătura pe cele
de întindere. Pentru ca cele două materiale să conlucreze la preluarea eforturilor (şi deci să se
comporte ca un material compozit) este imperios necesar ca :
 între beton şi armătură să se realizeze o aderenţă bună astfel încât să se evite
alunecarea barelor de armătură în beton;
 să existe o bună toleranţă a armăturii în beton, acesta trebuind să aibă o
impermeabilitate corespunzătoare pentru a proteja armătura împotriva coroziunii;
 să existe o compatibilitate a deformaţiilor betonului şi armăturii sub încărcări şi
variaţii de temperatură. Fenomenele de contracţie şi curgere lentă determină
incompatibilităţi ale deformaţiilor şi modificări ale stării de eforturi care trebuie să fie
luate în considerare la proiectarea elementelor şi structurilor din beton armat.

7
 În figura 1.1. este ilustrată o grindă încovoiată din beton armat având o comportare de
material compozit. Fisurile transversale care apar în zona întinsă pot fi limitate ca deschidere,
astfel încât ele să nu perturbe performanţele elementului.

Fig. 1.1. Comportarea de material compozit

a unei grinzi din beton armat.

***Film: Incercarea la incovoiere

8
 1.2. Avantajele betonului armat

Betonul armat prezintă numeroase avantaje în raport cu alte materiale de construcţii, şi

anume :
 poate lua orice formă, prin turnarea lui în stare proaspătă în cofraje sau tipare;
 are o rezistenţă bună la foc, betonul protejând armătura;
 conferă structurilor caracterul de monolitism, având rigiditate mare în toate direcţiile,
grad mare de nedeterminare statică şi rezerve importante de rezistenţă;
 asigură o durabilitate sporită în condiţii determinate de mediu;
 permite folosirea materialelor locale;
 este un material igienic;
 are o permeabilitate redusă la radiaţii;
 are un preţ de cost atrăgător.

9
1.3. Neajunsurile betonului armat

Betonul armat prezintă şi unele neajunsuri, după cum urmează :

 utilizarea ineficientă a betonului din zona întinsă, fiind necesar în anumite situaţii să
se apeleze la precomprimare;
 permeabilitatea la lichide, temperatură şi sunete, care poate fi compensată prin
protejarea betonului cu materiale izolatoare;
 masa relativ mare, neajuns care poate fi parţial remediat prin utilizarea agregatelor
uşoare;
 controlul ulterior al calităţii este dificil de efectuat şi este inoperant;
 transformările, modificările şi consolidările sunt greu de efectuat;
 demolarea şi reciclarea materialelor este costisitoare şi nesigură;
 transmite cu uşurinţă vibraţiile;
 incompatibilitatea deformaţiilor din contracţie şi curgere lentă menţionată la punctul

10
 1.4. Domenii de utilizare

Avantajele betonului armat sunt incomparabil mai mari în raport cu neajunsurile acestuia,
pentru care se găsesc în general remedii. Din acest motiv betonul armat reprezintă materialul
de construcţie cu cea mai răspândită utilizare. Este greu de găsit un domeniu în care betonul
armat să nu poată fi utilizat competitiv cu celelalte materiale de construcţii.
Construcţiile din beton armat se pot realiza monolit, prefabricat, preturnat sau mixt.
Domeniile în care betonul armat se utilizează în mod frecvent sunt :
 clădirile de locuit;
 construcţiile sociale, culturale şi sportive;
 construcţiile industriale;
 construcţiile agro-zootehnice;
 alimentările cu apă şi canalizările,
 construcţiile masive,
 construcţiile hidrotehnice,
 construcţiile pentru transporturi;
 construcţiile subterane;

11
 construcţiile energetice.

12