LECTIA 1

Ce inseamna izomeria

 Niste cunostiinte minime de limba greaca (“isos” = aceleasi, “meros”=parti) si

putina imaginatie te ajuta sa intelegi destul de repede despre ce este vorba in
acest capitol, in cazul  in care intalnesti termenul pentru prima oara in chimia
organica ( putin probabil, din moment ce se presupune ca ai trecut de clasa a X-
a !).  Aceasta noua ramura de studiu se datoreaza existentei unei multitudini de
compusi ce au aceeasi formula moleculara, dar o dispunere diferita a atomilor in
molecula.

Principalele tipuri de izomeri sunt scrise mai jos (fig.5)

Exemple si explicatii:

I.                   Izomeri de constitutie

 
I.1. Izomeri de catena
 
- primul tip de izomeri pe care ii inveti la organica, cand faci alcanii
- o sa dau cel mai des intalnit (si plictisitor) exemplu:
izo-butan si n-butan
 
I.2.  Izomeri de pozitie
 
- studiati prima oara la alchene
- se refera la pozitia dublei sau triplei legaturi a doi atomi de carbon, la
pozitie unei grupe functionale sau la derivatii orto, meta, para
- EX: 1-butena si 2-butena
         1-propanol si 2-propanol
         
I.3. Izomeri de functiune
 
- EX: alcool-eter; acid-ester; aminoacizi-nitroderivati
 - un caz particular il reprezinta tautomeria (substantele tautomere sunt
acelea care se deosebesc prin pozitia unei duble legaturi si a unui atom de
hidrogen)
*echilibre tautomere:
ceto-enolica (se cunoaste de la alchine)
lactam-lactima
imina-enamina(vezi compusi organici cu azot): -N=C-CH- <-> -NH-C-
CH=CH-
nitro-acinitro
oxo-ciclica
 
I.4. Izomeri de compensatie
-  corespund  asezarii diferite a atomilor in aceeasi grupa functionala  iar
ca exemple avem esterii, eterii si aminele
 

 
  
II.                Stereoizomeri

= compusi organici care au aceeasi constitutie chimica, dar  care se

deosebesc prin aranjarea spatiala a atomilor constituenti
              

II.1. Conformatia

In primul rand e bine de stiut ca termenul conformatie inseamna aranjarea

temporara in spatiu a atomilor sau a grupelor de atomi din molecula, ca urmare a
rotairii releativ libere in jurul legaturii simple C-C.=> in principiu vorbim despre
alcani.

Principalele conformatii sunt:

-          eclipsata

-          intercalata
Desi reprezinta un capitol interesant, nu este obiectul acestei lectii (sa ne
reamintim ca proiectul meu se numeste Izomeria optica… ), deci nu voi insista
mai mult.

II.2. Configuratia

Configuratia reprezinta asezarea stabila in spatiu a atomilor sau grupelor de

atomi, in raport cu un element geometric fix: centru, axa, plan, elice. Schimbarea
configuratiei se face prin ruperi si refaceri de legaturi chimice.

In aceasta categorie, se incadreaza enantiomerii si diastereoizomerii, despre care

vom discuta in lectiile urmatoare.

LECTIA 2
Enantiomerii
In majoritatea manualelor de chimie organica, se poate gasi urmatoarea definitie:
Stereoizomerii care au un atom de carbon asimetric si care se prezinta ca obiect si
imaginea sa in oglinda nesuperpozabile se numesc enantiomeri, urmata apoi de o
observatie si mai “edificatoare”: Enantiomerii sunt substante optic active (antipozi
optici) si difera prin modul cum interactioneaza cu lumina polarizata. In mod
evident, este aproape imposibil pentru un elev sa inteleaga ce inseamna cu
adevarat notiunea de enantiomer.

O sa incerc sa explic altfel.

Iti reamintesc ca in orice compus organic saturat (care contine numai legaturi
simple, cum ar fi metanul CH₄) carbonul are fix 4 substituenti pentru ca prin natura
sa, poate forma (aproape intotdeauna) numai 4 legaturi covalente:
  

Cele 2 imagini reprezinta metanul, prima fiind o reprezentare plana, iar a doua o
reprezentare in spatiu, apropiata de adevarata structura a metanului. De asemenea,
poti observa ca daca unesti cu niste muchii imaginare substituentii intre ei (sferele
gri), obtinem un tetraedru.

In imaginea de mai sus, observi acelasi tetraedru, cu diferenta esentiala data de

prezenta unor substituenti diferiti. In exemplul dat, acestia sunt -CH₃, -CO₂H, -NH₂
si –H, insa, de data aceasta nu ne intereseaza nici ce sunt, nici cum se numeste
compusul, ci ne priveste numai faptul ca sunt diferiti doi cate doi. Astfel, este
suficient sa ii identificam prin culori: R(rosu), G(gri), A(alb) si B(albastru) si prin
indicele care face trimitere la tetraedrul care il contine(1 sau 2).

Dar de ce sunt 2 tetraedre?

La o prima privire, ele par identice; sa incercam totusi sa ne uitam putin mai atent.

In general, daca privim 2 obiecte, spunem ca ele sunt identice daca prin
suprapunerea lor mintala se va obtine unul si acelasi obiect (gandeste-te la 2
rachete de tenis, spre exemplu). Daca avem insa in minte imaginea mainii stangi si
imaginea mainii drepte, nu vom putea gasi niciodata o modalitate de realiza aceasta
suprapunere.

Revenind, se poate observa ca toate incercarile de a suprapune mintal cele 2

tetraedre nu au succes. (Cand suprapui R1 peste R2 si A1 peste A2, B1 se va
suprapune automat peste G2 si G1 peste B2 )

Concluzia e imediata: cele 2 tetraedre nu sunt identice. Dar stabilisem inainte ca

tetraedrul semnifica de fapt un compus organic ( cu conventiile de mai sus);

Deci am obtinut 2 compusi cu aceeasi formula moleculara, cu atomii legati la fel

intre ei, insa cu o dispunere diferita in spatiu (daca iti mai aduci aminte, este exact
definitia stereoizomerilor, data in lectia 1). Daca la aceasta mai adaugam si
observatia ca izomerii sunt in relatie de tip obiect-imaginea sa in oglinda (e simplu
de observat), obtinem definitia complicata de la inceputul lectiei. Deci, prin
conventie, acest tip de izomeri poarta numele de enantiomeri. Pentru ca definitia
sa fie completa este necesar sa mai adaug ca, in mod obligatoriu, un compus
organic poate avea un enantiomer doar daca nu prezinta simetrie.

Daca nu ai “vederea” in spatiu bine pusa la punct, pentru a reusi sa intelegi

fenomenul, incearca sa iti construiesti din betisoare cele 2 tetraedre si o sa te
convingi ca nu le poti suprapune perfect in niciun fel.

LECTIA 3
Chiralitate.Centre chirale
Anterior am aflat ca un enantiomer prezinta un atom de carbon cu 4 substituenti
diferiti.

Acest tip de atom de carbon poarta numele de carbon asimetric (denumirea a fost
introdusa inca din 1874 de van’t Hoff si le Bell).

Incepand de acum, in loc de expresia « proprietatea unui obiect de a nu se

suprapune peste imaginea sa din oglinda » vom folosi termenul chiralitate. Desi
suna foarte ciudat, face referire la aceeasi proprietate. (Cuvantul a fost inspirat de
relatia dintre mana stanga si mana dreapta – cheir inseamna mana in limba greaca).
Despre obiectele care nu prezinta chiralitate spunem ca sunt achirale.

Iata cateva exemple :

- mana este chirala

- un pantof este chiral
- un cub este achiral
- o molecula de CH₄ este achirala
- o molecula de CH₃Cl este achirala
- o molecula de CH₂Cl₂ este achirala
 - o molecula de CHClF este chirala

Toate moleculele de mai sus se pot reduce la tetraedrele din lectia anterioara. Poti
reveni la acel desen, pentru a intelege de ce anumite molecule prezinta chilaritate
si altele nu.

Putem trage concluzia ca chiralitatea moleculara in cazurile analizate pana acum

este data de prezenta in molecula a unui atom de carbon asimetric, ce va purta
numele de centru chiral(prezenta centrului chiral este o conditie necesara, insa nu
si suficienta-vedem imediat despre ce e vorba).

Sperand ca v-ati familiarizat cu notiunile noi, va propun sa le aplicam pe niste

molecule ceva mai complicate pe care le vom reprezenta prin formule de proiectie
Fischer (reprezentarea moleculei in plan).

Ex : 2-bromobutan

Ce se intampla insa cand avem 2 centre chirale?

Sa luam exemplul acidului 2,3 dihidroxobutanoic. (Deseneaza-i tu formula de

proiectie Fischer, cu gruparile OH de aceeasi parte a planului)

Dupa cum cred ca ai observat deja, molecula are 2 centre chirale, carbonul 2 si
carbonul 3.

Dar daca am inversa pozitiile unei grupari –OH cu un H atasat aceluiasi atom de
carbon, am obtine inca o pereche de enantiomeri, diferita de prima :

Am obtinut in total 4 stereoizomeri; (1) si (2), (3)si (4) sunt enantiomeri, insa
perechile (1) si (3), (1) si (4), (2) si (3), (2) si (4) nu mai pot fi numiti enantiomeri
pentru ca nu reprezinta imaginea celuilalt in oglinda .

Perechile de aceste tip, se numesc in schimb diastereoizomeri.

Sa vedem o alta molecula:

Insa observam ca cealalta pereche e formata din 2 compusi identici, datorita

simetriei!
Si pentru molecule de tipul acesta (cu centre chirale, dar care nu prezinta
chiralitate), chimistii au inventat (evident!) o denumire : mezoforma.

Numarul total de stereoizomeri obtinuti este 3, de data aceasta.

In mod evident, o molecula poate avea n centre chirale. Te provoc sa determini

numarul maxim de stereoizomeri al unui compus organic cu n centre chirale! (Nu
este chiar asa de greu; in felul asta o sa iti dai seama daca ai inteles ceva pana
acum; daca nu reusesti sa determini formula generala si totusi esti ros de
curiozitate -putin probabil- poti deschide primul manual de chimie de clasa a XI-a
care iti pica in mana si o gasesti sigur scrisa acolo.)

LECTIA 4
Proprietatile fizice si chimice ale enantiomerilor

Deosebit de interesant este faptul ca enantiomerii moleculelor chirale au

proprietatile fizice si chimice practic identice in prezenta de reactivi chimici sau
factori fizici achirali (adica au punctul de fierbere, de topire, solubilitatea,
densitatea perfect identice). Ei se diferentiaza insa in prezenta factorilor chimici
chirali (solventi chirali,catalizatori chirali etc) cu care unul dintre enantiomeri
reactioneaza mai repede sau in prezenta unui factor fizic chiral.

Factor fizic chiral…suna cel putin bizar, si totusi nu e o aberatie. Un exemplu de

astfel de factor este lumina, insa nu orice fel de lumina, ci numai cea polarizata.

Te intrebi probabil ce-i aia…

O sa incerc sa iti explic cat mai succint, ca sa nu intru prea mult in detalii legate de
fizica.

Lumina naturala este de fapt o oscilatie electromagnetica transversala, in care

vectorul electric oscileaza perpendicular pe directia de propagare a razei, iar
vectorul magnetic oscileza perpendicular pe planul determinat de vectorul electric
si de directia de propagare. Cred ca desenul este destul de clar (fig.6)

In lumina naturala, vectorul electric poate oscila intr-o infinitate de directii. La

lumina plan sau liniar polarizata, vectorul electric (deci si cel magnetic) oscileaza
intr-un singur plan, numit plan de polarizare. Lumina plan-polarizata nu poate fi
deosebita de cea naturala de ochiul uman; cert este ca ea exista si ca ia parte la
multe fenomene interesante.

Sa ne intoarcem la enantiomeri…

Metoda cea mai caracteristica pentru studiul substantelor chirale este metoda
chiroptica bazata pe studiul efectelor interactiei unei radiatii luminoase(chirale)
asupra substantei, ducand la fenomenul numit activitate optica. Astfel, daca se
trece lumina plan-polarizata printr-o substanta chirala, se poate observa, in mod
surprinzator ca planul luminii polarizate este rotit cu un numar de grade specific,
ce depinde de grosimea stratului de substanta si de concentratie.

De asemenea, intr-o pereche de enantiomeri, unul roteste planul luminii spre

dreapta si este numit dextrogir(+), iar celalalt il roteste spre stanga cu acelasi
numar de grade(levogir (-)).

CONCLUZIE : Una dintre diferentele a doi enantiomeri este data de sensul in care
rotesc planul luminii polarizate.

Pe final de lectie, iti propun un mic exercitiu de imaginatie :

Daca o proba contine cantitati egale din 2 substante aflate in relatie de

enantiomerie, ce se va intampla cu planul luminii polarizate trecute prin proba?
(Incearca sa te gandesti singur, inainte de a citi raspunsul.)

Evident, nu se va intampla nimic; unghiul nu se va modifica, intrucat efectele

enantiomerilor se anuleaza reciproc.

Acest tip de amestec poarta numele de amestec racemic.

Cu aceasta lectie am parcurs tot capitolul « Izomerie optica »; astfel, acum esti
cat se poate de pregatit sa rezolvi toate problemele plictisitoare din manual! Daca
totusi vrei sa afli niste lucruri mai interesante, poti continua sa citesti niste tratate
adevarate de chimie organica. Iti recomand cu prietenie, « Chimie organica » de
Margareta Avram.

Surse :

Chimie organica – Margareta Avram

Chimie organica- Paraschiva Arsene, Cecilia Marinescu

Probleme de chimie organica – Daniela Bogdan, Ion Baciu

Manual pentru clasa a XI-a, filiera teoretica, profil real, Chimie – Ion Baciu,
Daniela Bogdan, Stefan Tomas