Fizica 1

Fizica¼ I
Cîrtoaje Cristina şi Petrescu Emil
15 martie 2011
2
Cuprins
1 Elemente de mecanic¼ a Newtonian¼ a 7

1.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 M¼ arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.1.2 Mişcarea rectiline uniform variat¼ a . . . . . . . . . 10
1.1.3 Mişcarea circular¼ a uniform¼a . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Legile mecanicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Formul¼ arile legilor mecanicii . . . . . . . . . . . . 15
1.2.2 Sisteme de referinţ¼ a (SR) . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.3 Transform¼ arile Galilei . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3 Dinamica punctului material şi a sistemelor de puncte ma-
teriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.1 Impulsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.2 Energia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.3 Moment cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.3.4 Cinematica mişc¼ arii de rotaţie . . . . . . . . . . . 37
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
1.5 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2 Mişcarea oscilatorie 47
2.1 Ecuaţia de mişcare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.2 Reprezent¼ arile mişc¼
arii oscilatorii . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.1 Reprezentarea fazorial¼ a. . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.2 Reprezentarea complex¼ a . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Energia oscilatorului armonic . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.4 Pendulul matematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5 Oscilaţii amortizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.6 Oscilaţii forţate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.1 Rezonanţa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3
4
2.7 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3 Unde 65
3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.2 Unde armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.3 Ecuaţia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.4 Unde plane tridimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.4.1 Unde plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.5 Unde sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.6 Energia asociat¼
a unei unde . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.8 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4 Termodinamic¼ a 79
4.1 Noţiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4.2 Energia intern¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4.2.1 Forme ale schimbului de energie . . . . . . . . . . 80
4.3 C¼ aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.4 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.4.1 Termometre şi sc¼ ari de temperatur¼ a. . . . . . . . 83
4.5 Principiul zero. Ecuaţia de stare . . . . . . . . . . . . . . 85
4.6 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.7 Moduri de transfer al c¼ aldurii . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.7.1 Conducţia termic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 90
4.7.2 b) Convecţia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.7.3 c) Radiaţia termic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 92
4.8 Principiul al doilea al termodinamicii . . . . . . . . . . . 94
4.9 Ciclul Carnot reversibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.9.1 Variaţia entropiei în cazul sistemelorl ireversibile . 99
4.10 Aplicaţii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.10.1 Coe…cienţii calorici . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.10.2 Relaţia Robert Mayer . . . . . . . . . . . . . . . . 103
4.10.3 Leg¼ atura dintre ecuaţia caloric¼a de stare şi ecuaţia
termic¼a de stare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4.11 Funcţii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4.11.1 Energia intern¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4.11.2 Energia liber¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
5
4.11.3 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

4.11.4 Entalpia liber¼ a (potenţialul Gibbs) . . . . . . . . 112
4.11.5 Entropia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
4.12 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
4.13 Echilibru de faz¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.14 Tranziţii de faz¼
a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 116
4.15 Principiul al treilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 119
4.16 Soluţie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.17 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
5 Elemente de …zic¼ a statistic¼

a 127
5.1 Modelul gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.1.1 Presiunea gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . 127
5.1.2 Interpretarea molecular¼ a a temperaturii . . . . . . 130
5.2 Distribuţia Maxwell dup¼
a viteze într-un gaz . . . . . . . 134
5.2.1 Deducerea formei funcţiei de distribuţie . . . . . . 134
5.2.2 Distribuţia Boltzmann într-un câmp de forţe omogen139
5.3 Distribuţia Maxwell-Boltzmann . . . . . . . . . . . . . . 141
5.4 Entropia din punct de vedere microscopic . . . . . . . . . 142
5.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
5.6 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 144
6 Electricitate 147
6.1 Electrostatic¼
a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
6.1.1 Sarcina electric¼ a. . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
6.1.2 Legea lui Coulomb . . . . . . . . . . . . . . . . . 147
6.1.3 Câmp electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
6.1.4 Distribuţii continue de sarcini . . . . . . . . . . . 149
6.1.5 Legea lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
6.1.6 Potenţialul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
6.1.7 Densitatea de energie a câmpului electric . . . . . 160
6.2 Dielectrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
6.2.1 Dipol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 164
6.2.2 Densitate de polarizare . . . . . . . . . . . . . . . 170
6.2.3 Modalit¼ aţi de polarizare a unui dielectric . . . . . 172
6.2.4 Permeabilitatea şi susceptibilitatea . . . . . . . . 175
6.2.5 Inducţia câmpului electric . . . . . . . . . . . . . 177
6.2.6 Densitatea de polarizare a materialelor neomogene 178
6
6.3 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

6.3.1 M¼ arimi ce caracterizeaz¼a curentul electric . . . . . 179
6.3.2 Ecuaţia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . 182
6.3.3 Teoria clasic¼ a a conducţiei . . . . . . . . . . . . . 183
6.3.4 Tensiunea electromotoare . . . . . . . . . . . . . 186
6.4 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 189
6.4.1 Forţa Lorentz. Inducţia câmpului magnetic. . . . 190
6.4.2 Forţa electromagnetic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . 192
6.4.3 Bucl¼ a de curent în câmp magnetic uniform . . . . 194
6.4.4 Leg¼atura dintre elementul de dipol magnetic şi mo-
mentul cinetic al unui electron care se deplaseaz¼ a
cu vitez¼a constant¼a pe o traiectorie circular¼a. . . 197
6.4.5 Sursele câmpului magnetic. Legea Biot Savart . . 198
6.4.6 Forţa de interacţie dintre dou¼a conductoare paralele 201
6.4.7 Legea lui Ampere . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202
6.4.8 Fluxul câmpului magentic . . . . . . . . . . . . . 202
6.4.9 Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic . . . . . 203
6.4.10 Curent de deplasare şi forma general¼ a a legii lui
Ampere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 203
6.5 Magnetism în materiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205
6.5.1 Momentul magnetic al atomilor . . . . . . . . . . 205
6.5.2 Vectorul densitate de magnetizare şi vectorul in-
tensitate câmp magnetic . . . . . . . . . . . . . . 207
6.5.3 Clasi…carea substanţelor magnetice . . . . . . . . 208
6.5.4 Feromagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
6.5.5 Paramagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 211
6.5.6 Diamagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 212
6.6 Legea inducţiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . 212
6.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
Capitolul 1
Elemente de mecanic¼
a
Newtonian¼a
1.1 Cinematica punctului material

Studiul mişc¼
arii unui corp se face relativ la un sistem de referinţ¼
a
(SR). Un sistem de referinţ¼
a const¼
a în:
1. un sistem de coordonate (alegem un sistem de coordonate ortogonal
deoarece ecuaţiile de mişcare se scriu cel mai uşor în acest¼
a form¼
a)
2. un ceasornic pentru m¼
asurarea timpului.
În principiu putem alege orice sistem de referinţ¼
a dar practic se
alege întotdeauna sistemul în care fenomenul s¼
a arate cât mai sim-
plu.
Un corp este un sistem complex. O prim¼ a simpli…care este aceea în
care nu se ia în considerare deformarea corpului. În acest caz spunem c¼ a
avem de-a face cu un solid rigid. A doua simpli…care se face atunci
când dimensiunile corpului nu conteaz¼ a în problema dat¼ a. Atunci putem
lucra cu noţiunea de punct material sau particul¼ a. El este caracterizat
doar de masa sa.
Trebuie remarcat c¼ a un corp într-o anumit¼ a problem¼ a poate … privit
ca un punct material în timp ce în alte situaţii acest lucru nu este posibil.
Ca exemplu putem da P¼ amântul, care în cazul rotaţiei în jurul Soarelui
poate … considerat punct material dar nu şi în cazul rotaţiei în jurul axei
sale.
7
8
Figura 1.1: Vectorul de poziţie
1.1.1 M¼
arimi fundamentale
Traiectoria
Se numeşte traiectorie curba descris¼ a de un mobil în timpul mişc¼arii
sale. Poziţia unui punct pe traiectorie este descris¼
a cu ajutorul vectorului
de poziţie ~r. (Fig. 1.1)
~r = x(r)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez (1.1)

Fie vectorul de poziţie ~r1 ce descrie poziţia pe traiectorie a corpului
la momentul de timp t1 şi ~r2 vectorul de poziţie al aceluiaşi corp la
momentul de timp t2 . Diferenţa vectorial¼ a ~r = ~r2 ~r1 poart¼ a numele
de deplasare (Fig. 1.2).
Viteza
Fie ~r1 vectorul de poziţie al particulei la momentul t1 şi ~r2 vectorul de
poziţie la momentul t2 = t1 + t2 :
De…nim viteza medie ca:
~r
~vm = (1.2)
t
Pentru a caracteriza mai bine comportarea particulei este necesar s¼ a
se lucreze cu viteza instantanee obţinut¼ a prin reducerea intervalului de
timp ( t ! 0):
~r d~r dx dy dz
~v = lim = = ~ex + ~ey + ~ez (1.3)
t!0 t dt dt dt dt
9
Figura 1.2: Vectorul deplasare şi vectorul viteza
Când t ! 0, P2 se apropie de P1 . Din acest motiv vectorul ~r

se apropie de tangenta la traiectorie în punctul P1 : Rezult¼a c¼
a viteza
instantanee este tangent¼
a la traiectorie. Dac¼
a exprim¼
am viteza în funcţie
de componentele sale pe cele trei axe de coordonate obţinem:
~v = vx~ex + vy~ey + vz~ez (1.4)
Prin identi…carea variabilelor din relaţiile (1.3) şi (1.4) se obţin pentru
componentele vitezei urm¼ atoarele expresii:
dx dx dx
vx = ; vx = ; vx = (1.5)
dt dt dt
Acceleraţia
În cursul mişc¼ arii viteza variaz¼
a atât în m¼ arime (modul) cât şi în
direcţie. Pentru a caracteriza aceast¼ a variaţie este necesar s¼
a de…nim
o nou¼ a m¼ arime. Aceast¼ a m¼ arime poart¼
a numele de acceleraţie. Putem
de…ni o aceleraţie medie
v
~am = (1.6)
t
şi o acceleraţie instantanee
v d~v
~a = lim = (1.7)
t!0 t dt
d~v dvx dvy dvz

~a = = ~ex + ~ey + ~ez
dt dt dt dt
10
Figura 1.3: Acceleraţia normal¼

a şi acceleraţia tangenţial¼
a
Exprimând acceleraţia în funcţie de proiecţiile sale pe cele trei axe de

coordonate
~a = ax~ex + ay~ey + vz~ez (1.8)
se obţine
dvx d2 x
ax = = 2
dt dt
dvy d2 y
ay = = 2 (1.9)
dt dt
dvz d2 z
az = = 2
dt dt
Acceleraţia nu este un vector tangent la traiectorie. În general ea
se poate descompune în dou¼ a componente ~at şi ~an (Fig. 1.3). ~at poart¼ a
numele de acceleraţie tangenţial¼ a şi m¼asoar¼
a variaţia în direcţie a vectoru-
lui vitez¼a iar ~an poart¼a numele de acceleraţie normal¼ a şi caracterizeaz¼ a
variaţia în direcţie a vectorului vitez¼ a.
Este posibil ca acceleraţia s¼
a aib¼ a doar una din cele dou¼ a componente.
1.1.2 Mişcarea rectiline uniform variat¼

a
Deoarece mişcarea este rectilinie, acceleraţia are doar componenta
tangenţial¼
a (~a = ~at ). Aceasta este îndreptat¼ a în aceeaşi direcţie (nu
neap¼arat şi sens) ca vectorul vitez¼
a. Mişcarea se studiaz¼
a într-un sistem
de coordonate unidimensional, motiv pentru care vom renunţa la lucrul
cu vectori considerând m¼ arimea respectiv¼ a pozitiv¼
a atunci când vectorul
corespunz¼ ator este orientat în sensul pozitiv al axei şi negativ¼ a dac¼ a
vectorul este orientat în sens opus axei.
Dac¼ a consider¼ am
dv
a= = ct (1.10)
dt
11
rezult¼
a
dv = adt
Integrând Z Z
dv = adt (1.11)
rezult¼
a
v = at + c1 (1.12)
Constanta c1 se determin¼
a din condiţiile iniţiale. Dac¼
a la t0 = 0,
v = v0 atunci c1 = v0 şi
v = v0 + at (1.13)
Pentru a determina legea de mişcare pornim de la de…niţia vitezei
instantanee:
dx
dv = (1.14)
dt
adic¼
a
dx = vdt = (v0 + at)dt (1.15)

Atunci Z
x= (v0 + at)dt (1.16)
at2
x = v0 t + + c2 (1.17)
2
Constanta c2 se determin¼ a luând în considerare poziţia mobilului la
momentul iniţial x0 : Astfel dac¼
a la t = 0, x = x0 obţinem c2 = x0 şi
at2
x = x0 + v0 t + (1.18)
2
Eliminând timpul între relaţiile (1.13) şi (1.18) se obţine o relaţie între
vitez¼
a, acceleraţie şi coordonate numit¼a relaţia lui Galilei.
v 2 = v02 + 2a(x x0 ) (1.19)
Aplicaţie
O particul¼a este aruncat¼
a în sus cu viteza iniţial¼
a 100 m/s. Cunoscând
acceleraţia gravitaţional¼ a cu 10 m/s2 s¼
a egal¼ a se determine neglijând
frec¼
arile cu aerul:
12
a) în¼
alţimea maxim¼ a la care se ridic¼
a corpul
b) timpul dup¼ a care particula atinge în¼alţimea maxim¼
a
c) timpul dup¼ a care particula revine la sol
Soluţie
Mişcarea particulei care urc¼
a este una uniform încetinit¼ a. Pentru
determinarea în¼
alţimii maxime se utilizeaz¼
a relaţia lui Galilei:
vf2 = vi2 + 2ah

Deoarece viteza …nal¼
a este vf = 0 şi a = g rezult¼
a
v2
h= = 500 m
2g
Pentru determinarea timpului de urcare se utilizeaz¼
a legea vitezei
v = vi gt
în care se ia v = 0 şi rezult¼
a
vi
t1 = = 10 s
g
De la în¼
alţimea maxim¼ a corpul va cadea liber cu acceleraţia a = g.
Din legea de mişcare care este una accelerat¼
a far¼
a vitez¼
a iniţial¼
a rezult¼
a
s r
2h 1000
t2 = = = 10 s
g 10
Rezult¼
a timpul total este
t = t1 + t2 = 20 s
1.1.3 Mişcarea circular¼

a uniform¼
a
Este mişcarea care se efectueaz¼a pe o traiectorie circular¼
a şi în care
modulul vectorului vitez¼
a este constant în timp. În acest caz acceleraţia
nu are decât componenta normal¼ a.
13
Figura 1.4: Mişcarea circular¼

a uniform¼
a
Putem de…ni T perioada mişc¼ arii care reprezint¼

a timpul în care are
loc o rotaţie complet¼
a şi frecvenţa care reprezint¼
a num¼arul de rotaţii
efectuate în unitatea de timp. Rezult¼ a astfel:
1
= (1.20)
T
Deoarece mişcarea are loc pe un cerc (Fig. 1.4), putem caracteriza
mişcarea prin variaţia unghiului f¼acut de vectorul de poziţie cu axa Ox,
= 0 . Putem de…ni viteza ungiular¼
a
!= (1.21)
t
care în cazul mişc¼
arii circulare uniforme este constant¼
a.
Spaţiul parcurs poate … exprimat în dou¼ a moduri:
s=v t (1.22)
şi
s = R t = R! t (1.23)
Rezult¼
a astfel relaţia dintre viteza liniar¼
a şi viteza unghiular¼
a:
v = !R (1.24)
Deoarece modulul vitezei este constant¼
a acceleraţia are numai com-
ponenta normal¼a. În acest caz ea poart¼a denumirea de acceleraţie cen-
tripet¼
a.
14
Figura 1.5: Acceleraţia centripet¼

a
Astfel:
~v
~a = ~an =
t
şi
j ~v j
j~an j = (1.25)
t
Când t ! 0; s A1 A2
Se observ¼
a c¼
a triunghiul OA1 A2 este asemenea cu triunghiul vitezelor.
Rezult¼
a:
v A1 A2
= (1.26)
v R
Cum A1 A2 = s=v t
v v t
= (1.27)
v R
şi
v v2
an = = = !2R (1.28)
t R
15
1.2 Legile mecanicii
1.2.1 Formul¼
arile legilor mecanicii
Legea I (Principiul inerţiei)
Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp a‡at în stare de

repaus nu se exercit¼ a acţiunea altor corpuri aceast¼ a stare se menţine un
timp nede…nit. Dac¼ a se lanseaz¼a pe un plan şlefuit o bil¼a se constat¼
a c¼
a
traiectoria acesteia este o dreapt¼a iar în intervale de timp scurte mişcarea
este aproape o mişcare uniform¼ a în sensul c¼a viteza se micşoreaz¼
a foarte
puţin.
Repetând experienţa pe alte plane se const¼ a c¼
a cu cât suprafaţa plan-
ului este mai bine şlefuit¼
a micşorarea vitezei în acelaşi interval de timp
este mai mic¼
a. Aceste fapte duc la concluziile urm¼ atoare:
- în punctul de contact dintre bil¼
a şi plan apar interacţii care se opun
mişc¼
arii;
- dac¼
a interacţiile care se opun mişc¼
arii ar … eliminate atunci mişcarea
bilei ar … o miscare rectilinie uniform¼ a.
Generalizând, se poate formula principiul inerţiei:
Orice corp liber îşi p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mişcare rectilinie
şi uniform¼a (un corp liber este corpul asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
forţe nici momente indiferent de modul de aplicare).
Principiul nu a putut … veri…cat în mod absolut în practic¼ a, deoarece
nici un corp nu poate … izolat complet de acţiunea celorlalte corpuri
care-l înconjoar¼
a. Experienţele care au dus la aceast¼
a concluzie au mini-
mizat cât s-a putut de mult sau au anulat într-un fel acţiunile exterioare
corpului.
Proprietatea unui corp de a-şi menţine starea de repaus sau de mişcare
rectilinie şi uniform¼
a poart¼
a numele de inerţie.
Sistemele de referinţ¼
a în care este valabil principiul inerţei poart¼a nu-
mele de sisteme inerţiale. Ca o observaţie trebuie remarcat c¼ a sistemele
de referinţ¼
a legate de p¼
amânt nu sunt riguros inerţiale, datorit¼ a mişc¼
arii
acestuia. Abaterile sunt îns¼ a mici, astfel încât aceste sisteme pot fi con-
siderate ca inerţiale.
16
Legea a II-a (Legea fundamental¼

a a mecanicii)
În mecanic¼ a se consider¼ a dou¼a feluri de interacţiuni dintre dou¼
a cor-
puri:
a) interacţiuni în urma c¼ arora viteza unuia din corpuri se modi…c¼ a
(în m¼arime şi direcţie), adic¼
a corpul este accelerat.
b) interacţiuni în urma c¼ arora corpurile se deformeaz¼ a.
Cele dou¼a tipuri de acţiuni poart¼ a numele de forţe. În continuare ne
vom limita la primului caz.
Experimental s-a constatat c¼ a acceleraţia c¼
ap¼atat¼a de un corp este
proporţional¼
a cu forţa care acţioneaz¼ a asupra lui.
~a v F~
Atunci legea a doua se formuleaz¼ a astfel:
Acceleraţia pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a acţiunii unei forţe este
direct proporţional¼a cu m¼arimea acelei forţe şi colinear¼a cu ea.
F~
~a =
m
În relaţia de mai sus m este un parametru ce caracterizeaz¼ a corpul
respectiv şi poart¼
a numele de mas¼ a. Newton a interpretat acest para-
metru ca fiind cantitatea de substanţ¼ a conţinut¼a într-un corp. Deoarece
cu cât masa este mai mare acceleraţia imprimat¼ a este mai mic¼a, se poate
spune c¼ a masa unui corp este o m¼ asur¼ a a inerţiei sale. Din acest motiv
masa m poart¼ a numele de mas¼ a inerţial¼
a.
Legea a doua poate fi exprimat¼ a şi în alt mod. Pentru aceasta se
defineşte impulsul ca fiind produsul dintre mas¼ a şi vitez¼
a.
p~ = m~v (1.29)
Dac¼a se consider¼ a masa ca fiind o constant¼ a
d~v d (m~v ) d~p
F~ = m~a = m = = (1.30)
dt dt dt
Rezult¼a c¼
a:
d~p
F~ = (1.31)
dt
Relatia 1.31 reprezint¼ a o alt¼a form¼ a a legii a II-a a dinamicii. Ea
este valabil¼
a şi în cadrul mecanicii relativiste unde masa este o m¼ arime
variabil¼
a.
17
Legea a III-a (Principiul acţiunii şi reacţiunii)

Forţele care acţioneaz¼ a asupra unui corp sunt determinate de alte
corpuri. Experimental se constat¼ a c¼
a forţele cu care un corp acţioneaz¼a
asupra altuia determin¼ a instantaneu din partea celui de-al doilea o reacţi-
une asupra primului. Se g¼ aseşte c¼
a cele dou¼ a dou¼a forţe sunt egale dar
de sens contrar. Prin generalizarea acestor fapte s-a obţinut principiul
acţiunii şi reacţiunii:
Dac¼a un corp acţioneaz¼a asupra altui corp cu o forţ¼a F~12 , al doilea
corp acţioneaz¼a asupra primului cu o forţ¼a F~21 egal¼a în m¼arime şi de
sens contrar cu prima forţ¼a.
F~21 = F~12
Cele dou¼
a forţe poart¼
a numele de acţiune şi reacţiune şi acţioneaz¼
a
asupra unor corpuri diferite.
Legea a IV-a (Principiul suprapunerii forţelor)

Principiul suprapunerii forţelor arat¼
a ce se petrece atunci când asupra
unui corp acţioneaz¼ a simultan mai multe forţe:
Dac¼a asupra unui corp acţioneaz¼a forţele F~1 ; F~2 ; :::; F~n , efectul obţinut
este acelaşi ca şi în cazul în care asupra corpului ar acţiona o singur¼a
forţ¼a
Xn
~
F = F~k (1.32)
k=1
Aceasta înseamn¼ a ca fiecare forţ¼

a acţioneaz¼
a independent, efectul un-
eia dintre ele nefiind afectat de existenţa celorlalte forţe.
1.2.2 Sisteme de referinţ¼

a (SR)
Aşa cum s-a ar¼ atat, studiul mişc¼arii corpurilor impune raportarea
acesteia la un sistem spaţio-temporal (SR) care const¼ a:
- dintr-un sistem de coordonate (ataşat de un corp considerat prin
convenţie fix);
- un ceasornic pentru m¼ asurarea timpului.
Newton a ajuns la concluzia c¼ a un sistem de referinţ¼
a, fixat de corpuri
materiale nu poate fi absolutizat, din lipsa motivelor care ar susţine
18
unicitatea unui astfel de sistem. Totuşi un sistem de referinţ¼ a …x a fost

introdus, deşi despre poziţionarea acestuia nu se poate spune nimic precis.
Acesta este spaţiul absolut. Admiterea timpului absolut a fost realizat¼ a
în aşa fel încât marcarea momentelor de timp absolut nu putea fi atribuit¼ a
unor evenimente materiale.
Alegerea unui sistem de referinţ¼ a se face astfel încât principiile mecanicii
s¼
a …e satisf¼ acute iar fenomenele studiate s¼ a apar¼ a cât mai simplu.
În conformitate cu aceasta s-a introdus sistemul de referinţ¼ a inerţial
(SRI); în acest sistem principiul inerţiei este satisf¼ acut.
Cerinţele ce trebuie îndeplinite de spaţiu şi timp în sistemul de refer-
inţ¼
a inerţial pentru menţinerea st¼arii de mişcare rectilinie şi uniform¼a sau
repaus relativ a unui corp liber sunt:
1 Omogenitatea spaţiului: toate punctele din spaţiu sunt echivalente.
2 Izotropia spaţiului: traiectoriile corpurilor libere în mişcare sunt
rectilinii indiferent de direcţiile în care are loc mişcarea.
3 Uniformitatea timpului: corpurile libere parcurg spaţii egale în in-
tervale de timp egale.
1.2.3 Transform¼
arile Galilei
Fie dou¼ a sisteme S şi S0 inerţiale, S0 …ind în mişcare relativ¼a fat¼
a de
S cu viteza constant¼ a ~v . Un punct material are coordonatele (~r; t) în S
0 0 0
şi (~r ; t ) în S .
Se pune problema de a determina relaţiile de trecere de la coordo-
natele (~r; t) la coordonatele (~r 0 ; t0 ). Aceste relaţii sunt date de trans-
form¼ arile Galilei şi rezult¼ a din existenţa spaţiului absolut şi a timpului
absolut.
Transformarea timpului
Se consider¼a dou¼a sisteme de referinţ¼a cu dou¼a ceasornice identice.
Deoarece poziţia unui ceasornic în sistemul c¼ aruia îi este ataşat nu con-
teaz¼
a se poate alege poziţia acestuia astfel ca s¼ a existe un moment în
care poziţia celor dou¼a ceasornice s¼a coincid¼a. Astfel se poate realiza
sincronizarea lor.
t0 = t00 = 0 (1.33)
În mecanica clasic¼a se presupune c¼ a mersul ceasornicelor este inde-
pendent de starea de mişcare a sistemelor de referinţ¼
a; scurgerea timpului
19
Figura 1.6: Transform¼

arile Galilei.
este aceiaşi în ambele sisteme de referinţ¼

a; atunci:
t0 = t (1.34)
Se constat¼
a c¼
a dac¼a se admite existenţa unui timp absolut, simultane-
itatea este absolut¼a: dou¼ a sau mai multe evenimente simultane într-un
sistem de referinţ¼
a inerţial sunt simultane în orice alt sistem de referinţ¼
a
inerţial.
Transformarea spaţiului
Pentru deducerea relaţiei de transformare dintre ~r şi ~r 0 se consider¼
a
c¼
a:
- etaloanele de lungime nu se modi…c¼ a în funcţie de starea de mişcare
a sistemelor c¼ arora le sunt ataşate;
- m¼ asurarea unei distanţe într-un sistem se face prin considerarea
poziţiilor celor dou¼a extremit¼aţi la un moment de timp t.
Se consider¼ a la t0 = t = 0 originea sistemului S0 coincide cu originea
a c¼
sistemului S: Din Fig. 1.6 se observ¼ a c¼
a:
~r = ~r0 + ~v t (1.35)
Relaţia 1.35 reprezint¼
a relaţia de transformare a spaţiului.
20
Pentru t = 0, relaţiile Galilei care dau transformarea spaţiului şi

timpului devin:
t = t0 (1.36)
~r = ~r 0 + ~v t
a S0 se deplaseaz¼
Dac¼ a de-a lungul axei Oy, relaţiile Galilei sunt:
t = t0 (1.37)
x = x0
y = y 0 + vt
z = z0
Deoarece
d~r
~u = (1.38)
dt
este viteza punctului material în S, şi
d~r 0
~u 0 = (1.39)
dt
este viteza punctului material în S0 . Relaţia dintre ~u şi ~u 0 se obţine prin
derivarea celei de-a doua relaţii 1.36
d~r d~r 0
= + ~v (1.40)
dt dt
Rezult¼
a
~u = ~u 0 + ~v (1.41)
Aceast¼a relaţie leag¼a vitezele corpului din cele dou¼ a sisteme de refer-
inţ¼
a.
Dac¼a un corp se mişc¼ a rectiliniu şi uniform (cu vitez¼a constant¼ a în
sistemul de referinţ¼ a S) el se va mişca în acelaşi mod şi în sistemul S0 .
Dac¼a S şi S0 sunt inerţiale, atunci sistemele de referinţ¼
a se mişc¼
a unele
faţ¼
a de altele cu vitez¼ a constant¼ a.
Pentru obţinerea relaţiilor dintre acceleraţiile din cele dou¼ a sisteme
de referinţ¼
a se deriveaz¼ a în raport cu timpul relaţia 1.41.
d~u d~u 0 d~v

= + (1.42)
dt dt dt
21
Rezult¼
a:
~a = ~a0 (1.43)
Cum masa este constant¼ a, legea a II-a a dinamicii îşi p¼

astreaz¼
a aceiaşi
form¼a în ambele sisteme de referinţ¼ a. Acest fapt a dus la enunţarea
principiului relativit¼
aţii al lui Galilei:
Legile mecanicii sunt invariante la transform¼arile Galilei.
1.3 Dinamica punctului material şi a sis-

temelor de puncte materiale
1.3.1 Impulsul
Teorema impulsului pentru un punct material.
Din legea a II-a a mecanicii:
d~p
F~ = (1.44)
dt
adic¼
a
F~ dt = d~p (1.45)
obţinem
Z 2 Z 2 Z t2
p~ = d~p = F~ dt = F~ dt (1.46)
1 1 t1
unde cu 1 am indexat starea iniţial¼a de la momentul t1 iar cu 2 am notat

starea …nal¼
a de la momentul t2 :
Dac¼
a rezultanta forţelor care acţioneaz¼a asupra punctului material
este nul¼
a atunci
p~ = 0 şi (1.47)
p~ = ct (1.48)
Aceasta este legea conserv¼ arii impulsului. Ea se enunţ¼

a astfel:
Dac¼
a rezultanta forţelor care acţioneaz¼
a asupra unui punct material
este nul¼
a, impulsul acesteia r¼amâne constant.
22
Figura 1.7: Teorema impulsului pentru un sistem de dou¼

a puncte materiale.
Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale
Pentru simpli…care vom considera un sistem format doar din dou¼ a

puncte materiale rezultatele obţinute …ind valabile şi pentru un sistem
format din N puncte materiale.
În …gura 1.7 sunt reprezentate cele dou¼ a corpuri. Cu F~1 şi F~2 am
notat forţele externe care acţioneaz¼ a asupra celor dou¼ a corpuri. Cu F ~ 21
am notat forţa cu care corpul 1 acţioneaz¼ a asupra corpului 2 iar cu F ~ 21
am notat forţa cu care corpul 2 acţioneaz¼ a asupra corpului 1. Conform
legii acţiunii şi reacţiunii cele dou¼
a forţe sunt egale şi acţioneaz¼
a în sensuri
opuse, adic¼ a:
! !
F 12 = F 21 (1.49)
Dac¼a p~1 şi p~2 sunt impulsurile celor dou¼a corpuri, putem de…ni şi
impulsul total al momentului ca sum¼ a a impulsurilor particulelor indi-
viduale:
P~ = p~1 + p~2 (1.50)
Scriem legea a doua pentru …ecare corp în parte:
~ 12 = d~p1
F~1 + F (1.51)
dt
~ 21 = d~p2
F~2 + F (1.52)
dt
23
Adun¼
am cele dou¼
a relaţii şi ţinem cont c¼
aF~ 12 + F
~ 21 = 0. Atunci
d dP~
F~1 + F~2 = (~p1 + p~2 ) = (1.53)
dt dt
Notând cu F~e = F~1 + F~2 rezultanta forţelor externe ce acţioneaz¼ a
asupra sistemului rezult¼a:
dP~
F~e = (1.54)
dt
Aceasta este legea impulsului pentru un sistem de puncte materiale.
Derivata în raport cu timpul a impulsului total al unui sistem de
particule este egal cu rezultanta forţelor ce acţioneaz¼
a asupra sistemului.
Dac¼a rezultanta forţelor externe este nul¼ a, F~e = 0, atunci:
dP~
=0 (1.55)
dt
P~ = ct (1.56)
Se obţine astfel legea conserv¼
arii impulsului:
Impulsul unui sistem de puncte materiale r¼amâne nul când rezultanta
forţelor externe este nul¼a.
1.3.2 Energia
Forţa produce deplas¼
ari ale corpurilor. O m¼
asur¼
a a efectului produs
de forţ¼
a este lucru mecanic.
Lucru mecanic produs de o forţ¼

a constant¼
a asupra unui punct
material
a F~ constant¼
Fie o forţ¼ a ce acţioneaz¼
a asupra unui corp şi produce o
deplasare a acestuia pe distanţa ~r. Se consider¼ a F~ face cu vectorul
a c¼
deplasare un unghi .
Prin de…niţie lucrul mecanic este egal cu produsul scalar dintre forţ¼
a
şi deplasare:
L = F~ ~r = F r cos (1.57)
Se observ¼
a c¼
a dac¼
a = 0 forţa şi deplasarea au aceeaşi direcţie şi
L=F r (1.58)
24
Figura 1.8: Lucrul mecanic produs de o forţ¼

a variabil¼
a.
iar dac¼
a = =2 forţa este perpendicular¼
a pe direcţia deplas¼
arii, astfel
c¼
a:
L = F r cos =2 = 0 (1.59)
Consider¼ am o particul¼ a ce se deplaseaz¼ a de-a lungul axei Ox sub acţi-
unea unei forţe care variaz¼ a cu poziţia. Pentu simpli…care vom considera
c¼a forţa acţioneaz¼ a de-a lungul axei Ox. Particula se deplaseaz¼ a de la xi
la xf . Pentru a putea calcula lucrul mecanic consider¼ am deplasarea de la
xi la xf împ¼ arţit¼
a în deplas¼
ari foarte mici x foarte mici pe care practic
forţa este constant¼ a. Lucrul mecanic pe o astfel de deplasare este F x,
şi, pentru a calcula lucrul total se adun¼ a lucrurile mecanice (Fig. 1.8).
Putem scrie c¼ a X
L= Fx x
adic¼ a lucrul total este suma lucrurilor mecanice efectuate pe …ecare de-
plasare în parte. Pentru a calcula exact lucrul mecanic facem ca x ! 0
şi atunci Z xf
X
L = lim Fx x = Fx dx (1.60)
x!0 xi
În cazul sistemelor în care exist¼ a mai multe particule trebuie calculat

lucrul mecanic al forţelor care acţioneaz¼
a asupra …ec¼arei particule şi care
apoi se însumeaz¼ a.
Relaţia (1.60) arat¼
a c¼
a lucrul mecanic este egal cu aria suprafeţei de
sub curb¼ a (1.8).
Exemple
a) Lucrul mecanic al forţei de greutate.
25
Figura 1.9: Lucrul mecanic al forţei de greutate
Forţa de greutate este forţa care acţioneaz¼a asupra oric¼

arui corp a‡at
în apropiere de suprafaţa p¼ amântului şi este egal¼
a cu produsul dintre
mas¼ a g = 9; 8 m/s2 .
a şi acceleraţie gravitaţional¼
~ = m~g
G (1.61)
şi are aceeaşi valoare pentru toate corpurile a‡ate în apropierea p¼

amân-
tului
Consider¼ am c¼a deplasarea corpului are loc pe drumul dintre A şi B.
Pe drumul (1) (Fig. 1.9)
L1 = mg(h1 h2 ) = mg (h2 h1 ) (1.62)
Pe acest drum particula se deplaseaz¼ a liber în sensul c¼a asupra ei

acţioneaz¼a doar forţa de greutate. Pe traiectoria (2) particula nu se
poate deplasa liber. Ea este constrâns¼ a s¼a urmeze aceast¼ a traiectorie şi
acest lucru nu se poate realiza decât dac¼ a se acţioneaz¼
a din exterior cu
alte forţe decât forţa de greutate. Totuşi aici ne intereseaz¼
a doar lucrul
mecanic al forţei de greutate. El este egal în acest caz cu suma lucrurilor
mecanice efectuate pe porţiunile AC şi CB.
L2 = LAC + LCB = mg(AC) cos + mg(CB) cos =2

= mg[AC cos ] = mg(h2 h1 ) = mg (h2 h1 ) (1.63)
Se observ¼
a c¼
a valoarea lucrului mecanic efectuat de forţa de greutate
nu depinde de drumul parcurs ci doar de poziţia iniţial¼
a şi …nal¼a. O
26
Figura 1.10: Lucrul mecanic al forţei elastice
forţ¼
a al c¼ arei lucru mecanic depinde doar de poziţiile iniţial¼ a şi …nal¼a
se numeşte forţ¼ a conservativ¼a iar regiunea din spaţiu în care acţioneaz¼a
astfel de forţe poart¼ a numele de câmp conservativ.
b) Lucrul mecanic al forţei elastice
O astfel de forţ¼ a apare când un resort este comprimat sau alungit sub
acţiunea unei forţe externe (Fig. 1.10)
Experimental se constat¼ a c¼
a dac¼a asupra resortului se acţioneaz¼a cu
forţa F~ , alungirea maxim¼ a a resortului este proporţional¼
a cu deformarea
(care în cazul nostru este egal¼ a cu deplasarea corpului faţ¼a de poziţia în
care resortul era nedeformat). Se presupune c¼ a în sistemul considerat nu
acţioneaz¼ a forţe de frecare.
F /x
Constanta de proporţionalitate se noteaz¼
a cu k şi poart¼
a numele de
constant¼
a elastic¼
a. Astfel
F = kx (1.64)
Deoarece resortul nu se mai poate deforma înseamn¼ a c¼
a asupra corpu-
lui acţioneaz¼
a şi resortul cu o forţ¼
a egal¼ ~
a cu F şi de sens contrar. Aceast¼
a
forţ¼
a poart¼a numele de forţ¼ a elastic¼a
Fe = F = kx (1.65)
Atunci lucrul mecanic efectuat de forţa elastic¼

a este:
Z x2 Z xf
L= Fe dx = kxdx
x1 xi
k 2 k 2 k 2
L= x x2i = x x (1.66)
2 f 2 f 2 i
27
Ca şi în cazul forţei de greutate lucrul mecanic depinde doar de poziţia

iniţial¼
a şi …nal¼a. Rezult¼ a c¼
a forţele elastice sunt şi ele forţe conservative.
c) Lucrul forţei de frecare
Când un corp este deplasat pe o suprafaţ¼ a în sens invers deplas¼ arii
acţioneaz¼ a forţe de frecare Ff = mg: Lucrul mecanic este:
L= mgd (1.67)
unde d este deplasarea. Semnul minus apare deoarece deplasarea se face

în sens invers forţei. Forţele de frecare nu sunt conservative deoarece
între dou¼ a puncte exist¼a o in…nitate de drumuri pe care lucrul mecanic
al forţelor de frecare este diferit.
Aplicaţie
O molecul¼ a diatomic¼ a const¼a din doi atomi între care se exercit¼ao
forţ¼
a care are caracter respulsiv la distanţe mici şi caracter atractiv la
distanţe mari, cu expresia:
13 7
F = F0 2
r r
unde r este distanţa dintre molecule. Pentru un atom de oxigen F0 =
9; 6 10 11 N şi = 3; 5 10 10 m. S¼ a se determine lucrul mecanic
efectuat de o forţ¼
a atunci când atomii se dep¼arteaz¼
a de la distanţa r1 =
10 10
4 10 m la r2 = 9 10 m.
Soluţie
Z r2 13 7
L= F0 2 dr
r1 r r
" #
12 12 6 6
1 1 1 1 21
L = F0 + = 3; 2 10 J
6 r1 6 r2 7 r2 7 r1
Energia cinetic¼
a. Teorema variaţiei energiei cinetice
S¼a consider¼
am un corp asupra c¼ aruia acţioneaz¼
a mai multe forţe a
c¼
aror rezultant¼
a este F . Lucrul mecanic efectuat din poziţia iniţial¼
a pân¼
a
28
în poziţia …nal¼
a este (dac¼a mişcarea este unidimensional¼
a iar deplasarea
se face în sensul forţei):
Z f
L= F dx (1.68)
i
Dar
dv
F = ma = m
dt
Atunci Z Z
f f
dv dv
L= m dx = m vdt (1.69)
i dt i dt
Z f
1 1 2
L= mvdv = mvf2 mv (1.70)
i 2 2 i
M¼
arimea:
1
Ec = mv 2 (1.71)
2
este numit¼ a energia cinetic¼
a. Relaţia 1.70 reprezint¼
a teorema variaţiei
energiei cinetice pentru un punct material. Ea se exprim¼ a astfel:
Lucrul mecanic efectuat de rezultanta forţelor ce acţioneaz¼a asupra
unui punct material este egal cu variaţia energiei cinetice a punctului
material.
În cazul în care sistemul este format din mai multe puncte materiale
energia cinetic¼a total¼a este suma energiilor cinetice ale …ec¼arui punct
material.
Xn Xn
1
Ec = Eci = mi vi2 (1.72)
i=1 i=1
2
Şi în acest caz variaţia energiei cinetice este egal¼

a cu lucrul mecanic
efectuat de toate forţele ce acţioneaz¼a asupra sistemului atât interne L(i)
cât şi externe L(e) .
Ec = L(e) + L(i) (a.69)
Puterea
Puterea reprezint¼
a lucrul mecanic efectuat de sistem în unitatea de
timp. Putem de…ni o putere medie:
L
Pm = (1.73)
t
29
şi o putere instantanee

L
P = (1.74)
dt
unde L este lucrul mecanic efectuat de sistem în timpul dt. L poart¼ a
numele de lucru mecanic elementar. În cazul în care lucrul mecanic este
efectuat de forţe de tracţiune
L = F dx
şi
L dx
P = =F = Fv (1.75)
dt dt
Aplicaţie
Puterea automobilelor
Automobilele sunt maşini destul de ine…ciente. Chiar în condiţii ide-
ale mai puţin de 15% din energia chimic¼ a a combustibilului se transform¼ a
în energie intern¼ a situaţie care este şi mai proast¼a în cazul circulaţiei prin
marile oraşe.
Mai multe mecanisme contribuie la pierderea de energie în automo-
bile:
În jur de 67% din energie este pierdut¼ a în motor, în sistemul de r¼ acire
al automobilului şi în sistemul de evacuare. Aproximativ 16% din en-
ergie se pierde prin frec¼ arile dintre mecanismele de transmisie interne ale
automobilului, 4% din energie este utilizat¼ a pentru punerea în funcţiune
a diverselor accesorii ca pompa de benzin¼ a, sistemul de aer condiţionat,
sistemul audio. Aşadar numai în jur de 13% din energie este utilizat¼ a pen-
tru propulsia efectiv¼ a a automobilului dar şi din aceasta o parte este uti-
lizat¼a pentru a compensa pierderea de energie datorit¼ a frec¼arii pneurilor
şi frec¼
arii cu aerul.
S¼a examin¼ am puterea care furnizeaz¼ a forţa necesar¼a deplas¼ arii au-
tomobilului. Consider¼ am pentru coe…cientul de frecare dintre pneuri şi
şosea = 0; 016: Pentru o maşin¼ a cu greutatea de 1450 kg (BMV seria
5) forţa de frecare este aproximativ:
Ff mg = 227 N
Pe m¼asur¼
a ce viteza maşinii creşte, apare o micşorare a forţei de
ap¼
asare normal¼a ca rezultat al descreşterii presiunii aerului ce curge
deasupra maşinii.
30
Trebuie luat¼a în considerare şi forţa de rezistenţ¼

a la înaintarea prin
aer a automobilului. Ea este legat¼ a de frecarea maşinii cu aerul şi este
proporţional¼
a cu p¼
atratul vitezei.
1
Fa = D Av 2
2
unde D este coe…cientul de rezistenţ¼
a la înaintare, A este aria secţiunii
maşinii, este densitatea aerului Putem utiliza D ' 0; 5, = 1; 20
3 2
kg/m , A 2 m : M¼ arimea forţei totale de frecare este suma celor dou¼ a
forţe
Ft = Fr + Fa
Dac¼a se merge cu ferestrele deschise atunci forţa de rezistenţ¼
a la de-
plasarea prin aer creşte cu 3%.
Puterea necesar¼ a pentru a menţine o anumit¼a vitez¼a constant¼ a este
P = Fv v
În tabelul de mai jos sunt exempli…cate forţa de rezistenţ¼

a şi puterea
unui automobil în funcţie de vitez¼
a.
Tabelul 1.1
Forţele de rezistenţ¼
a şi puterea unui automobil în funcţie de vitez¼
a.
v (m/s) N (N) Fr (N) Fa (N) Ft (N) P (kW)
0 14200 227 0 227 0
8,9 14100 226 48 274 2,4
17,9 13900 222 192 414 7,4
26,8 13600 218 431 649 17,4
35,8 13200 211 767 978 35
44,7 12600 202 1199 1400 62,6
Energia potenţial¼
a
Pentru a înţelege acest concept vom porni de la exprimarea lucrului
mecanic pentru diverse tipuri de forţe conservative. Astfel pentru forţa
de greutate:
L = mg(h1 h2 ) = (mgh2 mgh1 ) (1.76)
31
Pentru forţa elastic¼

a
kx21 kx22 kx22 kx21
L= = (1.77)
2 2 2 2
Se observ¼ a c¼a în ambele cazuri lucrul mecanic se poate exprima ca
opusul variaţiei unei m¼
arimi ce depinde doar de poziţie. Aceast¼
a m¼arime
poart¼a numele de energie potenţial¼
a.
Putem generaliza acest fapt pentru orice forţ¼a conservativ¼a.
Astfel putem spune c¼ a lucrul mecanic al unei forţe conservative este
egal cu minus variaţia energiei potenţiale.
Lf c = Ep = (Ep2 Ep1 ) (1.78)
Relaţia de mai sus poate … privit¼ a ca o relaţie de de…niţie pentru

energia potenţial¼
a determinat¼ a de anumite forţe conservative.
Ca o prim¼a observaţie putem spune c¼ a energia potenţial¼
a este de…nit¼
a
pân¼
a la o constant¼ a arbitrar¼
a.
Ep0 = Ep + C (1.79)
Atunci
Ep0 = Ep0 2 Ep0 1 = Ep2 + C Ep1 C = Ep2 Ep1 = L (1.80)
Aceasta înseamn¼ a c¼a putem alege orice valoare pentru constanta adi-
tiv¼
a. În general se alege o anumit¼ a poziţie în care energia potenţial¼
a se
consider¼a nul¼a. Aceasta determin¼ a constanta aditiv¼ a. Alegerea se face
astfel încât forma energiei potenţiale s¼
a …e cât mai simpl¼ a.
Astfel pentru forţa de greutate rezult¼
a:
Epg = mgh + C (1.81)
Consider¼ am c¼a la suprafaţa p¼

amântului (h = 0) avem Ep = 0. Rezult¼
a
C = 0 şi energia potenţial¼
a gravitaţional¼
a ia forma
Epg = mgh (1.82)
Pentru forţele elastice:

kx2
Epe = +C (a.86)
2
32
Dac¼a aceasta este energia potenţial¼

a a unui resort întins, consider¼
am
c¼
a în cazul c¼
a acesta nu este deformat (x = 0) Epe = 0: Rezult¼ a C = 0 şi
kx2
Epe = (1.83)
2
Rezult¼a c¼
a în afara energiei potenţiale este bine s¼
a se cunoasc¼
a şi poz-
iţia în care aceasta este nul¼
a. Dac¼ a scriem relaţia sub form¼a diferenţial¼
a
obţinem:
L = dEp (1.84)
Pentru simpli…care vom considera ca mişcarea este unidimensional¼
a
şi se face de-a lungul acei Ox.
L= F dx (1.85)
F dx = dEp
Rezult¼
a
dEp
F = (1.86)
dx
În cazul general:
L = F~ d~r
Cum
F~ = Fx~ex + Fy~ey + Fz~ez
şi:
d~r = dx~ex + dy~ey + dz~ez
rezult¼
a:
L = Fx dx + Fy dy + Fz dz
a este o m¼arime care depinde de poziţia în care se
a‡a¼ corpul:
Ep = Ep (x; y; z) (1.87)
Atunci
@Ep @Ep @Ep
dEp = dx + dy + dz (1.88)
@x @y @z
Rezult¼
a:
@Ep @Ep @Ep
Fx dx + Fy dy + Fz dz = dx dy dz
@x @y @z
33
şi
@Ep
Fx =
@x
@Ep
Fy = (1.89)
@y
@Ep
Fz =
@z
Atunci
@Ep @Ep @Ep
F~ = ~ex ~ey ~ez (1.90)
@x @y @z
F~ = rEp
În relaţia de mai sus simbolul r reprezint¼
a operatorul nabla
@ @ @
r= ~ex + ~ey + ~ez (1.91)
@x @x @x
Aplicaţie
a unui sistem format din dou¼
a particule este
A
Ep =
r
S¼
a se calculeze forţa radial¼
a care acţioneaz¼
a între cele dou¼
a particule.
Soluţie
dEp A
F = =
dr r2
Teorema variaţiei energiei mecanice. Conservarea energiei me-

canice
Pentru simpli…care vom considera un punct material asupra c¼ aruia
acţioneaz¼a al¼
aturi de forţele conservative (a c¼
aror rezultant¼
a este FC ) şi
forţe neconservative (a c¼aror rezultan¼a este FN C ).
Utiliz¼
am teorema variaţiei energiei cinetice:
EC = L = LFC + LFN C (1.92)

34
unde am exprimat separat lucrul mecanic al forţelor conservative (LFC )

şi lucrul mecanic al forţelor neconservative (LFN C ). Lucrul mecanic al
forţelor conservative se exprim¼a ca minus variaţia energiei potenţiale:
LF C = Ep (1.93)
Rezult¼
a c¼
a:
EC = EP + LFN C
şi
EC + EP = LFN C
(EC + EP ) = LFN C (1.94)
De…nim energia mecanic¼

a ca suma dintre energia cinetic¼
a şi potenţial
EM = EC + EP (1.95)
Atunci:
EM = LFN C
EM2 EM1 = LFN C (1.96)
Relaţia de mai sus reprezint¼a teorema variaţiei energiei mecanice:

Lucrul mecanic al forţelor neconservative care acţioneaz¼a asupra unui
punct material este egal cu variaţia energiei mecanice a punctului mate-
rial respectiv.
Dac¼a asupra punctului material nu acţioneaz¼ a forţe neconservative
atunci LFN C = 0 şi
EM 2 = EM 1
Aceasta este legea conserv¼ arii energiei mecanice.
Într-un câmp de forţe conservative energia mecanic¼ a a punctului ma-
terial r¼
amâne constant¼ a în timpul mişc¼ arii, având loc o transformare a
energiei cinetice în energie potenţial¼a şi invers.
Teoremele variaţiei energiei cinetice şi conserv¼ arii energiei mecanice
sunt valabile şi în cazul sistemelor formate din mai multe puncte mate-
riale în care forţele interne (dintre particule) sunt conservative.
Aplicaţie
Dou¼ a particule, una de masa m1 cu viteza vi1 şi alta de masa m2 cu
viteza vi2 se ciocnesc. Ştiind c¼ a ciocnirea este una central¼ a şi perfect
35
elastic¼
a iar vitezele sunt pe aceiaşi direcţie, s¼
a se determine vitezele celor
dou¼a particule dup¼ a ciocnire.
Soluţie
Consider¼am c¼ a vitezele sunt orientate de-a lungul axei Ox. Dac¼ a
sensul vitezei este în sensul pozitiv al axei viteza va …consider¼ at¼
a pozitiv¼
a
şi dac¼
a sensul vitezei este în sensul negativ al axei viteza va … considerat¼ a
negativ¼ a. Not¼am vitezele dup¼ a ciocnire vf 1 şi vf 2 : Legile de conservare a
impulsului şi energiei sunt:
m1 vi1 + m2 vi2 = m1 vf 1 + m2 vf 2
1 2 1 2 1 1
m1 vi1 + m2 vi2 = m1 vf22 + m2 vf22
2 2 2 2
Cele dou¼
a relaţii se scriu
m1 (vf 1 vi1 ) = m2 (vf 2 vi2 )
m1 vf21 2
vi1 = m2 vf22 2
vi2
Prin împ¼
arţire rezult¼
a
vf 1 + vi1 = vf 2 + vi2
Se obţine astfel un sistem de dou¼
a ecuaţii cu dou¼
a necunoscute de
gradul întâi. Rezult¼a:
m1 vi1 + m2 vi2
vf 1 = 2 vi1
m1 + m2
m1 vi1 + m2 vi2
vf 2 = 2
m1 + m2
1.3.3 Moment cinetic

Consider¼am o forţ¼a care acţioneaz¼
a asupra unui punct material. De…nim
momentul forţei în raport cu un punct (în cazul nostru, punctul O):
~ = ~r
M F~ (1.97)
36
Figura 1.11: Momentul forţei faţ¼

a de un punct
Figura 1.12: Momentul cinetic faţ¼

a de o ax¼
a
37
Aceeaşi de…niţie se poate aplica şi în cazul unei forţe F aplicate într-
un punct al unui corp care se poate roti în jurul unei axe (Fig. 1.12).
M¼arimea momentului este:
M = rF sin = rd (1.98)
unde d poart¼
a numele de braţul forţei.
Teorema variaţiei momentului cinetic
~ = ~r d~p d~p d~r

M F~ = ~r = ~r + p~
dt dt dt
d!r
Termentul p~ dt
este nul deoarece p~ şi ~v sunt vectori paraleli.
Atunci
~
~ = d (~r
M p~) =
dL
(1.99)
dt dt
De…nim m¼
arimea:
~ = ~r
L p~ (1.100)
numit¼
a moment cinetic.
Relaţia reprezint¼
a teorema de variaţie a momentului cinetic:
Momentul forţei este egal cu derivata momentului cinetic în raport cu
timpul.
În cazul c¼a momentul forţei este nul:
~
dL
=0 (1.101)
dt
~ = ct
L (1.102)
Dac¼
a momentul rezultant al forţelor care acţioneaz¼
a asupra unui corp
este nul, momentul cinetic se conserv¼a.
1.3.4 Cinematica mişc¼

arii de rotaţie
Energia cinetic¼
a de rotaţie
S¼a consider¼ am un obiect format dintr-o mulţime de puncte care se
roteşte în jurul unei axe cu viteza unghiular¼
a !. Consider¼
am c¼
a particula
a‡at¼a la distanţa ri de ax¼
a are masa mi .
38
Figura 1.13: Mişcarea de rotaţie
Energia ei cinetic¼
a (Fig. 1.13)
1 1
ECi = mi vi2 = mi ! 2 ri2 (1.103)
2 2
Energia cinetic¼
a total¼ a este suma energiilor cinetice ale particulelor
constituente.
X 1X 1X
ER = ECi = mi vi2 = mi ! 2 ri2
i
2 2
!i i
1 X
ER = mi ri2 ! 2 (1.104)
2 i
M¼
arimea din parantez¼
a poart¼
a numele de moment de inerţie.
X
I= mi ri2 (1.105)
i
Cu aceast¼
a notaţie ecuaţia rezult¼
a:
1
ER = I! 2 (1.106)
2
Putem calcula momentul de inerţie a unui obiect rigid imaginând
obiectul ca …ind divizat în mici volume de mase mi : Atunci
X Z
I = lim r mi = r2 dm
2
(1.107)
mi !0
i
Considerând
dm = dV
39
Atunci Z
I= r2 dV (1.108)
Aplicaţie
S¼ a se calculeze momentul de inerţie a unui cilindru cu raz¼
a R şi mas¼
a
M şi lungimea L faţ¼
a de axa sa.
Soluţie
Z Z Z R
2 2 1
I= r dm = r (2 Lr) dr = 2 L r3 dr = LR4
0 2
Cum densitatea
M M
= =
V R2 L
rezult¼
a
1
I = M R2
2
Aplicaţie
S¼
a se determine momentul de inerţie al unei sfere de mas¼
a M şi raz¼
a
R în raport cu o ax¼
a ce trece prin centrul s¼
au.
Soluţie
Momentul cinetic în jurul axei Ox este
Z
Iz = x2 + y 2 dM
în jurul axei Oy
Z
Iy = x2 + z 2 dM
şi în jurul axei Oz

Z
Ix = y 2 + z 2 dM
Deoarece toate cele trei axe sunt echivalente rezult¼

a Ix = Iy = Iz astfel
c¼
a:
40
Z Z
1 2 2 2 2 2
I = (Ix + Iy + Iz ) = x +y +z dM = r2 dM
3 3 3
În relaţia de mai sus masa dM este masa unei p¼

aturi sferice de raz¼
a
r şi grosime dr
dM = 4 r2 dr
Atunci
Z R
2 8
I= 4 r4 dr = R5
3 0 15
Folosind relaţia densit¼
aţii
M 3M
= =
V 4 R3
rezult¼
a:
2
I = M R2
5
Lucrul mecanic, puterea şi energia mişc¼

arii de rotaţie
Consider¼am un obiect ca în …gura al¼aturat¼ a F~ este
a în care o forţ¼
aplicat¼
a în P (Fig. 1.13). Lucrul mecanic efectuat de forţa F este
L = F~ d~s = (F sin )rd (1.109)
Deoarece M = F r sin rezult¼

a:
L = Md (1.110)
Puterea implicat¼
a în acest proces este:
L d
P = =M = M! (1.111)
dt dt
41
Figura 1.14: Lucrul mecanic al mişc¼

arii de rotaţie
Figura 1.15: Acceleraţia tangenţial¼

a
Expresia poate … privit¼

a ca una similar¼
a celei in care
P = Fv (1.112)
S¼a consider¼am o particul¼a de mas¼a m care se roteşte pe un cerc de
a r sub acţiunea unei forţe tangenţiale F~t şi a unei forţe radiale F~r :
raz¼
Forţa tangenţial¼
a determin¼
a o acceleraţie tangenţial¼a ~at:
Ft = mat (1.113)
M¼arimea momentului forţei ce acţioneaz¼
a asupra particulei de mas¼a
m este
M = Ft r = (mat )r (1.114)
Deoarece acceleraţia unghiular¼
a este:
d!
"= (1.115)
dt
42
atunci
dvt d (r!) d!
at = = = r = "r
dt dt dt
Astfel momentul forţei care acţioneaz¼a asupra punctului material care se
roteşte devine:
M = mr2 " = I" (1.116)
Pornind de la relaţia M = I" = I d!
dt
d!
L = Md = I !dt (1.117)
dt
L = I!d!
Atunci: Z !f
1 1 2
L= I!d! = I! 2f I! (1.118)
!i 2 2 i
Relaţia de mai sus reprezint¼ a teorema variaţiei energiei cinetice pentru
mişcarea de rotaţie în cazul unui punct material.
Putem face o paralel¼ a între mişcarea de rotaţie şi mişcarea liniar¼
a
Mişcarea de rotaţie Mişcarea liniar¼ a
d
Viteza unghiular¼ a ! = dt Viteza liniar¼a v = dxdt
Acceleraţia unghiular¼ a " = d"dt
Acceleraţia liniar¼a a = dvdt
Moment rezultat M = d! dt
Forţa F = ma
Dac¼a " = ct, ! f = ! i + "t Dac¼a a = ct, vf = vi + at
R f Rx
Lucrul mecanic L = i M d Lucrul mecanic L = xif F dx
Energia cinetic¼ a ER = 12 I! 2 Energia cinetic¼ a EC = 12 mv 2
Puterea P = M ! Puterea P = F v
Momentul cinetic L = I! Impuls p = mv
Momentul forţei M = dt dL
Forţa F = dpdt
1.4 Probleme
1.1 Unui puc i se imprim¼
a o vitez¼
a v = 2 m/s. Coe…cientul de frecare
a pucului cu gheaţa este = 0; 01. S¼a se calculeze distanţa pe care pucul
a (g = 10 m/s2 ).
se deplaseaz¼
1.2 Un corp interplanetar este atras de Soare cu o forţ¼

a
43
2 1022
F = N
r2
S¼
a se determine lucrul mecanic efectuat de Soare cînd corpul se apropie
de Soare de la distanţa r1 = 3 1011 m la distanţa r2 = 2; 5 1011 m.
1.3 Un corp cu masa m = 5 kg este în repaus pe o suprafaţ¼

a orizontal¼a
pe care poate mişca f¼
ar¼
a frecare. Asupra corpului acţioneaz¼ a o forţ¼
a
constant¼
a F = 5 N. S¼a se determine viteza corpului ce parcurge distanţa
de 3 m.
1.4 Un corp m = 5 kg se a‡a¼ în repaus pe o suprafaţ¼ a orizontal¼

a pe
care se poate deplasare sub acţiunea unei forţe F = 12 N pe distanţa d =
10 m/s. S¼a se determine viteza dac¼ a coe…cientul de frecare la alunecare
a este g = 9; 8 m/s2 .
este = 0; 14 şi acceleraţia gravitaţional¼
1.5 Un corp de mas¼ a m = 2 kg este ataşat la un resort cu o constant¼

a
3
elastic¼a k = 10 N/m. Resortul este comprimat cu x = 2 cm. Apoi
resortul este eliberat. S¼ a se calculeze viteza corpului când trece prin
poziţia de echilibru (mişcarea are loc f¼
ar¼
a frecare).
1.6 S¼a se determine lucrul mecanic efectuat de o forţ¼

a care modi…c¼
a
vitez¼
a unui corp de mas¼ a m = 5 kg de la valoarea ~v1 = 6~ex 2~ey la
~v2 = 8~ex + 4~ey . Componentele vitezelor sunt exprimate în m/s.
1.7 Un corp cm masa m = 3 kg are viteza
v = (6~ex 2~ey ) m/s

S¼
a se calculeze energia cinetic¼
a a corpului.
1.8 O forţ¼
a conservativ¼
a asupra unei particule are
expresia
F~ = Ax + Bx2 ~ex
unde A şi B sunt constante.
a) S¼
a se calculeze energia potenţial¼a
b) S¼
a se calculeze variaţia energiei potenţiale de la x1 la x2 .
1.9 Energia potenţial¼

a a unei particule este
44
U (x) = x3 + 2x2 + 3x
S¼
a se determine forţa care acţioneaz¼
a asupra particulei.
1.10 Motorul electic al unui trenuleţ de juc¼

arie accelereaz¼
a din repaus
la 0,5 m/s în 50 milisecunde. Masa total¼ a a trenuleţului este 800 g. S¼
a
se determine viteza medie a corpului.
1.11 O particul¼a cu masa m = 4 kg se deplaseaz¼ a de-a lungul axei

Ox în concordanţa x = t + 2t3 (x este exprimat în metri iar t în secunde).
a) S¼
a se determine energia cinetic¼ a la momentul t = 5 s
b) S¼
a se determine acceleraţia la momentul t = 5 s
c) Puterea furnizat¼
a corpului la t = 5 s
d) Lucrul mecanic efectuat asupra corpului între momentele t = 0 şi
t=2s
1.12 O maşin¼ a cu mas¼ a m = 1500 kg se ciocneşte cu un perete.

Viteza iniţial¼
a a maşinii este ~vi = 20~ex iar în …nal ~vf = 2~ex . Dac¼a
coliziunea are loc ân 0,2 s s¼a se determine forţe medie exercitate asupra
maşinii.
1.13 Un pendul balistic este un aparat pentru m¼ asurarea vitezei unui

proiectil (de exemplu un glonţ). Acesta const¼ a dintr-un corp de lemn de
masa m2 suspendat de un …r. Un glonţ de masa m1 într¼ a în acest bloc
şi-l ridic¼
a la în¼
alţimea h: S¼
a se determine viteza glonţului funcţie de h.
1.14 Într-un reactor nuclear, neutronii sunt produşi când un atom

sufer¼ a un produs de …sune. Aceşti neutroni se deplaseaz¼ a cu 107 m/s
şi trebuie încetiniţi pân¼a la 103 m/s înainte de aproduce un alt act de
…sune. Ei sunt încetiniţi cu ajutorul unui material (lichid sau solid)
numit moderator. S¼ a se arate c¼
a neutronii pot s¼
a-şi piard¼
a energia prin
ciocniri elastice cu atomii moderatorului. S¼ a se calculeze fracţia din
energia cinetic¼a iniţial¼
a a neutronului pierdut¼a de acesta prin ciocnire.
Consider¼ am ciocnirele elastice şi centrale.
1.15 S¼
a se determine m¼ arimea momentului cinetic propriu al unei
bile de bowling (M = 6 kg şi R = 12 cm) care se roteşte cu frecvenţa de
= 10 rot/s.
45
1.5 Rezumat
Cinematica se ocup¼ a cu studiul mişc¼
arii unui corp f¼
ar¼
a a lua în calcul
şi cauzele mişc¼
arii.
Traiectoria este curba descris¼ a de un corp în timpul mişc¼ arii sale.
Poziţia unui corp pe traiectorie este dat¼a de legea de mişcare:
~r = x(r)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez (1.119)
Variaţia în timp a vectorului de poziţie al corpului ne va da viteza
instantanee acestuia
~r d~r
~v = lim = (1.120)
t!0 t dt
M¼arimea ce caracterizeaz¼ a variaţia vitezei în timp se numeşte accel-
eraţie
~v d~v
~a = lim = (1.121)
t!0 t dt
Principiul inerţiei
Orice corp liber îşi p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mişcare rectilinie
şi uniform¼a (un corp liber este corpul asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
forţe nici momente indiferent de modul de aplicare).
Principiul fundamental
Acceleraţia pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a acţiunii unei forţe este
direct proporţional¼a cu m¼arimea acelei forţe şi colinear¼a cu ea.
F~
~a = (1.122)
m
Principiul acţiunii şi reacţiunii
Dac¼a un corp acţioneaz¼a asupra altui corp cu o forţ¼a F~12 , al doilea
corp acţioneaz¼a asupra primului cu o forţ¼a F~21 egal¼a în m¼arime şi de
sens contrar cu prima forţ¼a.
F~21 = F~12 (1.123)
Principiul suprapunerii forţelor
Dac¼a asupra unui corp acţioneaz¼a forţele F~1 ; F~2 ; :::; F~n , efectul obţinut
este acelaşi ca şi în cazul în care asupra corpului ar acţiona o singur¼a
forţ¼a
Xn
~
F = F~k (1.124)
k=1
46
Transform¼
arile Galilei
t = t0 (1.125)
~r = ~r0 + ~v t
Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale

d~p
F~e = (1.126)
dt
Lucru mecanic produs de o forţ¼
a constant¼
a asupra unui punct ma-
terial
L = F~ ~r = F r cos (1.127)
a a unui sistem de puncte materiale:
Energia cinetic¼
X
n X
n
1
Ec = Eci = mi vi2 (1.128)
i=1 i=1
2
Puterea, prin de…niţie este lucrul mecanic în unitatea de timp

L
Pm = (1.129)
t
a a unui sistem a‡at într-un câmp de forţe con-
servative
F~ = rEp (1.130)
a a unui sistem de puncte materiale
Energia mecanic¼
E = EC + EP (1.131)
Momentul forţei în raport cu un punct

~ = ~r
M F~ (1.132)
Momentul cinetic
~ = ~r
L p~ (1.133)
Capitolul 2
Mişcarea oscilatorie
2.1 Ecuaţia de mişcare

Mişcarea periodic¼a este mişcarea unui obiect care se repet¼a în mod
regulat.
Ca exemplu de mişc¼ ari periodice se pot da mişcarea P¼ amântului în
jurul Soarelui, mişcarea Lunii în jurul P¼ amântului, mişcarea moleculelor
într-un corp solid în jurul poziţiilor de echilibru, mişcarea unui pendul.
Alte exemple de m¼ arimi care variaz¼a periodic sunt: câmpurile electric şi
magnetic ale undelor electromagnetice, curentul alternativ.
Cea mai simpl¼a mişcare periodic¼a se petrece în cazul în care forţa care
acţioneaz¼a asupra unui obiect este proporţional¼ a cu distanţa faţ¼
a de un
punct …x numit poziţie de echilibru şi este orientat¼ a c¼
atre acel punct. O
astfel de forţ¼
a poart¼
a numele de forţ¼ a elastic¼
a iar mişcarea determinat¼ a
de aceasta poart¼ a numele de mişcare oscilatorie armonic¼ a.
Un model pentru o astfel de mişcare este mişcarea unui corp legat
de un resort care se poate deplasa pe o suprafaţ¼ a orizontal¼a f¼
ar¼
a frecare.
Originea axei pe care are loc mişcarea se alege în poziţia în care resortul
este nedeformat. Vom exprima forţa elastic¼ a astfel:
F = kx (2.1)
Semnul minus arat¼a c¼

a forţa este în sens invers deplas¼
arii:
Legea a doua a dinamicii:
ma = F (2.2)
47
48
devine:
d2 x k
2
+ x=0 (2.3)
dt m
Not¼
am cu
k
! 20 = (2.4)
m
Rezult¼
a
d2 x
+ ! 20 x = 0 (2.5)
dt2
Relaţia de mai sus 2.5 reprezint¼ a o ecuaţie diferenţial¼
a de ordin doi.
Soluţia acestei ecuaţii este:
x(t) = A cos(! 0 t + 0) (2.6)
unde A şi 0 reprezint¼ a dou¼a constante. M¼ arimea A poart¼ a numele de

amplitudine şi reprezint¼ a dep¼artarea maxim¼ a faţ¼
a de poziţia de echili-
bru. M¼ arimea ! 0 poart¼ a numele de pulsaţie, ! 0 t + 0 reprezint¼ a faza
mişc¼arii iar 0 reprezint¼a faza iniţial¼
a. x (t) poart¼a numele de elongaţie
şi reprezint¼a dep¼artarea corpului de poziţia de echililibru.
Din relaţia 2.11 rezult¼
a viteza şi acceleraţia
dx
v= = A! sin(! 0 t + 0) (2.7a)
dt
şi
dv dx2
a= = 2 = ! 2 A cos(! 0 t + 0) (2.8)
dt dt
sau
a= !2x (2.9)
Determinarea constantelor A şi 0 se face cunoscând poziţia iniţial¼
a
şi viteza iniţial¼
a.
x (0) = x0
dx
= v0
dt t=0
Astfel
x0 = A cos 0
49
v0 = !A sin 0
Atunci:
r
v2
A= x20 +
!2
Determinarea fazei iniţiale se face din cunoşterea funcţiilor trigono-
metrice sinus şi cosinus din al c¼
aror semn se determin¼ a cadranul în care
este situat 0 . Nu este indicat s¼ a se calculeze tangenta acestui unghi
deoarece funcţia tangent¼a este periodic¼
a cu perioada egal¼a cu . Astfel:
v0
sin 0 =
!A
x0
cos 0 =
A
Mişcarea oscilatorie armonic¼
a este mişcare periodic¼
a, adic¼
a:
x(t) = x(t + T ) (2.10)
unde T este perioada mişc¼
arii
A cos[! 0 (t + T ) + 0] = A cos[!t + 0 +2 ] (2.11)
Rezult¼
a:
2
T = (2.12)
!
Se poate de…ni frecvenţa :
1
= (2.13)
T
care reprezint¼
a num¼
arul de oscilaţii în unitatea de timp. Rezult¼
a astfel:
2
!0 = 2 = (2.14)
T
2.2 Reprezent¼
arile mişc¼
arii oscilatorii
2.2.1 Reprezentarea fazorial¼
a
Mişcarea este reprezentat¼
a printr-un vector rotator numit fazor (Fig.
2.1). Elongaţia mişc¼
arii reprezint¼
a proiecţia vârfului vectorului pe axa
Ox.
50
Figura 2.1: Reprezentarea fazoriala a mişcarii oscilatorii.
2.2.2 Reprezentarea complex¼

a
Mişcarea poate … reprezentat¼
a cu ajutorul unui num¼
ar complex
e = A0 exp i(! 0 t + 0 )
x (2.15)
e = A0 ei 0 ei!0 t = Aei!0 t
x (2.16)
unde A = A0 ei 0 poart¼ a numele de amplitudine complex¼ a. Trecerea la

reprezentarea sinusoidal¼ a (real¼
a) se face foarte simplu: elongaţie este
partea real¼ e, adic¼
a a lui x a:
x = Re xe (2.17)
2.3 Energia oscilatorului armonic

Energia oscilatorului armonic este format¼
a din suma energiei cinetice
şi potenţiale:
E = Ec + Ep (2.18)
Energia cinetic¼
a este:
mv 2 m
Ec = = A2 ! 20 sin2 (! 0 t + 0) (2.19)
2 2
a este:
kx2 m! 20 A2
Ep = = cos2 (! 0 t + 0) (2.20)
2 2
51
Figura 2.2: Pendulul matematic
Rezult¼
a:
m! 20 A2 kA2
E = Ep + Ec = = (2.21)
2 2
Energia total¼a a oscilatorului este constant¼a în timp. Acest lucru este
de aşteptat deoarece forţa elastic¼
a este una conservativ¼a şi în sistem se
consider¼a c¼
a nu exist¼
a forţe neconservative.
2.4 Pendulul matematic

Pendul matematic const¼ a dintr-un …r inextensibil la cap¼ atul c¼aruia se
a‡a¼ un punct material de masa m (Fig. 2.2).
Forţele care acţioneaz¼a asupra punctului material sunt greutatea mg
~
şi tensiunea din …r T . Componenta tangenţial¼ a a greut¼ aţii determin¼a
mişcarea corpului c¼ atre poziţia în care = 0: Aplic¼ am legea a II-a a lui
Newton pentru componenta tangenţial¼ a a greut¼
aţii.
d2 s
Ft = mg sin = m (2.22)
dt2
Cum s = l rezult¼
a:
d2 g
2
= sin (2.23)
dt l
Pentru cazul în care este foarte mic
sin ' (2.24)

52
şi
d2 g
2
= (2.25)
dt l
Rezult¼ a c¼a ecuaţia de mişcare este similar¼
a cu ecuaţia 2.11. Din acest
motiv soluţia se scrie
= m cos(! 0 t + 0 ) (2.26)
unde r
g
!0 = (2.27)
l
Astfel perioada mişc¼
arii este:
s
2 l
T = =2 (2.28)
!0 g
şi depinde doar de lungimea l a pendulului şi de acceleraţia gravitaţional¼

a.
2.5 Oscilaţii amortizate

Mişcarea oscilatorie armonic¼ a este o mişcare ideal¼
a, în care asupra cor-
pului acţioneaz¼ a doar o forţ¼
a eleastic¼
a. O astfel de mişcare poate avea loc
un timp nede…nit. În realitate, îns¼ a, al¼
aturi de forţa elastic¼
a acţioneaz¼
a
şi forţe neconservative cum ar … forţele de rezistanţ¼a la înaintare (frecare)
care încetinesc mişcarea. În consecinţ¼ a energia sistemului scade şi miş-
carea este una amortizat¼ a. O forţ¼
a de rezistenţ¼a este aceea care apare la
deplasarea unui corp într-un ‡uid cu viteze mici. În acest caz s-a constat
c¼a forţa de rezistenţ¼
a este proporţional¼ a cu m¼arimea vitezei.
R= v
Semnul minus arat¼ a c¼

a forţa are sens invers vitezei.
Dac¼ a asupra corpului acţioneaz¼ a al¼
aturi de forţa elastic¼
a acţioneaz¼
a
şi forţa de rezistenţ¼
a legea a doua se scrie:
ma = kx v (2.29)
dx2 k dx
= x (2.30)
dt2 m m dt
53
Figura 2.3: Mişcarea anarmonic¼

a.
dx2 dx
2
+2 + ! 20 x = 0 (2.31)
dt dt
unde = 2m poart¼ a numele de coe…cient de amortizare.
Pentru rezolvarea ecuaţiei diferenţiale de ordinul doi 2.31 se consider¼
a
ecuaţia caracteristic¼
a
r2 + 2 r + ! 20 = 0 (2.32)
Ecuaţia de gradul doi are ca soluţii:
q
r1; 2 = 2 ! 20 (2.33)
Exist¼
a trei situaţii:
a) > ! 0 şi r1 şi r2 sunt reale. Soluţia ecuaţiei în acest caz este:
x = C1 er1 t + C2 er2 t (2.34)
unde C1 şi C2 sunt constante. Ele pot …determinate din condiţiile iniţiale.
Deoarece r1 < 0 şi r2 < 0 rezult¼a c¼
a atunci când t ! 1; x ! 0
O astfel de mişcare poart¼a numele de mişcare anarmonic¼a (Fig. 2.3).
b) = ! 0 : Atunci
r1 = r2 = (2.35)
Soluţia ecuaţiei diferenţiale este:
t
x = (C1 t + C2 )e (2.36)
O astfel de amortizare poart¼
a numele de amortizare critic¼
a (Fig. 2.4
).
c) < ! 0 . Ecuaţia caracteristic¼
a are soluţii imaginare
q
r1; 2 = i ! 20 2 (2.37)
54
Figura 2.4: Amortizare critic¼

a
Soluţia ecuaţiei se scrie

t
x=e [ C1 ei!t + C2 e i!t
(2.38)
p
unde ! = ! 20 2.
i
Ţinând cont de faptul c¼
ae = cos sin
t
x=e [(C1 + C2 ) cos !t + i(C1 C2 ) sin !t] (2.39)
Deoarece x elongaţia este o m¼

arime real¼
a alegem:
C1 = a + ib (2.40)
C2 = a ib (2.41)
unde a şi b sunt m¼

arimi reale
Atunci
t
x = e (2a cos !t 2b sin !t) (2.42)
t b
x = e 2a cos !t sin !t (2.43)
a
Se noteaz¼
a
b
= tg (2.44)
a
şi
2a t
x= e [cos !t cos 0 sin 0 sin !t] (2.45)
cos 0
55
2a
Facem notaţia A0 = cos 0
şi 2.45 devine:
t
x = A0 e cos(!t + 0) (2.46)
Dac¼a coe…cientul de atenuare este mic, caracterul oscilatoriu a

mişc¼
arii se p¼
astreaz¼
a. Amplitudinea mişc¼
arii scade exponenţial în timp:
t
A = A0 e (2.47)
Mişcarea are loc cu o pulsaţie

q
! = ! 20 2 < !0 (2.48)
unde ! 0 poart¼
a numele de pulsaţie natural¼
a a mişc¼
arii oscilatorii.
Mişcarea este caracterizat¼
a de aşa numitul decrement logaritmic
x(t) A(t) gt
= ln = ln = ln e = T (2.49)
x(t + T ) A(t + T )
Decrementul logaritmic este o m¼arime adimensional¼ a şi caracterizeaz¼

a
de asemenea gradul de amortizare a oscilaţiilor. Cu ajutorul se poate
compara gradul de amortizare a oscialţiilor.
Deoarece mişcarea este amortizat¼a sistemul pierde energie. Pierderea
de energie este egal¼
a cu lucrul mecanic al forţei de rezistenţ¼a.
dE = L= vdx (2.50)
Puterea disipat¼
a este:
dE dx
P = = v = v2 (2.51)
dt dt
P = 2 mv 2 (2.52)
În Fig. 2.5 este reprezentat¼a mişcarea oscilatorie amortizat¼ a.
Aplicaţie
Un corp se mişc¼a într-un câmp potenţial în care acesta are energia
potenţial¼
a V (x) care are valoarea minim¼ a la coordonata x = 0: S¼ a se
arate c¼a mişcarea particulei în jurul poziţei de echilibru este una oscila-
torie.
56
Figura 2.5: Mişcare oscilatorie amortizat¼

a.
Soluţie
Forţa care acţioneaz¼
a asupra corpului este
dV
F =
dx
Dezvolt¼
am expresia energiei potenţiale în jurul punctului x = 0 şi se
reţin doar primiii doi termeni.
dV 1 d2 V
V = V (0) + x+ x2 + :::::
dx x=0 2 dx2 x=0
Cum în x = 0 energia potenţial¼

a a corpului este minim¼
a dV =dx = 0
1 d2 V
V = V (0) + x2
2 dx2 x=0
şi
dV d2 V
F = = x
dx dx2 x=0
Se observ¼a c¼
a forţa care acţioneaz¼
a asupra corpului este una de tip
elastic iar constanta elastic¼
a
d2 V
k=
dx2 x=0
Aplicaţie
57
O mas¼a m este legat¼

a de un resort determin¼
a o oscilaţie cu frecvenţa
de 1 = 1 Hz. Când se ataşeaz¼a în plus o mas¼
a m = 0; 6 kg frecvenţa
devine 2 = 0; 6 Hz. S¼
a se determine masa m:
Soluţie
r
1 k
1 =
2 m
r
1 k
2 =
2 m+ m
Prin împ¼
arţire rezult¼
a
2
1 m+ m
=
2 m
Rezult¼
a:
m
m= 2 = 0; 337
1
2
1
2.6 Oscilaţii forţate

În cazul mişc¼arii oscilatorii amortizate, energia sistemului descreste
în timp. Este posibil¼ a compensarea pierderii de energie prin aplicarea
unei forţe externe care efectueaz¼ a un lucru mecanic pozitiv. Astfel la
orice moment de timp energia poate … transferat¼ a sistemului prin apli-
carea unei forţe în sensul mişc¼
arii. Amplitudinea r¼ amâne constant¼ a dac¼a
energia furnizat¼a într-o perioada de timp este egal¼ a cu energia mecanic¼ a
pierdut¼a în aceeaşi perioad¼a datorit¼a forţelor de rezistenţe sau frecare.
Un exemplu este acela în care forţa exterioar¼ a variaz¼a periodic F =
F0 cos !t unde ! este pulsaţia forţei iar F0 este o constant¼ a.
Ecuaţia de mişcare pentru un astfel de aoscilator este:
dx2 dx
m =F kx (2.53)
dt2 dt
Ecuaţia se scrie astfel:
dx2 dx F0 cos !t
2
+2 + ! 20 x = (2.54)
dt dt m
58
unde 2 = =m şi ! 20 = k=m. O astfel de ecuaţie este o ecuaţie de ordinul

doi neomogen¼
a şi are soluţii de forma:
x(t) = x0 (t) + x1 (t) (2.55)
unde x0 (t) este soluţia ecuaţie omogene care atunci când t este foarte
mare tinde c¼atre 0. x1 (t) este o soluţie particular¼
a a ecuaţiei omogene.
Pentru a rezolva ecuaţia vom considera reprezentarea complex¼ a. Astfel
F0 cos !t ! F0 ei!t (2.56)
iar dac¼
a xi (t) este ales de forma
x1 (t) = A cos(!t ) (2.57)
el va … reprezentat astfel:
x1 (t) = A cos(!t ) ! Aei(!t )

(2.58)
Ecuaţia 2.54 se scrie:
dx2i dx 2 F0 i!t
+ 2 + ! 0 x = e (2.59)
dt2 dt m
unde
Deoarece
dxi
= iA!ei(!t )
(2.60)
dt
şi
dx2i
= A! 2 ei(!t )
(2.61)
dt2
Atunci din ecuaţia 2.59 rezult¼a:
F0 i F0
[ ! 20 ! 2 + 2 !i]A = e = [cos + i sin ] (2.62)
m m
Pentru ca cele dou¼
a numere complexe s¼
a …e egale este necesar ca:
F0
! 20 !2 A = cos (2.63a)
m
59
F0
2 !A = sin (2.64)
m
Ridic¼
am la p¼
atrat relaţiile 2.63a şi 2.64 şi le adun¼
am. Obţinem:
2
A2 [ ! 20 !2 + 4 2 ! 2 ] = (F0 =m)2 (2.65)
Atunci amplitudinea mişc¼

arii este:
F0 =m
A= q (2.66)
2
(! 20 !2) +4 2!2
2 !
tg = (2.67)
! 20 !2
Dac¼a
-!!0 tg ! 0 ! 0 . Aceasta înseamn¼a c¼a la pulsaţii
(frecvenţe) mici elongaţia este faz¼
a cu forţa.
- ! ! !0 tg ! 1 ! 2 . Aceasta înseamn¼
a c¼a elongaţia
este defazat¼a în urma forţei cu =2.
-!!1 tg < 0 ! . Aceasta înseamn¼ a c¼
a elongaţia şi
forţa sunt în opoziţie de faz¼
a.
2.6.1 Rezonanţa
Rezonanţa reprezint¼ a fenomenul de creştere a amplitudinii pentru
anumite valori ale lui !: Pentru determinarea frecvenţei la care ampli-
tudinea este maxim¼ a rezolv¼
am ecuaţia
dA
=0 (2.68)
d!
Pentru acest calcul scriem A sub forma
F0 =m
A= p (2.69)
f (!)
unde
2
f (!) = ! 20 !2 + 4 2!2 (2.70)
Atunci din relaţia (2.68) rezult¼
a:
df
=0 (2.71)
d!
60
Figura 2.6: Amplitudinea unei oscilaţii forţate funcţie de pulsaţia forţei
df
= 2 ! 20 ! 2 ( 2!) + 8 2 ! = 0 (2.72)
d!
şi q
!R = ! 20 2 2 < !0 (2.73)
La aceast¼a valoare a pulsaţiei, numit¼
a pulsaţie de rezonanţ¼
a, ampli-
tudinea mişc¼
arii la rezonanţ¼
a devine egal¼
a cu:
F0 =m
A(! R ) = p (2.74)
4 2 (! 20 2)
În Fig. 2.6 este reprezentat¼a amplitudinea mişc¼

arii în funcţie de pul-
saţia forţei externe:
Se observ¼ a c¼
a dac¼a coe…cientul de amortizare este mic amplitudinea
mişc¼arii oscilatorii devine mare. În Fig. 2.7 sunt reprezentate curbele
A (!) pentru diverse valori ale coe…cientului de atenuare. Dac¼ a ! 0,
A ! 1.
Un exemplu celebru este ruperea podului TACOMA NARROWS BRIDGE

(WASHINGTON) în 1940 datorit¼ a intr¼
arii în rezonanţ¼
a sub acţiunea vân-
tului.
2.7 Rezumat
Mişcarea oscilatorie este mişcarea periodic¼ a este mişcarea unui
obiect care se repet¼
a în mod regulat sub acţiunea unei forţe de tipul
F~ = k~x (2.75)
61
Figura 2.7: Amplitudinea A (!) pentru diverse valori ale coe…cientului de

atenuare.
Legea de mişcare a oscilatorului armonic
x(t) = A cos(! 0 t + 0) (2.76)
Viteza
dx
v= = A! 0 sin(! 0 t + 0) (2.77)
dt
Acceleraţia
dv dx2
a= = 2 = ! 20 A cos(! 0 t + 0) (2.78)
dt dt
Energia cinetic¼
a
mv 2 m
Ec = = A2 ! 20 cos2 (! 0 t + 0) (2.79)
2 2
a
kx2 m! 20 A2
Ep = = sin2 (! 0 t + 0) (2.80)
2 2
Energia total¼
a
m! 20 A2 kA2
E = Ep + Ec = = (2.81)
2 2
Mişcarea oscilatorie amortizat¼
a apare datorit¼ a acţiunii unor forţe necon-
servative de frânare astfel c¼
a rezultanta forţelor ce acţioneaz¼a asupra sis-
temului în acest caz este:
ma = kx + v (2.82)
62
Din rezolvarea acestei ecuaţii obţinem:

a) soluţia este de forma când > ! 0
x = C1 er1 t + C2 er2 t (2.83)
şi caracterizeaz¼a o mişcare anarmonic¼

a
b) soluţie de forma când = ! 0
t
x = (C1 t + C2 )e (2.84)
ce caracterizeaz¼ a o amortizare critic¼

a
c) soluţie de forma când < ! 0
t
x = A0 e cos(!t + 0) (2.85)
care caracterizeaz¼ a o mişcare oscilatorie amortizat¼ a.

Când asupra corpului se acţioneaz¼ a cu o forţ¼
a de forma F cos !t pen-
tru a întreţine oscilaţia armonic¼a. Fenomenul de creştere a amplitudinii
pentru anumite valori ale lui ! poart¼ a numele de rezonanţ¼ a. Ampli-
tudinea devine maxim¼ a când:
q
! R = ! 20 2 2 (2.86)
şi are valoarea:

F0 =m
A(! R ) = p (2.87a)
4 2 (! 20 2)
2.8 Probleme
2.1 Un resort orizontal este deformat sub acţiunea unei forţe F = 8
N cu 0; 04 m. De cap¼ atul resortului este legat¼
a o mas¼ a m = 0; 2 kg şi
apei resortului este l¼
asat liber. Neglijând frec¼
arile s¼
a se determine:
a) constanta elastic¼a a resortului
b) frecvenţa de oscilaţie
c) perioada de oscilaţie
2.2 Un autoturism are masa de M = 1300 kg şi este susţinuţ de 4

resorturi. Fiecare resort are k = 20000 N/m. Dac¼ a în autoturism sunt
trei persoane cu masa de m = 200 kg. S¼ a se determine vibraţiile dac¼
a
autoturismul trece peste o denivelare.
63
2.3 Un corp oscileaz¼

a dup¼
a legea
x = 4 cos t+ cm
4
a) S¼
a se determine amplitudinea, pulsaţia, perioada şi frecvenţa
b) S¼
a se determine vitez¼
a în funcţie de timp
2.4 Un corp cu masa m = 0; 5 kg este legat de un resort care are

constanta k = 200 N/m. La momentul iniţial corpul se a‡a¼ la distanţa
x = 0; 015 m faţ¼a de poziţia iniţial¼
a de echilibru şi care are viteza v = 0; 4
m/s.
a) S¼ a se determine T; ; A şi faza iniţial¼ a
b) S¼ a se determine legea de ecuaţia de deplasare, viteza şi acceleraţia
funcţie de timp
2.5 Un resort este ataşat de tavan. Când un corp este ataşat de

cap¼
atul liber acesta se alungeşte cu 2 cm. Apoi corpul este scos din
poziţia de echilibru şi este l¼
asat liber. Care este frecvenţa oscilaţiilor.
2.6 Un obiect legat de un resort oscileaz¼ a cu perioada T = 0; 8 s şi

amplitudinea de 10 cm. La momentul t = 0 corpul se a‡a¼ la x = 5 cm la
drepta poziţiei de echilibru. Care este poziţia corpului la t = 2 s.
2.7 S¼
a se determine frecvenţa şi perioada de oscilaţie a unui pendul
cu lungimea l = 1 m. Se cunoaşte acceleraţia gravitaţional¼ a g = 9; 8
m/s2 .
2.8 Ecuaţia de mişcare a unui particule este
x = 25 cos 10t
unde x este considerat în cm iar timpul în secunde. La ce moment de
timp energia cinetic¼
a este de dou¼
a ori mai mare decît energia potenţial¼
a.
2.9 Un corp legat de un resort orizontal este deplasat cu x = 20 cm

din poziţia de echilibru şi apoi l¼
asat liber. Oscilaţiile au o perioad¼
a egal¼a
cu T = 0; 8 s. În ce poziţie viteza corpului este 1 m/s.
Dac¼a corpul este deplasat cu 20 cm atunci amplitudinea mişc¼ arii este
A = 20 cm.
64
2.10 S¼ a se determine perioada de oscilaţie a unui pendul …zic de mas¼

a
M şi lungimea L.
Capitolul 3
Unde
3.1 Introducere
Se numesc unde, perturbaţiile care se propag¼ a din aproape în aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din poziţia de echilibru a unei
particule care este situat¼ a într-un mediu elastic determin¼ a ieşirea din
poziţia de echilibru şi a particulelor vecine datorit¼ a forţelor elastice ce
se exercit¼a între particulele mediului. În acest mod mişcarea se propag¼ a
din aproape în aproape prin intermediul unui câmp de forţe elastice.
Prezenţa unei unde presupune existenţa unei surse care produce per-
turbaţia iniţial¼
a şi a unui mediu în care aceasta s¼ a se propage.
Dup¼ a natura perturbaţiei, putem avea diferite feluri de unde:
- unde elastice (undele acustice), care sunt produse de oscilaţii de
natur¼ a mecanic¼ a de mic¼ a amplitudine care se propag¼ a în medii elastice;
- unde termice, care apar datorit¼ a diferenţelor de temperatur¼ a şi car-
acterizeaz¼a fenomenul de propagare a c¼ aldurii;
- unde electromagnetice, care sunt produse de perturbaţii de natur¼ a
electromagnetic¼ a.
Pentru primele dou¼ a tipuri de unde este necesar un mediu material,
în timp ce undele electromagnetice se pot propaga şi în vid.
Mediile în care se propag¼ a undele pot fi:
- omogene sau neomogene dup¼ a cum m¼ arimile care caracterizeaz¼ a
mediul sunt, respectiv nu sunt dependente de coordonatele punctului;
- izotrope sau anizotrope dup¼ a cum m¼ arimile ce caracterizeaz¼ a mediul
sunt sau nu funcţie de direcţia în care sunt m¼ asurate;
65
66
- dispersive sau nedispersive dup¼ a cum viteza de propagare a undei

depinde sau nu de frecvenţ¼ a;
- liniare sau neliniare dup¼ a cum rezultanta compunerii a mai multor
unde se exprim¼ a sau nu printr-o relaţie liniar¼
a.
Dup¼ a caracterul perturbaţiei, undele pot fi:
- scalare, pentru care perturbaţia este caracterizat¼ a de o m¼ arime
scalar¼ a;
- vectoriale, pentru care perturbaţia este caracterizat¼ a de o m¼ arime
vectorial¼ a.
Dup¼ a modul în care apar perturbaţiile în raport cu direcţia de propa-
gare, undele pot fi:
- transversale, când oscilaţiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼a în plane
perpendiculare pe direcţia de propagare;
- longitudinale, când oscilaţiile sau deplas¼arile se efectueaz¼
a în direcţia
de propagare a undelor.(ex. undele acustice = sunetul)
Un exemplu de unde sunt undele seismice care sunt tridimensionale
şi se propag¼ a din punctul de producere de sub suprafaţa p¼ amântului de-a
lungul unei …suri. În acest caz întâlnim ambele tipuri de unde: undele
transversale notate cu P (unde primare) care au viteza de propagare în
intervalul 7-8 km/s în apropierea suprafeţei şi undele longitudinale no-
tate cu S (unde secundare) care se propag¼ a cu 4-5 km/s în apropierea
suprafeţei. Prin înregistrarea intervalului de timp între momentele de
sosire a celor dou¼ a tipuri de unde la un seismograf se poate calcula dis-
tanţa de la seismograf la punctul de origine al cutremurului. Practic acest
punct se a‡a¼ pe o sfer¼ a cu centrul în locul unde se a‡a¼ seismograful. Pen-
tru a determina punctul de origine se utilizeaz¼ a mai multe seismografe.
Punctul de origine al cutremurului se a‡a¼ în punctul de intersecţie al
sferelor imaginare cu centrele în locurile unde se a‡a¼ seismografele.
3.2 Unde armonice

Din punct de vedere …zic perturbaţiile armonice sunt de o importanţ¼ a
deosebit¼ a. Ele sunt produse de un sistem antrenat într-o mişcare de
oscilaţie armonic¼ a. Starea de oscilaţie se transmite şi în celelalte puncte
ale mediului având o frecvenţ¼ a egal¼a cu cea a sursei dar cu o frecvenţ¼ a
înaintat¼ a faţ¼
a de aceasta datorit¼
a timpului necesar pentru ca oscilaţiile
s¼
a se propage de la surs¼ a la punctul respectiv.
67
Figura 3.1: Unda armonica unidimensionala.
Trebuie remarcat c¼ a perturbaţiile armonice cu o frecvenţ¼a …x¼a reprez-

int¼
a un caz ideal. Studiul acestor cazuri ideale permite o extrapolare în
cazurile reale, când pot s¼ a apar¼ a fenomene periodice nearmonice; acestea
pot fi abordate prin aplicarea unor metode matematice cunoscute (serii
sau integrale Fourier).
Se de…nesc:
- suprafaţa de und¼ a, locul geometric al punctelor care oscileaz¼ a în
faz¼
a;
- frontul de und¼ a, locul geometric al punctelor cele mai îndep¼ artate
de sursa de oscilaţie care oscileaz¼ a în faz¼
a.
Dup¼ a forma suprafeţei de und¼ a, undele pot fi clasi…cate ca:
- unde cilindrice (produse de surse …liforme);
- unde sferice (produse de o surse punctiforme);
- unde plane (frontul de und¼ a este un plan perpendicular pe direcţia
de propagare).
Pentru a exempli…ca aceast¼ a situaţie vom considera unda armonic¼ a
unidimensional¼ a.
Ecuaţia este valabil¼a şi în cazul undei armonice plane deoarece aceasta
se propag¼ a într-o singur¼ a direcţie.
Consider¼ am c¼ a punctul O care este sursa undei c¼ a oscileaz¼
a dup¼a legea
u = A cos(!t + ) (3.1)
Considerând c¼ a v este viteza de propagare a undei, un punct P a‡at
la distanţa x începe s¼
a oscileze dup¼a intervalul de timp
x
t0 = (3.2)
v
Atunci punctul P oscileaz¼
a dup¼
a legea
x
u(x; t) = A cos[!(t )+ ] (3.3)
v
68
2
Deoarece ! = T
t x
u(x; t) = A cos[2 ( )+ ] (3.4)
T
unde = vT poart¼ a numele de lungime de und¼ a. Lungimea de und¼ a
reprezint¼
a spaţiul str¼
ab¼
atut de und¼a într-o perioad¼
a sau distanţa minim¼
a
dintre dou¼a puncte care oscileaz¼a în faz¼
a.
Unda armonic¼ a este un fenomen periodic în timp deoarece
u(x; t) = u(x; t + T ) (3.5)
şi în spaţiu deoarece

u(x; t) = u(x + ; t) (3.6)
unde
!
k= (3.7)
v
poart¼a numele de num¼ ar de und¼a sau modulul vectorului de und¼a.
Viteza de propagare a undei într-o coard¼a întins¼a cu tensiunea T.
Pentru aceasta vom considera un element de coard¼ a (Fig. 3.2). El-
ementul de lungime s formeaz¼ a un arc de cerc cu raza R. Într–un
sistem de referinţ¼a care se mişc¼
a cu viteza v a pulsului elementul are o
acceleraţie centripet¼
a
v2
a= (3.8)
R
care este determinat¼
a de forţa rezultant¼
a dintre tensiunile care acţioneaz¼a
la capetele elementului considerat din coard¼ a. Aceasta este egal¼ a cu:
F = 2T sin ' 2T (3.9)
deoarece am considerat elementul s foarte mic fapt ce face ca şi unghiul

s¼
a …e foarte mic.
69
Figura 3.2: Calcularea vitezei de propagare in coarda
Elementul s are masa
m = ds = 2 R (3.10)
unde este densitatea liniar¼

a a corzii.
F = 2T = ma
Atunci:
v2
2T = 2 R (3.11)
R
Rezult¼
a: s
T
v= (3.12)
Aplicaţie
3.3 Ecuaţia undelor

Consider¼
am = 0 şi calcul¼
am derivatele:
@2u
= k 2 A cos(!t kx) (3.13)
@x2
@2u
= ! 2 A cos(!t kx) (3.14)
@t2
Rezult¼
a prin combinarea relaţiilor (3.13) şi (3.14)
@2u 1 @2u
= 2 2 (3.15)
@x2 v @t
70
Figura 3.3: Calcularea vitezei de propagare in coarda
Aceasta este ecuaţia general¼

a a undei unidimensionale pe care o con-
sider¼
am adev¼ arat¼
a nu numai în cazul undelor armonice. Soluţia general¼
a
a ecuaţiei 3.15 este de forma
u(x; t) = f (x vt) + g(x + vt)
unde f (x vt) este unda progresiv¼ a

unde g(x + vt) este unda regresiv¼ a
Pentru a ar¼
ata c¼a f (x vt) este unda progresiv¼ a este o und¼a progresiv¼
a
vom considera un puls care se propag¼ a de-a lungul unei coarde.
El are forma y = f (x) la momentu t = 0: La momentul t vârful
pulsului a ajuns la coordonata vt. Dac¼ a punem condiţia ca forma pulsului
s¼
a r¼
amân¼a neschimbat¼ a atunci y(x; t) = f (x vt): În acest mod am ar¼ atat
c¼
a f (x vt) reprezint¼ a o perturbaţie care se propag¼a în sensul pozitiv al
axei Ox.
Aplicaţie
O und¼a sinusoidal¼ a este descris¼
a de
y = 0; 25 sin (0; 3t 40x)

unde x şi y sunt exprimate în metri iar timpul t în secunde. S¼ a se
determine amplitudinea, pulsaţia, num¼
arul de und¼
a, lungimea de und¼a
şi viteza de propagare a undei.
Soluţie
A = 0; 25 m
! = 0; 30 rad/s
71
2 2
T = = = 20; 944 s
! 0; 3
1
k = 40 m
2 2
= == 0; 157 m
k 40
0; 157 3
v= = = 7; 49 10 m
T 20; 944
3.4 Unde plane tridimensionale

Ecuaţia undelor tridimensionale se obţine prin generalizarea ecuaţiei
3.15. În acest caz vom nota elongaţia mişc¼arii oscilaţiilor executate de
particule în mediu u (din cazul undelor unidiemnsionale) cu (în cazul
unei unde tridimensionale)
@2 @2 @2 1 @2
+ + = (3.16)
@x2 @y 2 @z 2 v 2 @t2
unde
@2 @2 @2
2
+ 2
+ 2
= r2 (3.17)
@x @y @z
reprezint¼
a operatorul Laplace
3.4.1 Unde plane

Vom considera cazul unei unde armonice de forma (x; y; z; t) =
(x) (y) (z)ei!t :
Inlocuind în relaţia 3.16:
@2 1 @2 @2 !2
2 3+ 1 3+ 1 2 = 1 2 3 (3.18)
@x2 @y 2 @z 2 v2
Se împarte cu 1 2 3 şi ţinem cont c¼

a
!2
2
= k2 (3.19)
v
72
Se obţine:
1 @2 1 1 @2 1 @2
2
+ 2
+ 2
= k2 (3.20)
1 @x 2 @y 3 @z
Pentru ca aceast¼
a egalitate s¼
a …e adev¼
arat¼
a este necesar ca
1 @2 1 1 @2 1
2 = kx2 2
2 + kx = 0
1 @x 1 @x
1 @2 1 @2
2 = ky2 2
2 + ky = 0
2 @y 2 @y
1 @2 1 @ 2
2 = kz2 2
2 + kz = 0
3 @z 3 @z
Soluţii particulare ale ecuaţiilor anterioare sunt:

ik1 x
1 = A1 e
ik2 x
2 = A2e (3.21)
ik3 x
3 = A3 e
Alegem numai cazul în care apare semnul minus ( ), astfel c¼
a
= Aei[!t (k1 x+k2 x+k3 x)]

(3.22)
Am ales cazul cu minus pentru a obţine o und¼

a progresiv¼
a. Suprafeţele
de und¼
a la un moment dat de timp sunt de…nite de ecuaţia:
!t ~k~r = ct (3.23)
sau
~k~r = ct (3.24)
k1 x + k2 x + k3 x = ct
Aceasta este ecuaţia unui plan pe care este perpendicular vectorul
de propagare ~k. Aceasta înseamn¼ a c¼ a frontul de und¼a se deplaseaz¼a
perpendicular pe ~k. Se poate de…ni pentru unda plan¼ a armonic¼a vectorul
de propagare
~k
~u = (3.25)
k
73
3.5 Unde sferice

Undele sferice sunt determinate de surse punctiforme de perturbaţie
a‡ate în medii omogene şi izotrope. În acest caz elongaţia a unui punct
a‡at la distanţa A de surs¼a depinde doar de r, adic¼
a = (r; t):În acest
caz este util s¼
a se lucreze cu operatorul Laplace exprimat în coordonate
sferice.
1 @ @ 1 @ @ 1 @2
r= r2 + sin + (3.26)
2
r @r @r sin @ @ sin2 @y 2
Astfel ecuaţia undelor sferice devine
1 @ @ 1 @2
2
r2 = (3.27)
r @r @r v 2 @t2
Se face substituţia:
f (r; t)
(r; t) = (3.28)
r
rezult¼
a f (r; t) satisface ecuaţia:
@ 2 f (r; t) 1 @ 2 f (r; t)
= (3.29)
@r2 v 2 @t2
O soluţie este unda armonic¼

a progresiv¼
a
r
f (r; t) = ei!(t v
)
(3.30)
astfel c¼
a
C i!(t r
)
(r; t) = e v (3.31)
r
Se observ¼
a c¼
a pentru undele sferice amplitudinea scade cu r
C
A=
r
deoarece energia emis¼
a se distribuie pe suprafeţe din ce în ce mai mari
74
3.6 Energia asociat¼

a unei unde
Ne vom limita la energia undei care se propag¼ a printr-o coard¼a. Un-
dele transport¼
a energie când se propag¼ a printr-un mediu. S¼ a consider¼
am
o und¼a sinusoidal¼
a care se propag¼ a printr-o coard¼a. Consider¼am un el-
ement de mas¼ a m şi lungime dx. Fiecare element se mişc¼ a în plan
vertical executând o mişcare oscilatorie armonic¼a.
Energia total¼a a acestui element este
! 2 A2
dE = dm (3.32)
2
unde dm = dx; este densitatea liniar¼
a de mas¼
a.
! 2 A2
dE = dx (3.33)
2
Energia unui element de lungime din coard¼ a este
Z
! 2 A2 1 2 2
E= dx = ! A (3.34)
0 2 2
Când are loc propagarea undei într-o perioad¼ a printr-o secţiune a
corzii se transfer¼
a o energie E. Atunci rata transferului deenergie este
E 1 2 2 1 2 2
P= = ! A = ! Av (3.35)
T 2 T 2
Viteza cu de transfer în cazul oric¼ arei unde armonice este proporţional
cu p¼
atratul pulsaţiei (frecvenţei) şi p¼
atratul amplitudinii.
Expresia puterii sau a transferului de energie poate … folosit¼ a şi în
cazul undelor sonore. Expresia 3.35 trebuie exprimat¼ a în alt mod. Astfel
putem exprima densitatea liniar¼ a de mas¼ a ca
= S
unde este densitatea, iar S este secţiunea porţiunii considerate. Am-

plitudinea undei sonore o vom nota cu smax care reprezint¼ a în acest caz
dep¼artarea maxim¼ a la care poate ajunge un mic element din aer faţ¼
a de
poziţia sa de echilibru. Astfel
1
P= Sv(!smax )2 (3.36)
2
75
De…nim intensitatea I a undei ca energia care trece prin unitatea de

arie în unitatea de timp
P 1
I= = Sv(!smax )2 (3.37)
S 2
S¼
a consider¼am o surs¼a punctiform¼a care emite unde în toate direcţiile
şi o sfer¼
a cu raza r centrat¼a pe surs¼
a. Puterea medie P emis¼ a de surs¼ a
trebuie s¼ a …e uniform distribuit¼a pe aceast¼a sfer¼
a. Atunci intensitatea
undei la distanţa r faţ¼
a de surs¼
a va …
P P
I= = (3.38)
S 4 r2
Astfel pentru undele sferice intensitatea descreşte proporţional cu p¼
a-
tratul distanţei de la surs¼
a.
În cazul sunetelor este convenabil s¼ a se utilizeze o scal¼
a logaritmic¼a
în care putem de…ni nivelul sonor ca
I
= 10 lg (3.39)
I0
Constanta I0 este o intensitate de referinţ¼

a şi este considerat¼
a ca
pragul de audibilitate I0 = 10 12 W/m2 iar I este intensitatea undei
sonore care se m¼
asoar¼a, se m¼asoar¼
a în dB (decibeli). În tabelul de mai
jos sunt prezentate câteva exemple
Tabel 3.1
Nivelul sonor pentru diverse surse de sunete
Sursa de sunet (dB)
Avion cu reacţie 150
Siren¼
a; concerte rock 120
Motoare puternice 100
Tra…c intens 80
Aspirator 70
Conversaţie normal¼ a 50
Şoapte 30
Frunze 10
Pragul de audibilitate 0
76
Exist¼a şi un prag dureros cu intensitatea I = 1 W/m2 . Acest prag

sonor corespunde unui nivel sonor = 120 dB. Expunerea prelungit¼ a
la astfel de sunete determin¼a apariţia unei leziuni la nivelul urechii. Este
recomandat ca s¼ a nu s¼
a se realizeze expuneri la sunete al c¼ aror prag
luminos este mai mare decât 90 dB
Aplicaţie
O surs¼
a punctiform¼a emite sunte. Puterea medie a sursei este P = 80
W. S¼
a se g¼
aseasc¼
a intensitatea de 3 m de surs¼
a.
Soluţie
P 80
I= = = 0; 707 W/m2
4 r2 4 9
3.7 Probleme
3.1 O und¼ a sinusoidal¼a se propag¼a de-a lungul axei Ox are ampli-
tudinea de A = 10 cm, o lungime de und¼ a = 30 cm şi o frecvenţ¼ a cu
= 5 hz. Mişcarea oscilatorie are loc de-a lungul axei Oy. Mişcarea are
loc de-a lungul axei Oy. La x = 0 şi t = 0 y = 5 cm.
a) S¼
a se determine num¼ arul de und¼a, perioada, pulsaţia şi viteza de
propagare a undei
b) S¼
a se scrie expresia undei
3.2 S¼
a se arate c¼
a funcţia
y (x; t) = A sin kx cos !t

satisface ecuaţiilor undelor.
3.3 O und¼ a transversal¼

a este produs¼
a într-o coard¼
a întins¼
a are viteza
de propagare v = 5 m/s. coarda are lungimea de 6 m şi masa de 0,06 kg.
Care este tensiunea din coard¼a pentru a se produce aceast¼ a und¼a?
3.4 O siren¼ a a‡at¼a în vîrful unui stâlp emite sunete uniform în toate
direcţiile. La ce distanţ¼ a intensitate acestor devine 0,01 W/m2 .
a de siren¼
77
3.5 O coard¼ a de chitar¼a este f¼

acut¼
a din oţel cu densitatea = 7800
3
kg/m are lungimea de 60 cm şi diametrul de 0,5 mm. Frecvenţa fun-
damental¼a a corzii este = 250 Hz.
a) S¼
a se determine tensiunea în coard¼ aT
b) Dac¼a se schimb¼ a tensiunea în coard¼a cu T s¼ a se calculeze =
3.6 Dou¼ a puncte A şi B de pe suprafaţa P¼amântului sunt la aceeaşi

longitudine şi distanţa cu 45 grade în latitudine. Presupunând c¼ a în
punctul A are loc un crutemur care creeaz¼ a unde P care ating punctul B
propagându-se în linie dreapt¼ a cu viteza de 7,8 km/s. Totodat¼a apar şi
unde Rayleigh care se propag¼ a la suprafaţa P¼
amântului în mod analog
cu valurile şi care au viteza de 4,5 km/s. Cunoscând raza P¼ amântului de
6370 km care dintre unde ating prima în B şi care este diferenţa de timp
dintre ele.
3.8 Rezumat
Se numesc unde perturbaţiile care se propag¼ a într-un mediu din
aproape în aproape prin intermediul unui câmp. Oscilaţia unui punct
al mediului prin care se propag¼
a o und¼
a armonic¼
a este descris¼
a de legea:
t x
u(x; t) = A cos[2 + ] (3.40)
T
Ecuaţia general¼a a undei unidimensionale pe care o consider¼

am
adev¼
arat¼
a numai în cazul undelor armonice este
@2u 1 @2u
= (3.41)
@x2 v 2 @t2
Puterea sau rata transferului de energie a unei unde unidimensionale
este
E 1 2 2 1 2 2
P= = ! A = ! Av (3.42)
T 4 T 2
De…nim intensitatea I a undei ca energia care trece prin unitatea de
arie în unitatea de timp
P 1
I= = Sv(!smax )2 (3.43)
S 2
78
Ecuaţia undelor tridimensionale obţinut¼

a prin generalizarea ecuaţiei
este
@2 @2 @2 1 @2
+ + = (3.44)
@x2 @y 2 @z 2 v 2 @t2
a c¼
arei soluţie este de forma în cazul undelor plane:
= Aei[!t (k1 x+k2 x+k3 x)]

(3.45)
În cazul undelor sferice ecuaţia general¼

a a undelor este:
1 @ 2 @ 1 @2
r = (3.46)
r2 @r @r v 2 @t2
cu o soluţie particular¼
a de forma:
c r
(r; t) = ei!(t v
)
(3.47)
r
Capitolul 4
Termodinamic¼
a
4.1 Noţiuni fundamentale

1. Sistemul termodinamic reprezint¼a o porţiune din univers care
cuprinde corpuri şi câmpuri şi care este delimitat¼a de restul universului
printr-o barier¼a …zic¼a sau imaginar¼a. Restul universului poart¼a numele
de mediu extern.
Interacţia dintre sistemul termodinamic şi mediul extern se realizeaz¼ a
prin schimb de energie şi schimb de mas¼ a.
Pornind de la aceasta putem clasi…ca sistemele în sisteme deschise
care pot schimba mas¼ a şi energie cu mediul extern şi sisteme închise
care nu schimb¼ a nici mas¼a nici energie cu mediul extern (sisteme izolate)
sau care pot schimba doar energie cu mediul extern (sisteme neizolate).
2. Parametri de stare sunt m¼arimi ce caracterizeaz¼a starea sis-
temului. Relaţiile dintre parametrii poart¼a numele de ecuaţii de stare.
Din acest motiv o parte din parametri sunt independenţi iar ceilalţi
sunt dependenţi. Parametri de stare pot … clasi…caţi în mai multe feluri:
Parametri de forţ¼a şi parametri de poziţie. Ei apar din modul în care
poate … exprimat lucrul mecanic: L = Ada:
Parametri intensivi sunt cei care nu depind de extinderea spaţial¼ a
a sistemului. Ei caracterizeaz¼ a propriet¼aţile locale ale sistemului. Ca
exemplu putem da presiunea şi temperatura.
Parametri extensivi depind de extinderea spaţial¼ a a sistemului. Ca
exemple putem da volumul şi masa.
Referitor la st¼arile sistemului putem de…ni st¼ari staţionare în care
79
80
parametri sistemului sunt constanţi în timp şi st¼ari nestaţionare în care

parametri sistemului se modi…c¼ a în timp. St¼arile de echilibru sunt st¼arile
staţionare în care nu exist¼
a schimb de mas¼ a sau energie cu mediul extern.
Principiul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic şi nu poate ieşi de la sine din aceast¼a stare.
3. Transformare de stare (Proces)
Dup¼a natura st¼arilor intermediare procesele sunt cvasistatice (st¼arile
intermediare sunt st¼ari de echilibru iar procesele sunt lente) şi st¼ari nec-
vasistatice (st¼arile intermediare nu sunt st¼ari de echilibru).
Dup¼a posibilitatea de a se realiza procesul invers transform¼arile pot …
reversibile şi ireversibile.
4.2 Energia intern¼

a
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼a, suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor potenţiale de interacţie dintre particulele sistemului şi suma energi-
ilor potenţiale ale particulelelor în câmpuri externe.
Energia intern¼ a este o m¼ arime de stare. Din punct de vedere matem-
atic ea este o diferenţial¼
a total¼a exact¼
a.
4.2.1 Forme ale schimbului de energie

1. Lucrul mecanic
a) În cazul unei forţe F~ care acţioneaz¼a asupra unui corp
L = F dr = (F cos )dr (4.1)

Exprimarea lucrului mecanic cu semnul arat¼ a c¼a acesta este doar o
form¼a diferenţial¼
a, şi nu o diferenţial¼
a total¼
a exact¼
a.
Exist¼
a dou¼ a convenţii cu privire la lucrul mecanic. Într-una se consid-
er¼
a pozitiv lucrul mecanic efectuat de mediul extern iar forţele consider-
ate sunt cele cu care mediul extern acţioneaz¼ a asupra sistemului ( L). În
cealalt¼
a convenţie lucrul mecanic considerat pozitiv este cel efectuat de
sistem asupra mediului iar forţele sunt cele cu care sistemul acţioneaz¼ a
asupra mediului extern. Not¼ am acest lucru mecanic cu + L:
În continuare vom folosi prima convenţie.
81
Figura 4.1: Lucrul mecanic la alungirea unei bare
Figura 4.2: Lucrul mecanic al presiunii
b) Lucrul mecanic efectuat la alungirea unei bare (4.1)
L = F dl (4.2)
c) Lucrul mecanic efectuat la modi…carea suprafeţei libere a unui ‡uid
L = dA (4.3)
unde este coe…cientul de tensiune super…cial¼ a iar dA este variaţia ariei.
d) Lucrul mecanic efectuat de forţele de presiune (4.2)
Lucrul efectuat de un sistem se scrie ca:
L = F dx = Fp dx = pSdx = pdV (4.4)

astfel c¼
a atunci când volumul variaz¼
a de la valoarea V1 la valoarea V2 .
Z V2
L= pdV (4.5)
V1
Se observ¼ a c¼
a lucrul mecanic reprezint¼
a aria de sub curba presiunii în
funcţie de volum.
Generalizând putem spune c¼ a:
L = Ai dai (e.5)
i
82
Figura 4.3: Lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului
unde Ai sunt parametri de forţ¼

a, iar ai sunt parametri de poziţie (coor-
donate generalizate).
Rezult¼
a c¼a lucrul mecanic este o m¼ arime care depinde de transfor-
mare.
Aplicaţie
S¼
a se determine lucrul mecanic efectuat într-o transformare a unui
gaz ideal de forma p = aV unde a este o constant¼ a, când volumul creşte
de la volumul V1 şi V2 .
Soluţie
Lucrul mecanic elementar se scrie
L = pdV = aV dV
Rezult¼
a
Z V2 V2
V2 a
L= aV dV = a = V2 V12
V1 2 V1 2 2
4.3 C¼
aldura
Sistem izolat adiabatic. Este sistemul care schimb¼a energie cu
mediul extern doar prin efectuarea de lucru mecanic. În acest caz variaţia
de energie este egal¼a cu L.
U =L (4.6)
În cazul unor transform¼ ari oarecare U = +L: Pentru ca legea con-
serv¼
arii energiei s¼
a …e satisf¼
acut¼
a este necesar s¼
a se introduc¼
a o nou¼
a
83
m¼arime numit¼ a c¼
aldur¼
a. Atunci când se efectueaz¼ a lucrul mecanic are loc
o modi…care a parametrilor de poziţie ai sistemului (coordonate general-
izate). În cazul c¼
aldurii schimbul de energie se efectueaz¼a f¼
ar¼
a modi…c¼ari
ale parametrilor de poziţie ai sistemului.
4.4 Temperatura
În mod practic asociem termeperatura cu senzaţiile de cald sau rece.
Totuşi pentru a înţelege conceptul de temperatur¼ a trebuie introduse con-
ceptele de contact termic şi echilibru termic.
Modul în care este privit contactul termic este acela în care cele dou¼ a
sisteme sunt plasate într-un container care le izoleaz¼ a de mediul extern.
Între sisteme exist¼ a un perete …x care permite doar schimbul de c¼ aldur¼a
între ele (perete diaterm).
Dou¼ a sisteme a‡ate în contact termic ajung la echilibru termic dac¼ a
între ele înceteaz¼a orice schimb de c¼ aldur¼a.
Proprietatea cea mai important¼ a este aceea de tranzitivitate a echili-
brului termic. Astfel dac¼ a sistemele S1 şi S2 sunt separat în echilibru
termic cu S, atunci S1 şi S2 sunt în echilibru termic unul cu cel¼ alat.
Aceast¼ a proprietate permite împ¼ arţirea sistemelor termodinamice în
clase de echivalenţ¼
a. Sistemele dintr-o clas¼ a de echivalenţ¼
a pot … în echili-
bru unele cu altele dar nu pot … în echilibru cu sistemele din alt¼ a clas¼
a
de echivalenţ¼a.
Rezult¼a c¼a al¼
aturi de parametri de poziţie (coordonate generalizate)
este nevoie de o alt¼ a m¼arime pentru a caracteriza starea sistemului.
Aceast¼ a m¼arime este temperatura (empiric¼ a) ce caracterizeaz¼a sistemele
din punct de vedere al echilibrului termic. Astfel dou¼ a sisteme a‡ate la
aceeaşi temperatur¼ a sunt în echilibru termic.
4.4.1 Termometre şi sc¼

ari de temperatur¼
a
Termometrele sunt instrumente utilizate pentru a m¼ asura temper-
atura unui sistem. Ele sunt bazate pe faptul c¼ a anumite propriet¼aţi
…zice se schimb¼ a cu modi…carea temperaturii. Astfel când temperatura
se modi…c¼ a se schimb¼
a:
1. volumul unui lichid
2. dimensiunile unui solid
84
Figura 4.4: Termometrul cu gaz
3. volumul unui gaz la presiune constant¼ a

4. presiunea unui gaz la volum constant
5. rezistenţa electric¼
a
6. culoarea unui obiect
O scar¼a de temperatur¼ a comun¼ a este scara Celsius în care 0 o C core-
spunde punctului de topire al gheţii la presiune normal¼ a şi 100 o C core-
spunde temperaturii de …erbere a apei la presiune normal¼ a (1 atm). Cele
mai utilizate termometre în domeniile obişnuite de temperatur¼ a sunt:
termometrul cu mercur, (care nu poate … utilizat sub –30 o C deoarece la
aceast¼a temperatur¼ a îngheaţ¼
a mercurul şi termometrul cu alcool care nu
poate … utilzat peste 85 o C deoarece la 85 o C alcoolul începe s¼ a …arb¼a.
O alt¼
a scal¼
a de temperatur¼ a utilizat¼
a curent în SUA este scara Fahren-
heit. În aceast¼a scar¼a punctul de topire al gheţii corespunde la 32 o F iar
punctul de …erbere al apei la 22 o F. Atunci
o 5
C = (t 32) o F (4.7)
9
Temperatura absolut¼ a
Unul din termometrele cele mai exacte este termometrul cu gaz la
volum constant.
La o temperatur¼ a dat¼
a rezervolul cu mercur este ridicat sau coborât
astfel ca în ramura A mercurul s¼ a r¼
amân¼ a la nivelul zero. În¼
alţimea h
care m¼ asoar¼
a practic presiunea gazului m¼ asoar¼a temperatura. Se obţine
un gra…c ca în …gur¼ a. Mai mult în …gur¼ a este prezentat rezultatul a
dou¼a experimente în cazul c¼ a în rezervorul de gaz exist¼a cantit¼
aţi de gaz
o
diferite (ceea ce înseamn¼a presiuni diferite la 0 C). În ambele cazuri dac¼ a
85
Figura 4.5: Variaţia presiunii cu temperatura în cazul termometrului cu gaz
extindem linia în domeniul temperaturilor negative acestea intersecteaz¼ a

o
axa temperaturilor în – 273,15 C. Acest lucru sugereaz¼ a rolul pe care
aceast¼
a temperatur¼ a îl joac¼
a. Acest punct este utilizat ca punct de zero
pentru scala temperaturilor absolute. Acest punct poart¼ a numele de zero
absolut. Not¼am cu T0 = 273; 15o C şi atunci temperatura în grade Celsius
se exprim¼a în funcţie de temperatura absolut¼ a astfel:
t oC = T T0 K (4.8)
t oC = T 273; 15 K (4.9)
Deoarece punctele de topire şi …erbere al apei sunt greu de reprodus,
ca punct de referinţ¼
a pentru noua scar¼ a s-a ales punctul triplu al apei
(punct în care cele trei faze lichid¼
a, solid¼
a şi gazoas¼
a sunt în echilibru).
o
Acesta se petrece la 0,01 C şi o presiune de 4,58 mm coloana de mercur
(torr). Rezult¼
a c¼
a punctul triplu al apei se a‡a¼ la:
T = 273; 15 K
unde K este abrevierea unit¼
aţii noii scale care poart¼
a numele de Kelvin. 1
K este de…nit ca 1/273,16 din diferenţa între temperatura de zero absolut
şi temperatura punctului triplu al apei.
4.5 Principiul zero. Ecuaţia de stare

Acesta se poate enunţa astfel:
Temperatura este funcţie de starea de echlibru a sistemului sau Para-
metri de forţ¼
a ai sistemului sunt funcţii de parametri de poziţie (coordo-
nate generalizate) şi temperatur¼a.
86
Matematic principiu zero se scrie astfel:
Ai = Ai (a1 ; a2; ::::an ; T ) i = 1; :::; n (4.10)

Acestea sunt ecuaţiile termice de stare. Deoarece starea sistemului
este determinat¼
a de parametri de poziţie şi temperatur¼
a, atunci şi energia
intern¼
a poate … de…nit¼a în funcţie de acestea.
U = U (a1 ; a2 ; :::an ) (4.11)

Aceasta ecuaţie poart¼
a numele de ecuaţie caloric¼
a de stare.
Ca exemplu vom considera cazul unui ‡uid:
A= p şi a = V (4.12)
Atunci
p = p(V; T ) este ecuaţia termic¼

a de stare (4.13)
U = U (V; T ) este ecuaţia caloric¼

a de stare (4.14)
Ecuaţiile termice şi calorice de stare se obţin …e experimental …e cu
ajutorul …zicii statistice.
Astfel pentru gazul ideal ecuaţia termic¼ a de stare este
pV = RT (4.15)
unde
M N
= = (4.16)
NA
reprezint¼
a num¼ arul de kmoli din sistem iar R = 8314 J/kmolK este
constanta universal¼a a gazelor.
Ecuaţia caloric¼
a de stare a gazului ideal este:
U = CV T (4.17)
unde CV reprezint¼
a c¼aldura molar¼a la volum constant.
Pentru gazul real ecuaţia termic¼
a de stare Van-der-Waals este
87
2
a
p+ 2
(V b) = RT (4.18)
V
Ecuaţia ia în considerare forţele de atracţie dintre moleculele gazului
astfel c¼
a presiunea gazului ideal este mai mare decât cea a gazului ideal.
2
a
Acest lucru se realizeaz¼a prin intermediul termenului 2 : În plus volu-
V
mul în care se mişc¼a gazul ideal este mai mic datorit¼ a volumului propriu
al moleculelor b:
4.6 Principiul I al termodinamicii

Principiu I al termodinamicii reprezint¼ a legea de conservare a en-
ergiei pentru sistemele termodinamice închise. Ea leag¼ a variaţia energiei
interne a sistemului de lucrul mecanic şi c¼
aldura schimbate de acesta cu
mediul extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
U =Q+L (4.19)
În cazul unei transform¼
ari in…nitezimale
dU = Q + L (4.20)
Notaţia Q arat¼ a c¼
a Q este o form¼ a difernţial¼
a, dar nu o diferenţial¼
a
total¼
a exact¼a.
În cazul unui sistem izolat Q = L = 0. Atunci U = 0 şi Ui = Uf :
Energia intern¼ a a unui sistem izolat r¼ amâne constant¼ a.
În cazul unui proces ciclic U = 0 şi Q = L:
Se poate exprima primul principiu al temodinamicii considerând lu-
crul mecanic efectuat de sistem L. Deoarece în cazul proceselor revrsibile
st¼
arile intermediare sunt st¼ari de echilibru forţele cu care sistemul acţioneaz¼
a
asupra mediului sunt egale şi de sens contrar cu forţele cu care mediul ex-
tern acţioneaz¼a asupra sistemului. Atunci L = L: Astfel forma matem-
atic¼
a a Principiului I al termodinamicii în acest caz se scrie:
U =Q L (4.21)
88
În acest caz când volumul sistemului variaz¼

a cu dV lucrul mecanic
elementar efectuat de sistem se scrie ca:
L =pdV (4.22)
În discuţiile precedente am exprimat lucrul mecanic elementar L în
diverse situaţii. Şi c¼
aldura Q poate … exprimat¼ a în diverse moduri care
sunt legate de modul în care variaz¼a temperatura sistemului. Exprimarea
lui Q se face cu ajutorul coe…cienţilor calorici.
Q = CdT (4.23)
unde C poart¼ a numele de capacitate caloric¼ a a corpului. În general ca-
pacitatea caloric¼ a a corpului depinde de modul în care este variat¼ a tem-
peratura corpului. Se de…nesc capacit¼ aţi calorice la volum constant, la
presiune constant¼ a şi în alte condiţii. Dac¼ a se consider¼a un kmol din
substanţa respectiv¼ a, capacitatea caloric¼ a C poart¼ a numele de c¼
aldur¼a
molar¼a şi o vom nota C , astfel c¼ a:
Q = C dT (4.24)
În acelaşi mod se poate introduce şi c¼
aldura speci…c¼
a c, care reprezint¼a
c¼
aldura necesar¼ a pentru a schimba temperatura cu 1o C a unei unit¼ aţi de
mas¼ a.
Q = mcdT (4.25)
Relaţia U = Q + L este adev¼ arat¼
a cu urm¼atoarea convenţie: Q este
pozitiv dac¼a este primit¼a de la mediul extern iar L este pozitiv dac¼a este
efectuat de mediul extern.
Aplicaţie
La temperaturi foarte mici c¼ aldura molar¼a a s¼
arii variaz¼
a cu temper-
atura în concordanţ¼ a cu legea lui Debye este
T3
C=k 3
unde k = 1940 J/molK şi = 281 K. Care este c¼aldura necesar¼

a pentru ca
temperatura ca unui mol de sare sa-i creasc¼
a temperatura de la T1 = 10
K la T2 = 30 K.
89
Soluţie
Q = CdT
Z T2 Z T2
T3 k 4 1940
Q= CdT = k 3 dT = 3 T2 T14 = 3
304 104 = 17; 487 J
T1 T1 4 4 281
Aplicaţie
S¼
a se g¼
aseasc¼
a ecuaţia unui proces adiabatic suferit de un gaz ideal.
Soluţie
Prinicpiul întâi sub form¼
a diferenţial¼
a este
dU = Q pdV
CV dT = pdV
unde CV este c¼
aldura molar¼a la volum constant. Deoarece procesul …ind
adiabatic Q = 0:
Tinând cont de ecuaţia de stare a gazului ideal
pV = RT
atunci
RT
CV dT = dV
V
Atunci:
CV dT dV
=
R T V
Prin integrare
CV
ln T = ln V + ct
R
Din de…niţia = Cp =CV şi din relaţia Robert Mayer Cp CV = R
rezult¼
a
90
R
CV =
1
Rezult¼
a
1
TV = ct
şi
pV = ct
4.7 Moduri de transfer al c¼

aldurii
4.7.1 Conducţia termic¼
a
În acest proces transferul poate … reprezentat la scar¼a atomic¼a prin
ciocnirile dintre particule microscopice cu energia cinetic¼
a mic¼
a cu par-
ticule microscopice cu energie cinetic¼a mare. S¼ a consider¼am o bucat¼ a
de material de grosime dx şi secţiune A. Experimental a fost g¼ asit c¼
a
transferul de energie în unitatea de timp
P = Q= t (4.26)
este proporţional cu aria suprafeţei, proprorţional cu diferenţa de tem-
peratur¼
a şi invers proporţional cu grosimea (Fig. 4.6).
Q T
P= /A (4.27)
t x
Putem de…ni densitatea ‡uxului de c¼
aldur¼
a
P T
j= / (4.28)
A x
Pentru un strat foarte subţire
dT
j= k (4.29)
dx
dT
unde k poart¼
a numele de conductivitate termic¼
a iar este gradientul
dx
de c¼
aldur¼
a.
91
Figura 4.6: Fluxul de c¼

aldur¼
a printr-un strat de grosime x
C¼
alduri speci…ce în J/kgK
Aluminiu 900
Beriliu 1830
Cadmiu 230
Cupru 387
Germaniu 332
Aur 129
Fier 448
Plumb 128
Siliciu 703
Argint 234
Aram¼a 380
Sticl¼a 837
Gheaţ¼a (-5oC ) -2090
Alcool etilic 2400
Mercur 140
o
Ap¼a (15 C) 4186
Semnul minus apare deoarece transferul c¼
aldurii are loc de la corpu
cu temperatura mai mare la cel cu temperatura mai mic¼ a.
4.7.2 b) Convecţia
Energia transferat¼ a prin deplasarea unei surse înc¼
alzite. Când miş-
carea are loc forţat (cu ajutorul unei pompe) este vorba despre o convecţie
forţat¼
a.
92
4.7.3 c) Radiaţia termic¼

a
Toate obiectele înc¼
alzite radiaz¼a energie sub form¼ a de unde electro-
magnetice. Energia emis¼a de unitatea de arie în unitatea de timp poart¼ a
a cu T 4 :
numele de putere de emisie şi este proporţional¼
R = e T4 (4.30)
unde = 5; 67 10 8 W/m 2 K 4 este cunoscut¼ a sub numele de constanta
Stefan-Boltzmann iar e este este emisivitatea materialului şi variaz¼
a între
0 şi 1. Când e = 1 ne referim la corpul negru.
Conductivit¼aţi termice în W/mK

Aluminiu 238
Cupru 397
Aur 314
Fier 79,5
Plumb 34,7
Argint 427
Aszbest 0,08
Sticl¼a 0,8
Gheaţ¼a 2
Ap¼a 0,6
Lemn 0,08
Aer 0,0234
Heliu 0,138
Hidrogen 0,172
Azot 0,0234
Oxigen 0,0238
Aplicaţie
Consider¼ am Soarele şi P¼
amântului ca …ind corpuri negre iar între
spaţiu gol. Temperatura Soarelui este TS = 6000 K iar energia transfert¼
a
P¼amântului face ca suprafaţa acestuia s¼a r¼
amân¼a la temperatur¼a con-
stant¼a. S¼
a se determine temperatura (medie). Se cunoaşte raza P¼amân-
6 8
tului Rp = 6 10 m, raza Soarelui RS = 7 10 m, distanţa P¼ amânt -
Soare este d = 1; 5 1011 m, = 5; 67 10 8 W/m2 K4 iar emisivitatea
este egal¼a cu unitatea.
93
Soluţie
Puterea emis¼
a de Soare
Q = 4 RS2 TS4
Puterea primit¼
a de P¼
amânt
Rp2
Qp = 4 RS2 TS4
4 d2
Puterea emis¼
a de P¼
amânt
QC = 4 Rp2 Tp4
La echilibru energia primit¼
a trebuie s¼
a …e egal¼
a cu energia radiat¼
a
Rp2
4 RS2 TS4 2
= 4 Rp2 Tp4
4 d
Rezult¼
a
r
RS
Tp = TS = 290 K 17 C
2d
Aplicaţie
Raza Soarelui este RS = 6; 96 108 m. La distanţa de d = 1; 5 1011
m, intensitatea radiaţiei solare (deasupra atmosferei) este W = 1370
W/m2 . Care este temperatura suprafeţei Soarelui dac¼a emisivitatea e =
1.
Soluţie
2
P =W 4 d2 = 1370 4 1; 5 1011 = 3; 87 1026 W
Temperatura Soarelui este
1=4 1=4
P 3; 87 1026
T = = = 5782
e (4 RS2 ) 5; 67 10 8 4 (6; 97 108 )2
Aplicaţie
94
Interiorul unui cilindru este menţinut la temperatura T1 iar exteriorul

la temperatura T2 (T2 < T1 ). Raza interioar¼ a a cilindrului este r1 iar raza
exterioar¼a este r2 : S¼
a se determine rata cu care este emis¼ a din interior
c¼
atre exterior.
Soluţie
Densitatea ‡uxului de c¼
aldur¼
a este
dT
j= k
dr
Q dT
= j2 rL = k 2 rL = P
dt dr
dr 2k L
= dT
r P
Z r2 Z
dr 2k L T2
= dT
r1 r P T1
r2 2k L
ln = (T1 T2 )
r1 P
Astfel
T1 T2
P = 2 Lk
ln rr21
4.8 Principiul al doilea al termodinamicii

Primul principiu al termodinamicii studiaz¼a existenţa unei funcţii de
stare numit¼a energie intern¼
a. El nu face o deosebire calitativ¼ a între
formele schimbului de energie c¼
aldur¼
a şi lucru mecanic.
Dac¼
a consider¼am un proces ciclic U = 0 rezult¼ a c¼a Q = L: Din
punct de vedere practic ne intereseaz¼ a ca sistemul s¼ a efectueze lucru
mecanic adic¼a:
L= L>0 (4.31)
sau mai precis s¼
a transforme o cantitate de c¼
aldur¼
a în lucru mecanic util.
Problema care s-a pus a fost aceea c¼
a s¼
a se transforme întreaga cantitate
95
Figura 4.7: Ciclul Carnot
de c¼aldur¼
a în lucru mecanic. Pentru aceasta procesul ciclic ar trebui s¼ a
…e unul monoterm, adic¼ a sistemul s¼ a …e în contact cu o singur¼a surs¼
a de
c¼
aldur¼a de la care s¼a preia c¼
aldura şi s¼a o transforme în lucru mecanic.
Carnot a ajuns la concluzia c¼ a un astfel de proces nu poate avea loc.
O formulare care descrie într-un mod general acest rezultat este aceea
dat¼
a de Thomson care spune c¼ a:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este şi reversibil¼a sistemul
primeşte lucru mecani din exterior.
O formulare echivalent¼ a este cea a lui Clausius:
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu tempreatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
peratur¼a mai mare.
Având în vedere faptul c¼ a nu se poate crea o maşin¼a termic¼
a monoterm¼ a,
vom considera o maşin¼ a termic¼a biterm¼ a a c¼
arei dependenţ¼
a p = p(T )
este reprezentat¼a în Fig. (4.7)
Considerând o transformare ciclic¼ a
Q L=0 (4.32)
Q1 + Q2 L=0 (4.33)
96
L = Q1 + Q2 = Q1 jQ2 j (4.34)
Numim Q1 c¼ aldura primit¼
a de la sursa cald¼
a iar jQ2 j c¼
aldura cedat¼
a
sursei reci. De…nim randamentul maşinii termice ca:
L jQ2 j
= =1 (4.35)
Q1 Q1
4.9 Ciclul Carnot reversibil

Ciclul Carnot este ciclul format din dou¼ a izoterme şi dou¼
a adiabate.
În Fig. 4.7 este prezentat ciclul efectuat de un gaz ideal.
C¼aldurile schimbate cu mediul extern pe cele patru transform¼ ari sunt
Z V2 Z V2
RT1 V2
Q12 = L = pdV = dV = RT1 ln >0 (4.36)
V1 V1 V V1
Aceasta este c¼
aldura primit¼
a:
Q23 = 0 (4.37)
deoarece transformarea este una adiabatic¼
a:
V4
Q34 = RT2 ln <0 (4.38)
V3
Aceasta este c¼
aldura cedat¼
a
Q41 = 0 (4.39)
Rezult¼
a:
jQ34 j RT ln VV34
=1 =1 (4.40)
Q12 RT ln VV12
Ţinând cont de ecuaţia transform¼
arii adiabatice pentru un gaz idel
pV = ct (4.41)
unde
97
Cp
= (4.42)
Cv
este exponentul adiabatic se demonstreaz¼
a c¼
a
V3 V1
=
V4 V2
Atunci:
jQ2 j Q2 T2
=1 =1+ =1 (4.43)
Q1 Q1 T1
De aici rezult¼
a:
Q1 Q2
+ =0 (4.44)
T1 T2
Trebuie remarcat c¼ a randamentul ciclului Carnot depinde doar de
temperaturile izvorului cald şi a celui rece. A…rmaţia r¼ amâne adev¼ arat¼a
şi în cazul c¼
a se modi…c¼a substanţa de lucru. Astfel randamentul ciclului
Carnot depinde numai de substanţa de termperaturile surselor reci şi
calde.
Fie un sistem care sufer¼ a o tranformare ciclic¼
a reversibil¼ a în cursul
c¼aruia primeşte de la n termostate de temperaturi Ti (i = 1; :::; n) o canti-
tate de c¼aldur¼a Qi (i = 1; :::; n): Se poate demonstra ca şi în cazul ciclului
Carnot c¼ a:
X
n
Qi
=0 (4.45)
i=1
Ti
Dac¼a se consider¼a acum c¼a sistemul sufer¼

a o transformare ciclic¼
a re-
versibil¼
a în cursul c¼
areia c¼
aldura schimbat¼a cu termostatele variaz¼a con-
tinuu, atunci egalitatea se scrie:
I
Qrev
=0 (4.46)
Ti
I
Semnul arat¼
a c¼
a avem de-a face cu o integral¼a pe o curb¼
a închis¼
a;
indicele rev arat¼
a ca parcursul este unul reversibil.
98
Q
Egalitatea arat¼ a ca din punct de vedere matematic m¼ arimea este
T
o diferenţial¼
a total¼
a exact¼a.
Astfel putem da o form¼ a cantitativ¼
a principiului al doilea al termod-
inamicii.
Exist¼a o funcţie de stare S numit¼a entropie a c¼arei variaţie dS într-un
proces reversibil este:
Q
dS = (4.47)
T
unde Q este c¼aldura schimbat¼a într-un proces reversibil cu un termostat
a‡at la temperatura T.
1
Spunem c¼ a este factor integrant pentru forma diferenţial¼ a Q:
T
Formele diferenţiale care admit factori integranţi poart¼
a numele de forme
diferenţiale olonome.
De aici rezult¼ a diferenţa matematic¼a între lucru mecanic şi c¼
aldur¼
a.
Forma diferenţial¼ a L care exprim¼ a lucrul mecanic elementar nu este o
form¼a diferenţial¼
a olonom¼ a.
Egalitatea 4.46 poart¼ a numele de egalitatea lui Clausius şi dac¼a în-
locuim în 4.47 rezult¼ a
I
dS = 0 (4.48)
Putem exprima Principiul I pentru procese reversibile:
dU = Q + L (4.49)
X
ţinând cont c¼
a Q = T dS şi L = Ai dai obţinem:
X
dU = T dS + Ai dai (4.50)
Aceast¼ a relaţie este ecuaţia fundamental¼ a pentru procesele reversibile.

În cazul proceselor adiabatice reversibile Q = 0. Atunci dS = 0 şi
S = ct.
O alt¼a caracteristic¼ a a entropiei este aceea c¼
a este o m¼
arime extensiv¼ a.
Entropia a dou¼ a sisteme este egal¼ a cu suma entropiilor sistemelor luate
separat.
99
Figura 4.8: Destinderea adiabatic¼

a în vid
4.9.1 Variaţia entropiei în cazul sistemelorl ireversibile

Pentru a vedea modul în care aceast¼ a m¼
arime variaz¼a, vom consid-
era cazul unui proces ireversibil în care schimbul de c¼ aldur¼a cu mediul
exterior este nul.
Pentru aceasta vom considera destinderea adiabatic¼ a în vid (Fig. 4.8).
Gazul ideal se a‡a¼ în volumu V1 la temperatura T . Volumul V2 este
vidat iar învelişul izoleaz¼
a adiabatic cele dou¼ a compartimente. Se de-
schide robinetul şi gazul p¼atrunde în compartimentul II. În acest proces
ireversibil Q = 0; L = 0; deoarece trecerea gazului în cel de-al doilea
compartiment se face datorit¼ a agitaţiei termice. Atunci U = 0: Cum
U = CT este energia intern¼ a a gazului ideal rezult¼
a T = 0: (Se poate
ajunge la aceast¼ a concluzie prin efectuarea experimentului Joule).
Deoarece entropia este funcţie de stare, nu are importanţ¼ a modul în
care se ajunge la starea …nal¼ a. Din acest motiv consider¼ am o trans…or-
mare izoterm¼ a de la volumul V1 la volumul V1 + V2 : C¼ aldura schimbat¼ a
de sistem cu mediul este:
V1 + V2
Q = L = RT ln (4.51)
V1
Q V1 + V2
S= = R ln >0 (4.52)
T V1
Rezult¼a c¼a variaţia entropiei este pozitiv¼
a. Astfel într-o transformare
ireversibil¼
a entropia sistemului creşte (în lipsa schimbului de c¼ aldur¼
a).
Astfel putem exprima legea a II-a în acest fel:
Entropia total¼a a unui sistem izolat care sufer¼a o transformare nu
poate sc¼adea.
Mai mult dac¼a procesul este ireversibil, entropia total¼a a sistemului
izolat creşte. Dac¼a procesul este reversibil entropia total¼a a sistemului
r¼amâne constant¼a.
100
Când se lucreaz¼a cu sisteme neizolate creşterea entropiei se refer¼a la

entropia total¼a (a sistemului şi a mediului).
Din exemplul anterior putem lega entropia de dezordinea în sistem.
Astfel în starea iniţial¼
a când volumul ocupat de gaz este mic dezordinea
în sistem este mai mic¼ a decât în starea …nal¼
a când volumul ocupat de
gaz este mai mare.
Astfel, pentru un proces in…nitezimal ireversibil în care sistemul nu
schimb¼ a c¼
aldur¼a cu mediul extern:
dS = di S > 0 (4.53)
unde cu iindicele i am pus in evidenţ¼
a caracterul ireversibil al procesului.
Dac¼a sistemul nu este izolat variaţia de entropie este datorat¼ a şi
schimbului de c¼aldur¼a cu mediul extern.
Q
de S = (4.54)
T
unde T este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul
este în contact. Astfel
Q
dS = di S + de S = di S + (4.55)
T
Cum di S > 0
dQ
di S > (4.56)
T
Considerând un proces ciclic ireversibil
I I
dQ
dS > (4.57)
T
I
dQ
0>
T
Rezult¼
a pentru procese ireversibile
I
dQ
<0 (4.58)
T
inegalitate ce poart¼
a numele de inegalitatea lui Clausius.
Aplicaţie
101
Presupunem c¼ a m1 = 1 kg de ap¼ a la t1 = 0 C este amestecat cu o

mas¼a de m2 = 3 kg de ap¼ a cu t2 = 100 C. S¼ a se calculeze variaţia de
entropie a sistemului. C¼
aldura speci…c¼
a a apei este c = 4185 J/kgK
Soluţie
Din ecuaţia calorimetric¼
a
m1 c (te t1 ) = m2 c (t2 te )
rezult¼
a temperatura de echilibru
m1 t1 + m2 t2 3 100
te = = = 75 C
m1 + m2 4
Deoarece entropia este o m¼ arime de stare presupunem c¼
a cele dou¼
a
mase de ap¼
a sufer¼
a transform¼ari reversibile.
Z Te Z Te
m1 cdT m2 cdT Te Te
S= + = m1 c ln + m2 c ln
T1 T T2 T T1 T2
273; 15 + 75 273; 15 + 100

S = 4185 ln +3 4185 ln = 1015; 3 J/K
273; 15 373; 15
4.10 Aplicaţii
4.10.1 Coe…cienţii calorici
În continuare vom considera procese reversibile. Din expresia primu-
lui principiu pentru acest tip de procese avem
dU = Q + L
1. Astfel putem exprima c¼

aldura
Q = dU L = dU + pdV (4.59)
În cazul ‡uidelor sistemul poate … descris de parametrul de poziţie V
şi de temperatura T . Atunci U energia intern¼ a este funcţie de V şi T .
102
U = U (V; T )
Rezult¼
a prin diferenţiere:
@U @U
dU = dT + dV (4.60)
@T V @V T
Indicii V şi T arat¼a c¼

a derivatele respective se fac ţinând constant
volumul şi respectiv temperatura.
Rezult¼ a:
@U @U
Q= dT + + p dV (4.61)
@T V @V T
Considerând V = ct putem de…ni capacitatea caloric¼

a la volum con-
stant.
Q U
CV = = (4.62)
dT V dT V
Considerând T = ct, dU = 0 putem de…ni c¼

aldura latent¼
a:
Q U
= = +p (4.63)
dV T dV T
Pentru procese reversibile
Q = T dS (4.64)
Q S
CV = =T (4.65)
dT V dT V
În cazul presiunii constante putem de…ni capacitatea sistemului la

presiune constant¼
a:
Q S
Cp = =T (4.66)
dT p dT p
Trebuie remarcat c¼ a este mai uşor de studiat sistemele în condiţii de

presiune constant¼ a. Din acest motiv în chimie se lucreaz¼ a cu o nou¼ a
funcţie de stare numit¼
a entalpie
103
H = U + pV (4.67)
Diferenţiem şi obţinem
dH = dU + pdV + V dp (4.68)
dH = Q pdV + pdV + V dp
dH = Q + V dp (4.69)
Q = dH V dp (4.70)
Se observ¼
a c¼
a la p = ct
Q = dH (4.71)
adic¼
a variaţia entalpiei la presiune constant¼
a este egal¼
a cu c¼
aldura schim-
bat¼
a cu mediul
Q @H
Cp = = (4.72)
dT p @T p
4.10.2 Relaţia Robert Mayer

Pornind de la ecuaţia principiului I
Q = dU + pdV
Deoarece ne referim la un ‡uid energia intern¼ a este funcţie de volum

şi temperatur¼
a. Atunci diferenţiala energiei interne este:
@U @U
dU = dT + dV (4.73)
@T V @V T
Obţinem astfel:
@U @U
Q= dT + + p dV (4.74)
@T V @V T
De aici:
104
Q @U @U @V
Cp = = + +p (4.75)
dT p @T V @V T @T
şi cum capacitatea caloric¼

a a sistemului la volum constant este:
@U
CV =
@T V
rezult¼
a:
@U @V
Cp CV = +p (4.76)
@V T @T p
Atunci când cantitatea de substanţ¼ a este egal¼

a cu 1 kmol Cp şi CV
reprezint¼
a c¼
aldura molar¼ a la presiune constant¼ a, respectiv c¼
aldura molar¼
a
la volum constant.
Ca aplicaţie vom considera gazul ideal. Alegem = 1 kmol de gaz
ideal. Ecuaţiile termic¼
a şi caloric¼
a de stare sunt:
pV = RT (4.77)
U = CV T
Rezult¼
a
@U
=0 (4.78)
@V T
şi
RT
V = (4.79)
p
@V R
= (4.80)
@T p p
Relaţia (4.76) devine
R
Cp CV = p
p
Cp CV = R (4.81)
105
Aplicaţie
Un mol de gaz urmeaz¼
a Legea Van der Walls.
a
p+ (V b) = RT
V2
Dac¼
a energia intern¼
a a unui mol este
a
U = CT
V
unde V este volumul molar iar c şi a sunt constante s¼ a se calculeze c¼
al-
durile molare la volum şi presiune constant¼
a CV şi Cp .
Soluţie
@U
CV = =C
@T V
Pentru calculul c¼
aldurii molare la presiune constant¼
a se utilizeaz¼
a
relaţia Rober-Mayer
@U
@U @V p+ @V T
Cp = CV + p + = CV + @T
@V T @T p @V p
@U a
=
@V T V2
@U RT a a RT
p+ = 2
+ 2 =
@V T V b V V V b
1 a
T = p + 2 (V b)
R V
@T 1 2a 1 a
p = (V b) + p+ 2
@V RV3 R V
RT
Cp = CV + 1 2a 2
RV3
(V b) + R1 p + a
V2
(V b)
106
RT
Cp = CV + 1 2a 2
RV3
(V b) + R1 p + a
V2
(V b)
R
Cp = CV + 2
2a b
1 RT V
1 V
4.10.3 Leg¼
atura dintre ecuaţia caloric¼
a de stare şi
ecuaţia termic¼
a de stare
Din primul principiu
dU = Q pdV (4.82)
dU = T dS pdV (4.83)
rezult¼
a
dU + pdV
dS = (4.84)
T
Dac¼
a ţinem cont de ?? diferenţial¼
a entropiei este:
@U 1 @U p
dS = dT + + dV (4.85)
@T V T @V T T
dar
@S @S
dS = dT + dV (4.86)
@T V @V T
Rezult¼
a
1 @U @S
= (4.87)
T @T V @T V
1 @U P @S
+ = (4.88)
T @V T T @V T
Deoarece
@ 1 @U p @ 1 @U p
+ = + (4.89)
@V T @T V T V
@T T @V T T V
107
1 @2U 1 @2U P 1 @U 1 @p
= +
T @V @T T @V @T T2 T2 @V T T @T
@U @p
=T p (4.90)
@V T @T V
O astfel de relaţie permite calculul energiei interne a unui sistem dac¼a
se cunoaşte ecuaţia termic¼a de stare şi dac¼
a se consider¼ a CV indepen-
dent¼a de temperatur¼ a.
Cazul gazului real:
2
a
p+ 2
(V b) = RT (4.91)
V
De aici
2
RT a
p= (4.92)
V + b V2
@p R
= (4.93)
@T T V + b
2
@U @p a
=T p= 2
(4.94)
@V T @T V V
Atunci
@U @U
dU = dT + dV (4.95)
@T V @V T
se scrie
2
a
dU = CV dT + 2
dV (4.96)
V
Prin integrare obţinem
Z Z
2 dV
U = U0 + CV dT + a (4.97)
V2
2
a
U = U0 + CV T (4.98)
2
V
Relaţia arat¼a c¼
a energia intern¼
a a gazului real este de…nit¼
a doar pân¼a
la o constant¼ a. Acest lucru este valabil pentru orice sistem.
108
4.11 Funcţii caracteristice

O funcţie caracteristic¼
a este o funcţie de stare din cunoaşterea c¼ areia
se pot determina toate propriet¼ aţile caracteristice sistemului.
Trebuie remarcat c¼ a al¼
aturi de coe…cienţii calorici, (capacit¼aţi calorice
şi c¼
alduri latente) exist¼
a şi o serie de coe…cenţi termici
a) coe…cient de dilatare izobar
1 @V
= (4.99)
V @T p
b) coe…cient de compresie izoterm
1 @V
kT = (4.100)
V @P T
c) coe…cient de dilatare izobar
1 @V
kS = (4.101)
V @p s
4.11.1 Energia intern¼

a
Ecuaţia fundamental¼
a a termodinamicii
dU = T dS pdV (4.102)
leag¼a cinci m¼ arimi: p; V; T; U; S. Strarea sistemului pentru un ‡uid este
determinat¼ a de doi parametri V şi T . Rezult¼ a c¼
a ecuaţia fundamental¼ a
conţine înc¼a trei m¼
arimi necunoscute. Pentru determinarea acestora mai
este nevoie de înc¼ a dou¼ a ecuaţii şi anume
- ecuaţia termic¼a de stare p = p(V; T )
- ecuaţia caloric¼
a de stare U = U (V; T )
Trebuie s¼ a remarc¼am c¼a dac¼a alegem pentru energia intern¼ a variabilele
independente S şi V este nevoie doar de o singur¼ a ecuaţie U = U (S; V )
pentru a descrie sistemul şi anume
@U @U
dU = dS + dV (4.103)
@S V @V S
Comparând cu
109
dU = T dS pdV
Rezult¼
a
@U @U
T = şi p = (4.104)
@S V @V S
Dup¼
a ce calcul¼
am derivata a doua obţinem
@2U @ 1 T T
= (T )V = @S
= @S
= (4.105)
@S 2 @S @T V
T @T
CV
@2U @ 1 1 T 1
= (p)S = = = (4.106)
@V 2 @V @V V 1 @V V KS
@p V @p
S S
Dac¼a variabilele nu sunt S şi V ci alte m¼ arimi ale sistemului, atunci

energia intern¼
a nu este o funcţie caracteristic¼
a a sistemului.
4.11.2 Energia liber¼

a
De…nim energia intern¼
a:
F =U TS (4.107)
dF = dU T dS SdT (4.108)
dF = T dS pdV T dS SdT
dF = pdV SdT (4.109)

Aceast¼ a relaţie sugereaz¼
a faptul c¼
a energia liber¼
a este o funcţie car-
acteristic¼
a în V şi T .
F = F (V; T ) (4.110)
@F @F
dF = dT + dV (4.111)
@V T @T V
110
Rezult¼
a
@F @F
p= şi S = (4.112)
@V T @T V
În cazul c¼
a T = ct (proces izoterm ireversibil) lucrul mecanic efectuat
de mediu este egal cu variaţia energiei libere. Se observ¼a c¼
a dac¼
a L<0
adic¼a sistemul efectueaz¼a un lucru mecanic atunci dF < 0. Aceasta
înseamn¼ a c¼
a atunci când sistemul efectueaz¼ a un lucru mecanic energia
liber¼
a scade.
dF = pdV = L (4.113)
S¼
a consider¼
am un proces ireversibil izoterm:
Q
dS (4.114)
T
Q
Sf Si (4.115)
T
Q T Sf T Si (4.116)
U L T Sf T Si (4.117)
L U +T S = U+ (T S) (4.118)
L (U + T S) = F (4.119)
L F (4.120)
Lucrul mecanic maxim pe care îl efectueaz¼ a un sistem termodinamic
a‡at în contact cu un termostat este egal cu minus variaţia energiei libere.
Acesta este motivul pentru care funcţia poart¼ a denumirea de energie
liber¼
a. Variaţia ei este legat¼
a de lucrul mecanic care poate … efectuat
sau mai precis de cantiatatea de energie termic¼a din sistem care poate …
111
transformat¼ a în energie mecanic¼a (energia ordonat¼

a în energie dezordo-
nat¼
a).
Condiţia general¼a de echilibru pentru un sistem a‡at în contact cu
un termostat.
În cazul unui sistem izolat dS 0: Aceasta înseamn¼a c¼ a entropia
unui sistem izolat când în interiorul lui au loc procese ireversibile en-
tropia creşte. Rezult¼a c¼
a atunci când se atinge echilibrul entropia va
avea valoarea maxim¼ a.
S¼a consider¼am cazul unui sistem a‡at la T = ct şi V = ct:
F =U TS (4.121)
U = F + TS (4.122)
dU = dF + T dS + SdT (4.123)
dQ = dF + T dS + SdT pdV (4.124)
Dar
dQ T dS (4.125)
T dS dF + T dS + SdT pdV (4.126)
dF SdT pdV (4.127)
Se observ¼
a c¼
a atunci când T = ct şi V = ct:
dF 0 (4.128)
Aceasta înseamn¼ a c¼
a un sistem a‡at la temperatur¼a constant¼
a şi
volum constant ajunge la echilibru termodinamic când valoarea energiei
sale libere devine minim¼
a.
112
4.11.3 Entalpia
H = U + pV (4.129)
dH = T dS pdV + V dp + pdV (4.130)
dH = T dS + V dp (4.131)
Cum H = H(S; p)atunci:
@H @H
dH = dS + dp (4.132)
@S p @p S
Rezult¼
a:
@H @H
T = şi V = (4.133)
@S p @p S
4.11.4 Entalpia liber¼

a (potenţialul Gibbs)
G=H TS = U pV TS (4.134)
dG = T dS pdV + pdV + V dp T dS SdT (4.135)
dG = V dp SdT (4.136)
Deoarece G = G(p; T )
@G @G
dG = dp + dT (4.137)
@p T @T p
Rezult¼
a
@G @G
V = şi S = (4.138)
@p T @t p
F¼
acând consideraţii asem¼
an¼
atoare cu cazul energiei libere rezult¼
a c¼
a
lucrul mecanic efectuat de un sistem menţinut în contact cu un rezervor
113
de presiune şi temperatur¼

a constant¼
a este egal cu minus variaţia entalpiei
libere.
În cazul unui sistem a‡at în contact cu un rezervor de presiune şi
temperatur¼a (p = ct; T = ct) potenţialul Gibbs scade şi este minim la
echilibru.
4.11.5 Entropia
Din egalitatea fundamental¼
a a termodinamicii:
dU = T dS pdV (4.139)
dU + pdV
dS = (4.140)
T
Rezult¼
a c¼
a S poate … considerat¼
a o funcţie caracteristic¼
a în U şi V
adic¼
a S = S(U; V ).
1 @S @S p
= dp şi = (4.141)
T @U V @V U T
4.12 Sisteme deschise

Consider¼
am c¼
a sistemul este deschis. Atunci entropia o vom exprima
ca
S = S(U; V; M ) (4.142)
@S @S @S
dS = dU + dV + dM (4.143)
@U @V @M
Aşa cum am discutat:
@S 1
= (4.144)
@U T
@S p
= (4.145)
@V T
Not¼
am cu
114
@S
= (4.146)
@M T
unde poart¼a numele de potenţial chimic.
Astfel:
1 p
dS = dU + dV dM (4.147)
T T T
dU = T dS pdV + dM (4.148)
În cazul când S = ct şi V = ct
dU = dM (4.149)
Rezult¼a c¼
a în cazul sistemelor deschise când sistemul schimb¼ a mas¼
a
cu mediul extern, reprezint¼ a energia raportat¼a la unitatea de mas¼ a pe
care sistemul o schimb¼ a cu sistemul extern datorit¼ a schimbului de mas¼ a
cu mediul extern.
Trebuie remarcat faptul c¼ a relaţia S = S(U; V; M ) conţine numai
m¼arimi extensive. Împ¼ arţim sistemul în n p¼ arţi egale U ! U=n, V !
V =n; M ! M=n; S ! S=n şi apoi unim într-un sistem m p¼ arţi. Atunci:
U ! mU=n, V ! mV =n; M ! mM=n; S ! mS=n:
Notând cu k = m=n obţinem
S = S(kU; kV; kM ) = kS(U; V; M )
Deriv¼am aceast¼a relaţie în raport cu k
@S @S @S
U+ V + M = S(U; V; M ) (4.150)
@(kU ) @(kV ) @(kM )
Facem k ! 1
@S @S @S
S= U+ V + M (4.151)
@U @V @M
1 p
S= U+ V M (4.152)
T T T
Rezult¼
a
U + pV ST G
= = = g(p; T ) (4.153)
M M
115
Rezult¼a c¼
a pentru o substanţ¼
a pur¼
a potenţialul chimic este egal cu
entalpia unit¼
aţii de mas¼
a.
4.13 Echilibru de faz¼

a
Pân¼ a în momentul de faţ¼ a discuţia s-a axat asupra unor sisteme omo-
gene adic¼ a asupra unor sisteme în care propriet¼ aţlile sunt aceleaşi în
divese puncte ale sistemului. În continuare ne vom referi la sisteme
eterogene. Aceste sisteme sunt formate din dou¼ a sau mai multe sisteme
omogene sau faze.
Prin faz¼ a înţelegem orice parte …zic distinct¼ a separat¼ a de celelalte
p¼
arţi ale sistemului de o suprafaţ¼ a bine de…nit¼ a, pe care diverse m¼arimi
sufer¼a discontinuit¼ aţi.
Un sistem format din dou¼ a faze poart¼a numele de sistem bifazic. Ca
exemplu de sisteme bifazice se pot menţiona: sistemul ap¼ a - vapori de
ap¼
a, sare solid¼ a în contact cu o soluţie concentrat¼ a de sare:
S¼a consider¼am dou¼ a faze care pot schimba mas¼ a între ele
Pentru întregul sistem (izolat de exterior)
U = U1 + U2 = ct (4.154)
V = V1 + V2 = ct (4.155)
M = M1 + M2 = ct (4.156)
Din aceste relaţii
dU1 = dU2 ; dV1 = dV2 ; dM1 = dM2 (4.157)
S = S 1 + S2 (4.158)
116
dU1 p1 1 2dU2 p2
dS = dS1 +dS2 = + dV1 dM1 + dM2+ dV2
T1 T1 T1 T2 T2 T2
(4.159)
Când sistemul este în echilibru, entropia atinge un maxim şi dS = 0
Atunci:
1 1 p1 p2 1 2
dS = dU1 + dV1 dM1 (4.160)
T1 T2 T1 T2 T1 T2
De aici:
1 1
= 0; T1 T2 = 0 (4.161)
T1 T2
Aceasta este condiţia de echilbru termic
p1 p2
= 0; p1 = p2 (4.162)
T1 1 T2
Aceasta este condiţia de echilibru mecanic
1 2
= 0; 1 = 2 (4.163)
T1 T2
Relaţie ce reprezint¼a condiţia de echilibru chimic
Deoarece pentru o substanţ¼ a pur¼a potenţialul chimic este egal cu
entalpia unit¼aţii de mas¼
a
g1 (p; T ) = g2 (p; T ) (4.164)

unde g1 (p; T ) şi g2 (p; T ) reprezint¼
a o curb¼
a a c¼
arei proiecţie în planul
(p; T ) reprezint¼a curba de echilibru a fazelor.
4.14 Tranziţii de faz¼

a
Trecerea dintr-o faz¼ a în alta poart¼
a numele de tranziţie de faz¼
a. De
exemplu, în cazul substanţelor pure prin tranziţii de faz¼
a putem menţiona
topirea, vaporizarea şi sublimarea.
117
Noţiunea de stare de agregare nu coincide întotdeauna cu cea de faz¼ a.

Astfel numeroase corpuri se g¼ asesc sub diverse forme cristaline care core-
spund aceloraşi st¼ ari de agregare. Fenomenul este cunoscut sub numele
de poimor…sm. Un exemplu extrem de cunoscut este ierul care la temper-
atura T1 = 1183 K trece din structura cristalin¼ a cubic¼a cu volum centrat
în structura cubic¼ a cu feţe centrate iar la T2 = 1663 K trece din nou în
structura cubic¼ a cu volum centrat.
Trecerea de la o faz¼ a la alta se caracterizeaz¼ a printr-o discontinuitatee
a entropiei. Aceasta determin¼ a existenţa unei c¼ alduri latente. Aceste
transform¼ ari poart¼ a numele de tranziţii de faz¼ a de speţa I.
În afara acestui tip de tranziţie exist¼ a şi un alt tip de tranziţie de faz¼
a
care are loc f¼ar¼
a c¼aldur¼a latent¼ a. Ea poart¼ a numele de tranziţie de faz¼ a
de speţa a doua.
Ca exemplu de tranziţii de speţa I amintim schimb¼ arile st¼arilor de
agregare (topire-solidi…care, vaporizare-condensare, sublimare-desublimare).
Astfel de tranziţii au loc la temperatur¼ a constant¼ a iar c¼
aldura schimbat¼ a
cu mediul este de forma:
Q= m (4.165)
unde este c¼ aldura latent¼ a de transformare. În cazul topirii, sublim¼ arii
şi vaporiz¼
arii sistemul primeşte c¼ aldur¼
a în timp ce în cazul desublim¼ arii
solidi…c¼arii şi liche…erii sistemul cedeaz¼ a c¼
aldur¼
a.
S¼
a consider¼ am dou¼ a faze şi s¼
a exprim¼am condiţia de echilibru chimic
dintre acestea
g1 (p; T ) = g2 (p; T ) (4.166)

Se deriveaz¼a egalitatea în raport cu temperatura şi se ţine cont c¼a
presiunea nu este variabil¼
a independent¼
a ci depinde şi ea de temperatur¼
a.
Atunci:
@q1 @q1 dp @q2 @q2 dp

+ = + (4.167)
@T p @T T dT @T p @T T dT
Not¼
am cu
@q
= s (4.168)
@T p
118
entropia unit¼
aţii de mas¼
a
şi
@q
= v (4.169)
@p T
volumul unit¼
aţii de mas¼
a, rezult¼
a
dp dp
s1 + v 1 = s2 + v 2 (4.170)
dT dT
Atunci
dp s2 s1
= (4.171)
dT v2 v1
Variaţia de entropie se calculeaz¼
a considerând egalitatea fundamen-
tal¼
a a termodinamicii şi faptul c¼a transform¼arile de faz¼
a au loc la tem-
peratur¼a constant¼a
Z 2
q 1!2
s2 s1 = = (4.172)
1 T T
unde 1!2 este c¼ aldura latent¼
a speci…c¼a necesar¼a ca substanţa s¼
a treac¼
a
din starea 1 în starea 2. Atunci
dp 1 12
= (4.173)
dT T v2 v1
Aplicaţie
Variaţia presiunii vaporilor saturanţi cu temperatura. Consider¼ am
c¼
a faza 1 reprezint¼ a apa în stare lichid¼
a iar faza 2 corespunde st¼
arii de
vapori.
Ţinem cont c¼ a v2 v1 (volumul speci…c al apei în stare de vapori
este mai mare decât cel în stare lichid¼ a). Atunci
dp 1 12
= (4.174)
dT T v2
Din ecuaţia de stare a gazelor rezult¼
a
M
pV = RT (4.175)
Împ¼
arţind ecuaţia cu M rezult¼
a
119
1
pv = RT (4.176)
şi
RT
v2 = (4.177)
T
Atunci
dp 1 p
= 12 (4.178)
dT T RT
1;2
Not¼
am cu A = atunci:
R
dp dT
=A 2 (4.179)
dT T
Integrând rezult¼
a
A
ln p = + ct (4.180)
T
A
p = ct exp (4.181)
T
4.15 Principiul al treilea

Principiul al doilea introduce funcţia de stare numit¼
a entropie astfel:
Q
dS = (4.182)
T
Din aceast¼ a de…niţie entropia este determinat¼a pân¼a la o constant¼a
aditiv¼a. Aceast¼ a constant¼ a trebuie determinat¼a exact deoarece ea in-
tervine într-o serie de m¼ asur¼
atori experimentale cum ar … c¼ aldurile de
reacţie.
W. Nernst a studiat o serie de proceste chimice şi a constat c¼ a pe
m¼asur¼ a ce temperatura scade, variaţiile entropiei sunt din ce în ce mai
mici. Acest fapt a condus la urm¼ atoarea constatare:
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimc pur are o
valoare independent¼a de variaţia altori parametri.
120
lim S=0 (4.183)

T !0
Dup¼a cum arat¼ a m¼asur¼

atorile exist¼
a o seriei de substanţe (aliaje, cor-
puri amorfe) a c¼aror entropie pentru T ! 0 nu tinde c¼ atre zero ci spre o
valoare pozitiv¼a …nit¼
a.
Totuşi acesta nu arat¼a c¼
a principiul III nu este valabil, ci arat¼ a c¼a
substanţele menţionate nu se a‡a¼ în stare de echilibru deoarece la tem-
peraturi foarte joase procesele decurg foarte lent.
Consecinţe ale principiului III
a) Comportarea capacit¼aţilor calorice la volum constant
Q = CV dT (4.184)
Atunci
CV dT
dS = (4.185)
T
Z T
CV T
S= (4.186)
0 T
Astfel problema calcul¼ arii entropiei se reduce la determinarea depen-
denţei c¼
aldurilor speci…ce. Din formula 4.186 se observ¼ a c¼
a pentru T ! 0
capacitatea caloric¼ a tinde la zero, deoarece în caz contrar integralele ar
diverge.
b) Comportarea coe…cienţilor calorici.
Din relaţia
dG = SdT + V dp (4.187)
coe…cientul de dilatare izobar se poate exprima:
1 @V 1 @S
= = (4.188)
V @T p V @p T
Astfel când T ! 0 dS ! 0 şi 3:9:Ref eratepentrucursuri; culegerideprobleme; ^{ndrumaredelabo

:
Şi coe…cientul termic al presiunii
1 @p
=+ (4.189)
p @T V
121
tinde la zero când T ! 0: Pentru aceasta se ţine cont c¼

a
dF = sdT pdV (4.190)

şi
@p @S
= (4.191)
@T V @V T
Atunci
1 @S
=+ !0 (4.192)
p @V V
c)Principiul al treilea duce la conculzia c¼a atingerea temperaturii de

zero absolut este imposibil¼a.
Astfel dac¼
a consider¼ am un Ciclu Carnot cu sursa cald¼ a T1 = T şi cu
sursa rece T1 = 0, conform egalit¼ aţii lui Clausius
I
Q
=0 (4.193)
T
şi
S12 + S23 + S34 + S41 = 0

unde procesele 1 - 2 şi 4 - 1 sunt izoterme iar procesele 2 - 3 şi 3 - 4 sunt
adiabate.
S23 = S41 = 0 deoarece procesele sunt adiabate, S34 = 0 con-
form principiului III entropia este nul¼ a la T = 0 K. Rezult¼ a:
Q12
S12 = =0 (4.194)
T
Se ajunge la o contradicţie deoarece Q12 6= 0. Aceast¼
a contradicţie
arat¼
a c¼
a este imposibil de construit un ciclu Carnot cu o izoterm¼ a la
temperatur¼a nul¼
a.
4.16 Soluţie
4.1 O bucat¼a de metal cu masa m1 = 0; 05 kg cu temperatura t1 = 200
C este introdus¼
a într-un calorimetru care conţine m2 = 0; 4 kg de ap¼
a
122
care se a‡a¼ iniţial la temperatura t2 = 20 C. Temperatura …nal¼a devine

te = 22; 4 C. S¼ a se determine c¼
aldura speci…c¼
a a metalului cunoscând
c¼
aldura speci…c¼ a a apei ca = 4185 J/kg C.
4.2 S¼
a se calculeze modi…carea entropiei a 250 g de ap¼a înc¼
alzit¼
a de
la 20 C la 80 C. C¼ aldura speci…c¼
a a apei este c = 4185 J/kg C.
4.3 S¼a se calculeze lucrul mecanic efectuat de un gaz când se destinde

adiabatic din starea iniţial¼
a (p1 ; V1 ) în starea …nal¼
a (p2 ; V2 ). Se cunoaşte
exponentul adiabatic al gazului .
4.4 Ecuaţia Van-der-Waals pentru un gaz este
a 2
p+ (V b) = RT
V2
S¼
a se determine lucrul mecanic într-o transformare izoterm¼a a gazului
când gazul se destinde de la V1 la V2 . S¼ a se particularizeze în cazul a
= 2 moli de etan care se destinde de la V1 = 2 l la V2 = 6 l a‡at la
temperatur¼ a T = 300 K pentru care a = 0; 544 Jm3 /mol2 , b = 6; 38 10 5
3
m /mol.
4.5 În apropierea lui 0 K c¼

aldura molar¼
a la presiunea constant¼
a Cp a
unui element metalic este
Cp = aT 3 + bT
În cazul unui mol de substanţ¼
a şi la presiunea p0 = 1 atm constantele
a şi b sunt: a = 1; 16 10 5 Jmol 1 K 4 şi b = 7; 14 10 4 Jmol 1 K 2 :
S¼
a se determine variaţia entropiei unui mol de de substanţ¼ a S când
temperatura creşte de la valoarea T1 = 1 K la valoarea T2 = 3 K.
4.6 În motorul unui automobil amestecul de aer şi vapori de benzin¼

a
este comprimat în raportul 9:1 (raportul de compresie). Presiunea in-
iţial¼
a este de 1 atm şi 27 C. Dac¼
a presiunea dup¼
a comprimare este 21,7
atm s¼ a se g¼
aseasc¼
a temperatura amestecului comprimat.
4.7 Un motor preia o cantitate de c¼ aldur¼ a cu Q1 = 2 103 J de

a egal¼
la rezervorul cald şi transfer¼ aldura jQ2 j = 1; 5 103
a rezervorului rece c¼
J
123
a) S¼
a se calculeze randamentul motorului
b) Care este lucrul mecanic efectuat
4.8 Temperatura sursei calde a unui motor care execut¼ a un ciclul

Carnot este 400 K. Care este temperatura sursei calde dac¼
a = 30 %.
4.9 Un solid are c¼ aldura latent¼

a şi temperatura de topire T . S¼
a se
calculeze variaţia entropiei când masa m de substanţ¼
a se topeşte.
4.10 Un mol de gaz urmeaz¼

a Legea Van der Walls.
a
p+ (V b) = RT
V2
Dac¼
a energia intern¼
a a unui mol este
a
U = CT
V
unde V este volumul molar iar c şi a sunt constante s¼ a se calculeze c¼
al-
durile molare la volum şi presiune constant¼
a CV şi Cp .
4.11 Un gram de ap¼ a se vaporizeaz¼ a izobar la presiunea atmosferic¼ a

p = 1; 013 105 Pa. Volumul apei în stare lichid¼ a este Vl = 1 cm3 iar
volumul apei în starea de vapori este Vv = 1671 cm3 . S¼ a se g¼aseasc¼
a
lucrul mecanic efectuat în cursul presiunii şi variaţia energiei interne. Se
neglijeaz¼
a interacţia vaporilor cu aerul înconjur¼
ator. Se cunoaşte c¼ aldura
6
latent¼
a de vaporizare = 2; 26 10 J/kg.
4.12 Un înc¼ alzitor opreaz¼a prin absorbţia radiaţiei solare. Dac¼ a

2
colectrorul are o suprafaţ¼
a de 6 m şi intensitatea fascicolului solar este
I = 550 W/m2 . Ce timp este necesar pentru a creşte temperatura 1 m3
de ap¼a de la 20 C la 50 C. C¼ aldura speci…c¼a a apei este 4185 J/kgK.
4.13 O persoan¼
a se dezbrac¼
a într-o camer¼a în care aerul se a‡a¼ la 20
C. Dac¼a temperatura studentului este 36 C care este energia pierdut¼ a
în 10 minute. Emisivitatea pielii este e = 0; 9 iar aria A = 1; 5 m2 : Se
cunoaşte = 5; 67 10 8 W/m2 K4 .
124
4.14 Heliul lichid are la presiunea de p0 = 1 atm punctul de …erbere

la 4,2 K iar la presiunea de p = 1 mm de Hg …erbe la 1,2 K. S¼ a se
determine c¼
aldura latent¼ a de vaporizare a heliului lichid.
4.15 Viteza unei unde longitudinale în gaz este

s
dp
c=
d
S¼
a se calculeze:
a) viteza în cazul în care compresia şi rare…erea gazului sunt izoterme
b) viteza în cazul în care compreaia şi rare…erea gazului sunt adiabate
4.16 Un sistem are entalpia liber¼

a de forma
" #
ap
G (p; T ) = RT ln
(RT )5=2
unde a şi R sunt constante. S¼
a se determine Cp .
4.17 Dou¼ a buc¼ aţi de material de grosimi l1 şi l2 şi conductivit¼

aţi
termice k1 şi k2 sunt în contact. Temperaturile de o parte şi de alta sunt
T1 şi T2 ( T2 > T1 ). S¼a se determine temperatura la interfaţa celor dou¼ a
buc¼aţi de material şi rata de transfer a c¼
aldurii.
4.17 Rezumat
Sistemul termodinamic reprezint¼ a o porţiune din univers care cuprinde
corpuri şi câmpuri şi care este delimitat¼
a de restul universului printr-o
barier¼
a …zic¼a sau imaginar¼a. Restul universului poart¼ a numele de mediu
extern.
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼ a suma energi-

ilor cinetice ale particulelor , suma energiilor potenţiale de interacţie din-
tre particulele sistemului şi suma energiilor potenţiale ale particulelelor
în câmpuri externe.
Lucrul mecanic se poate calcula cu ajutorul formulei

125
L = Ai dai (4.195)
i
unde Ai sunt parametri de forţ¼

a, iar ai sunt parametri de poziţie (coor-
donate generalizate).
Temperatura
Al¼
aturi de parametrii de poziţie (coordonate generalizate) este nevoie
de o alt¼
a m¼arime pentru a caracteriza starea sistemului. Aceast¼a m¼ arime
este temperatura (empiric¼ a) ce caracterizeaz¼ a sistemele din punct de
vedere al echilibrului termic. Astfel dou¼ a sisteme a‡ate la aceeaşi tem-
peratur¼a sunt în echilibru termic.
Principiul fundamental al termodinamicii

Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic şi nu poate ieşi de la sine din aceast¼a stare.
Principiul I al termodinamicii
Principiu I al termodinamicii reprezint¼a legea de conservare a energiei
pentru sistemele închise. Ea leag¼a variaţia energiei interne a sistemului
de lucrul mecanic şi c¼aldura schimbate de acesta cu mediul extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
U =Q+L (4.196)
În cazul unei transform¼
ari in…nitezimale
dU = dQ + L (4.197)
Principiul al doilea al termodinamicii

- formularea Thomson:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este şi reversibil¼a sistemul
primeşte lucru mecanic din exterior.
- formularea Clausius
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu temperatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
peratur¼a mai mare.
- pentru procese reversibile
126
I I
dQ
dS = =0 (4.198)
T
- pentru procese ireversibile
I I
dQ
dS = <0 (4.199)
T
Relaţia Robert-Mayerpentru un gaz ideal
Cp CV = R (4.200)
Funcţii caracteristice
- Energia intern¼a
Se deduce din ecuaţia fundamental¼
a a termodinamicii
dU = T dS pdV (4.201)
- Energia liber¼a
F =U TS (4.202)
- Entalpia
H = U + pV (4.203)
- Entalpia liber¼a (potenţialul Gibbs)
G=H TS = U pV TS (4.204)
- Entropia
Din egalitatea fundamental¼
a a termodinamicii rezult¼
a
dU + pdV
dS = (4.205)
T
Principiul al treilea al termodinamicii
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimc pur are o
valoare independent¼a de variaţia altori parametri şi anume este nul¼a.
lim S=0 (4.206)

T !0
Capitolul 5
Elemente de …zic¼
a statistic¼
a
5.1 Modelul gazului ideal

În cadrul acestui model vom face o serie de presupuneri:
a) num¼ arul de molecule dintr-un volum dat este foarte mare iar dis-
tanţa medie dintre ele este mare în comparaţie cu dimensiunile lor. Aceasta
înseamn¼ a c¼
a moleculele ocup¼ a un volum neglijabil.
b) moleculele se supun legilor mecanicii newtoniene şi se mişc¼ a haotic,
adic¼a se pot mişca în orice direcţie cu orice vitez¼
a.
c) moleculele interacţioneaz¼a doar în timpul ciocnirilor, care sunt elas-
tice.
d) moleculele se ciocnesc elastic şi cu pereţii vasului în care se a‡a¼.
e) toate moleculele gazului sunt identice.
5.1.1 Presiunea gazului ideal

S¼a consider¼
am un vas cubic de latur¼ a L în care se a‡a¼ N molecule de
gaz. Ne vom concentra asupra unei molecule de mas¼ a m şi presupunem
c¼
a pe direcţia Ox viteza ei este vix . Atunci când molecula se ciocneşte
cu peretele componenta vitezei pe axa Ox se modi…c¼ a brusc la valoarea
vxi . Atunci variaţia impulsului pe direcţia Ox este:
pxi = mvxi mvxi = 2mvxi (5.1)
Timpul între dou¼

a ciocniri cu acelaşi perete este
127
128
Figura 5.1: Ciocnirea unei molecule de gaz cu peretele
2L
t= (5.2)
vxi
Forţa medie cu care peretele acţioneaz¼a asupra moleculei în intervalul
de timp t este:
2
pxi mvxi
Fi = = (5.3)
t L
Conform legii a III-a forţa cu care molecula acţioneaz¼
a asupra peretelui
este:
2
mvxi
F pi = Fi = (5.4)
L
Forţa total¼
a cu care moleculele acţioneaz¼
a asupra peretelui este suma
forţelor cu care …ecare molecul¼a acţioneaz¼a asupra peretelui este:
X
N
mv 2 mX 2
N
xi
F = = v (5.5)
i=1
L L i=1 xi
Datorit¼a num¼arului foarte mare de molecule forţa care acţioneaz¼
a
asupra peretelui nu variaz¼
a în timp. De…nim media p¼ atratului compo-
nentei pe axa Ox a vitezei este:
X
N
2
vxi
i=1
vx2 = (5.6)
N
129
Atunci
m 2
F = N vx (5.7)
L
Dar
v 2 = vx2 + vy2 + vz2 (5.8)

şi
v 2 = vx2 + vy2 + vz2 (5.9)

Deoarece mişcarea este una haotic¼
a, mediile componentelor vitezelor
pe cele trei axe sunt egale:
vx2 = vy2 = vz2 (5.10)

Atunci:
v2
vx2 = (5.11)
3
şi forţa care acţioneaz¼
a asupra peretelui este:
m
F = N v2 (5.12)
3L
Presiunea care acţioneaz¼
a asupra peretelui extern este
F m
p= = N v2 (5.13)
S 3L3
2 1 2
p= n mv (5.14)
3 2
M¼ arimea 21 mv 2 reprezint¼
a energia cinetic¼a a moleculelor. n = N=L3
reprezint¼
a concentraţia de molecule din volumul considerat. Rezult¼ a c¼
a
presiunea gazului este proporţional¼a cu num¼arul de molecule din unitatea
de volum şi cu energia cinetic¼a medie a moleculelor.
Astfel am legat o m¼ arime macroscopic¼ a care este presiunea, de o
m¼arime microscopic¼ a care este viteza p¼
atratic¼
a medie sau energia cinetic¼
a
medie.
130
5.1.2 Interpretarea molecular¼

a a temperaturii
Consider¼
am ecuaţia de stare a gazelor ideale
pV = RT (5.15)
N
pV = RT (5.16)
NA
Împ¼
arţim prin V şi ţinem cont c¼
a
R
= k constanta Boltzmann (5.17)
NA
Atunci
p = nkT (5.18)
Astfel prin compararea relaţiilor 5.14 şi 5.18 rezult¼
a:
1 2 kT
mv = 3
2 2
Rezultatul arat¼
a c¼
a temperatura este o m¼ asur¼
a a gradului de agitaţie
termic¼
a m¼asurat prin enegia cinetic¼
a medie.
În plus
mvx2 mvy2 mvz2 1

= = = kT (5.19)
2 2 2 2
Aceasta arat¼ a c¼
a …ecare grad de libertate de translaţie este caracter-
izat de aceeaşi cantitate de energie kT
2
:
Num¼ arul gradelor de libertate reprezint¼ a num¼arul minim de para-
metri cu ajutorul c¼ arora se poate caracteriza un sistem. În cazul unei
molecule monoatomice exist¼ a trei grade de libertate deoarece ea poate
… caracterizat¼a cu ajutorul celor trei coordonate (x; y; z). Putem privi
pentru o molecul¼ a gradele de libertate ca num¼ arul de mişc¼
ari indepen-
dente ale unei molecule. Astfel pentru o molecul¼ a monoatomic¼ a …ecare
mişcare poate … descompus¼ a în trei mişc¼ari dup¼
a axele de coordonate.
Putem generaliza acest rezultat cunoscut sub numele de teorema
echipartiţiei energiei: Fiec¼ arui grad de libertate îi corespunde o en-
ergie medie kB T =2.
131
Figura 5.2: Mişcarea de rotaţie în jurul axei Oz a moleculei biatomice
Cu ajutorul acestei teoreme putem calcula c¼ aldura molar¼a la volum

constant.
Vom considera pentru început un gaz ideal monoatomic. Energia
intern¼
a a gazului ideal monoatomic este suma energiilor …ec¼arei molecule
Deoarece …ecare molecul¼ a are i = 3 grade de libertate energia intern¼
aa
unui mol de gaz ideal este:
kT 3RT
U = NA 3 = (5.20)
2 2
Deoarece:
U = CV T (5.21)
Rezult¼
a c¼
aldura molar¼
a la volum constant:
3R
CV = (5.22)
2
Pentru gazele biatomice al¼ aturi de gradele de libertate de translaţie
apar şi dou¼a grade de libertate de rotaţie.
În Fig.5.2 este prezentat¼ a mişcarea unei molecule într-un sistem de
referinţ¼
a legat de molecul¼ a cu axa Oy consider¼ at¼
a de-a lungul axei mole-
culei. Rotaţia în jurul axei Oy se neglijeaz¼ a deoarece atomii moleculei se
consider¼ a puncte materiale. Mai precis momentul de inerţie referitor la
axa Oy este neglijabil fapt ce face ca energia de rotaţie 21 I! 2 în jurul axei
respective s¼ a …e neglijabil¼
a. Rezult¼a c¼
a al¼
aturi de gradele de libertate de
translaţie mai apar dou¼ a grade de libertate de rotaţie în jurul axelor Ox
şi Oz astfel c¼
a pentru acest gaz i = 5 şi
132
Figura 5.3: Dependenţa de temperatur¼

a a c¼
aldurii molare la volum constant
pentru hidrogen
kT 5RT
U = NA 5 = (5.23)
2 2
Atunci
5R
CV = (5.24)
2
Dac¼
a se ia în considerare şi mişcarea de vibraţie (atomii sunt priviţi ca
şi cum ar …legaţi cu un arc) trebuie ad¼ augate înc¼a dou¼ a grade de libertate
(unul datorat energiei cinetice şi altul datorat energiei potenţiale).
Pentru aceste molecule i = 7 şi
7R
CV = (5.25)
2
Trebuie remarcat c¼ a dac¼
a se traseaz¼a o curb¼
a care prezint¼ a c¼
aldura
molar¼a la volum constant în funcţie de temperatur¼ a se obţine gra…cul din
Fig. 5.3.
Gra…cul arat¼ a c¼a la temperaturi joase hidrogenul se comport¼ a ca un
gaz monoatomic astfel încât spunem c¼ a gradele de libertate de rotaţie
sunt îngheţate. La temperaturi foarte mari şi gradele de libertate de
vibraţie trebuie luate în considerare.
Aplicaţie: C¼ aldura speci…c¼ a a solidelor:
C¼aldura speci…c¼ a a solidelor descreşte rapid când temperatura se
apropie de zero absolut. La temperaturi înalte (peste 300 K) valoarea
133
Figura 5.4: Dependenţa de temperatur¼

a a c¼
aldurii molare la volum constant
c¼
aldurii molare este 3R t 25 J/molK rezultat care poart¼ a numele de
legea Dulong-Petit.
Putem exprima c¼ aldura molar¼ a a solidelor utilizând teorema echipar-
tiţiei energiei. Pentru deplas¼
ari mici ale unui atom faţ¼ a de poziţia de
echilibru, acesta execut¼a o mişcare simpl¼a armonic¼ a.
Energia asociat¼
a cu mişcarea pe axa Ox este:
1 1
E = mvx2 + kx2 (5.26)
2 2
Expresiile energie asociate mişc¼

arilor pe direcţiile Oy şi Oz se scriu în
acelaşi fel. Conform teoremei echipartiţiei energiei, energia medie pentru
…ecare atom este:
1
6 kB T = 3kB T (5.27)
2
Atunci energia intern¼

a este:
U = NA 3kB T = 3RT (5.28)
Rezult¼
a c¼
aldura molar¼a CV = 3R:
C¼
aldura speci…c¼
a a solidelor (Dulong-Petit)
134
Material Cexp ct = 3R
Al 895 26,9 927
Ag 235 107 233
Cu 395 53,54 465
Ni 400 59,71 417
Pt 120 195 127
Pb 125 207 120
Zn 340 65 381
5.2 Distribuţia Maxwell dup¼

a viteze într-
un gaz
Presupunem c¼ a într-un gaz s-a stabilit o stare de echilibru. În con-
formitate cu datele experimentale presupunem c¼ a moleculele gazului se
distribuie în întreg volumul recipientului cu o densitate constant¼ a. Mole-
culele aşa cum am mai spus prezint¼ a viteze uniform distribuite în spaţiu.
Stabilirea mişc¼arii haotice este condiţionat¼a de existenţa interacţiilor din-
tre molecule. Atunci când moleculele se ciocnesc se produce o contiun¼ a
schimbare a direcţiilor de mişcare. Rolul ciocnirilor nu se reduce îns¼ a
la stabilirea unei distribuţii uniforme a vitezelor dup¼ a direcţii. Pe lâng¼ a
modi…c¼ arile direcţiei de mişcare moleculele sufer¼a variaţii ale vitezelor în
valoare absolut¼ a. Atunci când gazul este închis într-un recipient apare
o distribuţie a vitezelor moleculelor. În gaz apar molecule cu viteze mai
mari, un num¼ ar de molecule cu viteze medii şi un num¼ ar de molecule cu
viteze mici. Aceast¼ a distribuţie este staţionar¼
a atât timp cât nu apare
o acţiune exterioar¼ a. Problema care se pune este aceea a determin¼ arii
num¼ arului de molecule care au o vitez¼ a dat¼a. Deoarece vitezele variaz¼ a
în mod continuu atunci problema care se pune este aceea a determin¼ arii
num¼ arului de molecule care au o vitez¼ a apropiat¼a de o valoare dat¼ a.
5.2.1 Deducerea formei funcţiei de distribuţie

Not¼
am cu dN num¼ arul de molecule care au componenetele vitezei
situate între vx şi vx + dvx ; vy + dvy ; vz + dvz : Probabilitatea ca o
molecul¼a s¼
a aib¼
a componentele vitezelor în intervalul de mai sus este:
dN
dW = = f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dvz (5.29)
N
135
f (vx ; vy ; vz ) poart¼a numele de funcţia de distribuţie dup¼ a viteze. Ob-

serv¼am c¼ a funcţia de distribuţie trebuie s¼
a se supun¼
a unei condiţii simple:
num¼ arul de molecule cu valori arbitrare ale componentelor vitezei este
egal cu num¼ arul N de molecule din volumul considerat.
Z Z
dN = N f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dv = N (5.30)
adic¼
a
Z
f (vx ; vy ; vz )dvx dvy dv = 1 (5.31)
Aceasta poart¼ a numele de condiţie de normare. Deoarece vitezele

sunt distribuite uniform în toate direcţiile atunci funcţia de distribuţie
depinde doar de modulul vitezei.
f (vx ; vy ; vz ) = f (v) (5.32)

Trecem la coordonate sferice
dvx dvy dvz = v 2 sin dvd d (5.33)

Dac¼
a nu intereseaz¼ a distribuţia dup¼
a direcţi a moleculelor putem
integra dup¼a şi şi obţinem astfel o nou¼a funcţie de distribuţie F (v)
dup¼a modulul vitezei.
Z Z 2
F (v) = sin d d f (v) v 2 dv = 4 f (v) v 2 dv
0 0
În demonstraţie (care nu este riguroas¼ a) apare în mod clar rolul cioc-

nirilor şi al ipotezei caracterului haotic al mişc¼ arii moleculare. S¼ a con-
sider¼ am procesul de ciocnire a dou¼ a particule care se mişc¼a cu vitezele
~v1 şi ~v2 . S¼a admitem c¼ a în urma ciocnirilor vitezele moleculelor variaz¼ a şi
iau valorile ~v3 şi ~v4 . Num¼ arul de ciocniri de acest fel în unitatea de timp
trebuie s¼ a …e proporţional cu num¼ arul perechilor de molecule cu vitezele
~v1 şi ~v2 adic¼ a proporţional cu produsul f (~v1 ) f (~v2 ) : S¼
a consider¼am apoi
procesul invers adic¼ a ciocnirile în care vitezele moleculelor variaz¼ a de la
~v3 şi ~v4 la ~v1 şi ~v2 . Num¼ arul de ciocniri în acest timp este f (~v3 ) f (~v4 ) :
Tinem cont de presupunerea c¼ a num¼ arul de molecule cu valori date
ale vitezei nu variaz¼ a datorit¼a proceselor de ciocnire într-un gaz care se
136
a‡a¼ într-o stare staţionar¼

a. Putem considera c¼ a num¼ arul de molecule ale
c¼
aror viteze variaz¼ a de la ~v3 şi ~v4 la ~v1 şi ~v2 este egal cu num¼ arul de
molecule ale c¼ aror viteze variaz¼a de la ~v1 şi ~v2 la ~v3 şi ~v4 . Atunci:
f (~v1 ) f (~v2 ) = f (~v3 ) f (~v4 ) (5.34)

Deoarece în procesul de ciocnire are loc conservarea energiei. Proba-
bilitatea ca molecula s¼
a aib¼
a:
v12 + v22 = v32 + v42 (5.35)

Deoarece funcţia de distribuţie nu depinde de direcţia vitezei relaţia
poate … transcris¼
a sub forma
f (v12 )f (v22 ) = f (v32 )f (v42 ) (5.36)

Rezult¼
a:
v2
f (v) = Ae (5.37)
şi
v2
F (v) = 4 Av 2 e (5.38)
Determinarea constantelor A şi se face pornind de la condiţia de
normare:
Z 1
F (v)dv = 1 (5.39)
0
şi de faptul c¼
a:
3kT
v2 = (5.40)
m
Ca observaţie trebuie remarcat c¼
a pentru funcţia g(v) valoarea medie
se calculeaz¼
a astfel:
Z +1
g(v) = g(v)F (v)dv (5.41)
0
Atunci:
137
Z +1
3kT
v2 = v 2 F (v)dv = (5.42)
0 m
Relaţia se scrie:
Z 1
v2
v2 = 4 A v4e dv (5.43)
0
Integrarea se realizeaz¼
a prin p¼
arţi:
h = v 3 ; h0 = 3v 2 (5.44)
v2 1 v2
g0 = e ; g= e (5.45)
2
Z 1
31 v2
v2 = 4 A v2e dv (5.46)
2 0
Tinem cont c¼
a
Z 1 Z 1
F (v)dv = 4 A v 2 f (v)dv = 1 (5.47)
0 0
rezult¼
a
31 3kT
v2 = = (5.48)
2 m
Asfel:
m
= (5.49)
2kB T
Atunci:
mv 2
f (v) = Ae 2kB T
Determinarea constantei A se face pornind de la condiţia de normare:

Z 1
mv 2
4 A v 2 e 2kB T = 1 (5.50)
0
Pentru a realiza aceast¼

a integral¼
a ţinem cont de integrala Poisson:
138
Z 1
r
x2 1
e dx = (5.51)
0 2
Derivând obţinem
Z 1
r
x2 1
x2 e dx = 3
(5.52)
0 4
În cazul nostru
s
Z 1 3
mv 2 1 2kT
v2e 2kB T
dv = (5.53)
0 4 m
Atunci
s
3
1 2kT
4 A =1 (5.54)
4 m
Rezult¼
a
m 3=2
A= (5.55)
2 kT
Astfel
m 3=2 2 + mv2
F (v) = 4 v e 2kT (5.56)
2 kT
Rezult¼
a c¼
a forma funcţiei de distribuţie f (v) este:
3=2
m mv 2
f (v) = e 2kB T v 2 (5.57)
2 kB T
Figura Fig. 5.5 reprezint¼a distribuţia dup¼ a viteze unde N = 105
Pornind de la expresia funcţiei de distribuţie se va putea calcula viteza
medie
r
8kT
v= (5.58)
m
şi viteza cea mai probabil¼a
r
2kB T
vp = (5.59)
m
139
Figura 5.5: Distribuţia Maxwell dup¼

a viteze
5.2.2 Distribuţia Boltzmann într-un câmp de forţe

omogen
Problema care se pune este aceea de a determina modul în care sunt
distribuite moleculele în câmpuri de forţe conservative. Ca un exemplu
vom studia distribuţia moleculelor unui gaz în câmp gravitaţional (Fig.
5.2.2.)
S¼
a consider¼am o coloan¼a de gaz cu suprafaţa S a‡at¼a între coordo-
natele z şi z + dz: Punem condiţia ca aceast¼a coloan¼
a s¼
a …e în repaus.
Pentru aceasta:
Sp(z) = Sp(z + dz) + Sdz g (5.60)

unde = mn este densitatea, m este masa unei molecule şi n este con-
140
centraţia moleculelor.
Rezult¼ a
dp = nkT (5.61)
Din ecuaţia de stare:
p = nkT (5.62)
şi
dp = kT dn (5.63)
kT dn = mngdz (5.64)
dn mg
= dz (5.65)
n kB T
Integr¼
am de la z = 0 unde concentraţia moleculelor este n = n0 .
Atunci
Z n Z y
dn mg
=+ dz (5.66)
0 n kB T 0
n mg
ln = z (5.67)
n0 kB T
mg
z
n = n0 e kB T
(5.68)
Astfel num¼
arul de molecule a‡ate între z şi z + dz
mg
z
dn s e kB T
dz (5.69)
Atunci probabilitatea ca moleculele s¼
a se gaseasca între z şi z + dz
este
mg
z
dw s e kB T
dz (5.70)
Putem rescrie formula de mai sus ţinând cont c¼ a mgz = Ep este
energia potenţial¼
a. Atunci dz s dEp . Astfel probabilitatea ca o molecul¼
a
s¼
a aib¼
a energia cuprins¼a în intervalul dE; Ep + dEp este:
Ep
z
dw s e kB T
dEp (5.71)
141
Aplicaţie
Atomii pot ocupa dou¼ a nivele discrete a energiei. S¼
a consider¼ am un
gaz la 2500 C care are dou¼a nivele energetice separate prin 1,5 eV. S¼a se
determine raportul dintre num¼arul de atomi care ocup¼ a nivelul de energie
mai mare şi num¼
arul de atomic care ocup¼ a nivelul de energie mai mic.
Soluţie
Conform statisticii Boltzmann
n (E2 ) n0 exp [ E2 =kB T ] (E1 E2 ) 1; 5 1; 6 10 19

= = exp = exp = 1; 9 10
n (E1 ) n0 exp [ E1 =kB T ] kB T 1; 38 10 23 (2500 + 273; 15)
5.3 Distribuţia Maxwell-Boltzmann

Aceasta reprezint¼a probabilitatea ca molecula s¼ a se g¼
aseasc¼
a la o
în¼ alţime cuprins¼
a între z şi z + dz şi s¼
a aib¼
a viteza cuprins¼
a între ~v
şi ~v + d~v .
mv 2 +mgz
2
dw = Ae kB T
dvx dvy dvz dz (5.72)
Ca o concluzie remarc¼ am c¼a num¼ ar¼
atorul reprezint¼
a energia moleculei.
Formulele au fost determinate la temperatura T constant¼ a.
Distribuţia determinat¼ a în acest caz poart¼ a numele de distribuţie
canonic¼a.
În continuare vom generaliza concluziile din discuţia anterioar¼ a în
cazul c¼
a energia staţionar¼ a în care se poate a‡a sistemul formeaz¼a un şir
discret E1 ; E2 ; E3 :::En :
Probabilitatea ca sistemul s¼ a se a‡e în starea de energie Ek este:
Ek
Pk = C exp (5.73)
kB T
Constanta C se determin¼
a din condiţia de normare:
X
n X
n
Ek
Pn = C exp (5.74)
k=1 k=1
kB T
142
5.4 Entropia din punct de vedere micro-

scopic
Putem trata entropia din punct de vedere microscopic pornind de la
analiza statistic¼ a a mişc¼
arii moleculare.
În teoria cinetic¼a molecular¼ a, moleculele sunt reprezentate ca partic-
ule care se mişc¼a haotic. S¼ a presupunem c¼ a iniţial gazul este în volumul
Vi : Pentru o distribuţie a gazului în volum exist¼ a un mare num¼ ar de
microst¼ ari echivalente compatibile cu starea macroscopic¼ a dat¼a.
Vom calcula num¼ arul de microst¼ ari considerând c¼ a …ecare molecul¼ a
ocup¼ a un volum microscopic Vm : Num¼ arul total al locaţiilor pe care mole-
cula le poate ocupa în starea iniţial¼ a este wi = Vi =Vm :
Num¼ arul wi poate … interpretat ca num¼ arul de moduri în care mole-
cula poate … plasat¼ a în volumul Vi : Presupunem c¼ a probabilit¼ aţile ca
molecula s¼ a ocupe orice locaţie sunt egale. Dac¼ a se adaug¼ a molecule în
sistem num¼ arul de posibilit¼aţi în care moleculele se pot aranja în sistem
creşte. Astfel dac¼a w1 reprezint¼ a num¼arul de locaţii posibile pentru prima
molecul¼ a şi w2 num¼ arul de locaţii pentru a doua molecul¼ a num¼ arul total
de moduri în care se pot plasa cele dou¼ a molecule este w1 w2 :
Neglijând probabilitata (extrem de mic¼ a) ca dou¼ a molecule s¼ a ocupe
acelaşi volum num¼ arul de moduri în care N molecule pot ocupa volumul
V este:
wi = (wi )N = (Vi =Vm )N (5.75)

În acelaşi mod, num¼
arul de moduri în care cele N molecule pot ocupa
volumul Vf este:
wf = (wf )N = (Vf =Vm )N (5.76)
N
wf Vf
= (5.77)
wi Vi
Logaritmând şi multipicând cu constanta Boltzman se obţine:
wf Vf
kB ln = N kB ln (5.78)
wi Vi
De aici
143
Vf
kB ln wf kB ln wi = R ln (5.79)
Vi
Dar în cazul c¼
a are loc o expansiune a gazului în vid am dedus c¼
a:
Vf
S = Sf Si = R ln (5.80)
Vi
Rezult¼
a c¼
a
S = kB ln w (5.81)
unde w reprezint¼ a practic num¼ arul de microst¼ ari (num¼ arul de moduri în
care moleculele pot ocupa un volum V ).
În concluzie cu cât sunt mai multe microst¼ ari, cu atât creşte entropia
sistemului.
Ecuaţia arat¼
a c¼a entropia este o m¼ asur¼a a dezordinii unui sistem.
Aşa cum am spus st¼ arile microscopice sunt egal probabile. Deoarece
num¼ arul de microst¼ ari compatibile cu o stare dezordonat¼ a este mult mai
mare decât num¼ arul de microst¼ ari compatibile cu o stare mai ordonat¼ a
rezult¼
a c¼a starea dezordonat¼ a este mult mai probabil¼ a.
Aplicaţie
Apa …erbe la 100 C la nivelul m¼ arii. La ce temperatur¼ a …erbe apa
pe un munte la o în¼ alţime de 5 km de nivelul m¼ arii. Consider¼ am masa
molar¼a a aerului = 28; 9 g/mol şi c¼ a temperatura mediului ambiant
este t = 20 C. C¼ aldura latent¼ a de vaprizare este 2; 26 106 J/kg
Soluţie
Presiunea vaporilor saturanţi funcţie de temperatur¼
a variaz¼
a dup¼
a
legea
pv = k1 exp
RTf
unde Tf este temperatura de …erbere iar k1 este o constant¼a. La nivelul
m¼
arii pv = po = 1 atm şi temperatura de …erbere Tf = Tf 0 = 373; 15 K.
Atunci
p0 = k1 exp
RTf 0
144
Presiunea atmosferic¼ a funcţie de în¼

alţime
h mgz i h gz i
p = p0 exp = p0 exp
kT RT
Fenomenul de …erbere are loc atunci când presiunea vaporilor satu-
ranţi la temperatura de …erbere este egal¼ a cu presiunea atmsoferic¼
a.
h gz i
k1 exp = p0 exp
RTf RT
h gz i
p0 exp exp = p0 exp
RTf 0 RTf RT
De aici
1 1 gz
=
R Tf 0 Tf RT
Astfel
1 1
T = 1 gz = 1 9;8 5000 = 363; 13 K
Tf
+ T 373;15
+ 2;26 106 293;15
Aceasta corespunde la 90 C
5.5 Probleme
5.1 O centrifug¼ a este un dispozitiv care este utilizat pentru a separa
particule prin rotirea acesteia cu viteza unghiular¼a !:Ea const¼a dintr-un
tub de lungime R care se roteşte în plan orizontal în jurul unui cap¼ at al
acesteia. S¼
a determine densitatea particulelor în interiorul centrifugii.
5.2 Frecvenţa de rotaţie a unei molecule. Molecula de N2 are lungimea

de 0,12 nm. S¼
a se estimeze frecvenţa de rotaţie a N2 a rotaţie la 20 C.
5.6 Rezumat
Presiunea gazului ideal
145
3 1 2
p= n mv (5.82)
2 2
unde v 2 este viteza p¼
atratic¼
a medie a moleculelor.
Energia intern¼ a a gazului ideal este
U = CV T (5.83)
unde
iR
CV = (5.84)
2
unde i reprezint¼
a num¼
arul de grade de libertate.
Distribuţia Maxwell dup¼ a viteze într-un gaz
3=2
m mv 2
f (v) = e 2kB T v 2 (5.85)
2 kB T
viteza cea mai probabil¼
a a moleculeleor
r
2kB T
vp = (5.86)
m
Distribuţia Boltzmann într-un câmp de forţe omogen
Num¼ arul de molecule a‡ate între z şi z + dz
mg
z
dn s e kB T
dz (5.87)
Probabilitatea ca moleculele s¼
a se gaseasca între z şi z + dz este
mg
z
dw s e kB T
dz (5.88)
Probabilitatea ca o molecul¼
a s¼
a aib¼
a energia cuprins¼
a în intervalul
dE; Ep + dEp este
Ep
z
dw s e kB T
dEp (5.89)
Distribuţia Maxwell-Boltzmann
Reprezint¼a probabilitatea ca molecula s¼ a se g¼aseasc¼
a la o în¼ alţime
cuprins¼
a între z şi z + dz şi s¼
a aib¼
a viteza cuprins¼
a între ~v şi ~v + d~v .
mv 2 +mgz
2
dw = Ae kB T
dvx dvy dvz dz (5.90)
146
Capitolul 6
Electricitate
6.1 Electrostatic¼
a
6.1.1 Sarcina electric¼
a
Sarcina electric¼
a este o m¼arime scalar¼a care m¼
asoar¼
a starea de elec-
trizare a unui corp. Exist¼ a dou¼a tipuri de sarcin¼
a: una pozitiv¼a (a
protonilor) şi una negativ¼a (a electronilor). Cea mai mic¼
a cantitate de
a este sarcina e = 1; 6 10 19 C. Sarcina +e este sarcina protonilor
sarcin¼
iar sarcina e este sarcina electronilor.
6.1.2 Legea lui Coulomb

Legea lui Coulomb este o lege experimental¼ a care a…rm¼ a c¼
a forţa de
interacţie dintre dou¼a sarcini punctiforme este de atracţie dac¼ a sarcinile
sunt de semne contrare şi de respingere dac¼ a sarcinile sunt de acelaşi fel.
Forţa acţioneaz¼
a de-a lungul dreptei ce uneşte cele dou¼ a sarcini, este in-
vers proproţional¼a cu p¼atratul distanţei dintre ele şi direct proporţional¼ a
cu produsul sarcinilor.
Forma matematic¼ a a legii lui Coulomb în sistemul de unit¼ aţi inter-
naţional SI este:
1 q1 q2 ~r21
F~21 = 2
(6.1)
4 "0 r21 r21
12
unde "0 = 8; 854 10 C2 /Nm2 este o constant¼
a numit¼
a permitivitatea
vidului.
147
148
Figura 6.1: Sarcini electrice punctiforme
F~21 reprezint¼ a forţa cu care sarcina q2 acţioneaz¼ a asupra sarcinii q1

(Fig. 6.1). Se observ¼ a c¼a ecuaţia pune în evidenţ¼a caracterul atractiv sau
repulsiv al forţei dac¼ a semnele sarcinilor sunt incluse în q1 şi q2 . Când
q1 q2 > 0 (adic¼ a ambele sarcini au acelaşi semn) F~21 are sensul vectorului
~r21 şi forţa este repulsiv¼a, iar dac¼a q1 q2 < 0 (sarcinile au semne contrare)
~
F21 are sens contrar lui ~r21 şi forţa este atractiv¼ a. Sarcinile se m¼ asoar¼
a
în coulombi, distanţa în metri iar forţa în newtoni. Factorul 1=4 este
o constant¼ a de proporţionalitate introdus¼ a pentru a simpli…ca anumite
12
ecuaţii iar "0 = 8; 854 10 F/m reprezint¼ a permitivitatea vidului.
Aplicaţie
Electronul şi protonul atomului de hidrogen se a‡a¼ la o distanţ¼ a medie
11
de 5; 3 10 m. S¼a se determine forţa care acţioneaz¼ a între ei.
Soluţie
19 2
1 e2 9 (1; 6 10 ) 8
F = =9 10 = 8; 2 10 N
4 "0 r 2 (5; 3 10 11 )2
6.1.3 Câmp electric

Noţiunea de câmp se refer¼ a la cazul interacţiei când cele dou¼ a cor-
puri nu sunt în contact. Astfel asupra unui corp l¼ asat liber deasupra
pamântului acţioneaz¼ a o forţ¼
a. Spuntem c¼ a acel corp se a‡a¼ în câmpul
gravitaţional al p¼amântului. Dac¼ a un corp cu o sarcin¼ a foarte mic¼ a şi
de dimensiuni foarte mici este adus în apropierea unor corpuri înc¼ ar-
cate electric şi considerate …xe asupra c¼ arora acţioneaz¼a o forţ¼
a. Astfel
spunem c¼ a în regiunea în care apare o forţ¼ a ce acţioneaz¼a asupra unui
corp înc¼arcat exist¼a un câmp electric.
149
Figura 6.2: Vectorul intensitatea câmpului electric
Pentru a caracteriza câmpul electric se de…nieşte intensitatea câmpul

electric într-un punct ca …ind:
~
~ =F
E (6.2)
q
unde F~ este forţa ce acţioneaz¼
a în punctul respectiv asupra sarcinii q.
Pentru un corp punctiform de sarcina Q, intensitatea câmpului elec-
tric va …
F~ Q ~r
E= = (6.3)
q 4 "0 r 2 r
sau
~ = jQj
jEj (6.4)
4 "r2
Pentru a obţine o reprezentare a câmpului electric, se pot de…ni liniile
de câmp ca …ind curbele la care în …ecare punct vectorul intensitate câmp
electric este tangent. Sensul unei linii de câmp este sensul în care începe
s¼
a se deplaseze o sarcin¼a pozitiv¼
a pe linia de câmp când este l¼
asat¼
a liber¼
a.
Liniile de câmp electric pornesc de pe sarcinile înc¼ arcate pozitiv şi se
opresc pe sarcinile înc¼ arcate negativ. Ele nu se intersecteaz¼ a deoarece
câmpul este de…nit în mod univoc într-un punct dat.
6.1.4 Distribuţii continue de sarcini

Adesea distanţele dintre sarcinile unui grup de sarcini sunt mult mai
mici decât distanţa de la grupul de sarcini la punctul în care trebuie
calculat¼
a intensitatea câmpului electric. În acest caz sistemul poate …
modelat ca un sistem continuu de sarcin¼ a.
Pentru a evalua câmpul electric creat de o distribuţie continu¼ a de
sarcin¼
a utiliz¼
am urm¼ atorul procedeu: diviz¼ am distribuţia de sarcin¼
a în
150
Figura 6.3: Fluxul câmpului electric
elemente mici …ecare conţinând sarcina dq. Câmpul produs în P de

sarcina din elementul respectiv va …:
~ = 1 dq ~r
dE (6.5)
4 "0 r 2 r
Pentru a obţine intensitatea total¼
a se însumeaz¼ a contribuţiile aduse de
…ecare element considerat. Pentru aceasta expresia 6.5 se integreaz¼ a pe
tot volumul considerat:
Z
~ 1 dq ~r
E= (6.6)
4 "0 r2 r
Dac¼a not¼
am cu densitatea de sarcin¼ a
Z
1 (~r) ~r
E= dv (6.7)
4 "0 r V r 2 r
6.1.5 Legea lui Gauss

Fluxul câmpului electric
S¼
a consider¼am o suprafaţ¼
a S str¼
ab¼
atut¼
a de un câmp electric uniform
~ (Fig 6.3), ‡uxul câmpului electric prin suprafaţa S va …:
E
~ n S = ES cos
= E~ (6.8)
În cazul unei suprafeţe oarecare împ¼arţim aceast¼a suprafaţ¼

a în el-
emente mici dS, normala pe acest element de suprafaţ¼ a …ind ~n, (Fig.
6.4). Pe suprafaţa dS valoarea intensitatea câmpului electric este E. ~
Atunci ‡uxul care trece prin aceast¼ a suprafaţ¼
a este:
151
Figura 6.4: Fluxul câmpului electric printr-o suprafaţ¼

a elementar¼
a dS
~ ndS = (EdS) cos

d = E~ (6.9)
Fluxul total prin suprafaţa S se obţine prin adunarea ‡uxurilor prin

toate elementele dS. Atunci
ZZ
= ~ ndS
E~ (6.10)
S
S¼
a consider¼am un caz particular şi anume o sarcin¼ a în centrul unei
sfere. În orice punct al sferei modulul intensit¼
aţii câmpului electric este:
q
E=
4 "0 r 2
Atunci
d = EdS (6.11)
şi:
ZZ ZZ
= EdS = E dS = 4 R2
q
= (6.12)
"0
Rezult¼a c¼a ‡uxul printr-o suprafaţ¼
a sferic¼
a produs de sarcina din cen-
tru este proporţional cu sarcina.
Aceast¼ a proprietate se poate generaliza şi pentru o suprafaţ¼
a oarecare
anume:
152
ZZ
qint ~ ndS
= = E~ (6.13)
"0
Ecuaţia de mai sus se poate utiliza pentru determinarea câmpului
electric dar numai în cazurile în care problema prezint¼ a o simetrie.
Ca o aplicaţie a legii lui Gauss putem considera un condensator în
echilibru electrostatic (care s¼ a nu permit¼a sarcini în mişcare).
Un conductor electrostatic are urm¼ atoarele propriet¼aţi:
1. Câmpul electric este nul în orice punct din interiorul conductorului
2. Dac¼ a conductorul este izolat, sarcina se distribuie pe suprafaţ¼a
3. Câmpul la suprafaţ¼a este perpendicular pe suprafaţa conductorului
şi are m¼arimea ="0
4. În cazul unui conductor, densitatea super…cial¼ a de sarcin¼a este mai
mare acolo unde raza de curbura este mai mica.
Prima proprietate se demonstreaz¼ a considerând într-un câmp electric
o bucat¼ a de material conductor. Câmpul electric în interiorul conduc-
torului trebuie s¼ a …e nul considerând conductorul în echilibru electrosta-
tic. Dac¼ a acest câmp nu ar … nul, electronii liberi din conductor sufer¼ a
acţiunea unei forţe
F~ = q E
~ (6.14)
şi vor … acceleraţi. Mişcarea electronilor înseamn¼ a c¼
a echilbrul electro-
static nu exist¼a.
Putem veri…ca a doua a…rmaţie considerând în interiorul conductoru-
lui o suprafaţ¼a închis¼a. Prin aceast¼ a suprafaţ¼
a ‡uxul este nul deoarece
E~ = 0. Atunci în interiorul suprafeţei închise sarcina este nul¼ a. În acest
fel se demonstreaz¼ a c¼a pentru orice suprafaţ¼ a închis¼
a sarcina din interi-
orul este nul¼a. Atunci rezult¼ a c¼
a sarcina se distribuie pe suprafaţ¼ a.
Aplicaţie
Se d¼
a o distribuţie liniar¼
a de sarcin¼a, a c¼
arei densitate este (sarcina
pe unitatea de lungine). S¼ a se g¼aseasc¼a expresia intensit¼aţii câmpului
electric la distanţa r dac¼ a distribuţia de sarcin¼
a se g¼
aseşte în vid.
Soluţie
Din considerente de simetrie, E ~ ere o direcţie radial¼
a ca în Fig. : Pen-
tru determinarea câmpului electric se utilizeaz¼ a legea lui Gauss. Pentru
aceasta se alege o suprafaţ¼
a cilindric¼
a a c¼
arei ax¼a se simetrie o constitiuie
153
Figura 6.5: Câmpul electric creat de o distibuţie liniar¼

a de sarcin¼
a
distribuţia liniar¼
a de sarcin¼a. Se observ¼a c¼
a ‡uxul cîmpului electric este
diferit de zero doar pe suprafaţ¼a lateral¼
a a suprafeţei cilindrice de raz¼
a r.
Pe baze ‡uxul câmpului electric este nul deoarece unghiul dintre normal¼ a
şi direcţia câmpului electric este =2. Atunci:
q l
= 2 rlE = =
"o "0
Rezult¼
a
E=
2 "o r
Aplicaţie
S¼a se determine câmpul electric a unui sfere conductoare de raz¼
aR
înc¼
arcat¼
a cu sarcina Q în interiorul şi exteriorul acesteia.
Soluţie
În cazul unui conductor înc¼ arcat sarcina de pe acesta se distribuie
pe suprafaţa sferei. Atunci comform legii lui Gauss în interiorul sferei
câmpul este nul deoarece orice suprafaţ¼a din interiorul sferei nu conţine
sarcini electrice. Pentru un punct situat la distanţa r > R consider¼ am
o sfer¼
a concentric¼a cu sfera înc¼
arcat¼
a. Din motive de simetrie cîmpul
electric este perpendicular pe suprafaţa sferei de raz¼
a r deoarece toate
punctele de pe aceast¼ a sfer¼
a sunt echivalente. Atunci conform legii lui
Gauss
154
Figura 6.6: Lucrul mecanic efectuat de câmpul produs o sarcin¼

a Q asupra unei
sarcini de prob¼
aq
Q
= E4 r2 =
"0
Rezult¼
a:
Q
E=
4 "0 r 2
6.1.6 Potenţialul electric

Lucrul mecanic efectuat de câmpul electric.
Pentru simpli…care vom considera câmpul creat de o sarcin¼ a electric¼
a
Q în care se deplaseaz¼ a o sarcin¼a q de-a lungul unei linii de câmp de la
distanţa r1 la distanţa r2 > r1 : Presupunem în plus c¼ a cele dou¼ a sarcini
au acelaşi semn (Fig 6.6).
Lucrul mecanic efectuat de câmp când sarcina este deplasat¼ a de la r
la r + dr este
Q
L = F dr = F dr = dr (6.15)
4 "0 r 2
Atunci
Zr2
Qq dr Qq 1 1
L= 2
= (6.16)
4 "0 r 4 "0 r1 r2
r1
Formula este valabil¼a şi în cazul în care deplasarea sarcinii se face pe

un drum oarecare între dou¼ a puncte a‡ate la distanţele r1 şi r2 faţ¼
a de
sarcina Q. Deoarece lucrul mecanic nu depinde de drum, forţele electro-
statice sunt forţe conservative.
155
Figura 6.7:
S¼a consider¼
am deplasarea sarcinii q într-un câmp electric de-a lungul
unei curbe între dou¼
a puncte (Fig 6.7).
a de-a lungul curbei o vom nota cu d~l:

Deplasarea in…nitezimal¼
Lucrul mecanic elementar efectuat de campul electric
~ ~l = qE cos dl
l = q Ed (6.17)
Lucrul mecanic este:
Z2
L=q ~ ~l
Ed (6.18)
1
Aceat¼
a integral¼
a este o integral¼
a rectilinie şi valoarea ei nu depinde
de drum. Din acest motiv putem de…ni o energie potenţial¼ a a sarcinii q
~
în câmpul electric E.
Z2
Ep = Ep2 Ep1 = L= q ~ ~l
Ed (6.19)
1
a este de…nit¼
a pân¼
a la o constant¼a aditiv¼a. Din acest
motiv putem s¼ a alegem o poziţie de referinţ¼
a în care energia potenţial¼a
este nul¼
a. Fie de exemplu punctul 1 punct de referinţ¼ a şi Ep1 = 0 iar
punctul 2 unul oarecare.Atunci
Z2
Ep2 = LR = q ~ ~l
Ed (6.20)
R
Observ¼
am c¼
a m¼
arimea
156
Figura 6.8: Potenţialul într-un câmp electric uniform
Z2
Ep2 L ~ ~l
= = Ed
q q
R
este independen¼
a de sarcina q. Aceast¼
a m¼
arime poart¼
a numele de potenţial.
Mai general:
Ep
V = (6.21)
q
Ca observaţie trebuie s¼
a remarc¼
am c¼ a potenţialul este o m¼
arime cu
care putem caracteriza câmpului electrostatic.
Putem de…ni diferenţa de potenţial între dou¼
a puncte 1 şi 2
Z2
Ep L ~ ~l
V = V2 V1 = = = Ed (6.22)
q q
1
Ca şi în cazul energiei potenţiale, înţeles are doar diferenţa de potenţial.
Unitatea de m¼ asur¼
a a potenţialului şi a diferenţei de potenţial este voltul.
J
1V 1
C
Exemple:
a) Diferenţa de potenţial într-un câmp uniform
S¼
a consider¼am dou¼a puncte 1 şi 2 într-un câmp uniform (Fig 6.8).
Z2 Z2
V2 V1 = ~ ~l =
Ed ~
E d~l
1 1
157
Dac¼a deplasarea se face de-a lungul unei linii de câmp între punctele
1 şi 3 a‡ate la osidtanţ¼
a d unul de altul:
V3 V1 = Ed (6.23)
Dac¼a punctele 2 şi 3 se a‡a¼ într-un plan perpendicular pe liniile de

câmp, atunci
V3 = V2
şi punctele se a‡a¼ la acelaşi potenţial. Locul geometric al punctelor
a‡ate la acelaşi potenţial poart¼
a numele de suprafeţe echipotenţiale. În
acest caz suprafeţele echipotenţiale sunt plane perpendiculare pe liniile
de câmp.
Aplicaţie
S¼
a se determine potenţialul unei sfere conductoare de raz¼
a R înc¼arcat
cu sarcina Q:
Soluţie
Deoarece în interiorul sferei câmpul electric este nul. Aceasta ne duce
la ideea c¼a potenţialul tutror puctelor sferei este acelaţi.
Z 1 Z 1
Q Q
V = E (r) dr = 2
dr =
R R 4 "0 r 4 "0 R
Diferenţa de potenţial şi potenţialul determinate de o sarcin¼

a
punctiform¼ a
L Q 1 1
V = V2 V1 = = (6.24)
q 4 "0 r2 r1
Pentru determinarea potenţialului alegem r1 la 1 şi V1 = 0: Atunci
Q
V =
4 "0 r
În formula de mai sus am renunţat la indicele 1 pentru a da un car-
acter general formulei.
158
Figura 6.9: Sarcin¼

a punctiform¼
a q ce se deplaseaz¼
a în câmp electric uniform
pe distanţa dl
Relaţia dintre câmpul electric şi potenţial

Problema care se pune este aceea de a calcula potenţialul într-o
regiune în care se cunoaşte câmpul.
Consider¼
am c¼a o sarcin¼
a q se deplaseaz¼ ~ pe distanţa d~l:(Fig
a într-un câmp E
6.9)
Atunci
dEp = dl = ~ ~l
q Ed (6.25)
Diferenţa de potenţial
dV = ~ ~l
Ed (6.26)
S¼
a consider¼
am cazuri particulare:
a) Cazul unui câmp uniform care are numai componente dup¼
a axa
Ox
dV = Ex dx
şi
dV
Ex =
dx
b) cazul unui câmp creat de o sarcin¼
a punctiform¼a
În acest caz consider¼
am dl = dr de-a lungul unei linii de câmp.
dV = ~ ~l =
Ed ~ r=
Ed~ Edr
şi
159
dV
E= (6.27)
dr
Pentru determinarea relaţiei generale între câmpul electric şi potenţial
vom considera ca sarcina q se deplaseaz¼ a în câmpul E~ pe distanţa d~r.
~r = x~ex + y~ey + z~ez
Atunci lucrul mecanic efectuat de câmp poate … exprimat în dou¼

a
moduri
L = F~ d~r = qEd~r = qEx x + qEy y + qEz z (6.28)
L= q V = q[V (~r + ~r) V (~r)]
L= q [V (x + x; y + y; z + z) V (x; y; z)]
@V @V @V
L= q V (x; y; z) + x+ y+ z V
@x @y @z
@V @V @V
L= q x+ y+ z
@x @y @z
Comparând cele dou¼
a expresii şi ţinând cont c¼
a x; y; z sunt arbitare
rezult¼
a:
dV dV dV
Ex = ; Ey = ; Ez =
dx dy dz
Rezult¼
a
~ = @V @V @V
E ~ex + ~ey + ~ez
@x @y @z
sau
~ =
E grad V = ~
rV (6.29)
160
6.1.7 Densitatea de energie a câmpului electric

Pentru aceasta vom considera un caz particular şi anume energia în-
magazinat¼ a într-un condensator plan.
Un condensator const¼ a din dou¼
a conductoare înc¼
arcate cu sarcini elec-
trice egale şi de sens contrar. De…nim capacitatea unui condensator:
Q
C= [C] = 1F = 1C=1V (6.30)
V
C este o cantitate pozitiv¼ a astfel c¼ a Q este sarcina de pe arm¼ atura
pozitiv¼a iar V reprezint¼ a diferenţa de potenţial dintre arm¼ atura înc¼
ar-
cat¼
a pozitiv şi arm¼atura înc¼
arcat¼a negativ.
Conductorul plan este format din dou¼ a pl¼
aci înc¼
arcate una cu sarcin¼a
pozitiv¼a şi una cu sarcin¼
a negativ¼a.
Pentru a calcula diferenţa de potenţial dintre cele dou¼ a pl¼aci vom
calcula câmpul electric creat de un conductor plan in…nit înc¼ arcat.
Din motive de simetrie, câmpul electric E ~ este perpendicular pe
suprafaţ¼
a. Alegem o suprafaţ¼ a cilindric¼a astfel încât cele dou¼a baze ale
sale s¼
a …e simetice faţ¼
a de suprafaţa înc¼ arcat¼
a.
Fluxul prin suprafaţa respectiv¼ a este:
= baze + lateral
= 0 deoarece E
lateral
~ este paralel cu suprafaţa adic¼
a perpendicular
pe normala la suprafaţ¼
a.
= baza = 2ES
161
Dar = "q0 unde q = S şi reprezint¼ a densitatea super…cial¼

a de
sarcin¼
a adic¼a sarcina de pe unitatea de suprafaţ¼
a.
Rezult¼a:
E= (6.31)
2"0
Revenind la cazul conductorului plan se observ¼
a c¼a în interior câmpul
este suma câmpurilor create de sarcinile pozitiv¼a şi cea negativ¼a de pe
cele dou¼
a pl¼
aci.
E = E+ + E
E= + =
2"0 2"0 "0
Atunci
V = Ed
şi
Q S S
C= = "0 = "0 (6.32)
Ed d d
Presupunem c¼ a la un moment dat condensatorul este inc¼ arcat cu
sarcina q. Pentru a m¼ ari sarcina de pe condensator cu cantitatea dq
trebuie s¼
a transfer¼am sarcina dq de pe placa înc¼arcat¼
a negativ pe cea
inc¼
arcat¼
a pozitiv. Lucrul mecanic ce trebuie efectuat este
q
L = ( V ) dq = dq
C
Z q
q q2
L= dq =
0 C 2C
Lucrul mecanic efectuat din interior este egal cu energia înmagazinat¼
a
în condensator
q2 1
W = = e ( V )2
2C 2
Dar C = "0 Sd ; V = Ed aşa c¼
a:
162
1
W = "0 E 2 (dS)
2
Cum volumul în care se a‡a¼ câmpul electric este V = Sd densitatea
de energie a câmpului electric va …:
1
w = "0 E 2 (6.33)
2
Aceast¼a relaţie deşi a fost dedus¼
a pentru un caz particular este vala-
bil¼
a pentru orice câmp electric.
Aplicaţie
S¼
a se determine capacitatea unui condensator sferic care const¼ a din
dou¼a sfere concentrice de raze R1 şi R2 .
Soluţie
Presupunem c¼ a sfera cu raza mai mic¼
a este cea cu raza R1 pe care se
a‡a¼ sarcina pozitiv¼
a Q. Cîmpul electric între cele dou¼a sfere este
Q
E = E (Q) + E ( Q) = +0
4 "0 r
unde R1 < r < R2 :
Diferenţa de potenţial dintre celel dou¼
a sfere este:
Z R2 Z R2
Q dr Q 1 1
V2 V1 = Edr = =
R1 4 "0 R1 r2 4 "0 R2 R1
Capacitatea condensatorului este
Q 4 " 0 R2 R1
C= =
jV2 V1 j (R2 R1 )
Aplicaţie
Un condensator cilindric este realizat din doi cilindri concentrici cu
razele a şi b > a şi lungimea l: Cunoscând c¼
a cei doi cilindri sunt în vid
s¼
a se calculeze capacitatea acestui condenstor.
Soluţie
Pentru început trebuie calculat câmpul electric în interiorul conden-
satorului respectiv. Pentru acesta se utilizeaz¼
a legea lui Gauss sub form¼
a
163
integral¼a. Pentru efectuarea integralei de suprafaţ¼

a se consider¼
a o suprafaţ¼
a
cilindric¼
a coaxial¼
a cu cei doi cilindri. Datorit¼
a simetriei câmpul electric
are aceiaşi valoare pe suprafaţa lateral¼a. Pe bazele cilindrului cîmpul
electric se consider¼
a nul.
q
= E2 rl =
"0
Rezult¼
a:
E=
2 "0 r
unde este sarcina pe unitatea de lungime. Consider¼ am ca pe cilindrul
din interior sarcina este negativ¼a iar pe cilindrul exterior sarcina este
pozitiv¼
a. Atunci diferenţa de potenţial
Z b Z b
b q b
Vb Va = Edr = dr = ln = ln
a a 2 "0 r 2 "0 a 2 "0 l a
Capacitatea condenstorului este
q 2 "0 l
C= =
Vb Va ln ab
Aplicaţie
S¼a se arate c¼
a energia asociat¼
a cu o sfer¼
a conductoare de raz¼
a R
înc¼
arcat¼
a cu sarcina este
1 Q2
W =
4 "0 R 2
Soluţie
Când pe condensator se a‡a¼ sarcina q tensiunea sferei este
q
V =
4 "0 R
Pentru a se aduce o sarcin¼
a dq pe sfer¼
a trebuie s¼
a se efectueze un
lucru mecanic egal cu
q
L = V dq = dq
4 "0 R
164
Figura 6.10: Dipol electric
Astfel
Z Q
q 1 Q2
W =L= dq =
0 4 "0 R 4 "0 R 2
6.2 Dielectrici
6.2.1 Dipol electric
Dipolul electric este un sistem de dou¼a sarcini de m¼ arimi egale şi de
semne contrare a‡ate la o distanţ¼
a l una faţ¼
a de cealalt¼
a (Fig 6.10).
În continuare se calculeaz¼ a potenţialul creat de un dipol electric la

o distanţ¼
a mult mai mare decât distanţa dintre sarcinile dipolului. Se
presupune c¼ a sarcinile sunt situate pe axa Oz. Potenţialul în punctul P
va fi (Fig. ??):
1 1 1
V = (6.34)
4 "0 r2 r1
unde:
1 l2 l
r22 = r2 + l2 lr cos = r2 1 + cos
4 r2 r
1 l2 l
r12 = r2 + l2 + lr cos = r2 1 + 2 + cos
4 r r
165
Figura 6.11: Efectul câmpului electric asupra unui dipol electric.
Deoarece s-a presupus c¼

ar l atunci:
1
1 1 1 l2 l 2
1 l
= r22 2
= 1+ 2 cos = 1+ cos + :::
r2 r r r r 2r
1
1 1 1 l2 l 2
1 l
= r12 2
= 1 + 2 + cos = 1 cos + :::
r1 r r r r 2r
Rezult¼
a:
ql cos
V = (6.35)
4 "0 r 2
Se observ¼
a c¼
a p~ ~r = p r cos = qlr cos . Relaţia 6.35 se mai scrie:
p~ ~r
V = (6.36)
4 "0 r 3
De…nim mometul de dipol
p~ = q~r1 q~r2 = q (~r1 ~r2 ) = q~l (6.37)

Dipol plasat în câmp electric extern
Presupunem dipolul ca …ind plasat într-un câmp electric extern E ~
(Fig. 6.11). Câmpul electric extern este determinat de o alt¼a distribuţie
de sarcin¼a.
Forţele care acţioneaz¼ arei sarcini sunt F~ = q E
a asupra …ec¼ ~ şi opuse
ca direcţie. Rezultanta lor este nul¼
a dar momentul cuplului determin¼ a
166
alinierea dipolului cu câmpul electric. Momentul cuplului care acţioneaz¼

a
asupra dipolului este:
~ = ~l
M F~ = ~l ~
qE (6.38)
~ = q ~l
M ~ = ~l
E ~
qE (6.39)
~ = p~
M ~
E (6.40)
Modulul acestui moment este
M = pE sin (6.41)
Putem determina energia potenţial¼ a a sistemului în câmp extern în
funcţie de orientarea dipolului în câmp electric. Pentru aceasta observ¼ am
c¼
a lucrul mecanic efectuat din exterior se reg¼ aseşte în variaţia energiei
potenţiale a dipolului.
dEp = L = M d = pE sin d
Atunci
Zf Zf
f
Epf Epi = pE sin d = pE sin d = pE ( cos )j i
= pE [cos i cos f]
i i
(6.42)
Termentul care conţine pe i este o constant¼ a care depinde de ori-
entarea iniţial¼a a dipolului. Este convenabil s¼ a utiliz¼
am ca poziţie de
o
referinţ¼
a poziţia în care i = 90 şi unde consider¼
am Epi = 0:Rezult¼ a:
Ep = pE cos
expresie în care am neglijat indicele f: Expresia se scrie ca un produs
scalar:
Ep = ~
p~E
Dipoli electrici la nivel atomic şi molecular
a) Dipoli electrici induşi în atomi
167
Atomul este un sistem format dintr-un nucleu în jurul c¼ aruia se rotesc

6
electronii cu viteze de 10 m/s. Deoarece raza atomic¼ a este de aproxi-
9 10
mativ 10 10 m la scar¼
a macroscopic¼
a nu poate … observat¼ a decât
media acestor mişc¼ ari. Astfel imaginea …zic¼
a a unui atom dintr-un di-
electric se apropie de imaginea dat¼ a de mecanica cuantic¼a care cosider¼a
c¼
a nucleul pozitiv este înconjurat de un nor de sarcin¼ a negativ. În gen-
eral norul negativ este uniform distribuit în jurul nucleului şi centrul
sarcinilor negative (determinate de electroni) coincide cel al sarcinilor
pozitive (nucleul) astfel c¼ a momentul de dipol al moleculelor este nul.
Dac¼a nucleul este introdus într-un câmp electric atunci nucleul este
deplasat în sensul câmpului în timp ce norul electronic este deplasat în
sens contrar pân¼ a se ajunge din nou într-o stare de echilibrul stabil. Un
astfel de atom prezint¼ a un moment electric de dipol . Spunem c¼ a atomul
este polarizat iar dipolul astfel format poart¼
a numele de dipol indus (Fig
6.1.7).
Se demonstreaz¼ a c¼a:
p= E
unde poart¼ a numele de polarizabiliate
În tablelul de mai jos sunt date polarizabilit¼
aţile câtorva atomi
ATOM 1041 F/m2

H 7,34
He 2,34
Ne 4,45
Ar 17,8
C 6,68
Li 14,48
Na 304,40
K 378,40
Se observ¼a c¼a pentru gazele He, Ne, Ar unde atomii sunt puternic
legaţi de nucleu polarizabilitatea este mic¼a. În cazul elementelelor alca-
line unde electronii de valenţ¼
a sunt slab legaţi de nucleu polarizabilitatea
este mai mare.
În cazul unor molecule unde centrul sarcinilor negative concideide cu
centrul sarcinilor pozitive. Astfel de molecule poart¼ a numele de molecule
nepolare.
168
Figura 6.12: Modelul simpli…cat pentru ilustrarea efectului câmpului electric

asupra unui atom neutru
Figura 6.13: Molecula CO2
Exist¼
a dou¼ a tipuri de astfel de molecule unele cu simetrie sferic¼
a şi
altele cu simetrie mai joas¼ a.
Moleculele cu simetrie sferic¼ a CH4 BCl3 au un moment de dipol p~ =
~
E:Trebuie remarcat c¼ a polarizabilitatea lor molecular¼
a nu este suma
polarizabilit¼
aţilor atomilor constituenţi.
În cazul moleculelor care nu au simetrie sferic¼ a precum CO2 (Fig.
6.13)polarizabilitatea moleculelor depinde de direcţia câmpului exterior.
Pentru aceast¼ a molecul¼ a jj > ? unde jj şi ? se refer¼ a la orientarea
câmpului faţ¼a de axa lung¼ a a moleculei.
c) Moleculele polare
Exist¼
a molecule care datorit¼ a structurii lor chiar în absenţa unui
câmp electric exterior posed¼ a un momend electric dipolar deoarece cen-
trul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. Astfel
orice molecul¼ a biatomic¼a format¼a din atomi de natur¼ a diferit¼
a posed¼
a
momente de dipol permanente.
169
Figura 6.14: Molecula de ap¼

a
MOLECULA p 1030 Cm
CO 7,34
HI 2,34
HB 4,45
HCl 17,8
NH2 6,68
H2 S 14,48
Un exemplu de molecul¼ a care posed¼

a moment electric permanent este
molecula de ap¼ a care are centrul sarcinilor negative în apropierea oxi-
genului (6.14). Practic momentul de dipol electric este detrminat prin
compunerea celor dou¼ a momente de dipol O H:
El are valoarea
30
p~ = 6; 2 10 Cm
Ca aplicaţii putem exempli…ca:
a) Înc¼
alzirea apei în cuptoarele cu microunde.
Cand funcţioneaz¼ a, cuptoarele cu microunde genereaz¼ a câmpuri elec-
trice care variaz¼ a extrem de rapid şi fac ca moleculele de ap¼ a s¼
a intre
într-o puternic¼ a mişcare de oscilaţie. Datorit¼a ciocnirilor dintre molecule
energia absorbit¼ a de la câmpul electric se transform¼ a în energie termic¼ a
şi apa se înc¼
alzeşte.
b) Sp¼alatul cu ap¼ a şi s¼
apun.
Gr¼asimile şi uleiurile sunt formate din molecule nepolare care sunt
atrase de ap¼ a. Apa simpl¼ a nu poate îndep¼ arta aceste molecule. S¼ apunul
conţine molecule lungi numite surfactanţi. Unul din capetele moleculei
este nepolar şi cel¼ alat cap¼ at acţineaz¼
a ca o molecul¼a polar¼ a. Cap¼ atul
170
polar al surfactantului se leag¼ a de moleculela de ap¼ a iar cap¼atul nepolar

se poate atasa moleculelor de gr¼ asime. Astfel de molecule servesc deci ca
leg¼
aturi între moleculele gr¼ asimilor şi moleculele de ap¼ a.
În concluzie ne putem imagina ce se petrece într-un material în care
exist¼a molecule cu momente dipolare permanente sau cu momente induse
în câmp electric.
Moleculele de dipol vor tinde s¼ a se alinieze cu paralele cu câmpul
electric. Alinierea îns¼ a nu va … una perfect¼ a din dou¼a motive:
- agitaţia termic¼ a se opune alinierii
- dipolii înş¼
aşi vor determina un câmp electric astfel c¼ a asupra …ec¼arui
dipol va acţiona un câmp electric extern şi unul determinat de dipolii
vecini. În general aceste câmpuri nu sunt paralele.
Totuşi pentru dielectricii omogeni şi izotropi putem considera c¼ a dipolii
sunt aliniaţi paralel cu câmpul electric.
Putem reveni la discuţia referitoare la materialele dielectrice. Ast-
fel de materiale sunt sticla, hârtia, ceramica, materialele plastice. Ele
sunt materiale care nu posed¼ a sarcini electrice libere adic¼ a nu sunt con-
ductoare. Proprietatea fundamental¼ a a unui dielelctric este aceea c¼a în
câmpuri electrice materialul se polarizeaz¼ a adic¼a are loc o orientare a
dipolilor paralel cu câmpul.
6.2.2 Densitate de polarizare

Polarizarea unui material dielectric este caracterizat¼
a de m¼
arimea nu-
mit¼
a densitate de polarizare care reprezint¼
a momentul de dipol al unit¼aţii
de volum:
P
~ p~i
P = lim (6.43)
V !0 V
P
unde p~i reprezint¼
a suma momentelor de dipol care exist¼ a în volumul
V.
În cazul unui dielectric omogen format dintr-un singur tip de molecule
polare cu momentul de dipol p care se orienteaz¼ a paralel cu câmpul
extern, densitatea de polarizare are expresia:
P~ = n~p (6.44)
unde n este concentraţia de dipoli din unitatea de volum.
171
Densitatea de polarizare a unui material omogen

Fie un dielectric omogen a‡at în câmmp electric în care datorit¼ a ori-
ent¼
arii dipolilor electrici apare o densitate de polarizare P:
Consider¼ am din acest dielectric o porţiune de grosime d având suprafaţa
dxdy (Fig. 6.2.2). Deoarece dielectricul este omogen şi izotrop direcţia
vectorului de polarizare coincide cu direcţia câmpului electric. Un ele-
ment de volum a c¼ arui în¼alţime este dz i se poate asocia un moment de
dipol egal cu:
P dv = P dxdydz (6.45)
Potenţialul creat de acest element de volum
(P xdydz)
dV =
4 "0 r 2
Deoarece dx = dz cos
Zr2
P dS dr
V = (6.46)
4 "0 r 2 r2
r1
P dS 1 1 Pd Pd
V = = (6.47)
4 "0 r 2 r1 r2 4 " 0 r2 4 " 0 r1
Relaţia este echivalent¼
a cu expresia potenţialului creat de dou¼ a sarcini
punctiforme egale şi de sens contrar având valoarea P dS. Sarcina P dS
este situat¼a la cap¼
atul paralelipipedului care se g¼
aseşte la distanţa r1 faţ¼
a
de punctul iar sarcina negativ¼ a P dS este la cel¼ alalt cap¼at.
172
Rezult¼
a c¼a o plac¼a dielectric¼
a introdus¼ a într-un câmp electric care
determin¼a apariţia unei polariz¼ari poate … înlocuit¼a cu dou¼ a distribuţii
de sarcini 1 = +P şi 2 = P:
Observaţie: Dac¼a vectorul P~ nu este normal pe suprafaţa dielectricu-
lui densitatea de sarcin¼a de pe suprafaţa dielectricului este egal¼a cu com-
ponenta normal¼a a polariz¼arii
= Pn = P cos
6.2.3 Modalit¼
aţi de polarizare a unui dielectric
a) Polarizare electronic¼ a
Se manifest¼a la dielectrici formaţi din molecule sau atomi simetrici
în care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative.
Aşa cum am spus în prezenţa unui cîmp electric are loc o deplasare
relativ¼
a a centrului sarcinilor negative faţ¼
a de nucleu, astfel încât întreg
ansamblul atomic se manifest¼ a ca un dipol. Ea nu depinde de agitaţie
termic¼a, deoarece în acest caz avem de-a face cu procese atomice. Astfel
densitatea de polarizare este:
P =N eE (6.48)
unde e este polarizabilitatea electronic¼
a.
b) Polarizarea ionic¼ a
173
Figura 6.15: Polarizarea ionic¼

a
Figura 6.16: Dipol electric în câmp electric
În cristalele ionice cum ar … NaCl, KBr deplas¼ arile relative ale ionilor
pozitivi în raport cu cei negativi în prezentţa cîmpului electric, dau
naştere plariz¼
arii ionice (Fig. 6.15).
c) Polarizarea orientaţional¼ a
Este prezent¼ a în dielectricii constituiţi din molecule nesimetrice (mole-
cule polare) în care centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul
sarcinilor negative. Un exemplu este molecula de CO
C 2+ = O2+
Astfel de molecule prezint¼ a un moment dipolar permanent datorit¼ a
separ¼arii sarcinilor de semn contrar. În prezenţa unui câmp electric
dipolii tind s¼
a se orienteze în direcţia acestuia.
În acest caz energia potenţal¼a a unui dipol de moment p~ în câmpul
~
electric E (Fig. 6.16) este:
Ep = ~ =
p~E pE cos (6.49)
Valoarea medie a proiecţiei momentului dipolar pe direcţia câmpului

determinat polarizarea P .
174
Figura 6.17: Funcţia Langevin
R pE cos 2R
(p cos ) e kB T
sin d d'
0 0
P = N < p >= (6.50)
R pE cos 2R
e kB T
sin d d'
0 0
R pE cos 2R
e kB T
cos sin d d'
0 0
N p < cos >= p (6.51)
R pE 2R
e kB T
sin d d'
0 0
Not¼
am cu
x = cos
dx = sin d
pE
a=
kB T
R1
xeax dx
1 1
< cos >= = ctga = L(a)
R1 a
eax dx
1
L(a) poart¼
a numele de funcţie Langevin (Fig. 6.17)
Procedura de calcul
175
Z1 1
1 ea e a
2 ea e a
2
xe dx = eax
ax
= = = sha
a 1 a a 2 a
1
21 3
Z1 Z
d 4 ax 5 d 2 2cha
aeax dx = e dx = sha = 2
da dx a a
1 1
Dar cum
2cha 2sha
a a2
< cos >= 2
a
sha
Atunci
R1
x(1 + ax)dx 2a
1 3 a
< cos >= = =
R1 2 3
(1 + ax)dx
1
Rezult¼
a
a pE p2
P = Np = Np =N E (6.52)
3 3kB T 3kB T
Dac¼
a not¼
am
p2
P =N ar E =) ar = (6.53)
3kB T
În general
= el + ionic + ar (6.54)
6.2.4 Permeabilitatea şi susceptibilitatea

Consider¼am un conductor a c¼arui capacitate este C0 (Fig. 6.18). Dac¼a
în interior se introduce un dielectric capacitatea acestuia se modi…c¼ a la
valoarea C. Raportul dintre C şi C0 poart¼ a numele de permitivitate
relativ¼
a a dielectricului:
"r = C=C0 (6.55)

176
Figura 6.18: Plac¼

a de dielectric introdus¼
a în interiorul unui condensator plan
Se poate face experienţa cu condensatoare de diferite forme şi raportul

C=C0 r¼ amâne tot "r : Rezult¼
a c¼a permitivitatea relativ¼a este o proptietate
speci…c¼ a materialului dielectric.
Introducerea materialului dielectric în câmpul electric îl polarizeaz¼ a
şi apare o sarcin¼
a super…cial¼ a la suparafaţa dielectricului. Consider¼am o
suprafaţ¼a pe care aplic¼ am legea lui Gauss:
1
ES = ( p) S (6.56)
"0
"0 E = p (6.57)
= "0 E + p (6.58)
Atunci
Q S "0 E + P S
C= = = (6.59)
U Ed E d
P "0 S P
C= 1+ = 1+ C0 (6.60)
"0 E d "0 E
177
Rezult¼
a c¼
a:
P
"r = 1 + (6.61)
"0 E
De aici:
P = ("r 1) "0 E (6.62)

De…nim:
R = "r 1 (6.63)
ca susceptibilitate electric¼
a. Astfel densitatea de polarizare se poate scrie
ca:
P = "0 E (6.64)
6.2.5 Inducţia câmpului electric

Relaţia
Q "0 E + P S
= (6.65)
U E d
se poate scrie
Q ("0 E + P ) S
= (6.66)
Ed E d
Rezult¼
a:
Q
= "0 E + P (6.67)
S
M¼arimea din partea dreapt¼
a poart¼a numele de inducţie a câmpului
electric:
D~ = "0 E ~ + P~ (6.68)
~ şi P~ sunt vectori şi D
Deoarece E ~ este un vector:
~ = "0 E
D ~ + P~ (6.69)
~ = "0 E
D ~ + ("r ~ = "r "0 E
1) "0 E ~ (6.70)
178
Figura 6.19: Porţiune dintr-un dielectric neomogen a‡at¼

a în câmp electric
6.2.6 Densitatea de polarizare a materialelor neo-

mogene
Al¼aturi de consideraţiile f¼acute pân¼a acum asupra polariz¼ arii uniforme
este important s¼ a se considere şi cazul în care polarizarea nu este uni-
form¼ a. Acest lucru se datoreaz¼ a neuniformit¼ aţii dielelctricului sau a vari-
aţiei intensit¼aţii cîmpului eletric în funcţie de poziţia din interiorul delec-
tricului. Pentru a putea determina polarizarea trebuie s¼ a ţinem cont c¼a
în afara sarcinilor induse la suprafaţa dielectricului apar sarcini induse
în interiorul acestuia.
Fie un cub în interiorul unui dielectric neutru cu volumul x y z(Fig.
6.19). Cubul este mic la scar¼ a macroscopic¼ a dar su…ecient de mare la
scar¼a microscopic¼ a pentru a conţine su…cent de mulţi atomi. Dac¼ a
aplic¼ am un câmp electric acesta se polarizeaz¼ a.
Presupunem pentru simpli…care c¼ a polarizarea în interiorul cubului
este diferit¼ a de zero pe direcţia Ox, c¼ a este dependent¼ a de x şi indepen-
dent¼ a de y şi z. O consecinţ¼ a a polariz¼arii este deplasarea sarcinilor în
sens invers câmpului. Atunci sarcinile de pe feţele cubului sunt P (x) z y
pe faţa I şi P (z + z) z y pe faţa II.
Contribuţia net¼ a la sarcina cubului este:
@Px
qp = [P (x + x) Px (x)] y z = x y z
@x
179
Generalizând în cazul c¼ ~ este arbitrar¼

a direcţia câmpului E a, putem
a…rma c¼ a exist¼a contribuţii similare pentru toate componentele lui P~ pe
direcţiile Oy şi Oz astfel c¼a sarcina total¼
a q din interiorul cubului este:
@Px @Py @Pz

q= + + x y z
@x @y @z
şi
q @Px @Py @Pz

P = = + +
x y z @x @y @z
P = div P~ (6.71)
sau
P = rP~ (6.72)
6.3 Curentul electric

Prin curent electric se înţelege deplasarea direcţionat¼a a electronilor
în metale sau a ionilor în unele lichide sau gaze sub acţiunea câmpului
electric.
De exemplu în cazul unui metal a‡at la o temperatur¼ a diferit¼
a de
zero Kelvin electronii de conducţie sunt într-o continu¼ a stare de agitaţie
termic¼a. Prin aplicarea unui câmp elelctric, peste mişcarea de agitaţie
termic¼a se suprapune o mişcare dirijat¼ a în sens invers cîmpului electric.
Un mediu care conţine purt¼ atori cvasiliberi capabili s¼
a se deplaseze
sub acţiunea unui câmp electric poart¼ a numele de conductor.
Un mediu f¼ar¼
a purt¼atori de sarcini capabile s¼ a se deplasesze sub acţi-
unea unui câmp electric poart¼ a numele de izolator.
6.3.1 M¼
arimi ce caracterizeaz¼
a curentul electric
Pentru a de…ni curentul mai precis presupunem c¼ a sarcinile se mişc¼
a
perpendicular pe o sprafaţ¼
a de arie S (Fig. 6.20).
Curentul reprezint¼a sarcina net¼a care traverseaz¼
a aria S în unitatea
de timp. Dac¼ a în intervalul de timp t prin suprafaţa S trece sarcina
Q intensitatea medie a curentului care trece este:
180
Figura 6.20: Deplasarea sarcinilor electrice prin suprafaţa S
Q
Im = (6.73)
t
Dac¼a în intervale de timp egale prin suprafaţa S trec cantit¼
aţi diferite
de curent de…nim intensitatea instantanee a curentului ca …ind:
dQ
I= (6.74)
dt
În sistemul internaţional de unit¼
aţi (SI) intensitatea curentului este o
m¼
arime …zic¼a fundamental¼ a iar unitatea sa de m¼ asur¼a este Amperul (A)
1A=C/s (6.75)
Sarcinile care pot trece prin sprafaţa S pot … pozitive sau negative.
În mod convenţional se consider¼ a c¼
a sensul de curgere al curentului este
acelaşi cu sensul în care s-ar deplasa sarcinile electrice pozitive în inte-
riorul conductorului. Astfel când se discut¼ a despre curent într-un metal
(de exemplu cupru) direcţia de deplasare a curentului este opus¼ a direcţiei
de deplasare a electronilor.
Densitatea de curent
Admitem c¼ a în conductorul omogen şi izotrop care conţine un singur
tip de purt¼ atori de sarcin¼
a …ecare cu sarcina q densitatea acestor este n.
Dac¼ a în conductor este aplicat un câmp electric, sarcinii i se imprim¼ a
o mişcare ordonat¼ a de transport în sensul câmpului dac¼ a sarcinile sunt
pozitive şi în sens contrar dac¼ a sarcinile sunt negative. Cosider¼ am c¼ a
viteza mişc¼arii de transport a sarcinlor este ~v .(Fig. 6.21).
În intervalul de timp t, toţi purt¼ atorii de sarcin¼ a din cilindrul cu
aria bazei S şi generatoarea v t se vor deplasa astfel încât vor trece prin
181
Figura 6.21: Curent elecric
secţiunea S din dreapta. Deoarece num¼

arul de purt¼
atori de sarcin¼
a din
cilindru este:
N = nSv t (6.76)
sarcina care trece prin aria bazei este Q = N q = nSv t: Atunci inten-
sitatea curentului este:
Q
I= = nvqS (6.77)
t
Densitatea de curent se de…neşte ca …ind sarcina ce trece în unitatea
de timp prin unitatea de suprafaţ¼
a.
I
j= = nqv (6.78)
S
Deoarece viteza este o m¼arime vectorial¼
a rezult¼
a c¼
a şi densitaea de
curent este o m¼
arime vectorial¼
a:
~j = nq~v
Acest rezultat poate … generalizat în cazul c¼ a în materialul respectiv
exit¼
a mai multe tipuri de purt¼atori de sarcin¼a cu concentraţiile ni ; viteze
medii vi şi sarcinile qi
X X
J~ = ~ji = ni qi~vi (6.79)
i
Dac¼a conductorul este neomogen concentraţia purt¼ atorilor de sarcin¼
a
depinde de poziţie n = n(x; y; z) astfel c¼
a şi densitatea de curent este
diferit¼
a de la punct la punct.
182
Rezult¼ a densitatea de curent ~j = j(x; y; z) este o m¼

a c¼ arime care
caracterizeaz¼a local curentul electric. În acest caz pentru a determina
intensitatea curentului printr-o suprafaţ¼a S, împ¼ arţim suprafaţa S într-o
mulţime de suprafeţe elementare dS. Dac¼ a direcţia densit¼
aţii de curent
nu este perpendicular¼ a pe suprafaţa dS la curentul care trece prin aceast¼ a
suprafaţ¼
a contribuie doar componenta normal¼ a a acestei densit¼ aţi de
curent
~ = ~j~ndS
dI = ~jdS (6.80)
Prin suprafaţa S trebuie însumate toate contribuţiile elementare
ZZ ZZ
I= dI = ~
~jdS (6.81)
S S
6.3.2 Ecuaţia de continuitate

Fie o suprafaţ¼
a închis¼
a S în interiorul unui conductor care cuprinde
volumul V . Normala la suprafaţa închis¼
Z Z a …ind îndreptat¼ a întotdeauna
înspre exteriorul acesteia integrala ~ reprezint¼
~jdS a sarcina care iese
S
în unitatea de timp din volumul V prin S. Conform legii conserv¼ arii
sarcinii, sarcina electric¼a care iese din volumul V în unitatea de timp
dq
este egal¼a cu variaţia sarcinii în unitatea de timp dt
. Semnul minus
se consider¼a deoarece atunci când sarcina se micşoreaz¼
a dq < 0. Rezult¼
a:
ZZ
~ = dq
~jdS (6.82)
dt
S
Dac¼
a exprim¼
am q în funcţie de densitatea de sarcin¼
a din volumul V .
ZZZ
q= dV (6.83)
V
atunci
ZZ ZZZ
~=
~jdS d
dv (6.84)
dt
S V
183
sau
ZZ ZZZ
~+
~jdS d
dv = 0
dt
S V
Relaţia poart¼
a numele de ecuaţia de continuitate şi reprezint¼
a legea
de conservare a sarcinii electrice.
6.3.3 Teoria clasic¼

a a conducţiei
Teoria a fost elaborat¼ a în anul 1990 de Drude şi a fost perfecţinat¼ a
de Lorentz în anul 1910. Teoria se bazeaz¼ a pe ipoteza existenţei gazului
electronic în metale adic¼ a a existenţei unor electroni liberi în interiorul
acestora. Prin electroni liberi se înţeleg elelctronii de valenţ¼ a care nu
sunt legaţi de nici un atom al reţelei cristalin şi astfel se pot deplasa în
interiorul acestuia pe distanţe relativ mari.
Conform acestei teorii în absenţa câmpului electric electronii se mişc¼ a
haotic în toate direcţiile. Când se aplic¼ a un câmp electric electronii sunt
supuşi unei forţe care le imprim¼ a o mişcare direcţionat¼a.
În mişcarea lor electronii sufer¼a coincniri cu ionii reţelei cristaline care
la rîndul lor execut¼a mişc¼
ari oscilatorii. Dup¼ a …ecare ciocnire electronii îşi
pierd "memoria" adic¼ a viteza c¼ap¼atat¼a prin accelerare în câmp electric
revine la zero. Astfel dac¼ a timpul mediu dintre dou¼ a ciocniri este ,
viteza c¼ap¼atat¼
a de electron înainte de ciocnire este:
eE
v=a = (6.85)
me
unde cu me se noteaz¼ a aşa numita mas¼ a efectiv¼a a electronului. Noţiunea
de mas¼a efectiv¼a este introdus¼a deoarece electronul sub acţiuunea câm-
pului electric E se mişc¼a nu în spaţiu liber ci în câmpul reţelei cristaline
a metalului. Astfel electronii se mişc¼ a în interiorul metalelor cu o vitez¼ a
medie numit¼ a vitez¼
a de drift.
v eE
vd = = (6.86)
2 2me
Atunci densitatea de curent se scrie ca …ind
ne2
j = nevd = E (6.87)
2me
184
Rezult¼
a c¼a densitatea de curent este proporţional¼
a cu E. O astfel de
dependenţ¼
a se numeşte ohmic¼a.
Putem scrie
j= E
sau vectorial
~
~j = E (6.88)
poart¼
a numele de conductivitate. Comparând expresiile rezult¼
a
c¼
a în acest model
ne2
=
2me
Dar timpul mediu poate … exprimat ca raportul dintre drumul liber
al electronului şi viteza termic¼a e a electronilor. Viteza termic¼ a a
electronilor în metale are o formul¼
a similar¼
a cu cea a vitezei termice a
moleculelor unui gaz.
r
3kB T
vT = (6.89)
me
Atunci
1 ne2
= (6.90)
2 m e vT
Relaţia ~j = E ~ ste valabil¼a pentru un mare num¼ ar de materiale inclu-
siv semiconductori. Dac¼ a în cazul metalelor variaţia lui este foarte mic¼a
în funcţie de temperarur¼ a în cel al semiconductrilor aceast¼ a dependenţ¼a
este puternic¼ a datorit¼
a variaţiei concentraţiei purt¼atorilor de sarcini în
funcţie de temperatur¼ a.
Legea lui Ohm
S¼
a consider¼ am un conductor de lungime l la cap¼ atul c¼
aruia se aplic¼
a
o diferenţ¼
a de potenţial egal¼ a cu U (Fig 6.22).
Câmpul electric în interiorul conductorul este egal cu
U
E= (6.91)
e
185
Ţinând cont c¼
a j = I=S atunci relaţia se scrie ca
I U
= (6.92)
S l
de unde
l
U= I (6.93)
S
l
M¼
arimea S
poart¼
a numele de rezistenţ¼
a
l
R= (6.94)
S
În general când se discut¼a de rezistenţa în locul lui se utilizeaz¼

a
m¼
arimea numit¼ a rezistivitate:
1
= (6.95)
Pentru metale rezistivitatea depinde de temperatur¼

a dup¼
a legea:
= 0 (1 + t) (6.96)
unde 0 este rezistivitaea la 0o C şi este coe…cientul de variaţie cu

temperatura al rezistivit¼ aţii. În tabelul de mai jos sunt prezentate o
serie de valori ale lui 0 şi :
186
Material Rezistivitate [ m 10 8 ] Coe…cient de temperatur¼

a [o C 1
10 3 ]
Argint 1,59 3,8
Cupru 1,7 3,9
Aur 2,44 3,4
Aluminiu 2,82 3,9
Tungsten 5,6 4,5
Fier 10 5
Platin¼
a 11 3,92
Plumb 11 3,9
Carbon 3500 -0,5
6.3.4 Tensiunea electromotoare

Pentru menţinerea unui curent electric într-un circuit este necsar ca
purt¼ atorii de sarcin¼ a s¼a …e acţionaţi de o forţ¼
a care s¼
a le asigure de-
plasarea pe o durat¼ a de timp su…cient de mare.
Sarcinile electrice transfer¼ a în mod continuu ireversibil energia lor
atomile din nodurile reţelei cristaline prin efect Joule. Aceasta înseamn¼ a
c¼a pe lâng¼ a forţele de natur¼a electrostatic¼
a asupra sarcinilor acţioneaz¼a
şi forţe de natur¼ a neelectrostatic¼a numite forţe imprimate.
Ele iau naştere în anumite puncte ale circuitului în care se g¼ asesc surse
de tensiune electromotoare (pile electrice, acumulatoare care transform¼ a
energia liber¼ a prin diferite reacţii chimice în energie electric¼
a).
Forţele imprimate determin¼ a un câmp electric numit câmp electric
imprimat
~
~ = Fi
E (6.97)
q
Câmpul electric total este suma dintre câmpul electric imprimat şi
câmpul electrostatic
Z2 Z2
L12 = q0 ~ ~l + q0
Ed ~ i d~l
E (6.98)
1 1
L12 = q0 (V1 V2 ) + q0 E12

unde cu E12 am notat tensiunea electromotoare
187
Z2
E12 = ~ i d~l
E (6.99)
1
De…nim c¼
aderea de tensiune
L12
U12 = = (V1 V2 ) + E12 (6.100)
q
Se observ¼a c¼a dac¼
a tensiunea electromotoare este nul¼ a, c¼
aderea de
tensiune este egal¼
a cu diferenţa de potenţial. Pentru un circuit închis
I I
~ ~
L = q Edl + q E ~ i d~l (6.101)
Dar pentru un câmp electrostatic:

I
~ ~l = 0
Ed (6.102)
Rezult¼
a c¼
a:
I
L ~ i d~l
E= E (6.103)
q
Astfel tensiunea electromotoare ce acţioneaz¼
a într-un circuit este egal¼
a
cu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcin¼ a pe întregul
circuit.
Aplicaţie
Un curent electric are expresia
I = 100 sin 120 t A

unde t este exprimat în secunde. S¼a se calculeze sarcina ce trece printr-o
secţiune a conductorului în timpul t1 = 1=240 s
Soluţie
Z t1 Z t1
100 100
Q= Idt = 100 (sin 120 t) dt = cos 120tjt01 = = 0; 25 C
0 0 120 120
Aplicaţie
188
S¼
a se determine sarcina de pe un condesator cu capacitatea C care se
descarc¼a pe o rezistenţ¼
a R în funcţie de timp. Iniţial condensatorul este
înc¼
arcat cu sarcina Q: Care este intensitatea curentului care trece prin
rezistor.
Soluţie
La un moment de timp dat tensiunea de pe condensator este
q
U=
C
Curentul care trece prin rezistenţa R este
U q
I= =
R RC
Cum
dq
I=
dt
deoarece variaţia sarcinii pe condensator este negativ¼
a:
Rezult¼a ecuaţia diferenţial¼
a
dq q
=
dt RC
dq dt
=
q RC
Z q Z t
dq dt
=
Q q 0 RC
q t
ln =
Q RC
Atunci:
t
q = Q exp
RC
Produsul RC reprezint¼
a constanta de timp a circuitulu
189
6.4 Magnetism
Constatarea propriet¼ aţilor magnetice a fost f¼ acut¼a înc¼
a din antichi-
tate, numele de magnet provenind de la numele unei regiuni din Asia
Mic¼ a ”Magnesia”unde se g¼ aseau roci cu astfel de propriet¼ aţi.
În 1269 un francez Piere de Maricourt a g¼ asit c¼ a direcţiile unor ace
lâng¼ a un magnet sferic natural formeaz¼ a linii care înconjoar¼ a sfera şi
trec prin dou¼ a puncte diametral opuse care se numesc polii magnetului.
Experienţele ulterioare au ar¼ atat c¼a indiferent de forma lor magneţii au
doi poli nord şi sud care exercit¼ a forţe asupra polilor altui magnet. Astfel
interacţiile N-N şi S-S sunt de respingere în timp ce interacţiile N-S sunt
întotdeauna de atracţie. Polii au primit numele datorit¼ a modului în care
un magnet (de exemplu o busol¼ a) se comport¼ a în prezenţa câmpului
magnetic terestru. Dac¼ a un ac magnetic este suspendat de centrul s¼ a şi
se poate mişca liber în plan orizontal, el se va roti pân¼ a ce polul s¼ au nord
se va pozitiona c¼ atre polul nord geogra…c şi polul sau sud se va poziţiona
c¼
atre sudul geogra…c. Trebuie remarcat c¼ a polul nord geogra…c din punct
de vedere magnetic este un pol sud iar polul sud geogra…c este din punct
de vedere magnetic un pol nord.
În 1600 William Gilbert a ralizat o serie de noi experienţe cu o vari-
etate de materiale. Utilizând faptul c¼ a magneţii se poziţioneaz¼ a într-o
direcţie preferenţial¼
a el a sugerat c¼ a P¼amântul este un magnet uriaş.
În 1750 experimente realizate cu balanţa de torsiune au ar¼ atat c¼a
forţele care se execut¼ a între polii unor magneţi sunt invers proporţionale
cu p¼ atratul distanţei dintre polii care interacţioneaz¼ a . Deşi forţele între
aceşti poli sunt similare cu cele dintre sarcinile electrice cu privire la
modul în care variaz¼ a cu distanţa, un singur pol magnetic nu a putut
… izolat aşa cum sarcinile pozitive şi cele negative pot … izolate. Astfel
dac¼ a se taie un magnet de-a lungul unul plan perpendicular pe axa ce
uneşte cei doi poli se obţin doi magneţi.
În anul 1820 Hans Christian Oersted a g¼ asit o relaţie între electrici-
tate şi magnetism. El a descoperit c¼ a dac¼a printr-un conductor trece un
curent electric şi în apropierea acestuia se aduce un ac magnetic asupra
acului magnetic se va exercita o forţ¼ a. La puţin timp de la descoperirea
lui Oersted, Ampere a ar¼ atat c¼ a între doi conductori str¼ ab¼
atuţi de curent
electric se exercit¼ a forţe de atracţie sau de respingere în funcţie de sen-
sul curenţilor. Ele nu au aceiaşi natur¼ a ca şi forţele care se exercit¼ a
între sarcinile electrice. Dac¼ a se introduce o plac¼ a metalic¼a între cei doi
190
Figura 6.22: Liniile de câmp magnetic ale unui magnet
conductori forţa de interacţie dintre ei nu se modi…c¼ a. S-a presupus c¼ a

o astfel de forţa are aceiaşi natur¼
a ca şi forţa care se exercit¼
a între un
conductor parcurs de curent electric şi un ac magnetic.
Pentru a g¼ asi o corespondenţ¼a între un ac magnetic şi un conductor
str¼
ab¼atut de un curent electric, Ampere a presupus c¼ a acul magnetic
conţine un num¼ ar foarte mare de curenţi microscopici (care formeaz¼ a
mici bucle de curent) pe care i-a denumit curenţi moleculari.
Ulterior Maxwell a a…rmat c¼ a astfel de forţe se exercit¼a între orice
sarcini electrice în mişcare. Aceste forţe pot … atribuite existenţei în jurul
sarcinilor în mişcare a unui câmp numit câmp magnetic. În consecinţ¼ a
putem a…rma c¼ a sursele câmpului magnetic sunt sarcinile în mişcare.
6.4.1 Forţa Lorentz. Inducţia câmpului magnetic.

Câmpul magnetic poate … descris cu ajutorul unui vector B ~ numit
inducţie a câmpului magnetic. Direcţia lui B ~ este direcţia în care se
poziţioneaz¼ a un ac magnetic în punctul respectiv. Ca şi în cazul câmpu-
lui electric vom putea de…ni liniile de câmp magnetic ca …ind curbele la
care vectorul B ~ este tangent în …ecare punct. În …gura Fig (6.22) sunt
reprezentate liniile de câmp ale unui magnet în form¼ a de bar¼ a. Experi-
mental ele se pot trasa cu ajutorul unei busole.
Pentru de…nirea inducţiei câmpului magnetic se utilizeaz¼a forţa Lorentz
f~l care acţioneaz¼
a asupra unei particule ce se deplaseaz¼ a în câmp mag-
netic cu viteza ~v . Aceasta joac¼ a rolul de corp de prob¼ a. Rezultatele
experimentale au ar¼ atat c¼
a:
- m¼
arimea forţei Lorentz este proporţional¼
a cu sarcina particulei şi
viteza acesteia
191
Figura 6.23: Direcţia forţei Lorentz faţ¼

a de direcţiile vitezei şi câmpului mag-
netic
- direcţia lui f~l depinde de direcţia vitezei şi de direcţiile liniilor de

câmp
- când particula se mişc¼ a paralel cu liniile de câmp magnetic forţa
Lorentz este nul¼ a
- când viteza particulei ~v face un unghi cu vectorul B ~ (adic¼ a cu
tangenta la liniile de câmp magnetic) forţa acţioneaz¼ a pe o direcţie per-
pendicular¼ ~ şi pe ~v adic¼
a pe B a este perpendicular¼ a pe planul format de
~
B şi ~v :
- m¼ arimea forţei este proporţional¼
a cu sin unde este unghiul f¼ acut
de viteza ~v cu direcţia vectorului B: ~
- forţele care se exercit¼a asupra sarcinilor pozitive sunt în sens invers
forţelor care se exercit¼ a asupra sarcinilor negative
Putem concluziona c¼ a
f~l = q ~v ~
B (6.104)
În Fig (6.23) sunt prezentate direcţia şi sensul forţei Lorentz pentru
o sarcin¼
a pozitiv¼a.
M¼arimea forţei Lorentz este:
fl = qvB sin (6.105)

Deoarece forţa Lorentz este perpendicular¼ a pe vitez¼
a ea este perpen-
dicular¼ a şi pe dplasare. Astfel lucrul mecanic efectuat de forţa Lorentz
este nul. Atunci conform teoremei variaţiei energiei cinetice rezult¼ a c¼
a
variaţia acesteiea este nul¼a. Astfel într-un câmp magnetic o sarcin¼ a în
mişcare nu-şi poate modi…ca viteza în modul. Viteza variaz¼ a doar ca
direcţie:
192
Din relaţia 6.105 rezult¼

a c¼
a unitatea de m¼
asur¼
a pentru B care poart¼
a
numele de Tesla este
1N N
1T= =
Cm=s Am
O unitate tolerat¼
a este gausul (G)
1T = 104 G
6.4.2 Forţa electromagnetic¼

a
Dac¼a asupra unei particule se exercit¼ a o forţ¼
a atunci când aceasta se
deplaseaz¼a în câmp magnetic este de aşteptat ca asupra unui conductor
prin care trece un curent a‡at în câmp magnetic s¼ a se exercite o forţ¼
a.
S¼a consider¼am o porţiune de conductor prin care trece un curent
I = neSv a‡at¼ a în câmp magnetic.
Asupra …ec¼ arei sarcini (în cazul nostru electroni) acţioneaz¼ a o forţ¼a
Lorentz
f~l = e ~v ~
B (6.106)
În porţiunea de conductor considerat¼

a num¼
arul de purt¼
atori de sarcini
este:
N = neS
unde n este concentraţia de electroni liberi. Atunci forţa total¼
a care
acţioneaz¼
a asupra porţiunii de conductor este
F~ = N f~l = nlSe ~v ~
B (6.107)
193
Figura 6.24: Conductor de form¼

a oarecare în câmp magnetic uniform
Vom introduce în loc de ~v vectorul ~l care are modulul egal cu lungimea

porţiuni de conductor şi sensul în sensul vitezei. Putem scrie l~v = v~l:
Atunci
F~ = nlSe ~l ~
B (6.108)
F~ = I ~l ~
B (6.109)
S¼
a consider¼ am un conductor având o form¼ a oarecare într-un câmp
magnetic uniform (Fig6.24).
Forţa care acţioneaz¼
a asupra porţiunii d~s este
dF~ = d~s ~
B (6.110)
unde dF~ este perpendicular pe planul hârtiei, înspre cititor. Ecuaţia
poate … considerat¼ a ca o ecuaţie alternativ¼
a pentru de…nirea câmpului
magnetic B.~
Forţa total¼
a care se exercit¼
a asupra conductorului este:
Zb
F~ = d~s ~
B (6.111)
a
unde a şi b reprezint¼

a capetele conductorului.
S¼
a consider¼am dou¼ a cazuri:
a) Conductorul se a‡a¼ în câmp magnetic B~ uniform. Deoarece câmpul
este uniform
194
0 1
Zb
F~ = I @ d~sA ~
B (6.112)
a
Atunci
F~ = I~l ~
B
b) Conductorul formeaz¼
a o curb¼
a închis¼
a şi este plasat într-un câmp
magnetic uniform
I
!
F = I d~l B ~ (6.113)
Dar
I
d~l = 0 (6.114)
Rezult¼
aF =0
Puterm concluziona c¼ a forţa electromagnetic¼
a asupra
oric¼
arei bucle de curent a‡at¼a într-un câmp magnetic uniform este nul¼ a.
6.4.3 Bucl¼
a de curent în câmp magnetic uniform
S¼a consider¼am o bucl¼a de curent de form¼ a dreptunghiular¼ a într-un
câmp magnetic uniform ca în …gur¼ a (Fig 6.25).
Asupra laturilor 1 şi 3 nu acţioneaz nici o forţ¼
a deoarece conductorii
respectiv sunt paraleli cu liniiile câmpului magnetic.
Forţele electromagnetice acţioneaz¼ a asupra laturilor 2 şi 4 deoarece
aestea sunt orientate perpendicular pe câmp. Valorile acestor forţe sunt:
F2 = F4 = IaB (6.115)
Direcţiile lui F2 şi F4 sunt ar¼
atate în Fig. 6.25.
Forţele sunt egale dar de semne contrare. Direcţiile celor dou¼
a forţe
sunt paralele. M¼ arimea total¼ a a momentului care poate roti bucla în
jurul punctului O (mai degrab¼ a în jurul axei d)
b b b b
M = F2 + F4 = IaB + IaB (6.116)
2 2 2 2
195
Figura 6.25: Bucl¼

a dreptunghiular¼
a în câmp magnetic uniform.
Figura 6.26: Forţe ce acţioneaz¼

a asupra unei bucle de curent a‡at¼
a în câmp
magnetic
M = IaB = ISB (6.117)

Dac¼a câmpul magnetic face un unghi de < 90o cu normala pe
suprafaţa buclei ca în Fig 6.26.
În acest caz forţele F1 şi F3 acţioneaz¼

a pe aceiaşi direcţie în sensuri
opuse. Rezultanta lor este nul¼ a.
În acest caz momentul forţei care acţioneaz¼ a asupra buclei este:
b b
M = F2 sin + F4 sin (6.118)
2 2
b b
M = IaB sin + IaB sin (6.119)
2 2
196
M = ISB sin (6.120)

unde S = ab:
Generalizând, momentul care acţioneaz¼
a asupra unei bucle de curent
este:
~
M =I S ~
B (6.121)
~ = S~n iar ~n este normal¼
unde S a pe suprafaţa buclei.
Putem scrie
~
M = IS ~
B (6.122)
M¼ ~ poart¼
arimea I S a numele de moment magnetic de dipol:
m ~
~ = IS (6.123)
Atunci
~ =m
M ~ ~
B (6.124)
Acest moment tinde s¼
a alinieze bulca perpendicular pe câmpul mag-
netic
Putem de…ni o energie potenţial¼
a a bulcei de curent în câmpul mag-
netic extern. Pentru aceasta trebuie calculat lucrul mecanic pe care îl
efectueaz¼
a câmpul asupra buclei când o roteşte cu un unghi :
Z
L = M( d ) (6.125)
Deoarece în cursul rotirii unghiul scade, rezult¼

a
Z2
L= BIS sin d (6.126)
1
L = BIS(cos 2 cos 1) (6.127)

Deoarece
Ep = L (6.128)
197
Ep = ISB (cos 2 cos 1) (6.129)

Rezult¼
a:
Ep = ISB cos (6.130)
Ep = mB cos (6.131)
sau
Ep = m
~B~ (6.132)
6.4.4 Leg¼ atura dintre elementul de dipol magnetic

şi momentul cinetic al unui electron care se
deplaseaz¼ a cu vitez¼
a constant¼
a pe o traiectorie
circular¼a.
S¼a consider¼ am un electron a‡at pe o orbit¼ a circular¼
a, perioada de
rotaţie …ind T . Mişcarea electronului este echivalent¼
a cu un curent
e e! ev
I= = = (6.133)
T 2 2 r
Semnul minus apare deoarece sarcina electronului este negativ¼a, sen-
sul curentului datorat mişc¼
arii electronului …ind opus sensului mişc¼
arii
acestuia.
Momentul magnetic de dipol asociat acestei mişc¼ari este:
ev evr
m = SI = r2 =
2 r 2
evrme
m= (6.134)
2me
unde me este masa electronului
Dar momentul cinetic orbital este
L = me vr
Rezult¼
a
198
e
m= L= L
2me
Vectorial relaţia de mai jos se scrie ca
e ~ ~
m
~ = L= L (6.135)
2me
e
M¼arimea = 2me
poart¼
a numele de raport giromagnetic oribital al
electronului.
6.4.5 Sursele câmpului magnetic. Legea Biot Savart

La puţin timp dup¼ a ce Oersted a descoperit c¼ a acul unei busole este
deviat de un conductor prin care trece un curent, Jean Bapiste Biot
(1774-1862) şi Felix Savart au realizat experimente cantitative pentru de-
terminarea forţei exercitate de un curent asupra unui magnet. Pornind
de la rezultatele experimetnale obţinut Biot şi Savart au ajuns la o ex-
presie matematic¼ a care d¼
a câmpul mangetic dB ~ într-un punct P~ datorat
unui element de lungime d~l din conductor str¼ ab¼atut de curentul I:
~ ~
Vectorul dB este perpendicular pe dl şi pe vectorul de poziţie ~r.
M¼ arimea lui dB ~ este invers proproţional cu ~r.
M¼ arimea dB a cu lungimea segmentului d~l şi cu in-
~ este proporţional¼
tensitatea curentului I.
M¼ ~ este proporţional¼
arimea lui dB a cu sin unde este unghiul dintre
~r şi d~r:
Astfel expresia matematic¼ a a Legii Biot-Savart este:
Id~l ~r 0
dB = (6.136)
4 r3
unde 0 este o constant¼
a numit¼
a permitivitatea vidului.
0 =4 10 7 T m=A = N=A2 (6.137)

Pentru calculul câmpului magnetic total trebuie însumate toate con-
tribuţiile elementare:
Z
~ = 0I d~l ~r
B (6.138)
4 r3
199
Exemple:
1) Calculul câmpului magnetic produs de un curent liniar (Fig. ??)
~ = d~l ~r
0I
dB
4 r3
0I
rdl sin
dB =
4 r3
Pentru a calcula pe B vom nota
'=
2
' ! variaz¼
a de la =2 la =2
l = Rtg'
R
dl = d'
cos2 '
şi
R
r=
cos '
Atunci
Rd' cos ' cos2 '

0I
dB =
4 cos2 ' R2
200
Figura 6.27: Spir¼

a circular¼
a parcurs¼
a de un curent electric.
Z=2
I cos 'd'
dB = 0
4 R
=2
=2
1 0I 0I
B= sin ' =
4 R =2 2 R
I
B= 0 (6.139)
2 R
2) Calculul câmpului magnetic produs pe o spir¼
a circular¼
a în centrul
ei
0IRdl
dB =
4 R3
0I
dl
dB =
4 R2
I
0I d~l I2 R
B= 2
= 0
4 R 4 R2
I
B= 0 (6.140)
2R
201
Figura 6.28: Conductoare paralele parcurse de curenţi electrici
6.4.6 Forţa de interacţie dintre dou¼

a conductoare
paralele
S¼
a consider¼
am dou¼ a conductoare, lungi, drepte paralele a‡ate la o
distanţ¼
a a unul faţ¼
a de cel¼
alalt (Fig. 6.28).
Conductorul 2 prin care trece curentul I2 creaz¼ a câmpul magnetic B ~2
~ 2 este perpendicular¼
în locul unde se a‡a¼ primul conductor. Direcţia lui B a
pe conductorul 1, aşa cum este prezentat în …gur¼ a. Atunci forţa care
acţioneaz¼
a asupra primului conductor este
F1 = I1 lB2
unde
I2
B2 = 0
2a
Rezult¼
a:
I1 I2 l
F = 0 (6.141)
2a
Conform legii acţiunii şi reacţiunii forţa F2 care acţioneaz¼
a asupra
primului conductor este egal¼ a şi de sens contrar cu F1 :
Trebuie observat c¼a dac¼
a curenţii care trec prin cele dou¼a conductoare
au acelaşi sens, conductoarele se atrag. Dac¼ a curenţii sunt în sensuri
contrare conductoarele se resping
Expresia se poate scrie ca:
F I1 I2
= 0
e 2a
202
Pornind de la aceast¼ a expresie se poate de…ni Amperul

Când m¼arimea forţei pe unitatea de lungime dintre dou¼a conductoare
rectilinii paralele in…nit de lungi şi care se a‡¼a la distanţa de 1m unul
faţ¼a de cel¼alalt este de 2 10 7 N; curentul în …ecare este de 1A.
6.4.7 Legea lui Ampere

S¼
a consider¼
am un conductor rectiliniu in…nit str¼ab¼
atut de curentul I.
Consider¼
am o linie a câmpului magnetic.
Evalu¼ ~ ~l şi obţinem Bd
am produsul Bd ~ ~l = Bdl:
Integrând pe întreaga linie de câmp rezult¼ a:
I I I
~ ~l = Bdl = B dl
Bd (6.142)
I
~ ~l = I
Bd 0 =2 r= 0I (6.143)
2 r
Deşi rezultatul a fost determinat pentru cazul special al unui cerc,
rezultatul este valabil pentru orice curb¼a închis¼
a str¼
ab¼
atut¼a de un curent
I. Relaţia a fost stabilit¼
a pentru cazul unui curent staţionar.
Legea lui Ampere descrie apariţia câmpului magnetic datorit¼ a unui
curent continuu. Legea este util¼ a pentru calculuil câmpului magnetic
atunci când problema prezint¼ a o simetrie înalt¼
a.
6.4.8 Fluxul câmpului magentic

Fluxul câmpului magnetic este de…nit în acelaşi mod în care este
de…nit ca şi ‡uxul câmpului electric.
203
În …gura 6.4.8 ‡uxul magnetic printr-o suprafaţ¼

a elementar¼
a dS este
~ ~ ~
BdS = B~ndS
Atunci
Z
= B~ ~ ndS (6.144)
Dac¼
a câmpul magnetic este uniform şi suprafaţa este plan¼
a
= BS cos (6.145)
Unitatea de m¼ a a ‡uxului este Tm2 şi ea se numeşte Weber Wb:
asur¼
1W b = 1T m2 (6.146)
6.4.9 Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic

Când s-a stabilit Legea lui Gauss pentru un câmp elelctric a rezultat
c¼
a ‡uxul câmpului electric printr-o suprafaţ¼ a închis¼
a este proporţional¼
a
cu sarcina din interiorul ei. În cazul c¼a sarcina total¼
a este nul¼
a rezult¼a
c¼
a şi ‡uxul total este nul.
Deoarece în cazul câmpului magnetic nu exist¼ a sarcini magnetice,
prin analogie cu situaţia câmpului electric rezult¼a c¼a ‡uxul câmpului
magnetic prin orice suprafaţ¼a închis¼
a este nul.
I
~ ndS = 0
B~ (6.147)
Aceast¼
a formul¼
a se bazeaz¼
a pe fapte experimentale.
6.4.10 Curent de deplasare şi forma general¼

a a legii
lui Ampere
Sarcinile electrice în mişcare produc câmpul magnetic. Când un con-
ductor prezint¼ a oIsimetrie putem calcula câmpul magnetic pornind de la
legea lui Ampere Bd ~ ~l = 0 I integrala …ind considerat¼
a prin orice curb¼
a
închis¼a care înconjoar¼
a curentul. Curentul I este curentul de conducţie
şi are expersia I = dq=dt:
204
Figura 6.29: Determinarea legii lui Ampere în cazul general
Trebuie remarcat c¼ a Legea lui Ampere scris¼ a în aceast¼

a form¼ a este
valabil¼
a numai în cazul câmpului electric constant în timp. Maxwell
a observat aceast¼ a limitare şi a modi…cat Legea lui Ampere pentru a
include câmpurile electrice variabile în timp.
Putem înţelege acest lucru considerând un conductor înc¼ arcat electric
ca în …gura de mai jos. Când curentul de conducţie este prezent, sarcina
arm¼aturii pozitive se shimb¼a dar între pl¼ acile condensatorului nu exit¼ a
nici un fel de curent de conducţie.
S¼
a consider¼am dou¼a suprafeţe S1 şi S2 ca în …guraI 6.29 m¼arginite de
aceeaşi curb¼
a închis¼
a P . Legea lui Ampere spune c¼ a Bd ~ ~l pe aceast¼ a
curb¼a este egal cu 0 I unde I este curentul total prin orice suprafaţ¼
a ce
se sprijin¼
a pe curba P . I
Când curba P se consider¼a c¼
a înconjoar¼
a suprafaţa S1 atunci Bd~ ~l =
I
0 I îns¼
a atunci când curba P înconjoar¼a suprafaţa S2 ; Bd~ ~l = 0 .
Rezult¼
a o situaţie contradictorie datorat¼
a discontinuit¼
aţii curentului.
Maxwell a rezolvat problema prin postularea unui nou termen care
este ad¼
augat în membrul drept al ecuaţiei 6.143 şi care poart¼a numele de
curent de deplasare:
Z
d E d ~ ndS
Id = "0 = "0 E~ (6.148)
dt dt
Z ~
@E ~
Id = ~ndS (6.149)
@t
205
Când condensatorul se încarc¼ a sau se descarc¼a câmpul electric vari-

abil este echivalent cu un curent numit curent de deplasare. Aceasta
face ca problema ridicat¼ a anterior s¼
a …e rezolvat¼
a. Cu acest nou termen
forma general¼a a legii lui Ampere devine:
I
~ ~l = 0 (I + Id ) = 0 I + 0 "0 d E
Bd (6.150)
dt
sau
I Z~
~ ~l @E
Bd = 0I + 0 "0
~ndS
@t
Z ~
@D
= 0I + 0 ~ndS (6.151)
@t
Trebuie remarcat c¼
a forma legii de mai sus este valabil¼
a în vid.
6.5 Magnetism în materiale

6.5.1 Momentul magnetic al atomilor
Am ar¼atat c¼
a pentru un electron care se deplaseaz¼
a pe o orbit¼
a cir-
cular¼
a, momentul magnetic ale atomului poate … scris sub forma:
e ~
~ = L
2m0
Deoarece electronul este înc¼ ~ au sensuri
arcat negativ atunci ~ şi L
opuse.
În mecanica cuantic¼
a se demonstreaz¼ a c¼
a orice moment magnetic or-
bital este un multiplu de ~ = h=2 = 1; 5 10 34 Js unde h este con-
stanta lui Plank. Cea mai mic¼a valoare a momentului magnetic orbita al
electronului este
pe
= 2
~ (6.152)
2me
Deoarece substanţa conţine electoni se pune problema de ce cele mai
multe substanţe nu sunt magnetice. Principalul motiv este c¼ a în cele
206
mai multe substanţe momentul magnetic al unui electron este anulat de

momentul magnetic al altui electron care se roteşte în direcţie opus¼ a.
Rezult¼a este c¼
a momentul magnetic produs de mişcarea orbital¼ a este ori
zero ori foarte mic.
În plus un electron (ca şi protonii şi alte particule) au un moment
cinetic propriu numit spin. Într-o reprezentare clasic¼ a momentul propriu
provine din mişcarea de rotaţie a particulei în jurul axei sale.
M¼arimea spinului unui electron este
p
3
S= ~ (6.153)
2
Momentul caracteristic asociat cu spinul electronului este
e~
sp = (6.154)
2me
Acest¼
a combinaţie de consante poart¼
a numele de magneton Bohr
e~ 24
0 = = 9; 27 10 Am2 (6.155)
2me
Astfel momentele magnetice atomice pot … exprimate în funcţie de
magnetonul Bohr.
În atomi care conţin mai mulţi electroni aceştia se împerecheaz¼
a doi
câte doi cu spini opuşi; astfel momentul datorat spinului se anuleaz¼ a.
Oricum atomii care conţin un num¼ ar impar de electroni au cel puţin un
electron neîmp¼ acat şi deci exist¼
a un moment magnetic de spin. Mo-
mentul magnetic total este suma dintre momentele magnetice de spin şi
orbital.
În tabelul de mai jos sunt prezentate momentele magnetice ale câtorva
atomi
Atomi (Am2 )
H 9,27
He 0
Ne 0
Ca3+ 19,8
Nucleul atomilor are deasemenea un moment magnetic asociat de-

terminat de constituenţii s¼
ai (protonii şi electronii). Oricum momentele
207
magnetice ale protonului şi neutronului sunt mult mai mici decât ale elec-
tronului astfel c¼
a într-o prim¼a aproximaţie momentul magnetic asociat
nucleului se neglijeaz¼
a.
6.5.2 Vectorul densitate de magnetizare şi vectorul

intensitate câmp magnetic
Sarea de magnetizare a unei substanţe este descris¼ a de vectorul den-
sitate de magnetizare M ~ . Densitatea de magnetizare este de…nit¼ a ca
momentul magnetic al unit¼ aţii de volum.
Aşa cum este de aşteptat inducţia câmpului magnetic total¼ aB~ într-
un câmp dintr-o substanţ¼ ~
a depinde de câmpul magntic B0 produs de
curenţii liberi (care trec prin conductor) şi de magnetizara substanţei.
Se consider¼ a o regiune umplut¼ a cu substanţ¼
a magnetic¼
a în care câm-
~
pul mangetic B0 este produs de curenţii care trec prin conductoare.
~ =B
B ~0 + B
~m
!
unde B m este câmpul produs de substanţa magnetic¼ a.
Vom încerca s¼a determin¼ ~ m şi M
am o relaţie între B ~ . Pentru acesta
consider¼
am c¼ ~
a Bm este determinat mai degrab¼ a de o bobin¼ a decât de o
substanţ¼
a magnetic¼
a.
N N SI
Bm = 0 I= 0 (6.156)
e eS
unde N este num¼ arul de spire şi l este lungimea sa iar S este secţiunea
bobinei. Observ¼ am c¼ a la num¼ar¼ ator N (SI) reprezint¼a momentul mag-
netic al bobinei şi iar lS = V volumul.
Atunci
m
Bm = 0 = 0M (6.157)
V
Astfel când o substanţ¼
a este plasat¼
a în câmp magnetic, inducţia total¼
a
în acea substanţ¼
a se exprim¼ a ca:
~ =B
B ~0 + 0M
~ (6.158)
Când se analizeaz¼ a câmpurile magnetice datoreate magnetiz¼arii ese
convenabil s¼
a se introduc¼
a o m¼
arime numit¼a intensitatea cîmpului mag-
208
~ Ea este determinat¼
netic în interiorul substanţei H. a doar de curenţi de
conducţie şi de…nit¼
a ca:
~
~ = B0
H (6.159)
0
Atunci relaţia se scrie:
B= ~ +M
0 (H
~) (6.160)
Unit¼
aţile de m¼
asur¼
a ale lui H şi B sunt A=m respectiv T .
6.5.3 Clasi…carea substanţelor magnetice

Substanţele magnetice pot … clasi…cate ca aparţinând la trei categorii.
Substanţele paramagnetice şi feromagnetice sunt constituite din atomi
care au momentle magnetice permanente. Materialele diamagnetice sunt
materiale care nu prezint¼a momente magnetice permanente.
Pentru substanţele paramagnetice şi diamagnetice magnetizarea este
!
proporţional¼
a cu intensitatea câmpului magnetic H .
~ = H
M ~ (6.161)
unde ese un factor adimensional numit susceptibilitate mangetic¼ a. El
arat¼
a cît de susceptibil este un material când este magnetizat. Pentru
substanţele paramagnetice > 0 şi M~ este în acelaşi sens cu H.
~ Pentru
substanţele diamagnetice < 0 şi M~ are sensul opus lui H.~
Obţinem astfel:
~ =
B 0 (1
~
+ )H (6.162)
sau:
~ = !
B 0 rH (6.163)
unde r este o constant¼ a care poart¼
a numele de permeabilitate magnetic¼
a
şi este legat¼
a de susceptibilitate magetic¼
a prin relaţia
= 0 (1 + ) (6.164)
Substanţele pot … clasi…cate şi în funcţie de permeabilit¼
aţile lor rela-
tive
209
SUBSTANŢE PARAMAGNETICE SUBSTANŢE DIAMAGNETICE

Auminiu 2,3 10 5 Bismut 1,66 10 5
5
Calciu 1,9 10 Cupru 9,8 10 5
Crom 2,7 10 5 Diamant 2,2 10 5
Litiu 2,1 10 5 Aur 3,6 10 5
5
Magneziu 1,2 10 Plumb 1,7 10 5
Niobiu 2,6 10 4 Mercur 2,9 10 5
6
Oxigen 2,1 10 Azot 5 10 5
Platin¼ a 2,9 10 4 Argint 2,6 10 5
Tungsten 6,8 10 5 Siliciu 4,2 10 5
Pentru substanţele paramagnetice m > 0 iar pentru cele diamag-
netice m > 0 :Deoarece este foarte mic pentru substanţele paramag-
netice şi diamagnetice m ' 0 pentru aceste substanţe. Pentru sub-
stanţele feromagnetice m este de mii de ori mai mare decât 0 :
Deşi relaţia 6.161 d¼ a o relaţie simpl¼
a între B~ şi M~ aceasta trebuie
interpretat¼ a cu atenţie când este vorba de substanţele paramagnetice. Se
g¼
aseşte c¼
aM ~ nu mai este o funcţie liniar¼ a de H~ iar pentru substaţele
feromagnetice nu depinde numai de substanţ¼ a ci şi de st¼
arile anterioare
prin care trece substanţa.
6.5.4 Feromagnetism
Un mic num¼ ar de substanţe prezint¼a efecte magnetice puternice nu-
mite feromagnetism. Aceste substanţe conţin momente magnetice per-
manente care au tendinţa s¼ a se alinieze în câmpuri magnetice. Odat¼ a
momentele magnetice aliniate, substanţa r¼ amâne magnetizat¼ a dup¼ a ce
câmpul extern este anulat. Acest fapt se datoreaz¼ a faptului c¼a între mo-
mentele mangnetice vecine exist¼ a o cuplare puternic¼ a ce poate … explicat¼a
cu ajutorul mecanicii cuantice.
Toate substanţele feromagnetice sunt formate din microdomenii în
care momentul magnetice sunt aliniate. Aceste domenii au volume cuprinse
în intervalul 10 12 10 8 m3 şi conţin în jur de 1017 1021 atomi. Fron-
tierele dintre diversele domenii cu orient¼ ari diferite sunt pereţii aces-
tor domenii. Într-o prob¼ a nemagnetic¼ a momentele magnetice ale atom-
ilor sunt orientate aleatoriu astfel c¼
a momentul magnetic total este nul.
Când proba este plasat¼ a într-un câmp magnetic extern B ~ 0 dimensiunile
domeniilor magnetice ale c¼ aror momente sunt paralele cu B0 îşi cresc
volumul rezultând astfel o prob¼ a magnetizat¼ a. Când câmpul magnetic
210
Figura 6.30: Curba de histerezis
devine foarte puternic domeniile în care momentele nu sunt aliniate devin

foarte mici. Când câmpul magnetic este anulat proba r¼ amâne cu o mag-
netizare în sensul câmpului iniţial. La temperaturi ordinare, agitaţia
termic¼a nu est su…cient de puternic¼a pentru a distruge orientarea mo-
mentelor magnetice.
Dac¼ a se m¼
asoar¼aB~ în funcţie de H
~ se observ¼a c¼
a atunci când H ~ creşte
~
ajunge la o valoare de saturaţie. Când H scade la zero (punctul b) se
spune c¼ a avem o magnetizare remanent¼ a.
Dac¼ ~ se schimb¼
a sensul lui H a, momentele magnetice se reorienteaz¼ a
pân¼ a ce proba devine nemangetizat¼ a când B = 0: O creştere în sens
invers determin¼ a o magnetizare în sens invers ajungând în punctul de
saturaţie. O comportare similar¼ a se petrece când H ~ se reduce din nou.
În acest caz curba urmeaz¼ a drumul d; e; f: Dac¼aH ~ creşte su…cent de mult
se ajunge din nou în punctul de saturaţie a.
Efectul poart¼ a numele de histerezis şi arat¼ a c¼
a magnetizarea sub-
stanţelor feromagnetice depinde de istoria substanţei şi de intensitatea
câmpului magnetic.
Curba închis¼ a reprezentat¼a în …gur¼ a se numeşte cub¼ a de histerezis.
Curba de magnetizre este important¼ a din alt punct de vedere: aria
închis¼a de cuba de magnetizare reprezint¼ a energia necesar¼ a pentru re-
alizarea ciclului histerezis.
Hardurile calculatoarelor stocheaz¼ a informaţia prin schimbarea di-
recţiei B asupra unui strat subţire de material feromagnetic.
211
Figura 6.31: Orientarea momentelor magnetice în câmp extern
Când temperatura unei substanţe feromagnetice creşte şi dep¼ aşeşte

o anumit¼ a temperatur¼a numit¼ a temperatur¼a Curie substanţa îşi pierde
magnetizarea raţional¼
a şi devine paramangnetic¼a.
Sub temperatura Curie momentele magnetice sunt aliniate şi sub-
stanţa este feromagnetic¼a. Deasupra acestei termperaturi agitaţia ter-
mic¼
a este su…cient de puternic¼ a s¼
a determine o orientare haotic¼a a mo-
mentelor magnetice.
6.5.5 Paramagnetism
Substanţele paramagnetice au susceptibilitatea magnetic¼ a mic¼ a şi poz-
itiv¼a >0, 0, …ind determinat¼ a de prezenţa atomilor şi a ionilor
care posed¼ a un moment magnetic. Aceste momente interacţioaz¼ a slab
unele cu altele şi sunt orientate haotic în lipsa unui câmp extern. Când
o substanţ¼ a paramagnetic¼ a este plasat¼a într-un câmp magnetic extern,
momentele magnetice tind s¼ a se alinieze cu câmpul magnetic (Fig. 6.31).
Acest proces este în competiţie cu procesul de agitaţie termic¼ a care se
opune alinierii momentelor magnetice.
Pierre Curie (1859-1906) a g¼ asit experimental c¼a magnetizarea sub-
stanţelor paramagnetice este proporţional¼ a cu câmpul magnetic aplicat
şi invers proporţional¼
a cu temperatura absolut¼ a
B0
M =C
T
Aceast¼
a lege poart¼
a numele de Legea Curie iar C este constanta
Curie.
212
6.5.6 Diamagnetism
Când un câmp magnetic extern este aplicat unei substanţe diamag-
netice, un moment mangetic slab este indus în direcţie opus¼ a câmpului
magnetic aplicat. Deşi diamagnetismul este prezent¼ a în toate materialele,
efectele sunt mult mai mici decât acelea determinate de paramagnetism
şi feromagnetism.
Pentru a înţelege diamagnetismul s¼ a consider¼ am doi electroni care
se învârtesc în jurul nucleului în direcţii opuse. Deoarece momentele
magnetice ale celor doi electroni sunt egale în m¼arime şi opuse în direcţie
ele se anuleaz¼a reciproc.
Când un câmp extren este aplicat asupra electronilor acţioneaz¼ a o
forţ¼a magnetic¼
a qv B: Aceasta se adaug¼ a forţei coulombiene şi creşte
viteza orbital¼a a electronului al c¼
arui moment magnetic este antiparalel
cu câmpul şi scade viteza electronului al c¼ arui moment magnetic este
paralele cu câmpul. Ca rezultat al compunerii celor dou¼ a momente mag-
netice rezult¼
a un moment magnetic invers câmpului magnetic aplicat.
6.6 Legea inducţiei electromagnetice

Experienţele efectuate de Faraday realizate în anul 1931 au ar¼atat c¼
a
o tensiune electromotoare poate … indus¼ a într-un circuit prin modi…carea
câmpului magnetic în care se a‡a¼ circuitul.
Practic s-a constatat c¼ a un punct de vedere practic fenomenul de
inducţie electromagnetic const¼ a dintr-o tensiune electromotoare induse
într-un circuit str¼
ab¼atut de un ‡ux magnetic variabil.
Deoarece ‡uxul magnetic se scrie
= BS cos (6.165)
un ‡ux magnetic printr-un circuit poate … realizat în mai multe moduri.
a) prin plasarea curentului într-o regiune în care exist¼
a un câmp mag-
netic variabil (B-variabil)
b) prin modi…carea suprafeţei circuitului a‡at în câmp magnetic (S-
variabil¼
a)
c) rotind circuitul în câmp magnetic ( -variabil)
Pentru a înţelege conceptul de tensiune electromotoare s¼ a consider¼
am
o bar¼a perpendicular¼ a pe liniile câmpului magnetic şi este deplasat¼a pe
213
~ asupra unei bare perpendicular¼

Figura 6.32: Acţiunea câmpului extern B a pe
liniile câmpului
o direcţie perpendicular¼
a pe direcţia liniilor de câmp (Fig. 6.32).
Asupra electronilor acţioneaz¼a forţa Lorentz.
f~l = e ~v ~
B (6.166)
Ea este direcţionat¼ a de-a lungul conductorului astfel c¼ a sarcinile neg-

ative se adun¼ a la un cap¼ at al conductorului. Cel¼ alalt cap¼at r¼
amâne înc¼ar-
~
cat pozitiv. Apare astfel un câmp electric E în interiorul conductorului
care va acţiona şi el cu o forţ¼
a asupra electronilor. Sarcinile se acumuleaz¼ a
la capetele conductorului pân¼ a când forţa Lorentz este echilibrat¼
a în con-
ductor de forţa electric¼ a FE = eE: Astfel:
eE = evB (6.167)
E = vB
Apare astfel o diferenţ¼
a de potenţial
V = El = vBl (6.168)
Consider¼ am c¼a aceast¼a diferenţ¼
a de potenţial este determinat¼a de
apariţia tensiunii electromotoare.
Relaţia este adev¼arat¼
a în orice situaţie în care ‡uxul magnetic vari-
abil str¼
abate circuitul. Se consider¼ a conform Legii lui Lorentz c¼
a sensul
tensiunii electromotoare induse şi a curentului electric indus este în aşa
214
fel încât ‡uxul magnetic indus s¼

a se opun¼
a variaţiei ‡uxului magnetic
inductor. Fluxul magnetic indus este datorat apariţiei curentului indus
în circuit. Din acest motiv
d
E= (6.169)
dt
Relaţia este adev¼arat¼
a pentru orice circuit inchis. S¼ a consider¼am o
spir¼
a circular¼a a‡at¼
a într-un câmp magnetic variabil.
În spir¼
a apare un curent datorat deplas¼ arii sarcinilor electrice se face
doar dac¼ a exist¼
a un câmp electric.
Astfel tensiunea electromotoare indus¼ a în spir¼a este:
d
E=
dt
Câmpul electric indus trebuie s¼ a …e tangent la o spir¼ a pentru a putea
deplasa sarcinile electrice. Deoarece forţa electric¼
a asupra
unei sarcinii q este F = qE lucrul mecanic efectuat la deplasarea sarcini
de-a lungul spirei este qE2 r:
Atunci
qE = qE2 r
şi
E
E= (6.170)
2 r
Putem scrie:
1 d r2 dB
E= = (6.171)
2 r dt 2 r dt
r 1 dB
E= (6.172)
2 2 r dt
Tensiunea electromotoare pentru orice curb¼
a închis¼
a este
I
E = Ed ~ ~l (6.173)
Dar
215
d
E=
dt
Rezult¼
a
I
~ ~l = d
Ed (6.174)
dt
6.7 Probleme
6.1 Trei sarcini punctiforme pozitive sunt situate pe axa Ox. Sarcina
q1 = 20 C este situat¼ a la coordonata x1 = 3 m iar sarcina q2 = 10
C se a‡a¼ în origine. Unde trebuie situat¼ a sarcina q3 astfel încât asupra
acesteia forţa care acţioneaz¼
a asupra ei s¼
a …e nul¼
a.
6.2 S¼
a se determine câmpul electric creat de un dipol care const¼
a din
dou¼
a sarcini q şi q a‡ate la distanţa 2a: pe axa dipolului.
6.3 Un inel de raz¼

a R este înc¼ arcat uniform cu o sarcin¼a pozitiv¼
a Q:
S¼
a se calculeze cîmpul electric într-un punct a‡at la distanţa x de centrul
inelului perpendicular pe plamul acestuia.
6.4 Un inel de raz¼ a R este înc¼arcat uniform cu o sarcin¼a pozitiv¼

a
Q: S¼a se determine potenţialul creat de sarcin¼a într-un punct a‡at la
distanţa x de centrul inelului perpendicular pe plamul acestuia.
6.5 Un disc de raz¼a R este înc¼

arcat uniform cu sarcina Q cu densitatea
de sarcin¼a : S¼ a se determine potenţialul şi câmpul electric creat de
sarcin¼
a într-un punct a‡at la distanşa X de centrul inelului perpendicular
pe planul acestuia.
6.6 a¼ se determine potenţialul şi câmpul electric creat de un dipol cu

sarinile q şi q a‡ate la distanţa a una de alta la distanţa x de centrul
dipolului pe direcţia axei care leag¼a cele dou¼
a sarcini.
6.7 O bara de lungime l situat¼ a de-a lungul axei Ox cu unul din

capete în origine este înc¼
arcata uniform cu sarcin¼a electric¼
a pozitiv¼
a cu
densitatea liniar¼
a :S¼a se determine potenţialul într-un punct situat pe
axa Oy la coordonat a pozitiv¼ a pe aceast¼
a ax¼
a.
216
6.8 Potenţialul întro regiune a spaţiului este
V (x; y; z) = 5x 3x2 + 2yz 2

unde potenţialul este considerat a¼n volţia iar x; y şi z în metri. S¼
a se
determine câmpul electric în punctul (1, 0, 2).
6.9 Molecula de ap¼ a H2 O are un moment de dipol egal cu p = 6; 3

10 30 Cm. O cantitate de ap¼ a ce conţine N = 1021 molecule de ap¼
a au
5
toţi dipoli orientaţi în sensul unui câmp E = 2; 5 10 N/C (V/m). Care
este lucrul mecanic pentru a orienta dipoli perpendicular pe câmp.
6.10 O sarcin¼ a q pozitiv¼a este distribuit¼a uniform în interiorul unei

sfere dielectrice omogene cu permitivitatea ". Se cere intensitatea câm-
pului electric în afara sferei în interiorul ei.
6.11 Când o diferenţ¼ a de 100 V este aplicat¼a arm¼

aturilor unui plan
paralel pe care se a‡a¼ o sarcin¼ a de 30 nC/cm2 : S¼
a super…cial¼ a se determine
12
distanţa dintre arm¼aturi. Se cunoaşte "0 = 8; 854 10 F/m.
6.12 Un condensator const¼ a din dou¼a arm¼ aturi cu aer S = 10 cm2 ,

separate la distanaţa de 2 mm. Cele dou¼a arm¼aturi se a‡a¼ la o diferenţ¼
a
de potenţial U = 10 V.
a) S¼
a se calculeze câmpul electric dintre arm¼ aturi
b) S¼
a se determine desnitatea super…cial¼ a de sarcin¼
a
c) S¼
a se calculeze capacitatea condensatorului
d) S¼
a se a‡e sarcina de pe …cecare suprafaţ¼a
6.13 Un cablu coaxial de 50 m este format dintr-un conductor cu

diametrul de 2,5 mm şi are o sarcin¼ a
Q = 8 nC. Conductorul care înconjoar¼ a …rul are 7,5 mm şi are o
sarcin¼a Q = 8 n C. S¼ a se calculeze:
a) Capacitatea cablului
b) Diferenţa de potenţial dintre cele dou¼
a conductoarea cablului coax-
ial
6.14 O capacitate de 3 F este conectat la o diferenţ¼

a de potenţial
de 12 V. Care este energia stocat¼
a în condensator.
217
6.15 Un condensator plan paralel sunt separate prin distanţa d =

1; 00 mm. Care este densitatea de energie dac¼
a condensatorul este înc¼
ar-
cat la o diferenţ¼
a de potenţial U = 500 V.
6.16 Un conductor de Cu are aria S = 3 10 6 m2 . Dac¼ a prin

conductor trece un curent de 10 A, care este viteza de drift a electronilor.
Densitatea cuprului este = 8950 kg/m3 . Se consider¼ a c¼a …ecare atom
contribuie cu un electron al electronii de conducţie. Masa molar¼ a este
= 29 kg/kmol.
6.17 O sârm¼ a de Cu are diametru d = 1 mm. Prin acest conductor

trece un curent I = 1; 8 A. Densitatea de electroni liberi este n = 8; 5
1028 electroni/m3 . S¼a se g¼
aseasc¼
a:
a) densitatea de curent
b) viteza de drift
6.18 Într-un atom Bhor electronul are o traiectorie circular¼

a cu raza
11 6
r = 5; 29 10 m cu vieza v = 2; 19 10 m/s. Care este curentul
efectiv asociat cu aceast¼
a mişcare.
6.19 Un cablu coaxial de lungime l este format dintr-un conductor cu

diametrul de a şi altul coaxial cu diametrul b:Între cele dou¼
a conductoare
exist¼
a un material plastic cu rezisvitatea : S¼ a se calculeze rezistenţa
radial¼
a a cablului.
6.20 Un condensator cu capacitatea C este cuplat cu ajutorul unui

comutator într-un circuit care const¼
a dintr-o surs¼
a de tensiune electro-
motoare E şi rezistenţa R:
6.21 Presupunem c¼ a un curent care trece printr-un conductor de-

screşte exponenţial dup¼
a ecuaţia
t
I (t) = I0 exp

Fizica 1

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Fizica 1

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Fizica¼ I

Cîrtoaje Cristina şi Petrescu Emil

1 Elemente de mecanic¼ a Newtonian¼ a 7

4.11.3 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

5 Elemente de …zic¼ a statistic¼

6.3 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

1.1 Cinematica punctului material

Figura 1.1: Vectorul de poziţie

~r = x(r)~ex + y(t)~ey + z(t)~ez (1.1)

Figura 1.2: Vectorul deplasare şi vectorul viteza

Când t ! 0, P2 se apropie de P1 . Din acest motiv vectorul ~r

~v = vx~ex + vy~ey + vz~ez (1.4)

d~v dvx dvy dvz

Figura 1.3: Acceleraţia normal¼

Exprimând acceleraţia în funcţie de proiecţiile sale pe cele trei axe de

1.1.2 Mişcarea rectiline uniform variat¼

dx = vdt = (v0 + at)dt (1.15)

v 2 = v02 + 2a(x x0 ) (1.19)

vf2 = vi2 + 2ah

1.1.3 Mişcarea circular¼

Figura 1.4: Mişcarea circular¼

Putem de…ni T perioada mişc¼ arii care reprezint¼

Figura 1.5: Acceleraţia centripet¼

1.2 Legile mecanicii

Legea I (Principiul inerţiei)

Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp a‡at în stare de

Legea a II-a (Legea fundamental¼

Legea a III-a (Principiul acţiunii şi reacţiunii)

Legea a IV-a (Principiul suprapunerii forţelor)

Aceasta înseamn¼ a ca fiecare forţ¼

1.2.2 Sisteme de referinţ¼

unicitatea unui astfel de sistem. Totuşi un sistem de referinţ¼ a …x a fost

Figura 1.6: Transform¼

este aceiaşi în ambele sisteme de referinţ¼

Pentru t = 0, relaţiile Galilei care dau transformarea spaţiului şi

d~u d~u 0 d~v

Cum masa este constant¼ a, legea a II-a a dinamicii îşi p¼

1.3 Dinamica punctului material şi a sis-

unde cu 1 am indexat starea iniţial¼a de la momentul t1 iar cu 2 am notat

Aceasta este legea conserv¼ arii impulsului. Ea se enunţ¼

Figura 1.7: Teorema impulsului pentru un sistem de dou¼

Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale

Pentru simpli…care vom considera un sistem format doar din dou¼ a

Scriem legea a doua pentru …ecare corp în parte:

Lucru mecanic produs de o forţ¼

Figura 1.8: Lucrul mecanic produs de o forţ¼

În cazul sistemelor în care exist¼ a mai multe particule trebuie calculat

Figura 1.9: Lucrul mecanic al forţei de greutate

Forţa de greutate este forţa care acţioneaz¼a asupra oric¼

şi are aceeaşi valoare pentru toate corpurile a‡ate în apropierea p¼

L1 = mg(h1 h2 ) = mg (h2 h1 ) (1.62)

Pe acest drum particula se deplaseaz¼ a liber în sensul c¼a asupra ei

L2 = LAC + LCB = mg(AC) cos + mg(CB) cos =2

Figura 1.10: Lucrul mecanic al forţei elastice

Atunci lucrul mecanic efectuat de forţa elastic¼

Ca şi în cazul forţei de greutate lucrul mecanic depinde doar de poziţia

unde d este deplasarea. Semnul minus apare deoarece deplasarea se face

Şi în acest caz variaţia energiei cinetice este egal¼

şi o putere instantanee

Trebuie luat¼a în considerare şi forţa de rezistenţ¼

În tabelul de mai jos sunt exempli…cate forţa de rezistenţ¼

Pentru forţa elastic¼

Lf c = Ep = (Ep2 Ep1 ) (1.78)