ANALIZA TEXTULUI PUBLICITAR

LINIŞTEA BEBELUŞULUI TĂU, NIVEA

CEA MAI DE PREŢ RĂSPLATĂ.

MĂMICILE ŞTIU CEL MAI BINE:

UNII BEBLUŞI AU NEVOIE DE ÎNGRIJIRE ULTRA DELICATĂ.
Datorită conţinutului redus de lipide, pielea uscată şi extrem de sensibilă este
caracterizată printr-o protecţie redusă împotriva înroşirii şi a iritaţiilor .
Gama de produse hipoalergice NIVEA BABY NUTRI SENSITIVE oferă o
îngrijire ultra delicată îmbogăţind pielea extremde sensibilă a bebeluşului tău cu lipide
naturale Omega-6.

NIVEA BABY.PIELE SĂNĂTOASĂ CHIAR DE LA ÎNCEPUT.

A. DIMENSIUNEA SINTACTICĂ
Din perspectivă sintactică, textul are o dispunere secvenţială, ordonată în progresie lineară, cu
caracter unitar bazat pe coeziune caracterizat printr-o anumită autonomie, având o structură închisă şi
delimitată cantitativ prin segmentare (fraze, paragrafe).
-Modelul sintactic specific limbii române Subiect-Predicat este respectat parţial. Verbul copulativ “a fi” este
înlocuit de semnul de punctuaţie ( ,) rămânân doar numele predicative în strânsă legătură cu subiectul (NIVEA
apare ca un produs purificator, cel care adduce linişte). Poziţionarea semnului de punctuaţie (,) creează
expresivitate, o pauză în procesul comunicării pentru a atrage atenţia.
-Flosirea semnului de punctuaţie ( : ) subliniază suspansul în conştientizarea unei idei.

B. DIMNESIUNEA SEMANTICĂ

C. DIMENSIUNEA PRAGMATICĂ
D. DIMENSIUNEA RETORICĂ
 Din punct de vedere semantic, textul devine unitar prin coerenţă şi delimitarea semnificaţiilor
(componentele lui trebuie să fie coreferenţiale, iar sensul global să fie nu suma sensurilor acelor componente,
ci produsul lor). Într-o accepţiune mai vastă, textul apare ca un „semn care indică un desemnat (...) cu două
feluri deconţinut: conştiinţa şi realitatea senzorială. Ca fenomen al conştiinţei, semnul-text are un sens
designator (mental), ca fenomen al realităţii, din contra, unul denotative
Un text publicitar (sau un segment al acestuia) poate să ateste sau să indice în proximitate existenţa
denotatului – obiectul figurat iconic – deoarece prin prezenţa semnului [textual] apare şi obiectul
desemnat, iar existenţa perceptibilă a acestuia din urmă „ne dă indicii asupra conţinutului de adevăr
al unui text”. (ibidem)
În extensiunea sa, textul este delimitat de temă care se sprijină pe o ierarhie de subteme (motive sau
figuri, ipoteze), astfel încât textul depinde de întinderea temei sale, cu precizarea că schimbarea
acesteia provoacă şi schimbarea textului. Tema este, din punct de vedere pragmatic, purtătoarea
informaţiei cunoscute de locutori într-un enunţ, având corespondenţe cu informaţia anterioară,
actualizată în situaţia de comunicare. Tema se opune remei care este dependentă de discurs şi are
rolul de a spune ceva nou referitor la temă. Din asocierea temă + remă rezultă enunţul, care este o
informaţie cumulativă. În teoria literaturii, tema devine semnificat global al textului cu grad sporit de
generalitate
CARACTERISTICI ALE STILULUI PUBLICITAR

1. are funcţie de mediatizare a evenimentelor;

2. conţine informaţii economice, politice, sociale;
3. influenţează opinia publică (discurs persuasiv);
4. în conformitate cu strategiile persuasive, discursul se poate adresa raţiunii sau afectivităţii;
5. strategia persuasivă se bazează pe argumente:

A.persuasiunea adresată raţiunii aduce argumente de specialitate, de tip cauză-efect; (cauze-

situaţie de analizat şi/ sau problemă-soluţii-rezultate/ modalităţi de aplicare a soluţiilor);

B.persuasiunea adresată afectivităţii aduce argumente de popularitate, superioritatea unor

produse în raport cu altele similare, mărturia unor beneficiari ai produsului, tradiţie, grija faţă de
destinatar.

6. dimensiunea persuasivă ţine de publicitar;

7. are funcţie conativă;
8. exprimă atitudini;
9. orientat spre maximă accesibilitate şi actualitate.
10. utilizarea limbii literare, dar si a unor formulari tipice limbajului cotidian;
11. receptivitatea la termenii ce denumesc notiuni noi ( neologisme ), preocuparea pentru
inovatia lingvistica (creatii lexicale proprii), utilizarea unor procedee menite a starni
curiozitatea cititorilor; titluri eliptice, adeseori formate dintr-un singur cuvant, constructii
retorice (repetitii, interogatii, enumeratii, exclamatii etc.), utilizarea larga a sinonimelor;
tendintele de aglomerare sintactica; tendinta eliminarii conjunctiilor copulative .
12. utilizarea unor mijloace menite sa atraga publicul (exclamatii, grafice, interogatii, imagini
etc)