Terapeutica Bolilor Spirituale Jean Cloude Larchet

JEAN-CLAUDE LARCHET
TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
Coperta: Mona Curcă
llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea

Vaiopcd, Muniele Athos.
Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet,

Therapeulique des maladies spirituelles. ediţia a treia, Les
Editions du Cerf, Paris, 1997.
Editura Sophia pcntru prezenta traducere.
Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale

LARCHET, JEAN-CLAUDE
Terapeulica bolilor spirituale / Jean-Claude Larchet; trad.:
Marinela Bojin. - Bucureşti; Editura Sophia. 2001 p.; cm
ISBN: 973-8207-13-4
615.852
JEAN-CLAUDE LARCHET
TERAPEUTICA
BOLILOR SPIRITUALE
în româneşte de Marinela Bojin
Tiparită cu binecuvântarea Prea

Sfinţitului Părinte GALACTION.
Episcopul Alexandriei şi Teleormanului
Bucureşti. 2001
O nouă psihoterapie biblico-patristică
foarte necesară în vremea noastră
..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele

mele: şi suflelul meu s-a tulburat foarte..."
(Psalmul VI. 2-3)
Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită.

Rănită, fiinţa umană se află aici, la marginea drumului, între viaţă şi moarte.
Dumnezeu coboară în această lume, vine la marginea acestui drum, întâlneşte
umanitatea - propria Sa umanitate accidentată. El o îngrijeşte, îi dă leacuri şi o
încredinţează Bisericii până la întoarcerea Sa. În Biserică, fiinţa umană va învăţa
să-L recunoască pe Bunul Samarinean atunci când va veni la sfârşitul veacurilor.
Evanghelia Bunului Samarinean ne indică punctul de plecare al adevăratei vieţi.
Într-o primă fază a vieţii în Hristos, rugăciunea este o activitate de curăţire a
inimii - faza terapeutică. A doua fază este cea în care, sufletul şi inima fiind puri-
ficate, rugăciunea este rugăciune adevărată, „rugăciune plină de foc", cum spune
Avva Isaac, citat de Casian. Această a doua fază presupune vindecarea suflelului,
dobândirea caracterului „nepătimaş". Atunci, fiinţa total îndreptată către Dumne-
zeu, unită integral cu Acesta prin Harul Duhului Sfânt în dragostea de Dumnezeu,
nu are ochi decât pentru Dumnezeu, nu are inimă şi gânduri decât pentru El. El
este în întregime în Dumnezeu, iar Dumnezeu este în întregime în el. Această
experienţă pe care începătorii o cunosc în mod intermitent, iar sfinţii în mod
continuu este o anticipare a lumii viitoare, când „Dumnezeu va fi totul în toate" (1
Cor. 15, 28) şi o cunoaştere a lui Hristos care este deja în „toate şi întru toţi" (Col.
3, II), Hristos este Omul viitorului, iar cel care trăieşte în El cunoaşte lumea
viitoare" (Pr. Marc-Antoine Costa de Beauregard, Rugaţi-vă neîncetat,
EIBMBOR. 1998. pp. 233-234).
Descriind nosografia, semiologia şi palogeneza patimilor mai importante,
cartea prezintă şi remediile necesare unui creştin pravoslavnic, deoarece: „Şi acum
Hristos lucrează ca doctor al oamenilor". Cuviosul Ioan Carpatiul spune: „Marele
Doctor este aproape de cei ce se ostenesc". ,,El poartă neputinţele noastre şi cu
rana Sa ne-a tămăduit" (Isaia 53, 5) şi ne tămăduieşte. De faţă este şi acum.
punându-şi leacurile Sale mântuitoare". Iar în ceea ce-l priveşte, Sfântul Maxim
Mărturisitorul arată că Dumnezeiescul Doctor dă fiecăruia leacul potrivit: „După
cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac, nici
Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă un singur leac pentru toţi.
5
Ci săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care noi,
care am fost astfel îngrijiţi, să-I dăm slavă şi mulţumită" (pp. 253-254).
În parcurgerea terapeuticii spirituale după Învăţătura Sfinţilor Părinţi, autorul
subliniază importanţa deosebită a părintelui duhovnicesc ca terapeut spiritual,
arătând că: „La noi, oamenii - spune Sfântul Grigorie de Nazianz - raţiunea şi
iubirea de sine, ca, şi neputinţa şi refuzul de a ne supune cu uşurinţă sunt cele mai
mari piedici în calea virtuţii. Ne ridicăm împotriva celor care ne vin în ajutor şi
toată râvna pe care ar trebui s-o îndreptăm spre arătarea bolii înaintea celor care ne
îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăm de tratament. Ne folosim toată bărbăţia ca să
ne facem rău nouă înşine, şi mintea, ca să ne împotrivim însănătoşirii noastre"; sau
ne tăinuim greşelile, sau ni le îndreptăţim, „încăpăţânându-ne (...) în a nu ne lăsa
îngrijiţi cu leacurile înţelepciunii, care tămăduiesc neputinţa sufletului. Sau (...)
suntem în chip făţiş lipsiţi de ruşine faţă de păcatele noastre şi cu totul obraznici
faţă de cei care au sarcina de a ne îngriji".
Socotind că se poate lipsi de un părinte duhovnicesc, omul se amăgeşte singur.
Căci cel care voieşte cu adevărat să se facă sănătos şi să străbată până la capăt
calea nevoinţei are neapărat nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfântul Ioan Scărarul
scrie: „S-au înşelat cei ce s-au încrezut în ei înşişi şi au descoperit că n-au nevoie
de nici un povăţuitor". Iar Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Cei
care nu ascultă şi nu umblă potrivit sfatului seamănă foarte mult cu osteneală şi cu
sudoare, lucrând ca în vis". De accea. Sfântul Nichifor din Singurătate învaţă aşa:
„De nu afli povăţuitor, trebuie căutat cu osteneală" (p. 396).
În concluzie, tot conţinutul cărţii de faţă trimite deci la realizarea stării de
nepătimire - starea de sănătate a firii, însemnătatea ei pentru viaţa duhovnicească
este nepreţuită. Cel ce a dobândit-o s-a apropiat de Dumnezeu şi s-a unit cu El:
„Sănătatea sufletului este nepătimirea şi cunoştinţa". Slobozirea de patimi e „o
înviere a sufletului care o precede pe aceea a trupului". Se învredniceşte de
nepătimire cel ce şi-a curăţit trupul de orice întinare, şi-a înălţat mintea deasupra
tuturor celor create, aceasta, mintea, stăpânindu-i simţurile întru totul. Un astfel de
om „adăposteşte pururea în sine pe Dumnezeu care-l ocârmuieşte în toate
cuvintele, faptele şi gândurile şi Care, prin lumina interioară ce-i luminează su-
fletul, îl face să audă oarecum glasul voii Sale dumnezeieşti". „Raiul nepătimirii,
ascuns în noi, ne încredinţează Ilie Ecdicul, este icoana raiului viitor".
Iată, în câteva cuvinte, de ce salutăm cu bucurie apariţia unor astfel de „apan-
thisma" (adunare de flori) din gândirea Sfinţilor Părinţi, atât de necesare creştini-
lor de astăzi şi de ce dorim să fie la îndemâna fiilor Bisericii noastre.
Cu arhiereşti binecuvântări,
GALACTION
Episcopul Alexandrici şi Teleormanului
La Hramul
Zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul
23 septembrie 2001
Introducere
Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om,

pentru ca omul să devină dumnezeu"; acestea sunt cuvintele prin care Sfinţii
Părinţi'" au exprimat, de nenumărate ori de-a lungul veacurilor, semnificaţia
întrupării Logosului. Unind în Persoana Sa, fără amestecare şi fără despărţire, firea
dumnezeiască cu cea omenească, Hristos a readus firea omului la starea ei dintru
început, arătându-Se astfel ca Adam cel nou, şi, încă şi mai mult, a dus-o la
desăvârşirea menită ei încă de la facere: deplina asemănare cu Dumnezeu şi
participarea la firea cea dumnezeiască (2 Pt. 1, 4). El a dat astfel fiecărei persoane
umane, unită" cu El prin Duhul Sfânt, în Biserică, care este trupul Său, puterea de
a deveni dumnezeu prin har.
În iconomia Prea Sfintei Treimi cu privire la îndumnezeirea omului şi aducerea
în el la unirea cu Dumnezeu a tuturor făpturilor create,1 lucrarea răscumpărătoare a
Domnului nostru Iisus Hristos, îndeosebi Patimile, răstignirea şi învierea Lui.
constituie momentul esenţial şi culminant al mântuirii noastre; prin ea, Dumnezeu-
Omul a scos firea omenească de sub tirania diavolului şi a duhurilor sale, a nimicit
puterea păcatului şi a biruit moartea, desfiinţând astfel stavilele care, în urma
păcatului strămoşesc, îl despărţeau pe om de Dumnezeu şi împiedicau unirea lui
deplină cu Acesta.
După cum remarca VI. Lossky,3 gândirea teologică apuseană a interpretat
lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos în termeni, în esenţă, juridici.
Înţelegerea mântuirii omului ca răscumpărare a lui îşi află, într-adevăr, temeiul
în Sfintele Scripturi şi îndeosebi în Epistolele Sfântului Apostol Pavel. Dar nu
trebuie să uităm că, aşa cum arată acelaşi autor, „la Părinţi, ca şi în Scriptură,
găsim mai multe imagini care exprimă taina mântuirii noastre săvârşită de
De pildă: Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Prefaţă. Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte
împotriva arienilor, I, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poeme dogmatice, X. 5-9, Sf.
Vasile cel Mare, citat de Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări. XLIII. 48. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, XXV. Sf. Chiril al Alexandria, Unul este Hristos, SC
97. p. 328.
Traducerea acestei lucrări se sprijină pe ostenelile admirabililor traducători ai
Sfinţilor Părinţi, fără de care ea nici nu s-ar fi putut realiza.
1
Una dintre temele majore ale operei Sf. Maxim Mărturisitorul. A se vedea studiul
nostru: La Divinisation de l'homme selon saint Maxime le Confesseur, Paris. 1996. p.
83-123. Cu privire la această temă, asa cum apare ea la predecesorii săi, a se vedea
ibidem, p. 20-59.
După chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, Paris. 1967, p. 95-108 <trad. rom.,
Bucureşti. 1998. p.91-104).
7
Terapeutica bolilor spirituale
Hristos. Astfel, în Evanghelie, avem chipul Păstorului celui bun, care este o ima-
gine „bucolică" a lucrării Lui; cel tare, legal de Cel mai puternic decât el, care-i
răpeşte armele şi-i nimiceşte stăpânirea - este o imagine războinică ce revine
adesea la Părinţi şi în liturghie: Hristos biruind pe Satana, sfărâmând porţile iadu-
lui şi făcând din cruce stindardul biruinţei Sale. Aflăm, de asemenea, o imagine
medicală, cea a firii omeneşti bolnave şi slăbănogite, tămăduită prin doctoria
mântuirii; o alta, ca să zicem aşa, „diplomatică" - a iscusinţei dumnezeieşti care
vădeşte şi pierde viclenia diavolului etc."4. Într-adevăr, „ imaginea folosită cel mai
des, scoasă de Sfântul Pavel din Vechiul Testament, este împrumutată din
domeniul relaţiilor juridice", dar, „luată în acest sens particular, răscumpărarea ca
imagine juridică a lucrării lui Hristos nu este decât una dintre alte multe imagini
posibile"; şi „folosind cuvântul răscumpărare... ca termen generic pentru a
desemna lucrarea mântuitoare a lui Hristos, să nu uităm că această expresie
juridică are un caracter figurat: Hristos este Răscumpărătorul, tot aşa cum este şi
războinicul biruitor al morţii, şi aducător desăvârşit al jertfei etc.".5 Folosirea
exclusivă a acestei imagini juridice şi înţelegerea ei în sensul strict îşi vădeşte de
îndată limitele şi duce chiar, după cum a arătat mai ales Sfântul Grigorie de
Nazianz,6 la inconsecvenţe de ordin teologic.
Unul dintre ţelurile acestei cărţi este să dezvăluie locul esenţial pe care Tradiţia
ortodoxă l-a atribuit imaginii numită de Lossky „medicală". Ea apare, într-adevăr,
adeseori în învăţătura Sfinţilor Părinţi; o regăsim în aproape toate textele liturgice
ale Bisericii Ortodoxe, ca şi în slujbele Sfintelor Taine; sfintele sinoade au
cuprins-o în canoanele lor şi, în fine, a fost primită de întreaga Tradiţie. Iar aceasta
pentru că aşa cum ne vom strădui să arătăm, ea este o imagine cu totul potrivită
pentru a reprezenta modul în care s-a lucrat mântuirea noastră, având o valoare cel
puţin egală cu cea oferită de imaginea răscumpărării.
De altfel, ea are un solid temei scripturistic. Răscumpărătorul nostru este
totodată şi Mântuitorul nostru; am fost, e drept, răscumpăraţi, dar am fost şi
mântuiţi. Adeseori se uită că verbul σω£ω (a salva), folosit în mod frecvent în
Noul Testament, înseamnă nu numai „a elibera" sau „a scăpa dintr-o primejdie", ci
şi „a vindeca", iar cuvântul σωtεpiα (mântuire) desemnează nu numai eliberarea,
ci şi vindecarea.7 Chiar numele lui Iisus înseamnă „Yahve mântuieşte'" (cf. Mt. 1.
21; Fapte4, 12), adică, altfel spus, „vindecă'". Iisus însusi Se arată pe Sine ca
doctor (cf. Mt. 8, 16-17; 9, 12. Mc. 2, 17. Lc. 4, 18, 23). In acest fel, adesea, este
vestit de prooroci (cf. Is. 53, 5; Ps. 102, 3), tot aşa Îl numesc Evangheliştii (cf. Mt.
8, 16-17); pilda Samarineaiuilui
4Cuvântări, XLV. 22.

5Loc/cit.,.. p. 94-95 (trad. rom.).
6 Cuvântăr, XLV. 22.
7
Acest dublu sens se regăseşte în limba coptă, iar în zilele noastre, în limba italiană,
în care „la salute" înseamnă în acelaşi timp „salvare" şi „sănătate".
8
Introducere
milostiv poate fi socotită, pe drept cuvânt, o reprezentare a lui Hristos ca doctor.8
Iar în timpul vieţii Sale pământeşti, mulţimile s-au îndreptat spre El ca spre un
doctor.9
Parinţii, aproape în unanimitate, încă din primul veac creştin, L-au numit
Doctor, însoţind acest titlu cu unele calificative, ca „mare", „ceresc", „cel mare"
şi, în funcţie de context, precizând: „al trupurilor" ori „al sufletelor" sau, cel mai
adesea, „al sufletelor şi al trupurilor", voind să arate astfel că El a venit ca să-1
vindece pe om în întregime. Numirea aceasta stă în centrul Liturghiei Sfântului
Ioan Gură de Aur şi se regăseşte în majoritatea formulelor sacramentale; ea apare
cu constanţă în aproape toate slujbele bisericeşti ortodoxe şi în multe rugăciuni.
Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o

aduce El este vindecarea omului, pentru că omenirea era cu adevărat bolnavă.
Părinţii şi întreaga Tradiţie, socotind starea adamică primordială ca starea de
sănătate a omenirii, au văzut, fireşte, în păcătoşenia omenirii căzute în urma
păcatului strămoşesc, o stare de boală, de multe feluri şi chipuri, care a cuprins
întreaga fiinţă a omului. Această concepţie a lor are temei scripturistic (Is. I, 6. ler.
8, 22; 28, 8; Ps. 13, l; 142, 7), de care ei s-au folosit ca să arate, urmând
proorocilor, neputinţa celor aflaţi sub Legea veche de a afla leacul unor rele atât de
mari, strigătul de suferinţă al atâtor generaţii şi chemarea lui Dumnezeu în ajutor,
şi, în sfârşit, răspunsul milostivirii lui Dumnezeu, adică întruparea Cuvântului.
singurul Care, fiind Dumnezeu, putea să le aducă tămăduirea aşteptată.
Astfel, opera mântuitoare a lui Dumnezeu-Omul se vădeşte, în fiecare moment
al ei, o lucrare de tămăduire a întregii omeniri asumată în Persoana Sa şi de
restaurare a ei în starea de sănătate spirituală pe care a cunoscut-o dintru început.
Şi mai mult încă Hristos duce firea omenească astfel restaurată la desăvârşirea
îndumnezeirii.
Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite

în Persoana Cuvântului lui Dumnezeu întrupat sunt dăruite prin Sfântul Duh
fiecărui creştin care, în Taina Botezului, se uneşte cu Hristos, în Biserică. Dar la
Botez ele nu sunt date decât ca potenţialitate; creştinul trebuie să-şi împroprieze
darul Duhului, şi acesta este rostul vieţii duhovniceşti, ai nevoinţei şi ascezei.
În Biserica Ortodoxă asceza nu are semnificaţia restrânsă care i s-a dat adesea
în Apus, ci desemnează tot ceea ce trebuie să împlinească creştinul
8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia

după loan, XX. 28.
9
Cf. A. Harnack. Medichines aus der altesten Kirchengeschichete TU VIII, 4,
Leipzig. 1892. p. 37-147.
9
pentru a beneficia cu adevărat de mântuirea adusă de Hristos.
Marea Tradiţie ortodoxă priveşte lucrarea mântuirii ca o sinergie a
harului dumnezeiesc
Premise antropologice
Dumnezeu, toate virtuţile. Sfântul Grigorie de Nyssa scrie: „Faptul că omul poartă în el
chipul Celui care stăpâneşte peste toate făpturile nu vrea să însemne altceva decât că, de
la început, firea omului a fost destinată să se împărtăşească de tot binele. (...) Se află
deci în noi tot binele, toată virtutea, toată înţelepciunea şi tot ceea ce se poate gândi ca
bun foarte”6. Sfântul Dorotei de Gaza ne învaţă, în acest sens, că: ,,La început, când a
făcut Dumnezeu pe om (...) l-a împodobit cu toată virtutea".7 Şi, de asemenea. Sfântul
Ioan Damaschinul spune că: „Dumnezeu la creat pe om împodobit cu toată virtutea şi
plin de tot binele".8 lar Sfântul Maxim, la fel, scrie că „virtuţile sunt sădite în suflet de la
creaţie”9.
Deci, prin însăşi natura sa, omul este virtuos: „Prin fire avem virtuţile, care ne-au
fost dăruite de Dumnezeu, căci, făcându-l pe om, le-a sădit în el". „O dată cu firea,
Dumnezeu ne-a dat şi virtuţile", spune Sfântul Dorotei de Gaza.10 „Virtutea este în suflet
în chip firesc".11 „Virtuţile sum fireşti pentru om", scrie, de asemenea, Sfântul loan
Damaschinul.12
Sfinţii Părinţi, subliniind în mod special faptul că virtuţile sunt sădite în însăşi firea
omului, nefiind calităţi care să-i fi fost, într-un fel sau altul, adăugate, au totuşi în ceea
ce priveşte acest subiect o concepţie dinamică: virtuţile nu i-au fost date omului într-un
chip deplin; ele aparţin naturii sale numai întrucăt menirea acesteia este de a le pune în
practică şi numai întrucât ele constituie împlinirea şi desăvârşirea acestei naturi. Dar
realizarea lor presupune participarea activă a omului la planul lui Dumnezeu,
colaborarea lui - cu toate facultăţile sale - cu voinţa divină, libera deschidere a întregii
sale fiinţe la harul lui Dumnezeu. Omul a fost creat cu posibilitatea de a realiza aceste
virtuţi şi a început chiar să le pună în practică. El avea virtuţile în germene.13 Dar lui ii
revenea sarcina de a le face să sporească până la desăvârşire. Astfel înţeleg Sfinţii Părinţi
porunca divină dată primilor oameni: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. I, 28). Şi de aceea ei
zic că, în rai, „omul era asemenea unui prunc şi trebuia, sporind în cele bune, să ajungă
la starea bărbatului desăvârşit",14
6 Despre facerea omului, IV. PG 44. 136 CD. Cf. ibidem.. 184 B.
7 Invăţături duhovniceşti, I. 1.
8 Dogmatica.II. 12.
9 Disputa cu Pyrrhus. PG 91. 309 C. Cf. Capete despre dragoste. III. 27. A se vedea, de
asemenea, Sf. Antonie cel Mare, Scrisori. I. 1. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de
capete teologice. gnostice şi practice III. 90.
1
° Învăţăturii de suflet folositoare, XII. 134. ,
11
Cuvinte despre nevoinţă. 83.
12 Dogmatica, III. 14.
13 A se vedea, de pildă, Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări II, 17. Evagrie. Capete
gnostice. I. 39.
14 Cf Sf. Irineu, Demonstraţia propovăduirii apostolice. 12; Contra ereziilor, IV. 38.
1-2. Teofil al Antiohiei. Către Autolic, II. 25. Parafraza în 150 de capete a Sfântului
Simeon Metafrastul la cele 50 de Cuvinte ale Sfântului Macarie Egipteannl. 50. Sf.
Maxim Mărturisitorul. Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 257D.
16
Sănătatea primordială a omului
Pentru a face vădit caracterul dinamic al dobândirii virtuţilor şi al îndumnezeirii,
majoritatea Sfinţilor Părinţi, spre deosebire de Sfântul Grigorie de Nyssa, fac
distincţia între chip şi asemănare. Potrivit acestei distincţii, chipul lui Dumnezeu
în om defineşte ansamblul posibilităţilor de realizare a asemănării, potenţialitatea
asemănării, în timp ce asemănarea, la care se ajunge prin împlinirea chipului,
constă în deplinătatea chipului, potrivii firii sale în întregimea ei, şi ajungerea la
desăvârşire. Astfel, în timp ce chipul este actual, asemănarea este virtuală; rămâne
ca omul să o realizeze prin libera sa participate la harul îndumnezeitor. Sfântul
Vasile cel Mare, tâlcuind cuvintele; „Să facem om după chipul şi după asemănarea
Noastră", spune: „Pe cel dintâi, chipul, îl avem prin creaţie, iar pe cea de-a doua,
asemănarea, o dobândim prin voia noastră. Ni s-a dăruit să ne naştem având
chipul lui Dumnezeu; prin voia noastră liberă noi devenim făptură asemenea lui
Dumnezeu. Ceea ce ţine de voinţă, există deja în natura noastră, ca potenţă, dar se
dobândeşte numai prin lucrare. Dacă, atunci când ne-a creat, Dumnezeu n-ar fi zis:
„Să facem" şi „după asemănare", dacă nu ne-ar fi dăruit puterea de a ne face
asemenea Lui, atunci n-am fi dobândit prin propria noastră putere asemănarea cu
Dumnezeu. Dar iată că El ne-a făcut capabili de a-I semăna lui Dumnezeu. Şi
dându-ne puterea de a-I semăna, ne-a făcut lucrători acestei asemănări, pentru ca
să ne dea şi răsplata lucrării noastre; şi să nu fim ca acele tablouri ieşite din măna
unui pictor, lipsite de viaţă; şi pentru ca făptuirea asemănării să nu conducă la
lauda altcuiva decât noi. Căci. într-adevăr, atunci când vedem că un chip pictat
este cu totul aidoma modelului, nu lăudăm portretul, ci-l admirăm pe pictorul care
l-a făcut. Astfel deci, pentru ca eu, şi nu altul, să fiu cel lăudat, mi-a lăsat grija de a
deveni asemenea lui Dumnezeu, într-adevăr, după chip am fire cugetătoare, dar
ajung la asemănare devenind creştin”15
Sfântul Grigorie de Nazianz explică de o manieră asemănătoare necesitatea
participării omului la dobândirea darului pe care Dumnezeu i l-a făcut; astfel, scrie
el, „sufletul dobândeşte obiectul doririi sale ca răsplata" a virtuţii, când mintea şi
raţiunea noastră se vor fi unit cu Acela cu care sunt înrudite din natură şi când
chipul va fi ajuns la asemănarea cu modelul lui, de a cărui fierbinte dorinţă este
stăpânit acum. Fiindcă şi faptul însuşi de a fi ele aduse la existenţă este culme a
bunătăţii Dumnezeirii şi nu simplu ca dar al lui Dumnezeu. În aceasta constă
desăvârşita Sa bunătate, că ne-a făcut stăpânitori ai binelui. Un bine care nu este
numai o sămânţă încredinţată naturii, ci şi cultivării lui, care stă în puterea voinţei
noastre".16
Părinţii, care disting între chip şi asemănare, pun virtuţile în legătură cu
asemănarea,17 voind astfel să arate că acestea se fac vădite şi se dezvoltă în
15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16.

16Cuvântări, II 17. Poeme, I, II,9,90-91.A sc vedea, de asemenea, Sf. Ioan Dumas-
chin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor.
" De pildă: Sf. Ioan Damaschin, Dogmatica, II, 12. Sf. Maxim Mărtuirisitorul,
Capete despre' dragoste. III, 25; Cele 200 de capete despre cunoştinţa de Dumnezeu
şi icono-
17
chip dinamic prin participarea activă şi conlucrarea constantă a omului cu harul
îndumnezeitor al Sfintei Treimi. Totuşi, nu se poate stabili o corespondenţă între
distincţia chip-asemănare şi distincţia natură-supranatură, în care asemănarea ar fi
o supranatură adăugată, prin harul lui Dumnezeu, unei naturi care ar putea fi
concepută ca independentă de ea şi care ar fi chipul. Potrivit Sfinţilor Părinţi, nu
numai chipul aparţine în chip firesc omului, ci şi asemănarea: asemănarea cu
Dumnezeu rezidă în însăşi natura omului şi în chiar faptul de a fi chip al lui
Dumnezeu există putinţa atingerii desăvârşirii sale prin ajungerea la asemănare, şi
omul a fost creat, s-o spunem încă o dată, având deja în chip natural această
asemănare, în virtutea chipului. Asemănarea nu este ceva adăugat unei naturi care
ar putea exista în chip firesc, independent de această asemănare, ci o sporire a
naturii date în chip. Omul, prin chipul lui Dumnezeu aflat în el, este în chip natural
într-un anume fel virtual desăvârşit,18 el este dotat în chip natural cu capacitate» de
a realiza această virtualitate, de a fi asemenea lui Dumnezeu, căci acesta este
scopul pentru care a fost creat, aceasta este menirea firească a naturii sale înseşi.
Acesta este înţelesul poruncilor dumnezeieşti: „Creşteţi şi vă înmulţiţi" (Fac. 1,
28); „Să-Mi fiţi sfinţi, că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt (Lev. 20, 26);
„Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5,
48). Putem spune deci, într-un sens dinamic, că omul este în chip natural deiform.19
Pentru ca asemănarea cu Dumnezeu, dată potenţial şi sădită în chip, să fie dusă
la desăvârşire trebuia ca Adam însuşi să voiască s-o împlinească deplin. Rod al
conlucrării voinţei omeneşti cu harul lui Dumnezeu, ea nu putea fi decât o lucrare
teantropică, înfăptuită de Dumnezeu şi de omul întors către El. Căci omul, în
virtutea însăşi a desăvârşirii pe care Dumnezeu o voise pentru el şi pe care o
întipărise în chipul Său din el, avea libertatea totală de a se uni cu Dumnezeu, dar
şi, de asemenea. de a refuza să conlucreze cu Acesta pentru împlinirea scopului
pentru care fusese creat.20 Dumnezeu îi dăduse totuşi omului o poruncă (Fac. 2, 16-
17), care să-1 ajute să se folosească bine de libertatea sa. Această libertate se
manifestă în natura sa originară desăvârşită, în adevărata ei finalitate, atâta vreme
cât ea conducea la alegerea permanentă şi unică a lui Dumnezeu. Prin această
alegere, constant menţinută prin liberul său arbitru, Adam rămânea în binele pentru
care fusese creat şi pe care şi-l apropria din ce în ce mai mult.
În Starea aceasta primordială în care ducea la împlinire scopul pentru care
fusese creat, Adam se ruga tot timpul la Dumnezeu, lăudându-L şi slăvin-
mia întrupării..., I, 13. Avva Dorotei, Învăţături de sufiet folositoare, XII, 134. SI. Nichita
Stithatul. Cele 300 de capete despre făptluire, despre fire,. despre cunoştinţă, III. 8. 11.
l8
Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Tâlcuire la Cântarea Cântărilor, XV,
19
Cf. V. Lossky. Theologie mystique de l'Eglise d'Orient, Paris, 1944. p. 96-97.
M.Lot-Borodine, La deification de l`homme, Paris. 1970. p. 188-191.
20
Cf. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II, 12.
18
du-L neîncetat pe Creatorul său,21 potrivit voii Acestuia.22 Având sădite în suflet cugetele
cele dumnezeieşti şi hrănindu-se cu accstea,23 el petrecea pururea în contemplarea lui
Dumnezeu.24 Cunoscând prezenţa energiilor dumnezeieşti în cele create, el se ridica prin
făpturi la Creatorul lor25 şi le ridica şi pe ele la Dumnezeu prin el, care fusese făcut să le
stăpânească, făcându-se astfel mijlocitor „între Dumnezeu şi materie26 şi împlinind
slujirea care-i fusese încredinţată de Dumnezeu, de a uni lumea sensibilă cu cea
inteligibilă, „unind pe cele create cu cele necreate şi arătându-le în unitatea şi identitatea
lor",27 Vâzându-L pururea pe Dumnezeu în orice fiinţă, el Îl vedea, de asemenea, în sine
însuşi, căci curăţia inimii sale îi îngăduia să-L contemple în ea, ca într-o oglindă.28 El se
putea bucura chiar de vederea lui Dumnezeu faţă către faţă.29 „Nefiind împiedicat de
nimic în cunoaşterea lui Dumnezeu, scrie Sfântul Atanasie cel Mare, el contempla
pururea, prin curăţia sa, chipul Tatălui, pe Dumnezeu Cuvântul".30 În această stare,
pentru Adam „Dumnezeu, Care locuia în el, era casa lui".31 Astfel, toţi Părinţii ni-l arată
pe primul om având relaţii de familiaritate cu Dumnezeu (nappnaia, iar cartea Facerii ni-
l arată, de altfel, vorbind în fiecare zi cu Acesta, în rai, cu toată libertatea. înveşmântat în
harul dumnezeiesc, 32 el vieţuia într-o permanentă şi deplină bucurie duhovnicească,
Părinţii vorbind în mod constant de dulceaţa, desfătarea, bucuria, veselia şi fericirea de
care se împărtăşea prin contemplarea lui Dumnezeu33, rod al alipirii lui de Dumnezeu,
care-l făcea părtaş al însăşi prea fericitei vieţi dumnezeieşti, Omul, spune Sfântul
Atanasie, trăia în rai „viaţa cea adevărată,”34 adică cea pentru care fusese creat, cea care
este scopul firesc al adevăratei sale naturi.
Adam fund unificat în sine şi aducând în el la unire toate celelalte făpturi, prin
permanenta contemplare în toate lucrurile a lui Dumnezeu Cel Unul, nu
21 Cf. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I, I. Sf. loan Damaschin, loc. cit.
.1/.. 11; 30.
22 Sf. Ioan Damachin. loc. cit., I.1.
23 Cf. Ibidem, 30.
24
Cf. Sf. Atanasie eel Mare. Cuvânt împotriva elinilor, 2.
25 Cf. Sf. loan Damaschin. Dogmatica, II. 30.
26 Sf loan Damaschin. Dogmatica. 11. 30. Cf. 12. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări.
XXXVIII, l|;XLV,7.
27 Sf. Maxim Mărturisitorul, Ambigua, 41.
28 Sf. Atanasie cel Mare. Cuvânt împotriva elinilor. 2.
29 Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 6. Despre vederea lui Dumnezeu
de către Adam. a se vedea, de asemenea, Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti
(Col.ll), XLV. 1.
30 Cuvânt împotriva elinilor, 2.
31 Sf, loan Damaschin. Dogmatica, II. 11.
32. Ibidem,
33 Cf. Ibidem, 30. Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
Cuvânl împotriva elinilor, 2. Avva Dorotei, Învăţături de suflet folositoare, I. 1.
34 Tratat despre întruparea Cuvântului, 3.
19
exista atunci dezbinare, nici în omul însuşi, nici între om şi semenii săi,35 nici între om şi
celelalte făpturi, nici între făpturi. Pacea domnea în toţi şi în toate. Omul ducea în rai o
viaţă „neîntristată, nedureroasă şi fără griji”,36 „având harul Celui ce i l-a dat şi având şi
puterea proprie a Cuvântului... trăind viaţa fericită şi lipsită de grijă"37, ”neavând a se
teme înlăuntrul lui de nici o boală: căci era sănătos la trup, iar inima îi era pe deplin
liniştită”, 38 , „aprindere sau o mişcare sau vreo nebunie şi poftă iraţională a pântecelui
nu erau încă în el nicidecum, ci în el era o viaţă nerăzvrătită şi o vieţuire lipsită de întri-
stare".39
În rai omul avea „simţurile tefere şi nemişcate din starea lor firească”40 şi câtă vreme
el stăruia în starea în care fusese creat, de neîncetată legătură cu Dumnezeu, el avea
simţurile nevătămate.41 |,,Omul se afla odinioară, spune Sfântul Grigorie de Nyssa, în
stare de sănătate, mişcările sufletului aflându-se amestecate în noi ca nişte elemente,
într-un chip cumpănit prin raţiunea virtuţii"42
Starea paradisiacă, în care omul trăia potrivit naturii sale primordiale, ne apare astfel
ca o stare de sănătate, în care omul nu cunoştea vreo formă de boală, nici a trupului, nici
a sufletului, şi în care ducea o viaţă cu totul normală pentru că se conforma adevăratei
lui naturi şi adevăratei lui meniri.
Prin păcatul originar, Adam a părăsit calea pe care îl aşezase Dumnezeu la crearea
lui. Şi astfel. omul s-a abătut de la ţelul care-i era hărăzit prin însăşi natura sa. Încetând
să mai tindă cu toată fiinţa lui spre Dumnezeu şi să se mai deschidă cu toate puterile sale
harului necreat, şi-a întunecat oglinda sufletului, care a încetat să-L mai oglindească pe
Creatorul lui. Şi pentru că Adam nu s-a mai împărtăşit din Izvorul a toată desăvârşirea,
virtuţile i-au slăbit şi a pierdut asemănarea cu Dumnezeu, pe care începuse s-o
înfăptuiască din chiar momentul creării sale. Chipul lui Dumnezeu, de neşters, exista în
continuare în omul căzut," dar nu mai este scos la iveală şi luminat prin legătura omului
cu Dumnezeu şi, neajungând la desăvârşire prin dobândirea asemănării, care este
menirea lui cea adevărată, s-a desfigurat44 şi s-a întune-
35
Eva era, în acelaşi timp, şi soţie a l u i Adam, şi aproapele lui.
36
Sf. Atanasie cel Mare. Tratat despre întruparea Cuvântului, 3;
37
Idem, Cuvânt împotriva elinilor, 2.
38
Fericitul Augustin. Despre cetatea lui Dumnezeu. XIV. 26.
39
Sf Simeon Noul Teolog. Cateheze, XXV. 92-94.
40
Isaia Pustnicul, Asceticonul, I I . 2. (Despre păzirea minţii)
41
Cf. Avva Dorotei. Învăţături de suflet folositoare, 1 , 1 .
42
Despre Rugăciunea domnească, IV.
43
A se vedea, de pildă, Origen, Omilii la Cartea Facerii. XIII. 4, St. Macarie Egipteanul,
Omilii duhovniceşti (Col. III). XXVI. 5. I. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântări XXVI. 10.
Sf. Ioan Damaschin, Cuvânt minunat şi de suflet folositor. Sf. Simeon Nonl Teolog,
Cateheze, V, 395-445. Sf. Grigorie Palama, 150 de capete despre cunoştinţa naturală,
despre cunoaşterea lui Dumnezeu, despre viaţa morală şi despre făptiure, 39.
44
Sf. Grigorie de Nazianz, Cuvântări. XXVI. 10.
20
cat.45 În vreme ce înaintarea omului spre desăvârşire făcea strălucitor acest chip
luminat de Duhul, păcatul l-a întunecat dintr-o dată. Astfel, omul a uitat care este
adevărata sa natură, nu-şi mai cunoaşte adevăratul său destin, nu mai ştie care este
viaţa sa cea adevărată şi nu mai ştie aproape nimic despre sănătatea sa cea dintâi.
Chiar dacă ulterior omenirea a reuşit, datorită glasurilor inspirate ale pro-
orocilor, să regăsească într-o oarecare măsură simţirea lui Dumnezeu, ea n-a ajuns
decât la „umbra bunurilor viitoare", iar nu la „însuşi chipul lucrurilor" (Evr.10, 1.)
Numai prin venirea lui Hristos omenirea a fost deplin restaurată în natura sa
originară, iar omul şi-a redobândit capacitatea de a ajunge la desăvârşirea pentru
care fusese creat. Hristos, devenit om, fără a înceta să fie Dumnezeu, redă naturii
umane, prin unirea acesteia în persoana Sa cu natura Sa divină, întreaga sa
perfecţiune originară, dusă la desăvârşire. Atunci, prin iubirea lui Dumnezeu
însuşi, în persoana Fiului Său, s-a împlinit şi s-a descoperit tuturor destinul final al
omenirii, desăvârşirea naturii umane unită în chip intim şi total cu Dumnezeu.
Adam n-a fost decât ..chip al Celui ce avea să vină" (Rom. 5, 14), căci el nu şi-a
împlinit acest destin; Hristos arată împlinirea făgăduinţei, ducând-o la suprema
desăvârşire, ..Mântuitorul a fost cel dintâi dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în
fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi", scrie Sfântul Nicolae Cabasila. 46
Chip al lui Dumnezeu cel nevăzut (Col. 1, 15). „strălucirea slavei şi chipul fiinţei
Sale" (Evr. 1, 3) în care locuieşte trupeşte plinătatea Dumnezeirii (Col. 2, 9), El
descoperă sensul profund al creării omului după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu: în natura Sa umană se manifestă natura dumnezeiască unită cu ea în
mod nedespărţit şi neamestecat. În El s-a realizat omul cel nou (Efes. 2. 5), în El
omenirea căzută este chemată la înnoire şi la imitarea Lui (Rom. 8. 29) până la
dobândirea asemănării.47 Prin dubla Sa natură de Dumnezeu-om, El a afătat că
omul este destinat să fie om-dumnezeu; „Dumnezeu Se face om pentru ca omul să
poată deveni dumnezeu", spun Sfinţii Părinţi. 48 În Hristos, Dumnezeu însuşi Se
arată omului ca normă a desăvârşirii şi a menirii sale, arătându-i în chip limpede că
natura sa este teantropică. Îi face vădit că nu este om desăvârşit decât cel unit cu
Dumnezeu - pentru că, în persoana lui Hristos, natura omenească s-a desăvârşit
prin unirea cu natura dumnezeiască - şi că numai prin asemănarea cu Hristos omul
poale realiza în el însuşi desăvârşirea teantropică. Omul nu este cu adevărat om
decât fiind dumnezeu, in Hristos.
45
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. 111). XXVI. 4. 4; 5,1.
46
Despre viaţa în Hristos, VI. 94.
47
Cf. Marcu Ascetul, Epistola către Nicolae Monahul. 9.
48
Cf. Sf. Irineu, Contra ereziilor, V. Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea
Cuvântului, 54. Sf. Grigorie de Nazianz, Poieme dogmatice, X. 5-9. Sf. Grigorie de
Nyssa, Marele cuvânt catehetic, 25. 27. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice, V,
56-58. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos. VI. 64.
21
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om
asemenea Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de
Tatăl. E drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui
Dumnezeu, dar lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel
după al cărui chip fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu
uşurinţă pierdută. Dar când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe
cealaltă. Şi a făcut arătat chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era
chipul Său; şi a restabilit
55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
rii dumnezeieşti cu firea omenească în persoana lui Hristos, spune; „Aceasta este
ţinta fericită (sfârşitul) pentru care s-au întemeiat toate. Acesta este scopul
dumnezeiesc, gândit mai înainte de începutul lucrurilor (...)- Spre această ţintă
finală privind, Dumnezeu a adus la existenţă fiinţele lucrurilor. Acesta este cu
adevărat sfârşitul providenţei şi al celor providenţiale, când se vor readuna în
Dumnezeu cele făcute de El. (...) iar vestitor (înger) al ei s-a făcut însuşi Cuvântul
fiinţial al lui Dumnezeu, devenit om. Căci Acesta a dezvăluit... însuşi adâncul cel
mai dinlăuntru al bunătăţii părinteşti şi a arătat în Sine sfârşitul pentru care au
primit făpturile începutul existenţei. Fiindcă pentru Hristos sau pentru taina lui
Hristos au primit toate veacurile şi cele aflătoare înlâuntrul veacurilor începutul
existenţei şi sfârşitul lor".55 În ceea ce priveşte omul, aceste cuvinte sunt în duhul
învăţăturii Apostolului Pavel care spune că Tatăl „ne-a şi ales, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, mai înainte
rânduindu-ne, în a Sa iubire, să ne înfieze, prin Iisus Hristos" (Efes. 1,4-5), iar „pe
cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie asemenea
chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8, 29); astfel
ca Hristos să fie „toate şi întru toţi" (CoL 3, II).
În persoana lui Hristos se manifestă în mod deplin începutul şi ţelul fiinţei
omeneşti, vădindu-se firea ei cea adevărată şi adevărata ei menire. Chipul lui
Dumnezeu din om, întunecat prin păcatul lui Adam, răsare din nou în Cel care este
fără de păcat, cu o strălucire pe care n-o avusese în Adam, înainte de cădere, căci
în Hristos chipul lui Dumnezeu se descoperă în suprema lui desăvârşire, cu lotul
actualizat prin împlinirea asemănării omului cu Dumnezeu, care s-a lucrat în
Persoana Lui prin unirea naturii dumnezeieşti cu cea omenească. Chipul şi
asemănarea cu Dumnezeu în om au fost descoperite de însăşi Ziditorul lui -
Logosul lui Dumnezeu întrupat, El însuşi chip desăvârşit al Tatălui -, şi anume aşa
cum le-a voit El dintru început şi fiind duse deplin si pentru totdeauna la
desăvârşire. În Adam, se vedea numai chipul modelului; în Hristos, Se arată
Modelul însuşi; în Persoana lui Hristos Modelul se uneşte cu chipul - nici
confundându-se cu el, nici despărţindu-se, restaurându-1 şi ducându-l la
desăvârşire prin însăşi această unire. Referindu-se la această arătare strălucitoare a
chipului şi asemănării, la descoperirea omului-dumnezeu în Dumnezeu-omul,
Sfântul Irineu spune: „Adevărul acestora s-a arătat atunci când Cuvântul lui
Dumnezeu S-a întrupat, făcându-Se asemenea omului şi făcându-l pe om asemenea
Lui, pentru ca, prin asemănarea cu Fiul, omul să ajungă Să fie iubit de Tatăl. E
drept ca odinioară s-a spus că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, dar
lucrul acesta nu era vădit, căci încă nu era văzut Cuvântul, Cel după al cărui chip
fusese el făcut; şi din această pricină asemănarea a fost cu uşurinţă pierdută. Dar
când S-a întrupat Cuvântul, El le-a arătat şi pe unul, şi pe cealaltă. Şi a făcut arătat
chipul în tot adevărul său devenind El însuşi cela ce era chipul Său; şi a restabilit
55
Răspunsuri către Talasie, 60. PO 90.621 AB.
23
asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui

nevăzut, prin mijlocirea Cuvântului care era de acum văzut".56
În Hristos se descoperă pentru om arhetipul naturii sale adevărate, modelul spre care,
de la creare şi prin însăşi această natură, era menit să năzuiască,57 El fiind „cel dintâi
dintre toţi şi singurul care ne-a arătat în Fiinţa Sa un chip de om adevărat şi fără scăderi,
atât în ce priveşte purtările în viaţă, cât şi în oricare alte privinţe", cum scrie Cabasila. 58
Venirea în trup a lui Hristos a arătat limpede omului că a-şi împlini fiinţa, a-şi urma
menirea, a trăi potrivit naturii sale, adică a trăi în chip desăvârşit înseamnă a se asemăna
lui Hristos, a fi una cu El şi a deveni dumnezeu în El59 Numai prin unirea cu Hristos
omul ajunge la plenitudinea fiinţei sale, îşi află integritatea şi integralitatea naturii lui,
descoperă sensul autentic, primordial şi ultim al existenţei, desăvârşirea faptelor şi a
întregii sale vieţi. În Hristos numai, omul poate fi om cu adevărat şi în chip deplin,
realizându-şi natura autentică în toate laturile ei. În Hristos, spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul, are loc „restaurarea firii";60 iar Sfântul Grigorie de Nazianz scrie: „Prin
Hristos s-a restaurat integritatea firii noastre".
Pentru că omul este prin fire, prin origine, prin structura fiinţei sale şi prin scopul
pentru care a fost creat o făptură hristologică şi teocentrică, numai îndreptându-se spre
Dumnezeu el devine cu adevărat om; 61 numai alipindu-se cu totul de Hristos el poale fi
om real (dvGpojnoi;, după expresia Sfântului Grigorie de Nyssa) şi, am spune noi, om
normal, cu o sănătate deplină: „asemănarea cu Hristos (este) sănătatea şi desăvârşirea
sufletului", scrie Sfântul Grigorie Palama.62
În afara lui Hristos, omul nu este cu adevărat şi deplin om; se află dincoace de
natura sa, cu o parte din el amputată, rămânând în stare de alienare, după cum vom arăta
în cele ce urmează. Numai devenind dumnezeu prin înfierea în Hristos, omul devine om
întreg, desăvârşit, conformat naturii sale adevărate; căci nu există natură omenească
desăvârşită decât prin unire cu natura dumnezeiască, ceea ce s-a împlinit în Persoana lui
Hristos, şi orice om o poate realiza prin câştigarea asemănării cu El. Omul, o spunem
din nou, este prin natura sa teantropic, iar dacă nu este om-dumnezeu potrivit asemă-
nării cu Dumnezcu-omul, el nici nu este om; omul definit prin el însuşi, în
56
Contra ereziilor.V. 16,2.
57
Cf. Sfantul Grigorie de Nazianz.
58
Despre viaţa în Hristos, Fericirea a VIII-a.
59
Sfântul Simeon Noul Teolog spune: „Cei ce s-au înviednicit să se unească cu El şi să-
L dobândească Cap al lor - ia seama la cuvânt, rogu-te ! - se fac şi ei dumnezei prin
înfiere, asemenea Fiului lui Dumnezeu. O, minune ! Căci Tatăl îl îmbracă în veşmântul
dintâi (Lc. 15, 22), în haina Domnului, în care Acesta a fost îmbrăcat mai înainte de
zidirea lumii (In 17, 24), căci zice: „Câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi şi
îmbăcat" (Gal. 3.27) (Discursuri etice. IV. 586-592).
60
Tâlcuire la Tatăl nostru, PG 90. 877D.
61
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la I. Corinteni, IX. 4; Qmilii la Calende, 3.
62
Treade, II, 1.43.
24
mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi, este o

fiinţă neomenească; nu există natură omenească pură: omul este om-dumnezeu
sau nu este pur şi simplu.
Sfânta Scriptură şi Tradiţia compară starea omului care n-a ajuns încă la
asemănarea cu Hristos, care încă nu şi-a actualizat deplin potenţialităţile naturii
sale prin această asemănare, cu starea copilăriei. Înaintarea în unirea cu Hristos
este asemănată cu creşterea, iar împlinirea acestei uniri este asemănată cu starea
adultă, numită şi starea bărbatului, sau a bărbatului desăvârşit. Astfel, Apostolul
Pavel vorbeşte despre „zidirea trupului lui Hristos, până vom ajunge toţi la
unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la starea bărbatului
desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos", pentru ca „să nu mai fim
copii (...), ci ţinând adevărul, în iubire, să creştem întru toate întru El, Care este
capul - Hristos" (Efes. 4, L2-15),63 Tot el îndeamnă: „Îmbărbătaţi-vă" (I Cor. 16,
13), adică: fiţi bărbaţi. Sfântul Simeon Noul Teolog scrie, în acelaşi sens şi
folosind aceeaşi imagine, că cel care doreşte să se unească cu Hristos „creşte în
fiecare zi în vârstă duhovnicească, desfiinţând cele ale cugetului pruncesc şi
înaintând spre desăvârşirea bărbătească (Efes. 4, 13-14). De aceea, pe măsura
vârstei i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti şi se face mai viteaz şi mai
tare...".64
Astfel, omul este chemat să ajungă desăvârşit, după chipul şi asemănarea cu
Hristos (Col. 1. 28; Evr. 14, "lO; 12. 2; 12, 23; lac. 1,4), în El şi prin El („fiţi
desăvârşiţi", Mat. 5, 48), iar astfel să se facă părtaş ai vieţii dumnezeieşti (2 Pt. 1,
4), „Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai înainte, mai înainte i-a şi hotărât să fie
asemenea chipului Fiului Său, ca El să fie întâi născut între mulţi fraţi" (Rom. 8.
29). ..El este pentru noi icoană fără pată; şi trebuie să căutăm cu toată puterea ca
sufletul nostru să se asemene cu El", spune Clement Alexandrinul. 65 Iar Sfântul
Irineu spune: „Numai urmându-i faptele şi cuvintele avem părtăşie cu E1, şi prin
aceasta, noi, care am devenit făptură nouă, primim de la El, Cel cu totul desăvârşit
şi care era mai înainte de a se crea lumea, puterea de a spori în virtute; de la El,
Cel singur bun şi cu totul minimat, primim asemănarea cu El",66 Sfântul Isaac Sirul
spune că" „aşa făceau şi părinţii noştri din singurătate: ca să ajungă la acea
desăvârşire şi asemănare, primeau totdeauna în ei viaţa deplină a Domnului Iisus
Hristos".67
Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. 68

După
cum am văzut, omul are sădile în însăşi natura sa, încă de la creare, toate
63
Vezi. tie asemenea, I Cor. 14. 20; Evr. 5, 13-14; Gal. 4, 3.
64
Cateheze. XIV, 111-116. De asemenea, găsim această comparaţie la Sf. Varsanufie
şi Ioan,. Scrisori, 457.
65
Pedagogul, 4. 2.
66
Contra ereziilor. V, I . I .
67
Cuvinte despre nevoinţă, 81.
68
Cf. Clement Alexandrinul. Pedagogul, I. XII, 99. I. Sf. Nichila Stithatul. Cele 300
de capete .... III. 11. Sf. Ambrozie al Milanului. Despre binefacerile morţii, 17
25
virtuţile, care constitute chipul lui Dumnezeu din el; dar ele nu i-au fost date decât în
germene, iar al lui este a le face sa crească până când vor ajunge la deptina lor
desăvârşire, în aceasta constând realizarea asemănării cu Dumnezeu. În Hristos ni se
descoperă arhetipul virtuţii. El fiind începătorul şi plinitorul oricărei virtuţi. Vedem astfel
că virtuţile sădite în natura omului la facere şi dezvoltate prin împărtăşirea de harul
îndumnezeitor îşi iau fiinţa din virtuţile lui Hristos, după cum învaţă Sfântul Maxim
Mărturisitorul: „Astfel, nu încape îndoială ca fiinţa virtuţii din fiecare este Cuvântul
(Raţiunea) cel unul al lui Dumnezeu. Căci fiinţa tuturor virtuţilor este însuşi Domnul
nostru Iisus Hristos. Fiindcă s-a scris: «Care ni s-a făcut nouă de la Dumnezeu înţe-
lepciune, dreptate, sfinţire şi mântuire» (1 Cor. I, 30). Şi e vădit că acestea se spun
despre El în înţelesul absolut, ca fiind prin Sine însuşi înţelepciunea, dreptatea şi
sfinţenia (...). Dar dacă-i aşa, orice om care se împărtăşeşte de virtute printr-o
deprindere neclintită se împărtăşeşte neîndoielnic de Dumnezeu, fiinţa virtuţilor, ca
unul care a cultivat sincer, prin liberă hotărâre, sămânţa naturală a binelui şi a arătat
sfârşitul ca fiind una cu obârşia, iar obârşia una cu sfârşitul, mai bine zis obârşia şi
sfârşitul ca unul şi acelaşi lucru, fiind prin aceasta un vestitor nepervertit al lui
Dumnezeu, dacă scopul oricărui lucru se socoteşte că este obârşia şi sfârşitul lui;
obârşia, întrucât de acolo a primit pe lângă existenţă şi binele prin fire după
participare, iar scopul, întrucât recunoscându-şi cauza sa, străbate prin dispoziţie şi
hotărâre liberă cu toată sârguinţa drumul de laudă ce-l duce spre ea. Iar străbătând
acest drum devine dumnezeu, primind de la Dumnezeu puterea de a fi dumnezeu, ca
unul ce a adăugat prin liberă alegere la binele natural al chipului asemănarea prin
virtuţi, datorită urcuşului firesc spre cauza proprie şi intrării în intimitatea ei.59
Fiul lui Dumnezeu are în crearea şi îndumnezeirea omului un rol central şi specific.
Planul lui Dumnezeu cu privire la om se descoperă şi se împlineşte în lume ca „taină a
lui Hristos" (Efes. 3, 4; Col. 1, 27; 2, 2; 4, 3; I Tim. 3, 16), Dar în taina lui Hristos se
descoperă şi se împlineşte taina iconomiei trinitare. Crearea omului şi îndumnezeirea
lui se arată a fi lucrarea comună a Prea Sfintei şi de-viaţă-făcătoarei Treimi, din buna
voire a Tatălui (Efes. I, 5, 9; Mat. 11. 26; Apoc. 4, 11) pe care o împlineşte în chip
ipostatic şi propriu (avcoxxxxx)70; Fiul (Evr. 10, 7; Ioan I, 3.4, 34; 5, 30). cu împreună-
lucrarea Sfântului Duh Care dă viaţă, sfinţeşte şi conduce la desăvârşire (Fac. 1,2; Lc.
I, 35; Fapte 2, 4-38; 2 Cor. 13, 13; Efes. I, 3-14; Tit 3, 4-6; I Cor. 6. 11; 12. 3-13; 2 Cor.
3-6). Astfel, fiecare dintre Persoanele Prea Sfintei Treimi contribuie într-un anume fel
la împlinirea iconomiei dumnezeieşti, lucrând potrivit ipostasului ei specific, însă
lucrarea fiecăreia este totdeauna legată de a celorlalte în împlinirea voinţei comune.
Crearea omului (ca şi a lumii) le apare Sfinţilor Părinţi ca avându-şi originea în Sfatul
veşnic al Prea Sfintei şi Celei de o fiinţă Treimi. Părinţii şi întreaga Tradiţie a Bisericii
văd
69 Ambigua, 7 (f). PG 91. I081C-I084A.

70 Acest termen înseamnă, literal, „prin propria sa lucrare",
26
în pluralul formulei „Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Fac. 1, 26)
o expresie a caracterului trinitar al creării omului. Tot acest Sfat este cel care a
binevoit ca omul să fie făcut părtaş la viaţa veşnică şi preafericită a Sfintei Treimi,
De asemenea Sfinţii Părinţi spun că omul este creat după chipul Fiului lui
Dumnezeu - căci, zice Sfântul Chiril al Alexandriei, „pentru că trebuie să ne
numim fii ai lui Dumnezeu, ne este cu atât mai mult de trebuinţă să ne facem după
chipul Fiului, pentru ca să ni se potrivească pecetea înfierii"71 -, dar, în El, a fost de
fapt creat după chipul Sfintei Treimi. „Dacă omul a fost creat după chipul Fiului",
scrie în continuare Sfântul Chiril, „atunci el este după chipul lui Dumnezeu, căci
în El strălucesc însuşirile Celei de o fiinţă Treimi, Dumnezeirea fiind una după
fiinţă, în Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh".72 Hristos este „chipul lui Dumnezeu celui
nevăzut" (Col. 1, 15), strălucire a slavei şi chip al fiinţei Tatălui (Evr. 1, 3). Fiul,
prin întrupare, îl face cunoscut pe Tatăl (Mt. I1, 27; In 8. 19; 14, 6-7, 9). Şi în
Hristos, omul a fost chemat să ajungă la chipul desăvârşit al Tatălui: „Fiţi
desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este" (Mt. 5, 48); „Fiţi
milostivi, precum şi Tatăl vostru este milostiv" (Lc. 6. 36). Tot darul, toată desă-
vârşirea şi toată virtutea pe care le primeşte omul prin participarea la Hristos îşi au
izvorul în Tatăl: „Toată darea cea bună şi tot darul desăvârşit de sus este,
pogorându-se de la Părintele luminilor" (Iac. 1, 17). Astfel, în El, Hristos ne uneşte
cu Tatăl. Dar El ne uneşte de asemenea cu Sfântul Duh, căci Iisus, chemându-ne să
fim „părtaşi dumnezeieştii firi" (2 Pt. 1, 4), vrea să ne introducă în însăşi viaţa Prea
Sfintei Treimi. Iar virtuţile (numite şi desăvârşiri, haruri, lucrări) prin care se
dobândeşte această părtăşie sunt slava, lumina, harul, energiile, desăvârşirile,
virtuţi comune Persoanelor Sfintei Treimi (cf. 2 Cor. 13, 13). De aceea Părinţii le
atribuie acestea când Tatălui, ca izvor al lor, când Fiului, Cel care le face văzute în
chip ipostatic şi la care îi face părtaşi pe oamenii care cred în El, când Sfântului
Duh, vistierul şi dătătorul lor. Şi astfel Părinţii le numesc când lumină sau slavă a
Tatălui, când har, lumină sau slavă a Fiului, când harul Sfântului Duh, Acestuia, ca
vistier şi dătător al acestor daruri, virtuţi sau energii necreate. I se dă adesea chiar
numele lor, fiind numit: Duhul milostivirii, Duhul înţelepciunii, Duhul puterii,
Duhul slavei, Duhul cunoştinţei, al temerii de Dumnezeu. Duhul adevărului (Is.,
42, 1-4; 61, l ; M t . 12, 18; In 14. 17; 15,26; Efes. 1, 17; Evr. 2, 4; Gal. 5, 22; 2
Tim. I, 7; I Pt. 4, 14 etc.). Proorocul Isaia şi Apocalipsa vorbesc despre Duhul la
plural: „cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu" (Is. 11, 1-3; Apoc. 1,4; 3, I; 5, 6),
care, după Sfinţii Părinţi, arată energiile sau darurile Sfântului Duh.73 De aceea
putem spune, ca Sfântul Macarie Egipteanul. că omul a fost creat „după chipul
Duhului".74 afirmaţie în care se regăseşte
71
Explication des dogmes. ed. Pusey, t. V. p. 558.
72
Ibidem.
73
Sf Grigorie de Nazianz. Cuvântări, XLI. 3. Sf Grigorie Palama, Despre unire şi
deosebire, 33.
74
Omilii duhovniceşti (Col. III). XLVI. 5-6. Cf. Omilii duhovniceşti (Col. II). XLVI. 5-6.
27
învăţătura Sfântului Irineu75 şi a Părinţilor din vechime, care văd pe Duhul cel Sfânt în
suflarea de viaţă dată omului la crearea lui (Fac. 2, 7).
Atribuirea virtuţilor sădite în om şi lui Hristos, şi Sfântului Duh ne arată că ele sunt
energii comune celor Trei Persoane ale dumnezeieştii Treimi şi, mai mult, că, în crearea
şi îndumnezeirea omului, Fiul şi Duhul Sfânt conlucrează în ducerea la împlinire a
voinţei Tatălui, care este şi voinţa Lor. Sfântul Irineu spune că Fiul şi Duhul sunt
„mâinileTatălui",76 Astfel, omul şi toate lucrurile au fost create prin Fiul (In 1, 3), în
Duhul: „Tatăl creează toate prin Cuvântul în Duhul, spune Sfantul Atanasie cel Mare,
fiindcă unde este Cuvântul, acolo este şi Duhul. Şi cele create (de Tatăl) prin Cuvântul
au tăria existenţei lor de la Cuvântul în Duhul".77 Potrivit voinţei Tatălui, lucrarea Fiului
este de a da făpturilor existenţa, iar a Duhului, să le desâvârşească.78 Astfel oricare
virtute a omului se naşte de la Fiul, dar este însufleţită, sfinţită şi desăvârşită de Duhul
Sfânt în numele Tatălui. Astfel chipul şi asemănarea cu Dumnezeu din om au fost voite
de Tatăl, săvârşite de Fiul, în Duhul, şi desăvârşite de Duhul. Lucrarea mântuitoare a lui
Hristos s-a săvârşit cu împreună-lucrarea Duhului.79 Hristos îl face pe omul care se
întoarce spre El în stare să primească pe Duhul Sfânt, iar Duhul îl uneşte pe om cu
Hristos, şi prin El cu Tatăl. Duhul împărtăşeşte fiecărui membru al Trupului lui Hristos
plenitudinea Dumnezeirii. Prin El omul ajunge în Hristos la asemănarea cu Dumnezeu80
căci prin El se dau şi se lucrează toate darurile (1 Cor. 12, 11) şi toate virtuţile. El este,
după cum spune Sfântul Vasile cel Mare, izvorul sfinţeniei".81 El este Cel care îi arată
celui ce crede „chipul Celui nevăzut" şi, „în fericita contemplare a chipului... frumuseţea
negrăită a Arhetipului".82 Prin El, „cei ce sunt pe calea virtuţii se desăvârşesc", 83 El este
Cel care îl îndumnezeieşte pe om84, făcându-l asemenea cu Hristos şi, prin El, cu Tatăl,
„El este sfinţenia noastră", spune Sfântul Grigorie de Nazianz. 85
Numai în Duhul Sfânt omul poate realiza Arhetipul naturii sale, adică să ajungă la
asemănarea cu Hristos. Pentru ca Hristos să trăiască în el, trebuie să trăiască
75
Dumnezeu, spune el, „a pus în inima omului cerinţele virtuţii, judecata, ştiinţa. raţiunea,
credinţa, iubirea şi toate celelalte daruri, care sunt chipuri ale Duhului" Contra ereziilor, V.
6.1)
76
Ibidem.
77
Epistola către Serapion. III. 5.
78
Sf. Vasile cel Mare Despre Sfântul Duh, XVI (col. 136): „Domnul porunceşte, Cu-
vântul creează şi Duhul întăreşte. Iar „întărire", ce altceva ar putea să însemne dacă nu
„desăvârşirea în sfinţenie".
79
Ibidem, XVI (col. 140).
80
Ibidem. IX (col. 109).
81
Ibidem. XVI (col. 136).
82
Ibidem. IX (col. 109). Sf. Vasile spune, de asemenea: „Mintea noastră luminată de
Duhul Sfânt priveşte spre Fiul şi contemplează pe Tatăl, ca şi cum L-ar vedea într-o
oglindă" Epistole, 226. III)
83
Despre Sfântul Duh. IX (col. 109).
84
Cuvântări. XXXI. 29. PG 36. 159 BC. Sf. Chiril al Alexandriei. Despre Sfânta
Treime VII.
85
Loc.cit.
28
în el Duhul cel Sfânt, trebuie să devină pnevmatofor. Asemănarea cu Hristos şi

împărtăşirea Sfântului Duh se dobândesc împreună şi se condiţionează reciproc.
Numai vieţuind în Hristos creştinul primeşte Duhul Sfânt trimis de Tatăl în
Numele Fiului (In 14.26) şi numai vieţuind întru Duhul se uneşte cu Hristos prin
împărtăşirea din virtuţile Lui, ca daruri ale Duhului.
Pentru ca omul să ajungă la desăvârşirea fiinţei lui în Hristos, după modelul
Lui, începătorul şi plinitorul firii sale, dobândind astfel mântuirea, adevărata viaţă
şi sănătatea deplină, el trebuie să trăiască potrivit Duhului, să ducă o viaţă
duhovnicească.
Omul a fost creat cu trup şi suflet şi a primit suflarea de viaţă, pentru ca să
primească Duhul şi să fie astfel cu totul înduhovnicit şi să trăiască în Duhul cu
toată fiinţa lui. Numai îndeplinind aceasta, omul îşi împlineşte destinul, trăind
potrivit adevăratei sale naturi: „Omul adevărat este omul duhovnicesc care este în
noi", scrie Clement Alexandrianul. 86 Omul nu este om deplin şi nu trăieşte cu
adevărat decât dacă trăieşte în Duhul; altfel el este mutilat, nedesăvârşit şi ca şi
mort. Sfântul Irineu spune aceasta cu toată claritatea: „Apostolul zice:
înţelepciunea o propovăduim la cei desăvârşiţi" (I Cor. 2, 6). Îi numeşte
„desăvârşiţi" pe cei care au primit Duhul lui Dumnezeu (...). Pe aceştia Apostolul
îi numeşte de asemenea „duhovniceşti"; iar aceştia sunt duhovniceşti prin
împărtăşire de Duhul (...) Când Duhul Sfânt, amestecân-du-Se cu sufletul, Se
uneşte cu cel după chip, prin revărsarea harului Său se naşte omul duhovnicesc şi
desăvârşit, cel care a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Când,
dimpotrivă, Duhul lipseşte din suflet, omul acela rămânând cu totul firesc şi
trupesc, va fi cu totul nedesăvârşit, având chipul lui Dumnezeu imprimat în el, dar
fără să dobândească asemănarea prin mijlocirea Duhului (...) Căci trupul nu este
omul deplin, ci doar o parte a omului. Iar sufletul, nici el nu este omul deplin, căci
nu este decât sufletul lui, deci o parte a lui. Nici duhul omului nu este omul întreg,
căci îl numim duh, iar nu om. Numai amestecul şi unirea tuturor acestora îl fac pe
om întreg. Şi de aceea Apostolul, tâlcuind cele zise de el, a arătat care este omul
desăvârşit şi duhovnicesc, moştenitorul mântuirii, atunci când le spune tesa-
lonicenilor în prima sa epistolă către ei: „Dumnezeul păcii însuşi să vă sfinţească
pe voi desăvârşit, şi duhul vostru, şi sufletul şi trupul să se păzească în întregime,
fără de prihană, întru venirea Domnului nostru Iisus Hristos" (...) Sunt desăvârşiţi
deci cei care, totodată, au pe Duhul pururi petrecând întru ei şi care îşi păstrează
curăţia şi a sufletelor, şi a trupurilor lor, adică păstrează credinţa în Dumnezeu şi
păzesc dreptatea faţă de aproapele".87 „Pe cei care primesc arvuna Duhului şi care,
fugind de poftele trupului, se supun Lui şi se arată întru toate vieţuind după
raţiune, Apostolul îi numeşte pe drept cuvânt „duhovniceşti", căci „Duhul
locuieşte în ei",88 şi „ipostasul nostru, adică cel compus din suflet şi trup, este cel
care, primind Duhul lui Dumnezeu, ajunge
86
Stromate II. IX. 42. I.
87
Contra ereziilor, V, 6.1.
88
Ibidem, 8, 2.
29
om duhovnicesc".89 „Trei sunt cele din care cste alcătuit omul desăvârşit: trupul,
sufletul şi duhul. 90 „Cei care se tem de Dumnezeu şi aşteaptă venirea Fiului Său şi
care, prin credinţă, fac din inimile lor sălaş Duhului lui Dumnezeu, aceia vor fi
«curaţi», «duhovniceşti» şi «vii pentru Dumnezeu», pentru că ei au Duhul Tatălui,
Care îl curăţeşte pe om şi-l ridică la viaţa lui Dumnezeu".91 „Şi prin acestea două
este om şi viu: viu prin împărtăşirea de Duhul, om prin substanţa trupului".92
”Deci, fără Duhul lui Dumnezeu, trupul este mort, lipsit de viaţă, iar unul ca acesta
nu poate să moştenească împărăţia lui Dumnezeu (...). Dar acolo unde este Duhul
Tatălui, acolo omul este viu; trupul pe care a pus stăpânire Duhul uită ce este,
pentru a dobândi calităţile Duhului şi a deveni după chipul Cuvântului lui
Dumnezeu",93
După cum Sfântul Grigorie Palama spunea că sănătatea şi desăvârşirea
sufletului o constituie asemănarea cu Hristos,94 tot astfel şi Sfântul Simeon Noul
Teolog spune, dintr-un alt punct de vedere, dar în acelaşi sens, că sănătatea
sufletului este venirea şi prezenţa în el a Sfântului Duh: „Venind Acela, fiindcă
alungă toată boala şi toată neputinţa sufletească, Se numeşte sănătate, ca Unul care
ne dăruieşte sănătatea sufletului".95
Potrivit Sfinţilor Părinţi, pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate

privinţele în starea corespunzătoare deplinătăţii fiinţei sale sau, altfel spus, într-o
totală adecvare cu adevărata sa natură. Or, natura sa adevărată şi adevărata sa
viaţă, cum am spus-o, este ajungerea la desăvârşirea fiinţei sale aşa cum a voit-o
Dumnezeu, înnoindu-se după chipul lui Hristos în Duhul Sfânt. Viaţa firească a
omului este viaţa în Hristos. De aceea Tertulian spune despre suflet că „este creştin
prin natura lui".96 Stă în firea omului să tindă spre Dumnezeu. Sufletul, spune
Sfântul Nichita Stithatul, „îşi are în chip firesc aplecarea proprie spre bunurile
dumnezeieşti" şi „îi este propriu să dorească cele nemuritoare".97 Sfântul Antonie
spune şi el: „Stă în firea omului ca întotdeauna să-L caute pe Dumnezeu şi să-I
slujească".98 Este firesc pentru suflet să se îndrepte spre cunoaşterea şi mărturisirea
lui Dumnezeu; aceasta este starea lui normală, semn de sănătate, după cum spune
Tertulian: „Sufletul... când îşi revine, ca dintr-o beţie, din somn, sau dintr-o boală
oarecare, recăpătându-şi sănătatea, îl cheamă pe Dumnezeu numai cu acest singur
nume, fiindcă numai acesta singur este al lui Dumnezeu cel adevărat".99
Împărtăşirea din viaţa cea preafericită a Sfintei Treimi este ţinta firească a
89
Ibidem.
90
Ibidem.I.
91
Ibidem., 9, 2.
92
Ibidem.
93
Ibidem..9,3.
94
Triade. II. I, 42.
95
Discursuri etice,VII.
96
Apologetica, XVII. 6.
97
Despre suflet, 35.
98
Scrisori. V. 4.
99
Apologeticul. XVII, 5.
30
firii şi a vieţii omeneşti, şi Sfântul Antonie cel Mare scrie cu privire la aceasta:
„Iubirea ce v-o port mă face să-L rog pe Dumnezeu să vă facă să priviţi cele
nevăzute ca moştenire a voastră. Cu adevărat, fiii mei, acestea nu sunt mai presus
de firea noastră, ci încununarea ei cea firească".100 Starea firească a omului este să
fie în întregime unit cu Dumnezeu. Aşa a fost Adam la crearea lui, iar Hristos a
venit ca să-i aducă aminte omului rătăcit de cea dintâi poruncă şi cea mai mare:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău, din
tot cugetul tău şi din toată puterea ta" (Mc. 12, 30; Mt 11. 37; cf. Deut. 6, 5 ) , pe
care urmând-o îşi va regăsi adevărata sa fire.
Este vădit că numai îndreptând spre Dumnezeu toate capacităţile sale, pentru a
ajunge să se unească cu El prin mijlocirea lor, omul se foloseşte de ele aşa cum se
cuvine, potrivit naturii lor. Şi aceasta constituie virtuţile sale, după cum scrie
Sfântul Vasile cel Mare: „Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să
împlinim toate poruncile pe care ni le-a dat (...) cu aceste puteri, lucrând corect şi
după cuviinţă, facem viaţa noastră virtuoasă prin sfinţenie (...) Iar definiţia virtuţii
cerule de Dumnezeu este folosirea acestor daruri ale lui Dumnezeu cu bună-ştiin-
ţă, potrivit poruncii Lui".101 Altfel spus, a duce o viaţă virtuoasă nu înseamnă
pentru om altceva decât a trăi în conformitate cu propria sa natură, adică a-şi folosi
toate capacităţile în scopul pentru care au fast create: să se îndrepte spre
Dumnezeu şi să ajungă la asemănarea cu El. Identitatea dintre starea firească -
starea lui Adam în rai şi a omului restaurat în Hristos - şi cea virtuoasă este în mod
constant subliniată de Sfinţii Părinţi: „Oricât de numeroase ar fi virtuţile pe care le
practicăm, ele sunt toate practicate potrivit firii", scrie Evagrie.102 „Dacă rămânem
în starea naturală, suntem în virtute", spune Sfântul Ioan Damaschin.103 Iar Sfântul
Isaac Sirul spune şi el explicit că virtutea este starea firească a sufletului.104 Avva
Dorotei arată tot aşa că prin virtuţi „se învredniceşte omul a se regăsi pe sine şi a
reveni la ceea ce e după fire, prin curăţire, cu ajutorul poruncilor lui Hristos", 105 iar
Ioan din Singurătate spune că atunci când omul îşi curăţeşte sufletul prin lucrarea
virtuţilor „se aţine în rânduiala firii sale".106
Tot astfel Părinţii spun că adevărata sănătate a omului este această stare de
virtute. Virtutea este sănătatea sufletului cea după fire, scrie Avva Dorotei107 ca şi
Sfântul Vasile cel Mare,108 Evagrie109 şi Sfântul Maxim Mărturisitorul, care spune:
„Precum se raportează sănătatea... la trup, aşa se raportează
100
Loc. cit.
101
Regulile mari,2.
102
Marea scrisoare către Melania cea Bătrână,II.
103
Dogmatica,II,30.
104
Cuvinte despre nevoinţă, 83.
105
Învăţături de suflet folositoare, I, 10.
106
Dialog, ed. Hausherr, p. 64.
1107
Învăţături de suflet folositoare, XI. 10: „Răul este boală a sufletului care s-a lipsit
de sănătarea lui cea după fire, care este virtutea".
108
Omilii la Hexaemeron, IX. 4: „Virtutea este sănătatea sufletului".
109
Capete gnostice, I. 41. Vezi, de asemenea. Marea scrisoare către Melania cea
bătrână, II.
31
virtutea... la suflet".110 Tot la fel spune şi Sfântul Isaac Sirul: „Virtutea este în mod
firesc sănătatea sufletului".111 Am putea spune chiar că virtutea este mult mai
folositoare sufletului decât este sănătatea pentru trup, căci, spune Sfântul Vasile
cel Mare, „virtuţile sunt mai proprii sufletului decât trupului sănătatea".112
Numai prin practicarea virtuţilor, şi în special a celei care este încununarea lor,
adică a iubirii de aproapele, omul ajunge la cunoaştere, la contemplarea cea
duhovnicească în care nu numai spiritul său, ci şi toate celelalte facultăţi ale sale113
lucrează potrivit scopului naturii sale. Căci omul, spune Stântul Simeon Noul
Teolog, „a fost zidit ca văzător al zidirii văzute şi pentru a fi introdus în cea
cunoscută cu mintea”114 Clement al Alexandriei spune despre om că este „cu
adevărat sad ceresc",115 şi că „a fost făcut pentru contemplarea cerului".116 Şi numai
într-o asemenca lucrare, care îi este cu totul potrivită, mintea omului şi, prin ea,
sufletul lui în întregime îşi dobândesc sănătatea deplină. „Precum se raportează
sănătatea... la trup (...) tot aşa se raportează cunoştinţa... la minte", scrie Sfântul
Maxim Mărturisitorul.117 „Atunci când firea cugetătoare va ajunge la contemplare,
care este lucrarea ei, atunci toate puterile vor fi sănătoase", spune Evagrie, 118 care,
la fel, consideră cunoaşterea duhovnicească drept „sănătatea sufletului".119 Sfântul
Talasie, de asemenea, spune că „sănătatea sufletului este cunoştinţa”.l20
Pe prima ei treaptă, această contemplare este cea a raţiunilor (XXXXX) du-
hovniceşti ale făpturilor, pe care Părinţii o numesc „contemplaţie naturală"
(xxxxxxxx xxxxxxx). Chiar dacă ea dă omului o adevărată cunoaştere a făpturilor
şi, mai ales, îl ridică prin ea la Făcătorul lor, ea nu este decât o cunoaştere
indirectă a lui Dumnezeu.
Numai prin cunoaşterea/contemplare a lui Dumnezeu însuşi, care este un dar al
lui Dumnezeu şi care se săvârşeşte prin harul Sfântului Duh, ajunge omul la
gradul înalt de desăvârşire la care este chemat prin natura sa, pentru că prin
această cunoaştere sau, mai bine zis, prin această „vedere" a lui Dumnezeu în
lumina harului necreat el este deplin îndumnezeit.
110
Capete despre dragoste, IV, 46.
111
Cuvânt despre nevoinţă, 83.
112
Loc. cit.
113
Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade, I, 3. 15.
114
Cele 225 de capete teologice şi practice. II. 3.
115
Cuvânt de îndemn către elini (Prorepticul), X. 100. 3.
116
Ibidem.
117
118
Capete gnostice , II, 15.
119
Ibidem.
120
Despre dragoste, înfrânare şi petrecerea cea după minte, II. 2.
32
2
Cauza cea dintâi a bolilor.

Păcatul strămoşesc
Asemănarea cu Dumnezeu, deşi deja dată în chip, rămânea să fie realizată prin
voia liberă a lui Adam care primise ca dreptar porunca dumnezeiască. Dar prin
chiar libertatea sa, Adam putea să urmeze o altă cale, „să părăsească binele şi să
meargă spre rău, separându-se de Dumnezeu prin libera lui alegere".1 Şarpele a
fost cel care i-a descoperit această cale diferită. ceea ce a constituit o ispită
permanentă pentru primul om. Această ispită avea rolul de a-i pune mereu la
încercare voinţa, alegerea lui Dumnezeu de către om dobândind astfel forţă şi
valoare. Fără putinţa de a înfăptui răul, Adam n-ar fi fost cu adevărat şi cu totul
liber, îndumnezeirea apărând ca singura cale posibilă, şi deci ca necesară şi impusă
prin însăşi natura lui. Dumnezeu voind ca omul să fie desăvârşit, atunci când l-a
creat după chipul Său, l-a înzestrat cu o libertate absolută, care-i permitea să
participe la propria îndumnezeire2 şi să dobândească în Dumnezeu asemănarea cu
E1.3 Dacă realizarea asemănării i-ar fi fost dată spre lucrare omului fără
posibilitatea unei alte alegeri, el n-ar fi fost în mod real virtuos, fiindcă, după cum
spune Sfântul Ioan Damaschin, „nu este virtute ceea ce se face silit".4 Existenţa
unei libertăţi absolute pentru om şi voia lui Dumnezeu ca omului „să-i revină
răsplata pentru strădania sa"5 şi „să nu fie altul lăudat pentru roada asemănării"16
implică necesitatea ispitirii omului. „Trebuia deci, spune Sfântul Ioan Damaschin,
ca omul să fie mai întâi ispitit; fără să fie ispitit şi încercat, omul n-ar fi avut nici
un merit".7 „O dată încercat, scrie Sfântul Grigorie de Nazianz, surfletul dobăn-
deşte cele nădăjduite ca plată a strădaniilor sale virtuoase, şi nu doar ca dar al lui
Dumnezeu".8
1
Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 12.
2
Cf. Sf. Vasile cel Mare, Omilii despre facerea omului. I. 16.
3
Ibidem.
4
IOC. cit. Sf. Grigorie de Nyssa scrie, în acelaşi sens: „Cel care a fost zidit întru totul
asemenea lui Dumnezeu, trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe voinţa proprie, pentru
ca apoi participarea la bunurile dumnezeieşti să fie răsplata unor strădanii virtuoase"
(Marele cuvânt catehetic. V).
5
Sf. Vasile cel Mare, loc. cit.
6
Ibidem.
7
Loc. cit.
8
Cuvântări, II. 17. Cf. Poeme I. II. 9.
33
Toţi Părinţii insistă asupra faptului că Adam a fost creat de Dumnezeu cu totul
bun. În rai, în starea sa firească, omul trăia în întregime întru Bine: 9 nu numai că
nu făcea nimic rău, dar nici nu cunoştea răul, ispita dându-i nu cunoaşterea răului
în sine, ci numai a posibilităţii lui; cunoaşterea însăşi a răului apare ca urmare a
păcatului (Fac. 3, 22), iar nu ca principiu al lui. În rai, răul nu exista decât în şarpe,
încarnare a lui Satan, iar acesta nu se putea în nici un fel atinge de creaţie, atâta
vreme cât Adam rămânea stăpânitorul ei (cf. Fac. I, 28-30);'° tot aşa el nu avea nici
o putere asupra primului om, neputând face altceva decât să-l ispitească, ispitirea
lui rămânând fără nici o urmare atâta vreme cât omul refuza să i se supună. 11
Diavolul le-a spus lui primilor oameni: „veţi fi ca Dumnezeu" (Cf. Fac 3, 5), şi
în aceasta constă ispita.12 Căci Adam fusese într-adevăr destinat să devină
dumnezeu, dar prin participare la Dumnezeu însuşi, în El şi prin El. Şarpele le-a
propus oameni lor să devină „ca Dumnezeu" ((xxxxx), adică alţi dumnezei,
independent de Dumnezeu; să fie dumnezei fără Dumnezeu. Adam, cedând
amăgirilor Celui Rău, a consimţit astfel să devină dumnezeu prin el însuşi, să se
autoîndumnezeiască, şi în aceasta constă păcatul său.13 Afirmarea absolutei sale
autonomii şi a voinţei de a se lipsi de Dumnezeu şi de a-I lua locul, sau de a se
înălţa înaintea Lui ca un alt dumnezeu constituia negarea, respingerea lui
Dumnezeu. Participarea lui Adam la viaţa dumnezeiască presupunea, aşa cum am
arătat, conlucrarea voinţei lui libere; îndepărtându-se de Dumnezeu, s-a lipsit de
harl4, care era pentru el adevărata viaţă a naturii sale. Dumnezeu le spusese lui
Adam şi Evei: „din rodul pomului celui din mijlocul raiului să nu mâncaţi din el,
nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi" (Fac. 3, 3); şarpele, dimpotrivă, le-a spus:
„nu, nu veţi muri !" (Fac. 3, 4). Urmările nefaste ale păcatului vădesc minciuna şi
înşelătoria diavolului: despărţindu-se de Izvorul a tot ce înseamnă viaţă, omul se
prăbuşeşte în moarte: moartea trupului său - care fusese creat ca putând fi nestrică-
cios -, care avea să survină ulterior, şi moartea de îndată a sufletului său.15 „Prin
păcat, scrie Sfântul Ioan Damaschin, a intrat moartea în lume, ca o fiară sălbatică
şi neîmblânzită, distrugând viaţa omenească".16 lar la Sfântul Grigorie Palama
citim: „După acea greşeală dintâi săvârşită în raiul lui
9
Cf., de pildă, Sf. Grigorie de Nyssa. Despre feciorie, XII. 2. Sf. Ioan Damaschin,
Dogmatica, IV. 20.
10
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II). XI. 5.
11
Cf. Marcu Ascetul, Despre Botez. 22.
12
Cf. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovniceşti (Col. III). I. 3. 4
13
Cf. Sf. Ioan Gură de Aur. Omilii la statui. XI, 2, Sf. Simeon Noul Teolog. Discur-
suri etice, XIII. 60. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica. II. 30: Sf. Irineu, Contra erezii-
lor, V. 3, 1. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 86.
14
Cf. Parafrază în 150 de capete la.., Sf. Macarie Egipteanul, 37; Omilii
duhovniceşti (Col. II). XII.
15
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice. II. 7.90. Sf. Grigorie Palama,
Omilii, 11: 16; 32. Capete fizice, teologice, etice şi practice. 36; 51.
16
Op.cit., III. 1.
34
Cauza cea dintâi a bolilor
Dumnezeu, prin călcarea poruncii... s-a ivit păcatul, iar noi am fost supuşi, înainte
de moartea trupească, morţii celei sufleteşti, care este despărţirea sufletului de
Dumnezeu".17
Depărtându-se de Principiul fiinţei sale şi a tot ce fiinţează, omul cade în
nefiinţă: „golindu-se de gândul la Dumnezeu şi întorcându-se spre cele ce nu sunt
- căci cele rele sunt cele ce nu sunt, iar cele bune sunt cele ce sunt -, o dată ce s-au
despărţit Dumnezeu, Care este, oamenii s-au golit şi de existenţă” spune Sfântul
Atanasie cel Mare.18
Iar din această despărţire i-au venit omului toate relele: căci s-a lipsit astfel de
bunurile dumnezeieşti de care se împărtăşise şi pe care prin fire le avea în chip
desăvârşit. Într-adevăr, „toate câte a făcut Dumnezeu, aşa cum s-au făcut, sunt
bune foarte. Dacă rămân aşa cum au fost zidite, sunt cu adevărat bune foarte. Dar
dacă se îndepărtează, în chip voluntar, de la starea conformă naturii şi dacă vin la
o stare contra naturii, ajung în rău", scrie Sfântul Ioan Damaschin. 19 Depărându-
se de Dumnezeu, negându-L şi nerecunoscându-L, omul se depărtează de natura
sa autentică şi de adevărata sa menire, care este asemănarea cu Dumnezeu prin
Duhul Sfânt, şi-si perverteşte astfel toate facultăţile, în chip firesc îndreptate spre
Dumnezeu, abătând de la adevărata lor ţintă năzuinţele cele bune sădite în firea
sa.20 Iar apoi, întreaga sa fiinţă, care a încetat să se îndrepte spre scopul ei firesc,
sufletul, ca şi trupul său, care nu şi-au mai respectat condiţia firească de alipire la
Dumnezeu, au căzut în cea mai rea neorânduială, Sfântul Maxim Mărturisitorul
arată astfel în ce constă căderea omului: „Cel ce, cu toate că e parte a lui
Dumnezeu pentru raţiunea virtuţii aflătoare în el, în baza cauzei sale, părăseşte
obârşia sa şi se lasă dus în chip nesocotit (neraţional - xxxxxxxxx) spre nimic, cu
drept cuvânt se zice că a căzut de sus, întrucât mi s-a mişcat spre obârşia şi cauza
proprie, după care, spre care şi pentru care a fost făcut. El se află într-un
vagabondaj nestatornic şi într-o neorânduială cumplită a sufletului şi a trupului, ca
unul ce s-a despărţit pe sine de cauza sa ce rămâne totdeauna nerătăcită şi con-
stantă, prin povârnirea de bunăvoie spre rău. Şi se spune în înţelesul propriu că s-a
rostogolit în rău, fiindcă, aflându-se în el capacitatea prin care putea să-şi ducă în
chip neabătut paşii spre Dumnezeu, a ales de bunăvoie ceea ce e rău şi nu există,
în locul a ceea ce bun şi există.
Răul şi păcatul sunt întotdeauna definite de Sfinţii Părinţi prin raportare
la natura firească a omului, la datoria sa de a fi teantropic. Rău şi păcat este
orice îl îndepărtează pe om de Dumnezeu şi de devenirea sa dumnezeiască
-îndumezeirea la care este chemat prin natura sa - sau, altfel spus, orice abatere a
facultăţilor sale de la scopul lor firesc. „Răul, scrie Dionisie Areopagitul,
17
Omilii, I. 1. Cf. 16; Capete fizice, teologice,etice şi practice, 36; 51.
18
Tratat despre întruparea Cuvântului, 4.
19
Op. cit..IV, 20.
20
Cf. Sf. Nicolae Cabasila, Despre viaţa în Hristos, VI. 97,
21
Ambigua, 7. PG 91. 1084D-I085A.
35
e contrar scopului, contrar firii, contrar cauzei, contrar principiului (începutului),

contrar ţintei, contrar normei, contrar voirii, contrar substanţei (ipostasului)".22
„Răul nu se contemplă" ca stând în legătură cu fiinţa făpturilor, ci în legătură cu
mişcarea lor greşită şi neraţională", spune Sfântul Maxim.23 „Voi spune că răul,
notează el în continuarea acestei idei, este abaterea lucrării puterilor (facultăţilor)
sădite în fire de la scopul lor, şi altceva nimic (...) Iar scop numesc Cauza celor ce
sunt, după care se doresc în mod firesc toate",24 Despărţindu-l pe om de
Dumnezeu, păcatul îl aduce într-o stare contra naturii şi-l privează de existenţă şi
de bine, iar această stare, pentru om, înseamnă răul. „Râul nu este altceva decât
lipsa binelui şi o abatere de la starea conformă firii la una contrară firii", citim la
Sfântul Ioan Damaschin. 24 „Toate câte a făcut Dumnezeu, aşa cum s-au făcut, sunt
bune foarte. Dacă rămân aşa cum au fost zidite, sunt cu adevărat bune foarte. Dar
dacă se îndepărteză, în chip voluntar, de la starea conformă naturii şi dacă vin la o
stare contra naturii, ajung în rău. Potrivit firii lor, toate sunt roabe şi supuse Crea-
torului. Dar când una dintre făpturi s-a revoltat şi n-a ascultat de Făcător, a format
în ea însăşi râul. Căci răutatea (...) este abaterea de bunăvoie de la starea conformă
firii la una contrară firii, care este păcatul".26
Astfel, a spune că prin păcat omul ajunge într-o stare contrară firii este totuna
cu a spune că, depărtându-se de Dumnezeu, el se depărtează de sine însuşi, trăieşte
în afara a ceea ce el este în mod fundamental, nu trăieşte viaţa pentru care este
făcut, gândeşte şi acţionează cu totul dimpotrivă, într-un fel străin de adevărata sa
condiţie. Altfel spus, omul trăieşte într-o stare de înstrăinare. „Căci, fiind noi ai lui
Dumnezeu prin fire", scrie Sfântul Irineu, lepădarea de El „ne-a făcut potrivnici
firii" (alienavit nos contra naturam).27 Sfântul Macarie Egipteanul vorbeşte tot
despre înstrăinare, chiar dacă se exprimă în alt fel: „De când a călcat Adam
porunca (...) este pe lângă sufletul propriu-zis ca un al doilea suflet". 28 Iar Sfântul
Atanasie arată că sufletul omenesc, căzut în păcat, uitând că este după chipul lui
Dumnezeu şi nemaivăzând Cuvântul cu care se cuvenea să se asemene, „ajunge în
afară de sine".29
Tot astfel, îndepărtându-se de Dumnezeu, omul se lipseşte de starea
dumnezeiască care-i fusese hărăzită şi, după cum spune Sfântul Clement al
Alexandriei, se prăbuşeşte în starea omenească.30 De fapt, cade chiar într-o stare
22
Despre Numirile dumnezeişti, IV, 32.
23
24
Răspunsuri către Talasie, Prolog, PG 90. 253B.
25
Dogmatica, IV. 20.
26
Ibidem, Cf. II. 30. Avva Dorotei, la fel, scrie: „(Omul) a căzut din starea cea după
fire şi a ajuns în cea contrară firii, adică în păcat" (Învăţături de suflet folositoare, I.
1). Vezi, de asemenea. Sf. Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor, 4.
27
Contra ereziilor, V. I. 1.
28
Omilii duhovniceşti (Col. II). XV, 35.
29
Cuvânt împotriva elinilor, 8.
30
Cuvânt de îndemn către elini, IX, 83. 2.
36
Cauza cea dintâi a bolilor
subumană, căci, aşa cum am văzut, umanul autentic nu există decât în divino-
uman; omul nu poate fi cu adevărat om decât în Dumnezeu, fiind om-dumnezeu în
Duhul, asemenea lui Hristos. De aceea Sfinţii Părinţi compară adesea starea
omului căzut cu cea a animalelor. 31 Sfântul Grigorie de Nyssa, de pildă, spune:
„După ce a lepădat omul chipul dumnezeiesc, s-a sălbăticit, după asemănarea firii
necuvântătoare, făcându-se, prin îndeletnicirile cele rele, leu şi pardos".32 Şi, la fel,
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că omul „«s-a asemănat dobitoacelor celor
fără de minte» (Ps. 48, 13), lucrând, căutând şi voind aceleaşi ca şi ele în tot
chipul; ba le-a şi întrecut în iraţionalitate, mutând raţiunea cea după fire în ceea ce
e contrar firii".33
Întorcându-şi duhul de la Dumnezeu, acesta a fost lipsit de viaţa dumnezeiască,
s-a chircit" şi a intrat într-o stare de toropeală (Is. 29, 10; Rom. 11, 8), s-a
întunecat35 şi s-a făcut ca mort. Astfel omul ajunge să-şi uite cu total rostul său
duhovnicesc. Iar fără acesta, adică lipsit de dimensiunea esenţială a fiinţei sale,
prin care toate facultăţile lui erau luminate şi însufleţite, căpătau sens şi coeziune,
şi prin creşterea în Dumnezeu, omul se trezeşte dintr-o dată redus la o parte infimă
din ceea ce fusese, folosindu-şi numai o parte dintre posibilităţile sale. Din om
întreg cum fusese – duhovnicesc, firesc şi trupesc -, a rămas numai om firesc (1
Cor. 2, 14; luda 19) şi trupesc. Au fost afectate astfel însăşi structura fiinţei sale şi
buna rânduială a facultăţilor sale, care-l făceau om întreg, el rămânând doar o
sutime sau o miime om - ceea ce este o simplă figură de stil, căci, în realitate,
îmbrăcând condiţia omului căzut, omul a pierdut infinitul. Oricum, el a devenit om
nedeplin. Sfântul Irineu spune: „Când sufletului îi lipseşte Duhul Sfânt, omul,
rămânând cu adevărat doar firesc şi trupesc, este nedesăvârşit".36 De acum înainte,
omul va trăi într-o lume mărginită, strâmtă şi, aparent, închisă, având o existenţă
restrânsă la dimensiunea fiinţei sale căzute. Sufletul şi trupul lui, nemaiprimind
adevărata lor viaţa - cea dumnezeiască, pe care le-o împărtăşea Duhul Sfânt -, mor
spiritual. Sfântul Irineu spune, în această privinţă: „Omul desăvârşit este compus
din acestea trei: trupul, sufletul şi Duhul. Unul mântuieşte şi dă chip, adică Duhul
(...) Cei care nu-L au pe Acesta, Care mântuieşte şi zideşte spre viaţă, aceştia pe
drept cuvânt vor fi numiţi „trup şi sânge", căci n-au Duhul lui Dumnezeu în ei.
Pentru aceasta Domnul îi numeşte „morţi": „Lasă morţii
31
Vezi, spre pildă, Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, XIII. 67-68. Cateheze.
XXVIII, 418-419. Sf. Ioan Damaschin. Dogmatica II. 10. Sf. Grigorie de Nyssa. De-
spre feciorie, IV. 5. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre iubire, II. 52. Sf. Nichita
Stithatul, Despre suflet,34. A se vedea, de asemenea, Ps. 48, 13, 21: „Alăturatu-s-a
dobitoacelor fără de minte şi s-a asemănat lor". Sf. Macarie Egipteanul, Omilii
duhovniceşti (Col. III), VIII, 3, 1-5.
32
Tâlcuire la Cântarea cântărilor, Omilia a VIII-a.
33
Răspunsuri câtre Talasie, Prolog. PG 90, 253CD.
34
Cf. Ibidem.
35
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceşti (Col. II), XLV, 1, Parafrază
la...Sf. Macarie Egipteanul, 37.
36
Contra ereziilor, V. 6. I.
37
Premise tmlropulogice
să-şi îngroape morţii lor" (Lc 9, 60), căci nu-L au pe Duhul de viaţă data-tor*'." Sfântul
Grigorie Palama ajunge la aceeaşi concluzie Fn ceea co priveş-te urmurile pâcatului:
„După cum păn'isirea trupului de către suflet şi despăr-ţiiea sa de el este moartea
trupului, tot aşa părăsirea sufletului de către Dumnezeu şt despărţirea S:i de el cste
moarte a sufleîului".-"' Astfel. omul cSzut, orezând că trăieşte şi adeseori chiar gândind
cS trăieşte din plin, în realilate este un cadavru viu. La fel descrie Sfântul Simeon Noul
Tcolog condiţia omului câzut. asa cum o vede eel ce are discernământ duhovnicesc, dar
ne-cunoscută de cei ce-o ptftimesc: „Morţii nu se pot nici vedea între ei, nici nu se pot
plânge unul pe aliul. Numai cei cu adevfirai vii, vă?.ându-i astfel, gem si îi plâng. Căci
ei văd strain lucru şi vrednic de mirare: oameni peste care s-a abiitut moartea, care cred
că trăiesc $i chiar se mişcă. orbi cărora li se pare c;i văd şi surzi cu adevarat care cred câ
aud; trăiesc, vfld şi aud ca ani-malele; cugetă ca nişte nebuni lipsiţi de eunoşiinţa şi due
o viaţft de cadavre; cfci esie cu putinţă să traiesli fără să ai vk$| în tine, sil priveşti fără
să vezi şi să asculţi fară sS auzi cu adevăraf .w
Prin păcat, omul a câzut în toate relele, nenorocirile si necazurile,40 străine dc natura
sa şi care, atâta vreme cât vieţuia în conformitatc cu această natură. nu-l puteau atinge;
ele au apărut ca urmare a păcatului şi sunt pedepse ale lui. în principal. aceastâ pedeapsfi
consta în pierderea centrului spiritual al fiinţei sale, în zdnincinarea suflendui,41
pierderea puterilor primite la început,4' în mlburarea, rătacima şi stricarea tuturor
facultăţilor sale. într-un cuvânt, în starea de boală şi de suferinţă pe care au creat-o toatc
acestea, Pedeapsa n-a fost daiă de Dumne-zeu. ea decurge în mod firesc şi necesar din
cădere.*0 Atunci când Dumnezeu le-a aratat primilor oameni relele care vox veni din
călcarea poruncii (Fac. 3, 16-19), El nu face decâl s3 le spună dinaime care vor fi ele, şî
nu EI este Cei care le aduce asupra lor. După cum spune Psalmisnd, omul „groapa a
săpat şi a adâncit-o şi va cădea in groapa pe care a Ricut-o" (Ps. 7, l S). „Firea, spune
Sfân-lul Maxim Mârmrisiiorul, îi pedepseşte pe cei care i se impotrivesc, vietuind în
chip contrar ei; aceştia nu mai au ta îndemână toatc puterile fireşti, asa le-au fost
11
Ihidvm, 9, I.
* Om'tlii. 16. Despre mourtcii duhovnicească înţclciisiî Cfl unnar© a păcalului. u se ve-
dea, de asemenea. Sf. Macaric Egipteanul, Oirrilii litthorwceşii (Col. 111). XVIII. I. ."î
"/mne. 44, 214-231.
4
" Cf. Sf Irineu, Demonsiixtfia aropOvââMitU a/fos/olice, 17. Teofil ul Anliohici. Cătr*
Autolii. II. 25. Sf. Simeon Noul Tcolog, Diseumiri elfce, 1. 2: XIII, 39-73. 41 Cf. Xf,
Mncurie Egipteanul. Onrilii duhmmicesti (Col. 111). XXIV, 3. '' Ihulrnu
'' Sf Irineu prccizeaz.1: ..Pc cei care sc despart de El, Dumnezeu i\ lnsâ în dcspărţirea pe
care ei însişi au ides-o. Or, despftrţirea dc Dumnezcu înseamnâ inoarte; dcspilrţirea dc
LuininH. îiiiiineric. Despiuliiea dc Dumnezeii înseamnă pîcnlcrea luturor bunurilor care
nc via de la El. Cei care. deci. s-au lepfida! de Dumnezeu. an pierdul toaie accsiea şi au
cflzut ei înşişi sub pedeapsâ; căci nu Dumnezeu esle Ccl care a hotfrfll dînainte sâ-i
pedepseascâ, ci pedeapsa umiează din aceea ci s-au lipsit dc toi btnele'" [Cpntnt
greziibr, V. 27. 2). Cf. Clement Alexaiuliimil. Magopsu!. I. VIII. 69- 1.
^8
Cauzfi ceil dintâi a bolilor
date; iată-i micşoraţi din înlregi cum erau, şi iistfel pedepsiţj".*'1 Prin pâcal, natura
nmana, spune acelaşi Sfân» Părinte, „poartâ un râzboi nemilos cu ea însăşi"4*, ceea ce
înseamnă pentru om curate simicidere.*6
lar faptul ca omul îşi vatămă alât de grav firea,4'' lucrând împolriva a tot ce-i este în
chip fundamental foiosilor,4* ajungând păna la a-şi amputa fiinţa. cufundându-se cu totul
şi tot mai adiinc în suferinţă. nefiintâ* şi moarte, înde-pârtandu-se de plinătatea vieţii şi
de fericirea cea desăvârşită cu care fusese înzestrat la început, este cu adevărat nebunie,
spun Sfintii Părinţi. în acest sens. Awa Dorotei spune: „De unde am venit la toate
necazurile acestea? De ce am căzut în loată starea aceasta vrednica de plans? Nu din
pricina nebuniei noastre (Anovoia) ? (...) Şi pentru ce toate acestea ? Nu a fost zidil omul
întru toată desfatarea, întni toatâ buctiria, întru toată odihna, întru toată slava ? Nu era în
rai ? I s-a poruncit: Sa nu faci aceasta ! Şi a făcut (...) Dc aceea, Dumnezeu... zice:
„Acesta e nebun, acesta nu ştie să se bucure".4'
Sfinţii Părinţi privesc păcatul ca pe o faptS nebunească, iar starea pă-câtoasă în care
trăieşte omenirea cazută, ca pe o stare de nebunie.50 Ei urmează astfel Sfintei Scripturi
(cf. Pilde 5, 23; 9. 4,6, 13-18; 12. 23. Eccl. 10, 1-3) şi mai ales Sfântului Pavel, care
spune despre cei care ră-mân departe de Dumnezeu; „S-au rutăcil în gândurîle tor şi
inima lor cea
Amblgua, Cuvânt înainte.

Tăladre h rugâciunea TatSl'nostm. PG 90, 880A.
' Ct'. Sf. Gtigoiiede Nvssa. Marele ciivâm cnlehetic, VIII " Cf.
Sf. Irineu. Cotitra ereziihr, V, 3, 1. In Cf. Grigorie de Nyssa,
Tratat despre feciorie, XII. 2. J' /iiviift'i/iiii de sii/Jet
fotositoare. I. 8.
" Arfltând motivele pentni care S-a întruput Hristos, Origen nu sc sflcşte să spuna: „Noi
siintcm popor nehun şi lîpsil de minte" (OinHii Ui cartea Cilnfarea cânfătifar, II. 2). Tol
astfel vorbestc despre „neamul omenesc atins de ncbunin păcatului" fucpcvoQ şi niai
ales despre cei care, la venire» luî Hristos în tnip, I &-mi arătat duşmani ,.din pricina
unei boli a sufletului sail din pricina unor lulburari (fitcoxaon;) ale miniii" {('imlrei lui
Ce/siis. IV. 19). Clemen I Alcxandrinul vorbcştc despre ..lipsa de judccală (An6voia)" şi
despre ..nebunia (di/Oia) oauicnilor" care-L resping pe Dumnezeu l ('uvimt de indeitm
câfre rfini, IX. 83 şî 84, I), Sf. Varsanufie spune cfl: „nebunia este 1111 izvor il tuturor
relelor. Cflci nebufiia a născut neascultarea, tar neascultarea, ranu. Şi dupil rană\ aceeaşi
nebnnic ,i nâsciil nepâsarca, iar nepâsarea a produs putrezicîu-nea" {ScrUoarea 62). A
se veden. de ascmenea. Parafmz/i in fSQ efc eapete la... Sf. Macarie Egipte<uml% 50. Sf.
loan Gură de Aur, Omiiii Ui Malri. IX. 6; Despre duwof, I, 6; II. 3. Sf. Atanasie cel
Mm'e, Cuvd'tf brificirh/i elimlor. 4. Talasie Lîbtiinul, Ceipe-te despre dfagoste,
înfrâiiare $1 petrecerea cea după mime, I, 52. Sf. Isaac Sirul, Cu vime despre nevoinjd,
26; 30; 44; 80; 81. Isihic Sinaitul, ('uvânf despr* frezvie si vir-tute. II. 90. loan
Caxpatiul. Capete de mâttgâieto, 57. SI". Simeon Notd 'I'eolog. Ceie 225 de capete
teologtce si practice, I. 5; 111. 85. Cateheze-, VI, 32-33; XV. 48-53 Nichira Stidtatul,
Ceht .100 de capete,,., II. 6; III. 58, 59. 61. Alte rcfcrinţe vor fi date în capitohd lumător,
în care vorn vedea cum aceşti termeni (iiavla. (AOipla, o;0po-CTOVII. dfoia. AXoyla etc.)
sunt adesea nplicaţi atitudinilor idolaire ale oamenilor care s-au dcpâiiat de Duniaezeu.
39
Premise anirofw/wgice
nesocolită s-a întunecat. Zicând că sunl înţelepţi. au ajuns nebuni (feu.(0-
pă\nr\o<jav)" (Rom. 1,21-22).
Sfinţii Părinţi, referindu-se la păcatul slrâmoşesc şi la urmările sale, folo-sesc
încă şi mai adesea Icrmeni medicali; acesta, spun ei, este o boală foarte gravă, care
afectează întreaga fiinţă a omului, lipsîndu-l de sănâlatea pe care o avea la început.
Stfnmil Grigorie de Nyssa. după ce aminteşle că „odinioară omul se afla în slare de
sănătate", vorbeşte despre clipa căderii, arătand că tie iilunci „s*a născu! în firea
omenească păcatul, ca boala cea spre moarte1'.51 în acelaşi sens, scrie şi Sfânlul
Nicolae Cabasila: „De când Adam s-a încrezut în duhul cel tflu şi şi-a întors faţa de
la bunul său Stâpan, de alunci niiniea i s-a îiitunecat, sufletul şi-a pierdut sănătatea
şi tihna pe care le avusese. Din acel moment şi trupul s-a împerecheat cu sufletul şi
a avut aceeaşi soartă ca si el: s-a strica! şi el deodală cu saflotul"." Sfânlul Chiril al
AJexandriei se exprima' în acelaşi fel; „Firea a căzut în boala pâcalului prin
neasculumsa unuia";" „în Adam, fîrea omcnească a primil boala stricăciunii".S4
Acum vedem că aceaslă îmbolnavire şi aceasta degenerescenţă vin din f'aptul că
roate puterile omului, care i-au fost date pentru a se indrepta spre Dumneztru şi a
se uni cu El, au fost, prin păcat, abatute de la scopul lor firesc, ajungând să
funcţioneze contra firii, râtâcind şi mişcundu-se înlr-o direcţie cu toiul conlrară
adevăratei ior meniri," acţionând în chip dezordonat, lipsit de raţiu-ne, absurd,
smintit, cu totul nebunesc: „Când lipseşte Dumnezeu. spune SfSntul loan Gură de
Aur, totul se răstoarna cu susul în jos".56 lar Sfântul Grigorie de Nyssa spune
limpede că, folosind contra firii puterile sufletului său, omul este cHorcoc,,*'' adică
iielulocul lui, fără noimă, smintit, .si O;XX6KO--oq,''* adicii dt' o altă natură, într-
atâl de ciudat şi de strain - am putea traduce accst cuvânt chiar prin „alienat" -,
încât „nimeni n-ar putea înHiţişa cum se OUVine prostia şi nesocolinţa lui"; v' el
estc asemenea unui „oştean care s-ar duce la război îmbracat anapoda: cu casca
pusă de-a-ndoaseleu, acoperin-du-şi faţa, cu picioarele vârâte în plaloşâ, cu pieptul
învelit în jambiere şi ţi-nănd in niâna stăngă armele care trebuie purtate în drcapta".
„De ce nenoro-ciri nu va avea partc în război un asemenea oştean ? Tot astfel,
conchide eJ, „V8 pStimi în rimpul vîeţîi sale şi eel care arc cugetul lipsit de
rânduialfi şi se foloseşte greşit de puterile sulletului",00
/>.»/'"- Rtifţiu■■iunea durimeascd, IV, 2. v: Drspre

viaţa Ui tlrixtos. II. 38. " i 'omauariu /<< Epistola
cătr* Romani, PG 74, 789. u Ibidem.
5
Cf. Sf. Atanitfie al Alcxandrici. Cuvdnl mipolriva e.Iinilm. 4. Sf. Grigoiie dc Nyss».
Dfsfirr Kit/ţticiunea donuwim.â. IV. 2.
1(1
Omilii Ui Eptstoia <<iire Roniani, IV, I.
'' Ihspre feciarie,XV\\\, 3. M Ibidem. *
Ibidem. '" Ibidem.
40
3 Palologia omului cazut
I. Patologiu cunoaşterii
a) Pervertirea ,v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale
Sfinlii Parinţi au constatat ca, la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum

bofnave. „Cum At fi sănîitos un suflet rational a cărui putcrc tie cunoaş-tere ar fi
bolnavă T\ se întreabă Sfântul Grigoric Palama.1
Aceasta" boală. în mod fundamental, const.1 în necofloasterea lui Pumne-zeu.
Adam, spune Stantul Maxim Mărturisitorul, „s-a îmbolnilvit de necu-nostinţa
cauzei sale"/ „Ceea ce sunt sSnătatea şi boala pentru trupul care vie-ţuieşte (...)
suiil cunoştinţa si neştiinţa pentru cuget'V spune tot el. La fel, Evagrie considers
„necunoaşteren" lui Dumnezeii ca „boalfl a suflelului"4, in timpce, dimpotriWt,
„sănătatea sufletului este nepi'itimirea şi cunoşiinţa"/ în-tr-adevîîr, mintea omului
este din fire făcută sâ" cauto lucruriie dumnezeieşti şi sâ tindă spre eunoaşterea lui
Dumnezeui'' atunci când lucreazâ potrivit firii sale, ea esie „sanâtoasâ".7
Dep.lrtându-se de Dumnezeii însa, eii se îmbolmî-vcştc, pentru că nu mai
lucreazA conform scopului ei firesc, ci contra firii sale. De aceca Sfântul Maxim
precizeaza: „neştiinţa şi nebunia (o:$pofci/ri) vin din reaua întrebuinţare a puterii
rationale".1'
1
I, Cuviînl de.spic cei ce sc linişiesc CII evluvie; al Ueilcia dintre celc din iirrmt. Despre
sfanta lutiiină. 17. Tiiiuli' fj, 3. 17. Vorbcsc. de iisemenca. de.spie „cugelarca bolnavu":
Sf. Isaac Siml. Ctfvinte despre rwvoinţâ, 30. Isihie Sinaitul, Capeie desprv tre&ie, 26.
:
Rmpunsuri căire Talasie. Prolog. Cf. ihiik'nu 52: .fiTBTB bolnavi de necunoşiinţ.i.
Iiicm ncctivcnil".
' Capete th'Sf/rtf dragoste, VI. 46
1
('npeteffWsHoe, II. 8.
' Talusie. Capete dcspre dmgoste, înfriinare ft pţttrecerea cea dupâ mmte, II, 2. Cf.
Evagrie, Cnpele gnostice, II, 8.
" Cf. Sf. Mnxiin MSrtiirisitorul. Reispunsuri cât/v 1'ahsii: 59. l'G 90. dlMli; ( W/.Wr- ,/,■-
sprr tiragoste. IV. 15; 44, Sf. Isaac Siml. Ctivintt dexpr? nevohifă, 84. Nichita Siiiha-
(ul, CeltS00 dt ct'petr ilespre Jtiptuire, Jirc şi ciinoşlinfii. III, 12-
7
Evagrie, Capeta gnostic?, II. 15.
* Capete ties/we dmgoste, IU, 3. Cf. Sf. lo;m Daniiischin. < 'imini minimal xi tie .xuflrt folositor.
41
Prr/ruy? tuilrofwlvgice
in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie

luminat de El",* prin păcat el s-a pervertit, s-a indepărtat de Dumnezeu şi de
realilăţile spirituale, întorcându-se spre realităţile sensibile. singurele de care tine
seama.10
Totuşi, a-şi îndrepta privirea spre realităţile sensibile nu constituie un pfi-cat
penini om. Dumnezeu i-a dal omului ininlea mi numai pentni ca prin ea să hmJa
spre cunoaşterea Lui, ci şi pentru ca să poata cnnoaşte toate faptu-rile. pe ce)e
sensibile şi pe cele inteligibile." Deci. înainte de cadere, Adam le cunoştea pe
acestea, cunoaşterea lui fiind însă de ordin spiritual. El con-templa in chip f'iresc
ceea ce Sfinţii Părinţi numesc „raţiunile" spirituale (Xâyoi) ale fapturilor sau, altfel
spus, el le percepea în relaţie cu Creatonil lor; le cunoştea ca avându-şi în Acesla
obarşia şi ţelul; le vedea în întregime în Dumnezeu, îiiţelegand că de la El îşi au
ele fiinţa şi msuşirile, iar în ele fl vedea pe Dumnezeu prezent prin energiile Sale
necreate. Căci, aşa cum sub-liniază Sfâmul Maxim Măilurisitorul: „întreg
cosmosul inteligibil se aratâ în întreg cosmosul sensibil tn chip tainic prin formele
simbolice, celor ce pot să vadă; şi întreg cel sensîbil exisia în eel inteligibil.
simplificat în sensurile {hgoi) minţii, în acela se află acesta, prin înţelesuri (lagoi);
iar în acesta, acela, prin figuri. lar lucrarea lor cste una, ca „o roatâ în roata", cum
zicc mi-nunalul văzător at lucrurilor mari, lezechiel, vorbind, cred, despre cele
două lumi (1, 16). lar dumnezeiescul Apostol zice, la randul sâu: „Cele nevăzute
ale lui Dumnezeu se văd de la întemeierea lumii. înţelegfmdu-se din făpturi"
(Rom. I. 20). lar dacă prin cele ce se văd, se privesc cele ce nu se văd. cum s-a
scris, cu mult mai varios vor fi înţelese prin cele ce nu se văd cele ce se viid, de cat
re cei dedaţi contemplaţiei duhovniceşti. De fapt, coniemplaţia simbolîcă a celor
inteligibile prin cele vazute este ştiinţâ şj înţelegere duhov-nicească a celor vazute
prin cele nevăzute. Căci cele ce-şi sum unele altora indicaloare trebuie să vădească
reciproc prezenţa adevărată şi clară a celor-lalte şi relaţia neştirbităcu acelea".12
Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că, într-un sfârşrt, Adam, sporind şi
crescănd duhovniceşte, urma să vadă făpturile cu ochii lui Dumnezeu, adică ..să
primească cunoştinţa (fapturilor) ca dumnezeu, iar nu ca om. având dupa liar in
chip înţelept aceeaşi cunoştinţfi a lucrurilor ca Dumnezeu, datorită pre-facerii
minlii şi simţirii prin înduinnezeire'V* Omul ar fi putut atunci să spu-nă, împrcună
cu înţeleptul Solomon; Dumnezeu „mi-a dat cunoştinţa cea adevarata despre cele
ce sunt. ca să" ştiu întocmirea lumii şi lucrarea stihiilor, inceputul şi sfarşitul şi
mijlocul vremurilor (...) firea dobitoacelor (...) pute-rea duhurilor şi gândurile
oamenilor, feluritele neamuri ale plantelor şi însu-
' Sf. Alanasie cel Marc. Cuvnni bnpOtriva rlinilor, VII.

' C ! SI" Maxim Martinisiforul. Rtteptmsuri catre TdfOsie, 59.
11
Cf. Sf. Uanc Sirul, Cuviiitr itespre >ievainlâ. 84.
- hfystogogia, cup. II. 15 Răspmsuri <>:"<■ Talasie.
Prolog. PG 90. 257D-2G0A.
42
I'titatagia onmhii conn
strife râdâcinilor. Toate ccle ascunse şi ccle aratate le-am cunoscui, fiindcă
Inţelepciunea, lucrătoarea tuturor. mi-a dal invatarunT (înţ. Sol. 7, 17-21).
La acest nivel, pentru Adam şi penlru cei care s-au făcut urmatori ai lui. păcatul
şi râul consiau în a nu-L cunoaşte pe Dumnezeu şi a privi făpiurile independent de
El; in a nu mai sesiza în chip spiritual realitatea lor intcligibi' la d.iiorală energiilor
dumnezeieşti care se reveleazfl prin ele, ci în chip ini-pesc, în simpla lor aparenţa
sensibilă.14 Pomul cunoştinţei binelui şi răului. despre care vorbeşte cartea Facer ii
(2, 9), de care, sub nmeninţarea cu moar-tea, Dumnezeu l-a oprit pe Adam să se
atinga (3, 3). reprezintă. spune Sfiin-tul Maxim, creaţia vâzUtâ. „Contemplate
duhovniceşte, ea oferă cunoştinţa biiielui, iar luatâ mtpeşte, ofcră cunoştinţa
răului. Căci celor ce se împărtă-şesc de ea trupeşte Ii se face dascal în ale
patimilor, făefmdu-i s;1 uite de cele diimnezeieşti".1'' Oprindu-I să mîinânce din
rodul acestui pom, Dumnezeu voia să-l fereasca" pe om de primejdia care-l
păndea, aceea de a ajunge inain-te de vreme Ifl această a doua forma de
cunoaştere, neîncercata de el pânâ aiunci; trebuia ca mai întâi %H sporească în
cunoaşterea Creatorului său, şi iiiimai după aceea s-ar fi pUtUl bucura, fără nici un
neajuns, de creaţia văzu-tâ. Dai Adam s-agrăbil si, din pricina stării sale
copiklreşti. n-a fost în stare sft-şi asume în mod spiritual accastâ formă de
cunoaştere, căzând în păcat.
Prin păcar. ochii spirituali ai lui Adam se închid. şi în locul lor se deschid
ochii trupeşli. fntr-adevăr, cum spune Origen, „există doua feluri de ochi: unii, cei
care s-au deschis prin pacat; ceilalţi, de care se slujeau Adam şi Eva ca să va-dă.
înainte de cadere"/* Despre aceşti ocht trupeşf i, aclică despre acest fel trupesc de
a vedea realitatea, vorbeşte Sfânta Scriptură cănd zice c;1 „Ii s-au deschis ochii la
amâudoi" (Fac, 3, 7). Adam si Eva au văzut atunci că erau goi, se spune în
continuare, iar Sfântul Atanasie comenteazâ astfel: „S-au cunoscul pe ei goi nu
atfll de haine. ci cfl s-au facul goi de vederea telor dumnezeieşti şi şi-au mutat
cugefarea spre cele conrrare".1'' La fcl, Sfântul Simeon Noul Tcolog vorbeşte de-
spre schimbiirea şi decatlerea suferile de cunoaşterea primordială a omului: „în
locul cunoaşterii dumnezeieşti şi spirituale, (omul) a primit cunoaşterea tmpeas-
c<l. Orbindu-i ochii sufletului şi cSzând din viaţa cea nepieritoare. a începul să
vadâ cu ochti cei rrupeşti"-20
Să remarcâm că nu deschiderea ochilor trupeşti a produs închiderea ochi-lor
spirituali, ci invers; prin ignorarea lui Dumnezeu încetând să mai existe
cunoaşterea cea după Dumnezeu, acesteia îi ia locul cunoaşterea dupâ (rup.
..Kfnil. Bpune Sfântul Maxim, stă In necunoaşterea Cauzei celei bune a lu-
crurilor. Accasta orbind mintea omenească, dar deschiziind larg simţirea, l-a
14
Cf. Sf. Alanasie eel Mare. Cuvânt tmpotriva efinifor, VIII.
'• h><: cit.
'• Ibidem.
r
Ci Idem, ibidem.
" Origen, Omilii hi cartea Numerii, XVII.
" Cuvâru tmpotriva atmilor, III
'; CtXtehng, XV. 14-15. Cf. Disnimiri eiice. XIII, 54-56.
43
Premise tmtropologice
înstrăinat pe om cu totul de cunoştinţa lui Dumnezeu şi l-a umplul de cunoş-tinţa
pătimaşa" a lucrurilor ce cad sub simţuri"."1 Sfântul Simeon Noul Teolog spune. la
fel: „în locul cunoştînţei dumnezeieşti şi duhovniceşti a primit cu-noştinţa
trupească"." Accasta s-ar putea explica prin faptul că rnintea, înce-tând de a-L mai
cunoaşle pe Dumnezeu şi, in general, realuflţile spirituale sau inleligibile. totuşi
linde să cunoască ceva, ciici. polrivit nalurii sale, nu înceteazâ de. a se misca;-'''
atunci ea se întoarce spre realit<tţile sensibile - mai precis spre făpturi, privite
numai în aparenţa lor sensibilă -. care de acum rămân pentru ea singurele pe care
le poate percepe, de vreme ce le-a negat, le-a refuzat ori le-a uilai pe celelalte,
după cum arată Sr'âmul Maxim; „Toată mintea omeneaseft, rîităcind şi abătfmdu-
se de la mişcarea cea după fire, se mişca spre patimi si simţuri si spre celc supuse
simţurilor. neavând unde sft se mişte in alia pane, o data ce s-a abătut de la
mişcarea care o duce in chip firesc către Dumnezeu".24
în timp ce, in starea lor originară, facultăţile cognitive ale omului erau lu-
minate de Sfântul Duh şi astfel cunoşteau lapturile potrivit naturii lor f'ireşti şi
potrivit naturii acelora. departându-se de Dumnezeu, ele s-au prcdat sirnţu-rilor,
primind prin ele toate cunoştinţele. Devenit călcător de poruncfi şi uitând de
Dumnezeu - spune Sfantul Simeon Noul Teolog -, omul şi-a amestecal toată
puterea înţelegatoare cu simţirea." De atunci, ctigetul omului a tost cu totul robil
de această lume.26
Mintea nu s-a lăsal condusă numai de simtire, ci şi de toale poftele pati-maşe
care se ivesc in suflel ca urmare a neştiinţei, care este, cum spune Mar-cu AscetuL
„pricina tuturor relelor'V7 alfituri de uitarea lui Dumnezeu şi irandavie.3" Aceste
trei atitudini negative, care nu pot fi desparţîte una de alia şi care se sprijină
reciproc,2'' sunt socotite de St'autul Marcu Ascetul (iar apoi de Sfântul loan
Damaschinso) „cei trei uriaşi puternici ai diavolului"," „palimile cele mai adânci şi
mai lăuntrice",12 prin care toate celelalie patimi lucrează, vieţuiesc şi prind puterc
in sufletele oamenilor."
:|
UK clt,
" Cf. Cateh+ze. XV, 22-24.
' Cf. Nichiiu Stithatul, Despre stifles, 42; 48; 55. Sf. Aiunasie ecl Mii»e. Cuvmii
tmpottivQ eltnUor, IV. !*Ambigua. I I . P G 9 I . I I I 2 A . -1 < uieheze, XV. 22-24.
'-* Cf Sf. Mticaric Egipleunul. Omilii tUmovmcesii (Col. 111). XXV, 5. 4. Omitti dubov-
nicesti (Col. II). XXIV. I. * Eptstold cut re Nieolne Momibul. 3; 10. :"Cf ibidem.
10. " IbuJtm, 13.
'" Cuvdnt mimmtit şi de suflet Jofosi/or.
i'.irisuiUi vat re Nieolne Monahul, 13. '-
Ibidem. 10. "Ibidem. 13.
44
Ptltologia oniii/ui cdzut
Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă, este cu totul predată patimi-lor, care nu

ajuns să fie pricina şi scopul ei.14 Parimile „arrag cugetarea spre eld'V33 Din pricina
neştiinţei, a Jipsci dc grijă şi a uiîării lui Dumnezeu şi, de asemenea. din supunerea faţă
de celelaite patimi, mintea omului se întune-că," devine oarbă,37 rălăceste,™ arunca
sufletul în beznă şi-l face pe om să se mişte într-o lume a întunericului."' Mai itiull,
robita de simţirc, cugetarea de-vine greoaie şi îngroşată.40 Ea devine incapabilă de
dreapta judecală41 şi de adevărata cunoaştere.42 Sfântul loan Gură de Aur spune că:
„După cum cei care sunr în întuneric nu pot cunoaşce natura lucnirilor, tot aşa cei care
vieţu-iesc în pâcat nu văd limpede lucrurile, şi alearga* dupâ umbre deşarte, soco-lind câ
sunt adevarate''.4' în ceea ce-l priveşte, SfanluJ Isaac subliniază faptul că parimile vatămă
într-atât sifnătatea fireasca a mintji, încăt o fac incapabilă de cunoaşterea spirituală:
,.Dacă mintea nu e sănatoasa în fire, nu lucreaza în ea cunoştinţd (duhovnicească), aşa
cum simţui (rupesc este lipsit de vedere când e valămai din nişte pricini oarecare".*14
De aceea, Sfântul Simeon Noul Teolog exclamă: „Ce sum lucmrile văzule, o,
Dumnezeul meu, nu pot să spun (...), am căziit cu roţii în mAndrie şi nu siintem în stare
sâ judecăm drepr dcspre făpturi".45 Fiind ..ţinut în lanţiil cunoştinţei lumeşti", omul nu
poate ..sc.tpa din cursele ratâcirii", iar „gândurile lui sunt neputincioase (bolnave)".
spune Sr'ântul Isaac SiruL4''
Astfel. omul dobfindeşte o cunoaştere mai apropiaiă de cea a animalelor, decâlde a
unui adevărat om. „Omul, greşind impotriva rafiunii (Logos), poa-
Cf. Sf. Atminsie eel Mare. Cuvânt tmpotriva e/itiilor, S. Sf. loan Damaschin, Oog-
iimina. II. 10. Sf. Maxim Mărturisitorul, Rthputmiri cătrr Tti/ayie. Prolog. H Sf. Isaac
Sirul. Cttvintv de.spiv nvvoinftl. 85. 16 Cf. Marcu Asceeul, Epislolii călre Nicolar
Monnliul. 3; J0. '7 Ibidem. JO. Cf. Isihie Sinuiiul, C'npeie despretre&ie ftVt/tutt,57,
Sf Isaat Sirul. Cin'iniedcipr? iwtrinţâ, 26. ' Cf. .Sffmml Autonie cel Mure. Scrisofi, V,
I. Sf. losui Gură de Aur. Omilii ta Bfit30d, XIII, I. Miircu Ascclul. Epislolâ cătrtr
Nicofa<> MonahuL 10; 12. Gîîsini ade-sea iri Sfanln Sciipiunl arlniiaţui câ, piin pflcat,
omul se aflîî în întuneric: Is. 9. I; Mi 4, 16: Lc I. 79; 11. 34-36; In J. 5; 3, 19; 8. 12; 12.
35. 46; Fapte 26. 18; Rom. I. 21: 2. 19; 13. 12. Efcs. 4. 18; 5. 8. 11: Col. I. 13; I Tcs. 5.
4; I Pt. 2. 9.
40
Cf. Sf. Grigorie de Nyssn, Dcsprr JMoiie. IV. 5; XI. 2. 2; Mtitele vuvâui catehetic,
8. Sf. Isaac Sirul- Cu\'inlr dvsprtf nevmnţd, 26. Evagrie. C/tvâiit t/fspw n/grfciuritr, 50.
Origen. Omilii hi loan, II. VII. 57. Sf. Maxim Măitiuisitortil. Ctipete despre dmgoste.
III. 56. Sf. loan Casian. Cotworhiri duhovniveşli. IX. 5. 6.
Jl
Cf. Sf. loan Gurfi dc Aur. Omilii In loan, V, 4. Sf. Isaac Sirul. ("itvintr drxprr nova-
inlii, 26. Calist şf Ignalic Xanthopol. <>/<- KHl de < ap&te, 41.
■*■' Cf Sf. Maxim MaiturjjutoruJ. Capo* desprt dragaste. 111. 20; IV. 65. Sf. loan
Scărarul. Scam, XV. 83. Avva Porotei, lîpîsio//', 2. Sf. loan Guril dc Aur, Omi/ii In
Golmnte. 3; Omitte la fisalmul 142. 3; Qmtfit In I Corinleni, XI. 4; Omilii h Kfcseni,
XIII. I; Omilii la hum. V, 4- Sf. Nicolae Cubasiln, Despn- i-ia(a m Hritfos, VII. 46. 0
Oinilie ta I'salnmt 142. 3.
41
Cuv/iUf despre nevoinfd. 69.
'' lmne. IV, 68-70.
" Ciivinif ilespre rwvoinfti, 19,
45
Premise antrupoUigice
te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobi-

toacele", scrie Clement Alexandrinul.47 Iar Sfântul Nichila Stithatul. la fel, spune
despre omul câzut că: „este mişcat împoiriva firii şi în chip neraţional (o\)
A.07iKa>ţ), trăieşte contrar raţiunii, înrobil simţurilor, căzut din demnita-tea sa
(...), iar nemişcăndu-se potrivit cu firea, s-a asemănat prin aceasta do-biioacelor,
căci cugctareu lui este moartă, iar din pricina relei lui purtari a fost biruit de
parlea neraţională a sufletuluiV*
înceiând de a-L mai vedea pe Dumnezeu în creaturi şi pe creaturi în Dumnezeu,
omul a pierdui întelegerea obârşiei şi a ţclului lor comune şi nu le mai sesizează
unitatea lor fundamental;*, având despre ele o cunoaştere parcehuă. divizată,
compozită.4" Iar atunci când încearcă să-şi unîfice această cunoaştere. nu o poate
face decât apelând la artificii produse de raţiune; or. aceasta, nemaiputând obţine
cunoştinţeîn mod spiritual, se spnjinâ iiiimai pe principii iirbitrare, definite de ea
însăşi, sau pe intuiţii sensibilc, lipsite de ori-ce obiectivitale. de vreme ce sunt
legate de perccpţia eronata a omului cazut.
înstrăinarea minţii în simţire este treapia cea mai de jos pe care ajungc spiritul
uman căzut din cunoaşterea lui Dumnezeu şi din contemplarea natu-rala.
Exercitarea ei în activitatea raţională devenită autonomă este o etapă
intermediara/0 care însă este şi ea tot o formă de tostrămare ;i minţii omului/1
Omul căzut, eel mai adesea, crede că lucraiea minţii estc exclusiv raţio-nalâ.
ajungând să considere cunoaşterea raţională drept singnnil mod autcn-nc de
cunoaştere sau chiar singurul posibil, Predai laţiunii, omul cade, cum spun Sfinţii
Părinţi, în „robia cugelelor", care merge de la formele de gândire cele mai
empirice şi cele mai puţin organizate până la constructive ingenios elaborate ale
cugetării celci mai abstracte.
Fie c;i activează sub imperiul senzaţiei, fie in latura raţiunii care emite reflect»
autonome cu caracter abstract, mintea se află întoarsă spre cele din alară. Astfel,
ea îl desparte pe om mi numai de Dumnezeu, ci şi de sine. Este ceea ce Părinlii
numesc desparţirea mint» de inim;Y In starea ei firească, mintea era iinitâ cu
inima, care, ui limbajul scripturistic şi pnirislic. desem-neaza „omul lâuntric".
centnil ontologic al omului şi izvorul tuturor putenlor siile. Atunci cand activitalea
sa este de naturâ contemplativâ, potrivit naturii sale, mintea are o mişcare
circulară;" ea râmâne înlăuntrul inimii si nu se
41
Pffdagogul, I. XUI. 101. 3 - 102. I. K
Oespre mflel, "H.
w
Cf St Maxim Murturisitoml, Râspurmtri călţ* Talaue, Prolog. PG 90. 253C. "' Cf.
Ilie Ecdicul. Capelc despre nmostinţă. 110-111: ..Mintea se află uneori in (ma
inţelesurilor. alteori In cea u gândiuilor şi alleoii in ecu n simţirii": ,.Neaflundu-«
mintea in înţelesuii. se iiflă cu sigursinta in gâmluri. Iar aflâiulu-se în giinduri. nu se
:ifl;i in inţelesuri. Dnr aflfindu-sc în simtire. esle cu toale". il Cf. IbUIenu 4; 7.
:
Cf. Dionisic AreopagHul, Despiv. Niimirile dunmrxeiesli. 1V.9. St Grigorie Palama,
Triad*, 1.2. 5. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10.
46
Patohgia oinuUii căzw
răspândeşte în afară," „se întoarce acasă şi se ridică prin puterile sale ca să cugele
la cele dumnezeieşti'V4 Părăsind lucrarea contemplative şi nemai-având o rnişcare
circulară, ci una în linie dreaptă", mintea iese din inimă, decj din central spiritual
al omului, şi se răspândeşte în afară, într-o activitale discursivă în care se risipeşte
şi se divizeazăSf\ scoţându-l pe om din sine însuşi şi în afara lui Dumnezeu,s7
Astfel, mintea se află înlr-o permanentă răspândire,** rătăcind încolo şi
încoace într-o continuă agitaiie/'" opusă stării de linişte (ricruxio;) care ca_
racterizeaza activitatea ei con tempi at ivjS. Gândurile, altădata concentrate şi
unificate, acum multe, felurite şi dezbinate, se revarsâ şi curg într-un flux ne-
incetat, devin confuze şi nesiatornice,''1 dezbinate''' şi împrăştiate'"1 şi risipite în
toate laturilefl\ târând în această dezordine şi dezbinare întreaga fîinţă a omului. Pe
drept cuvânt Sfântul .Maxim vorbeşte despre „rătâcirea sufletului printre formele
văzute ale celor sensibile","* căci sufletul devine cumva mul-liplu, după chipul
multiplicităţii sensibile pe care e! însuşi a creat-o şi care nu e, de fapl. decât o
iluzie zămisliră din ncputinţa lui de a percepe unitatea obiecliva ii făpturilor,
pentru că ignoră prezenţa în ele a energiilor lui Dumnezeu Cel Unul.
Separarea minţii de inimă. adevărată schizofrenie spirituals, în sensul eti-
mologic al cuvântuluj, căci ea divide (axlC«î mintea ($pf\v) oinuloi, duce la
divizarea întregului suflet. Urmând minţii, r.lspandită şi împărţită de mulţi-mea
gândurilor pe care ea însăşi le naste şi de senzaţiile pe care le primeşle, mate
celelalte facultăţi ale omului, hfirţuite şi zăpftcite pe deasupra de mulţi-mea
patimiior, sunt mânate, in mod contradictor»!, în toate djrecţiile, făcând din om o
fiinta divizată la toate nivelurile.
>
Vedem asttel cum necunoaşterea lui Dumnezeu a produs în om o mulritudine
de efecle patologice, pe atăt de ncfaste pe cat de henefică îi era cunoaşterea Lui.
De aceea Marcu Ascetul o numeşte „maica şi doica tiituroi* relelor".^ Sfântul
Nichita Stithatul rezumă aslfel efectele ei: „Cumplit lucru esle neştiinţa si mai
"Ibidem.
;
* Sf. Vasilc ccl Mans, Scrisoii, II. 2. Sf. Grigorie Palama. Triade, 1. 2. 5.
B
Cf, Ibidem-
"' Cf. Sf. Vasile eel Mure. tor, cit,; Cali&l şi lgnatie Xanlhopol, Cele o siild tie rapeie, 23.
" Cf. Sf. Nicodim Aghioriml, Enchiridion. 10.
* A se vecfoa. îirtre ulţii. S£ Macarie Egipteanul. Omilii dutunmrtsti (Col. III). XXV. 5, 4.
*' Cf. Sf. Macaiie Egipteanul. Oimtii duhovnkeşti (Col. II), IV, 4. Sf. Isaac Sinil.
Cuvinle de.spre nevowfă, 68.
a
Cf. Calisi s't Ignatie Xanlhopol. Cele a suit! de capete* 19, 2?. 24. 25.
w
Sf. Macurie Egipteanul, Omilii dnlu>vnic«$H (Col. II). XXXI. 6.
Cf. Sf. Nichiia Stithatul, (We .iOO de cupete. Ill, 19. "
Cf. Ibidem, 2; 6.
" Sf. MacariC Egipteanul. Omilii dtdwvnicesti (Col. U). VI. 3.
,:ţ
Mysiagogia, XXIII. PG 91. 697C. " Epistohl cthre
Nicotae Mmmluit, 10. Cf. 12.
47
Premise iml mpologtcr
presus de loale cele cumplile, fund un întuneric de sn-l pipăi cu mAna (cf. leş. 10, 2\).
Ea face suflctele in care intră întunecate; ea dezbină puterea cugetatoare m multe şi
desparte sufletul din unirea cu Dumnezeu. Tot ce adunâ ea este lipsit de raţiune. Căci ne
face in întregime neraţionali şi nesiinţitori. precum neştiinţa în-groşată se face sufleiuliii
covArsit de ea adânc pnlpăstios de iad, în care e adunată toatil osânda, durerea,
înlristarea şi suspinur.
b) Răul ca ireatitafe. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice, Perceperea

detirantă a realităţii, la omul căziit.
..R'iul nu este de la Dumnezeu, nici nu este in Dumnezeu. nici n-a fost de la

început"/*1 Dumnezeu n-a creal răul. Toate fâpturile au fost la origine cu totiil bune şi
vieţuiau în întregime în bine. Adam, cum am văzut, a tost diiitru începul feril de tot râul.
Râul exista într-adevâr în Rai, în persoana Şarpelui, diavolul, dar acest rău nu-l atingea
nici pe om, nici creaţia; diavolul însuşi a fosl creut bun de către Dumnezeu şi prin voia
sa a cSzul din starea sa dintâi, de arhanghel, dcvenind ran.''1 Raul, spun Sfinţii Pârinţi,
este o invenţie, o născocire, o înşelătorie: „născocirea voinţei libere a diavolului",'* mai
întâi. îar apoi a omului. care s-a lăsat înşelat de Satana si a urmal calea lui. adică s-a
înstrăinat ca şi acela de Dumnezeu." ..Rfiututea care stăpâneşte pe oa-meni, scrie Sfunlul
Grigone de Nyssa, prin înşelarea diavolului, omul de bunăvoie a adus-o asupra sa, însuşi
lacându-se născocitor al lelelor,7* ne-aflându-se vreun rău creal de Dumnezeu (...); omul
este eel care, intr-un anu-rne fel. a devenil faciitor şi lucrâtor al răului".71 Astfel, raul nu
esle o creaţic a lui Dumnezeu, ci a diavolului şi a omului care conlucreazâ cu acela; esle
nn produs al voinţei diabolice si al celei omeneşti,74 care ar fi putut sâ nu existe deloc
daca diavolul nu s-ar fi întors împotriva lui Dumnezeu, şi care ar fi rămas numai In el şi
în ceilalţi îngeri căzuţi dacă omul n-ar fi primil sa-l urmeze. Dintru început răul exista ca
posibilitate pentru libertatea omului; acest lucru era indispensabil pemru ca libertatea
omului să fie desăvărşită. Dacâ omul n-ar fi putut face răul, n-ar fi fost cu adevarat liber.
Numai ca simplă posibilitate răul constituia o condiţie a libertăţii omului; nu se cerea
Cel*30Qdecapet*t 19.
* Sf, Atamisie eel Mare, Ctaânl tmpotriva e!inilort 7. Cf* Sf. Vasile eel Mare, Omiln la
Ihwat'itwron* II. 4. Dionisie Areopagitul, Despre Ntmtititv dtOWt&eitfti* IV. 21, n Cf
Sf. loan Darnaschin. DogtrtOtica* IV, 20. Dionisie Aieopagilul. Desire Nmmrilr
dutnttczfliestL IV, 23,
' Ihidem*
1
Cf Sf, loan Diimaschin, Dogmafica. II, 30. Sf. Maxim Mailurisitorul. RâspurtsuH
căff* Talasie, Prolog, PG 90, 253B.
:
Amistil formula esle aplicatâ şi diavolului de Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlcuire fa
Cânttmta cântăHhr, IV, PG 44,48IB: Oespn dcsâvăişlt*, PG 46. 28IB IJ Detpm fi'riorie.
XII, 2. Omul esle nuinii „n&cocitor al rclclor" in IV, 5. A se vedea. de sisemenea: Omilii
la Ecrhtsiivst, VIII, 3; Tâtcuire la Cwitawa Cfmtarifar* II, PG 44, 796D. n Cf. Sf- Vasile eel
Mare, Omilii la Hexaettmw* I I , 4.
48
Patohgiti tmmliiî rdziii
actualizarea acestei posibilitftţi, săvârşirea lui efectivă. Dimpotrivâ, aşa cum vom
arâta în conlinuare, săvârşirea râului nu putea duce decât la căderea oinului din
desăvârşirea sa iniţială.
Nu numai că răul esie o născocire, ci, mai mull, el este o fantasmagorie, „Cele
rele... au fost plăsmuite prin gândurile omeneşti", scrie Sffmtul Atana-sie.^ Sfinţii
Părinţi spun că răul nu are subslanţă, el este pur şi simplu non-existenţă.76 Aceasta
nu înseamnă că el nu există într-un anume fel; el există ca negaţic. El este non-
existenţă întrucât este necunoaştere, negare, respingere. uitare de Dumnezeu care
esle Fiinţa prin excelenţă, izvor a tol ce există şi adevărata existenţă a tuturor celor
ce sunt. „Golindu-se de găndul la Dumnezeu, spune Sfântul Atanasie, s-au golil şi
de existenţă".77 Lepădând eunoaşierea de Dumnezeu, omul ajunge la o cunoaştere
care, necorespun-zfmd firii sale auientice, poate fi privitfl ca ficţiune, un produs al
imaginaţiei sale, o fantasml „Oamenii. spune îh coniinuare Sfilnt.u1 Atanasie,
respingând gândul binelui, au început sa gândească şi să-şi nascocească cele ce nu
sow".7* Dumnezeu singur fiind fiinţă cu adevăral şi în mod absoluţ, după cum El
însuşi i-a descoperit lui Moise: „Eu sum Cel ce sunî" (leş. 3, 14). Omul care
(rîîieşle în afara Lui nu poate cunoaşte deciit neantul. ..Strâmbân-du-se astfel şi
uitând cît este dupâ chipul lui Dumnezeu ccl bun, nu a mai vâzut prin puterea din
el pe Dumnezeu-Cuvâniul, după care a lost facut, Şi ajungând in afară de sine,
născoceşte cele ce nu sunl şi le dă chip lor." ' Ne-maivăzând chipul lui Dumnezeu
din el, temci al fiinţei sale, nici „raţiunile" spirituale ale celor create, omul rămâne
în faţa unei realităţi goliie de orice semnificaţie. Cunoscându-se pe sine şi făpturilc
în afara lui Dumnezeu, el ajunge sa cunoasca* neantul, Privind creaţia ca lipsita de
Dumnezeu, în timp ce. in realitate. Kl „pretutindenea este şi toate le plineşte".
omul ajunge să de-lireze, făcflndu-şi vădită nebunia: „Zis-acel nebun in inima sa:
Nu este Dumnezeu !", spune Psalmistul (Ps. 13, 1). Şi, deşi „cele nevazute ale Lui
se văd de la facereu lumii, înţelegându-se din făpturi, adică veşnica Lui putere şi
diimnezeire" (Rom. I, 20), omul, având ochii sufletului închişi, ajunge să nu mai
cunoască nirnic, chiar atunci când crede că şlie ceva, luand neantul pe care-1
scruiează* cu mintea lui întunecata drept realitate. „Căci piecum atunci efmd
apare soarele şi lot pămantul e luminai de lumina lui. cineva. închizând ochii. îşi
naluceşte întunericul fărS să fie întuneric şi umblă rităcind în întu-neric, căzând de
multe ori şi rostogolindu-se în gropi şi socotind c3 nu e lu-
s
Cuvânl imfHiiriva el/ni/or, 4. Cf. /mum, 7; 8; TrtUiu desprt întntptuva dminluliii. 4; 5.
7
* Cf. Sf. Ataitiisie cel Mure. Cuvânl tmpolriva elxnihr. 7: ..mi exista vreo substanţa B
lâiilni"; Sf. Maxim MOrlurisitonil. R&ptwsuH retire Tahsie, Prolog. PG 90, 253AB.
Sf. Vasile ccl Mure. Omilii ia llcMiemeron. II. 4-5: „Râul nu arc o exislenţa vie însu-
fleţiitV'; Sf. Grigorie cle Nyssa. DtSpre feciorie, XH, 2. Dionisiy Areopagitul. Despnr
Nnmiiile dumnezeieşti, IV. 19-35. " i'raiot aUprt) înlruparefi Ciivânluliii, 3, XI. *
Cuvâni irnpntrivii f/inihr. 7, n Ibidem, &
4*>
Premise imlrofmlogice
mină, ci întuneric, căci părându-i-se că vede nu vede nîcidecum, tot aşa şi sufletul
oamenilor, închizându-şi ochii prin care poate vedea pe Dumnezeu. şi-a născocit
cele rele, în care se inişcă, şi nu şlie câ nu face nimic, deşi i se pare că face ceva.
Căci dă un chip celor ce nu sum şi ceea ce s-a săvârşit nu răinâne cum S-a săvârşit,
ci, precum s-a stricat. aşa şi apare. Pentni că sufle-lul a fost făcul ca să vadă pe
Dumnezeu şi să fîe luminat de El. Dar în locul lui Dumnezeu, el a căutatcele
stricacioase şi mtunericul".*0
Acest fel de cunoaştere delirantă a omului păcâtos se manifests şi într-un all fel.
Depărtăndu-se de Dumnezeu, omul priveşte crealurile ca indepcndeii-te de
Crealorul lor, căci el crede cfi universul existii prin sine. Or, acesl mod de
cunoaşlere nu este decât pură imaginaţie, iluzie,*1 delir, de vreme ce tot ce există
prin Dumnezeu şi pentru Dumnezeu există; toate fîinţele îşi au sensul. valoarea şi
realitatea de la Dumnezeu, începutul şi sfârşitul, alfa şi omega oricârei fiîpturi.
Orice fiinţă este prin natura ei legată de Dumnezeu, şi a o privi in afara aceslei
legături ontologice înseamnă a n-o cunoaşte în mod real, ci a o cunoaşte aşa cum
nu este. Această lume pe care omul o priveşte ca existând în afara lui Dumnezeu
nu este decăt o fantasmd, o iluzie produsă de o minte care aiureazâ. Dc aceea
Sfântul Atanasie eel Mare, vorbind de-spre oamenii care privesc cele create fără a-
şi înălţa mintea la Creatorul lor, spune: „Aceştia sunt tare nebuni şi orbi. C?ici cum
ar fi cunoscut clădireii. sau corabia, sau lira, dacă n-ar fi lucrat un ineşter de
corâbii, dacâ n-ar fi clădit un arhitect şi dacă n-ar fi armonizat-o un muzician ?
Precum, deci. eel ce găndeşte aşa e nebun şi dincolo de orice nebunie, la fel nu mi
se par sănătoşi la minte cei ce nu recunosc pe Dumnezeu şi nu cred in Cuvăntul
(Raţiunea) Lui, Mânluitorul tuturor, Domnul nostru lisus Hristos, prin care Tatăl
orânduieşte şi susţine şi poartă de grijă de toate".82
Pierzând înţelegerea legăturii fiinţelor cu Dumnezeu, şi deci a caracterului lor
relativ, omul, inevitabil, |e priveşte ca pe ceva absolut, ele ajungând s«1 uzurpe în
mintea lui locul cuvenit lui Dumnezeu, pe Care-L neagă. Cultul creaturilor
înlocuieşte, pentru omul cflzut, adoraţia cuvenită Creatomlui. Avem de-a face cu
idolatrie nu numai în cazul formelor religioase orga-nizate, în care crenturile sunt
explicit definite ca zei, ci şi de fiecare data când omul acordă unei fiinţe o
finalitate, o valoare şi un sens în sine, in loc ca acestea sa-i fie recunoscute ca
venind de la Dumnezeu, Găsiin idolatrie, de asemenea, în orice activitate, în orice
efort dedicate unei fiinţe luatâ în sine, iar nu lui Dumnezeu, prin mijlocirea ei.
Avem de-a face cu o atitudine
" Ibidem, 7. Gâsim o compuralie asemănătoare In Grigoiie lie Nyssa. Dejpre feciorit',
XII. 2.
11
Cf. Sf. Grigorie de Nyssu, Viafti tui Moise (U, 203). Sf. Mnciiric Egipteanul spune ciî
„cle la ciilcarea poruncii de câtre Adam, mintea stâ $i se umftgeşte în lume" Ktmilii dii-
hovniccftl.CoLB.XXtV, I).
:
Cuvânl împotriva elinihr, 47. Cf. Sf. Antonie eel Mure: ..Din pricimi nebnnici lor.
ei nu-L cunosc pe Dumnezeu si mi-I nduc laudu ca FacîUorului lor" {Scnsoarea V, 3).
B
Cf. Sf. Maxim Mârturisîtorul. RdspWUttrt către 'falmie, Prolog, PG 90. 257B.
50
PaiologUt omului ctîztit
idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent;!

pentni Dumnezeu, când îucetează de a-L revela. adică, ailfcl spus, de fiecare datâ
când omul nu mai sestzează „raţiunile" ei spirituale şi encrgiile dumnezeieşti
prezenie în ea, care definesc adevărala ei naturft. Astfel înţe-leasă. fiinţa II
ascunde pe Dumnezeu, în loc să-L descopere; înlr-un amime fel se închide în sine,
în loc de a fi pentru om un fel de treaptă, ajutfindu-l să se înalţe spre Creatorul ei.
Şi atunci omul îi atribuie unei creaturi, redusă la neani de neştiinţa lui, slava pe
care se cuvine s-o aducă, prin mijlocirea ei, lui Dumnezeu. Sfântul Pavel numeşte
aceasta nebunie: „S-au rătticit în gândurile lor şi iniiTia lor cea nesocotită s-a
întunecat. Zicând că sunl înţelepţi, au ajuns nebuni. Şi au schimbat slava lui
Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios şi al
păsărilor şi al celor cu patru picioare şi iil târâloarelor" (Rom. I, 21-23), Urmând
învăţâturii Aposlolului, toţi Sfinţii Părinţi vâd în idolatrie o forma de nebunie
spiritual;!. Astfel, Sfăntul Atana-siecel Mare scrie: „Oamenii ajunşi fărâde miiite
(nebuni) au nesocotit harul dat lor şi prin aceasta au întors atât de mult spaiele lui
Dumnezeu si au lulbu-ral atât de mult sufletul lor, încât... au uitat de cunoştinţa de
Dumnezeu şi şi-au plăsmuit zei în locul Lui - căci au făurit idoli în locul
adevărului şi au cinstit mai mult cele ce nu sunt, in locul lui Dumnezeu Cel ce
este, slujind faplurii in locul Facalorului".*4 Jar in altă parte spune: „învăţând
oamenii sa născocească pe seama lor rauuitea, care nu este. şi-au plăsmuit şi pe
zeii care nu sunt (...) Pierzându-şi mtntea... şi uitând de cunoştinţa de Dumnezeu,
fo-losindu-se dc o raţiune fermecată. mai bine zis de o lipsa de raţiune, şi-au
inchipuil celc văzute că sunt zeî, peniru câ slăveau zidirea în locul Ziditorului (cf.
Rom. 1, 25) şi au îndumnczeit lucrurile în locul cauzei lor, al Creatorului şi
Slapânuhii Dumnezeu".8* Şi, puţin mai sus, spune încă: „Şi neexistând nimeni
afară dc Sine (de Cuvânt). ci şi ceru] şi pămantul şi toate cele din ele atârnând de
El, totuşi unii oameni fâră minte, înlăturând cunoştinţa Lui şi credinţa in El, au
cinstit cele ce nu sunt; şi în loc de Dumnezeu au zeificat cele ce nu sum...,
pătimind astfel un lucru nebunesc si plin de impielute".8*1
Inchinandu-se creaturilor, in locul Creatorului, uamenii an „schimbat ade-vârul
lui Dumnezeu în minciună" (Rom. I, 25). Necunoscandu-L pe Dumnezeu,
Adevărul însuşi, adevarul oricărei fiinţe şi izvor a tot adevărul (In I, 9. 17; 8, 32;
14, 17; 1.5. 26; 16, 13. Efes. 4, 21; I In 5, 6), omul s-a lipsit de
M
Tratat despre tMni/xirea Cuvântnttd, 11. Cf. 15. u
Cuvi'tiu tmpotriva eiinitor, 8.
"'' Ibiditn, 47. Clement Alexandrinul scric şi el: „Niniic mi mi se pare că a umplut mai mull
ile nebunie (ucciAct) viuţa omenească precum îndclctnicirea cti atăta râvnă de cele mate-
rial e" iC'uvi'mi de indeitm vâtre clem, X, 99. I). Cf. Sf. loan Gtirâ dc Aur: .PârSsindu-L pe
Dumnezeu. s-au închin.it cenilui, din pricuia prostiei şi nebumei lor" (Despre diavol, I, 6).
In mod curent fonmele de idolatiie ale pilgfinismiilui au tost privite de Sfinţii Pâiinti ca for-
me de nebunie. A se vedea, pe lăngă allele: Crrrtslitnfiile apustolice. V. 15, 3. Clement
Alexandrinul. Cmvbtf de mdemn cat re elem (Pmtrcpticul). X, 96, 4. Istoiia cdiugârHor din
EfiijH, Via)» lui Simeon eel Bătran, 2. Per. Teodoret al Cirului. Vu-fite sjiiifilor pusttuci dhi
Sfito, I. 4; VI, 4; Cuvânt despre Pnnidenţd, II. 580A.
51
Premise antropoUtgice
once posibilitate de cunoaştere adevărată. El nu mai sesizeazS prin duhul său

i v . i i i i . i i c . i in Duhul şi. văzând astfel toate lucrurile deformate din pricina pă-
catului şi a patimilor, el ajunge la o falsa înţelegere a lor: ..păcăroşii, spune
Origen, nu vad cu ochii înţelegători. sănătoşi şi buni, ci cu cei mimiţi «mime
trupească» (Col. 2, 18)"; crezand că vede, este de fapi orb (Is 6, 9-10; In 9, 39; 2
Cor. 4, 4).B? Omul căzut traieşte astfel într-o lume falsificată. ireiilă, creată de el,
necunoscând adevărata semnificaţie a celor existente şi nici ra-porturile dinire ele.
Aceaslă confuzie este sporitii prin lucrarea Celui Rail, tBtâl minciunii (In 8, 44),
care, cum spune Sianlul loan Gură de Aur, „tulbu-ră în chip nenorocit cugetul
nostru şi face să râtâcească judecata noastră cu privire la dreapta preţuire a
lucrurilor"."" El vede aici o forma de nebunie, spunand despre omul pacătos cfi
este „cu adevârat lipsil de minte (...), necunoscând adevărata natură a lucrurilor".'"
Cum vedem, omul căzut, din pricina înţelegerii sale devenilă irupească, judccă
lucrurile după aparenţa lor sensibilă, neînţelegând ce sunl ele în esen-ţa lor
inteligibila. în faţa minţii sale sră un fel de văl care-l împiedică să sesi-zezc ceea
ce este dincolo de fcnomene, adică dincolo de lucruri aşa cum apar ele simţurilor,
rămânând într-o permanent;! iluzie. „lar acoperămâiil (văl) este înşelăciunea
senzaţiilor care leaga sufletul de suprafeţele lucrurilor sen-sibile şi împiedica
rrecerea lui la cele inteligibile"/1 Socolind ca adevărale cele care îi par lui aşa,
introduce cea mai desăvărşita confuzie în percepcrea realităţii; el ia drept adevărat
ceea ce este fals, socoteşte răul bine, iar binele rau.1" Ceea ce este cel mai puţfa
real, aparcnţa, o consideră drept realitate de-plină, iar ceea ce este cu adevărat real
- realitatea spirituals, inteligibilâ şi dmnnezeiascu -. drept cevu mai puţin real şi
chiar ceva ce nu există deloc. în delirul său, omul căzut vede totul de-a-ndoaselea,
lumea lui este o lume cu susul în jos. „Sunt mai lipsili de minte decât măgarii,
pentru că socotesc îndoielnice cele ce sunt mai limpezi decât cele ce se vad'\ spune
Sfântul loan Gură de Aur.92 Şi voind să-i aducă pe ascultătorii săi pe calea
cunoaşterii celei adevărafe, el adaugă: „Dacă spui că trebuie s;l crezi numai în ce
vezi, îţi voi spune şi eu că trebuie să crezi mai mull in cele pe care nu le vezi decât
în cele pe care le vezi. Par ciudate cuvintele mele, totuşi sunt adevărate".'" La
rândul său, Sfântul Macarie Egipteanul subliniaza rolul lucrării diavoleşti în
această confuzie şi iluzie: „Din cauză câ a încălcat porunca, (sufletul)... a ajuns
jucăria puterilor potrivnice. Acestea l-au scos din minţi şi au tocii fnclinarea lui
sprc cele cereşti, încAt e] nu mai vede cele ce i-au făcut şi crede că aşa a fost de la
începul".'*4
" Cf. Origen. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. XVII.

,!
' Cairr Staghirie A&cetul. II. 2.
w
Ibidem.
"' Ambigtm, 10. PG9I, I II2B.
w
Cf. Sf. Giigoric Palnma. Triade. II. \ 73.
>
'<hmUifaMat,-i<X\\\,5.
" Ibidem.
'- Omlltt dutwvniveşii (Col. IT», XLV. 5. Cf. I.
52
Patologîa i'iiuiliii ceiztil
Pierzand înţelegerea adevăraiă a realităţii, pe car? o avea în Duhul Slant. dar
simtind în continuare setea de a cunoaşte, omul căzut ajunge nu la o altît nnică
cunoaştere, ci la o mul(ime de cunoştinţe, corespunzătoare muJlitudinii de
aparenţe prinire care se mişcă. Sfânlul Marcu Ascetul spune aslfel că ne-
cnnoaşterea şi uitarea de Dnmnezeu „tulbura sufletu) printr-o grozavft şi ne-
siatornicâ curiozitaie".''5 Dar cunoştinţele pe cans le capatfi in acest fel sum immai
parţiale, schinibâtoare. diferile, chiai' opuse, ca şi realităţile fenomena-le
cunoscuie. Prin aceste substitute ale cunoaşterii. omul nu face decât să cla-sez-c
ce|e aparente. care nu au în sine nici itrmă de obiectivitate. de vreme ce suiit
definite de o mime neputincioasă şi deformantl Cunoaşterea raţională, care
încearca" sa unifice cunoştinţele, depăşind formele aleatorii ale percepţiei
sensibile, nu poate face aceasta decăt în mod artificial, după cum am mai SpuS,
din pricina convenţiilor pe care şi le-a stabilit ea însjlşi şi care sunt, deci. cu lotul
relative.'"' Diversele cunoştinţe ale oniului mi sunt astfel decăl. pioiecţii iluzorii
ale conştiinţei sale decazute.''7 şi acolo unde pare c;l s-a attns o anumitâ
obieclivitate sau s-a ajuns la un adevăr - ca în cazul cunoaşterii ştiinţifice -, aceasta
obiectivimte şi acest adevar reprezintâ doar un acord provizoriu al unor conştiinţe
care operează cu acelaşi l i p de proiecţie şi care, înir-un anume fel. au ajuns sâ se
inţeleaga, în decăderea care lor comună. Această proiecţie poafe, de altfel, să
varieze potrivit valorilor la care se ra-porteazâ aceste conştiinţe şi scopurilor pe
care ele le urmăresc. Nici cunoş-timele stiintiflce nu sunt neutre, ci, cum
subliniaza Sfântul Grigorie Palama -care se întalneşte în aceastîl privinţă cu
reflecţiile epistemologice ccle niai moderne -. ele Stall în legătură cu scopurile
oamenilor, „îşi iau forma dupâ gatidirea celor care se folosesc de ele şi se schimba
cu uşurinţă după punctul de vedere al celor care le deţin'V'*
Aceasta este cu aiât mai adevărat cu cât cunoştinţelc omului nu vin numai sil
umple vidul intelectuaJ creat prin pierderea modului de cunoastere spiritual. ci au
şi scopul de a-i satisface nevoile, eel mai adesea de ordin material. şi care, cele
mai inulre, sunt dictate de patimi. „Când cunoaşterea urmeazâ poftelor trupeşti, ea
adOflS aceste moduri: bogăţia. slava deşartil, podoaba, tihna trupului, cautyrea
sârgujloare a înţelepciunii rationale, care e potrivitfi cu ciirmuirea lumii acesteia şi
din care (âsnesc noutăţile născocirilor, a meş-teşiigurilor şi a învslţiiturilor şi
celelalte care înciinuneazâ" trupul în lumea aceasta văzutâ".''''
EpistotĂ CtUnNîcofffe Af/inahtif, 10. '" Cf. Arhim. Sofronie. Sfarcfn/Situatt, Paris,
1973, p. l)i). Epislemologia c on tempo™-nă reciinouşte, cle ullfel. câ şrirnţa nu
cunoaştc realitaitea aşa aim cste.
Din panel clc v^deie filosofic, concepţia „idealistS" cu privire la cunouşiere e$te ce:i
jiilfvâiairi. ca tin a care descrie modal de cunoaşterc a omiiliii c;lzui, deşi nu face aceas-
i.i în mod conşiîenl. Niimai în Daninezcu omul poale dobântli o cunoaşiere perfect
iidecvată ohir, mini cunoscin. "'TntuieA. 1,6. " ('iti'iiur desjire nevtniiţă, 63.
53
/'remise uturopolojrice
Toate acestea îi pot oferi omului iluzia unei verilabile cunoaşteri şi, apa-rent, îi pot
umple golul pe care îl resimte, însă ele nu-i sunt de nici un folos temeinic, pentru că nu-
şi poate împlini prin ele adevăratul său destin, care este îndumnezeirea lui. Cunoaşterea
irupească, spune Sfântul Isaac Sirul, „se numeşte cunoştinţă deşarta, întrucât este goală
de orice grijă de Dumnezeu şi aduce o neputinţfl raţională în cugetare, punând-o sub
stăpflnirea trupului. Grija ei este cu totul in lumea aceasta".100 Nespunând niitiic despre
Dumnezeu, ca nu spune nimic esenţial nici despre om, nici despre creaturile de care
acesta este răspunzător din punct de vedcre spiritual. „Această cunoaştere, spune Sfântul
Simeon Noul Teolog, este cu adevărut o neconoaştere a orică-mi lucru bun".101
2. Palologia dorinţei şi a plăcerii
a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii

Omul a tost creal In vederea unirii cu Dumnezeu. Facultatea poftitoare (eni0\îu>la,
EJUGUJITI-CIK6V, feju9ty.irtiic.Ti 5\jyau.iţ) a fost sădită in firea sa pentru a putea să-L
dorească pe Dumnezeu, să tindă spre înalţarea la El şi spre unirea cu El.103 Aceasta
constituie folosirea fireascâ a acestci facultăţi, potrivit naturii ei,10' şi care o păstrează
sănâtoasă.IM „Dacă ochiul a fost fa-cut anume ca sa caute lumina şi să se sature de ea, iar
urechea pentru sunete şi toate celelaltc după rostul lor, atunci dorinţa sufletului se
împlineşte numai când îl află pe Dumnezeu", spune Sfântul Nicolae Cabasila. 1"* Spre
„Hrislos, Dumnezeul nostru, este toată râvna", spune Sfântul Simeon Noul Teolog.13'
"H; Ibidem.
"' Caieheze. XV. 20-21.
:
Este de remarcat, in cadnil dcinonslraUei noasti'e. cu miijorilalea Sfinţiloi PărinU grecî nu
folosesc fcnnentil femthîia nunwi pentni dorinţcle siinţuale, ci şi pentru a desemnu clorirea
lui Dumnezeu (in afarS de Sfântul Maxim Miuiuiisitoml. prinrce alţii, a se vedea Fer.
Teodorri al Cirului, Tntiamenftil boUior eUtiesti, V. 77). Tot iistfel. ci mi ezitâ sa foloseascfi
cuvilntitl ipcoc; când e vorba de iubirea oniutui fata" de Dumnezeu (cf. Dionisic Aieopugilul.
Qesprtf Numitilc dtimitezeiesti, IV, 12). Ei folosesc. de asemeneu, cuvnnlul tfic'fi) pentni ;t
desemna afât placcrea dc ordin spiritual, cut si pe cea u simţurilor. cum e cazul la Sf.
Maxim Marturisitorul (vezi. între allele; Cele 15 ca/tete, 14; fidspwisioi caitv iolasie, I;
55; 58). De asemenca; SI". Isaac Sirul, Cuviiiie despre newtinfa, 23: Nichita Siiiliatul, < 'tit
SOOdectSHtiA,., I. 68. Evugrie. Tniiatnl pnuiic, 24.
1
Cf. wihifl Sinailul. Citpele despre irezvie, 126. Dionisic Areopagitul, Despre
Nu/tiirile diiimiezeieşlî, IV. 16. Sf. Maxim Murturisilorul, Rospumuri nitre Talosle,
Prolog; 49. Isaia Pustnicul. Cuvinte <mefice, II. 5, Nichita SliUiatul, Cele MKt de
ceipele.... I. 16.
" Nichita Stilhatul, Cele M)decapeie..., I, 15. IM
Despre viaţa hi Hrislos. II. 90. "" Caieheze, XX.
24-26.
54
I'atologia onuihu câzui
Unirea cu El este pentru om, potrivit scopului naturii sale înseşi. lot ce poate fi mai
vrednic <lc dorit: „încununarea tuturor celor clorite, spune Sfântul Vasile eel Mare, este
îndumnezeirea".107
De orice dorinţa este legatâ o plăcere; din îndreptarea fircaseă a dorinţei sale spre
Dumnezeu, omul primeşte o bucurie duhovniceasca" de nespus.108 „Zidind Urea
omenească, învaţă Sfâiitul Maxim Marturisitorul, Dumnezeu a dat minţii ei o unumită
capacitate dc plăcerc, prin care să se poată bucura în chip tainic de El".10'' „Această
plăcerc (u5ovn.) dumnezeiască şi preaferici-lă""c este pentru om suprema bucurie, căci
prin îrnpărtăşirea din viaţa lui Dumnezeu Cel nemărginit, omul primeşte o placere
nemărginitâ - numitâ do Hristos „bucurie deplină" (In 15, 11)111 -, pe care n-ar putea-o
dobândi în alt fel, pentru că orice este în afara lui Dumnezeu, fiind mărginit, nu poate
produce decât o plăcere neîndcstulătoare şi mărginită."2 Tot aşa, Sfântul Maxim spune
c;i nu există decât o singurâ bucurie, „unirea sufletului cu ("n\ ,'HI tul","1 şi o unică
plăcere, „dobândireacelordumnezeieşti".114
Adam în starea sa originară, care, o spunem încă o datâ, era starea fîreus-că a întregii
umanităţi, nu dorea nimic ahceva decâl pe Dumnezeu, îndrep-lându-şi spre El „toatfl
puterea lui de iubire""* şi de la El avându-şi desfă-tarea, bucuria, fericirea. Singur
Dumnezeu era pentru om izvorul plâcerilor: „Numai in El tşi afla omul desfâtarea",
spune Sfântul Grigoric de Nyssa; in Rai, omul nu cunoştea plăcerile „amestecate",
spune tot el In alta parte, ci „binefacerea cea una a omului era bucuria de Binele eel
desâvârşit"."7 Altfel
!,î
Despre Sfăniul Dull, IX. 29.
* Cf. Sf. Alanusie ecl Mare. Cuvânr hupoiriva e-/inilor, 2. Sf. Maxim Mfliturisitoml,
lidspumurt către Talasie. 55. Psalmist ul spune: „Desfăteazîl-ie in Domnul" (Ps. 36. 4).
Sf. Origorie de Nyssn aratfi cfi Eden înseamnă „placere curatfl" (Dexpre facerea onut-
lui. XIX. PG44, 196D).
IW
kăspwsurt călre Talasie. 61 (p. 336-337). Vorbind despre venirea Ciivânrului lui
Dumnezeu in (rap penlni ii lestaina nulimi umanfl. Sf. Macaiie Egipleanul scrie c5 i»u-
uuii us a puteii ..sufletu! sit vicze şi să subzisle în dumnezeitea Lui şi sa ajiingă" la viaţa
nemiiritoaie si să se dcsfitlcze de o placere nestricacioasa' şi de o shivă negrăitu".
il'.itiifnm'i in ISO de capete.... 67).
110
Sf. Grigorie de Nyssa, Despre feciorie, V. Sf. Maxim Marturisitorul. la fel, numeste
6cui] „plăcerea snfletuhii după virtute" {Râspuwuti câlre. Talasie, 58, scolia 22).
111
Cf. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viaja m Hristos, II, 92.
Cf. Sf. Isaac Sirul, ('while despre nevomfd, 38.
11
' T.d.uue la Total nosiru, PG 90, 849D.
"'' Ibidem, 901 A. A se vedea, de asemenea, Evagrie. Capete %uosiice, 111, 64; IV, 49;
I'nuaitil pnuiic, 32. Clement Alexandrinul, Stromate, VI. 9, 75, I. Pantfrazd în 150
de capete,.., 106.
115
Sf. Maxim Maituiisitorul. Arnbigua, 120, PG 91, 1353C.
1,8
Despre feciorie, XII, 4,8. Vezi şi: Marele nivimt caicheiic, 8; Despre facerea
omului, XIX. PG 44. 197B; XX. PG 44. 200C.
117
Despre facerea omului, XIX. PG 44. I97B.
55
I'ri-iiiise aiitropoloRtce
spus, la rnceput omul nu cunoştea plâcerea legată de s i n i ţ u n ..Dumnezeu. care a
zidit fire a omenească, nu a creat împreună cu ea plflcerea... din siin-ţire", spune
Sfântul Maxim.11"
Diavolul. pizmuindu-l"" pe om peniru bucuria duhovnicească care-i era menila.
l-a fndcmnat cu viclenie să-şi mute dorinta de la Dumnezeu şi s-o în-drepte spre
cele necuvenite, lucru de care Dumnezeu, prin porunca Sa, voise să-l ferească.
„Diavolul, spune Sfântul Maxim Marturisitorul, prin amagire, l-a convins pe om
să-şi mute dorinţa sufletului de la ceea ce estfi îngăduit la ceea ce este oprit şi să se
abată spre caJcarea poruncii dumnezeieşti".13 Omul a fost astfel ispirit de diavol
spre placed care îi erau necunoscuie încă, dar care erau mai apropiate şi mai lesne
de dobandit'31 decât plâcerile spiritu-ale spre care îl îndemna firea sa, şi de care nu
se împartăşea încă decât în purte, urmând să intre în stApanirea lor deplină la
capăiul creşterii sale du-hovniceşti. Plâccrile pe care i le punea înainte Cel Rău
erau legate de dorirea celor sensibile, pe care omul în starea cea dintăi nu le
cunoştea ca atare.
Adam era merlit să se bucure şi de realitaţile sensibile (cf. Ftfc. 2, 16}.'" dar în
chip spirilual, adic<t în Dumnezeu, prin intermediul ..raţiunîlor" lor spi-rituale,
fagoi. Sfântul Maxim învaţă câ" Dumnezeu. -,1-a introdus între ftpturi ca eel din
urmâ pe om", „care este peste toate", „ca un laborator ce ţine şi leagâ roaie la un
loc", „ca o legătură naturală ce mijloceşte prin părţile sale inire extremităţile
universului şi aduce în sine la imitate cele despărţite după fire printr-o mare
distant;!". Dumnezeu a randuit ea omul „sil faca aratată prin sine marea tain;! a
(intei dumnezeieşti: unirea armonioasâ a extremitflţi-lor din fîpturi între ele. unire
ce înainteaza în sus şi pe rând de la cele ime-diate la cele mai îndepărtate şi dc la
cele mai de jos la cele mai înalle, sfâr-şindu-se în Dumnezeu".125 El trebuia ca. prin
cunoaşterea şi contemplarea ra-tumilor (foxoi) din lucruri şi prin iubire. s;l unifice
creaţia sensibilâ, iar apoi să unească cele sensibile cu cele iiUcligibile.,M
Dar Adam, printr-o rea folosire a liberlaţii sale, s-a abătul de la acest ţel. care
in final l-ar fi dus la unirea cu Dumnezeu. pe el $i întreaga creaţ ie unifi-cafâ în el;
şi-a pcrverlit astfel propria natura: „După ce a fost creat. omul... s-a mi scat, de
bunăvoie, contrar l'irii şi f3ră de minte (ftfofrcai:;)..., abuzand de puterea naturalâ
data lui prin creaţie spre unirea celor despărţite, ca mai vârtos să despartă cele
unite".l?ţ Adam a început să privcască şi sS dorească
'.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash; 61.

'" Aceasta triisfrtira este des subliniatit de Sfinţii Paiinţi. Vezi. de pil.hl: Sf. Maxim
Mâmirisitoml. RăspitnsuH câtn Taîasie, Prolog. Sf. Grigorie de Nyssu. Marek
atvânţ
caielwiic. 6.
IM
nicuire U, fa/eit ttostru, PG 90, 9WC <p.273).
'*' Cf, Sf. A'anasie eel Mare. CttVâfH iiripotriva t'tinilur, 3.
'" Cf. Sf. Macaiie Egipteanul. Omiliichihuvnic^li (Col. Il>. XIII. 1.
lv
Ambigm. 106. PG9I. l305B.Cf. 1305 C.
IM
Cf. ibidem, 1305D-I308A.
m
INttem, I308C.
56
I'atologia omsihii aizut
crealurile, vrfiad s;1 se bucure de ele in sine şi numui pentru sine, In mod egoist. adică
în afara lui Dumnezeu; sau, cum zice Sfântul Maxim, „încercând să dobândească, cum
nu trebuia, cele ale lui Dumnezeu, fără Dumnezeu şi ina-iiue de Dumnezeu, şi nu dupa"
Dumnezeu".126 Asrfe! el a înlocuit dorinţa şi place rea de ordin duhovnicesc, conforme
firii sale, cu o dorin'a şi o plăcere impesti. potrivnice firii13' „Plăcerea pe care a ajuns
omul s-o cunoască prin inşt-'lâeiunea diavolului i s-a fâcul pricinu căderii". spune
Sfântul Grigorie de Nyssa.1'" lar Sfiintul Chiril de Scythopolis spune şi el: ,jn locul
frumuseţii imeligibile, Adam a ales ceea ce a părut desfătator pentru ochii săi tru-
peşti".1" Explicând acest proces, Sfântul Maxim arată că „lipindu-se de cele
stricăcioase, întorcând spre materie dorinlu lui cea după fire", prin dulceaţa plăcerilor
trupeşti, şi-a îndepărtat miniea de la înţelegerea dumiiezeiască a Celor inlcligibile, care
îi era proprie dupa fire.no
Incetând de a-L mai dofi şi iubi pe Dumnezeu, omul a început să se iubeascâ pe sine
- iubire pe care Sfînţii Pflriiiţi. şi mai ales Sfântul Maxim Mâi'Hirisitonil, o numesc
filautic (OiActvrta) - şi realitatea sensibila, scoţând de aici îiuiinte din sine şi din
aceasta, în principal prin mijlocirea simţurilor, deci a trupului, place rile şi desfatarea.111
„Oamenii, spune Sfântul Alanasie eel Mare, nesocotind cele bune şi lenevindu-se cu
înţelegerea, au căuial mai VftrtGS cele mai apropiate de ei. lar mai aproape le-au fost
Irupul $i simţurilc ucestuia. De aceea şi-au dcspărţit minlea lor de cele inteligibile şi au
începur să se priveasca pe ei însişi. lar privindu-se pe ei inşişi şi cunoscându-şi trupul si
celelalie lucruri sensibile şi lăsăndu-se amăgiti de ele, au cazut în poflele lor, alegând
cele ale lor în locul contemplării lui Dumnezeu".113
Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu, sadita" în firea omeneiisca, aceaslă deviere

a puierii poftitoare a omului, care-l îndepârteaza de Dumnezeu, spre
'*7W<fem,42, M56C.
'•': Cf. Sf. Maxim Mărtiirisitonil. Has/wmuii c/tfre Tatasiâ, 61-
!* /)fSf>rt'Ji'iwrir, XII, 4.
i vita sjwiiithâ Sava, 3. 1" lâtruirc lo
Tolăl noslm, PG 90. 888C.
1
Trebuie să lemiircăm, o tluul cu Sf. loim Danuischi», că plăcerca siniuirilor sau i
cilrnii nu este ruunai Inipească: ..Dînrre plitceri. unelc sunl suHeteşti. allege (nipeşli.
Snfleieşti sum acelca c;ue apiirţin sufleiiilui în sine {...) Trupeşti sunl acelea la care
particîp» $i suflelnl ţa' trtipal, Pentru aceasta se mmiesc triipeşti toale cele care sc
lapoiicaza la hranil. la legiiiuii sexuale şi cclc asemeneu. Dnr nimeni nu va găsi pliiceri
proprii nurniii rnipiilui" (DoRiniitivri, II. 13). Sf, Maxim Mâmirisitoriil explicâ* plucerea
de onlin siinuial şi relatia ei cu ilorinţa dc acelaşi fel, spunând: J'lacerea pcniru cek
Opnte se nuşte (lînlr-o pa.smiu1 faţâ de ceva sensibil, prin niijlocirea Iucrarti sîmţurilor.
Fitndca plâcerea nu cs(e altceva decfil o forma" a senzaţiei modelaie în organul simlu-
lui prin vreun lucrii sensibil. sau un mod ai lncriirii simţuriloi dclcrniinat de o poftâ
neinţională. Căci pofta adângaliî la senzah'c sc transforms in plitcere. iitipriinaiul sen-
ZAţiei o fonaa. şi senzaţia mişcadî cle poftă aajflO plăcerea când atinge hicml sensibil"
ţAftfblgUO, 12. PG91 M12C).
57
I'remhf antropologir?
care era in chip firesc îndreptatâ, ducându-l, contrar firii sau raţiunii,131 spre o
realitaie sensibilă luata în sine constitute o pervert ire, o denaturare,114 o îm-
bolnăvire a acestei facultăţi, care afeciează, după cum vom vedea, întreaga natură
omenească. într-adevar, spune Sfantul Maxim, „răul esie abaterea lucrării puterilor
(facult^ţ.ilor) sădite în fire de la scopul lor, şi nimic altceva. Sau, iarăşi, răul este
mişcarea nesocotită a puterilor naUirale spre altceva de-cat scopul lor, în urma
unei judecaţi greşite. lar scop numesc Cauza celor ce sum, după care se doresc în
chip firesc toate".11' Corelativ, plăcerea după simţuri apare ca „lucrarea sufletului
contrarâ firii", care „nu poate avea alt în-ceput al naşlerii ei decât abaterea
sufletului de la cele conforme firii sale".156 De aceea Părinţii vorbcsc deseori
despre „boala poftei" şi consider?! iubirea tie plăcere ((JaAnjobyta) ca pe cea
dintâi şi cea mai mare boală sufletească a omului căzut.137
Ajunşi aici, ne ptitem întreba care este, în fond, cauza căderii omului: faptul că
omul şi-a fndreptal dorinţa spre realitatea sensibila l-a înstrfiinat de lûmneztţu sau
îndepărtarea de Dumnezeu l-a mânat spre aceasta ? Sfinţii Părinţi socotesc că cea
dintâi, arătând că. din pricina stftrii de copilarie pe care o avea la începui în Rai,
omul a ascultal indemnul Celui Rflu de a-şi însuşi „bunuri" mai uşor de dobândit
si mai la îndemâna lui, cum am văzuţ, puţin mai sus, ca spune Sfântul Atanasie.
Sfăntul Maxim Marturisitorul adopiă şi el o pozitfe asemănătoare: „Viclcanul.
acoperindu-şj de cele mai multe ori pizma sub chipul bunSvoinţei şi înduplecând
cu viclenie pe om să-şi mişte dorinţa spre altceva din cele ce sunt, şi nu spre cauza,
a sfldit in el necunoştinţa cauzef'.1 M
Dar ne putem opri şi asupra celuilalt punct de vedere, Există, într-adevâr, o
interacţiune a acestor doua cauze, o dialectics pe care o indica Sfântul Maxim în
alt pasaj, 111 care descrie procesul căderii omiilui şi unde se vede cum dorirea
celor sensibile si a placerii adusă de ele, pe de o parte, şi uitarea Ue Dumnezeu. pe
de alta, dar şi iubirea egoistă de sine, se sporesc una pe alia, se condiţionează şi se
întăresc in mod reciproc: „Cu cat se îngrijea omul mai mult de cunostinţa celor
văzute prin simţire, cu atăt îşi strângea în junil său mai lare neştiinţa de Dumnezeu.
Şi cu cât îşi strfingea mai mult legâturile ne-stiinţei, cu alât se lipea mai mult de
experienţa gustiirii prin simţire a bunuri-lor mfttoriale cunoscute. Dar cu cât se
umplea mai mult de aceaslă experien-
"' Cf. Sf loan Diimaschin, Cuviini <U> sufiel fotosiror.

'" Cf. Nichita Stiihniul. Cefe MH) dt capete, I. 15; 16.
'■" Kâsfinnsuii ctiirr Talusîv, Prolog. Cf. Dionisie Areopagitul. Oesprv Niunirilr
thurme::,--
iesH, IV. 16.
" Râspunsuri câtre Tattisie. 58.
,:
A se vedea. în ceea cţ. priveşte iubirea de placere consider a tit explicit ca boulif:
'SpofU'Xiite. XV, 136, Avva Dorotei. fnvâfâluri ilf stiflpt fohmtiKire, XÎ. 10. I\phtt>l,\
7. I*)2. Sf. Maxim Marturisitorul, Ccipcw tlrs/m- dragtUte, II. 44; 70. Sf. loan Dantiis-
cliin. Cnvimt tie xu/fyt foiositor. Sf. Nichita Stithalul. (etc 360 tlr capote..., II. 22. m
Răsptmsuri cam Talaslt, Prolog. Cf. 65.
58
fafologia omu/ui crizitf
(a, cu atât se uprindea mai mult patima iubirii trupeşti de sine, care se năştea din
ea. Şi cu cat se îngrijea mai mult de patima iubirii trupeşti de sine (filau-ti;i). cu
atât născocea mai multe moduri de producere a plăcerii, care este rodul şi ţinta
iubirii trupeşti de sine".119
Multiplele forme ale dorinţei prin care omul căzut caută diferite moduri de
obţinere a desfătării simturilor, căreia îşi dedică de acum înuinte existenţa, dar şi
mijloacele prin care încearcă, psihologic şi fizic, sfi îndepărleze dure-rea care,
cum vom vedea. urmează plăceriî. constituie patimile, care apar ast-fel ca
mlscociri ale omului în scopul împlinirii noilor sale nevoi. Dorind ca „iubirea
trupeascfi de sine sa aibă unită cu ea numai plăcerea, rămânând nein-ceieatâ de
durere..., asa s-a strecural marea şi nenumărata mulţimc a patimi-lor stricScioase
în viaţa oamenilor", scrie Sfântul Maxim,1"" adăugând mai depaile: „Căutând
plăcerea din pricina iubirii trupeşti de noi înşine şi strfl-duindu-ne să fugim de
durere din aceeaşi pricină, nSscocim surse neînchipui-te de patimi făcătoare de
stricăciune (...); iubirea fata" de partea lni văzută, adică faţă de imp, îl sileşle ca pe
un rob, prin pofta de plăcere şi frica de durere, să născocească multe forme ale
patimilor, dupa cum se nimeresc timpu-rile şi Incrurile şi dupS cum îl îndeamnă
modul lui de a fi".'*11
b) Iconomia dorinţei
Dorinţele spirituale, care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu, şi

dorinţele legate de simţuri, „carnalc", nu constituie, cum am putea crede la o
priniâ abordare, două feluri de dorinţi, diferite prin obiirşia lor: in fiinţa omului nu
există decăt o unică puiere de a dori (fcrciSuuict, fcTtiGHirrxiKCjv, ^jtiOttirruicri
5\)vctui<;).l4:
La omul pe care I-am definit ca normal (Adam Fnainte de cădere, sfftntul.
omul restaural în lisus Hristos), această putere doritoare, potrivit naiurii sale, este
în întregime îndreptatâ spre Dumnezeu, „obiectul"' firesc şi normal al dorinţei
omeneşti.
Dorinţelc legate de simţuri care apar la omul câzut şi păcătos, în natura lor
profunda\ nu sunt altceva decât această dorinţă. care, abătuta de la ţclul ei firesc, s-
a întors contra propriei firi. diviziindu-se potrivit realităţii sensibile, caracterizată
prin multiplicilate, spre care s-a îndrepiat
Astfel, toate dorinţele omului căzut apar din această decatlere şi reorientare
palologică a dorinţei fireşti initiate după Dumnezeu. prin întoarcerea ei contra firii,
prin perverlirea ei. Ele sunt simple succedanee, jar plăcerea sensibilă pe care omul
o dobilndeşte în acest fel nu este decăt un simulacru al dcsratării spirituiile
'" IbUU-m, Prolog.

"" Ibidem. Cf. Msircu Ascclnl. Desprv tegea duhovniceauti. 102. Sf. loiin Diimaschin,
('twain de sufiet fbla&iter, Teognost, Qespnfâptutirt ţi veder*, 4.
141
Ibidem.
I4J
Cf, Fci. Teodoret al Ciruhii. Tritttwwniul boh lor etixtesti. V. 77.
59
Premise antro/iolofjire
şi al adevăratului bine.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei

idei."11 Prin alipirca de imp. spune Siantul Maxim, „iubirea dutoratfi de noi numai lui
Dumnezeu se împarte".14^ Origen, arălând cele două direcţii divcrgente m care poate
merge aceastu unicâ facilitate de a iubi cxistenta m om, scrie încă şi mai precis; „Una
dintre maiiifestările sufletului esle dragostea. pe cai*e noi o folosim bine pentru a iubi
atunci când iubim înţelepciunea şi vîrtutea; însă când iubireu noaslra coboara la fapte
mai puţin bune, atunci carnea şi sângele sunt cele pe care le iubim".14'' Avva Isaia, la
rândul său, spune: „Dorirea cea după fire este dorirea minţii şi nu este fara dorirea lui
Dumnezeu; prectim nu e nici iubirea celor conforme firii. De aceea s-a numit Daniel
«bărbatul doririlor» (Dan. 9, 23). Vrajmaşul a schimbar aceastS dorire în poftjrey urâtii a
toată necurăţia".'47 Sffintul Grigorie de Nyssa este la fel de explicit atunci când vorbeşte
despre cei care ..după ce şi-au întors toata* puterea de a iubi si ;ui niuiat elatuil1,1* minţii
de la realitâţjle dunuiezeieşti spre lucruri pămAnteşu' şi jasnice, au lăsat ţarina sufletului
lor pradâ' patimilor; şi asa au încetat să se mai înalţe spre cele cereşti, iar dorirea (de
Dumnezeu şi a celor ccrcşti), aproape secătuită, abătută din drumul ei, s-a îndreptat spre
patimi". Tot el vorbeşte. în alt loc, despre omul care „răpind ca un rur iubirea datorată
numai lui Dumnezeu, o risipcste în poftc omeneşti".s Şi incii: ,.Să ne înălţâm deasupra
celor care atrag poftele omeneşti, care, deşi de rand, siricăcioase şi trecătoare, sunt
socotite fnimoase. şi de aceea vrednice de râvnit şi de mull preţ, şi să nu ne risipim
nebuneşie cu ele puterea noaslră de a iubi'Vv
O caracreristică esenţialâ a acestei facultăţi a omuiui, care dovedeşte că nu se poate
vorbi decât despre o unică dorinţă, estc faptul că ea nu se poate în-diepUi şi spre
Dumnezeu, şi spre realitatea sensibilă. „Nu vom afla într-o ini-mă mai multe patimi,
spune Sfântul loan Gura de Aur, căci se alungă una pe alia. Şi fiind inima împârţită între
ele, devine slabă. patima cea mai tare su-punându-le pe toate".1 3 lar Sfantul Isaac Sirul
arată că: „nu poale cineva do-bândi dragostea dc Dumnezeu o data cu poftirea lumii'Vs:'
„Nu stă în firea
■' ..Bunâtâţile ncestei vieţi. cure nu sum decfti un joe dc cuvinlc mincinoase. nici una
nu aducc in suflct dragostea şi bucuriu. Pentni cu puntf şi ceeu ce ne-ar pfueu bun nu-i
ilecut un mincinos idol al adevHraUihii Bine", scrie Sf. Nicolae Cabasila {Despre viafti
in llrislos, II. p. 87).
'" O gâsini mai ales la Sf. Grigorie de Nyssa (Berne feriorie, V; VI. 2: IX. I; XI. \ XVHI.
3) si la Sf. Maxim Miuliirisilonil. Capet* despre dmgofte, 111. 71: Kdspinisuri văirv
Takteie, 49: Tâlctdre la 7'aiâtnostm, PG 90. 896C :' imbigua, 10. PG9I, H44B.
I4
" OntiUi la {'tuitarea etinturilor, II. I.
' Oouăzeci si nouti de euviiUe asveiice, II. 1. '** OpjiT). care
poate fi ttadus ?i prin „impuls" sau ..doiinta".
})espre feeiohe, IX, I. M lhidein.2. ,s'
Ibidem. XI. 3. ": Omilii la loan, II, 5. v'
('iivintr despre nwoinfă, 4. Cf. 44.
60
PatoUigiei omulni timtl
puterii noastre iubitoare, spune limpede Sffmtul Grigorie de Nyssa, să slu-jsascfl
în acelaşi limp desfttărilor trupeşti şi unirii spirituale'V'4 „Căci, expli-că el mai
departe. ochiul rttJ poate vedea deodatâ douâ luciuri, ci numai dacă It' prîveşte pe
rând pe fieeare dinire ele; rtici limba nu ar pulea să slujească unor graiuri diferite,
rostind in aceeaşi clipă ctivinte evreieşti şi cuvinte gre-ceşti; nici urechea nu poate
asculia în acelaşi timp istorisirea unor întâmplâri oarecare şi cuvântul celui care dă
învăţătură".1" Să aminlim aici şi cele spuse de Apostolul Pavel: „Trupul pofteşte
împofriva duhutui, iar duhul, împotriva impuliii; căci acestea se împotrivesc unul
altuia, ca să nu faceţi cele ce aţi voi" (Gal. 5, 17). San cum a spus fnsuşi Hristos:
„Nimeni nu poate sa slu-jească la doi domni. căci sau pe unul ÎI va uri şi pc
celâlalt ÎI va iubi, sau de utuil se va lipi si pe celâlalt îl va dispreţui" (Ml 6. 24; Lc
16, 13).
Astfel. îndrepiăndu-şi dorinţa spre ceva. prin chiar acest fap( omul o în-
dcpartează de altceva. „Grija de una duce neapărat la lepâdarea celeiiallo". spune
Sfâiitul Grigorie de Nyssa.156 De aici reiese ca, cu cat omul doreşte şi iubeşte mai
mult cele ale lumii, cii atât mai puţin II doreşte şi [| iubeşte pe Dumnezeu. „De
asta dragostea noastră de Hristos este mai slabă, pentru c.1 ne irosim toatfl puterea
dragostei noastre în dragostea de cele lume-ştî".'" Cel care nu-şi îndreapta* toata*
dorinţa sa spre Dumnezeu, in chip necesar va dori fapturile şi va iubi lumea:'58 „La
eel care nu ştie s;1 umble pe calca duhovni-ceascfl (...) CoatS preocuparea lui se
mişcă numai in jurul trupului", scrie Sfam.ul Maxim Marturisitoml.11' lur Sfăntul
Grigorie Palama constata că omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul
sâu şi din toattf inima sa „aleargâ încoace şi încolo prin lume, irosindu-şi de
dragul ei cca mai mare. pane a iubirii sau chiar toata iubirea de care este in stare
inima lui".1W) Si [overs, eel care îşi îndreapta" toată dorinţa spre iubirea sinceră a
lui Dumnezeu. nu poate dori vreun lucru omenesc şi nu cunoaşte dorinţe pătimaşe,
căci şi-a îndreptat spre El şi spre reaJităţile spiriluale toată puterea iubirii sale. „în
Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta tnipului" (Gal. 5, 16), învaţâ" Apostolul
Pavel, iar Sttintul Diadoh al Foticeei se întreabâ: „Ce pof'tâ va mai avea de
bunătăţile lumii cel ce e hrănit de dragostea dumnezeiască?",1"1 „La cei cai'e şi-au
înâlţat mintea la Dumnezeu şi sufletul l-au aprins cu iubirea Lui, iiupul nu mai
pofteşte cele ce se împotrivesc duluilui", spune, în acelaşi sens, Sfânlul Grigorie
Palama.102 La rAndul sfiu, Sfflntul Simeon Noul Tcolog
1M
lh'.si>r« feciorie, XX, 3.
'''"'Ibidem.
" Omilii h Mfiei. IV. 9,
IVI
Folosim uici cuvfintul „luine" în accepţia sa duliovniceascfi traditional», in care el
deseinnează tnipiil şi patimile.
IW
Cuftelf despre i/ntgosle, IV, 65.
11
'lritid,; II.I. 18.
1,1
('iivâi/t ascetic m 100 de ca/wir. 90.
'"-* Triade, I. 2. 9.
61
Premise antropologi'e
scrie: „Sufletul unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să tie târât spre poftele şi
dorinţele tnipului şi nici spre alte pofte ale lucrurilor şi patimilor văzute sau
nevăzute. Fiindcă pornirea inimii lui sau mai tlegrabă toatfl înclinarea vo-inţei lui
e legată de dulcea iubire a lui Dumnezeu. Deci aceasta fund legata. precum
spuneam, de Făciltonil ei. cum, spune-mi, se va putea aprinde tropul sau în general
sâ-şi împlinească poftele ei ? Nicidecum",1"1
Faptul că dorinţa. deviate* de la unul dintre cele doua domenii - spirilual sau
sensibil/trupesc - spre care s-ar fi îndrepial, se mişcă în mod necesar spredomeniul
opus, se explică prin caraclerul mobil al sufletului, prin faptul că omul nu
înceteaza sa dorească ceva şi, deci, dacă îşi retrage dorinţa de la un lucru spre care
o îndrepta pân;1 aliinci, el simte imedlat nevoia de a găsi un altul spre care să şi-o
îndrepte.1*4 Sfântul Nichiia Stilhatul spune: „Fîindcă sufletul este schimbător din
fire, el este supus schimbării; dacă el păriiseşte sârguinţa spre cele dumnezeieşti.
cade în grija de cele pâmânleşii'V'* Acelaşi argument i| foloseşte şi Sfânlul
Atanasie atunci cănd vorbeşle despre căderea omului în Rah „Căci flrea, fiind uşor
mişcătoare, nu încetează de a se mişca, chiar dacS se intoarce de la cele bune. Dar
ea nu se mai mişcă pe calea virtu-ţii, nici ca sâ vada pe Dumnezeu, ci, găndind la
cele ce nu sunt. preface ceea ce este în puterea ei, folosindu-se riui de aceasta
pentru poftele ce le-a născo-ctt. dat fiind că a fost creată şi cu voie liberal. Căct,
precum poate înclina spre cele bune, aşa poate să se şi întoarcâ de la cele bune. lar
intorcandu-se de la bine, se gfindcşte numaidecât la cele potrivnice. Căci nu poate
să mi se mişte deloc, fiind prin fire uşormişcătoare".""
Atunci când vom studia, in capitolul urmfltor, diferitele patimi, vom vedea că
există o iconomie a dorinţei nu numai in acest plan vertical pe care l-am evocat
aici - in care dorinţa se mişcă fie spre realităţile spirituale, fie spre cele sensibile.
trebuind să se îndepărteze de unele atunci când se îndreaptă spre cele opuse -, ci şi
unul orizontal, in care dorinţa omului se misca" printre diferitele obiecte ale
patimilor şi unde, la fel. Ifisându-se pradă unora, le părfiseşte pe altele.
c) Patohgia dorinfei .yi a piâcerii, la omul câzul

Vorbind despre dorinta pervertita* a omului căzut, Sfântul Vasile eel Mare
scrie: „Pofia este o boalfi a sufletului (fcjuOuuia voaoi; kail WxfK)"-167 Şi putem
spune c5 este aşa, din multe privinţe.
'" Catthet*, XXV. 109-121. Cf. 111. 175.

"" CI'. Origen. Omilii In CatttQ Numerii, XX. 2. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre fedo
lie, VI. 2.
m
Despre mflet.W. cf. 41.
"' Cttvăttt impotriva climlor, IV.
"■ Serisori, 366.
62
fn/ohgia emiiitui rdzju
Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu, Care era ţelul ei firesc,"'* propriu, normal,

spre sine însuşi şi spre cele sensibile, şi aflandu-şi în ele desfătarea, în atara lui
Dumnezeu, omul a folosit-o in chip necuvenit.1""'' neindrumand-o conform firii
ei,170 ci acţionăiid contra firii. Supuniind simnjrilor puterea sa fireasca de a dori,
omul „şi-a văzul plăcerea mişcându-se potrîvnic firii, spre lucmrile sensibile, prin
mijlocirea simţurilor". ne spune Sfânlul Maxim Mar-turisitorul.171 lar la Sfântul
Nichita Stithatul găsim scris: „Dacă omul doreşte bunurile cele statornice dăruite
de Dumnezeu şi care sunt veşnice (...), atunci el se mişcă" potrivit firii"; „dacâ însă
hrăneşte în sufleiul său dorinţe îndrepta-te spre cele materiale, întoarse spre cele
pieritoare şi care nu pot dăinui (...), alunci el se mişcă într-un mod lipsit de raţiune
împoiriva firii".17- „Lipsit de raţiune" înseamna contrar raţiunii (Xoytţ), raţiune
care, în ultima analiză, în lumina învăţăturiî parristice. înseamnă confomiilaie cu
Logosul. Cuvântul, Alifi'l spus, îndepărtându-şi dorinţa de Hristbfi, omul aiurează.
purtându-se ca nit smintir, nebuneşte.171 De aceea Sfântul Maxim vorheşte despre
„nebu-nia minţii, care-şi mişcă, potrivnic f'irii. dorinţa spre lucmrile sensibile".174
Dorinţa rătăcitS a omiihii îl face să trăiască într-o lume pe dos. în care valorile
sunt riisturnate. în care lucmrile şi-au pierdut ordinea şi adevăratele proporţii:
„pofta face mai iubite decât Cauza şi Fiinlu cea unicâ" şi singura vrednicâ de dorit
(...) cele de- dupa ea";m omul ajunge sfi priveasca cu teama cele vrednice de dorit
şi să le respingă, tngrijindu-se de cele nevrednice,176 constată Sfântul Maxim.
Omul căzur ajunge astfel să traiască înlr-un mod cu totul delirant.
lar aceasta cu atăt mai mult cu cât, pierzand înţelegerea adevăratului
Dumnezeu, el ajunge, prin aceasta* reorientare a dorintei sale si prin descope-rirea
de noi dcsfătari, siî absolutizeze dorinţele şi plăcerile sensibile şi, prin ele.
obiectele pasiunilor sale, pe care le aşază în locul lui Dumnezeu, aşa cum arată
Sfântul Maxim: „împărtSşindu-se deci omul fără măsură de aceasta numai prin
simtire. asemenea dobitoacelor necuvanijUoare, şi aflând prin ex-perienţă că
împărtăsirea de cele sensibile susţine firea lui irupeasca şi vazuta, a părasit
frumuseţea dumnezeiasca' menitft sa* alcaluiasca podoaba lui spirituals si a
socotit zidirea vazuta drept Dumnezeu, îndiimnezeind-o datorita* fap-
""Cf. Sf. Grigoric dc Nvssu, D«spre feciorie. XVIII, 2; 3.

m
Ibidem. 3.
"° Ibidem.
'" Kthfitimtiri cat in Takufa, 61.
m
Deipn «^«,33:34
!
' Sfiinlul loan Guril de Aur spune: „Noi, cei care ne-um prexhit inimile mi iubirii celei
nebune. ci celei rmii nobile, celci mui imilte dintie iubiri..." {Oes/tre stntyiMgerea mi-
nut, I. 2).
1
* Kăspuusuri câtrt 7i'i/ci.w\ 61. IM Sf. Maxim Mfrfurisitorul.
Takuire la Total nostm. PG 90. 888C.
A
Kâspunsuri câlre TaUviie^ Prolog*
63
Premise an/mpologice
lului că e de trebuinţă* pentru susţinerea trupului"."7 Atunci omul îşi face din
icaliluţile sensîbile o mulţimc de false zeitâţi, idoli, care sum din aceeaşi plă-madă
cu dohnţcle lui pervertite şi pe măsura lor.
In relatiile Side cu creaturile, omul nu-L mai are în vedere pe Dumnezeu, ci
propria sa plăcere, iar singiira lui normă- sunt propriile pofte, El nu mai pri-veşte
creaturile în funcţie de hgoi lor - „raţiunile duhovniceşti" -, ci le considers ca
importance sau valoroase numai în măsura în care le doreşte şi în funcţie de
intensitatea placerii pe care ele i-o oferă, Aslfel luniea devine pen-Iru om proiecţia
fantasmatică a dorinţelor sale, iar creaturile. simple mijloace de satisfacere a
patimilor lui. instrumente de desfătare a simţurilor. Relaţiile omului cu celelalte
făpturi şi cu semenii sunt cu totul strâmbate. pentru că aceştia, pierzându-şi pentru
el valoarea spirituals, ajung simple obiecte de care se foloseşte pentru a-şi satisface
nenumaratele patimi, Raporturile dintre fiinţele omeneşti devin, in fond, raporturi
între obiecte supuse predate capri-ciilor. dorinţelor şi plflceritor simţurilor.
Mânat de dorinţa lui pervertită, omul cautit înlotdeauna într-o direcţic gre-şiul
binele propriu, şi binele în general, şi defineştc cu constants în mod greşit binele.
Iubindu-L pe Dumnezeu, omul iubea adevăralul Bine şi pe toa-te le judeca numai
în funcţte de El. Necunoscându-L decât pe Dumnezeu si nedorindu-L decât pe El,
omul respingea răul. Prin păcat, el gustă din rodul pomului cunoştinţei binelui şi a
răului; dorind desfătarea cu cele sensibile, el părăseşte Binete absolut şi unic,
experiază răul şi inaugureaza* un mod de existenţă în care, pentru el, binele şi râul
ajung sfi se confunde. „Mâneând din pomul neascultfirii. (omul) încerca în simţire
cunoştinţa binelui şi răului amestecate în el", spune Sfântul Maxim.17*1 în
conştiinţa omului căzut, râul nu mai este privit ca rău, ci foarte adesea este socotir
bine. în starea de pacă-toşenie, plăcerea devine criteriul binelui; cunoaştcrea
binelui şi răului pe care au dobândit-o oamenii prin pacat nu mai este cu adevarat
cunoaşterea şi discernâmântul pe care le aveau atunci când cunoşteau adevăralul
Bine şi respingeau răul, ci mai curănd. după cum remarca* Sffiniul Grigorie de
Nyssa, ,jnclinarea... spre ceva ce-ţi stă la inimă".n" Omul poate astfel numi şi căuta
ca bun ceea ce este plăcut, pentru sîmplul motîv că-i place, chiar dacă, în mod
obiectiv, acesta este perjtru el dăunător; şi, tot asa, el poate s3 fugă, ca de ceva rău,
de ceea cc este, în chip obiectiv, bun, pentru că îi produce, în planul sensibilităţii,
neplăcere. Binele şi răul sum astfel definite în mod su-biectiv. pornind de la
dorinţt-'le sensibile şi în funcţie de plăcerea urmârită, creându-se o confuzie
permanentă între ceea ce omului îi apare, potrivit do-rinţei sale pervertite, a fi bine,
şi binele real şi autentic. Astfel, Sfântul Grigorie Palama scrie: „Cel cuceril §i
purtat de poftele cele rele pofteşte cele ce i se par lui bune, dar arată prin fapte că
nu cunoaşte ceea ce este cu adevărat
"Ibidem. "* ibidem. 1" Orsptv fnrerea

amului, XX. PG 44. I97CD.
64
Premise tuitropohgic*
cele de faţă şi la slava lor, a socotit că nu mai există nimic altceva alarâ de cele
văzute şi că numai cele vremelnice şi cele tnipeşti sum bune".""1 Aceasuî restnln-
gere a realităţii la o parte a ei şi viziunea deformală care rezultă de aici apar şi ele
ca o stare de delir, insutuită de dorinţa perveilită, cu aril mai mult cu cat omul,
dorind creatiirile dupa aparenţele lor şi în afara lui Dumnezeu şi socolind că se
bucurâ de ele, doreşte şi se bucură de o fantasmă, se alipeşte de ceva care, usa cum
am uratat deja, nici nu exislă în realilale.
Pervertirea facultăţii poftitoare mai are, pentru oameni, şi alte urmari. deosebit
de grave. „Aşa a devenit viaţa noastră plinâ de suspine".181' Ei îneep să divinizeze
înseşi „patimile cele rusinoase,, pc care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le
gândi'V'' * „cinstind, cum spune Sfanlul Maxim, pricinile care pierd (viaţa) şi
născocind şi cultivand prilcjuiilc corupcrii sale, dalorila ne-ştiinţei"'';l Prin
dorinţele sale conirare firii. omul cazut ajunge să se autodis-trugă. „Aşa s-a iăiat
firea cea unică în uenumarate părticele, 'şi noi, cei ce suntem de aceeaşi fire, ne
mâncăm unii pe alţii ca reptilele şi fiarele".1''2 Prin plficcrca sensibilă, omul îşi
înveninează sufietul, scrie el în alia pane/''1 „Su-flcrul este mistuit de focul
plftcerilor trupeşti", spune Marcu Ascetul.1"'*
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-l priveşle, af'irmă ca „ceea ce pune
stăpânire pe voinţa noaslră şi o trage de la bine la rau e înlr-adevâr o neputin-ţă, o
slabiciiine",'9* o boală a firii noastre. într-adevăr, înlorcându-şi dorinţa de la
Dumnezeu şi predându-se simţirii, omul 1111 si-a pervertir numai puterea
poftitoare, ci şi-a lulburat întreaga fiinţa, toate facultâţile sale manifestân-du-se
aiiapoda şi fara nici o rânduială, cu totul la întâmplare. Ingrijindu-se numai de cele
nevrednice de dorit, omul, remarcă Sffinttil Maxim, ,jşi pre-schimbâ dispoziţia
sufletului deodata cu cele ce se împrăşlte, ca pe una ce se rostogoleşte împreună cu
cele ce curg şi nu înţelege ca se pierde, din pricina lotalei orbiri a sufletului faţa de
adevaY'.l',,'
l.'na dintre cele mai grave lulburări pe care o are omul de înduraf este dez-
ordineii facultăţilor sale. SfSntuI Maxim spune că viţelul de aur, care sim-
bolizează realitatea sensibilă ridicată la rangul de idol, reprezintă în acelaşi
timp ..amestecarea şi confuzia puterilor naturale întieolaltâ"; sail mai curănd,
spune el, „împreunarea lor patimaşă şi nesocotita, care dă nastere lucrârii
ncsocotite a patimilor contra firii".I97
Efectcle schimbârii sensului dorinţei le resimte in primul rând mintea omului.
Despre patologia ei am vorbit in capiiolul precedent. Să semnalfim
m
Cm-am împotriva elimlor. 8, ""
Rmpimsuri ctilre Talosic. Prolog.
1 n
Sf. Simeon Noul Tcolog. Disctrsuri elite. XIII. 101-107. "
Râspiinsnri ctilre TaUxsie, Prolog. ' Ihule,,,.
'';' Amhigtui, 10. PG9I, II56C. m
Epi.sloiă ct'itre Niculoe Moiuilml, 7.
m
Martle cm-âm catelieîic, 16.
linspwisuii ctilre Totasie, Prolog.
" Ihidem, 16 (CCSG 7. p. 105).
66
Premise antTopologicr
celt* de faţă şi la slava lor, a socotit că nu mai există niinic .iliceva afară de cele
vâzute şi că numai cele vremelnice şi cele irupeşti sunl bune"."'" Această restrân-
gere a realitalii la o parte a ei şi viziunea deformată care rezultă de aicî apar şi ele
ca o stare de delir, instiniită de dorinţa pervertită, cu atăt mai mull cu cat omul.
dorind creaturDe după aparenţele lor şi in afara lui Dumnezeu şi socotind că se
bucură de ele, doreşte şi se bucura de o fantasma, se alipeşte de ceva care, asa cum
am arâtat deju, nici nu exislă Tn realilale.
Pervertirea facuttaţii poflitoare mai are, pentru oameni, şi alte urmari. deosebit
de grave. „Aşa a devenit viaţa noastr«i plinS de suspine".""' Ei încep să divinizeze
înseşi „palimile cele ruşinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gaudi",
„cinstind, cum spune Sfântul Maxim, pricinile care pierd (viaţa) şi nfiscocind şi
cultivând prilcjurilc coruperii sale, datorila ne-ştiinţei"'''; Prin dorinţele sale
conlrare fiiii, omul căzut ajunge s3 se autodis-trugfl. „Asa s-a tăiat firea cea unică
în nenumărate pârlicele. si noi, cei ce suntem de aceeaşi fire, ne mancăm unii pe
alţii ca reptilele si fiarele"."2 Prin plăcerea sensibila, omul îşi învenincază sufletul,
scrie e| în alta parte.1 „Su-fletul este mistuit de focul plScerilor trupeşii". spune
Marcu Ascetul.194
Sfântul Grigorie de Nyssa, în ceea ce-1 priveşte, afirmă că „ceea ce pune
slapânire pe voinţa noastra şi o Irage de la bine la rau e într-adevăr o neputin-ţii, o
slăbiciune',M o boala a firii noaslre. într-adevăr, întorcându-şi dorinţa de la
Dumnezeu şi predându-se simţirii. omul nu şi-a pervertit numai puterea poftitoare,
ci şi-a tulburat întreaga fiinţa, toate facultâţile sale manifestân-du-se anapoda şi
ffiră nici o randuială, cu tolul la înlămplare. îngrijindu-se numai de cele nevrednice
de dorii, omul, remarcă Sfântul Maxim, ,.îşi pre-schimbă dispoziţia suflctului
deodatâ cu cele ce se împrăştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreunâ cu cele ce
curg şi nu înţelege că se pierde, din pricina totalei orbiri a sufletului faţă de
adevăr".196
Una dinire cele mai grave lulbunVi pe care o are omul de îndurat este dez-
ordinea facultăţilor sale. Sfântul Maxim spune că viţelul de aur, care sim-bolizează
realitatea sensibilâ ridicată la rangul de idol, reprcziiitîi in ace las i timp
..amestecarea şi confuzia puterilor naturale înlreolalta"; sau mai curîind, spune el,
„împreunarea lor pătimaşă şi nesocotită, care dă naştere lucrilrii nesocotile a
patimilor contra firu".197
Efectele schimbării sensului dorinţei le resimte în primul rând minlea omului.
Despre patologia ei am vorbit în capilolul precedent. Să semnnlfim
1
( uvimi fmpotriva eUnitor, 8.
19
Rdrmiruuri cătrv Talmie, Prolog. "" Sf. Simeon Noul
Teolog. Discursuri etiee, XIII, 101-107.
11
Kâsfnuisuri ctitrc Ţaittsie, Prolog.
"■ tbidatu inAmingua. 10.PG9I.
II56C.
* lifristolă catrt' Nirolae Monahitl, 7.
m
Marete cuvSnt t-atehetic. 16.
itth'f/iinsnri vi'itrv Tiiltisif, Prolog.
m
Ibidem, 16 (CCSG 7, p. 105).
fif»
I'tiift/ogitt oimilui ct'tztK
aici numai faplui că, orbită de plăcere1''* şi înşelatâ de ea,lvl ea nu-şi mai CxercitS
funcţia sa naturală, de cunoastere. de contemplare şi de discernă-tnfint, nici pe
cea, de asemenea nalurală, de conducere a puterii poftiloare: dimpotrivă, lasându-
se înrobilâ de aceasta,'01 se pune In slujba ei,:c' făcând din căutarea şi punerea in
Incrare a mijloacelor care să-i permitii împlinirea pof'lelor, una dinlre principalele
ci activităţi.
L'n all efect patologic fundamental al pervertirii puterii poftiloare este di-
vizarea tutnror facultâţilor oinului, în primul rând a dorinţei. In Adam, do-rinţa
omului avându-L ca unică ţinlă pe Dumnezeu şi tinzand fai'ă incetare şi cu totul
spre El, era desavârşit unificată; omul nil dorea nimic alteeva decât pe Dumnezeu
şi nu avea alia dorinţă decât cea legată de Dumnezeu. Abătan-du-se de la
Dumnezeu, dorinţa îsi pierde unilatea, iar îndreplându-se spre lumen sensibila,
privită" ca de sine stătăloare, în afara lui Dumnezeu. ajunge sâ se răspândeasca,
risipindu-se în multiplele forme sub care vede lumea minica decăzuta a omului. Ea
devine asttel multiform;"!. se divizeazfi într-o mullitu-dine de dorinţe elerogene şi
adesea contradictorii. „DespSrţiiuhi-se de cuge-larcn la acel Until şi cu adevărai
exislent, adică la Dumnezeu, şi de dorirea Lui, au câzut in pofte felurite şi
mărginite ale mipului", spune Sfâiitul Ata-nasie eel Mare. Legal de aceasta, omul
pierde unica şi adevărata bucurie. irainica şi slatornică, şt se risipeşte în mulţimea
plăcerilor sensibile: „lubind plâcerea, sufletul a început s-o caute pe felurite câi",
adauga Sfflntiil Aianasie."
Atras din toale părţilc de multele sale dorinţe, sufletul se risipeşle şi se
divizează. Minlea se răspândeşte în iienumârate direcţii, risipindu-se şi revâr-
sându-se în llecare cltpa spre ceea ce place simţurilor."* „Mintea pălimaşa, spune
Eviigrie, riităceşte în toale părţile. iarcând al'la prilejuri de împlinire a poftelor
sale nu poate fi in nici un chip oprită de la împlinirea b»". Prinsă in vârtejul
perpeluu al poftelor. minlea îşi pierde stabililatea şi pacea pe care le avea alunci
când îşi implinea lucrarca sa firească, de contemplare a celor diiinnczcieşti, este
târâlă de curgerea neincelatelor schimbari şi se află într-o neconienîtă frămănlare,
Suflelul esle divizat nu numai de mulţimea dorinţelor care-l bântuie, dar şi de
dualitatea de care este marcat prin cunoaşterea binelui şi a rilului pe care a
dobăndil-o prin păcat. „Căci cum se grabeşte să înfeleaga binele, no-
Cf. Marcii Ascetul, Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. 103. " Cf.

Talasie. Cnprte despre dmgaste, IV, 15. " Cf. Sf. Isuuc Sinil.
Cuvinie drspre nrvoîitţd 18. " Cf, Marcu Ascetul. Epîsiolâ
răirr Niroltu' Mouahut. 7. ;"' Cf Nichila .Sfiihattil. Cele 300de
capetg.... III. 94-9S,
<'uvâtti fmpQtliVQ pâgeini/w, 3-
" Ibidem, 4.
11
Sf. Grigorie dc Nyssa. liespiv feiivrie. VI, 2. "":'
C'apele gnosiice. I, 85.
G7
Premise imtropotofiic.t*
tează Sfăntul Diadoh al Foticeei, îndată îşi aminteşte şi de rău. Fiindcă de la
neascultarea lui Adam, ţinereade minte a omului s-asfaşiatîn două".?ri
Omul. înrobil de dorinţe şi dc plăcerile simţurilor, se alieneaza în înlrcgi-
me. ,.La cei dedaţi plăcerilor senzuale şi stricăcioase toată puterea sufletului de a
pofti se dcşartă în trup şi de aceea devin întregi trup", spune Sfăntul Grigorie
Palama.20B De ncum, omul are de suferit mărginirile impu.se de rrup şi suferinţele
legate de el. „Pofta de plăcere... preschimbS dispoziîa sufleru-lui deodată cu cele
ce se împraştie, ca pe una ce se rostogoleşte împreună eu cele ce curg", spune
Sfântul Maxinv4' Legându-se de trup prin plăcere, omul ajunge în stricăciune şi
moarle.210 „Amăgiţi la început prin amăgirile plăcerii, am ales moartca în locul
vteţii"; „plăcerea păcâtoasâ* este maica morţii". spune înca Sfanlul Maxim.2"
Din duhovnicesc cum era în starea sa originarâ, omul, prin pervertirea doriniei.
devine psihic. trupesc, şi pierzând tra.săturile proprii firii sale." : se race
asermlnător animalelor;:n „pornirea dobitoceascn şi neraţională i-a fâcul să uile de
firea omeneuscă";214 „suflelul se pleacă spre plăcerile trupului cum se pleacă oaia.
când paşte, asupra păşunii".21*
Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile

sensibile, penlru a culege din ele o plăcere care se dobândeşte uşor şi iute. omul
vede curftnd că desfătarea râvnitâ se spulbenl numaidecat, şi plă-cerii. indară, îi
urmează durerea.
In slarea cea dintâi, omul nu cunoşlea durerear1'' bucuria duhovnicească pe care
i-o dădea comuniunea cu Sfânla Treime era cu (otul ferită de ea. Dar din clipa în
care, prin pâcat, a încelat sa mai fie duhovnicesc şi a devenil tmpesc. placerea s-a
în jug.it cu durerea,217 „Experienţa îl învaţB ca e cu neputinţfi sâ ajunga" sa aiba"
neconlenil plăcerea ca tovarăşă de viaţă şi sa rămână cu (otul neatins de durere";
sau, lot asa: ,.Omul aflfi prin fnsăşi experienţa sa cfi orice plăcere are ca urmaşfi în
mod sigur durerea", cum remarcă Sfantul Maxim.318
1
' ( uvâm ascetic Tn l(X) de capete, 88.
M
Ttiade, I. 2, 9. Cf. Sf. Maxim Mfinurialtapl. Ambigm 10. PG 91. 1112 C:
..Suflcliil ini'.L firuln se. piin niîjlociicu Inipiilui, contiai firii, spre celc sensibik'.
imbraciio forma pâmânteasca".
fuixpuiisnri vălre Tulnsie, Prolog. :iuCf. Sf. Maxim Mfii'turistroml. Râspunsuri
ctiire Talasi?, 61. Cf. Ibidem, scolin I I.
1
Ctij/ete (lespre CUnoţtitlţQ dr Ihitimezeu şi îroiiomîa hitniptirii, III. 18.
;|
- Cl". Sf. Nichita Slithatul. Cele JOOde rope/e.,.. I. 15. '" Cf. Sf. Grigorie
de Nyssa. Despre viaţa IttiMoise, II. 302. 2,4 ibidem.
:is
Idem. BespreftcioHe, IV, 5.
lfl
* Cf. Sf. Maxim Măj<iu isitorul, Hăxpumuri câire Tahsir, 61.
m
Cf. Sf. Maxim Marlurisiiarul. Râsptmsuri către Talasie. 58; 61. Sf. Nichiia Siifhiiml,
('tie MH)de captfe*., I. 23. 68. Sf, Maicu Ascclul, Desprr legeti Julunnir.uiMti, 42.
" Răspunsuri t'ătre Tcdasie, Prolog.
Paiologia omului ctitttl
Nu vorbim iiici numui de durerea fizica pe care o incearca* omul, ci şi,
indeosebi, de sufcrinţa psihică şi morală, care capăul forma tristeţii. „întrista-rea
(kimt]) sufletului este urmarea placer ii simţurilor, căci prin acesiea se iuişte
înfristarea", aflăm din scoliUe la „Răspunsurile către TaJasie".21* întor-c'mdu-si, o
dat;l cu dorinţa, şi mintea spre cele sensibile, omul îi oferâ puterii safe de
cunoaştere un obiect care nu corespunde rostujui ei şi care nu este nici pe masura
naturii sale. „Socotind lucrarea simlurilor... drepl o lucrare n.nmalil şi...
prinzându-se de cele corporate,.., purtata in chip nerational de acesiea, din prioina
simţirii care a biruit-o, mintea naste întristarea din suftei, infrucât acesta e lovit de
biciuirile dese ale conşiiinţei".^'
Dar această iristeţe vine şi din aceea ca obiectul dorinţei şi plflcerea care vine
de la el nu sum nici elc pe masura puterii de a dori a omului şi a bucu-riei care îi
era menită. Dorinţa a fost ssidită* în om ca să-1- doreascâ pe Duiti-nezeu şi sâ" se
bucure de El. „Dorinţa noastră fierbinte e fâcutâ pe masura... bunătăţii
nemurginite", arată Sfăntul Nicolae Cabasila.2-1 Dumnezeu, spune lui el, „este Cei
ce a poirivil astfel (pe măsura Luij sufletul nostru şi dorul dupfl fericire şi întreaga
noastră fiinţâ"';'" „câci şi inima pmeneasca aşa a fosl zidttă dintru început, mare şi
largă ca un rezervor, ca să poată cuprinde în ea pe însuşi Dumnezeu"."* Şi tol aşa,
omul avea din fire capacitates nesfârşită de a se bucura, pe măsura bogitţiei
bunătăţilor divine care-i fuseseră fagădui-Le, îndieptând spre cele sensibile puterea
iubirii sale, omul îj oferă acesteia numai obiecte mitrginite, cu o existenţă limitatâ.
particele neînsemnaie, cu to-lut relative, tl nu înceteaza~ însă să înseteze dupA
i n l i n i t şi absolut, pentm că, prin ciklere, facilitate» sa de a inbi şi-a schimbat
doar direcţia, nu şi natura, ramânând nemârginitâ, ca şi Cei spre care se îndrepuj în
chip firesc la nice-put. Jar omul cade, astfel, pradâ tristeţii sail, folosind un cuvtot
mat percu-tant peniru omul modern, jnsatisfacţiei, pemru cil nu-şi poate stinge
niciodaln dorinUi şi nu se poate bucura vtsşnic, Nici o realitate a acesîei lumi,
mărginita prin Datura ei, nu este în măsurâ' s,1 sature ncmârginitul dor al omului
dupâ nemârginire. ..Nimic din lumea celor zidite nu-i în scare să înlreacS dorinţa
noastrft spre fericire, ci toate sunt mat mici şi mai prejos decât ea".22' Dorinfeî
nesfarşrte de fericire care ţine de propria lui naturîl, nu i se mai oferă de-acttm
decflt phlceri fulgurante, care pier repede, likilnd în sufletul omului un gol
dureros. „Nimic din cele de jos nu ne pot săiura, nici nu poate pune capăt
dorinţelor noastre, ci veşnic rămânem însetaţi, ca şi când nu ni s-ar îrn-plini nici
una dintre dorinţele care ne mistuie. Toale acestea pentru ca* sufletul omenesc
esîe însetat dupâ* desflvârşire. dup.1 apa cea veşnică, şi atunci cum ar putea sit-J
saturfi această lumc a noastrâ, trecătoare ? La acest iucru se
*"Ibidem, 58. scolia 3. Cff itmtem. 58. ::o

Hâspnnsuri cătfn Tafttsie, 58.
1
Dfxpi-e viafa i'i firistox. VII,
'-' Ibidem, mIbiAm,XL --■'
:
tb&em, VII.
09
Premise aril ropohgiee
gflnden Domnul cftnd spunea ferneii samarinence: „Oricine va bea din aceas-tă
apă va înseia din nou; eel ce va bea însă din apa pe care Eu îi voi da-o, acela nu va
mai înseta in veac" (In 4, 13-14)
DezamSgit de fiecare data dupa" împlinirea dorinţelor sale, simţind mereu iin
gol în adâncul fiinţei sale, suferind din pricina nepotrivirii di litre ceea ce aflâ şi
năzuinţele sale profiinde (pe care continuă sa le aibă fără să le mai cu-noascâ*
adevăratul sens), rămas într-o lume de obiecte, omul cutreieră printre ele, trecând
de la until la allul, străbate una dup5 alia sferele acestei lumi, rTiră a ajunge
vreodală la capatul cautării sale. „Oricare at 11 bunătăţile cu care suntem încârcaţi,
fie şi chiar toate buiiătăţile lumii, noi privim mai departs şi căuiăm ceva ce
nicicând nu vom gâsi în această lume, a celor văzute. sau, mai pe scurt, nimic nu
poale satura aceasră dorinfâ si nici o putere din su-fleml nostril nu e in stare să
sature aceastâ sete după fericire"."
Omul căzut traieşte astfel într-o stare de permanent^ frustrare, într-o per-peniă
insatisfacţie fîinţială. Chiar dacă, uneori, împlinirea vreunei dorinţc îi 'l;i. pentru o
clipă, iluzia câ a aflat ceea ce căuta, întotdeauna obieclul dorinţei sale, pe care
pentru 0 clipfl l-a socotil absolut, sfărşeşte prin a se dovedi măr-ginit şi relativ; iar
atunci. omul descoperâ abisul care-l desparte de adevăratul absolut. Atunci
tristeţea inimii sale, chip al neliniştii în faţa acestui vid, rod al profundei sale
fnistrări, sporeşte. larcl încearca în van s-o lecuiasca prin ceea ce a nâscut-o; în loc
să admits că golul acesta chinuitor este absenţa lui Durnnezeu din sufletul său şi că
numai El îl poate umple (cf. In 4. 14), se încăpâţânează să vadă în el o chemare la
posedarea şi desfatarea cu alte şi alte noi obiecte care, continua el să creadă, într-
un sfârşh îi vor aduce fericirea mult rfivnită. Pentru a evita durerea care urmeazâ
oricarei ptâceri şi pentru ca nevoia sa nemărginita' dc fericirc să-şi afle împlinirea,
omul căzut îşi continuă alergarea nebuneasca* în căutarea de noi plăceri, pe care le
adnna şi le înmulţcşte, încercând să refaca* totalitatea, continuilatea şi absolutul
dupa care tânjeştc, crezând în chip desert că poate afla infinitul în acest abis în care
se scufunda tot mai mult,
Arătând cum în simţirea omiilui căzut plăcerea este legata de durere, Sfântnl
Maxim spune; „Şi fîindcă orice plăcere rea picre împreuna cu mo-dalităţile care o
produc. omul, afhlnd prin însaşi experienţa sa, că orice place-re are ca urmaşâ în
mod sigur durerea, îşi avea toată pornirea spre plâcere şi loată fuga dinspre durere,
Pentru cea dintâi lupia cu roata puterea, pe cea dc-a doua o combătea cu toată
sarguinţa, închipuimlu-şi ca* printr-o astfel de dibăcie va putea să le despartă pe
acestea una de alta şi iubirea irupeascâ de sine (cîXainla) va avea unitâ cu ea
numai plăcerea, rămânând neîncercată de durere- Sub puterea patimii, el nu ştia,
precum se vede, ea* plăcerea nu poate fi niciodalii fara de durere. Căci în plăcere
e amestecal chinul durerii,
m
Ibidem, II.
"" thidem.Vn.
70
I'alologiti omiihti reizul
chiar dacă pare ascuos celor ce o gustifc, prin faptul c5 este mai puternică pati-m;i
plăcerii".227 Străduindu-se să ocolească durerea prin înnoirea şi înmulţi-rea
plăcerilor, omul nu lace decât să-şi sporească suferinţa; „Vrând să scă-păm de
simţirea chinuitoare a durerii, ne aflăm retugiul în plăcere, încercănd să ne
mângăiem firea torturată de chinurile durerii. Dar grâbindu-ne să tocim
împunsălurile durerii prin plâcere. înlărirn şi maî mult zapisul aceleia împo-triva
noastră, ncpulând ajunge la o plăcere eliberali* oV durere şi de osteneir."*
Altfel spus. în mod paradoxal, oinul pornit în câularea placerii, într-un sfârşît
nu aflâ altceva decât durerea, sub roate formele ei. Sfântul Maxim spune adeseori
că omul care alcargâ după plăcere nu-şi alinge niciodata ţelul. nepuu'mdu-se
bucura „nici de rodul simţirii, precum voia"." fncercarea oinului de a-şi afla
fericirea în afara lui Duinnezeu a fost diniru începul în mod necesar sorritfi
eşecului, pentru că era, în fapt. cum arata* limpede Sfân-nil Maxim Marturisitorul,
cu neputiiîţâ* de împlinil; omul a încercat „să do-bândească, cum nu Irebuia. cele
ale |ui Dumnezeu, i'ăra Dumiiezcu şi înainte de Dumnezeu, şi nu după Dumnezeu.
Iar aceasla nu se putea".330
Ne întrcbăm atunci: cum de-au pulul Adam şi cei care i-au urmat lui să dea
fericirea dumnezeiască spre care îi mâna însaşi firea lor în schimbul unor plilceri
de rând şi slricăcioase, culese din materie, care aveau urmâri atât de nenorocite?
Comparand bunurile pământeşti cu cele duhovniceşti, Sfântul loan Gura de Aur
socoteşte ca a le alege pe cele dintâi nu este allceva decăt curala nebunie: „Da,
plăcerea e scurlă şi trecăloare, scrie el. Aşa sunt toaie cele omeneşli. toate celc
trupeşii; nici n-au apucal sa vină, câ şi zboară. Aşa e desfatarea şi celclalte (...) Nu
au nimic trainic, nimic statornic, nimic nemiş-cat. Tree mai repede ca apa râurilor
şi lasâ* puslii ş\ goi pe cei îndriigostiţi de ele, Cele duhovniceşti însâ nu sunt aşa;
sunt train ice. stalornice, neschim-bătoare. întinse cât toată veşnicia, Nu este, oare,
o mare nebunie stf schimbi pe cele statornice cu cele nestatornice, pe cele veşnice
cu cele vremelnice, pe cele ce rămân neconlenit cu cele ce zboară, pe cele ce lie
aduc în veacul ce va sil Tie multă desfalare cu cele care ne pricinuiesc acolo mare
osândâ 7".'11
3. Patologia agresivităţii
Alăiuri dc puierea poltitoare, în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau

irascibilâ (£h)u.&;). Această putere ţine de însăşi fîrea omului, fiind una dintre
componentele sufletului omenesc înca de la crearea sa.
■ R(îs(nmmn către Tnlasie, Prolog.

Âmbigua, 10. PG9I. II56C.
'"•ihutem " Omi/ii fa f'ttcere, I,
4.
71
Premise ţmiropotogice
a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam

înainte de cădere, omul restaurat in Hristos) cste de a se împotrivi la tot ceea ce-I
poate îndepărta pe acesta de Dumnezeu, abătându-l din calea spre îndumnezeire,
pe care a fost pus hi creaţie. Aceasta pulere a sufletului, spun Sfinţii Pfirinţi, a fost
pusă de Dumnezeu in suflelul omului pentru a pu-tea lupta iinpotriva răului, mai
precis penlni a respinge atacurile demonilor, a se împotrivi ispitclor, a nu primi şi a
reteza gândurile răutăţii pe care duşma-nii i le semănau în suflet.2i: în Rai, Adam şi
Eva erau ispitiţi de diavol. Ei se foloseau de această putere pentru a păzi porunca
pe care Duninezeu le-o dăduse; sau, altfel spus, pentru a rămîine pe calea pe care
le-o pusese înainte Dumnezeu atunci cand i-a facut, pentru a rftmâne uniţi cu
Dumnezeu şi pentru ca sa creascâ duhovniceşte în El. Prin aceastfi putere a
sufletului sadi-tâ în ei de Dumnezeu, puteau să se împotriveascâ ispitei, respingând
momc-lile Celui Ritu şi ferindu-se astfel de căderea în păcat. „Mânia neprihănită a
fost dâYuită firii noastre de Dumnezeu care ne-a zidit.,,, ca o artnâ a dreptii-ţii",
spune Sfântul Diadoh ;il Foticeei.2'3 Dacă s-ar fi folosit de ea impotrivii Şarpelui,
Eva n-ar fi ajuns să fie stilpAnită de plăcerea pătimaşă.'14 Sfântul Isihie Sinaitul
spune, la fel; această putere „ne-a fost data de Dumnezeu ca o platoşă şi ca un
arc","5 şi tot el vorbeste despre folosirea ei „în chip drept, potrivit naturii sale,
împotriva lui Satana, şarpele'V'"* Sfantul Grigorie de Nyssa spune si mai precis:
„C8l despre iuţime Ounoţ), mânie (opyri) şi urfl (u.iaoQ), acestea se cuvine să
vegheze la porţi, ca niste cfiini de paza. omul folosindu-se de puterea lor fireasca"
numai penlru ca să se păzească de păcat şi împotriva furului vrăjmaş care se
strecoarâ înkfuntm pentni a-i răpi co-moara sa dumnezeiasca\ ca să fure, să junghie
şi sa piarda"'/" Sfântul Ni-chita Stithatul scrie, in acehişi sens: „Dacă doriiUa şi
mintea tind potrivit firii spre cele dumnezeieşti, mania este pentru ele o armfl de
dreptate împotriva sarpelut care şopleşte cugetului şi-I amăgeşle să se facâ pârtas
plficerilor rrupului";'"1* „Din fire, partea pătimasâ (iuţimea) a sufletului <G\*l6c,),
spune Evagrie, luptă cu demonii'V" „trebuie să ne folosim de partea irascibilă ca
sfl ne pornim cu mânie împotriva Şarpclui".240 „Mânia (0\)u6q| bună este o
Cf. Evagric, Capete despre th-osebirea palimihr şi a găiidurtlor, 16. Sf. Diudoh ul
Fotîceei, Cuvâni ascetic tn tOO de capete. 62. Isihie Sinuitul. Capete despre trez\'îe ,"
vinule. 31.
"■iMC.rK.
w
Ibidem,
"' ('npeie despre Ire&'ir şi viiiute^ 31.
''* Ibidem, 126.
'" Despre feciorie. XVIII. 3.
"' Despre'mflel, 57. Cf. 33.
-'" TratatuipraclLc, 24.
"™ Idem. Ad Eulugium monachwn. 10.
72
Puloiof-ia ormittii căzm
potcrc a sufletului prin care se nimicesc gandurile rele", spune tot el în alia parte.-"
îndepârtând cu ajutorul acestei puteri a sufletului, folosită conform naturii sale
originare, toate opreliştile, omul poare să inainteze. fctră nici o abatere, spre unirea
cu Dumnezeu. Sufletul, spune Sfantul Maxim, „preface mania in vigoarea
nesfârşita" a dorului ce se bucură de cele dumnezeieşti":-4: de aceea el sfaîuiesle:
„să ne mişte ratiunea noastră spre căutarca iui Dumnezeu (...), iar iuţimea să lupte
pentru păstrafea Lui".243
îndeosebi datorită lucrării puterii irascibile omul poate să-şi menţinff dorinţa
indreptata mereu spre Dumnezeu, impiediciind-o să se întoarcă spre realităţile
sensibile către care îl mână ispita. Aslfel, Sfântul Macarie spune; „Când se trezesc
patimile, cei înţelepţi nu ascultâ de elc, ci mai degrabă se mânie pe poftele cele
rele şi se fac duşmanii lor".24"1 Aceasta se cuvine sâ fie atiiudinea obişnuită a
omului duhovnicesc, spune Sfântul Diadoh ai Fotice-ei,-'" care arată că mânia.
folosită în chip firesc, este de mare folos sufletului/4" Sfântul loan Casian dezvoltă
o aceeaşi învăţâ'turâ.1'7
Datorită războiului pe care omul duhovnicesc ÎI duce cu ajutorul acestei puteri,
el se poate pfistra curat de pacat: „E proprie minţii mania polrivitfi fi-rii. Câci fâră
mănie nu e nici curiUie in om. Mania aceasta lupta* impotriva se-minţelor
semănaie ca placeri uiselStoare de vrăjmaşul, în trup".:"
Mania se dovedeşie maj ales folositoare In rug.lciune atunci cAnd, pentru .1
ajunge la vederea curată, omul trebuie să respingă toate gândurile care în-cearcă
să-1 întoarcă de fa Dumnezeu. Evagrie scrie, in această privinţă: „Când aşti ispitit,
sa nu te rogi înainte de a spune câteva vorbe, cu mănie, impotriva celui care te
tulbură. Dacâ spui (gândurilpr) ceva cu mfmie, încurci şi faci sădispară
inchipuirile iseate dc vrăjmaşi".îw
Respingfind. prin mania bine folosită, ispitele care-l asalteazn din toate pârţile,
omul dovedeşte cat de mult şi de adev;Va! îl iubeşte pe Dumnezeu. „E proprie
minţii ura cea contrara nlului... şi fănl ura impotriva duşmăniei nu se descoperii
cinste in suflet", scrie Avva lsaia.?so
b) O alta" funcţie fire;isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i

permits omului să lupte pentru a dobăndi bunurile duhovniceşti, spre care tinde
prin însflşi natura sa2*1 şi ca să ajungă în împărălia ccrurilor, câci, po-
11
Pseiido-stiptiineitt, 9. ed. Friinkenberg. p. 431.
' Rtfapiuisuri cat re Tti/asie, 55. M Tâkuin
Ui Total nosiru, PG 90. 896C. '" Omilit
duhovnicejti (Col. II), XV, 51.
' ('Want iiwtîc in 100 de copefe. 43. '- Ibidem,
62. ;''; Cf AferamifUttlemânâstirtfii, VII, 3. 3; VIII.
7-8.
* Doiuizt'ti şi noud de rminte, II, 2. M* Tintoiul practic, 42. m DotuUeti v» noud
de awtttie, II. 8. ~" Cf. Sf. Maxim Mfirturisitonil. Hospunsuri cdtre Talmie, 39. Cf.
Ibidem, scolia I.
73
Premise antiVpofogfcg
trivit cuvintelor Măntuitorului: , jmpărăţia cerurilor se ia prin siăruînţă şi cei ce se
silesc pun mâna pe ea" (Mt. 11, 12); Jmpărăţia lui Dumnezeu se bine-vesteşte şi
fiecare se sileşte spre ea" (Lc 16, 16). Ea il ajutâ, dcci, pe om in lot ceea ce face
pentru a-şi împlini datoria, adicil să sporea-scfl duhovniceşte şi să ajungă la
asemânarea cu Dumnezeu. Astfel, Evagrie scrie: „Sufletul rational lucreazîi firesc
atunei când partea lui iute se luptă pentru virtute".-,: Tot ea îi permite omului să-şi
îndrepte şi să-şi înalţe toate cclelnlte puteri spre Dumnezeu. Mai întâi, mintea.
Astfel. Sfântul Maxim sfâtuieşte: „Mintea ClKâţ) sâ se înlinda întreaga spre
Dumnezeu, trasă de iuţime ca de un odgon".:?ţ De asemenea, ea îi permite omului
sa-şi îudrepte spre Dumnezeu întreaga dorinţa, căcj ea „întăreşte pofta 1*,354
„îmboldind mişcarea poflei spre dorirea lui Dumnezeu"/" îi permite, în sfârşit, să
lupte penini dobândirea buctiriei duhovnicesti dupiî care tânjeşte. Evagrie afirmâ*
că „din fire, partea pătimaşfi luptă... în vederea unei plficeri*\Mfi A lupta pentru
placere înseamnă a lupta pentru a ajunge la ea, dar şi pentru a o pastra. Cea de-a
doua funcţie a iiH'imii apare aici strâns legatâ de cea dintâi. De aceea, adaugS
Evagrie, ..îngerii ne insuflă plăcerea duhovniceaacă şi starea de fericire creată de
ea, peiuru a ne îndemna să ne întoarcem partea pătimaşă (itiţîrnea) impoiriva
dcmonilor".358
Atunci când această putere a sufletului este astfel exerciiaia\ capâtă forma iniei
mânii virtuoase, înţeleaptă şi sfântă, cea despre care vorbeşte Psalmis-tul, cftnd
zice: „Măniaţi-vă, dar nu grcşiţi" (Ps. 4, 4). Când omul se foloseşte astfel de
aceastâ putere a sufletului, potrivit naturii şi scopului ei firesc, el este înţelept210
şi ,.sc miscă în chip sănatos",260
Prin păcat, omul şi-a perveitil şi aceastS putere, nemaifolosind-o aşa cum se
cuvenca, ci într-un mod ncfîresc**' şi lipsit de ruthine,"'1 ea devenind bolnava:
„mânia {Qîa;) necuvenită se iscă în sufletul eel bolnav", scrie Evagrie.263
In loc să se rfizboiascfl pentru adobândi şi a pastra bunurile duhovniceşti. ea
lupţă acum pentru bunurile materiale cele deşarte. spre care îl împing pc om
mintea sa pervertită şi pofta,264 Ea se pune în slujba dorinţelor patimaşe
™ Tmiaiul pmctiv, 86.

"' l'âttuire \a Taliil tiostm, PG 90. S96C
;M
Râspunsuri câtre Taktsie, 49. scolia G.
** Ibidem, 49.
Tratatul pnaetic, 24.
2
" Cf. ibidem.
m
ibidem.
259
Cf. Sf. Macarie EgipteamiJ. Omilii duhmmictfti (Col. H). XV. 51.
" Sf. Nichiiii Stilhiiiul, Cfffc W04e capete..,, I. 15.
,:
Cf. Isihie Sinaitul, Cttfn'le despfe tir?vi*.\ 31. Sf. Isaac Sirul. CuvmU dtfţpW rUcvo
inlă, 27.
;
Cf. Isihie Sinaiiul, loc. cit. Origen. Ontiiii ia Facere. I. 17. '"'
l'scmh sufilinwnt, 9. ed. Friinkcnberg. p. 431, :'" Cf Sf. Nichita
Stithatul. Oeaore sutler, M.
74
f'afologio omiilui nizut
care îl îmbolclesc pe omul ctfzut2" şi se dedică cu totul căutării şi păstr5rii plâcerii
legate de ele. Sfinţii Părinţi se referă adesea la legălura fundamental» dinrre
agresivitate si plăcere. Avva Dorotei, de pildă, spune că mfinifl omului ,.sr naşte
mai ales din iubirea de piăcere (((nXTjSo-Aa)".266 La omul căzut agresivitatca îşi
păstrează funcţia sa de lupta pentm a dobândi plăcerea, pen-tru că, aşa cum spune
Evagrie, „din fire ea lupta în vederea unei plăceri oare-care"; numai că, omul
parăsind bunurile dumnezeicşti şi Hpsindu-se astfel de bucuria duhovnicească
adusă de ele, această putere a sufletului sau se va stradui de acum să găsească şi
să păstreze cflt mai mult plăcerea trupeasca.
Am văzut ca experierea plăcerii sensibile este urmată faiă greş de durcre,
l'i/ica, dar şi psihioă şi moralâ. De aceea, la omul cfizut pulerea irascibilfi este
folosita şi oa să fugn* de durere3''7 şi, în general, de orice neplacere sau
2M
suferinţa.
împlinirea acestui ţel contrar firii implică o a dona formă de pervertire a
acestei puteri a sufletului. Nemaifiind folosită pentru a se război cu demonii .>i
momelile lor, penlni că de acum se învoieşte cu inclemnurile lor şi le îm-plineşte
voinţa, omul îşi intoarce iuţimea împotriva scmcnilor, văzând în oi fie obstacole
în împlinirea dorinţelor şi atingerea plflcerii, fie cauze ale sufc-rinţei legata de
iubirea egois(a pe care o are peniru sine însuşi. „Am ales cele maleriale în loc dc
ponmca iubirii şi, îngrijindu-ne de ele, ne rfizboim cu oamenii. in timp ce se
cuvenea să punem iubirea de oricc om mai presus de-cat cele văzute si decât
însuşi trupul nostru", spune Sfântul Maxim,3*9 indi-cand astfel filautia ca
principala cauză, căci ea „a sălbăticit facultatea iuţimii ilin noi, fiicfindu-ne să o
pornim. de dragu] plăcerii, unii împotriva altora".2™ în ceea ce-l priveşte, Evagrie
insistfi asupra faptuliii c;1 omul este aţâţat la aceasta de demoni, care, scrie el,
„alrăgându-ne ofttre poftele lumeşti, silesc partea pattmaşă să lupte. conlrar firii
sale, împotriva oamenilor".2"
Sfinţii Părinţi sunt unanimi în a sublmia şi în acest caz caracterul neflresc şi
iraţional al acestui mod dc folosire a puterii irascibile, care constituie o adevârată
pervertire a ei, o îndreptare a ei spre un scop contrar firiî. Chiar aşa se exprima
Evagrie, atunci când sfătuieşte: „Sâ nu te foloseşti rău de partea palimaşâ,
ajungand s-o foloseşti contrar firii. mâniindu-te împotriva frate-lui"-,f*\ „Mania
împotriva şarpelui este în noi prin fire, dar noi ne folosim de ea împotriva
aproapelui", spune cu amărăciune SfAnlul loan Scararul/" lar Avva Isaia scrie:
„Dar mânia noastră s-a mutai rmpolriva aproapelui, pentru
( f Sf. Alannsie ccl Miire. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. 3. 106

fnvâfă/uri dr M'Jlrl folositoare. XII. 7. '? Cf SI' Maxim
Mi'utiiiisirorul. Râspunxuri <âtr<> Talosie, Prolog.
m
Ibidem.
(itvârtt ascetic. 7. ;;" fyhtote, 26
(28. PG 91. 620C).
m
Tnuaiul pmctii-. 24.
?:
' Ad Bufafputn tiumiulnim, 10.
"' Scam, XXVI. Partea a dona, 41.
75
Premise arttropologice
toate cele neînţelepte si nefolositoare";""1 „şi ura noastră s-a schimbat în por-nire
împotriva firii, spre a uri pe aproapele şi a ne scârbi de el".7" Sfântul Isihie
Sinaitul, la fel. vorbeşte despre „mânia pornită spre oameni împotriva firii". 2 7 '
Sfântul Nichita Stilhatul, spunând că, „dacă omul îşi într-armează mânia împotriva
şarpelui celni vechi, atiinci ea se mişcâ polrivit firii",277 ara-t& de asemenea
caractenil nefiresc al noii direcţii pe care pacatul a dat-o acestei mişcări a
sufletului şi caractenil ei iraţional; „Daca (omul) îşi într-ar-mează mania împotriva
semenilor (...), atunci ea se mişcă într-un mod lipsil de raţiune (ob XoyiKaJ^), iar
el vieţuieşte conlrar raţiunii (oAtywQ)",27* adicâ în mod nebunesc.
Mai nebunească încă este folosirea ei împotriva lui Dumnezeu. Astfel, de la
rostul ei firesc, de a se lupta împotriva a tot ce-1 putea înstrâina pe om de
Dumnezeu, prin pSoat agresivitatea ajunge să fie fojosită in sens cu totul contrar.
adică împotriva a tot ce l-ar putea apropia de Dumnezeu. mergând pânâ la a se
întoarce împotriva lui Dumnezeu însuşi. Astfel, Staniul Varsa-nufie spline: „In loc
de ura cea de la Dumnezeu, prin care se urasc cele rele, a aruncat in noi ura rea,
prin care urâm cele bune şi pe Dumnezeu rnsuşi1'.27*
Piitem observa acum că, în ceea ce priveşte facultatea irasctbila, func-ţionează

acelaşi principiu al iconomiei pe care 1-am subliniat atunci când am vorbit despre
puterea poftitoare a sufletului: în om există o unicii forţă agre-siv;l care poate fi
folosită în două feluri, mai precis, care poate fi îndreptată in două direcţii
contradictorii şi incompatibile. Cum spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Viaţa voită
a firii omcneşti e desfăcută numaidecat în două por-niri". Evagrie scrie şi el, în
acelaşi sens: „Partea pătimaşă lupta (...) in ve-derea unei placeri oarecare".2*1 Dar,
aşa cum am arâfat, una dintre aceste di-rccţii corespuncle scopului firesc, este
normală şi sanătoasă, cealaltă o înde-pârtează de la acest scop firesc, o face să
lucreze contrar naturii sale, condu-când la îmbolnâvirea ei.
In fapt, In ceea ce priveşte direcţia pe care o ia, puterea agresivâ este legată de
orientarea pe care omul o dă celorlake două puteri ale sufletului sâu: raţiunea şi
dorinţa, ea fiind folosită tocmai la împlinirea scopurilor acestora. Acest lucru ni-l
arata Sfântul Nichita Stithatul: .Juţîmea este la hotarul dintre pofta şi puterea ra-
ţională a sufletului, fiind fiecăreia dintre acestea ca un fel de armă în mişcarea lor
contrara firii, sau conformă firii. Pofta şi raţiunea, mişcându-se porrivii cu firea
m
tJvuâzed si notui de cwinte, II, 2,
:i
; Ibidem, 8.
i7
° Cttvânl desprv irezyie si viilule., 34. *"
Desprvsuflel. 33.
m
Ibidem, 34.
' Sriisori iluhovmceşii, 97. m
Despre „Feritiri", II. p. 345. :HI
I 'mUitut pntciic, 24.
76
I'atalogia oimiliti câztil
spre cele dumnezeieşti, iuţimea este fiecăreia dinrre ele o armâ* a dreptăţii, îm-
potriva şarpelui care le şopteşte şi le înfăţişeaza' numai împărtăşirea de placerile
tnipnkii şi bucuria de slava de la oameni. Dar abătându-se acestea de la mişcarea
potrivită firii şi mutându-se de la îndelelnicirea cu lucnirile dumnezeieşti spre cele
omeneşti. iuţimea li se face arnia nedreptăţii, spre pftcat. Acestea se vor lupta in
acesi caz si se vor nfipusli prin iuţime împotriva celor ce le înfrâneaza* pomirile şi
poftele lor".""
Vom vedea câ, la omul căzut, pulerea agresiva" bolnavă se vădeşie mai ales
prin mânie (în sensul larg pe care Sfinţii Părinţi îl dau acestui cuvânt). De aceea
ne vom îndrepla atenţia spre nenumaratele efecte patologice ale acestei stări.
4. Patologia lîbertăţii
Omul a fost creal liber, adicâ stăpân pe voinţa proprie şi având puterea de a voi
în felul în care doreşte, nefiind supus nici unei nccesităţi.^1 Libertatea (eXeneepta)
este una dintre însuşirile firii dumnczeicşti şi, creându-l pe om dupâ chipul S;1u,
Dumnezeu a pus in el aceasta" însuşire.-'" Sfântul Grigorie de ^jyssa aratfi ca:
„dacA sila (necesitatea) ar fi aceea care ne-ar dirigui viaţa, atunci de buna" seamă
ca chipul din om n-ar mai fi until dumnezeiesc, ti lals. înstrainai si t'ârâ asemanare
cu originalul. Şi cum sâ mai vorbeşti de un chip al naiurii absolute, cand acesta e
sugrurnat şi robit de silă? Căci eel care a fost zidil intru totul asemenea lui
Dumnezeu trebuia să fie din fire liber şi stăpân pe vointa proprie".aM
Conferind naturii umane libertatea, Dumnezeu a voit s-o facă astfel pârta-şfl
propriei Sale desâvârşiri.3*6 „Libertatea, spune Sfantul Grigorie de Nyssa, il arata
pe om făcut după chipul lui Dumnezeu, căci a nu depinde de nimic şi a avea loate
de la Sine este propriu preafericitei Dtimnezein"."h' „Prin liber-fate. omul este
asemenea cu Dumnezeu (\cr6usoq)", afirmă etH( Acesie ultima afirmaţii aratS c;î,
în mod esenţial, prin libertatea sa omul se aratfi ca fiitid
m
Ctle3Q0decapct*...,l 16.
-'"' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre facerea onutlm. XVI. PG 44. I84B. Mamie
vuvimi catrheiir, 5; 30. .Sf. Vasile eel Mare. Omitla: Că Dumnezeu nn este aulotvt
rrlctur. Sf loan Damaschin, Dogmatlca, II. 12. 2S. Sf. Maxim Mfutnrisitonil, Di.vputa
ru Pyrhu.v. I'G 9 1. 3241) Tala.sic. < 'apeie despre tinigosttt, înj'râiutre \i petrevrrea vt'a
dupâ rmnle, II. 16. Sf. Macarie Egipieanul, Omifii (Col. II). XV. 23; 25: 40. Sf. Irineti.
Contra ereztUor, IV, 37. 1:4.
1
Sf. Chiril al Alexandria. GUifire la Faeere. PG 96. 24C Sf. loan Damaschin,
Qognwtica, III. 14. m Maivlr cuvâni cateh&ic, 5.
■'*- a Sf. Maxim Muiturisitonil. Dispute ru /'.vr/w.v. PG 91. 304C. Sf. Grigorie Je
Nv&sa. I)esj>re (m eren umnliti, XVI. PG 44, I84B. '"' ('uvânt dtsprt mount*, PG
46. 524A.
"■ Ibidem.
11
Premise. tmtWpOiOgk *
făcui dupâ chipul lui Dumnezeu; ele nu se află in contradicţie en conceptia
Iradiţională. poirivit careia omul este chip al lui Dumnezeu prin sufletul său
rational, peniru că libeitatea este o însuşire a acestui suflet rational. Voinţa
(ufekrpic,), remarcâ Sfântul Maxim, este „voinţa sufleiului rational";2'1' miş-oarea
Hberâ caracterizeaza „cele naturale ale celor înţelegfitoare",?" Iar Sfân-lul
Grigorie de Nyssa remarea. în acelaşi sens, câ „vrerea noastră liberă (rtpo-
alpECTiţ) (este) acel ceva nesupus nimămri si liber pe deslinul sau, ale cărui
temelii stau în independenţacugetului nostru".2*1
Creându-l liber. Dumnezeu voia ca binele dobândit de omul unil cu El prin
împlinirea asemanarii, să fie cu adevărat binele lui propriu. Dumnezeu, învaţă
Sfântul Grigorie de Nazianz, „1-a cinstil pe om dAndu-i libertatea peniru ca binele
să-i aparţină cu adevărat celui care 1-a ales, nu mai puţin decfil Cehii care a pus
inceputul binelui In firea lui".:'Ji Obişnuitei obiecţii, că Dumnezeu n-ar fi trebuit
sit-1 fncu pe om liber, pentru ca, aslfel. sa nu po.ua cădea în păcat. Sfânlul Irineu îi
răspunde; „Dacâ ar ti fost aşa «...), comu-niunea cu Dumnezeu ar fi fosl lipsită de
oricc valonre şi n-ar fi fost vrednic de doril. binele pe care 1-ar fi dobândit ITiră să
se mişte liber spre el şi iără mci o grijă şi lucrare din panea lui, ci de la sine şi fărâ
nici un efort"; având „binele de la sine, şi nu prin liberă alegere (...), omul n-ar fi
înţeles mareţia accstui bine şi nici nu s-ar fi pului bucura de el"."1 Sfantul Macaiie
spune şi el; „Cand zici că omul eel bun este lipsit de libertate, îl lipseşti de laudă.
Cel ce este, din fire, bun, chiar dacă doreşte aceasta. nu este vrednic de laudă. pL-
niru că nu este vrednic de laudă (...) daca nu îmbrăţişează binele in chip liber".:'j;
lar Sfântul Grigorie dc Nyssa scrie: „Cel care a fost zidit întru lolul asemenea lui
Dumnezeu, trebuia sa fie din fire liber şi stâpân pe vointa proprie, pentru ca apoi
participarea la bunurile dumnezeieşti să fie rasplata unor strâdanii virtuoase".3"
Omul n-ar fi putut cu adevărat să devină dumnezeu dacă i-ar fi lipsit mm dintre
însuşirile firii celei dimmezeieşti, libeitatea; iar, pe de altă pane, el n-ar fi fost cu
adevara! virtuos, virtuţile fiindu-i cum-va impuse, dacă nu le-ar fi câştigat prin
deschiderea liberă a voinţei sale la harul sfinţitor al lui Dumnezeu. „Nu este virtute
ceea ce se face silit",:'J spune Sffmtul loan Damaschin.
în starea firească de la început, libeitatea (feXe\)G£pla) consta pentru om in a
decide de until singur, ceea ce înseamnă a acţiona poirivit naturii sale. „Libertatea
este asemănarea cu acea neatârnare şi aiitodeterminare, care ne-a
' Scneii despre refe e/ouă viiinfe hi Hh.\ios (Opuscule teolt>\>ice si polttttiCH), 1. PCi
91. 2ID. Cf Dispute cu Pyrfau, PG 91. 293B. " ' Dkptaa cw Py/fm. PG 91. 301AB.
■ ' Marclecuv&tl calehelic, XXX.
' Cuvântarea XLV, PG 36, 632C. -'*'
Ctmtra ereziitor. IV, 37. 6. ;" Omitii
duHovrUeeffti (Col. II). XXVII. 21. **
Marele ciiviml raU'heiic, 5. :'"'
Oogmaiivtt. II. 12.
7S
Ptnologia omittni <<mt\
fosl dăruită dintru început de Dumnezeu", scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa.''7

Sfântul Maxim Mărturisiton'l spune, în acelaşi sens, ca pentru om libcrtatea conslă
în punerea de acord a voinţei sale personate, sau a voinţei „gnomice" (socoiinţă)
(6feA.rma yixo(ivic6i') cu voinţa sa firească (QfeXriMCt $\>CUK6V). care (inde
spre bine, şi în desâvârşirea firii sale in Dumnezeu, Care este obâr-şia şi telul
sSu.~y>( Altfel spus, libcrtatea pentni fiecare om constă în a aiege îmotdeauna
Innele, în a-L alege înlotdeauna pe Dumnezeu.
Am arălal că stă în firea omului să tindâ spre Dumnezeu. ca să devina
dumnezeu, Aşa că numai păstrându-şi toate însuşirile conforme cu firca, în-
dreptate spre Dumnezeu, şi iiumai ajungând la asem.lnarea cu Logosul, omul este
cu adevaral om; numai aşa el poate să acţioncze conform cu propria lire, nefiind
determinal de nhnic din ufaiă sau strain de el. I .a fel, am ariUat ca in virtuţi so
află adevarata fire a omiilui, prin ele se luminează chipul lui Dumnezeu din el,
ajuiigântl la asemanarea cu El. Vieţuind in chip virluos, omul nu numai câ duce o
viaţă cu adevăral omeneasca şi acţionează in contbrmi-late cu ceea ce este, mişcat
de propria fire, lara a fi mânal de nimic din afarii şi sixain de el, care să-i
înrobească voinţa, dar, mai mult, el acţionează în conformitate cu Dumnezeu
însuşi, împârtaşindu-se de voinţa Sa suver;mă şi libcrtatea Lui absoluia. Omul unit
cu Dumnezeu prin virtute esle astfel h> duninezeil, fiind liber dupa cliipul
libertaţii lui Dumnezeu. adică „este părtaş la libertatea maririi rlilor lui
Dumnezeu", despre care vorbeşte Sfântul Apos-tol Pavel (Rom. 8, 21).
Slantul Grigorie de Nyssa învaţă că libcrtatea absolută a omului sta in irei
pnncipii. care se implică reeiproc, având în fond aceeaşi semnificaţic: ase-
mflnarca cu Dumnezeu, viaţa virtuoasă şi conformitatea cu firea. „Libcrtatea,
scrie el, este asemănarea cu ceea ce este neatârnat şi autodelerminat. asemâ-iiurc
care ne-a fosl dămită dintru incepul de Dumnezeu. (...) După nalură, li-Ix'rtatea
este una singură şi se înrudeşte numai cu ea însăşi; prin urmare, tot ce este liber
are legâturi de prietenic cu ceea ce se aseamănâ lui. Or, cum Dumnezeirea este
izvorul a loată virtutea, aşadar în Dumnezcire vor fi cei ce s-au eliberat de rautale,
pentru ca, dupâ cum zice Apostolul: Dumnezeu să lie totul în toate".29*
Libertatea desăvârşilă o afla omul în ascultarea poruncilor dumnezeieşti, care
îi arată cum poate sfi sporească în virtute şi să se uneasca din ce în ce mai deplin
cu Dumnezeu. Marcu Ascelul mimeşte poruncile „porunci ale libemltii", „lucrare
a libertăţu" sau, urmând Sfântului lacov (lac. 2, 12), „lege a libertăţii'V0' iar
FericituI Auguslin scrie: „Nu există decâl o singura*
'' Dwhgul despre xuflel xi Merc, p. 384 (85. PG 46. I0ID>.

"", A sc vedca, in special: Opnscuk teofogiee yx pultrmice, I. PG 91. I2C-I3A; I7C Epfo-
Utli'. 2, PG 91. 396C: (falosind cum se cuvine libenil aihitni)... convince socolinţii no;istr;î
>â pracedeze polrivii firii... avântl 0 iniîcil socotinţa $i o unică voinţil cu Dumnezeu, Arnhi-
ata, I0.PG9I. III6B; tci/tuhr U i'ltuâl nostru, PG 90. 8S0A;905A.
Diattfgul (ffsprr Mtflct xi invîrn-, p. 384.
"" Cf. Ih's/m' bolez, 5-7, 8.
79
l'rririise antropotoffice
libertate: cea a sfinţilor şi a celor care asculta de legea dumnezeiască". ' Căci aşa a
învăţat lisus Hristos: „Dacă veţi rfunâne in cuvâniul Meu... veţi cunoaşte
adevăYul, iar adevărul vâ va face liberi" (In 8, 31).
„Libenatea... se arata în voirea sufletului rational care este gata să se miş-te
spre orice ar vrea". spune Sfftntul Diadoh al Foticeei.502 Aceasta este liber-îatea pe
care a avut-o Adam în Rai. Voinţa sa îşi realiza ţelul firese, aceea de a rinde spre
bine,'"' mişcându-se în chip netulbural, de la sine, spre bine.304 Cunoscând
adevăralul bine şi numai pe el voind să-l cunoască. omul se în-drepta spre el fară
nici o şovflială; el nu punea în cumpanâ binele şi râul. su-puncrea şi împotrivirea,
ceea ce este cu totul bun şi ceea ce este mai puţin bun, Ştiind imde se aflâ binele
adevărat şi respingând cu totul raul, el nu ale-gea între ele, în sensul propriu, nu
examina mai multe posibililăţi, nu delibe-ra; se îndrepta de la sine spre bine, şi
folosind libenatea aşa cum se cuvine, se făcea asemănător Arhetipuluî sftii
dinvmezeiesc, căci. aşa cum spune Sfân-dil loan Damaschin. ,.cu privire la
Dumnezeu vorbim despre voinţă, dar nu vorbim despre preferinţn în sensul propriu
al cuvăntului, câci Dumnezeu nu delibereazâ. A deliberu înseamnă a nil avea
cunoşiinţa de cev;i (...) Dumnezeu, peniru că cunoaşte toaie, nu deliberează".10' Lni
Adam î» starea de nevi-novâţie i se potriveau cuvintele proorocului Isaia (7, 15-
16), adică ştia „să" arunce răul şi sa aleagă binele".
Adam a fosr creat de Dumnezeu în stare de înaintare spre îndumnezeire şi
tinzând de la sine spre bine. El stăruia pe această cale în chip liber, căci, în afară de
putinţa „de a rămâne şi a progresa in bine, ajutat fiind de darul dum-iii'zeiesc", o
avea şi pe aceea de a se „îmoarce de la bine şi să ajungă la rău (...), pentm molivul
că omul era înzestrat cu liberul arbitral",306 el „putea şi sa* cedeze atacurilor
diavolului. şi să nu cedeze, şi avea puterea să o fac<Y'.DU? Dumnezeu i-a dat, o data
cu libertatea, şi cunoştinţa bunei ci folosiri şi a funcţiei ei normale. Prin porunca de
a nu mânca din pomul cunoşiinţei răulm şi a binelui (Fac. 2, 17), i-a arăial mijlocul
de a o exercita fn chip desăvârşit. „Ştiind, spune Sfântul Atanasie eel Mare, că
libertatea de alegere a oameni-lor poate înclina în amandonS părţile, a voit să le
asigure de mai înainle hand dat lor, prin lege. Căci aşezându-i in raiul San, le-a dat
lor lege".30*
Totusi, omul era în mod constant ispitit de diavol să-şi folosească libena-[Qa
altfel decât îi arătase Dumnezeu, Care voia ca el să fie cu adevflral liber $i
Dcspre liberal urbifru. 1. 15.

"'~ <npt'le gtiastiat* 5.
m
Cf. Sf. Origorlo de Nys.su. Tâlcuire hi Cântarea CântiMbr, II, PO 44. 796D: ..tinea
libertflţii icMe să) tinda spre bine".
,,M
Cf. Sf. Maxim Mfulurisitoiul. CapctedejpredmgOXte, I. 36; Ambigua, PG9I. I353CD.
11
m
DegmaHca, II. 22.
lbutem, ii, 12.
"'' Sf. Marcu Asceiiil, Despre botez. 22. Cf. Sf. trineii. Contra «miihr. IV. 37. 2. Sf.
Macario Egipteanul. Qmtiii duhovnicejti (Col. II). XV, 2.S; 36; 40. XXVII, 10: 11. *"
Trtiiui deippe întrupttrea Cuvâniutui, 3.
80
Patologia omului etiz.u'
sâ cunoască adevăratul bine prin desăvârşirea sa integrală şi împlinirea natu-rii
sale. Atâta vreme cat. Adam nu ceda ispiiei, aceasia avea un rol pozitiv: ea facea
ca îndumnezeirea să fie cu adevarat dorită de om şi-i vâdea bărbăţia. „Trebuia ca
omul să fîe încercat mai intâi", arată Sfântul loan Damaschin. „Căci un bărbai
neispitit şi neîncercat nu este vrednic de nimic. Şi în încerca-re să se
desavârşească prin păzirea poruncii, ca astfel să primească nemurirea drcpt
răsplată a virtuţii".30" Prin ispită, libertatea se arată cu adevărat a fi libertate,
penlru că\ pe de o parte, omului i se descopera şi alte posibilităţi, iar, pe de alta.
pentm că prin ea este probata* voinţa; şi prin forţa cu care respin-ge, liber, tot ceea
ce încearcă să-1 îndepârteze de Dumnezeu, se arată în ce măsură omul îl iubeşte
pe Acesta.
în ciuda tuturor bunuritor pe care Dumnezeu i le-a pus înainte, omul a cedat în
faţa ispitei diavolului. El şi-a folosit tibertatea de voinţă pentru a se îndepărta de
Dumnezeu şi a se face părtaş păcalului, spre care îl îndcmna Cel Viclean, lasându-
1 sfl p;1trund3 in e) şi în creaţie.
Toţi Sfinţii Parinţi insist 3 asupra faptului că răul, în om, dar şi în lume, este un
rezultat al relei folosinţe a libcrtâţii, cfl el a fost conceput, imaginai, inventat,
Great, apoi pus în lucrare de alegerea greşitâ pe care a fâcut-o prin liberul său
arbitru, prin voinţa sa personală sau, potrivit terminologiei folosi-te de Sfănrul
Maxim, prin voinţa sa „gnomică".310 „Ritul sta în alegerea gre-şitfl", spune Sfantul
Grigorie de Nyssa;3" „nimic rau nu existâ, dacă nu iese din voinţă";113 „puterea voii
noastre libere..., când e îndreptata spre păcat. provoacâ cel mai mare rău", adaugă
el;1" „pricina relelor... (este) prostia noastnl de a alege răul în locul binelui". 314
SfAntul Antonie cel Mare, vorbind despre relele care au venit asupra omului.
spune şi el ca: „tot ceea ce era astfel în afara firii noaslre, venea din libertatea
voinţei noastre".l|,i
înstrăinându-se de Dumnezeu, Adam înceteazâ de a mai avca o libertate
asemănătoare cu cea a Arhetipului său dunmezeiesc. El nu mai este liber po-irivit
asemănării cu Dumnezeu. Se împlineşte astfel vicleana făgăduinţă a Şarpelui: el
este ca Dumnezeu; el dobândeşte într-adevăr o forma de libertate care îi permite să
se determine într-un mod independent, raportându-se nu-mai la sine şi care-i dă
impresia că este absolul autonom, că îşi este suficient sieşi şi se poate defini după
o măsură proprie. Prin această libertate, el face din sine însuşi un dumnezeu, care
se vrea cu totul independent de adevaiatul Dumnezeu. Dar el nu face decât să se
amflgească în mod profund. Căci liber-
"" Dagmitica. II, 30.

11
" în afara referinţclor indicalc mai înainte, a se vedea -Sf. Marcu A&cctul. Despre botez,
22. 1 Despnficiorie, XII, 2. Cf. Mawt* cuvâm cawhetic, 7. Marele cuvtuil catehetic,
7. '" Onulii la llcclesiast. VIII, 3. Cf. Sf. Vasile cel Mare. Oinilia: Cd Dumnezeu nu
este auloml relelor.
m
.Sfilnlul Grigorie de Nyssa, Marele cuviint ratelwtiv, 5.
"' Scri.iori. 5 bis.
8]
Premise antrojtohgive
tatea care apare dupa cătJere şi prin care stăruie în cădere este o libertate care-1
ducc la pierzanie,*1" iar nu, aşa cum crede el, la suprcma împlinire. Prin aceasta
libertate decăzutâ, el este ca Dumnezeu. dar nu esle dumnezeu, in limp ce
libertatea pe care o avea la început, care-l mana spre Dumnezeu. il facea.
dimpotrivă, să devină într-adevăr dumnezeu prin har. Omul căzut in pâcat îşi
foloseşte libertatea care-i fusese data peniru a se îndrepta liber spre Dumnezeu,
intr-un mod patologic, spline Sfanlul Aumasie eel Mare. El „nu înţelege c5 n-a fast
făcut numai pentru a se mişca, ci ca să se mişte către cele spre care trebuie. De
aceea şi glasul Apostolului ne atrage luarea-aminte: «Toate îmi sunt slobode, dar
nu toate îmi sunt de folos» (I Cor. 6, 12)".M
Sfâniul Maxim aratăcă prin păcat omul introduce separare şi dezbinare in
liberul său arbitru, adica disociază „voinţa gnomică" de voinţa natural*, iar prin
aceasla se înslrainează de natura lui,,lH se îndepărtează cu toate puterile fiinţei sale
de viaţa conformă cu firea luit ajungând să duc;1 o viaţă contra firii; se depărteaza*
de Bine, căzând în păcat, şi astfel se distruge pe sine în-suşi. „La început,
înşelătorul diavol l-a înşelat pe om... îmbhndu-i momeala plăcerii înfăţişată ca
iubire de sine. Iar prin aceasta l-a desparţit pe om de Dumnezeu şi pe noi
înlreolallă, făcându-ne prin alegerea socotinţci să părâ-sim cugetul drept şi să
împărţim in modul acesia firea, tăind-o în multe opinii şi închipuiri. Căci a facut ca
lege a trupului uneltirea şi nâscocirea de orice (el de păcat, folosindu-se peniru
aceasla de puterile noastre şi im pun And, ca sprijin al stăruinţei răului în roţi. lipsa
de acord a socolinţei lor. Prin aceasta a convins pe om să se abatâ de la mişcarea
cea după tire".3" Odată angajal. prin libenil sau arbitru pervertit, pe calea răului,
omul este din acel moment lârâf de rău, cum arată Sfânlul Grigorie de Nyssa:
„Sensul schimbării e pro-gresiv, dacă urmeazS legile firii; dacă însâ se abate de pe
drumul eel drept, sensul e regresiv. Pornit o data pe acest povârniş..., după ce a
părăsit binele. omul s-a aftindat în rele lot mai adânc". "(
Atunci când, în starea dintăi, Adam nu voia sâ cunoască nimic altceva decât pe
Dumnezeu şi nu voia să trâiască decât pentru a-l ft cu totul aseme-nea, liberul său
arbitru, cum am văzut, era in deplin acord cu voinia sa fireas-că, nu se îndepărta de
la norma sau lo$os-\\\ firii sale si se îndrepia de la sine spre Bine. Dobândind prin
pâcai cuno^linţa binelui şi a răului, omul nu-şi mai exercită in chip simplu liberul
său arbitru, el experiază acum nehotărarea şi nesiguranâ, se pierde în dualitatea
confuză a binelui şi răului, întunecai de patimi şi amâgit de gânduri, omul nu mai
recunoaşte imediat binele; confun-dand binele .şi răiil, luând eel mai adesea răul
drept bine, iar binele drept rău.
m
'Cf. SI'. Mucarie EgipteiUiul, Omitit <hihovmc,^ti (Col. II), XV. 23.
( uv,int hnpoiriva eUmfor, 4, "x Cf. Titlatire h Total tmstni, PG 90, 880A: 893B;
905A. Kf7.ynai.wri 'dire Tahsie. 42; EpLstvk, 2. "9 Epijjok, 2. p. 30. "° Murele want
cmehriU\ VIII-
82
I'atologia omului câzul
el este supus in mod constant, hi alegerile pe care le face, risen lui de a se înşela."1
Libertatea care stă în deliberare este o formâ alterntă a libertăţii pe care o avea la
inceput, când se afla în legfltiiră cu Dumnezeu. Este chiar negarea li-burtâţii, de vreme
ce omul căzut, separând-o de voinţa lui natural;!, care tin-dea spre bine, o foloseşle
pentru a face răul, făcând-o astfel, în mod parado-xal. să slujească la propria lui
înrobire. Depărtăndu-se de propria fire, omul nu se mai mişcâ cu voia sa, în chip
cuvenil, ci ajunge să fie mânat de ceea ce-i este strain; el este dus contra firii, adică la
rău.
Prin reaua folosire a Hbertâţii sale, omul devine rob al păcatului (cf, In 8. 34; 2 Pt.
2, 19; Rom. 6, 20; Is. 61, 1; Rom. 6, 6, |7; 8, 21; Gal. 5, I), subju-gat de poftele şi
desffitările simţurilor spre care s-a plecat (Tit 3. 3; Rom. 6, 19), slujitor al dumnezeilor
pe care şi i-a fiicut din creaturi ("Gal. 4, 3, 8-9). Sfinţii Părinţi subliniază mereu faplul
ca, atunci când se credea mai liber. omul era, de fapt, cu totul înrobit. „Sfârşitul
neaşteptat al acestei libertăţi ne-lavreme este robia", spune Sfântiil Isaac Sirul.1" Omul
căzut, care se crede liber, trăieşle de fapt (intuit de trap/13 stăpânit delegea acestuia1"4
şi supus simţuriloi\':Werâ tirania poftelor.^6 este sclavul căutarii plâcerii si al teme-rii
de suferinţâ,':? slujitor al raulăţii,"K pe scurt, este robul patimilor.1"' Aces-tea exercitâ
asupra omului o adevăratâ tiranie, care-i înrobeşte sutletul/':,> în această stare, omul nu
mai esle el însuşi. El esle parazitat de palimile pe care păcatul le-a adus in sine, MAnat
de aceste porniri slraine de natura sa origina-râ, omul ajunge cu totul înstrăinat. Propriu
vorbind, nu mai este el eel care acţionează, ci legea pacatului care locuieşte în el (Rom.
7, 17, 20, 23).
Dar omul nu este numai robul palimilor sale, ci şi al diavolului şi al de-monilor
acestuia. El nu mai este doar ispitit, ci stăpânil şi zdrobit de tirania Cehii Ra*u. Vi|
Sfantul Isaac Sirul aratâ că „eel care nu şi-a supus voia sa lui Dumnezeu, va fi supus
potrivnicuIui".m Sfântul Macarie descrie astfel
*21 Cf. Sf. Maxim MflrturisUonil. Ambigua, 45. PG 91, I353C

"-"-' Cuvinte despre iwvoiiiţei, 42. ' Cf. Sf. Grigorie de
Nazianz. Cuvâniăti, XXXVII. 11. •'• Cf. Sf. Nichitii Siithutiil.
CeU 300 de capele..,. Ill, 76.
° Cf idem. Despre suflel, 34.
Cf. Clement Alexandrimil, Stromtiie, III, 7.
,aT
' Cf. Sf. Maxim M.Vlmisitorul. Răwunsitti cehre Ta/mU'. Prolog.
'* ibidem.
-' Aceastfi afirmaţie, care urmeaza învaţătura scripturistica cuprinsft în citatele bîblice
date mai aus, o inrillnim acleseori la Sfinţii I Yu nu i O voin regâsi de nut He ori în capi-
lohil urmutor, A se vedea, de pildfi: Sf. Maxim Martin isiiorul. Capefe despre dragasre,
HI, 12. Sf. Simeon Noiil Teolog, Capete teologice, gnosiice jtf practice, I, 78, Sf. Ni-
chitu Slithalnl. Despre suflet, 57; Cete MK) de capefe...t III. 75. Awa Dorotei, hwauiutti
iie suflet folosiioare* I Clemen! AlexajidrinuL Sfromate* II. 144» 3. Sf. Instil» Martini]
şi Filosoful, Apologia ttttâh 53. ■l>3 Cf. Sf loan Sciirarul, Scam XXVII, 42.
Vi
Ct S£ Simeon Noul Teolog, Cateheie. V, 409-413.
* Cuvinte despre nevoinţă, 42,
S3
Premise antropol&gice
această îndoită înrobire a omului, de către patimi şi de către puterile răului:

„Călcând porunca şi fiind izgonit din rai, omul a fost încătuşat în două chi-puri şi
cu două legături, Una (prin) hicrurile din această viaţa; cu iubirea !u-mii, adică a
plăcerilor Irupeşti şi a patimilor (...), înlr-un euvânt a tuturor lu-crurilor celor
văzute (...) Inlru cele lăuntrice, sufletul este înconjurat, împrej-iiniit, închis cu
ziduri şi înlănţuit cu lanţurile întunericului de cutre duhuriîe rîujtăţii".iil lar între
cele două cxislă o relatie evidentă: numai pentni că omul vieţuieşle în răutate au
asupra lui forţele demon ice o asemenea putere; prin patimi. omul li se deschide,
facându-le să vieţuiască în eL>w
în această stare, nu mai ramăne mare lucru din libenatea iniţială a omului. în
vreme ce în Dumnezeu şi în lucrarea virtuţilor, omul se mişea el însuşi po-trivil
firii sale şi se făcea pârtaş voinţei suverane a lui Dumnezeu, înstrăinân-du-se de
Acesta şi trăind contrar firii, în fap[ nu mai acţionează ej. ci o nalură siraină care a
pus slăpânire pe el, cea a palimilor care, prin păcai, au acoperil cu tolul firea sa
autentică, tiranjzând-o şi trăind pe seama ei.
5. Patologia memoriei
Memoria i-a fost data omului la creaţie pentru ca prin ea să-şi poală aduce
aminte întotdeauna de Dumnezeu şi să fie astfel mereu unit cu El, prin min-tea şi
inima sa. „De aceea ni s-a dai aducerea-aminte, pentru a-L purta (pe Hrisios) in
noi". scrie Sfântul Nicolae Cabasila^" Aducerea-aminte de Dumnezeu apare astfel
ca lege pentru om. Aşa spune şi Sfîuitul Macarie Egip-ieanul; „Creşrinul este dator
catordeauna sa-şi aminteasca de Dumnezeu".11' lar Sfantul Grigorie de Nazianz;
„Se cuvine sa ne aducem aminte de Dumnezeu mai des chiar decât rcspirăm; şi, ca
să spunem aşa, în afară de aceasla noi nu trebuie să facem nimic altceva''.337
Aducerea-aminte de Dumnezeu implică, la tin prim nivel, aducerea-aminte de
ponincile prin care omul se alipeşte de El, împluiindu-l voia; a pomncii date de
Dumnezeu m Rai, lui Adam şi Evei;33' a poruncilor date de Hristos omului re-
staurat prin Logosul mtrupat.11' Ea implică, de aceea, „aducerea-aminte de vir-
tuţi". care nu lasă loc pentm patimi.340
După cum ne arată acest ultim punct, „aducerea-aminte de Dumnezeu (u-vfKiri
Qcou)" mai înseamnă aducerea-aminte de binefacerile lui Dumne-
*P Omilii <tuhovnii:eşti (Col. II). XXI. 2.

m
Cf. ibidem.
*" Despre viafti in HfistOS, VI. p. 196.
m
Oniitii dubovnicefti (Col. II). XU1I. 3. Cf, Sf. Vaatto eel Mare. Epistok, XXII;
ftegutOS man. 5, Origen. Omilii la Cariea Nunierh\ XXIV, 2. ""'' Oirrf«/tfri.
XXVII. 4.
m
Cf. Sf Diadoh al Fotieeei. Cuvâtll ascetic in 100 de ctwete. 56.
** IhUlem. LU Cf, Sf. Isaac Sinil, CttvhUv ă&pfi$ nevoinţâ, 56.
84
Paiatogia otmilui câzut
zeu,14, penl.ru care fi aducem slavă şi mulţumită. Sfânlul Marcu Ascetul in-sista în
special asupra acesteia. „Aşadar, fiufe, începutul purtarii tale plâcute IMI
Dumnezeu trebuie să-l faci pornind de la aceasta: să te gândesti statornic şi
pururea, tntr-o meditaţie neîntreruptă, la toale binefacerile de care ţi-a fă-cut parte
iubitorul de oameni Dumnezeu, spre mântuirea sufletului tău; şi să nu încelezi a-ţi
aminti de multele şi marile Lui binefaceri, acoperindu-Ie cu ukarea pâcatului sau
trândăviei şi prin aceasta lăsând să treaca vremea cea-faftă farâ folos şi fară să
aduci mulţumire. Căci aceste amintiri neîncetate, impungând inima ca un ac, o
mişca totdeauna spre mărturisire, spre smere-nie. spre mulţurnjre adusă cu suflet
zdrobit şi spre toată sârguinţa bună. Ele ne îndeamnă să-I răsplătim lui Dumnezeu
cu purtările noastre bune şi cu toafă viitutea"; „cel ce se gândeşte totdeauna la
aceasta şi nu utta binefacerile lui Dumnezeu... se nevoieşte spre toată virtutea buna
si spre toatâ lucrarea dreptăţii, gata întotdeauna să facâ cu răvnă voia lui
Dumnezeu".343
Aceasta forma de aducere-aminte de Dumnezeu duce Fn chip firesc la
principala ei forma de manifestare, cea a rugăciunii neîncetate, cum o nu-mesc
Sfinţii Părinţi343 Ea, aşa cum subliniazâ Sfantui Diadoh al Foticeei. este a minţii,
care „cere o ocupaţie care să dea de lucru harniciei ei", singura îndeletnicire .,prin
care îşi poate alinge deplin scopul". Rugaciunea neînce-tatâ este în acelaşi timp
„lucrarea proprie minţl?', singura potrivită cu natu-ra ei. „Rugăciunea face mintea
sa-şi împlinească propria lucrare", spune Evagrie,346 care adaugâ: „Rugăciunea este
lucrarea demna de vrednicia mint» sau înirebuinţarea cea mai bună si mai curată a
ei".347 fn Rah Adam vieţuia „în rugăciune",348 având neîncetata aducere-aminte de
Dumnezeu.349 Tot ast-fel. sfinţii, care se întorc, în Hristos, la starea dintai a lui
Adam „şi se apropie de desăvârşire, au neîntrerupfă în inimd pomenirea
Domnului".350
Prin aceastfl continuă aducere-aminte de Dumnezeu omul poate într-ade-văr,
potrivit menirii sale, să se uneasca cu El. „Unirea duhovnicească este amintirea
nepecetluită, care arde în inimă cu un dor înfocat", spune Sfantui Isaac Sirul."1
,4
' Vezi. de aseinenea. Sf. Vasile eel Marc, Regulile xuici. 294.
142
EptstoM câire Niccfae MonahuL 2.
,4>
A se vedea, cu privire la acesr -subiect, I. HauslieiT. Noms du Christ et votes d'onii-
son. KOTIIC, I960. p. 156 sq, H. £ Sieben, „Mneme Theou", Dirfiounoire de spirifn.i
tile. 10. 1980. col. 1407-1414.
" f'uviint aseetic in too de capete, 59. "*
lludem, 61.
146
CuVâfU de.spre wgăcitme. S3.
w
Ibidem. 84.
m
Avva Dorotei. hivdftiiuri de suflet fataxitejare, I, I. Cf. Sf. loan Damaschin. Dog-
matics. II, 11.
-M° Cf Sf. Diadoh al Foticeei. Cm-â'tt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Grigorie
Sinaitul. Capete. 60-61.
™ Sf. Diadoh al Foticeei. Ciivânt ascetic in 100 de etipete, 88.
Cin'inte despre nex'Oi'ifti, 1.
85
Pranixe antropohgice
Prin aducerea-aminte de Dumnezeu omul se întăreşte în păstrarea şi lu-cr;irea

poruncilor; altfel spus. el poate să se fereasca de patimi şi să sporească în el
virtuţile.3"
Aducerea-aminte de Dumnezeu cste mai ales condiţia dragoslei de Dum-
nezeu,M8 care are dam I de a o trezi şi a o face s3 crească," 4 fiind nedespărţită de
ea.MS Aceasla este adevărat mai ales când e vorba despre forma sa desa-vârşită,
rugăciunea neîncetata. dar şi când e vorba de aducerea-aminte de binefacerile lui
Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul sfatuieste astfel: „Punând înaintea ochilor tăi
binefacerile de care te-ai împartaşit de la începuUil vieţii [ale si pânâ acum, fie
trupeşti, fie duhovniceşti, zaboveşte cu gândul la ele, dup;1 cum s-a spus: MNu uita
toate răsplătirile Lui" (Ps. 102, 2). Fă aceasUi penini ca inima să ţi se mişte cu
uşurinţă spre frica lui Dumnezeu şi sprc dragoste (..,). Căci ruşinându-le de
amintirea atâtor bunălăţî, de care te-ai bu-curat din partea Stăpănului bun şi de
oameni iubitor, inima la se va umple de dragostea şi de donil Lui printr-o mişcare
pornită chiar din ea însftşi, mai bine-zis conlucrând şi darul de sus","6
Aducerea-aminte continuă de Dumnezeu in rugaciunc este pentru om şi UD
mod de a ajunge la vederea Lui, căci, aşa cum spune Sfânlul Isaac Sirul, in ea „îşi
află hrana de viaţă dătătoare pentm întipârirea vederii suflcteşti'V5 Sfântul Calist
Patriarhul spune, in acelasi sens, că ea face ca in „mintea curată să se arate razele
dumnezeiesti".'** Memoria însoţeşte lucrarea minţii păna pe treptele cele mai
înalte ale vieţii duhovniceşti,"' când omul „e răpit de amintirea (sutletului rational)
mai presus de fire la vederea lui Dumnezeu", pe care i-o dă Duhul.*'0
Prin aducerea-aminte de Dumnezeu, omul ll păslreazâ pe Dumnezeu inla-
untrul minţii sale1''1 şi Î1 face s& locuiască in inima sa. „Sălaşluirea lui Dumnezeu
in noi, spune Sfântul Vasile eel Mare, constii tocmai in a avea pe Dumnezeu
temeinicit în gând. Numai atunci devenim temple ale Duhului, când gândirea
statornica la El nu se mai lasfi intrerupta de grijile pământeşti şi cănd cugetul nu
se lasă tulburat de patimi trecătoare"."'2
">: Cf. Sf. Isaac Siml. < 'uviiiit' despre newtnfS, XXXUl. ,v Cf. Sf.
Macurie Egipteanul. < mân/dri (Col. I). XXXII. 3.
154
Cf. St Isaac Sirul. Cuvtote despre nevolnfd, 85. Sf. Diiuloh nl Foticeci. Cmom ascetic I" 100
de capete, 32. Sf. Grigorie Palama. Triad*. II, 2, 19 * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Capete
leohgice, gnoxlice .y/ prm tire. 1. 93.
'; Ibidem, 6.
m
Cttvinte despre nevointd, I. Acesl punct va fi cxaniinat în moil detaliat in parlea a
Vl-n.cap. 3.5.
,,s
Capete despre nigihiiine. 3.
IS
' Cf. Sf. Isaac Siml. Oivhite despre nevoinfâ, 33.
m
Ibidem. 65.
m
Cf. Sf. Grigorie Palauiu, Tr&tde, I. 2. 23.
,;
" BpistOle, 2. 4.
S(>
paiologia omuhâ căzut
Prin aocasta, aduccrea-aminle de Dumnezeu este pentru om izvoni] unei bu-
curii desâvârşile.1'' „naşte în suflet o plăcere negrăilă'*.^ aşa cum spune Psal-
niistul; „Adusu-mi-arn aminte de Dumnezeu şi m-am bucurat" (Ps. 76,4).
Prin gândul st atomic In Dumnezeu. omul nu face decât să cugete la „sin-gunil
lucru care irebuie", ducând o existenţă îndreptatfl în întregîme spre Dumnezeu,
potrivit menirii sale. Altfel spus, aducerea-aininle de Dumnezeu implică uitarea
cu totul a lumîi,JM ştergerea oricărei aininliri pătimaşe şi lu-meşti '6 Ea implică, de
a.semenea, uirarea de sine. Omul duhovnicesc, spune Sffmiul Isaac, „uilă chiar şi
de el înstişi şi de firea lui..., nemaiamintindu-şî deloc de veacul acesta. El se
îndeletniceşte cu cele privitoare la mSrirea lui Durtinezeu şi mereu se gândeşte Ia
ele". „El se mişcă împreuna cu acestea sprc amintirea lor. potrivit ireptei vieţuirii
lui (...) şi nu se mai gâiideşte şi mci nu-şi mai aduce aminte de lumea aceasta".3*'7
fntr-un cuvânt, „când po-menirea lui Dumnezeu pune stăpâmre pe întinderea
sufletului. pierde din mi-ma aminlirea (uturor celor văzute", spune el în altă
paile.'68
Dedicflndu-se în întregime aducerii-aminte de Dumnezeu, inemofia omu-lui in
starea sa iniţială. normală, era cu totul unitară, simplă şi offlOgCDă.588 Toatti
gfmdurile omului se îndreptau spre ceea ce constituia penlru cugelul său unicnl
obiecr al atenţiei. în aducerea-aminte neîncerată" de Dumnezeu. spuiie Sfântul
loan Casian, omul „trebuie să-şi fixeze toatâ atenţia într-un singur punci şi toate
gândurile sale să-şi aibă drumul liUmtric numai spre un singur ţei".17 Astfel
memorîa devine starornică şi nemişcată,-"ajungfmd la linişte şi pace.172
Memoria stăpânita1 în inlregime de aducerea aminle de DumnezeU a lep;V da)
..cu (otul orice formă şi orice chip", fiind niemoria „inimii curate".31
Prin aduccrea-aminte de Dumnezeu, omul se fereste de gândurile străiiie pe
care i le strecoara in suflet Cel viclean.17*' Ea îndeparlează cu desavârşire orice
gând rail"' şi nu îngaduie nici unei incliiuiri spre răutate să se niani-
* Cf, Hie Ecdicul, CutegetV <lin sentiitfele bitefepfitor, 12. Sf Diadoh al Foliccei,
('uvâni ascetic in 1(H) de capete, 60. " (:;ilist i'.mi.iiMMi Capetedespre rvgâciune,
3.
w
Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvânt ascetic in 100 de capete, 56. Sf. Vasile ecl Mare.
ReguUlf niuri, 6.
,fi
Cf. .Sf. Isaac Sirtil. Cuvww despre nevoitiţti. 8 $i 10. Sf. Murcn Ascx-ml, Despre
c«i ,,',•irii<■<> se ttutreptemâ dinfttpte, 37. "I? Cuvifttt despre nevoinfă. 85.
" (t Sf. Gugorie Sinailul, Capett, 60-61.
< onvorbiri duliwmicasti, XXIV. 6. n;Cf, St.
Grigorio Sinaiiul. Captrtf, 61. ,î: Cf. Sf, Isaac Sim].
Cuvinte despre nevobtfă* 8.
•' Sf. Maxim Mainirisitorul. (iipvte despn amoftinfa de Ihmmezeu si leonomui hum-
iHtrii, II. 82. Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog, Capete ttttfogice, gnostic*sipractice. III. 32.
"■ Cf SI". Macarie Egipleaniil. Omilit duhovnicesti (Col. II). LIU. 16.
m
Cf Sf. Diadoh al Foliccei, CuvOnt ascetic in 100 de COpCte, 5; 97.
87
Premise antropofogice
feste,"f' Ea constituie o armă împotrîva demonilor;177 cu ajutorul ei omul nti numai
că esie feril dc atacurile lor, dar îi şi Tnvinge şi îi alungă.37*
Dacă memoria folosită potrivit firii sale este o memorie sănătoasa, prin păcat ea
funcţioneazâ contrar firii şi devine boinavl'" Boala constă, ca şi în cazul celorlalte
puteri ale sufletului pe care le-am sludiat. în pervertirea ei, mai precis într-o
inversare a activităţii sale: în timp ce în starea de nonnalitale a fîrii ome-neşti ea
slujeşle exclusiv aducerii-aminre de Dumnezeu şi dc bine, uitând prin aceasta de
realitatea sensibilă şi de rfiu, prin păcat ca devine, dimpotrivâ, uitare de Dumnezeu
şi a binelui, şi aducere-arninte de rău şi de lume,,8°
Aceastâ boală a memoriei afectează, desigur, mintea, care este organul ei;
mintea care-L uită pe Dumnezeu se înstrăineazâ înlr-o activilate care nu-i este
proprie, se stifocă şt, din punct de vedere duhovnicesc, esle cu adevărat moartă.
„Ceea ce i sc întâmplă pestelui iesit din upa\ aceea se îmiimpJa şi minţii care a
ieşit din pomenirea lui Dumnezeu şi s-a împrăştiat in ammtirile lumii". spune
Sfâniul Isaac Siral,"1 Toale celelalie puteri ale sufletului care depind de ea în mod
direct vor suferi aceleaşi efecte patologice. Sfântul Maxim Mărturisitorul arată că
uiiarea lui Dumnezeu şi a binelui este, alături de ncştiinl/t, principala patimă-boală
u părţii rationale a sufletului.'"7
Uitarea de Dumnezeu, alături de necunoaşterea Lui au un rol central Fn
căderea omului. Astfel, Sfântul Grigorie Palama vede în parăsirea „pomenirii şi
vederii lui Dumnezeu" esenţa păcatului slramosesc.3"3 lar la Sfântul Marcu Ascetul
aflăm scris: „Scriptura zice că: «iadul şi adâncul (pierzfirii) sunt cu-noscute
Domnului» (Pilde 15, I I ) . Acestea le zice dcspre neştiinţa şi uitarea inimii. Căci
iad este neştiinţa..., şi pierzare este uîtarea",SM şi amândouâ due la moartea
duhovnicească.3M Sfântui Marcu Ascetul, iar apoi Sfântul loan Damaschin, afirmă,
aşa cum am vflzut deja, că Uitarea (XiiOnJ. alături de ne-ştiinţă (dyyoia) şi
nepăsarea trândavă (pxx8\îla), este unul dintre cei trei „uriaşi ai Celui Rau", de la
care vin toate patimile şi toate relele de care sufe-tii omul cazut.3B<" A flam la
Sfăntul Marcu Ascetul descrierea acestor trei boli
m
Ibidem, 3.
,?!
ibidem, 33.
' '"llmiem. 81.
"'" Sf. Isihic Sihaitul. Cuvuni despre trezvie si virtute. 32. si Sf. Grigorie Simiitul
K.'npete. 61). vorbesc in mod explicit despre boalu memoriei.
" Despre accastiî dubla" polaiitatc a memoriei. exercitalu" „polrivit firii" sau „contiar
fii îi" voibeşlc explicit Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre rwvainfă, 65.
"" Cuvinte etegpre nevoinfâ, 43.
2
Cf, Capete despre dmgosie, I, 68. Cf., de usemenea. Hdynatsuii câtre Tahsie. Prolog:
..Riiuiafea este o faptit a sufletului înţelegâtor. şi tinume uitarea bunăriîţii celor cltipă fire".
150 de capete desprf eunoşlinfa ttalundd, despre nmotiştereti lui Otimnezeu,
despre vuifn mornkl şi despreJapiuire, 46. Cf. 50.
Ih'spre legen didwvwceasctt 61-62. m
ibidem. 62.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistolu vutre Nitolae MoiahuK 10-13. Sf. loan Damas-
chin, CuvAnt de sujlel folosilor.
XX
PatoUigui omului câzul
spirituaie fund amen tale strâns legate una de alca, relaţiile dintre eie şi efectele
lor: „Cei trei uriaşi ai Celui R8u, care sunt socotiţi ca cei mai tari, sunt cele trei
reie amintite mai înainte: neştiinţa, maica tuluror reletor; uitarea, sora împreună-
lucrăloare şi slujitoare a ei; şi nepăsarea trandavă. care ţese veş-mântul şi
acoperământu! norului negru aşezat peste suflet şi care le sprijină pe amândouă, le
întăreşte, le susţine şi sădeşte in sufletul eel fără grijă raul înrădâcinat şi statornic.
Prin nepasarea trândavă, prin uitare şi prin neştiinţă se întăresc şi se măresc
proptelele celorlalte patimi. Câci ajutându-se întreo-laltâ si neputând să fiinţeze
fărâ să se susţină una pe alta, ele se dovedesc puteri lari ale Vrăjmaşului şi
capetenii pufernice ale Celui Rău. Prin ele se în-tăreşte şi pe ele se reazemă toată
oastea duhurilor iTiuiăţii, ca sâ-şi poată duce la îndeplinire planurile".**7
Am văzut deja că este greu de arfltat daca atracţia plăcerii simţurilor duce omul
la necunoaşterea şi uitarea de Dumnezeu, ori, dimpotriva, nestiinţa şi uitaresi de
Dumnezeu îl fac sâ se întoarcă spre realitatea văzută. Exista o dia-lectică a acestor
doua atitudini, aşa cum am văzut, care ne îndreptăţeşte să o socotim cauzăcând pe
una, când pe cealaltă\ Astfel, Sfântul Diadoh al Fori-ceei o pune înainte pe prima:
ispitiţi de plăcerea simţurilor, Adam şi Eva au început să uite de Dumnezeu. „Că
vederea, gustul şi celelalte simţuri slăbesc linerea de minte a inimii, când ne
folosim de ele pesie măsură. ne-o spune cea dintâi, Eva. Câci pană ce n-a privir la
pomul oprit cu plăcere, îşi amintea cu grijă de porunca dumnezeiască. De aceea
era acoperită de aripile dragostei duninezeicşti... Darcând a privil la pom cu
plăcere şi s-a atins de el cu multa1 pofta" şi. în sfârşit, a gustat din rodul lui cu o
volupiate pulernică... toatfi pofla ei şi-a întors-o spre gusiarea lucrurilor de aici,
amestecand, din pricina fruc-lului placut la vedere. în greşeala ei, şi greşeala lui
Adam. De atunci, cu ane-voie îşi mai poate aduce aminte omul de Dumnezeu sau
de poruncile lui".3Wl Alţi l'ii mţi privesc procesul câderii in sens invers. O
apoftegmă spune: „Zi-ceau BiUrânii ell trei sunt puterile Vrăjmaşului din care
vine ioată greşeala: uiiarea, negrija şi pofta. Cu adevărat, de îndalâ ce vine uitarea,
ea naşte negrija, iar negrija naşte pofta, iar pofta îl duce pe om la c&Jere"."1"
Sfântul Isihie Sinaitul zice, în acelaşi sens: „de la uitare ajungem la negrijă, iar de
la negrija,., la pofte necuviincioase".3" Iar Sfăntul Macarie: „Mintea care alun-ga"
de la ea am in tire a lui Dumnezeu cade fie hi mânie, fie fn pofta trupeas-c*i".v"
Cele mai multe referinţe le g3sim la Sfăntul Marcu Ascetul, care spu-ne apriat:
„tot eel ce uită de Dumnezeu caută placerea (desfranataT' '"-'
Uitând de Dumnezeu, memoria se fragmentează" şi se risipeşle, intrând sub
stăpânirea mulţimii gândurilor legate de lucrurile din lumea vflzută spre care s-a
întors omul. „începutul şi pricina gândurilor, scrie Sfântul Grigorie
" EpiJtală > <Ure Nicohr Mtmahul. 12. Cf. 13,

■ < 'tivâni ascetic î'i lOit tlr capde, 56.
"'.V"/''W^-N273. '" <'mum de.spre
lirzvir si virtule. 32.
; (htiilii tluhovnicejti <Col. II). LIV, 10.
" Qespn Ctn C* cied Că M' irulrejiieaz/t (iinftiftte. I3L
89
/'remise antropotogiee
Siruiiiul, este împărţirea, prin neascullare, a amintirii simple şi unilare. Prin aceastfl a
picrdut şi amintirea de Dumnezeu. CTici fâcăndu-sc din simplft, compusă, iar din
unitară, felurită, şi-a pierdiil unitatea împreună cu puterile ei". Această îmbolnavire a
memoriei are, evident, repercusiuni asupra tu-turor puterilor sufletului. Mintea, în care
înainte mi exista decâ! singur găn-diil la Dumnezeu, este acum bântuitâ de rnulţimea
feluritelor amintiri lu-meşti, al căror număr sporeşte tot mercu.
Memoria devine pentrti om, alături de imaginaţie. principal cale de acces pent™
gândurile strâine, care pătrund în sufletul său si-i prcocupă mintea; ea este UHB dintre
principalele surse ale „gândurilor care ne râpesc'*.594 De la ea primeşte omul cea mai
mare pane a reprezentarilor, care constituie pentm el tot atâtea sugestii ispilitoarc. Mai
ales ea este cea care aduce in minte „gân-durile simple", de care apoi se alipeşte în chip
pătimaş.5''* Sfântul Maxim spune: „prin acestea trei primeşte mintea înţelesuri pătimaşe:
prin simţire. prin schimbâri în slarea organica* şi prin amîntire".^' Dar adesea memoria
produce ea însăşi in mod direct gânduri paiimaşe,1''' lucni pe care-l subli-niaza Slăntul
Talasie Libianul, care vede în aceastâ facilitate a minţii princi-pala lor sursă, şi cea mai
periculoasii: „trei sunt cflile prin care primeşti găn-duri: simţirea (lucrarea simţurilor),
amintirea si starea mustului (amcsteca-rea) din Imp. Dar cele mai stăruitoare sum ccle
din amintire".'"* Memoria produce astfel de gânduri penlru că ea păstreuză aminlirea
greşdilor trecutc şi urmcle patimilor care ni s-au făcut obişmiinţă""' şi mai ales a placerii
legate de elc,4" ceea ce da" reprezentarilor o mare putere de ademenire.*" Aslfel,
memoria este adesea trezita şi aţâţată de demoni, care încearea* să o împingă mai ales
spre asemenea amintiri.401
Pent™ toaie aceste motive, memoria devine la omul căzut una dintre principalele
cauze ale trezirii şi stflruirii patimilor.4" De aceea Sfăntul Isaac Siml spune
4H
ca ea csle lacaş al paiimilor, locul In care le poţi afla pe loate.'"'
,
"-' < ape'e fotirte jolosiumre..., 60.
v
" Cf. sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfti. 33.
'* Cf. Sf. Maxim Mflrlurisitonil. Capete despre dragoste, I. 8-4; III. 42.
'' Capet* despre dmgosle. I I , 74.
m
CtU>idan, II. 84.
< 'apetedespre dragoste, tnfrânaresipetrecerea i ca dupâ minte, I. 46.
'' Cf. Sf. Uaac Sirul. Cuviiue despre fievalnţâ, 33. Iiir Evagrie remarcâ: ,.Dacă avem
iiniintiii pâtimaşe. aceasta se dsitorenza' faptului c:l de la bun incepm am primit himui-
Ic in noi cu pntiiinl; si invers: despre lucrurile pe cine le-am piimii in noi cu palimfi.
voni avea amintiri piUimaţe" (Tnifaintprtwtic. 34).
" Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvditt ascetic in tOO de capete, 93. Sf. Maxim MaYlu-
lisiiorul. Capete despre dragost*. H, 19. m Cf. Sf. Maicu Ascetul. Eptstold cdtre Nindae
MfitiaJtuI, 10.
'-' Cf. Sf- Isaac Sirul, Cuvinte despre neioirifd. 33. Sf. Marcu Ascetul. Eplstolă către
Nicofae Monahid, 10. Evagrie. Cuvântdespre rugiiiitme, 10; 44-46.
' Cf. Sf. Talasie Libiiinul. Capete despre dragoste. infrtlnare.... III. 32; IV. 16. Cf. Sf.
Maxim Mărtmisiiorul. Capete despre dragoste. H. 85. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nevoinfti. 33.
Cf. Cuvinte despre nevoinfd. 8.
00
Paiologia omului câliif
Astfel că „aducerea aminte de rău (p:i/f]p;n tov> tcaKou)" ajunge să fie la omul
căzut odeprindere (ftîţ).40* Aminlirea râului înlocuieşte, în grade dife-rite. aminlirea
binelui, singura care, la început, stăpânea în memorie; pentru ca aminrirea binelui nu
poate fi ştearsă şi înlocuita cu totnl, acesteia ii rămâne de acum înainte un loc mai mult
sau mai puţin redus în memorie.
Ca urmare, are loc o nouă divizare a memoriei, care nu exista la începui. Ea esle
scindatâ în două părţi, cum spune Sfânful Diadoh al Foticeei: „De cand minlea noastră
s-a rostogolit la chipul trtdoit al cunoştinţei, e silită, ehiar dacfl mi vrea, sa poarre în
aceeaşi clipă şi gânduri biine, şi gânduri rele (...). Căci cum se grabeşte să înţelcagă
binele. îndatâ îşi aminteşte şi de r;lu. FiindcS de la neascultaren lui Adam ţinerea de
minte a omului s-a sfaşiat în
dour.-"*
Amintirea binelui şi aminlirea răului nu ajuns doar să se invccineze, ci se
întrcpfltrund şi se amestecă, sporind confu/ia creată de multele şi fcluritele gi'tnduri care
stăpânesc memoria şi cugetarea omului.40'
Chiar dacă omul căzut se află, după cum spune Sfântul Isihie Sinaitul, „acoperit de
vălmaşeala adrmcuhii uitării"40*, a-şi aminti de Dumnezeu şi de bine nu este cu
neputinţă peninj el, dar aceasta se face cu mai multă greutate. ,X)e alunci. cu anevoie îşi
mai poaie aduce aminte omul de Dumnezeu şi dc ponmcile Lui", spune SfAntul Diadoh
al Foticeei.401' „Neascultarea. unealla păcalului, nu a stricat numai amintirea simplfi a
sufletului faţa de bine, ci şi toate puterile lui, întunecând dorinţa fireasca care tindea
spre viituie".""0 înrr-adevâr, după cum am VăzUt, rnintea omului este stăpânita de
mulţimea amintirilor lumeşri şi a gândurilor, carc, chiardacâ nu sunl pătimftşe, sunt to-
CU$i străine de Dumnezeu. Aceste amintiri pătrund în minte din pricina iubirii dfl
lume. dar şi prin lucrnrea duhurilor rele care încearcâ mai ales prin acest mijloc să ţiiul
miniea departe de Dumnezeu."1" In ambele situaţii, amintirile
MS
Cf. Sf. Diudoh ul Foliceei, ('uvâril tiscefu m 100 de mpeie, 3; 5: 83: ('uvâ/it hi
flHilfore. (>.
1
" ' 'nvânf ascetic in loo de eapete, 88.
1,07
Cu privirc hi siarea de confuzje a memoriei. a se vedea Sf. Isaac Sinil. Citvinie
despre nrvoinţâ. 85,
" Capett despre Irezyie $ virttite. 116.
4a
" ('uvâni ascetic hi 1(H) tie capelc, 56. '
' ('iipeie fotirie jotmitotire..., 61 ■
1
Lucrare.i lor i sc arntS în chip I impede omului cat* înccarciî prin rugae tune să regă-
SeoACJl ailucerea-atniiile de Puiiinczeu, ilupi) cum .spune Evagrie: „Caml diavoful eel
pieaviclesm, făcând miilte. nu poate împicdica rugilciunea drepmlui... îl atfiţă hi
plut.eren păliimişil prin aducerca-aminte de liicrin i" (Cnvthit despre rugdeim*, 46. Cf.
44; 45; 68). în altă pane, el explica" pe larg: ..Ciuid le viUI dracii riWnind cu adevilrai la
mgâciune. îţj strccoaril gfuidurile unor hicnni iişa-zisc trebuincioase; şi. dupii pinin.'i
vreme. îţi fnră iunintirca lor, ca mişcflndu-ţi-se minlea $pie căutarca lor şi neaflfm-
du-)c. sil se tlescmajeze >i su" sc inliisrcze foaite, Apoi. cânil revine iarăşi la mgâciiine.
ii aduce aminte cele cilulate şi cclc atnintilc mai inaifHc, cu rnintea. c&utând siî le ia la
cunoşlintĂ sS piardă rugâciunea care aduce roaile" {Ihii/em, 10).
91
Premise anlropologice
memorie. Alipk in chip pătimaş de lumea sensibilâ. o lume închisă în ea în-săşi,
care nu i-L mai descoperâ pe Crealorul ei. omul îi cade cu totul pradă. Imaginile
pe care le are din această lume, in urma pcrcepţiei sau a amintiri-lor, nu mai sunt
cele pe care le avea Adam înainte de cSdere, adică transpa-rente pentru energiile
dumnezeieşli, nu mai sum prilejuri de neîncctaul adu-cere-aminte de Dumnezeu,
nu-l mai înaJţă spre El, ci sum cu iotul şi cu totul opace. înstrăinat printre obiectele
reduse la dimensiunile lor materiule, min-tea sa este făra* încetare populată şî
bâjituită de mulţimea gândurilor legate de ele şi de imaginile lor. Iar aceasta se
întâmplâ nu numai atunci când este treaz. ci şi în somn, când este năpădit de
închipuirile din vise.""7
Imaginaţia. aflatâ* în legătură cu o memorie ea însăşi pervertitâ" şi nemaifiind,
potrivit (irii sale, o facultate anexa* în procesul cunoaşterii, ajunge să stapaneasca
mintea şi o sileşte sil-i urmeze,44* înstrăinând-o.44 Atunci „mintea rătăceşte mereii
din naJucire în nălucire, căci atunci c*lnd se stinge una, din ea răsare altii".4"'
Imaginaţia pune stăpânire pe minte în multe feluri. „De aceea, spun Sl'inţii Calist
şi Ignatie Xanthopol, dumnezeieştii Părinţi vorbesc de multe ori despre ea şi
împotriva ei. S i î n t i i de mai înainte au socotit-o asemenea miticului Dedal ca o
închipuire cu multe chipuri şi multe capete, asemănăloare hidrei (...) Căci
blestemaţii ucigaşi, străbiUând ş) trecând prin ea, intră în comunicare cu sufletul,
făcându-l un fel de stup de viespi şi o peşteră de gânduri slerpe şi păti-maşe",4il
Prin aceasla, nu numai că ea „se opune foarte mult nigaciunii curate a inimii","' 2
dar nici nu mai lasă vreun loc pentru gfindul şi amintirea de Dumnezeu, care, în
chip firesc, ar trebui să-şi afle locul in sufletul omului. Sfânlul Varsanufle
aseamftnS sufletul, aşa cum a ieşit el de la Dumnezeu, adică înde-leltiicindu-se
numai cu aducerea-aminte de El, cu „o scăndură gala zugrăvifii", care nu mai
primeste nici un alt chip şi nici o alul culoare.4" In starea decazută a omului însă\
lucrurile se petrec cu totul dimpotrivă: piclura cea fromoasS este in întregime
mfizgâlita' de iinaginade cu chipuri şi forme nâscocite de ea, nemaiki-sând s5 se
vadă nimic din ceea ce era la început
In viaţa lăuntricâ a omului cilzut, îmaginaţiu ajunge să ocupe un loc atât de
mare şi să aibfi un rol atât de nefast pentru că ea se iruinifestă în strânsă le-găturâ
cu patimile. „Căci acum omul se mişcă in jurul nâlucirilor iraţionale ale
patimilor", arată Sfanrul Maxim MSrturisitorul.4H Pe de o parte, imagina-ţia
trezeşte palimile, dandu-Ie hrana care le face să lucreze şi sâ" sporească.45 Pe de
altă parte, patimile suscita" în chip deosebit lucrarea si plăsmuirile ima-
447
Cf. Sf. Nichitii Stirhatul, Celr 300 tie capete* fi\ 62.
448
Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dmgOSte, II, 56.
IU
Notum aici detlni(ia Sf. loan Scărarul: „Nalucirea esic ieşirea minţii'' (Scam. HI.
37). 430 loan din Singuriilate. Ctmvtnbire. cd. flauslicrr. p. 38. 4,1 CeU 100 tie
capete, 64. m Ibidem.
"' Scrisori ttuhavnicesti, 193. •"Ambixua. 120(45. PG
91. I353C). *"C\ Apoftexme, II. 22. Evugrie,
Tra/tttutpraclic, 34.
%
Patologia omulni remit
ginaliei; penl.ru că se hranesc mai ales cu aceste taehipltiri, patimile împing
îmaginaţiB sa zămisleascS imaginile care |e sunt potrivite - He ele vechi sau noi
-şi care Ic aduc desfătările pe care le caută.41' Sfânrul Maxim Mârturisi-torul
constată că: „Precum minţii celui flâmand i se năluceşte numaî pâine, iarcelui
însctat numai apă, la fel celui lacom i se nălucesc tot felul de mân-câri, iubitorului
de placeri forme de femet, iubitomlui tie slaviî deşartă cin-stiri de la oameni,
iubitorului de argini, câştigtiri. celuî ce ţine minte răul. râzbunare usupra celui ce
l-a supărat, pizmaşului, necazuri asupra celui piz-muil şi asa mai departe în toale
celelalte patimi'*.448
Acetista se întârnplă şi în starea de veghe, dar mai ales în somn. Cu „gân-durile
nesănătoase" se întâmplă la fel ca şi cu bolile, căci „boJile tmpului nu gunt
contraclate chiar în momentul când se ivesc, ci mai înaince". arata Sfan-IB] loan
Casian; aceste gânduri sunt ..semnul unei boli care zăcea înaunlm, ascunsă în cele
mai adânci alcătuiri ale sufletului (...) adusă la suprataţă de (xlihna somnului,
vădindu-se astfel fierbinţelile ascunse ule patimilor de care rie-am îmbolnăvit,
hărţuiţi de cugetări ncflfiflătoasp",459 Nevoitorii stiti bine ca visele sunl zămislile
de imaginaţie în legătură cu obişnuinţe trupţduî460 şi ale siifli-tului;*'" în acest din
urrrtă caz, ele sunl fie recompuneri ale unor resluri de ajninliri, eel mai adesea
legate de ocupaţitle şi de grijile din slarea de ve-ghe,4!,-'fie, legat de puterea
poftitoare. mijloace de satisfacere a dorinţelor, fie, îii legiltura cu puterea
irascibilă, ca reacţîi la mania sau temerile resimţite. dacă este vorba despre
coşmaruri. Astfel. Sfântul Simeon Noul Teolog spune câ „cele ce ocupă sufletul
sau cele în care petrece el în state de veghe, acelea reţin închipuirea şi cugetarea
lui şi în somn".4^1 Sfântul Nichita Stithatul reniarcu şi el cd .,după preocuparea
omului dinlăuntru şi dupa grijile lui sunt şi mişcările Irupului $i nălucirile ruinţii"
din timpul viselor.""1 Ear Sf'antul Maxim precizează: „Când creşte pofta
(feniBuuAot). mintea îşi niUuceşte ma-teriile plăcerilor în vremea somnului; iar
când creşte iuţimea (Gû,©;;), vede lucrurile pricinilitoare de fries".4" Sfântul
Simeon Noul Teolog scrie în ace-laşi sens: „Când partea poftiioare a sufletului
(krtiOiîEXiKbv) e împinsă sprc pnlimile desfâtarilor şi spre plăcerile vieţii, tot
pe aceslea le vede sufletul si în vis. lurcand iuţimea sau mânia (0\ÎU.IK6'/)
sufletului e înfuriata împotriva semenilor, visează atacuri, razboaie şi lupte între
serpi şi ceriuri ca la judecatii cu duşmanii. Cand, în sfârşit. raţiunea lui
(XoyimiKbv) se înalţa
06
Cf. Sf. Iwac Siml. Cnvinte despre mvtnnfă. 8.
rT
ri Ibidem.
** Capete despre dmgox/e. II. 68: 69: 85.
•'" Mezdmintele mânăstlr&ti, VI. I I .
4
'* Cf, Sf. Grigoric de Nyssa. Itesptv faeerea amnluu XIII. PG 44. I72D.
*" Cf. ilwtem. I73C.
Sf. Giigorie de Nyssn, Prsprrprerea omului, XIII. PO 44. I72D. '
Capete teofogice, gnostic* ft practice, III.62. 4* Cele 300«to
capete, II. 60. '"' Capete despre dmgoste, II. 69.
97
Premise untropohgice
prin irufie şi mândrie, işi închipuie răpiri maripate în aer, şederi ş'i domnii pe
tronuri înalte, păşiri înaintea poporului în fruntea unor care de luplâ*,\4W M.miiiI
Nichita Stithatul arată înca şi mai precis legătura dintre vise şi diferi-tele patimi:
„Dacă cineva are sufletul iubitor de cele materiale şi de plăceri. îşi naluceşte
câştiguri de lucruri şi de bani sau chîpurî de femei şi împreunări pătimaşe, din care
vine îmbrăcămintea pătată şi întinăciunea trupului. lar dacă are sufletut lacom şi
iubitor de argint, vede totdeauna aur şi pe acesta îl dorcşte, se lăcomeşle după
dobânzi şi le aşază în vistierii, dar se vede şi osândit ca un om fară milă. Dacă are
un suflet înclinat spre mânie şi duşmă-nie, esle urmăril de fiare şi de şerpi veninoşi
şi e năpădit de lemeri şi spaiine. iaf dacă are sufletul îngâmfat de slavă deşarta, îşi
năluceşte laude şi primiri din partea mulţimii, scaune de stăpânire si de conducere
şi le socoteşte. chiar când e Ireaz, pe cele ce încă nu le are, ca şi cand le are sail le
va avea cu sigu-ranţă. Dacâ e cu suflelnl plin de mândrie şi de Irufie. se vede pe
sine purtat in trăsuri sirilluciioare şi uneori zburand în vSzdah şi pe toţi îi vede
tremurând de covârşîrea puterii lui."467 Astfel, prin prezenţa şi formele pe care le
iau, visele ne descoperă care şi cât de puternice sunt patimile noasire care le ză-
mislesc,46" arâtând în chip vădit faptul că sufletul este bolnav şi chiar de ce boala
suferă şi care parte a sa este vătămată în special, aşa cum scrie Evagrie: „Atunci
când, în închipuirile soninului, demonii atacând partea poftitoare u sufletului ne
arată (iar noi dăm buzna spre ele( înlmniri ale cunoscuiilor şi ospeţe ale
rubedeniilor. coruri de fernei şi câte şi mai citte (imagini) de felul acesta,
aţâţătoare la plăceri, înseamnă că partea cu pricina e bolnavă şi pati-ma teribil de
puteniicfi, Alunci când, dimpotrivă, ne lulbură partea pătimaşă a iuţimii, silindu-
ne să umblăm pe drumuri prăpăstioase, scoţându-nc în cale oameni înarmaţi.
precuin şi flare veninoase şi carnivore, iar noi, îngroziţi de aceste drumuri şi
hăituiţi de fiarele şi oamenti cu pricina, scăpâm cu fuga, (înseamna ca trebuie) să
ne îngrijim de partea pătimaşă a iuţimii".469
în cadrul acestei îndoite legături a imaginaţiei cu patimile, demonii. dupâ cum

arată Sfînţii Părinţi. joacă şi ei un rol important, fie Împingându-I pe om în astfel
de încliipuiri, ca răspuns la patimile sale şi prin mijlocirea lor, cum locmai am
arătat,470 fie iscând în el chipuri şi năluciri,471 cu scopul de a stârni patimile.'1'7 în
acest ultim caz, se poate întâmpla ca ei sa puna in cugetul
" < \ipe\e /eologlce, gnostic? si practice, III, 63.

™ Cele 300 lie capete, II, 60.
46,1
Cf. Eviigric, Tmtatul practic. 54. Sf. Grigoric dc Nyssa, Dexpre facerea unuilui.
XIII. PG 44. I72D; I73C.
w
Traliilul pniciic, 54. A se vedeu, de asemenea, Capete dexpre <leosehuv<t paiimilor
şi a gimdunlor, 4.
4711
Cf. Sf. Maxim Mărtiirisitorul, Capete de.spre linigaxte, II, 85.
■"' Cf. tstoria monuliilor tlin Egipt a hii loan dc LycopolU, 19. Sf. Maxim Mărtiirisi-
loml. Capete efespre dingoxte, II. 85.
J
* Cf. Maxim Marturisitorul, loc. ah.
1
>X
i'aivhgia omuhii vtizul
omului, în soinn, ca şi In starea de veghc, imagini cu totul noi penlru el. care nu sum
legate nici de vreo percepţie din prezent sail din trecut,47* aici create de el însuşi, şi pe
care înlr-un anume fcl cugetul esle silit să le primească.474 Scopul acestora este să-1
îrnpingâ pe om în greşeli noi sau să-l pună pe calea unor noi rautăţi, pe care nu umblase
încă. în toate aceste cazuri însă. duhurile cele rele vor sft-1 rătăcească pe om şi să-l ţină
depane de Dumnezeu.
Nalucirile imaginaţiei apar ca principal» forma pe care o iau momelilc şi
indemnurile diavoleşti spre pâcat:475 dacă în lextele ascetice gândurile (ko-ViCTjlot)
sum asociate deseori cu inchipuirile, aceasta se întâmplă tocmai penlru că eel mai
adesea gândurile stint, de fapt, simple închipuiri sau îşi au izvorul in ele. De aceea,
îmaginaţia este penlru ispite principala poartă de in-trare în suflel. „Sfinţii de mai
înainte au socotit-o... ca pe un pod al demoni-lor", arată Sfinţii Calist si Ignatie
Xanthopol.476 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie aşa: „Diavolii ne due punirea spre
păcătuire prin nălucire şi minciu-nii";"177 „neavând fantasia la dispoziţie, Satana nu
poate fauri gânduri minci-noase. penlru a le înfăţişa minţii spre amăgire mincinoasă".47*
lmaginaţia este principalul instrument al lucrârii diavoleşu împotriva sufle-tuliii, lie
in stnrea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii îl hfirţuiesc pe om,47 căutând nu mimai
să-1 împînga* in păcat sau să-i trezească şi să-i aţâţe patimi-le. ci şi să-l umpe de
tulburare în felurite chipuri,""1" trezind în el mai ales tris-teţe, nelinişie şi îngrijorarc,4*1
amăgindu-l4"2 şi lTicându-1 să rătâcească din pricina mullimii nSlucirilor,4*3 ajungând
chiar sâ-l înrobească cu totul.*"1 Sfănlul Isihie Sinaitul spunc chiar câ imaginaţia a
pricinuit în principal căde-rea omului: „Şi aşa l-a despârţit pe Adam de Dumnezeu,
dându-i nălucirea demnitătii duinnezeiesti. Şi la fel obişnuieşte să-i amageascâ
vrăjmaşul min-cinos .şi viclean pe toţi cei ce p;ic;Uuiesc".4't,
471
Vedem accasla într-o istorisiie din Apoflegtiw, N 171: „Se spune despre un Bătifin câ
a venil ta Schîl având cu el pe tliil său. prune, care nil stia ce este femeia. Cfinil a
crexcut, diavolii i-au aiiilat chipiiri de fentei. iar cl i-a spus iai;'ihii său. care s-u miral
fotirte. Odata. ducandu-se in Egipi cu tatiil siin şi vitzfmd femei, i-a spus acestuia:
«Pîirinie. aceslea sum ecle care vin nonptca la mine In Schil (.,.>». lar Bfitrânul s-a
inmunat de viclcnia demonilor. care in pnstia aceea îi arăiau chip de femeie".
r
* Sfinţli Părinţi spun ciî. adesea, aslfel poate fi explicaln creaţia artistică.
475
A se vedea, dc cxeniplu. Evagrie, Tmta/ul practiv, 67. '■"'■ < <-lr
IQOcUcap&cGA,
'' Copete despre trczvie, 118.
m
Ibidem> 14.
t7
" Cf Sf Vttrsaniifie şi loan. Soisori dahovniccşti. 118.
m
Cf. ibidem, 10; 70. Ajwfiegnie. II. 22. Sf. Macarie Egipieanul, OtnUii thhovniceşti
(Col. II). LI. 3. *"' Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovnicrsii, I 18.
12
Cf. Undent, 78. Sf. Isihie Sinaitul. Capeie despre firi-rn- si virtafe, 6: 14.
"' Cf. Sf. Diadoh al Foliccei. Cuvdnt ascetic in 100 de cttpete, 38. m
Cf. Sf. lustin Martinil si Filosoful. Apologia ititâi, 14. "' ('itjirtr despre
trezxie şi virttue. II, 17.
99
Premisf anlrvfitiUtgur
Adam încă de la crearea sa a tost ispitit de Cel Rau. cunoscand deci ispili-rilc
aduse de acesta prin mijlocirea imaginaţiei. înainte de căderea în păcat însă, el nu
le dădea nici o atenţîe, nu sta la vorba cu ele şi a fortiori nu con-simţea să le
urmeze. Astfel, el nu cunoştea „închipuirea necuviincioasă";""" imaginaţia sa
neajungând la râu. Omul câzut. dimpotrivă, primeşte îndemnu-rile răutăţii şi !e
însuşeşte şwşi hrăneştc imaginaţia cu ele, zămislind şi dez-voltând imaginaţîa
păcăloasă, pe care am descris-o mai inainte, predându-se astfel cu toiul lucrării
diavoleşti şi urmarilorei nenorocite.
Sfinţii Părinţi subliniază astfel responsabilitatea omului4*7 în ceea ce pri-veşte
pervertîrea imaginaţiei sale, care duce la îmbolnăvirea ei: din pricină ctf n-a rftmas
credincios poruncilor dumneêieşti1 n-a mai ascultat de glasul lui Dumnezeu, nu
şi-a ferit inima de cugetele straine. pe scurt, pentru că n-a ră-mas treaz şi veghetor
(vETtUKot;), omul a făcut din imaginaţie, care î-a foM datăca un fel de punte spre
Dumnezeu, „o punte penmi demoni".
Atâta vreme cât omul nn-şi regăseşte trezvia, adicit vigilenţa care caractcriza
nature saîn starea oea desăv&rşită si deplin sănfroasă, inima îi rămâne deschisâ la
mornelile mincinoasc ale Celui Viclean, aduse prin ini(locii'ea imaginaţiei, fund
napfklit ziua şi noaptea de imagini care-i t'ac mintea să râtăcească şi o abat de la
rostt.il ei, înstrăinănd-o şi ţinând-o departe de Dumnezeu.
Din faptul câ omul îşi imagineaza* cele care-1 îndepărteazâ de Durnnezeu, se
vede nu doar simpla îmbolnăvire a imaginaţiei, ci faptul că sufletul sâu în
întregime cste bolnav.
7. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor trupcşii
Pftcatul strămoşesc a produs schimbări şi abateri şi a adus boalft nu numai la

nivelul puterilor sufletului; funcţiunile tmpeşii şi simţurile, modul în care omul se
foloscşte de diferitele organe ale corpului şi modalitălile de pcrcep-ţie senzorială
au fost şi ele perveitite, iar prin aceasta, îmbolnăvite.
Omul a fost creat în în( regime dupa chipul lui Dumnezeu. adica $i trupul, ca şi
suflcm!,4** având menirea de a înfâptui în intregimea sa asemiînarea cu Bl. pentru
ca, în final, să fie în îmregime îndumnezeit. La lucrarea virtuţilor, spun Sllnţii
Părinţi, ia parte şi trupul. Nu numai că exista chiar „virtuţi tru-peşti", dar prih trup
se împlinesc multe dintrc virtuţile sufletului. Anumite
"I Cf. Sf. Cnlist şi Ignatie Xamhopol. Cete 100 </<•. opete, 64.
4-7
Sf. Calis( şi Ignatie Xanlhopol, Ephtole ilnhovnUeşti. 102. A se vedea, de
asemenea. Sf. Nichim Siithatul. Celt- SOOtle <tti>etc... I. 5.
*™ Cf. Sf. Irincu. Co/Um eretiilor* V. 6, 1; 16. I. Oi'inonstmfia profttm'nluirti apasto-
tieet II; 32; 97. Sf. Grigorie Palunia. Proşopopee, PG ISO. 1361C, Confonn afimuniei
de^ îniâlniie la Sfinţii PăiinU\ că omul a fosi creal clupă cliipul lui Dumnezea-oinul.
100
Piilolugiti imiiiUn ctiztit
daruri ale Duhului, spune Sfântul Grigorie Palama, „se lucrează şi prin trup'\w
Trupul, în general, prin însuşirile si puterile sale, „ia şi el parte la sfinţenie".4*0
Lucrand împreuna* cu sufletul şi lasfindu-se cârmuil de el, trupul primeşte de la
acesta darul Sfântului Duh. Trupul esle şi el chemal la îndum-nezeire, alături de
suflet.4'' „Căci, scrie Sfântul Macarie Egipteanul, după cum Dumnezeu a creat
cerul şi pămâniul peutru ca omul sa-1 locuiasca\ tot aşa El a creat trupul şi sufletul
omului ca sil fie locuinţa Sa, ca să locuiască şi sfi se odihneasca în trup, ca în
propria-l casa, având sufletul drept mireasă frumoasa şi preaiubită".*1* Subliniind
unitatea fundamentals a color din care e format omul, unitatea fundamentals a
sufletului şi trupului in persoana omului si deslinul lor cornun, Sfăntul Grigorie
Palama spune: „Care durere, care piacere, care mişcare in trup, nu-i o lucrare atâl
a sufletului, cât şi a trupului 7 (...) Căci sunt şi pătimiri fericite şi lucrări comune
ale sufletului şi trupului care nu ţintuiesc duhul de trup, ci rklica trupul aproape de
vrednicia duhului şi-l induplecă şi pe el (pe trup) să linda" în sus. Care sunt
acestea? Cele duhovniceşti, care nu merg de la trup la duh..., ci tree de la minte la
trup şi prin cele ce le lucreaza şi le patimesc, ele pret'ac si trupul spre mai bine şi-l
indumnezeiesc (...) La bărbaţii duhovniceşti, hanil Duhului. treciind prin
mijlocirea sufletului la trup, îi d<i si acestuia sil pâtimească cele dumnezeieşti şi
sa* piUiinească în chip fericit împreuna1 cu sufletul. care patimeşte cele
dumnezeieşti şi care, o data ce pătimeşte cele dumnezeieşti, are şi ceva pati-milor,
lăudabil si dumnezeiesc. (...) mainland la împlinirea acestui rost fericit al ei, latura
palimitoare îndumnezeieşte şi trupul. nefiind mişcată de patimile (rupeşti şi
materiale (...), ci mai degraba ea însăşi in tore and spre sine trupul si Btrăgindu-I
de la plăccrea pentru cele rele şi insuflându-i prin sine o sfin-ţenie si o
îndumnezeire de care nu mai poate 11 jefuit".4"1
Una dintre l'uncţiunile elementare ale trupului este de a fi instrument al sufie-

ruliii in ceea ce priveşte relaţia sacu creaţia materială: prin mijlocirea simţiirilor
trupului, sufletul ia cunoştinţa* de cxistenţa crealiirilor sensibile si prin organele
trupului intră în mod concrel in legâturâ cu ele şi ucţioneazii asuprci lor.
Percepţia senzorialiî. uşă a cunoaşterii creaţiei materiale, este un proces in
acclaşi (imp somatic si psihic. La baza sa stă senzaţia. adică reacţia fizică a unui
simţ la stimulul unui obiect. Prin aceasta, i se comunicfi sufletului o informal ie
obiectivă cu privire la datele exterioare ale obiectului. Apoi intervene o a doua
operatic prin care datul senzorial este interpretat de toate celelal-te facultftţi ale
sufletului care contribuie la procesul cunoaşterii. Printr-un
' CuVârtt fumtni cei c* .si' finixtesc..., 2, 13.

m
lck-m. OnUHL 12, PG 150. I53C.
" Cf. Sf. Maxim Murturisitorul. Cele doiu'i sule i/r vapet? desj/rr cunoşlmfa de thim-
nezen fi icononiiu înlnipării I-'iului lui Dwytiu-zru. II. 88. Sf. Grigorie Piilanui. Triade.
III. 3, 12. Sf. Mucurie Rgipteanul. Omilii duhovntceşti (Col. II) IV. 3-4; XV, 38.
1
Omilii duhmwceyli (Col II). XLIX, 4.
" ('uvâiitpentni cffi' cese UtUft&t ... II. 12.
101
Premise antraf/ofoftice
proces complex, în care intervin inteligenţa, memoria, imaginaţia şi dorinţa,
obiectul, aşa cum este el prezentat de simţuri, este situat in spaţiu şi raportai la alle
obiectc, este numii, definit în ceea ce priveştc natura, scmnificatia, funcţia si
valoarea sa. Aceasiă interpretare, care constitute esenţialul în per-cepţia
senzorială, având ce temei un dat obiecliv - cel oferit de senzaţie. nu se opreşte
însă la acesta şi nu constitute o simplă descriere a lui, ci este ela-boratâ în funcţie
de valorile subiectului cunoscător. în ultimă instanţâ, de la acesta, mai mult decât
de la obiectul în sine, ia naştere percepţia. De aceea Sfântul loan Gură de Aur
spune: „Judecăţile noastre nu se formează după natura lucrurilor cu care venim în
atingere, ci după simţământul sufletului cu care le privim".4''4 De aici rezultă că
percepţia senzorială este legatâ de starea spirituaJă a celui care percepe, depinzând
dc starea tuturor facullăţilor sale care intervin în procesul de interpretare pomenit
mai sus; si îndeosebi de ceea ce el, de o mamera generală, cunoaşte, înţelege.
doreşte, îşi imaginează, îşi aminteşte...
în starea primordialâ a omului, toate facultăţile sale fund îndreptate spre
Dumnezeu, prin ele Adam percepea în Dumnezeu toate făpturile create şi, o data
cu aceasta, sesiza cu ajutorul raţiunii sale loţ>oi sau raţiunile lor spiritua-le.
Percepiia sa senzorială era aslfel subordonată contemplărti naturale {xao-plct
<()\KnKfi). în acest fel, el se folosea de toate facultăţile sale care participau la
percepţia senzorială şi în primul rând de toate simţurile sale, in mod firesc; sânătos
şi potrivjt scopului !or, păstrându-şi astfel sufletul curat. cum ne arată Sfântul
Maxim Mărturisitorui, care spune că aceasta este şi datoria ornului reînnoitîn
Hristos: jşi păzeşte cineva sufletul fără pată pentru Dumnezeu dacă se sileşte (...)
să-şi deprindă simţurile să privească şi să-şi imagi* neze în chip evlavios lumea
văzută şi cele din ea, vestind sufletului măreţia raţiunilor (X6voi) din ele".49S
Sfântul Nichita Stithatul spune şi el in această privinţă: „Când mintea pătrunde în
cele mai presus de fire, simţurile aflându-se în starea cea după fire, intră în chip
«epătimas în legătură cu pri-cinile lucrurilor, cercetând numai raţiunile şi firile lor
şi deosebind fară gre-şealS lucrările şi însuşirile lor, neîmpatiniindu-se şi
nemişcându-se cu plăcere spre ele în mod conlrar firii".4'"'
Undeva, in altă parte, tot el spune că „toate cele ce se lucrează în chip îm-părţit
în simţuri, vederea, auzul, mirosul, gustul, pipâitul, se mişcă potrivii firii dacă
biruie ceea ce este mai bun".*" Iar Sfinţii Părinţi, atunci când au prilejul, ne readuc
aminte de cum trcbuie folosite, potrivit firii, simmrile noastre. Sfântul Atanasie
precizează faptul că: „tnipul are ochi pentru a ve-dea zidirea şi, prin prea
armonioasa alcătuire a ei, a cunoaşte pe FăcătQr".49B
Catehrze, II. 4.
l'ele doua sute tie ctipelc ih'xpre miunflinfa tie Dimmvzeu.... I, 14.
Cele 3m <fe tapete..., I. 22.
Despr? siifh'1, M.
Cuviint hnpolrivu elinihr. 4.
102
Patohgia ortmhii lâzut
Sfântul loan Gură de Aur spune şi el, la fel: „Ochii v-au fast daţi pentru ca,
văzând cele create, să daţi slavă lui Dumnezeu'V'' sau: „Ochiul penlni uceasta a
fost creat, ca prin el să vedem creaturile lui Dumnezeu, şi să slăviin pe Facătorul
lor".100 Sfantul Serapion de Thmuis ne aminteşte, legat de aceasta/ 01 cuvintele
Psalmistului: „Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ri-dical ochii mei. Ia(5,
precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, pre-cum sunt ochii slujnicei la
mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru" (Ps.
122, 1-2). Tot astfel, urechile au fost facute pentru ca omul să asculte „cuvintele
dumnezeieşti şi legile lui Dumnezeu"' şi pentru ca pe Dumnezeu să-L audă în
orice sunet din lumea aceasta. La fel şi mirosul i-a fost dat omului pentru ca el să
simtă în toate creaiurile „buna mireasmă a lui Hristos" (2 Cor. 2, 15);*" gustul,
pentru ca, gustând din hra-oft. să vadâ „că bun este Domnul" (Ps. 33, 8), iar
pipăitul, pentru ca să pipăie pe Dumnezeu in loate lucrurile (cf. I In I, 1). Scurt
vorbind, rostul simţurilor este să contribuie la unirea creaţiei văzute cu
Dumnezeu, căci aceasta este sarcina pe care Dumnezeu i-a dat-o omului atunci
când 1-a creat.î:M Aşa scrie Sfântul Nichita Stithalul: „Ca fiinţe duruite cu simţuri
trebuie să simţim în chip cuvenil lucrurile supuse simţurilor, şi prin frumuseţea lor
să ne înălţăm la Cel ce le-a zidit şi Lui să-l aducem cunoştinţa lor fâră greşeală".505
PunAnd folosinţa simţurilor sub carmuirea minţii sale care contempla raţi-
unile spirituale ale făpturilor, Adam avea o percepţie obiectivă a acestora,
cunoscându-le adevărata lor naturâ, cunoscând filră greşeală, cum spune Sfăntul
Nichila Stithatul, lucrârile şi însuşirile lor.**'
Adam şi Eva, înainte de a păcătui, percepeau realitatea în mod identic, pentru
că, având toate facilitate şi toate simţurile lor orientate spre Dumnezeu Cel Unul,
pe toate le vedeau in Dumnezeu aşa cum le vede Dumnezeu.
în acelaşi fel ca simţurtle, în starea paradisiac^, toate organele trupului lu-crau
potrivit adevăratei lor naturi şi meniri, adicâ potrivit lui Dumnezeu şi în vederea
îndumnezeirii omului. Tot aşa trebuie să lucreze ele şi în omul reînnoit in Hristos,
după cum învaţă Apostolul Pavel: „Va îndemn, deci, fra-ţilor, pentru îndurările lui
Dumnezeu, să întaţişaţi trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plăcută lui
Dumnezeu" (Rom. 12, 1).
în fiinţa omencască, aşa cum a voit-o Dumnezeu. mâinile au rostul de a lucra
în Domnul cele de trebuinţă, de a sluji voii dumnezeieşti, de a se pune
■'">t)es,>re<Um>ol. 11,3.
*" Omitii h Facere, XXII. 3.
v
" HpisMlă câfre monahi, X.
" CuvâiU împotiiva eiinitor, 4. w,t Cf. Sf. Serapion dc
Thnniis. fîffixtotd călre mornihi. X.
14
Despre acest rol al omului. despre care mn vorbit deja, cf. Sf. Maxim Mărtuiisito-
nil, Ambigua, 41. PG 91, I308A. mCelettH)<iec«pete.... 72. Ibidnn. 1,22.
103
Premise anlropofogice
în slujba dreptâţii, şi îndeosebi de a fi ridicate în mgăciune către El.w Tol astfel,
picioarele au rostul firesc de a-i da oniului putinţa să meargă spre Dumnezeu şi
sâ* săvârşească binele,*08 în ceea ce privcşte limba, ea i-a fosi dată peniru a rosti
cuvintele adevărului şi ca sfi aducă neîncetat laudfl lui Dumnezeu. Fiecare organ
al trupului iucrează în chip firesc şi sănătos atunci cănd lucreaza* în Domnul şi se
mişca* de dragul Lui; inima fîicăndu-sc sălaş al rugăciunii şi bătând numai penlru
Dumnezeu inir-o rugaciune ritmată de su-flul plărnânilor...
într-un cuvânt, trupul omului este sănâtos din punct de vedere duhovni-cesc
atunci când tinde spre Dumnezeu prin loaic lucrările sale si devine ast-t'el templu
al Duhului Sfânt (1 Cor. 6, 19); când simţurile sale sunt „în bunâ iâiKluial.V'. M'4
ciind toate organele sale sum folo.site de om pentru a duce o viaţă virtuoasă, drept
ciii spre contemplarea lui Dniiinezeu şi miiloace do. uni-re cu El.
Prin păcat, aceastf rânduială a fost tulburatS. Omul, depărtându-se de Dum-

nezeu, şi-a abătut simţurile şi toaie organele irupului de la scopul lor firesc şi
normal peniru a le îndrepta, conir.ir firii, spre lumea sensibilă. Aslfel pcrvertite şi
iiiiprăşiiate,'*10 ele se îmbolnăvesc.1" At3t pe plan Irupcsc, cat şi sufletcsc, omul se
înstrăinează de firea sa fundamentala şi autenticâ, căpatând o fire cu toiul contrarâ,
decăzută. AUinci cănd Apostolul vorbcşte despre „omul cel vechi". spune Sfântul
Macarie Egipteanul, „el se referă la om în îniregimea lui, având pe lângă ochii săi
alţi ochi, pe lângă cap alt cap, pe lângă urechi alte urechi, pe lângS mâini alte
mâini, pe lângă picioare alte picioare. Pcotru că pe Io( omul trup şi sullet - 1-a
surpat şi 1-a întinat Cel Viclean; pe omul eel de dcmull l-a imbracat cu un altul, cu
un om vechi. întinat şi necural (...), nesupus legilor lui Dumnezeu (...). peiitru ca
omul să nu mai vada piecum se cuvine, ci sft vadâ şi sa audă ran; sâ aibă picioare
grabnice spre a face râii; mâini care s<i lucreze nelegiuirea, şi inimâ care sâ cugete
cele viclene"."11
In loc să-i dea minţii materia pentru contemplarea fîrească a celor v&zute.
ăimţutile sunt pricini ale unei mulOmi decugetâri trupeşfi şi deşarte.MI in loc
1
Cf Sf. Alaniisie eel Mare, Cuvănt împotrivn eliiii/or. 4. Sf. loan Gurii tie Aur, foe.
(•U., Sf. Macarie Bgipteunul. liphtoUi catre fiii rei ilithovnut'şti, 14. Sf. Serapion dc
Thmuis. Epixtotâ către motuihi, X. Sf. Grigorie Pahuna. Vuvăni penmt cei ce W
litustesa..., II. 20.
*" Cf. Sf. loan GurS de Aur, Inc. cii., Sf. Mnearic Egipteanul. Episiolă coin-fiii cei
thihavnfoesti. 14. Sf. Seiapion de Thmuis. loc. tit., Sf. Grigorie Paliinm. It>c. ril. 569 Cf.
Sf. Isaac Sirul. Cuvitite despre nrvoinfa, 58. ™ Cf. Ibidem, 60.
■" Sf. Isaac Sirul vorbeşte in mod explicil despre „boala <slabiciunea) sirnţurilor" (Cu
vinte despre ttevotnfâ, 23). despre fapiul că mintea oimilui cazut trebuie inai înlfki
..Si'i-şi linişlească simturile" şi să le lamăduiască de boiilă {ihUlenu 30). în CuviuUiil /.
el vorbeşie despve „boalii simtirilor". *': OmlUi duhovniceşli (Col. 11), II, 2. Sl*
Cf. Sf. Isihie Sinailul. Capeh> despre trezvie şi vhnite. 53.
104
ParoloRtti vimilui aătttt
sâ se supuna minţii, conlribuind la înălţarea ei spre Dumnezeu, simţurile o

înrobesc,51" plecfmd-o câtre lumea cea simţită, văzutjf în afara lui Dumnezeu.
înstrăinând mintea şi supunând-o acestei lumils,s lipsind-o de pălrunderea
realifăţilor spirituale. In acest sens vorbeşteSfftntul Isaac Sirul despre „boala
s.niţiiilor-:16
In loc de a sluji lui Dumnezeu, împlinindu-I voia, simţurile şi organele trupeşti
ale omului căzut sc pun în slujba dorinţelor lui trupesti şi slujesc la lucrarea
păcatului şi aţâţarca patirnilor.'"7 Omul se foloseşle de ele în primul i find penlru a
dobândi plăcerea simţuala pe care o caută. Aslfel, el se loloseş-te de ochi „aşa
cum nu se cuvine",*"1 pentru a-si oferi. după pofta sa, obiecle de care să-şi bucure
privirca. Işi foloseşte urechile, de asemenea, „aşa cum nu se cuviiie",51'' ca să
ascultc vorbe rele şi să se bucure de auzirea lor, ca să se piece spre cuvinte deşarte
şi să-şi înveselească prostcşte minieu cu ele. Gustul ajungc rob lacomiei. Mirosul
esle man at „spre mirosirea felurilelor parliimuri ce rrezesc pofrele trupeşti'V7
PipSitul, la rândul său, se face iniealtâ a mullor patimi. însinlinate de Dumnezeu,
facultajile cognitive ale omiilui nu mai inlerpretează potrivit Duhului datele
senzoriale. Nemaivăzând energiile dumnezeieşti din creaturi, care le definesc
adevărata lor natură, omul căzut nu mai are o percepţie a lor corecta, obiectivă,
adică confonna rcaliliiiii lor şi adecvata la ceea ce sunl ele in chip adevfirat.
„Aproape tot din ceea ce privim. noi vedem altiel decâl este". constatâ Sfântul
Ambrozie.v Omul vede tapturile în funcţie de dorinţele sale pălimaşe, le situează.
le or-donea/ii, le dii sens şi valoare în liincţie de patimilc sale. Urmeaza cfl
percep-i.ia devine subiectiva* şi schimb.ltoare, de vreme ce ea nu se mai
porriveşte cu realitatea însâşi a obiectelor, ci este o proiecţie a conştiinţei
decăzute a fiecărui oni, schimbându-se după felul, mulţimea şi rmlsura dorinţelor
sale piilhnaşe. Fapt.nl că, în ciuda acestor diferenţe, pulem spune câ\ în mare, toţi
oamenii percep realitatea aproape în acelaşi fel, nu înseamnâ deloc că per-cepţia
lor este una obiectivă, ci arată sîmpla polrivire a unor subiectiviiiiţi piulaşe la o
aceeasi cădere şi faptul că deformârile suferite de facultatea per-cepiivil ;i
urmaşilor lui Adam sunl fundamental aceleaşi.
Organele trupului sunt şi ele deviate de la rostul lor initial, de la funcţio-iiiiiva
loi fiiească şi încep să funcţioneze patologic. Arâlând care sunt urmă-rile
pacatului strămoşesc, Sfantul Atanasie explica felul In care sufletul face
'* Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinte despre nevoinţâ, 23.

s
" De aceea Sf. Kichita Stilhatul vorbeşte desprc „robin simţuriloi" ((>/<• 300 de
ca-»».., I. 20).
' iiviiili' th'spri' iwvoiitţti, I. *IJ Cf. Sf. Maxim Mărlurisilorul. Ru.sjiunsuri itiirv
Inhisif, 50. Sf. Isaac Sirul. ("uvinle aespre iwvoinfa, I.
"* Sf. Maciuie Egipteumil. Oinilii duhovnlcesti (Col. II). II, 2.
M
ibidem,
■" Sf, Atanusie eel Mare, Cuvfint uupotriva etirrihr, 5. '*"
Cum câ moorlea e.sle nn bine, I0.
Kr>
să lucreze contrar firii toate funcţiunilc trupeşti; „Mişcându-se mintea spre ceea ce
e poirivnic, măinile au pornit să omoare (...) şi(-au dal) celelalte mă-dulare spre
desfrânare, în loc de a le folosi pentru naşterea de prunci. Şi în loc să folosească
limba spre cuvinte bune, au folosit-o spre hule şi bârfeli şi juramintc
mincinoase";"2 şi încâ mâinile „spre a fura şi a bate pe cei aseme-nea Ior";"( cât
priveşte picioarele, ele sunt „grabnice sâ alerge spre rău" (Pilde 6, 18);*24 stomacul
l-a întors spre „beţie şi lăcomie nesăturată".>; Sfântul loan Gură de Aur scrie şi el
in acesl sens: „Să luăm aminte la mă-dularele noastre şi vom vedea că, daca nu
luăm amintc, şi ele sunt pricină de cădere; nu pentru că asta le-ar sta în fire, ci din
lipsa noastră de grijâ".536
Lucrând contrar firii, simţurile şi organele trupului acţionează într-un chip lipsit
de raţiune, nebunesc. Sfânlul Nichita Stilhatul vorbeşte desprc „porni-rea
dobitocească", lipsită de judecală a simţurilor."7 Iar Sffintul Atanasie, subliniind
rolul suflelului în aceastâ răfăcirc a simţurilor, scrie aslfel: „Coii-ducătorul unui
cal de curse, suindii-se pe cl, dacâ dispreţuieşle ţinta spre care trebuie să-l conducă
şi abătându-se de la ea, mână calul precum poate - şi poate precuin voieşte - şi dc
multe ori îl repede spre cei pe care-i întfdneşte; şi iarâşi de muUe ori îl mână spre
prâpastie, fiind purtat de el spre ţinla spre care se poartă pe sine însuşi în
repcziciunea calului, socolind că, astfel aler-gând, nu s-a abfttut de la ţintă. Căci
gândeşte numai la alergare şi nu vede că s-a abătut de la ţintă. Tot aşa şi sufletul,
abătându-se de la calea spre Dumne-zeu şi mânând mădularele trupului spre
altceva decât spre ceea ce se cuvine, mai binc zis, mânându-se pe sine prin ele,
păcătuieşte şi-şi pricinuieşte răul, nevăzând ca" s-a rătăcit din drum şi s-a abătut de
la ţinta sa".
'" CuvâtU tmpotriva elinihr, 5. A se vedea. de asemeneu, Pikle 6. 17. Sf, loan Gură
de Aur, loc. dr.
' Autorul Pildelor vorbeşle şi el de „mainilc cure varsa sângc nevinovat" (Pilde 6.
17). Cf. St Macarie Egipteanul. Omilii duhovniceyli (Col. II). II. 2. ** Cf. Sf.
Macarie Egipteanul. loc. rit.
1
Cuvtinf hnpotriva elinilor, 5.
** toe cit, l*7 Cele .100 •!>-
captte, I. 6.
*■ loc rit.
106
PARTEA A II-A
Descnerea, manifestările
şi felul în care se produc
bolile spirituale.
Patimile
I
Patîmilc, boli spii iluale
înlorcându-şi de la Dumnezeu faculiăţile sufletului şi trupului şi îndrep-tandu-

le spre realitatea sensibilă pentru a-şi afla In ea plăcerea, omul face să se nască în
el parimile (H<A8TI). nuniite şi vicii (Kcttciai).
Toţi Sfinţii Părinţi spun ca acestea nu fac paile din firea omului.' „Ele nu tin de
chipul lui Dumnezeu", ne uminteşte Sfantul Vasile eel Mare/ „Palimi-I.e nu au fost
create la uiceput împreuna cu firea oamenilor. Căci altfel ar intra in definilia firii",
spune Sfântul Maxim Mărlurisilorul.3 Sfâniul Nichiia Stithalul spune că ele sum
„cu totul străine şi în nici un fel proprii firii sufletului".4 Sfantul Isaac Sirul, în
acelaşi sens, spune că „paiimile sum un adaos dintr-o pricina sufleteasca. Pentru ca
suflelnl este prin fire nepătimitor (...) Noi credem ca Dumnezeu a facut pe eel după
chipul Său nepătimaş (...)■ Deci, când se rnişca în chip pSlimaş, (sufletul) este in
chip vădit în afara firii, prccum ne asigură eei învSţaţi de Biserică. Deci paiimile
au inlrat hi suflet pe iuinâ şi mi e drept să se spuna că paiimile tin de suflet. chiar
dacâ acesta se itiişca în ele. Prin urmare, e vădit că se mişcă în cele din afară, când
e pâti-maş, nu în ale sale".3 „Mişcarea potrivnică firii este pătimaşă. Căci a spus
dumnezeiescul şi marele Vasile: «Sufletul, cănd se afla după fire, pelrece în cele
de sus; când se afla în afară de fire. pelrece jos. pc pamanl. lar cand e în cele de
SUS, esle nepâtimaş. §i când firea coboară din treaptu ei. paiimile pun Stfipânire
pe ea»".6 Acelaşi Sfânt Pârintc scrie în nltîî parte, lblosindu-se, cum vom vedea, de
un limbaj medical: „Deci e vadil că sănâtatea exislă in lire de mai înainte de boala
ce-i vine ca ceva ce nu ţine de ea (ca un accident). Şi dacă acestea sunl asa.
precum suni cu adevârat, vinulea este In suflet in chip fireac. lar cele ce-i vin ca
ceva deosebii (accidentele) sunt în afară de fire ("...). O dală ce se şlie şi se
marturiseştc de loţi că ţine de suflet curaţia în chip firesc, se cuvine să
îndrâznească şi să spunfi că (paiimile) nu tin de suflet nicidecum in chip firesc.
Pentru c;l boala e a doua, după sănătate".7 Acest pa-
A se vedea: Avva Dorotei, hivâfâturi de suflet folmitoare, XI. 134. Sf. loan Daimir.-
chin, Dogmatica, IV, 20. Evugrie. Serisvtt, 18. Sf. Amonie eel Mure. Srrisori, 5; 5 bis.
" Omilii iti-sftre. Jacrrea omului, 1. 8. ( Răsfnmfuiii câtre Taltisie, I.
4
Dcspre sujlei, 69.
Cuvinte despre Havofrtfâ, 82.
•■Ihittein. 83. ' Ibidem.
109
DescHtna, tnanţfBstârUeşifalul in <at«se prodttc botih spiritual*
saj este foarte aproape de ceea cc spune Evagrie: „Dacă boala, în raport cu
sanătatea. este a doua, este Limpede că rautatea este şi ea a doua, dupâ virtu-te".K
în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Scărarul spune că: „Păcatul sau pati-ma nu se
afla în fire în chip natural. Căci Dumnezeu nu e facătorul patimi-lor";"
„Dumnezeu nici n-a făcut, nici n-a zidit răul. Deci s-au amăgit unii spunănd c:l
unele dintre patimi sum fircşti m suflet".lu
Vedem de aici că patimile sunt un rod al închipuirii omului. ca urmare a
piicatului strămoşesc. Sfântul Macarie învaţa1 în acest sens: „In urma neascul-tării
primului om, a intral în noi ceva strain de firea noastră, (a intrai) rău-taiea
patimilor, care prin mult exerciţiu şi obişnuinţă ne-a devenil a doua fire".;i La fel
spune şi Sfântul Maxim MărtuHsitorul: „Spun, îiivaţând de la marcle Grigorie al
Nyssei, că ele odrăslesc m fire, după ce au patruns in partea cea mai puţin raţională
a ei, din pricina cflderii din starea de desăvâr-şire. Prin ele, in loc de chipul
dumnezeiesc şi fericil, îndată după călcarea po-runcii s-a făcut în om străvezie si
vădită asemanarea cu dobitoacele necuvân-tâioiirc".1* Altfel spus, patimile sunt
efectul relei folosinţe de către om a Libe-rului său arbitru, rod al voii personale
despărtUă de voinţa sa fireasca, daruit;i de Dumnezeu. Aşa spune Sfântul Isaac
Sirul; „Patimile sunt un adaos dinlr-o pricină sufletească, pentru că sufletul este
din fire nepătimitor".13 Sffintul loan Damaschin precizează: „Toate cate a fScut
Dumnezeu, aşa cum s-au fa-cut, sunt foarte bune. Dacă ramân aşa cum au fost
zidite, sunt foarte bune. Dar daca se îndepărtează, in chip voluntar. de la starea
conformă naiurii şi dac;1 vin la o stare contra naturii, ajung în rău. Potrivit firii lor
toate sunt roa-be şi supu.se Crcatorului. Dar când una dintre fapturi s-a revoliat şi
n-a ascul-tat de Făcător, a format in ea însăşi raul".1'1
Singure virtuţile, as a cum am arălat, tin de fire a omului; departându-sc de
lucrarea virtuţilor, acesta a adus in el patimile, aşa încât trebuie ca ele să fie
definite în primul rând in mod negativ, ca absenţă, ca lipsă a vinuţilor care le
corespund şi care constituie în om asemanarea lui cu Dumnezeu. lată ce Spune
Avv;i Dorotei: „Am scos virtuţile şi am sădit patimile contrare lor (...) Căei
virtuţile ne sunt date de la Dumnezeu prin fire, Pentru că îndatfi ce a tacut
Dumnezeu pe om, a semănat în el virtuţile, precum zice: Să facem pe om după
chipul şi asemănarea noastră" {Fac, 1. 26) (...) dupfi ascmanare. adică după virtute
(...) Deci Dumnezeu ne-a dat în chip firesc virtuţile, dar patimile nu le avem in
chip firesc. Căci nici nu au vreo fiinţă sau vreun ipos-tas; ci sunt ca întunericul.
care nu există dupa fiinţa {...). ci din lipsa lumi-
" Capete gnastiet, 1.42. 1

Scow. XXVI, 41.
" r\<fhifi cuvdnt, partea a doua, 41. "
Oinilii duhovnicejti (Col. II). IV. 8.
;
Kttspunsitri viitre Totttsie, 1.
1
Cuvfafe tlesprr nevomfâ. 82.
- Oogmatiea, IV. 20.
110
Patimile, boli spimuole
nij.n Abătiindu-se sufletul de la virtuţi din iubirea de plâcerc, a dat naştere patimilor
(bolilor) şi le-a întăril pe acestea împotriva sa"."' Sfântul loan Da-maschin învaţă tot
aşa: „Viciul nu este nimic allceva decat îndepărtarea vir-luţii, după cum şi întunericul
este îndepărtarea luminii. Dacă rSmânem în sta-rea naturală, suntem în virtute; dacă ne
abntem de lu starea naturală, adică de la viitute. şi venim la cea contra naturii, ajnngem
în viciu".17
Vinulilc constau în lucrarea potrivit firii sau. altfel spus, poirivii scopului pe care
Dumnezeu H le-a dat la crearea firii omeneşti, a facultăţilor, puterilor san lendinţelor
omului, Ele cores pund folosinţei şj sensului firesc şi rational O.oyiKOi;) al acestor
facultăţi, care, aşa cum am văzut, au rostul de a-I îndrcpta pe <>m câtre Dumnezeu şi
de a-l în^lţa la El, >-6YIK6I; însemnand dc altfel, pentru Sfinţii Părinţi, conform
Logosului, dnpă chipul şi asemănarea Căruia a fost creat omul. Patimile, dimpotrivă, se
ivesc datorită lucrării con-trii firii (adică împotriva scopului firesc şi normal sau, altfel
spus, împotriva lui Dumnezeu) a puterilor sutletului şi a organelor trupului,1" prin
devierea, pervert irea, reaua lor folosinţă (rtapctXpnjaK;). Astfel, Sfantul loan Damas-
chin defineşte patimile ca „abaterea de bunăvoie de ia starea conform;! firii la una
contrary firii".1" Sfantul Nichita Stithatul, tot aşa, consider^ că palimilc suni suscitaţe de
„putcrile suflctului în mişcarea împotriva firii".20 Sfantul loan Scruarui, la fel, spune câ:
„noi am schimbat însuşirile sustinăloare ale firii în patimi"."' Sfantul Talasie vorbeşte şi
el despre schimbarea vimitilor în plicate.52 lar Sfantul Vasile eel Mare arată că:
„Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterile necesare ca să îinplinim toate poruncile pe care ni
le-a dat (...) cu aceste puteri lucrând cored şi după cuviinţă, facem viaţa noastră
virtuoasa ptin pietate; daca* însă nu folosim acţiunea lor, alunecâm spre mutate. lar de-
linirea rautatii este următoarea: folosirea rea şi împotriva poruncii Domnului a darurilor
pe care ni le-a dat Dumnezeu ca să facem binele; dupâ cum toi
' Awn Doroici trimite uici la Sf. Vasile eel Mine, Oinilii la Hewmenvt. II. 5.
'' invaftittiri ile suflel Jblositoare. XII. 10. 11
Dogmatics, II, 30.
'* Sfinţii Pîirinţi fac deosebire. în general, între ..patimile suflctului1' şi ..patimile ini-
pului" (A se vecleu: Evagrie. Trauuul practic, 35; 36. Sf. Maxim Mfirturisilorul. Cape
Us despre dtagoste, I. 64. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ. 8. Sf. loan Damar,-
thin, Ciivi'tnt de suflel folosiior. Totuşi. patimile mipesti, dtipîi cum am vilzut, îşi mi
obfuxia în suflel şi este de la sine înţeles ca unumite patimi ptivesc în ucelaşi timp >i
iufletul, şi trupul. Fiecare patima, pe de altă parte. implied într-o oarecare musurâ to-
tnlilatea puterilor sufletului (inteligcnţa, voinţa. memoria, dotinUi, irascibilitalea. imti-
şinaţia etc.) Cu toatc că. strict vorbind, patimile jifectcazîi în, mod esenţial „paitea pîi-
timaţâ a sufletului", form at ă din putcrea doritoarc si puterea irascibîlă. cure stint puteri
pătirnaşe (KCtSiltlKai), Sfinţii Păiinţi vorbesc adesea si despre patimile „plUfii ratio-
nale a suflctului". care etiprinde inteligenţa sau mintea (vouţj,
Dogmatical iv. 20.
'' ( ./.' UKItie eapete, 1. 37. 1 Scam, Pat tea a dona a Cuvantului XXVI. 41. a Cf.
Capettt despre dragos/e. inj'miutre şi /wlreieiea ten du/ui mime, I. 89.
Ill
Oescrirrea, wdiiifestatile şifelul m tare » produc btititr spiritual*?
aşa de adevârat, definiţia virtuţii ccruie de Dumnezeu este folosirea acesior daruri
ale lui Dumnezeu cu bună-ştiinţă, potrivii porunciî Sale".*1 Sfantul Grigorie
Palama invuţă tot aşa că „reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă
naştere patimilor vrednice de dezaprobare". lar Sfântul Maxim, care vorbeşte
adesea despre caracteru! nefiresc al patimilor/s spune. în acest sens; „nimic nu e
rău din cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare. care vine din negrija minţii de a
cultiva cele fireşti";2'' „în toate lucrurile reaua folosire este pâcat";-7 „pficatele ne
vin din reaua întrebuinţare a puterilor sufletului, a celei poftitoare, irascibile şi
rationale"."" Aşa învaţă şi Evagrie. Acesta. constatăud cS patimile distrug
„lucrarile fireşti ale sufletului"/'' arată pe larg cum se pe-trece acest lucru: „De
vreme ce cugetarea. imimea si pofta, dacă nu sunt fo-losite cum se cuvine, nasc
răutatea şi penlru că sta în puterea noastră să ne folosim de ele fie bine, fie rău.
este limpede c;1 rătil vine din folosirea în chip contrar firii a acestor puteri ale
sufletului. lar dacă este aşa, nu există nimic i;lu care să fi fost creat de
Dumnezeu".*0 Origen constată acelaşi lucru: „Ur-zitorul tuturor acţiunilor
sufleteşti, Dumnczeu. a adus la existenţfi toate lucrurile spre binele comun. însă, în
viaţă, se întâmpln adesea că lucrurile bunc ne indruma spre păcat, pcntni câ le dăm
întrebuinţare greşită'V De aceea, spune Sfântul Maxim, diavolul, „pornind razboi
împotriva virtuţii şi a cunoş-tinţei oamenilor. cautâ să le doboare sufletul prin
puterile (facultaţile) înnăs-cute ale lor", aţâţându-1 pe om sâ le folosească cum nu
se cuvine, îndreptân-dii-le spre cele necuvenite."
Fiind întemeiate prin întoarcerea puterilor sufletului de la rosiul lor duni-
nezeicsc firesc şi prin întrebuinţarea acestora in mod contrar firii, in vederea
obţinerii plăcerii simţuale, patimile sunt mişcfiri dereglate şi (rationale ale su-
fletului: „Patima, spune Sfantul Maxim, este o miseare a sufletului împotriva firii,
fie spre o iubire neraţională, fie spre o ur;l fiirâ judccată a vreunui lucru sau din
pricina vreunui lucru dintre cele supuse simţurilor"."
Penlru aceasta, dar, de asemenea, şi din cauza tuturor celorlalte tulbururi care
le sunt inerente, ca şi a numcroasclor dereglări pe care le produc in su-
_1
Ri'gtiliU' itmri, 2.
J
Ciiirinl peitfni ve.i ct? se lini^tesc..., II. 19.
5
Cf. Cai't'it1 tlesţnv âmgoste, II, 16; fiâspimsuri cat re Tttlnsir, 55. Scolîastul acesiei
luciăii vorbeşte în mod obişmiii dcsprc ..patimile contrare firii" (ibidem, 39. scolia 4:
scoliîi 9; 51, scolia4).
:<
('opete despre tlragosfe, III, 4.
" ibidem, 86.
'•' Ibidem, 3.
('apc.te gnostic*, IV, 22.
'"llwient, 111.59.
1
OmUie /a Vânhirea Cîitnârifor, II, I. A se veden. de usemeneu, Sf. Giigorie de
Nyssn. Desprefijcerea omului, XVIII, PG 44. I9.1B. '" Cf. Kaspun.su ri cătri'
To/asie. 50. " CapeJe dexprt dmgOSle, II. 16. Cf. Clcmenl Alexmulriiiul. Strvmate, II.
XIII. 59. 6; 61. 2.
112
Patimile, boli spirittuile
flet. patimile pot fi considerate, pe drept cuvfuH. forme de nebunie. Astfel,
Sfaniul Atanasie eel Mare vorbeşte despre „oamenii cfizuţi in nebunia pati-
milor".14 Stantul loan Gură de Aur spune că „patimile nu sunl altceva decât
nebunie",3'' iar in alta parte explică mai pe larg: „Fiecare dintre nenorocitcle
patimi zămislite în sufletul nostril naşte în noi un soi de beţîe (,„), întune-cându-
ne mintea, Căci beţia nu este nimic altceva decâl abalerea minţii în afara căilor ei
fireşti, rfttâcirea cugetelor şi pierderea conştiinţei"/' Căci citiin în Ecclesiast: „mi-
am dat seama că răutatea este o nebunie, (&<|>poo-i>UTi)" (Eccl. 7, 25). Sftnţii
Pârinţi prezintă foarte adesea viaţa dusă în păcat si patimile ca pe o adevărată
stare de nebunie.57
încâ şi mai adesea ei folosesc termenul de boalâ penlru a nuini patimile şi
Obisnuinţa cu pacalul care se naşte din ele. La aceasta ne invitâ chiar termenul
grecesc n&Ooc,, care denuineşte patima, prin rădâcina sa comuna cu /tdOTj şi
n&Onjia, care înseamna „boală"; apropierea dintre aceste noţiuni este, practic
implicită, dar in nenumărate rânduri Sfinţii Părinţi o stabilesc in mod explicit.
,.Prin lucrarea rriului, scrie Avva Dorotei, prtmim o oarecare deprin-dere străina
şi conirară firii, ajungem ca în obişnuîrea cu o boală veche şi de nevindecat'Y"
Patimile sunt „boli ale sufletului (vuxfţţ voooi)", spune (impede Clement
Alexandrinul." La fel spune şi Avva Amun.40 Sfântul Nichita Stithatul vorbeşte
despre „boala patimiî".4' Tot aşa şi Sfântul Macarie Egip-teanul.47 wDupă câlcarea
pomncii, spune el. sutletul a ciizut în boala patimi-lor";41 şi Dumnezeu „cunoaşte
de ce rele este înrobit sufletul, cum este el impiedicat sfl tucreze cele spre viaţă şi
cum zace el ripus de boala grea a patimi lor celor necinstite".44 Evagrie numeşte
„răulatea", privită ca mulţimea
" Cuvâtti impoinva e/milor. 19-'> Omilii- tn

HfiislaUi nîirr Coloseni. IX, I.
"• Qaeheze baptîmale, V. 4. Cf. 5; 6. Dtsprt diovol, 1. 7; Omilii h, MaieU XIX, 1;
Ihuilii In I Ctnititeiti, IX. I; 4.
" Cf. Sf. Grigoric dc Nyssa. Despre ferioiie, IV. 3. Sfinţii Vursanufîe şi loan. Sciisori.
17 (întrebare); 62; 97; 98; 201; 250. Fer. Teodoret al Cirului. Cuvânt elespiv Provide»-
l<i, I. PG 83, 560A. Herma. Pihtomt, Pililele. VI. 5. 3; IX. 22. 3. Sf. loan Gură de Aiir.
Cateheze baptlsmate, VI, 22. Sf. lustin Martinil şi Pilosoful. Dialogut cu iudeul
hxfon, «)3. Metodiu de Olimp, Banchehtl, V, 5. Sf. Simeon Koul Teolog. Cateheze.
XV. 48; 53: fmne, XX. 126-127. Sf. NichitaSiilhaiul. Cfefe SOOdt eapete, I. 34. m
învăţătttri de suftet folositotire, XI, 10. Cf. Sf. loan de Gaza. Scrisori, 463. "]
Prolreplic, XI. 115. 2. IC Scrisori, XFl. 5 (versiunea siriacfi).
•' Cfffe MX) de capete, 11. 22. Cf. îniicgiil capitol. in cave patimile sunt prezentate ca
boli, ca şi în Sutaîntâia. 34; 35; 51. w Omilii âahavnlcesti CCA. III). XXV, 2, I.
' Ibidem, XXVII. 2; 4. în acelaşi pasaj. el mai spune şi ca" „sufletul zace in boala
pacatului".
■' Ibidem, XXVI. 3. 4. Mai aflăm patimile nuniite dtept boli in: Parafmzei hi ISO de
capele In... S/'. Mnrarie EghXeamtl, 41; 100; Omilii duhovmcesti (Col. Ill), VII. 7, 2.
OmUU duhovniceşti (Col. II). IV. 26-27; LIU, I I .
113
Descrierea, manifestârile şifelut in care se pnniuc bolile spiritual?
patimilor ce se împotrivesc virluţii, „boală a sufletului" ,4S Sfântul Maxim, la rândul s3u,
învaţă că „precum se raporteaza sănătatea şi boala ta trupul viu. şi lumina şi întunericul
la ochi, toi aşa se raportează virtutea şi pacatul la suflet".46 lar Sfâmul Isaac Sinil scrie în
acelaşi fel: „Cu cele ale sufletului este toi aşa ca şi cu cele ale trupului. Dacă deci
virtutea este in chip firesc sănâratea sufletului, patimile sunt boli ale sufletului".*17 „Fărît
curiîţirea de patimi, nu se tămăduieşie sufletul de bolile pacalului", mai spune el.4" „în
suflet se află mulţime de boli", scrie Origen, după care, drept pilda, enumerâ diferitele
patirni.41* Toate acestea nu sunt decât câteva exemple dintre cele nnilte de care ne vom
folosi atunci când vom analiza fiecare patimă.*1
Sfinţii Părinţi s-au străduit să clasifice toate aceste patimi/boli, întemeind astfel o
adevaratfl nosografie duhovnicească. Sfântul loan Casian arata* cum se pot deosebi şi
împarţi ele prin raportarea la diferitele „părţi" ale sufletului, sau la puterile acestuia, pe
care ele le afectează, şi recurge peniru aceasta demonstrate la o comparaţie clară cu
bolile trupului: „Există un singur izvor şi început al tuturor viciilor, dupa calitatea părţii,
sau, ca să spun aşa, a port hi nii din suflet care a fost molipsită, iar numele patimilor si
ale stricăciu-nilor sun( fclurite. Aceasta se înţelege uneori mai usor prin comparaţia cu
bolile trupeşti, care pot avea o singuru cauză, dar felurile suferinţei sunt mul-te, Uupfi
membrele care au fost alinse de boala. Când este atacată de putorea veninului vătâmăior
fortâreaţa trupului, capul adica, aparc cefalalgia. Când acest venin a pal runs in urechi
sau in ochi, se produc otiUi şi oftalmia. Cand acexta a atacai încheieturile sau
extremităţile mâinilor, boala se numeşte gută, iar dacă s-a coboral la picioare, numele
bolii este podagra. Aceeaşi singură obârşie, veninul vătămător, produce boli cu atâtea
nume, câte p<irţi îile trupului a infectat. în acelasi chip, trecând de la cele văzute la cele
DevSzute, cre-dem că se aşază în părţile, sau, ca să spun aşa, în membrele sufletului
nostru. puterea fiecSrui viciu. înţelepţii spun că virtutea este de trei feluri, adică iivând
drept obârşie raţiunca. voinţa şi sentimentul, care se pot tulbura din vreo pricină
oarecare. Când, aşadur, puterea patimii vătămatoare a împresurat pe una dintre acestea,
prin stricare, în locul ei se aşaza ceea cc numim vi-
" Capet* gnostic*. 1.41. Cf. Sf. Vasile eel Marc. Omilii ta llexaemeron, IX, 4: „Raul
esle o boalil a sufletului. iar virtuiea, sănătalea lui". 4'' i iifH-te itespre c/môste. TV. 46.
1
< uvlntt despre wvoînfă. 83. Snttcg Cuvuniul este îmeineiul pe accaslâ comparaţie. "
Ihtdem. 86. Mai aflâm lie asemenea palimile privite ca boli în Cuviintul 26, 30 şi. în iuai
mulie rânduri, în Episiola IV, în caie Sf. Isaac Sirul spunc că: „RfuKaiea este o boală
asufletiihii"; „cntă viemc suflelul sc uflă în boala palimilor. nu simle cu siinţi-rea cele
duhovniceşti".
* Ornilii lci Carlea Nunierii. XXV||, 12, A se vedea. cle a&eineney. Despre nigâcîune, 29. 10
Dcspre patîtnî. privite în (otaliiate ca boli. a ac vedea, de asemenea, Sf. loan
Damaschin, Cuvâni de sufJet jolosilor.
Ill
Patimile, bolt spiriitutle
ciu".-' In acesl text, pe care Î1 putem considera drept reprezentativ pentru fe-lu]
tic a privi al Sfinţilor Părinţi, palima apare limpede concepută şi definite ca
boalfi, şi nu in chip alegoric sou pur şi simpiu ca ilustrare, nici ca simplă
comparaţie, ci, aşa cum însuşi Sfîintul loan Casian o spune, in viitutea unei
autenlice analogii ontologice care cxistă încre afecţiunile trupului şi cele ale
sufletului, ceea ce permite să se vorbeasca' şi despre unele, şi despre altele în
lermeni medicali ideniici. în majoritatea cazurilor in care Sfinţii Pârinţi se
folosesc, pentru a descrie patimile. de un vocabular, aplicat în mod obişnuit la
patologia corporals, trebuie S3 şlim că nu este vorba despre simple figuri de stil.
ci despre un mod de a se exprima perfect adecval la realitatea descri-sa, despre o
manierâ precisâ şi directă de a arăta lucrurile aşa cum sunt, Ana-logia existentă
între cele doua* planuri ale realitaţii ar permite, în principiu, ca afecţiunile
somatice sâ fie descrise în termeni rezervaţi - dacă ar exista ase-menea lermeni -
bolilor sufletului, iar dacâ maladjile sufletului sunt in gene-nil pre/entate prin
vocabulanil rezervat patologiei corporate, aceasta se to-tftmplS pentni Ca este
mai simplu sit se meargă de la cele vizibile spre cele invizibile, decîit invers, mai
ales atunci când este vorba de instruirea celor care sunt puţin familiarizaţi cu
realităţile duhovniccşti.
0 mulţime de patimi/boli pot afecta sufletul omului cftzut, şi anume tot atâtea
cAte mişcări patologice pot avca diferitele ltii facultăţi. în plus, numiS-rul lor
creşte prin combinarea unora dintre ele. Sfiintul loan Casian, ilustrân-du-şi
afirmaţiile de mai sus, ne da următoarea clasificare: „Dacîf este infec-tală de viciu
partea rationale va da naştere la vicii ca: chenodoxia," trufia, pizma. mândriu,
întumurarea, sfada, erezia. Daca va fi rănită voinţa (partea irascibilă) va produce
furie, nerabdare, tristeţc, nepftsare, laşitate, cnizimc. Iar dacă va strica partea
poftitoare va zămisli: gastrimarghia,M desfrânarea, arghirofilia, avuriţia şi poftele
vătămaloare şi pamantesti".*"1 Sfântul loan Da-maschin, care foloseşte acelaşi
principiu de clasificare, ne oferă o listă mai detaliată." In altă parte, el dă o altîl
listă, încă şi mai lungă, pe baza deose-birii dintre patimile sufletului şi patimile
trupului; „Patimile sufletului sunt uilarea, negrija şi neştiinţa, cele trei patimi prin
care ochiul sufletului - mm-Cea este orbit şi înrobit tuturor celorlalte patimi. care
sunt: lipsa de credinţă. părerea greşită, adică orice erezie, blasfemia, pornirea
nestăpânilâ, mânia. amarăciunea. luria, ura semenilor, pizma, calornnia, judecarea
scmenilor. tristeţea peste măsură, frica, lasitatea, cearta, împotrivirea, gelozia,
slava de-şartă, mândria, ipocrizia, minciuna, lipsa de crcdinţă, lăcomia, iubtrea
cclor materiale, iubirea avuţiilor pâmânteşti, trândavia, putinătatea de suflet. nere-
i'oiworfj'triilulwvniceşti, XXIV, 15. '"'

Adică slava deşartli. 1 San lâcomui
pămecelui. ■- //... tit. 8 Cf. ('uvâttt
liesuflel fo/osilor.
115
Oescriereu. tminijesiăiile şijeltd in iwe. se produc bolile spiritual*
cunoştinţa, cânirea, sminteala, îngâmfarea, lăudăroşenia, iubirea de stăpâni-re.

dorinţa de a plăcea oamenilor, viclenia, neruşinarea, nesimţirea, linguşi-rea,
prefaciUoria, şiretenia, falsitatea, consimţirea sufletului cu păcatul, obiş-nuinţa cu
păcatul, rîîlăcirea gândurilor, iubirea de sine (...), iubirea de arginţi (...). cruzimea
şi rSulatea. Iar patimile tnipului sunt: lăcomia, îrnbiiibarca pântecelui, beţia (...),
desfrâul, adulterul, neruşinarea, necurăţia, plăcerea simţurilor şi iubirea plăcerilor
de tot felul, ademenirea copiilor (...). poftele celi! rele şi toate palimile nemşinale
cele împotriva firii; hoţia, pângărirea celor sfinte, tâlharia, uciderea. plăcerile
cărnii şi toate cele care se fac pentru îndulcirea trupului; ghicitul, vrăjile,
prevestirile, iubirea de podoabe, uşurăta-tea, nepăsarea (...), lenea, distracţiilc,
jocurile de noroc, reaua folosirc în chip pătimaş a plăcerilor himeşti, viaţa
iubiioare de (rup",*'' în ceea ce-1 priveşte, Sfâniul Maxim Măniirisilorul. adoptând
dasificarea stability pe baza celor trei funcţiuni principale ale sufletului, în paralel
mai face o clasificare a pati-milor în alte trei categorii; cele care provin din
căutarea plăcerii, cele care provin din ferirea de durere şi, în sfarşit, cele care se
nasc din unirea accstor două porniri. „Cautând plăcerea din pricina iubirii trupeşti
de noi înşine şi străduindu-ne să fugim de durcre, din aceeaşi pricina, nascocim
surse neîn-chipuite de patimi făcătoare de stricăciune. Astfel, când ne îngrijim prin
plă-cere de iubirea trupească de noi înşine (QiAaurta), naşte lăcomia pântecelui,
mândria, slava deşartă, îngamfarea, iubirea de arginţi, zgârcenia, tirania,
l'anfaronada, aroganţa, nechibzuinţa, nebunia, pfirerea de sine, înfumurarea.
dispreţul, injuria. necurăţia, uşurătatea, risipa. neînfranarea, umblarea cu ca-pul
prin nori, moleşeala, pornirea de a maltrata. de-a lua în râs, vorbirea prea iiHilta,
vorbirea la nevreme, vorbirea urâtă şi toate câte sunl de felul acesta. lar când
ascuţim mai mult prin durere modul iubirii trupeşri de noj înşine ((|n-Xautta),
naşte mânia. pizma, ura, duşmănia, ţinerea de minte a răului. calomnia, bârfeala,
întriga, întristarea, deznădejdea. deffiimarea Providenţei, lâncezeala, neglijenţa,
descurajarea, dcprimarca, puţînfttalea de suflet, plân-sul la nevreme, tănguirea,
jalea, sfarâmarea suflelului, ciuda, gelozia şi toale câle ţin de o dispoziţie care a
fost lipsită de prilejurile plăcerii. In sfârşil. când din alle pricini se amesteca în
plăcere durerea, dând perversitatea (căci aşa numesc unii Intalnirea părţilor
contrare ale răutăţii), naşte făţărnicia, ironist, viclenia, prefăcStoria, linguşirea,
dorinţa de a plăcea oamenilor şi toate câte sunt născociri ale acestui viclean
amestec"." „A le număra pe toate şi a le spune toate, cu înfăţişârile, modurile,
cauzele şi vremurile lor, nu e cu pu-linţS", adaugă Sfantul Maxim/* lată deci câ
aceasta listă. c« toată întinderea ei. nu este decât parţială, ca şi cea Sfânlului loan
Damaschin. citată mai sus,
" Ibidem.
'' RăsptmSUti nitre Talasîe. PrefuţiK
lh
Ibidem,
116
f'ntimile. bolt spiritiude
o simplă privire rapid aruncala asupra nenumaratelor patimi care-l pot lovi pe omul
căzut,
Printre acesie multiple boli spiritualc, există totuşi uncle care sunt funda-mentale,
mai generate şi generice (YEVH«Ă'KXTOI),' acest ultim termen aril-land c8 ele. într-un
W
anumii fel, le conţin şi le zămislcsc pe toate celelalte.''

Aceste patimi principale sunt în număr de opt. Evagrie le clasificS aslfel: „Găndurile
cele mai generale, in care se cuprind toate celelalte. siinl in nu-mâi de opt. Priraul este
gfmdul lăcomiei (yaoxpniapy\a)\ după el, vine eel al curviei (nopvela); al treilea este eel
al iubirii de arginţi (îXapyÂa);6 al jiiitnilea, gandul tristeţii (Xttaii); al cincilea, al
măniei (bpvfp; al şaselea. al akediei ((XKEOUX); al şaptelea, al slavei deşarte
(KevoSoţio*.); al optulea. al mândriei ibmţit#avia)".''•■ Lista aceasta fixată de Evagrie
a devenit trad it io-nalâ in ascetica ortodoxă.63
Cele opt patimi generice corespund celor şapte neamuri care trebuie to-vinse, în
afara de Egipt, cucerit deja, despre care vorbeşte Deuteronomul (7, I),'*1 Câteodată,
Sfinţii Pârinţi, socotind mândria şi slavadeşartâ o singură patimă, vorbesc numai despre
şapte patimit în acest caz ele corespunzând celor şapte demoni de care vorbeşte
Evanghelia (Mt. 12, 45; Mc. 16, 9; Lc. 8,2; 11,26>/v-
Izvorul acestor opt patimi principale şi al tuturor celorlalte pâcate care se nasc din
ele este filaucia {$\.\a\n\a) sau iubirea egoistâ de sine. Toate pats mile provin din
aceasta,"7 dar ea produce in primul rând trei patimi fttndtt* mentale. care le preced şi le
zămisîesc pc celelalte cinci, dim re cele opt principale, apoi pe toate celelalte: acestea
stint gastrimarghia, arghirofilia şi ehenodoxia.68 „Iubirea trupească de sine, cum s-a
spus adeseori, e pricina lu-
' Evagrie, Tratimd pimiic. 6. Găsim cleja aceaslrt expresie hi Clement Alexandriniil,
PedagogulţXtO, 101. I. ''"Cf. Bvagric. Thuatulprat tie, d, '''■ Sau aviiriţhi.
Tratatul practic, 5.
'•' II rega-sim mai ales la; Sf. loan Casian, Com'orbiri dtihovitieeşti, V, 2; Aşex'Umxielt'
mânăstinşli, V. I. Sf. loan Scărnrul. St,no, XXVll, 43; XX. I: XXVI. 2\ M. SI Gri-gaiic
eel Mure. Comentariii In lev, XXXI, 45. Sf. loan Damnschin. Cinimi de sufh'i fiihsiun:
Sf. Nil Sorski. firgula, V. Despre originea acestei clasificari. a se vedea I.
Haii&heiT. ..L'oiigine de In Ihcorie orienlale de h u i i pech6s capitaux", Oheittalui
Christiana, XXX. 3, 1933. p. 164-175. reluută în Etwles de spirititalite oriental?. Rome.
1969. p. 11-22.
,J
Cf. .Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicejti, V. 17-18. a
Cf. Sf. loan Sciuarul. Scam, XXI. I. '" A se vedea. dc
asemenea. Apoc. 17. 3, 9.
1
Cf. Sf. Maxim Mfumrisilorul. Copew despre tbttgOSte, HI. 5(» Sf. Talasie, Capet»
despre dntRoste. injrunare >/ peirererea cett duprl miiHe. HI. 86. Sf. Isaac Sirul. Cu
vtntf despre neuoiiifă. 71. Sf. loan Darnaschin. Cuvt'ml de \njlei fotfktUor. Sf. Isiliic
Sinaitul. Capefe despre ite:\te. 202. Sf. NichilaStilh.mil. Cele .WO tie ttipett, 11,6. H Cf.
Sf. Maxim Mfuturisiiornl, Capetv despre dragost*. II. 56: HI. 56. Sf. Talasie. (ttpete....
III. 87-90. Sf. loan Scărarul. Seam, XXI, I; XXVI. 2; 33; 93.
117
DeM-nerea, nmnifestârile si fe.lu! îti care W produr balile splriliude
turor gândurilor păiimaşe. Căci din ea se nasc cele trei gânduri mai generate ale
poftei: al (ăcomiei pantecelui, al iubirii de arginţi şi al slavei deşarte".'" Ceea ce
spune Sfântul Părinte corespunde învăţatiirii lui Evagrie: „Dintre de-monii care se
împotrivesc lucrării (praxis)10 noastre, cei dintâi care se ridică cu lupla sunt cei
încredinţaţi cu poftele lăcomiei pântecelui, cei ce ne furi-sează în suflet iubirea de
arginţi şi cei ce ne momesc cu siava de la oameni. Toţi ceilalţi vin după
aceştia...".71 „De aceea, arată el în continnare, şi diavo-liil aceste trei gânduri I le-a
înfaţişat Mântuitorului: intâi, îndemnându-L sa facă pieirele pâini; al doilea,
fagăduindu-l toată lumea dacă i Se va închina, şi al treilea, spunandu-l că va fi
acoperil cu slavă daca va asculta de el".7' Aceste trei patimi primordiale sunt, într-
un ainime fel, cele mai imedia!e> cele care apar în primul rAnd şi cele mai
raspândite ]a oameni. Elc suril celc care deschid poarta penlru toale celelalte: „Nu
este cu putinţă să alunge cine-va de la sine pe diavolul, dacă n-a dispreţuit aceste
trei gânduri". scrie Eva-grfe. Vom vedea de altfel că, atâta vreme căt omul nu le
răpunc pe acestea treî, nu se poate elibera dc celelalte; şi, dimpotrivfi, atunci când
a reuşit să !c biruiasca, poaie cu uşurinţă sa le îndepănezc pe celeialte.74
Aceste Irei patimi principale au trei urmaşi imediaţi, învaţă Sfăntul Maxim:
„Din lâeomia pântecelui (gastrimarghia) se naşte gândul curviei; din iubirea de
arginli (filarghiria), gftndul lăcomiei (pleonexta);7* iar din slava deşailă
(chenodoxia), gândul mândriei".76 Dupa acestea urmeazS toate celelalte, fară nici o
deosebire.77
Alragem atenţia totuşi că această ordine nu esre absoluta, ci indicil doar cum se
petrec în general lucrurile; iar faptul cîi o anume patimă conduce spre aha, arată
mai curând că ea o prilejuieşle pe aceea decât că esle, propriu vorbind. cnuza ei.
Daca, pe de altâ pane, este adevărat că o palimâ deschidc uşa alteia (de pildă. prin
lâcomie intră desfranarea), ea nu este singurul factor care o prilejuieşte.
în general vorbind, clasificarea de mai sus a patimilor nu este limitativă şi
exclusivă, aşa cum am spus deja, şi nu trebuie în nici un caz înţeleasă în mod rigid
şi scolaslic. De altfel, chiar Sfinţii Părinţi enumeră adesea şi alte diferite patinii,
potrivit împrejurărilor în care îşj expun învăţatura." Asemenea clasi-
''' ("«jn'ii' despredmgoxte. 111. 56. A sc vedea. de asemenea. Sf. Tnlasie. Cajnw.... III, 87.
" Acest tennen. cum vom vedea, desemneazu în mod traditional viaţa uscetică.
('&pete desjiri' deasebirea patbiulor şi a gândmHor, 1.
' Ibidem.
"Latucit,
74
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI. 2. n Sail al zgârceniei. ,fi
Capet* tlespre dmgoste, III. 56. Cf. Sf. Talasie. Cape/*.... Ill, 89.
7
Cf. Sf. Maxim Marturisitoiul, lor. til.; Sf. Talasie, Capete.... III. 89.
8
A se vedea, întie altele: 2 Tim 3. 2. Sf. Macarie Egipteanul. Oinibi dubovnicesti
(Col. II). XL. I. Sf. Grigoric dc Nyssa, DeSpreJeciorie, IV. 5. Sf. Varsamifie şi loan.
Scrisori duboviure.?u\ 137 bis. Sf. Marcu Ascecul, &€spw legea dubovniveaxcă. 136;
US
Patimite. bolt spiritual?
ficări nu au o valoare absolută, ci sunt folositoare în instruîrea duhovnicească şi in
practica ascetică. Noi înşine am recurs la ele pentru că uşurează înţele-gerea
lucmrilor despre care vorbim şi abordarea unei realitaţi atât de complete si
diverse,
Este I impede, pe de alia parle. eft modurile de filiaţie înlre patimi pe care le-
am expus nu arară decât lendinţele generaie şi ele nu exclud şi alte modtiri de
generare şi alte tipuri de legăluri. Sfinţii Părinţi învaţâ în chip obişnuit că loate
palimile sunl legate între ele, se cuprind unele în altele şi se întăresc una f^ a',a- Ei
spun că fiecare dintre patimi zămisleşte altele.'" Astfel, Sf'ân-ml Marcu Ascetul
spune: „Să nu ni sc parâ ciudat că sunlem atraşi cu pulere nu numai de gândurile
care ne îndulcesc, ci şi de cele pe care nu le iubim defel; căci fiind ele înrudite
prin răutate, lucrează împreună îndcmnurile spre desîâtare, sprijinindu-se unele pe
altcle- Când lasă cineva un gând să zSbo-vească, îndulcindu-se cu el, va fi predat
altui gând. şi tot aşa va fi mânat şi de acela, târât de ele fără să ştie. din pricina
primirii celui din(âi".*J Sfăntul Gri-gorie de Nyssa stăruie mai mult asupra
legăturii dintre patimi, legătură care face ca ele sa se cheme unele pe altele:
„Aceste răutăţi se tin atât de strâns una de alia. încât daca pătrunde în sutlet una
dintre ele, celelalte, parca târâte de-o nevoie, intra şi ele o data cu ea, după cum,
alunci cănd tragem un lanţ de un capflt. se va mişca to1 lanţul, de la un cap la
altul. căci mişcarea trece din verigfi în verigă, începând cu prima şi pănS la cea
din urma. Tot asa şi pal i mile omeneşti se înlânţuie şi se leagă unele de altele, iar
dacfi biruie una» numaidecât urmează şi celelalte"."1
Trebuie sâ arăiam, pe de altii parte, ca ordinea in care patimi le intrâ în sutlet,
născându-se una pe alta, variază de la om la om, Astfel, spune SfAntuI loan
Casian. „aceste opt vicii. deşi asalteazâ lot neamul omenesc, totuşi nu-i atacâ pe
toţi la fel".*2 „La unii locul principal U deţine duhul desfrânârii, pe altul îl
asupreşte fiiria, în altul slava deşarta cste tirană, pe altul îl stăpâneşie trufia. Deşi
se constată câ toţi sunl loviţi de toate, totuşi în chip deosebil şi intr-o arrumitfi
mâsură suferim de ele".81
După cum arată aici Sfănlul loan Casian, pentru omul căzui estc o iluzie să-şi
închipuie că este scut it de patimi sau măcar de vreuna dintre ele. Dacă ni se pare
ca nu avem o patima, aceasta se întâmplâ pentru că pur şi simplu
Epistolâ cam Nicofae Momthul, 4. Sf. loan Scărurul. Scam, XXII, 28. Sf. lonn Da-
maschin, Cuvănt de sttflei jblositor. Sf. Isaac Sirul, Ctiviute despre nevoinfu. 30 '' în
afnrfi de uuiorii pe care-i voni cila miii jos, u se vedisii Sf. Crigone eel Mare, Co-
mentariu fa tov, VII. 8. Sf. loan ScSrarul. Scam, XXII. 28. Sf. Maxim Milrturisitonil.
Capete despre dragoste, 111. 56. Sf. Macarie Egipicanul. Ornitii dnhovnîveşti (Col. II).
XL. I. Sf. Marcu Ascetul, Despre tegea dulioviriceaseti, 96. *° Desprv Botez, 13.
H
Despre fedorie, tV, 5. " Convrhiri tlidiovriicesli, V, 13. ** Ibidem,
■
119
Dexnieifti, nuuufesliirile sijehd, in care îe pFodac halite spiritual'-
n-o vedern sau pentru că nu se manifestă in acel moment; totuşi ea existâ înlr-o
aniimită măsură în suflel şi se poate manifesta în orice clipă, numai sfl
se ivească prilejul.
Exislă oricum in suflel o adevfiratit iconomie a palimilor. care face ca, atunci
cănd o patima este mai puţin intcnsă şi pare chiar să lipseascâ, această relativă
lipsă a ei să fie compensată de o mai puternică dezvoltare a alteia sau a mai multor
a!tor patimi. Şi dimpotrivă, se poate constata că persoanele la care una sau alta
dinlre paiimi este în mod special dezvoltată aproape că sum sculite de alte palimi
sau cel puţin acestea existil într-o slabă mâsură.*'1 Ade-sea, simplui fapt că* unii
oameni sum prinşi în treburile şi grijile lumeşti este dc ajuns pimtru ca la aceştia
anumite patimi să dispară cu totul; dar lucrul accsta este valahil doar un anumit
limp, cfici ele apar dc îndată ce iniensitatea aciivităţii lor scade. Gâsim acest
proees descris de Sfântul loan Scararul. care spune că el însuşi a văzut cum „mulţi,
scăpând in lume barca inipului lor prin grijî. ocupaţii, nedormiri din pricina grijilor
vieţii (...), venind în via-ţa călugâreascS şi lepâdând toata" grija, s-au înlinai in
chip jahric de fierbin-ţcala irupului".^
între feluritele patimi, slava deşartă şi mândria au în eel mai mare grad
capacitatea de a face sii dispara alte patimi, prin faptul cil le iau cu totul locul
acelora. A&tfel, slava deşartă apare în anumite cazuri ca potrivniea lacomi-ei;"'' ea
goneşte adesea găndurile aduse de akedie şi de intrislare,1" dar şi mania'"' şî
desfrânarea."" La fel, mândria are şi ea puterea de a alunga din suflel toato
celelalte patimi, luandu-le cu toiul locul,'10 iar aceasta peniru că este în-cepatoarea
tuturor celorlalte şi le cuprinde într-un fcl pe toate. Omul mândru poale fi astfcl
sculil de toate celelalte palimi, afară, bineînţeles. de măndrie. Mândria însă nu
poate fi scoasă afară de alia" patimă şi ea stăruie în suflelul oricărui om câla vreme
nu-l scapă Dumnezeu de eu. „Se întămplâ câleodatâ, spune Sfântul loan Scăraml,
ca palimile să se retragă de la unii credincioşi. şi chiar de la cei nccredincioşi, în
afară de una singunf (care esle măndria); iar aceasta le este lăsală ca cea mai mare
dintre toate relele şi ca singură ia locul tuturorcelorlalte".'"
Patimile sun! adeseori numiie de Sfinţii Parinţi „ganduri (cugete)" sau „gânduri
păiimaşe", „gănduri trupeşti", „gânduri rele". pentru că ele se manifesto în om mai
înlâi locmai ca gânduri, fie ca acesle gânduri se vor intaptui
* Slantiil Viu'sanufic sc arata uimic şi se minuneaza cum cei care siuil iiiânaţi de pofla
de câslig si de a se razboi sunl lipsi|i de patima fricii {Scrisori (uihavnici-s/i. \49),
^Scara.M 12.
"" Sf. loan Scărand, Scam, XIV. 5.
"'Cf.ftbfamxxvn,
10.
**Ct. ibidem. XXI 19; 20.
w
Cf. Evagrie. Tratatttl pracfic, 58; loan Scăraml. Scam. XV. 63. w
Cf. Sf. loan Scararul, Scam, XXII. 6. Ibidem, XXVI. 39. Cf.
XXII. 6.
12(1
l'tiliitiile, bufi spiritual?
sail nn. „Dc nil păcatuieşte cineva mai întâi cu mintea, nu va păcâtui nici cu
lucrul", spune Sfânlul Maxim Mărturisitorul;^ „caci pâcatul este întrebu-inţarea
greşita a ideilor, căreia îi urmează reaua înlxebuinţare a lucrurilor",1" Chiar
patimile care par a ţine de trup, m realilate îşi au obârşia în suflet. Cele pe care
„precum socol cei mulţi, le caută Irupul. nu le caută însă niciodatâ ciuput. ca iinul
ce esre mort (fără suflet), ci suflelul, care-si caută plăcerile prin el", spune Sfântul
Simeon Noul Teolog.1'4 După cum vom vedea, aceste gânduri prin care se
exprimă în primul rand patimile nu sunt văzule de la bun incepul ca rele, ele
descoperindu-se ca atare numai în anumite condiţii.
De asemenea, patimile sum în mod frecvenl numile de Sfmţîl Pîirinţi „du-liuri
rele", „duhuri ale răutSţii", pentru că ele sunl insuflate şi îiureţiiuite de demoni şi
vădesc stapânirea acestora asupra suflelului omului. Fiecare soi de cuget rau. ca şi
fiecare patirrrâ de altfel, polrivil Sfinţilor Părinţî. are un demon care-i corespunde.
Prin paiimi, demonii pun stăpânirc pe sufletul şi tru-pul omului. exercifând asupra
lor o putere liranica.
Patimile mai sunt numik* „trup" (aâpţ) sau „lume" (Kocrpoţ), Asifel, g5-Stm
la Sfâniul Isaac Sirul această definiţie: „Lumea este nn nuine cuprinzător Care
îmbiâţişează toate patimile. Atunci când voim 58 numim patimile în în-tregime, le
numim lume. lar când voim să le arătăm dupft deosebirea nume-lor lor, le numim
patimi''. Tot aşa cum la Sfântul Aposlol Pavel şi la Sfinţii Pârinţi cuvântul „trup"'"
nu denumeşte, îndeobşte, trupul (ati)(ia), ci patimile care privesc sufletul şi trupul.
şi gâiidurile patimaşe. cuvântul „lume", folosit in ucest context, nu indica creaţia,
ci „vieţuirea trupească şi cugclul tru-pesc'V'1 In ac&SI sens este folosit cuvanlul
„lume" in versetele urmatoare din Epistola Sfântului loan: „Nu iubiţi lumea. nici
cele ce sunt in lume. Dacâ cineva iubeşte lumea. iubirea TatiUui nu este intru el;
pentru că tot ce este in lume, adică pofia trupului şi pofta ochilor si trufia vieţii. nu
sunt de lu Tatâl. ci sunt din lume" (I In 2, 15-16)."*
Patimile produc în suflet tot felul de neorândiiieli, tulburări şi smintiri. „De

indata ce o singura patimă ajungc să tulbure rânduiala (suflelului), scrie Sfăntu)
Grigoric eel Mare, ae gâseşte îndată alta gala să aducă şi ea stricăciu-ne. Şi cu
drept cuvănt spune Scriptura că „strigă atunci când împilarea a tie-cut once
margin) şi răcnesc hi mainile eclor puternici" (lov 35, 9); căci to-li-adevâr dacă
patimile cele de căpetenic, dintr-o pricinâ sau alta, s-au cui-hiirii in sufletul eel
înşelat, mulţimea nenumărată a celor care le urmează tl
"; Capeledapntdrttgosle, II. 78,

M
Catehe&s XXV, 77-79.
" Cuvinte dttxptv m-vomfa, 30.
'" A sc vedea .1. Bonsirvcn. „Chair". Dic/ioimaiie <ie SpititwUti, t. 2. Paris. 1953, col.
442, X. Leon-Diifour, Duiionnairr (fa Nouveau Ttsttimttnt. Paris. 1975. p. 159.
" St' Isaac Sinil, Cuvi/it* ifcspvr itrvoinţd, 30.
" Pmcm vedea aici an all fel dc clasificare a parimilor. în trei mari categorii.
121
Descrierea, nifiiiiffslârih' şi Jelul in can se pwduc bolile spiritual?
târăşte in toate soiurile de nebunie şi W tulbură cu strigătul lor de fiară";"''

..nenorocitul suflet care s-a lăsai amăgit fie şi pemru o singură daiă de aceste
patimi de capetcnie, sub lovitura păcaielor care se înmulţesc ajunge nebun şi
răvăşit cu furie de fiare", adaugă el.100
Astfel patimi le îi produc sufletului o stare de suferinţă asemanaioare celei pe
care o pot produce in trup bolile fizice. Avva Dorotci spune aşa: )tDac$ are cineva
In trup un amestec de sucuri amare, nu-l arde însuşi accst arnestec rau şi nu-l
tulbură pe el toUleaunu şi nu-i necăjeşte viaţa? Aşa este şi cu su-fletul pâtimaş.
Nenorocitul este chinuit totdeauna de relele deprinderi din el, având punirea amara
amintire şi dureroasa îndelelnicire cu palimile, care-] ard şi-1 înfierbantă
pururea'V Tot aşa spune şi Sfâmul loan Gură de Am: ..mai mull sufera sufletul din
pricina păcatelor dccât trupul de boli".,m
Pentru a-l vindeca pe om de aceste boli care, aunt palimile, pentru a-l sea-pa de
nebunia şî suferinţcle pe care i le provoacă, ca şi pentru a-l feri de elc, este nevoie
mai întâi de toate ca ele să fie bine cunoscute. „Negreşil, fâra a fi înfăţişat mai
întAi felul rănilor şi fără a fi cercelate începuiul $i cauzele boli-lor, nici bolnavilor
nu le va putea fi asigurată mgrijirca cuvenîtâ şi nici color sânătoşi putinţa de a-şi
pâstra o sănătate desăvârjşită", spune Sfântul loan Ca-sian.l;' lar la Sfâniul loan
Gură de Aur citim: „Aşa obişnuieşte Sfânta Scriptural sâ nu facă doar cunoscuta
greşeala cuiva, ci în acelaşi tinip sâ ne înveţe din care pricina a ajuns acela să
pâcătuiască; şi face aceasta pentru ca sa-i fereasc.1 pe cei care sum sSnatoşi de
primejdia unor căderi ascmănătoare. Aşa fac şi doctorii. atuiici când merg la cei
bolnavi; uiainie chiar de a cerceta răul, ci cuută să afle pricina pentru care s-a ivit,
peniru a-l (aia din radfci-nă".'c' „Negreşit, niciodatn nu vor pulea fi iralate bolile,
găsindu-se leacuri pentru suferinţe, mai înainte de a se atla printr-o atenta"
cercetare originile şi cauzele acestora", scrie Sfantul loan Casian.u,s In acelasi fel
vorheşte şi Sfântul loan Scărarul: „îmi dau mai dcgrabă cu pSrerea despre
sârguinţa pli-nă de grijă cu care trebuie să caule fiecare dinlre cei ce bolesc Ue
patimi, fe-lul tămaduirii lor, Cea dintâi tămăduire ar consta in a cunoaşte cineva
pricina patimii lui. C3ci odatd pricina aflată, noi, cei bolnavj, vom afla şi leacul tă-
măduiior. piin purtarea de grijă* a lui Dumnezeu şi prin iscusinţa doctorilor
duhovnîceşti".'00 Aflam la Sfantul Simeon Noul Teolog aceeaşi tnvgţStUTfi:
..Monahul irebuie sâ cunoascâ nu numai schimba>ilc şi prefacerile care au
"'■ Cwneniiiriu la !ov, VII. 28. ":" Ibidem,

" învttţâum <U' snflt-i ţbiositoare, XII, 3,
■' (hiuliihRmwim.iV. I.
0
:\ş,'/atniniele inâiuhlireşii. VII. 13. ,M
Omilii fa Ozia, III. 4.
' Asezti'iunlele nuituhtireşH. XII, 4. ""
Sjsom, VIII. 28.
122
Patimifa. l'oli spiritual
loc in sufleiul său, ci şi cauzele lor, ca sa ştie care sum acestea şi de unde se
mlflmplăîner.107
Cercelarea amănunţită a cauzelor şi originii palimilor are, de altfel, prin ea
însăşi o valoare lerapcuticS. Aflăm de la Sfăiilul loan Casian că mulţi au fost
vindecaţi de bolile lor suflcteşti numai uscullându-i pe părinţii cei duhovni-ceşti
vorbind despre pricinile, felufile şi chipurile patimilor/bolilor şi aratând care sunl
leacurile lor. „Bătrânii. cure au cunoscul nenumărate poiicniri şi că-dcri ale
multor monahi, au expus de obicei in sfaturile lor aceste lucruri şi altelc cu mull
mai numeroase, peritni învăţarea tinerilor. Mulle dinlre aces-lea, prezenlate şi
puse in relief de batrâni (...), de nenumărale ori aflâiidu-le şi in noi, ne-am lecuil
de ele (...), îiivăţând în tâcere şi leacurile. şi cauzele vi-ciiiorcare ne otriWeau".10*
Descrierea aniănuiHită si meiodică a palimilor pe care o găsiin la St'intii
Piirinţi se arată a ii o adevărntă nosologie şi o autonticfl semiologie medicalfi,
care au drept scop elaborarea metodică, riguroasâ şi eflcace a unei terapeulici ,i
acestor boli ale sutletului. T.îmăduirea începe, aşa cum locmai am arătat, o data cu
dcl'inirea aceslor palimi, ca permiţându-i omului să-şi cunoască şi Să-şi inţeleagă
mişcarile suflclului, sa le descopere semnificaţia profundă şi sfi taie iute răul care
I-a cuprins sau e pe cale să-l ciiprindli; astfel. omul înce-tează de a mai fi
determinai orbeşle de mecanisme pe care nu le cunoaşte, ciiie-l lulbura şi-i
produc suferinţă. De allfel, Sfinţii Părinţi nii dcscriu numai bolile vădile şi uşor de
descoperit, ci, de asemeneu, şi pe cele care, cu toate există în suflet. răm.ln
ascunse pcntru cei care nu şi-au ascuţit disccmamân-(ul duhovnicesc, ca §i pe cele
care sunt doar, aşa-zicând, abia însămânţale şi care, dacfl omul nu se pazeşte,
sporesc pcsie masură. Nosologia şi semiolo-gia au desigur în accst caz un caracter
tcrapeutic. dar şi until profilactic. în acesl sens. Sfântul loan Casian spime: „Aşa
cum cei mai experimental dinlre medici se preocupă să vindece nu numai bolile
prezente. ba, prin înţeleapta lor experienţă. să le preîntâmpine chiar pe cele ce se
vor ivi, $i sit le prevină prin sfatun sau medicamenle. lot aslfel şi aceşli adevjlraţi
medici ai suflete-lor. înl&urând prin convorbiri duhovniceşli, ca prinlr-un remediu
ceresc, bolile sufleiului care s-ar ivi, nu îngăduie acesiora s9 prindfl rădăcini în
minţile linerilor. descoperindu-le, tolodală, şi cauzele patimilor ce-i ameninţâ, şi
leacurile de însănătoşire".l0g
'*' Cat&m% XXV. 5-8. Cf. 205-208. n

Aseziiininlflf mâmhiiri'ş/i, VII. 13. ""
thuU-m.M. 17.
2
I il;iuli;i
Filaulia (fluXawxta)1 este privită de multi Parinţi drept izvorul (uturor răutăţilor
suflelului," maica (uturor patimilor şi î» priniul rând a celor trei palimi de capetenie. din
care se nasc toate celelalte: gastrimarghia. arghirofi-lia şi chcnotfoxia. „După toate
semnele, din aceasta se nasc cele dintâi trei gânduri pătimaşe, care sunt şi cele mai
generate: lacomia păntecelui, a| iubi-rii de arginţi şi al slavei deşarte''.4
Exista o formă de fjlautie vinuoasă/ care ţine de fire a omului, amintita de Hi istos
atunci când vorbeşte clespre cea dintâi poruncă: ..să îubeşti pe aproa-pele lău ca pe tine
însuţi" (Mt 19, 19; 22, 39; Lc 10, 27), şi care conslă în a te iubi pe tine ca faptură a lui
Dumnezeu, creatâ după chipul Lui, a te iubi deci in Dumnezeu şi a-L iubi pe Dumnezeu
în (ine, Filautia ca pmimă este o per-venjic a ucestei cuvenite iubiri de sine şi constă,
dimpotriva, în „amorul pro-priu". în sensul negativ al acestui cuvânt. adicâ în iubirea
egoista de sine, iu-birea eului eazul, instrainat de Dumnezeu şi îndreptat spre lumea
materială, ducând o viaţă cu lotul Irupească, şi nu una spirituals. Penim acest motiv din
urmă. filaulia este in general definilă ca iubire trupească sat) iubire pâtimasă faţă de trup'
şi faţă Ue „aplecările l ui păcfiioasa"? Prin trup aici trebuie să
Aceasta patimă este desaisii de mai to|i Sfioţii Pfuinti (Apo&tolul Pavel însnşi folo-
seşie ucest teirricn. ca adjectiv, „iubitori de sine*' (iJrtXauxci) (2 Tim. 3. 12). Dar. fării
nii-i o indoiala, Sfantul Maxim Maiturisitorul este eel dire i-a ncordat cea mai mure
utenţie. în asa fel încât I. Hausherr a stiuliai spiritual itaiea accstui St ant Pârince în iin-
sambliil ei, toctnai pomind de la c-,\ {I'hilauliv. De In Wndrexsapour $Oi n la charitr
si'Uni Saint Miisime le Catijesseur. Rome. 1952). :Cf. Talasic. f'«/«■/<*.... 11.4.
' Cf. Sf. Maxim Mfirtiirisitorul. Caper* desprt dmgost*, 11, 59; III. 8: 56; 57; 59.
R&smtrmai caire Tulaxie, Prolog; Eptslate, 2. PG 91. 397A. D. Sf Talasie. Capete..., II;
I; 4; 111. 79; 86; 87. Evagrie. Senientiae.... 56-60. Sf. loan Dumaschin. Ct&ârtt <tt
suflei fotositor. Sf. Isihie Sinaiiul, Capet* despre rrazWe, 202. Sf. Nichita Stithatul. (We
'*«' de capete. 1. 28; II, 6. Sf. Isaac Sinil. Cuvhue despm rawrin/4. 71. Sf. Teo-dc,f nl
Edesei. l/na sulă capete Joane fofasitoaiv. 65. Avva Doroiei. Invafaiitri de xuflet
fbloxitaare (Epistola de introducere). 2.
- Capete despredragoste, II. 59. Cf. III. 56, Sf. Talasie. Capete..* III. 87-88. 1 Cf. Sf.
Maxim Mămutsiiorul. RâsponsuH câtre TaJast», Prolog. PG 90. 260CD. cate opune
,.ielei iubiri de noi înşine", pe cea „bunit şi duhovniceascâ' '• Cf. Sf Maxim
Marmrisitorul. Ca^te despre dragoste, II, 8; 59; 111. 8; 57. Sf. Talasie. (\i/>eie... II. 4.
Sf. Tcodor al Edesei. Una SUtâ capete jbaiiefotOtfl&tre, 93. Sf. loan Damaschin.
CuvâtU de xujîet fbbsHar. Sf. Nichiia StiihuUil. ( \>\e MKI de aapefe, 1, 28. ' Sf, loan
Damaschin, U>r. cit.
124
I'ilttiiim
înţelegein nu utâl. compusul somatic, aşa cum a lost el creat de Dumnezeu dinrni
începiit, supUS sufleluiui şi spiritualizat, ale c5rui organc foloseuu la înălţarea
spre Dumnezeu, cat trupul căzut, care a înrobit sufletul, ajungând să fie, prin
simnuile si mădularele sale, principalul organ al cunoasterii şi al desfiStănî de
lume, privitaexclusiv ca material^. adică in afara lui Dumnezeu. Altfel spus, aici
cuvânrul imp desemneaza ceea cc Apostolul Pave] şi s fan la tradiţîe numesc în
general „carne" (ocip^). Astfel, Sfântul Teodor al Edesei defineşte filaulia ca
„înclinare pătimaşă" şi ca „implinirea voii tmpuluf'.8 SlVinlul Nichita Stilhatul
scrie îii acelaşi sens: cei tiiipeşti, „fiind stăpaniţi de iubirea de sine (...) toată grija
lor şi-o îndreapta spre sânătatea şi plăcerea tru-pului'V' lar în altfl parte subliniază
limpede câl de cuprinzătoare este aceastâ patimfi: „Filautia. care este iubirea
neraţională a (rupului, face (pe om) iubitor de sine sail iubitor de sufletul sâu sau
de (rupul sâu".lu
Sfanlul Maxim Mămirisitorul descrie procesul care-l duce pe oni de la uitarea
lui Dumnezeu la iubirea de sine, iar de la iubirea de sine la patimâ: „Necunoaste-
rcftcauzei celei bune a lucnirilor (...) 1-a înstrăinat pe omcu toiul de cunoştinţa de
Dumnezeu şi l-a umplut de cunoştinţa pâtimaşa a lucnirilor ce cad sub simţuri.
fmpărtăşindu-se deci omul fara măsură de aceasta numai prin simţire, asemenea
dobitoacelor necuvântatoare, şi afland prin experienţă că împârtăşirea dc cele
sensibile susţine firea lui trupeasca şi vâzută, a parăsit frumuseţea duinnezeiasca"
menită s.i alcătuiască podoaba lui spiritual;! şi a socotit zidirea văzutfi drcpt
Dumnezeu. indumnezeind-o datorită faptului ca e de trebuinţa pentni susţinerea
tnipului; iar trupul propriu legal prin fire de zidirea luată drcpt Dumnezeu, l-a
iubit cu toatâ puterea. Şi aşa, prin grija exclusiva de trup, a slujit cu toatS sârgu*
iiiţa /idirii în loc de a-1 sluji Ziditorului. Căci nu poate slilji cineva zidirii daca* nu
culiivii trupul, prectim nu poate sluji lui Dumnezeu dacii nu-şi curâţeşte suflelul
prin virluţi. Deci, prin grija de trup omul săvArşind slujirea cea stricăcioasă şi
umplându-se împotriva sa de iubirea trupeasca de sine, avea în sine într-o lucrare
nemcetata placerea şi durerea"."
Filautia apare fundamental legată de plâcere: într-adevăr ea este ciîutare a
plăcerilor legate de simţuri, trupeşti, căutarc care, aşa cum am Văzut dejii. <i avut
un rol determinant in procesul ciklerii omulni. alaturi de uilarea de Dumnezeu.
care o sporeşte şi pe care o sporeşte, la rândul ei. Sfântul Maxim explicit: „Cu cât
se îngrijea omul mai mult de cunoştinţa celor vâzute numai prin simţire, cu atât îşi
străngea in jurul său mai tare neştiinţa de Dumnezeu. Şi cu cat îşi strângea mai
mult legăturile neştiinţei, cu atât se lipea mai mull de experienţa gustării prin
simţire a bunurilor materials cunoscute. Dar cu Cat se umplea mai mult de această
experienţă, cu atflt se aprindea mai mult putima iubirii trupesti de sine, care se
năştea din ea. Şt cu cat se tagrijca mai mull de patima iubirii trupeşti de sine, cu
atflt nâscocea mai multe moduri de
" l.hui suit/ cti[>eirJmirtejiitosi-/oiHv, 96.

9
Cefe300decapele.il. 6, 11 'Ibidem,
1,28. ' RdspunSUticâtre /alas-ir, Prolog.
125
t)est:rierea. manifesto/Hi' şi felul fti cure se produc holile Spiritual*
producers a placerii, care este şi roada si ţinta iubirii (rupeşti de sinc".IJ Tot
filautia, care-l impinge la căutarea neîncetată şi în multe chipuri a desfătării, il face
pe om să ocoleascâ durerea, care urmează inevilabil placerii.'1 Dupa Sfâiilul
Maxim, toate patimile se nasc ca răspuns la această dublă tendinţă.14 Acest ultim
punct Hind deja menţionat mai înuinte, in ccle ce urmează nu vom examina decăt
celelalte efecte patologice ale filauliei, pe care Sfâniul Nichita Siilhalul 0 numeşte
„atotrea",'* atât din pricina nalurii sale, cat si din pricina nenorocitelor ei urmâri.
Pentru că omul nu are. o realitate aotentică decâl în Dumnezeu, iubindii-se pe

sine in afara lui Dumnezeu. el nici nu se poate iubi cu adcvărat, ci doar se
amâgeşte. Sfântul Teofilact al Bulgariei spune că „iubitor de sine este eel care nu
se iubeşie decât pe sine, iar eel ce se iubeşte numai pe sine nu are cu adevaral
dragoste de sine".16
Nu numai că, iată, eel iubitor de sine nici nu se iubeşte cu adevaral. ci, tară să
Vlie, el chiar se urfişte. Aşa cum spune Sfamul Maxim Marturisitorul. „se umple
impotriva sa de iubirea trupeasca de sine".17 într-adevâr, negându-L pe Dumnezeu
prin iubirea cxclusiva de sine,1" omul ajunge să negc însăşi esenţa firii lui, re-
nunţa* la menirea sa dumnezeiască şi se rupe de izvorul adevaratei Side vieţi, în-
t'âptuind, asa cum am văzutdeja, o adevărată sinucidere spirituală. „Cu adevărat
lucru înfricoşător este - spune Sfamul Maxim - şi dincolo de orice osfuida a omorî
cu voia viaţa data nouă de Dumnezeu prin daml Duhului Stunt, prin iubirea faţă de
cele stricâcioase".1'' Astfel, omul încetcază de a mai lucra virtuţile -care stau in
legaliiră cu orientarea sa spre Dumnezeu - şi lasă sfi intre patimile, pnxJucându-şi
eel mai mare rau, pentru ca acestca aduc tot atâtea boli, tulburări, sfâşieri şi
suferinţe de tot felul. Prin iubirea de sine şi patimile pe care le aduce ea. „viaţa
oamenilor, spune SfantuI Maxim, a devenit plină de suspine, tei) cin-slind pricinile
care o pierd (...) datorită neştiinţei (...), şi cei ce sunt de aceeaşi fire se manânca
unii pe alţii ca fiarele".30
„Vai, iubire de sine, a toate urâioare!", slriga laolaUă Evagrie71, Teodor al
Edeser2 şi loan Damaschin~~: urâtoare de Dumnezeu, de sine şi de aproapele.M
' feftfaf*.
1
' fhi'Inn.
14
Ihu/enr
n
('eh-MH)ltr,ui"'lr,l.2&.
'*Citat la I. Huusherr. I'itiUiuiic, Ronm, 1952. p. 26.
'' Răspurvmri cut re TaUme. Prolog. |S Cf, Sf. Diadoh ul F'oliceci.
Cuvânt ascetic til HM) de cu/rele, 12.
* l>pistole. 25. PQ 91. 613D. :'"
RăspuTWtri câire Teilu.tit\ Prolog. "
Sententtae. PG 40. 1269A. Una sum
capwit,.,, 93.
;' Sfiniete I'amie/,*. I 3. PG 96. 412A.
'' Cf. ,Sf Petru Ditmuschinul, htvâţâluri ththovniceşît. încţput ilesprc tema cflrţii.
126
FiUmlia
Iubirea de Dumnezeu si de sine întru El implicit pentru om şi iubirea de
aproapele (cf. 1 In 5. 1), care, ca şi el, poartâ chipul lui Dumnezeu, esre che-mal
să fie flu al Lui prin înfiere şi dumnezeu prin liar; ciici celălalt ne cstc semen şi
frate în care-L regfisim pc Dumnezeu şi ne regăsim pe noi înşine. regăsim un all
madular al aceluiaşi Imp, o altă parte din Datura umană cea una. L'itându-L pe
Dumnezeu prin iubirea de sine, omul nu-si mai poate iubi cu adevărat aproapele,
căci nu mai vede temeiul acestei iubiri şi nu mai înţelege legătura transcendents
care-i uncşte pe (oti oamenii înlre ei şi deci şi cu sine. Filautia, prin lipsa ei de
raţiunc (ăXcfyia, adicâ prin neperceperca Logosului, principiu unificator al celor
depărtattv5 si in acelasi timp prin separarea de El), naşle dezbinarea celor care se
aflâ* in unire. Astfel, filautia stă la obârşia „dezbinării care domneşte între cei
uniţi prin fire",?ţ' Din pricina ei, „s-a tăiat firea cea unica in nenumilrate părticele",
sptine tot ei", aduugâiul: „iubirea de sine ne-a rupt la inceput prin plăcere în chip
înşelător de Dumnezeu şi unii de alţii; (.,.) ea a tiiiat in multe părţi firea cea
una".:* Rupandu-se de ceilalţi, prin iubirea de sine, omul îşi sfâşie propriile
nuldula-i« Or, spune Sfântul loan Gură de Aur, „a-si sfâşia mădularelo este lucra-
reacelui furios şi nebun".'0
Nemaisesizând în aproapele realitatea lui profundă si încetand de a mai fi unii
spiritual cu el, iubitonil Ue sine nu are parte de relaţii autenlice cu seme-nii sai.
Astfel, intre el si ceilalţi oameni se instaureazâ relaţii de suprafaţă, dominate de
nccunoaştere şi ignorare reciprocă. inscnsibililate, absenţa co-municării autentice,
chiar şi în situaţiile de apropiere obicctivă, precum cele din cadrul familiei. Pentru
eel iubitor de sine, ceilalţi oameni încetează de a-i mai fi apropiaţî, traţi ai sai, de
vreme ce sum fiii Aceluiaşi Părinte şi se impart ftşesc de o aceeaşi fire, aceştia
devenindu-i nisle strain i (Col. 1, 21) şi chiar mai ran: rivali şi vrăjmaşi.
Dar şi pentru că eel ce se iubeşte pe sine cautâ inamte de orice propria sa
plăcere, prin mijlocirea multelor patimi pe care le naşte filautia, acc;isla ajunge sa"
se opună iubirii de aproapele şi duce la lira fata de el- In loc de a avea în vedere
folosul şi binele celuilalt, omul stApânit du filautie caută numai afinnarea de sine
şi propriul folos. Adesea aproapele nu este penrni el decâl un siinplu mijloc de a
obţine placerea pe care şi-o doreşte. trecut astfel in raiidul obiectelor.
El poate fi, de asemenca, un concurent, un rival în ceea ce priveşte afir-marea
de sine şi căutarea plăcerii, şi atunci işi indreaptă asupra lui toată agre-sivitatea
sa. Filautia, spune Sfânlul Maxim Mfirturisitorul „a sălbalicit fa-cultatea iuţimii
din noi, facându-ne să ne pornim, de dragul placerii. unii
3
Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil, TNcuin /« Tatălnostm, PG 90. 877B.
■h Idem. I<os[niimiri ram- TalasU'. 64.
■! Ibidem. Prolog.
18
Epistok, 26, PC 91. 620BC. Cf. 2. PG 91. 3%D
'■' Cf, Sf. loan GurS de Aur. Orni/ii lo ioan, XLV1II. 3. A M vedca, de nsemeneii, Roni.
12.5; I Cor. 12, 20.
'" Ibidfiri.
127
Descrierea, mtimfeslrfrile sifetxd fn care M prodnc bolifr spirituale
tmpotriva altora".51 „lubirea trupească. de sine a fiecăruia, spune in altă parte

Sfâniul Maxim, a sălbaticit prea blânda fire şi a taiut fiinţa cea Una în pftrţi multe
şi potrivnice, ba, cum mai r5u nu sc poate, chiar stricăcioase una alfe-ia".J2 Tot în
ea îşi are rădăcina dezbinarea naturii umane despre care am rot-bit mai SUs; după
cum spune acelaşi Sfant Pârinţe: „iubirea egoistă de sine a oamenilor (...) a tăiat
firea cea una în multe parţi şi a înarmai firea însăşi împotriva ei".**
Acolo unde exists* iubire dc Dumnezeu, „nu mai este elin şi iudeu, tăiere
imprejur şi netâiere împrejur. barbar şi scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi
Hristos" (Col. 3, I I ) . „all mai este parte barbătească şi parte femeiască" (Gal.
3.28). Acolo însă unde domneşte iubirea de sine, dimpotrivă, nu vedem decât
dezbinare, împotrivîre, rivalitate, invidie. gelozie, cearta, duşmănie, agresivitate.
manifestâri care sunt roade ale acestei patimi. ca şi nepulinţa de a trăi laolaltă.*4
nedreptatea,'1 înşelarea şi exploatarea unora de catre alţîi,36 uciderile'' şi
razboaiele.*8
PUautia apare astfel ca profund patogenă pe multe planuri şi este privitâ de
Sfinţii Părinţî, atiit în ceea ce priveşte nalura, cflt şi etectele sale, ca semn al
omului lipsit de minte3" si ca fiind ea însăşi neraţională'1<: şi cu totul nebunească.*1
Efectele ei patogene se datorează faptului că ea însăşi este o boală,42 care constă
in folosirea împotriva firii a unei tendinţc fireşti a omului, şi anume iubirea de sine
virtuoasă,41 legată indisolubil de iubirea de Dumnezeu şi de api'oapele. Astfel,
Sfântnl Maxim scrie: „(Prin iubirea de sine) înşel&toml diavol l-adespărţit pe
omde Dumnezeu şi pe noi intreolaltă. ffieându-ne... să parăsim cugetul drept şi să
împârţim în modul acesta firea"."
în paginile următoare vom examina principalele boli produse de aceastâ primâ
şi fundamentals boală a sutletului.
' Rclspunjltri rdirc Waste, 40. PG 90. 397C. "

hpisfoU, 3. PG91.408D.
'* Cf. Sf. loan Oamaschin. SfinJeU Pamlele. 13. PG 96. 420D. "■
Ibidem,
'" Cf. Fer. Teodoret al Cirului. Dejpre Providrnfei, 7, PG 83. 669D-676B.
17
Cf. Sf. Maxim Marhirisitorul. Tâkuire h Tcadlnostm, PG 90, 893A. ,s
Cf. Clement Alexandrinul. Pethgogul, III. II, 13,4.
* Sf. Petni Damaschin. învdţdiuri duhm>m<e.pi, fncepuf.,. („Ccl lipsii dt* minte (difoxov)
8te iubitor de sine").
-" Cf. Sf. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete. 1. 28: „Iubirea de sine este iubirea
nciatioiiiila" a trupului".
Cf, Sf. Maxim Mnrturisitonil. Capete despredragoste, II, 59. 41 Cf. Sf, Maciirie
Egipteanul, Otmtii duhovnlcejfi (Col. H. LIII. 11. UV. 2. Sf f&aae Sinil. Citvlnte
despre newinţd. 26; 71. Avva Dorolci, hivdţdiuri duh&vtdcesti, Episto-Ut vain-
frnU'lv care « eenit xd i ae trimiid ..Cttviiitele".... 2.
4
' Cf. Sf. Maxim Marrurisitorul, Rdspumttri catre Talasie. Prolog. PG 90. 260D, unde
aoeasta apareîn mod implicit. •* fyisfola 2, PG9K396D.
12H
3
Gastrimarghia
Gastrimarghia (yacrtpinapYta) poate fi definita ca o căulare a plăcerii dc a mânca.

allfel spus ca dorinla de a mânca de dragul plăcerii sau, definită în chip negativ, prin
raportare la vimitea pe care o neagă. ca neinf ran area gurii şi a pântecelui.
Această patimă are două forme principale; se poale îndrepta spre o anume calitate a
mâncării, şi atunci înseamnă căutarea unor feluri de mâncare gus-toase. fine, delicate, şi
dorinţa ca mâncărurile să fie gătite cu multă grijă; poate. de asemenea, să aibă în vedere
în principal canlitatea mâncării, fiind atunci dorinţă de a manca mult.' în primul caz.
ceea ce se caută mai înainle de oricc este plăcerea gurii, a gustului; in eel de-al doilea,
plăcerea pântece-lui. In ambele situ aţ ii este vorba despre căutiirea unei placeri de
naturâ tm-peascS, de aceea gastrimarghia poate fi trecutâ printre „patimile trupeşti".
Darcu toate că trupul este direct implicat în această patima, gastrimarghia nu se naşte
direct din necesităţile acestuia, dovadă fiind faptul că dorinţa de-paşeşte adesea nevoia
reahl, tineori chiar foarte mult, mai ales in cazul buli-miet. Aceasta face sfi poată fi
privită şi ca o patimă a sufletului. Evagrie o numeşte, de allfel, „gând" rău, pîkimaş/ ca
şi Sfântul Maxim,"1 Intr-adevăr, irupul nu intervine decîU ca unealta a lucrării acestei
patimi.s Astfel, Rvagric scrie: „Cei care. în chip nesănătos, îşi hrănesc peste mfisurâ
carnea (...) sft se judece pe ei înşişi, nu carnea pe care o hrănesc".6
Nu ideea că hrana ar fi în ea însăşi necurată şi rea sau ca hrănirea ca func-ţie în sine
ar avea ceva rău în ea ducc la considerarea gastrimarghiei ca pa-
1
Aceastâ dislincţie este făcutâ de Avvii Doroici. ciire numeşte primii foimă Laimar-
ghie Xamapyla. iur pc a doua, gastrimarghia propriu-zisă yaoTpijiapyia {hivăţâmii
tie mflet jblosiiiHire, XV. 161). Sf. loan Casian adaugâo alia fonnâ. pe care o pHsea-
zâ în primul rflnd {CoHVofbiH ihihovntceşti, V. 11; Aşeniminlele tnâtmstireşti, V. 23).
şi anume dorinţa de U mânca înainte ile vrcmc. Sf. Grigorie cel Maie. în ceea ce-l
piivi'şie, distingc cinci moduli dc manifestare a gasuimarghiei (CoitWfUoHu tu fav,
XXX. 18». p i i i i i u l corespunzfind fonuei numiie de Sf. Casian în priinul râncl. iar cele-
lallc palm putfuul fi puse în celc douâ mari caiegoiii Mabilite de Avva Doiolei.
-' Cf. Sf. loan Scfuanil. S'ctmi, XIV. 30.
' Traiotutpntctic, 6; 7.
4
Capett despre dragosto, II, 59.
" Sf. Simeon Noul Teolog. Cctftfhe&C, XXV. 75-79.
'' Tratatut pmaiv, 53.
129
Dtrscrierea. nuuiifestârile şijetul hi care xe//roduc holile xpiriuiah
tima, căci. asa cum a spus lisus, „nu ceea ce intră în giirfl spurcă pe om" (Ml 15.
II) şi, cum învaţa* Apostolul, „orice făptură u lui Dumnezeu este bună şi nimic nu
esle de lepfldat, dacă se ia cu mul(umire" (1 Tim 4. 4). A uri hrana in sine, ca
lucru rău, ar fi „un lucni de osândâ şi cu totul drăcesc". spune Sffmtul Diadoh al
Foiiceei,7 adăugând îndală: „A mânca şi a bea din toate cele puse înainte.
mulţumind lui Dumnezeu, nu este ceva care se impolriveş-te canonului
cunoştinţei, cfici toate, zice, erau «bune foarte» (Fac. 1, 31)"."
Această paiimă nu priveşte deci hrana în sine, ci constă în felul greşit în care
omul se foloseşte de ea, aşacum arata" Sfântul Grigorie eel Mare: „Păca-tul nu sta
In hrană, ci in felul cum o primeşti. Dc accea, se poate să mănănci fcluri gustoase
şi gătite cu grija fără s3 păcătuieşti în vreun t'cl şi să înghiţi mâncSruri de rând si
sâ te întinezi cu elc".
Tot aşa, nu în a mânca stă patima, ci în starea sufleteasca a omului şi în scopul
pentru care se face. „Atunci cănd primcşti hrană, tot asa mănânci şi daea* o iei
pentru nevoia tnipului, şi dacă o iei pentni desfătare, ci, de ne vă-tămăm, din starea
noastra ne vătămăm", precizează Avva Dorotei. " Patima, deci, îşi are rădăcina în
atitudinea omului faţă de hranâ şi de actul hrănirîi, mai precis în abaterea acestora
dc la scopul lor firesc. Căci nlimenlele i-au fost date omului cu un anume scop, iar
a le folosi în all fel es(e o perversiu-ne, o rea folosire a lor. „Mâncările s-au facui
pentru două pricini: peniru hrana şi pentni tămâduire." Prin urmare. cei ce se
împfirtăşesc de elc în afarăde aceste pricini se vor osândi ca unii ce s-au dedat
desfătărilof, folosind rău cele date de Dumnezeu spre trebuinţă". spune Sfântul
Maxim Mărturisito-rUl. Omul, deci, respectă scopul firesc al alimenlelor şi al
hrânirii atunci când o face din nevoie, pentru a întreţine şi păstra viaţa tnipului sSu,
pentru a păstra sau a-şi recăpăta sănătatea, şi se foloseşte rau de ele atunci când le
transforms într-un mijloc de desfiliare."
Gastrimarghia nu constă deci în dorinţa de hrană, firească, ci în dorirea plăcerii
dobândite prin mâncare. De aceea, abuzul - care constitute patima -nu înseamnă
nuniai a mflnca mai mult decAt îi esle de trebuinţa trupului. ci şi a câuta plăcerea
chiar in puţinul necesar.
Prin patima gas'rimarghiei. omul pâcătuieşte pentru ca\ dorind s;i se des-făteze
cu mâncarea, pune dorinţa de hrană şi plăcerea de a o avea înaintea doririi lui
Dumnezeu şi, predându-se acestei plăceri trupcşti, sc depărtează şi se lipseşte
desfătarea de cele duhovniceşti, care sunt cu totul mai înalte.
7
('mriin ascetic in 100 de ctjpete, 43.
" Ihidem, 44.
''Comenumiiliilov.XXX. 18.
:11
Cf. Ate tui Avva Dorotei dtferile eputole. A, 3),
1
Cf. Sf. Isaac Sintl. Cuvlnle despre nevotnfâ, 7.
"* Capete despre drxtsoste. III. 86.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare. he. cil. Sf. loan Casian. AseuhmiUele nuinaxtirrsti, V. 7;
8; 14. Avva Dorotei, he. cil.
130
(lastrirmtrglua
Lăcomiacsle în fond idolatrie, căci lacomii şi-au făcut din „pântece dum-
nezeul lor", spune Apostolul Pavel (Fil. 3, 19). Urrnând învâţăturii acestuia,
Sfântul Grigorie Palama scrie că: „pentru robii stomacului pântecelc este
dumnezeu sensibil".1J într-adevăr, prin iăcomie omul aduce jertHi pâmecelui şi
gurii sale. în loc sâ aducâ jeitR curatâ tui Dumnezeu, El face din simţul gusrului si
din fnncţiile digestive centrul şi esenţa fiinţci sale, reducajidu-sc aproape numai la
ele; se îngrijeşte de hrană mai mull decât de orice altceva şi uneori chiar inimai de
ea se îngrijeşte, nesocotind ceea ce. cu adevărat ar Ixe-bui să-l intereseze şi să-1
preocupe cu totul; îi aduce ei un adeviîrai cult, dato-rai numai lui Dumnezeii, şi
spre ea îsi Indreaptă întreaga dorinţâ. eare ar tre-bm inâlţalâ numai spre
Dumnezeu, Pe de altâ parte, prin patima lăcomiei hra-na capătă o valoare în sine
şi slujeşte plflcerii tmpeşti, în loc sa fie privită ca dar al lui Dumnezeu şi prin ea
să I se aducă slavii Diiruitorului. lar prin aceasta, de axemenea, omul se abate de
la rostui ei flresc, acela de a da slavă şi mulţumilă lui Dumnezeu. Hristos însuşi ne
descoperîi aceasta şi ne dfi pil-dfi de purtare cuvenită, atunci când, dând hrană
mulţimilor care-L înconju-rau, îi multuirteşte Tatălui pentru ea (M. ] 5 . 36; Mc 8,
6: In 6. 11, 23). Iar Stuntul Apostol Pavel spune limpede câ Dumnezeu a facui
..bucalele... spre gustare cu mulţumîre" (1 Tim 4, 3), sfiUuind prin urmare ca. „ori
de mâncaţi, on de beţi„., toatc spre slava lui Dumnezeu sa" le faceţi" (1 Cor 10,
31). Mai alcs aceastâ menire esenţială a hranei: de a fi consumată în chip
euharistic, este pervertită prin lăcomie. Cîlci, cuprins de aceastâ patimă. în loc sft
se bu-cure de hranâ mulţiiinindu-l lui Dumne?,eu, care i-a dat-o, şi prin ea să se
bucure de Dumnezeu, omul voieşte să se desfete cu bucatcle, uiţand de
Dumnezeu; şi în loc de a se folosi de mâncare pentni a se înâlţa la El, face din ea
stavilă între el şi Dumnezeu.
Adiicând mulţumire lui Dumnezeu pentru mâncarea pe care Acest;» i-o da,
omul se sfinţeşle pe sine şi funcţiile trupcşli legate de actul hranirii, hrănin-du-se
astfel nu numai cu pâine, ci cu Insuşi Dumnezeu, mâncarea devenin-du-i un îndoii
izvor de viaţă. în acelaşi timp, el sfinţeşte alimentele pe care le primeşte (I Tim 4,
5) şi, prin ele, intregul cosmos, pe care-1 uneşte astfel cu Dumnezeu, aşa cum a şi
voil El dintru inceput, când l-a lacut pe om. Dimpo-irivă, lăcomia îl desparte de
Dumnezeu pe om şi. în el, pe toate cele create. Tn loc ca hrana să i-L descopere
pe Dumnezeu (Sfântul Isaac Sirul vorbcşte de „eel ce a văzut în hrana sa pe
Domnul"'*). în loc de a se face un mediu transparent al energiilor Sale necreate şi
sfi slujeascS Slăvirii Sale şi îndumne-zeirii omului, ea devine, prin greşeala
omului, atât pentru el, cât şi penlru lume o stavilă în întălnirea cu Dumnezeu.
încetând de a mai fi izvor de viaţâ, pentru că nu mai este legată de Izvorul Vieţii,
prin pierderea sensului ei spiritual in reaua folosire pe care i-o dă omul, ea devine
pricinâ a morţii. In vreme ce el se amăgeşte crezând că este cea care-1 line în
viaţd.'6
* ('nvtini /irnini rei ce sr lintşlesc cu m'lavir.,.. II, 3. 5.

* Cuvttitt despn nevoinfri, 43.
''Cf, ibidem-
131 -
Df.scrierta. nuuiifestdrile si felul m cart $g produr bolili* spiritual*?
în Inmina acestor considerente teologicc şi antropologice, patima lacomiei se

vădeşte mai gravă decât poate părea la prima vedere. Unîi dintre Sfinţii Părinţi, de
allfcl. merg până la a vedea în ea cauza pâcatului originar.17 Căci, într-adevăr,
gustând din fructul oprit, Adam a voit să se bucure farâ Dumne-zeu de acest rod,
care de fapt simbolizează întreaga hime «fflsibila. La acesl nivel originar, se vede
limpede faptul cfi lăcomia opereaza1 o ruptură, o separate a omului de Dumnezeu,
că ea înseamnă pentru om, şi prin el pentru intregul cosmos, pierderea comuniunii
cu Acesla. Gravitatea aceslei patimi se descoperă in faptul că ea a fost una dintre
cele trei ispite pe care Satana I le-a pus înainte lui Hristos în pustie (Mt 4, 3).
Rezistându-i, Hristos, Noul Adam, restabileşte comuniunea dintre Dumnezeu şi
umanitate şi, prin ea, intre întregul cosmos şi Dumnezeire, comuniune pe care
Adam eel dintâi o rupsese. Răspunzându-i dia\ olului că „nu rjUmai cu paine va
irai omul, ci cu tot Ouvântul care iese din gura lui Dumnezeu", Hristos îi redă
omului adeva-raiul centm de gruviiaţie. lisus nu spune că omul nu sc hrăneşte cu
păine, ci aratfi legătura pe care acesta trebuie s-o menţină cu El însuşi. Cuvântul
lui Dumnezeu. El face vădite înstrăinarea şi idolatria instăpânite prin pâcat şi
vindeca firea omeneascâ care le căzuse pradă. El eliberează în starşit umani-tatea
din robia In care, prin mijlocirea acestei palimi. o ţinea diavolul după căderea
protopărinţilor.
Gastrimarghia, pentru toate aceste aspecte ale sale despre care am vorbit mai
sus, şi in special pentru cfl ea constitute o pervcrtire a folosirii fireşti şi normale a
hranei, este privită de Sfinţii Părmţi ca boalft. Sfântul loan Casi-an, de pildfl,
vorbind despre cele trei forme ale aceslei patimi, spune: „aflăm în ele pricini de
boli ale sufletului cu atât mai de temut cu cat sunt foartc iwineroase"/0 Se înţelege
că ea poate fi privită şi ca o forma de nebunie."1 Avva Dorotei. arătând originea
denumirilor de „laimarghie" şi „gastrimarghia", spune c5: .Jvlapyalveiv înseamna,
la autorii păgâni, a fi ieşit din sine, tar eel nebun este nuroit u.rj,pryo<;. lar această
boală (uoooţ) şi nebunie (uavta) de a voi să-şi umple cineva pântecele peste
măsurS o numesc gas-irimarghie (yconpiuxipYia), udică* nebunie a pâniecelui.
lar când e vorba doar de desfătarea gurii, îi spun laimarghie (Xcuuapyla), adică
nebunie a gurii" ."
" Cf. Sf. loiin Scăranil. Scant, XIV. 38. Sf. loiin Casiaiv CoHvorbiri dithuvnhvşti. V.
4. Calinic. Vinfo lui Ipafie, XXIV. 73. Sf. Isuac Sirul. Cuvinie drsprr nevohtfd. 85. Sf.
Nil Sorski. RrRitUt. V.
IK
Cf. Sf. Maxim Marturisiton.il. Rdspunsitri câlre Tahisie, Prolog. " Avva Doiolei.
Cuvmte despre nevomfrh XV. 161. Sf. loan Casian. Convorhiri tin-lnmtkeşli. VI.
11.
10
toe. at.
;
Cf. Fer. Teodoret 11I Cirului. Despre Providenfii, VI, PG 83. 656CD. Sf. Maxim
Maiturisitorul, Capets despre dntgoste. II, 59. " bmiţiilnri de suJJef Jblositmire.
XV. 161.
132
Gasirinuirghiii
Dar gasirimarghia estc boală şi nebunie mi numai peutru cele ce o privesc
direcl. ci şi peniru nenumăratele consecinţe patologice, care se produc pe multe
planuri.
In afara" de faptul ca face din om un rob al ei, ţinându-1 prins de dorinţa şi
plâcerea mâncării - acesla nemaiputandu-I, deci, sluji lui Dumnezeu şj de-
părtându-se de adevaratul centru al cxislenţ,ei sale -, gastrimarghia primej-duieşte
însăşi viaţa trupulup şi are în ceea ce priveşle sufletul muUe urmări nefasle.
Sfin|ii asceţi arată câ excesui de mâncare si de băutufă, oricare ar fi ele,
lipseţile minlea de târiV4 şj de vioiciune."s o ingreuiază,:1,' îi aduce întuneca-rc,':
loropealâ şi somn,2H care cuprind în aceeaşi mâsnră şi suflelu] în între-gime.
„TjllţRll îngreunal de mulţimea mâncărilor face mjiitea (vo\iţ) molâie (fciAoc)
(cuvănt care mai mseamnă şi: laş, Upsil de îndrazneală) şi leneşâ (£\|/aKli>nţ0<;)
(grcu de urnit, înceatâ)", spune Sfântul Diadoh al Foticeei.29 O asemenea stare a
sufletului îi îngreunează zbonil spre realităţile duhovniceşti, îl împiedica să ducă
aşa cum se cuvine lupta ascetică, duce la Irândăvie în rugaciune."1 naşte în el
negrija,11 într-un cuvânt îl slâbeşte pe orn cu totul. Sffmml Isaac Sirul spune că
„atunci jumîUate din puterea lui se face nepu-tincioasâ. încât se poaie spune că
(...) încă înainie de a inlra în lupta, se află înviiis fără să fie luplat. Şi fără nici o
osteneală a vrăjmaşilor săi, s-a supus voii impului sâu neputincios".32
Ca urmare a unei asemenea sritri, toate puterile sufletului sum folosile în chip
josnic, îndreprându-si dorinţele mai întâi spre cele trupeşti. Toate pali-mile, ne
spune Sfâmul Maxim - şi dintre ele mai ales aceasta, - „leaga min-tea de liicrurile
materiale şi o ţin la pamâm. stand cu loate deasupra ei, ase-nicm:a untii bolovan
foarle grcu, ea fiind prin f i r e mai tisoarâ şi mai sprintenă ca focul"." Sfantul
Grigorie de Nyssu, la rândul său, vorbeşte despre „omul a ciirui cugetare
îngroşalS il face să privească cele de jos", şî care „irâind numai penini pântece şi
cele care vin după pâiHece, este depfirtat cu totul de vieuiirea după Dumnezeu"."
în această siluaţie, mintea, înăbuşitâ de greutalea mâncarurilor, ori îşi pierde cu
tolul drcapta chibzuinţâ," ori aceasia este alterată şi împuţinată.
;" Cf. Sf. Vasile eel Mare. Regulite mati. 19; OmilU efespre post, II. :|
lilein. RegtiUle Mart, \9:Omitii desprt' post. I. 11dem. Qamii despre
post, I.
'" Cf. Avva Dorotei, hmifitfiiri desitjlet fotmifottre, XV, 161; 162-'*
Sf. Isaac Sirul. I'uvhit? ttespm nevoinfă, 26. ;* IbUleiti.
('mam ascetic in 100tie capere, 45. "'Cf. Evugrie, Cmvlni ihwpre ivgăchme, 50. Sf.
Isaac Sinil. ('uvintetlexpre iwvoitiţâ, 26. " Cf Sf. Isaac Sirul. Cuvinw drxpre woinţâ.
34.
;-' Ibidem, 69.
1
Capetedespredragosf*. III. 56.
4
DespreJeeiorie, IV. 5, Cf. Sf. Isaac Sinil. Cuvinwdesprertewjftifâ. 26.
Sf. loan Casian, Aynwniintele luihui.sfirt'sli. V, 6.
133
Descherea, mamj'estârile şi felul in cure se produc butile spirit uale
îmbuibarea si toropeala care îi urmează îl împiedicâ pe om sa ia seama la lucrurile

celc mai simple pe care i le cere credits», atală Avvu Pimen;"' cuge-tările îşi pierd
uscuţimea; gândirea nu-i mai esle pStrunzătoare şi ageră; minlea, spune Sfânlul
loan Casian, i ,.se clatinâ1 şi se poticneşte" ca ametiul d e v i n . '
Multa mancare şi binitura rnultă, spun Sfinţii Părinţi, due la „tulburarea
rmnţii".ÎB care înUneazii sufletul.>g O mulţime de gânduri pătimaşe (XOYKT-II-I ! se
iscă în suflet aducând „valuri de întinăciuni şi adânc dc necurăţii neşliute şi
negrăite".40 Sfântul Isaac Sirul arată şi el efectele lăcomiei „neru-şinate a
pâniecelui", spunând că ea face „mintea ncstăpânită şi împrăştiată peste tot
pamântul" şi aduce „închipuiri necurate în timpul nopţii, pricinuite de năluciri
spurcate şi de chipuri necuvenite care starnesc o poflă ce Irece în suflel şi-şi
împlineşte în suflel voile ei în chip necurat".41 „Stomacul plin şi sătul" face din
inimă „un loc al vedeniilor şi un balcon al nălucirilor necuve-nile".42 De aceea,
spune el: „să nu-ţi îngreuiezi pănlecele, ca să nu se zăpă-cească cugelul tău şi sft
fîi tulburat de împrăştiere (...), ba şi sufletul să-ţi fie întnnecat şi gândurile
tulburi".43 La rândul său, Sfântul Grigorie de Nyssa arată că ..pofta de mâncaruri şi
băutură, care duce la îmbuibare. naşte în trup, prin Mpsa de mâsură, rele pe care
voinţa noastrâ nu le maî poate stăpâni. caci rnai âles săturarea îl face pe om rob
patimilor mşinoase. Dacă vrem ca trupul sS ne rflmânS liniştit şi netulburat de
mişc^rile pătirnaşe pe care le aduce urn-plerea pântecelui, trebuie să veghem ca nu
dorinţa de plăcere, ci nevoia tru-pului să fie milsura purtaYii noastre cumpatate".44
Gastrimarghia lasă" cale libera" unei mulţimi de patimi pe care le şi sporeş-te;45
de aceea Slînţii Părinţi o privesc ca pe maica tuturor patimilor46 şi prici-nă a
tuiuror railtailor.47 Sfântul loan Scărarul ne dă o listă a palimilor odrăs-lite de ea,
punând-o, prin personifîcare, chiar pe ea să le arate: „fiul meu eel
w
Apojtegme. seria alfabefic», Phnen, 134.
" IMC. til.
n
Sf. Isaac Sirul. Ctivinte despre newinfu, 26 şi 56.
" Cf. Ibidem, 43; 69.
M
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XIV. 31.
41
Cuvinte despre nevomfâ, 26.
41
Ibidem, 69.
" Ibidem. M.
44
Despre feciorie, XXI. 2.
44
Cf. Avvji Aiiunona, fitvăţâturi dulumticesti, IV. 16. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre
nt'vohifii, 26.
" Cf. Animoiiii. lor. tit.. 27. Sf. Maxim Mărtmisiloriil. liăspimsuri eătre Talasie. 65.
Cf ibidem, scolie. Sf. loan Scărarul, Scam, XIV. 38. Sf. Vasile eel N4are, Omtlii de-
spne pogt, I. Sf. loan Gură de Aur. Despre fgchrie, 71. Sf Grigorie eel Mure,
Comtm-
tariu fa tov, XXI. Sf. Nil Sorski. Reguto. V.
'7 Cf. Avva Doroiei. Im-uftituri de sujlet folositotire, XV. 161. Calinic, Vitiţa lui (patie,
XXIV. 72
134
GastiinutrRhw
întâi născut este slujitorul curviei; al doilea după el este ce] a] învârtoşării inimii; al
ireiJeae somnul. Apoi din ei porneşte o mare de gAnduri: valuri de iniinăciuni, adânc de
necurăţii ncştiute şi negrăite. Fiiccte mele: lenea, vorba muliă. îndrăzneala, născocirea
râsului, glumele, împoirivirea în cuvânt, gru-mazul ţeapăn, neauzirea, nesimţirea, robia,
fala, cutezanţa. iubirea de podoa-be. cflrora le urmează nigăciunea întinată şi gilnduiile
împrăştiate. dar adese-ori şi nenorociri deznădăjduite şi neaşteptate, cărora le urmează
iarăşi deznă-dejdea. cea mai cumplită dintre toate".411 Tol el spune în altă parte4Si că
aceas-1.1 patimâ secătuieşte izvorul lacriinilor de pocainta. a căror importunţă o vom
vedea mai jos. Dar palima gastrimarghici aduce mai ales şi de îndată desfra-narea, cum
s-a putut deja vedea din textele cilate.*0
Smm. XIV. 38. M

Ibidem, 22.
'" Cu privire la aceasta filiaţic. a se vedea. de pildâ; Sf. Maxim Mârturisiiorul. Capetr
tlespivdnigarte. I, 85; U, 60; III. 7, 57. Sf. loan Scîuanil. .Vrmw. XV. I, 38; XIV. 21.
23. 32. Sf. loan Casian. Convorbiri duhovniceşti. V, 10. 26; Aêmmintf/f ntOtuhti-rvşti,
V. 6. 11. 21. Sf. Varsanufie şi loan. Scnsori duhoviriceşti, 503. Sf. Talasie. ('ii-ptte.j. III.
54. Sf. Isaac Sirul. ('uvitiie cfvspre wvoiiifa, 26; 43; 69: 85. Sf. Nil Soreki. faguta,V.
135
4
DesfVânarea
Patima desfrânSrii (iropvela) consrâ în întrebuinţarea patologică pe care omul o dă

sexualităţiî sale.1
înainte de orice altceva, este necesar sâ precizăm faptul că tblosirea sexu-alităţii nu
ţine deloc de originea firii umane şi ca aceasta a aparut numai ca urmare a păcatuiui
protopfirintilor. Numai după ce s-au întors de la Dunv nezeu, Adam şi Eva s-au doril şi
s-au unii trupeşte, învaţă M i n i n Părinli* fă-eand referire la cele spuse în Sfanta
Scriptura (cf. Fac. 3, 16; 4. 1). Astfel, Sfântiil loan Damaschin precizează: „Fecioria este
de la început şi dintru în-ceput a fosl sădilă în fireu oamenilor (...) în Rai domnea
fecioria (...) Când prin călcarea poruncii a intrat moartca în lume. atunci a cunoscut
Adam pe Eva, femeia lui. şi a zămislit şi a născufV La fel spune şi Sfântul loan Gură de
Aur: „După călcarea poruncii, dupiî sconterea din Rai, aiunci a luat feee-pui unirea
tmpeasca dinire Adam şi Eva. înaîntc de călcarea pomncii duceau viată îngerească (...)
Deci, la începul şi dinlru începul a slapânil fecioria" .J
In starea care a urmat căderii origtnare, pentru oameni fecioria ramfme norma
desăvârşirii. Totuşi, pentni faptul că permit perpefiiarea neamvilui omenesc m această
noufl stare in care se află, perpetuare care este binecuvântatii de Diim-nezeu (cf. Fac. 9,
7), relaţtile trupeşti in cadnil câsătoiiei nu sunt în nici un fel condamnabilc. şi Sfmţii
Parinţi» urmand exempkil Domnului lisus Hristos, Care
Cuvfintul nopvekx înseamnă. literal, proslituiie. Dai Sfinţii Parinţi niuiicsc cii ace&l
cuvânt toatc formele de palima lcgale de sexualilate.
Qogmatiat, IV. 24. Cf. II. 12; 20. ' thmtii ta lracert\ XVIJI, 3» Cf. Ifespre fi*ciori<\ 14,
Qăsiffl aeeeasi învftţăturS la: Sf. Irineu al Lyonului, DvmomtrafUt propoviutuirii
apostvtice* 14; 17. St\ Grigorie de Nyssa. Drspre facerea rmtntui. XVIL Sf, Chiril al
Icrusalimului. Catefteze* XIK 5. Sf. Alanasie eel Mare. Tâtcnire la Pxalnm! W, 7. Sf
Diadoh al Foticeei* Cuvân! ascetic in 100 ilr mpete, 56. Sf. loan Damaschin,
Dogmatic*** II 12; 20; IV. 24. SI Simeon Noul Tcolog. Cuteheze* XXV, 92-108, şi
alţii. Sfinţii Piirinţi «pun eâ daca oamenii ar fi rămas în starea de I \ început, Dumnezeu
ar fi făcul ca ei sa se înmulţeasca in chip asexual (a se vedea Sf Maxim Mflrrurisiiorul.
lntn>bâiit jwditmeriri ft rtisptmsuri* 3; AmbigUOi 4K PG 91, I309A). Dacjk, aiunci
cfind i-a creat. le-a dat organe sexuale, a faciil aceasla in vederea trebiiinţelor cmc aveau
s5 unneze cfldcrii lor In pScat, cadere pc care Dtininezeu o preşliii. lară cu ea sa fie in
vreun fel predelerminat;!; şi. de ase-iricnea, pentru ca fecioria să nu le fie impusâ de
fiiea lor. c\ sa He un rod al idegehi pcrsonalc. alcgere erne îi dâ cu udevfljw forţfl şi
valoare <a se vedea Sf loan GuriS de Aur. Desprefeciori&t 17; Omilii la Facere* XVIII,
4),
136
Dexfrti/uireci
a binecUVânial prin prczenţa Sa nunta din Cana, ca şi învăţătura Aposlolului (Evr.
13, 4; I Cor. 7, 28), îi recunosc acesteia deplina iiidreptăţire şi vorbesc chiar
despre valoarea ei,"1 socotind că şi ea este chemată la sfmţirea de care sunt
vrednice loale celelalte funcţjuni ale existenţei omeneşti.
In cadrul câsăioriei, palima dcsfrânării iiu const! deci, în folosirea fiincţi-ei
sexuaJe, ci in folosirea ei In mod necumpălat. Noţiunea de iiecump&arc, pe care o
întâlnim adesea la Sfinţii Parinţi. nu are un înţeles cantitativ, ci unul calitativ; ea
înseamnă aici, ca şi în alie cazuri, o rea folosire a acestei functii, o pcrvertire a ei,
o folosire contrary scopului ei firesc şi deci contra naturii $i aiiorrnaJa sau. altfel
spus, patologică. Astfel, SfAntuI Maxim MărtU' risitorul se exprimă foarte precis,
vorbind despre această palimă şi despre fljte paiimi: ..Nimic nu este rfiu din cele
ce sunt. decât reaua întrebuinţare (napctxPlon;), care vine din negrija minţii de-a
culliva cele fireşti".' Sfântul Isaac Sirul, atunci cănd vorbeşte despre patima
desfhînării, ne pune in fata unei perspective aseirulnatoare, subliniind de aceea
responsabilitatea pe care 0 are omul in dominarea mişcărilor fireşti: „Când cineva
e stârnif (...) de poftâ. nii-l sileşte putcrea naturală să ias^ din holaiul firii şi să
ajungă in afară de cele datorate, ci adaosul pe care îl facem firii prin prilejurile
primite prin voinţă. Căci Duirmezeu, toate câte le-a facul. le-a facul bune şi cu
măsu-ia. Si ofll limp se păzeşte mSsura cumpenei fireşti si drepte a pornirilor din
noi, mişcârile fireştj nu ne pot sili sa ieşim de pe calea cuvenită. Şi Irupul se
mişcă iHiniai in mişcârile bine orânduite".6
Putem vorbi de necumpătare sau, mai precis, de rea folosire, atunci când omul
se foloseste de sexualitatea sa numai pentru dobâtidirea placer» legate de ea,
atunci când face din plăcerea sexuala* un scop Tn sine,7 ceea ce este un lucru
pervers şi patologic din mai muJte motive.
Mai îniăi. se neagfi una dintre principalele meiiiri ale funcţiei sexuale, cea mai
vâditii şi care este înscrisâ în însăşi firea ei: procrcarea." AsU'el. Sfânlul Maxim
sptme că, îndeobşte, viciul (KCtida) „este o judecata greîta" cu privire la
înţclesurile lucrurilor, c3reia îi urmează reaua întrebuinlare a lucrurilor (abuzul de
lucruri)" şi, de pildă, „când este vorba despre femeie, judecata dieaptă cu privire
la împreunare tiebuie sa vadă scopul ei hi nasterea de prunci. Deci eel care
urmâieşte plăccrea greşeşte în judecata socotind ceea ce
' A sc vedea, cle excmplu: Sf, Crigorie de N'yssu, Desprefeciorle, VII Sf. Grigoric cle
IWianz. Cmântâri. XXXVII. 9. Sf. loan Gunl de Anr. Despre fedorie, 8; 9; 10; 25.
OttliUi deapre Oziii, III, 3. Omilii lit Pacete, XXI. 4. Omilii despre. OHsStorie, I, 2.
Si-
IICMIIII «Ifn Gangra (sec. IV), în Canonul 4. condniună „defaimaren lcgăturii ilinlre soţr".
11
Copete despre ttmgoste, III. 4. Cf. II. 17.
* ('nvinie despre fievdnţâ, XXVII.
'Cf. Sf. Mnxirn Marturisitorul. Capete despre tlwgoxte. II, 17.
"Cf Clement Alcxantlrinal. Pedtigogul, II, X, 83. I; 92. 2; Stromale, II. 143. 3; 144:
III. 72, I, Viisile al Ancirei. Despre feciorie. 38. Avva Dorofei, Mvâfftturi de suflet
fohsiltnire, XV, |62. Sf. Ioun Gura de Aur. (hnilii In iiioiei, XVII. I; Omilii despre
ithiilotie, I, 3; Despre feviorie. |0. Sf, Isiiac Sinil. Ctmnteitfspre nevoiiiftî. 27.
137
Drscrierea. trutnifpstarile şi fetut in care « pmduc bottle spiritual*
nu e bine, ca bine. Aşadar. unul ca acesta face rea întrebuinţare (abuzează) de femeie
împreunându-se cu ea".0 Această menîre, chiar firească cum este, nu este nici singura,10
nici cea mai important^." Penmi speţa umana, procre-area poate apărea mai curând ca un
rezultat firesc al unirii sexuale, decâl ca scopul ei.': Unirea sexuală esre in primul rând
unul dintre modurile de unire ale bfirbatului cu femeia. una dintre manifestarile iubirii
ce şi-o poartă unu] altuia, ea exprim<i aceastâ iubire pe un anumit plan al fiinţei lor. eel
trupesc," Cea dintâi tinta" a unirii sexuale este iubirea şi mullele binefaceri de ordin
Spiritual pe care omul le poate dobsuidi prin ea. în sânul cSsătoriei binecuvân-tatc şi in
legătura' cu alte moduri de unire conjugală.1'1 Trebuie totuşi să preci-t$m că iubirea
conjugal^. în viziunea creştină, este privitâ ca unire a douii persoane - adică a două fiinţe
privile în întregul lor, pe de o parte, şi în nalu-ra lor spiritual, pe de alta -, în Hristos, in
vederea ajungerii în împărăţia ce-rurilor, unire pecetluită în ceea ce prîveşte natura şi
menirea ei de harul Du-luilui Sfânt, dat prin taina cununiei. Această concepţie
subordonează unirea sexuală, ca şi toate celclalte moduri de unire dintre soţi,
dimensiunii spirit ruale pe care o au fiinţa şi iubirea lor.'* Trcbuie. de aceea, ca unirea
sexualft s;1 fie prccedată in chip fiinţial de unirea spirituala, cea care îi conferă sens şi
valoare, numai aşa respectându-se finalitatea ei, şi cea a naturii fiinţelor pe care le pune
în legătură."'
Atunci când unirea sexuală se produce in afara contextului ei spiritual şi se practical
numai penlru desfătarea simţurilor, inevitabil, ea îl mutilează pe om, pervertind profund
ordinea fireasca a raportului lui cu Dumnezeu, cu sine tnsusi şi cu aproapele.
1) Dorinţa exclusivă de plficere scxuală care caracterizează desfrânarea punc în

mişcare puterea poftitoare a omului şi o îndepărtează de la Dumnezeu. Care ar trebui sâ
fie scopul ei esenţial. Orbit de desfătarea simţurilor pe
* Capele despre. dmgosie, H, 17.

10
Cf. Vasile al Ancirei. Despre fecume, 38. Sf. Vasile ccl Marc. Omilie In muccnifa luttta,
5, PG 31, 248. Cuvănt ascetic desptv rerttmfarm lit ttwtr >ci despre desthvirîtva dtdwvni-
vemcâ. 2. PG 31. 629. Sf. loan Oura de Aur. Desprt ftnieui*. 9; 19; 25; 26; 34; Omilii
despre Ozja. III. 3. Omilii la Furefv, XXI. 4; Oniiiii despre căsăioiie, I, 2; 3; III. 5.
11
Cf. Sf. loan Gură de Aijr, Omitti despre ctîxătarie. I. 3: Despre feciorie, 19, Să
noiâin ca nici un text nou-tes(amen<ai refcrilor la câsătorie nu rnenlioneazii procrearea
ca scop sau jusiificare a acesteia.
;
Aceastu aparc în mod implicit in textul ritualului lainci cflsăioriei. Cf. E. Mcrcenier.
la priere des Eglises de rite byzantin. t, I, Chevctoync. 1937, p. 405. 13 Cf. Sf. Vasile al
Ancirei. Despre feciorie, 38.
M
Cf. ibidem. Sf Vasile eel Mare. Omitte la nmcenifa ltdita, 5. PG 31. 248; Cuvtim
tiMt'tir desprt rmuttffitoa la lume.... 2. PG 31, 629. Sf. loan Gurfl tic Aur. Despre
feciorie, 9; 19; 25; 26; 34; Omi/ii dt-spre <K>iu. III. 3; Oimlii la Facere. XXI. 4; Omil,,
despre castitotie, I, 2; 3; III, 5.
"" Cf. Vasile al Ancirei, Despre feciorie, 38.
< I. ibidem.
I3X
Df.sfrfmarea
cure i-o produce această patimă, omul se Hpseşte astfel de desfatarca spiritu-;il;l
cu bunurile cereşti. Desfrânarea. ca toate celelalle patimi, opereaza, după cum se
vede, o răsiurnare a valorilor la eel mai înalt nivel: ea duce la siluarea lui
Dumnezeu într-un plan secund, la uitarea şi hi negarea Lui. punând în locul S;1u
pliicerea simţurilor. tn general, ea face ca în existenţa celui pătimas irupul sa
treacă înaintea duhului: „Pofta (desfrânala) face mai iubite decât Cauza şi Fiinţa
cea unică şi singură de dorit (...) cele de după ea, şi de aceea socoteşte mai de
cinste trupul decât duhul. De asemenea, face mai atrăgătoa-re posesiunea celor
văzute decâl slava şi strălucirea celor duhovniceşti".17
Folosită firesc, sfinţită prin laina cununieî, iniegrară şi transfigurată în mod
spiritual de iubirea dinlre soţi trăitâ* in Dumnezeu, sexualitatea, ca toate celelalle
moduri de unire a lor, devine transparent;! faţă de Dumnezeu şi rea-lizează la
nivelul ei şi în chip analogic"1 o unire asemânătoare celei care exis-tă între Hristos
şi Biserică (cf. Efes. 5, 20-32), căpălând un sens mislic (cf. Efes. 5, 32). în patima
desfrânării, dimpotrivă, ea devine pcntm om un obstacol pe calea întâlniriî cu
Dumnezeu. Ea înceteazâ de a mai fi expresia pe plan trupesc a iubirii ancorate în
sfînţenia Duhului şi deci, într-un anume fel, ea încetează de a mai fi. iocmai prin
lipsa ei de spiritualizare, un act spiritual, devenind un act pur carnal, margin it la
trup, opac la orice transcendent;!. Plăcerea privită ca scop în sine devine pcnlru
om un absolut, care-L exclude pe Dumnezeu şi-l ia locul. Prin desfrânare, omul
îşi face din vo-lupiatc un idol.
2) Atunci omul nu mai vede centrul fiinţei sale in chipul lui Dumnezeu pe
care-l poartă în sine, ci în funcţiile sexuale. într-un anume fel, el se reduce la
acestea, tot aşa cum eel care este stăpânit de patima lăcomiei se reduce, cum am
vâzut. la funcţiile sale gustative şi digestive. Astfel omul se descentrează şi
vieţuieşte înstrăinat de sine. Nefiind, aşa cum se cuvine, supusă iubirii spi-rituale,
funciia sexualiî ajunge să ocupe in om un loc nespus de mare, poate chiar
exclusiv, şi înlocuieşte iubirea cu pofta animalică şi instinctivă.
Astfel, cum arată Vasile al Ancirei, sufletul ajunge să fie târât de poftele
trupului: „Trupurile, căutând plăcerea care le este pe plac, atrag la aceasta şi
sufletele care sunt în ele, punându-tc in slujba patimii care le mişca, şi aşa ailing
să se inhămeze sufletele la carul patimilor trupesti".1''
Ordinea facultăţilor omului este aslfel tulburatfi, şi în funţa sa se instau-reazâ
un profund dczechilibru, provocat de faptul eft mintea, voinţa şi afecti-vitatea
încetează de a mai sta în slujba spiritului şi, nemaifiind modelate şi
17
Tâlvuire In Total nosim. PG 90. 888C
1
Analogia inlre unirea bîîrbaiului cu femeia şi unirea de n at m a" spiriruala a fost din
plin folosilii în Sfanta Scripinra. ca şi in scrierile patrislice. Ea n inspirar Cântarca
(YiiKiirilor. pentni a nu da dccăi accsl cxcmplu bine cunoscul " Desprejkâorie,
38.
139
Descrierea, nmnifi'Stiiiile şifelul in care « prwit/c bolile Spiritual*
ordonate de el, sunt puse în slujba poftei sexuale. mânatâ de cautarea plăce-rii.
Omul, stăpânit de instinct, ajunge asemenea animalelor.20
Prin desfrânare, multe dintre funcţiile trupului sunt abătiite de la ţelul lor
firesc, ajungând unelte ale plăcerii sexuale. Simţul vazului. care are un rol
fundamental în săvârşirea acestei patimi, ne ofertf, din acest punct de vedere, un
exemplu deosebit de instructive Sfântul loan Casian arat3 foarte bine fe-lul m
care, in acest caz, caracterul patologic decurge din folosirea contra na-turii, prin
pervertirea facultăţii perceptive: „Bolnavă de rana facută de sfigea-1a poftei
designate este inima, care priveşte pentru a se învfipăia de dorinţă. Darul vazului,
dămit cu rost de Ziditor, ea îl întoarce din cauza viciului spre licăloase slujiri".
Putem spune că, prin desfrânarc, întreg trupul este abfilut cle la rostul lui
firesc. Trupul omului, să amintim acest lucru, este chemat, ca şi sufletul şi
împreună cu acesta, la unirea cu Dumnezeu prin virtute, la sfiiiţire, îndum-nezeire
şi slavă şi are rostul de a face vădilă încă din aceasta lume slava lui Dumnezeu şi
arvuna împărăţiei prin prezenţa transfiguratoare a Duhului ?n el. „Nu ştiţi că trupul
vostru este templu al Duhului Sfant. Care este in voi, pe Care îl aveţi de la
Dumnezeu (...) Slăviţi, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru" (I Cor. 6, 19-20),
Potrivit învfiţăturn Apostolului, este limpede că trupul arc ca menire firească şi
normals sa fie afierosit lui Dumnezeu şi să-L slă-vcască pe Acesta şi să fie
pnevmatofor, tol aşa cum este şi sufletul cu care este unit. Spiinând, pe de altâ
parte, că „trupul nu este pentru desfrânare" (1 Cor. 6, 13), Sfântul Apostol Pavel
araia" vădit că, dedându-se acestei patimi. omul se foloseşte de inip într-un chip
nefiresc. Reducând trupul la un simplu instrument de pi ace re scxuală, omul
neagS dimensiunea spiritual^ a acestui trup şi desiinaţia sa transcendent,
dispreţuieşte chipul lui Dumnezeu după care este el însuşi fiictit şi „uitS de firea
omenească". Profanează ceea ce este prin fire sacru şi dciform, „piingăresc
templu! lui Dumnezeu",34 fac din lemplul Duhului Sfânt şi din salasul rugăciunii
cuib de lAlhari şi-l fac desfrânai (cf. 1 Cor, 6, 15)M pe eel care, împreunS cu
sufletul, este chemar la nuntire cu Hristos fa Biscricâ şi în căsHtorie, care este
icoanu* a aceleia.*'1 Omul desfrânat dispreţuieşte voia lui Dumnezeu in ceea ce
priveşte folosirea inipului (cf. I Tes. 4, 3-7); el pficătuieşte astfel impotriva
propriului trup(cf. 1 Cor. 6, 18) şi-L „defaimează pe Dumnezeu" însuşi (1 Tes. 4,
&).
*° Cf. Sf. Origoi ie de Nyssa, Viafa lui Moisv.

:I
Cf, Mt. 5. 27 Vasife al Ancirei. Desplt fecioria, 13, Sf loan Gurâ de Aur. Omilii la Matri,
XVII. I. Sf. toiin Casian, Aşezănthnelr iiuinasii n:\ti. VI, 12. /<» til. ' St Cii igorie de Nyssa,
Viafa lui Moise.
* Origcn, Omilii la Ctirtea ,\'umerii. X. I.
%
Reaminlim en nopueia înseamnă liternimente „prostihitu
* Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Fapit: XXIV, 4; Omilii la Epistola Cain
CohsenJ, VII. 5-6.
141»
Desfrâruirea
Şi penini că desfrânarea îl împinge pe om să-şi renege propria fire şi să se

lepede de Dumnezeu, de la Care a primit viaţă şi sens, desfrânarea poare fi privită
ca iZVOT al morţii pentru întreaga fiinţă.27
Considerable precedente cu privire la trup nu trebuie toluşi sâ ne facă să 11
ii.nii ca acesta nu este întotdeauna implicat în patima desfrânării, că, cel mai
adesea, nu intervine decât într-un al doilea rând. înainte de a fi fizică, sexua-litatea
umană este psihică. „Pofta care se împlincşte prin trup nu vine din Imp", ne spune
Clement Alexandrinul.28 Cel mai adesea, trupul este împins să păcătuiască de o
dorinţă care se naşte în inimă (Mc 7, 21) şi to! creşte pâna ajunge să implice
Irecerea la actul fizic. „Pofta inimii" are în ea germe-nele patîmii şi chiar ajunge
s-o săvârşească în chip deplin (cf. Mi. 5, 28).2'' Şi diica esle adevărat că, în
anumite cazuri, imboldul irupului iscă în sufiet pof-ta,3c putem spune totuşi c.1 şi
atunci sufletul este cel care are iniţiativa. în-trucfu el dispune de puterea de a
primi sau nu aceste îmboldiri, lăsându-le fîe sd se înteţească. fie, dimpotrivă,
răindu-le cu totul.11
Se cuvine însă subliniat faptul că patima desfrânflrii poatc fi savarşită cu
mintea,'2 prin desfătarea cu închipuirca desfranării, mai precis cu imaginile ei.
„Precum trupul are ca dime lucnirile, aşa şi mintea are ca lume ideile. Şi precum
trupul desfrânează cu trupul femeii, aşa şi mintea desfrânează cu ideea feineii prin
chipul trupului propriu. Căci vede în gând forma tmpului propriu amestecata cu
forma femeii (...) Câci cele ce le face trupul cu fapta în lumea lucrurilor, acelea le
face şi mintea în lumea gândurilor"." Atunci când acoste imagini nu sunt furnizate
de simţuri sau de memorie, cle pot fi făuritc. sub impulsul dorinţei, de
imaginaţie.34 Aceasta poate da naştere, sub prcsiu-nea unei dorinţe deosebit de
putemice, dar şi prin directa lucrare a demoni-lor, unor veritabile halucinaţii.
Demonul dcsfranarii, arata Evagrie, „îl face (pe suflet) sd spună ori să ascuite tot
felul de vorbe, ca şi cum lucrul cu prici-na ar fi chiar în faţa ochilor",1*
Desfrânarea îl face sa trăiască pe cel în care s-a încuibat într-o lume a
fantasmelor,,<' într-un univers ireal, căzut pradă de-liruhii şi forţelordemonice.
'" Cf. lac. 1, 14-15. Apofivgiiw, seria alfalwiicâ, Maloes. 8.

'' Stroniate, III. 4.
!
* Cf. Sf. Macarie Egiptcanul. Omi&i riuhovmceşti (Co!. II). XXVI, 13.
10
Aşa cum am arâtai la sfilrşitiil capitolului privind gasfrimarghia. referindu-ne la anu-
rniee efecte nle acestcia asupra vieţii suflelulni. prin mijlocirea tnipului. A st vedea. de
asementfa. înir-o perspective mai generală: Sf. Antonie cel Mare. Episto/e, I. 35-41.
ApoftigftK, serra alfabetica, Anlonie. 22.
Aceasta esle concept! a clasicfl a iisceticii orlodoxe. asupia careia vom reveni. ": A
se vedea, de exemplu; Apoftegiue, N 178. i'tun/ntzd bi 150 iff ctiprt?... la Sfâniul
Macarie Egipleamil. 116, Sf. Nichifa Stiihatul, CeleiOQdt raped; II, 17. ' * < 'uprte
iiesprr dmgostp. III. 53. "Cf. Evagrie. At/tirrtiaif. II. 21; Tralutnlpmclic. 8. "
Trataiul pmrtir, 8. * Cf. Sf. loan Gu\H 4c Aur, Omi/ii la Mntei. XVII. 2.
141
Descrterea, momfesfnh/f fi fitful in carr St pnnhn- bottle spiritual*
lubirea este deschidere spre celălalt şi dăruire Hberâ de sine. Persoanele unite
prin iubire se dăruiesc una celeilalte şi se primesc, in schimb, una pe cealalta. In
această comuniune, fiecare dintre elc îşi îmbogăţeşte şi îşi împli-neşte întreaga
fiinţă", în toate laturile ei şi în toate aspiraţiile ei; iubirea care. aşii cum se cuvine,
este înflacărată de har şi ţinteşte sa dobândeasca împăra-lia. sporînd în
spiritusilizare, îl înalţS pe om In infinitul dumnezeiesc.
Cu totul dimpotrivă, desfrânarea este o atitudine filaiilica. vădind o iubire
egoistă de sine. Ea îl mărgineşie la sinele egoisl pe cel posedal de ea şi îl în-chide
cu totul faţă de ceilalţi, împiedicând orice forma de comunicare şi schimbul de
bogaţie fiinţială, pcntni câ, stăpânit de ea, pătimaşul nu-şi urmă-reşte decât propria
sa plăcere, nu dăruieşte nimic celuilalt. iar de la acela asteaptS sa primească numai
ce-i cere dorinţa sa patimaş.l lar ce dobândeşte esce privit ca împlinirea propriei
sale dorinţe, iar nu ca dar al cekiilall; păti-masul şi-l însuşeşte pe celalalt, care nu
este pentru el decâi un simplu obiect al patimii sale, Desfrânarea îl intemmţeaza
astfel pe om în propriul eu. sau. mai precis şi mai restrictiv vorbind, în lumea
margînita şi închis;*i a scxualită-lii sale rrupeşti, a instinctelor şi a fantasmelor,
izolându-l cu tolul de univer-surile infinite ale iubirii şi spirttului.
3) Atunci când desfrânarea se irtanifcsta ca plăcere născută de închipuire,

celăliilt tiici nu mai există ca persoaiiă sau ca semen; e doar un obiect fantas-
matic, o simplă proiecţie a dorinţei celui pătimaş. O asemenea fantazare are cu
sigurauţa unele consecinţe asupra felului hi care desfrânaiul vede în reali-tate
(iinţelc concrete spre care se îndreaptă patinia sa. Se produce, inevitabil, o
suprapunere a imaginarului peste real, care ducc la deformarea celui din urmă.
Dar perceperea celuilalt in realitatea lui mi este falsificata numai de ima-
ginaţia care o precede. Atunci cănd această patimă ajunge să se manifeste într-o
relaţie directs, cu o persoana' concreta şi reala, ea opereazâ o micşorare a acestei
persoane. în desfrânare, omul nu-l întâlneşte pe celălalt ca pe o persoanil, nu-i mai
sesrzează dimensiunea spiritual;! si realitatea fundamenta-la, de fâptură creata
după chipul lui Dumnezeu; acesta esle redus la ceca ce, in aparenţa sa extcrioară,
râspunde poftei de placere a celui pătimaş; devine pentru acesta un simplu
instrument de placere. un obiect. în anumile cazuri, u este tăgâduită viaţa orice
viaţă launtrică, şi orice alia dimensiune a fiinţei sale care depâşeşte planul sexual,
si mai cu seamă consliinta, afectivitatea de tip superior, voinţa. Pe de alia parte,
eel pătimaş ignoră liberiatea celuilalt, de vrenie ce nu urmăreşte decât satisfacerea
dorinţei sale, care apare eel mai adesea ca o necesitate absolute pentru el şi care nu
ţine seama de dorinţele celuilalt. Prin urmare, semenului nu-i mai sum recunoscute
şi nici respectate alteritatea şi caracterul unic al lealîtăţiî sale personale, care nu se
pot revela decât ca expresie a libertălii şi ca manifestare a sr'erelor superioare ale
fiinţei sale. Reduse prin desfranare la dirnensiunca generică şi animalicft a
sexuali-
142
Osajrărut/tea
lîiţii carnale, fiinţele omeneşti pot fi, practic. schimbate unelc cu aliele, ca simple
obiectc.
Ca urmare a desfrânării. omul îl vede pe aproapelc situ aJtfel decât este, şi nu
aşa cum este. Altfel spus, el dobândeşte o viziune delirantă a celor spre care-l
mânâ patima sa. Şi aşa, toate raporturile sale cu aceste fiinţe sunt cu totul
pervertite.
Caracterul patologic şi patogen al desfrânarii apare deslul de evidenl la loate

nivelurile, putând astfel să înţelegem de ce Sfinţii Parinţi o numese ade-seori
boală şi văd în ea o forma de nebunie.
„Pot'ta cste o boală a sufletului (feiu0\)|ita voaoţ feo-ti yvxffc)", spune Stântul
Vasile eel Mare, vorbind mai ales despre cea care lucreazâ în cazul accstei
palimi.17 .Holnavă şi ranită de săgeala poftei desfrânalc este inima care vede
pcntru a se învăpăia de dorinţă (vonvupiscentia)", spune Sfântul loan Casian, care.
în alta parte, numeşte aceeaşi paiimă „boala cea mai rea {fanguor) sau, scurt,
„boală (morbtts)"*0 şi vorbeşte despre niiniea îmbol-n;i\ iifi imens aegra) de
loviturile ei.41 Vorbind despre aceasla patimă, Sfânuil Grigorie de Nyssa o
numeşte „boala plăcerii (vbaoţ xfjţ tlSovfK)".4* Sfăniul loan Gură de Aur, care,
ca şi Sfântul Casiaa, o califica drept „boală rea'V' spunc pe de altă parte: „boală
foarte rea a ochilor este desfrânarea; dar nu a ochilor Irupeşii, ci ai sufletului".44
Desfrânarea esle cel mai adesea privitâ ca o formă de nebunie. Sfânlul Vusile
vcde în manifestarile acestei patimi ..fapte săvârşitc de un suflel ne-bun şi
riirbat",4* iar Sfăntul loan Scflrarul spune ca ea „îl face pe cel ce păti-ineşte
aceasta ca pe un scos din minte şi ieşit din sine, beal de o poftă neîncetată dupiS
fiinţa ciivântâtoare şi necuvâiitătoare''.* Tot el spune încă: „(Dracul curviei).
intunecand adeseori mintea conducătoare, ii face pe oa-meni să sfivârseasca acele
lucruri pe care numai cei ieşiţi din minte le savâr-şesc".4' Sfantul loan Gui'ă de
Aur arată cum aceastii palimă râtâceşte minteu omului, îi iiuunecă, îi iulbură, îi
răvăseşte şi îi chinuie suflelul: „După cum norii şi ceaţa pun ca un val pe ochii
irupului (împiedicându-i să vada), tot aşa, atunci când pofta necuratii pune
stăpânire pe suflet, îl lipseşte de orice prevcdere şi nu-l lasa să vadă altceva decât
lucrul care-i sta înaintc (...); tira-
" fyistpte, CCCLXVJ.

* AseţămUuelemânâstirestl, VI. 12.
* Ibidem,
*' Ihidvni.
*! Ibidem. Vfc 3, I. 16.
n
Viaja iui Moi.se. II. 302.
n
Omiiii l« 11 ( orintem. VIII. 6.
Omilii despre poitiiufâ, VI. 2. Despre desfiiuiarea piivită CH boaiil. a se vedca. de
asemenea. Sf. Nichita Stirhaiul, CeUf tOOde capete, II. 17. 41 Ornilia a XXI-a:
Despre n "ii ne lipi de ee/e hmiesii.., 4. PCi 31. 548. " Scura.XV,22. •: Ifodtfin. 77.
143
l>eseiierea. mtmifcslările sifelul m t:ai-e Jte finxluv bolile sf/iriliutlt'
nizal de aceste ispite, sufletu! este uşor înrobit de pacat; (...) având mereu In faţa
ochilor. în inimă şi in minte numai tin singur lucru (,..)- Ş' după cum orbii care,
stand in plină luniină. la amiază, nu văd nici o rază de soare, pen-tru cS ochii lor
sunt cu totul închişi, toi aşa nenorociţii cazuţi pradă acestei boli îşi închid urechile
la nenumăratele şi folositoarele învăţături pe care li le dau cei apropiaţi".4" Acclasi
Sfânt Parinte, in alt loc, numeşte placerea după care alearga desfrânatul „rnaica
nebuniei".4'
Din învăţaturile pe care le dau Sfinţii Părinţi cu privire la desfrănare reies, aşa
cum se poate remarca din citatele dc mai sus, trei efecte patologice mai
imporlante ale acestei patimi:
1) O tulburare şi un zbucium al sufletului, care însoţesc această patimă de la
ziunislirea dorinţei până la împlintrea eî.
2) 0 nelinişte care însoţeşte dintru început patima. în căutarca obiectului
dorinţei şi în elaborarea inijloacelor care să-i permitâ sa ajungă la e| (cu tot ceea ce
implica aceasta, mai ales nesignranţă, aşteptare plină de înfrigurare s.ui teamă de a
nu izbuti).*0 Apoi, de asemenea, o nelinişte care urmează îm-plinirii dorinţei.*1
Căci, aproape de îndată, plăcereu după care alergase se evaporă. I5s;"mdu-i
omului în suflet un gust cu atât mai amar cu cat. privind-o ca pe ceva absolut,
aştepta de la ea o satisfacţie deplină. totală. netrccătoare. Atunci. pătimaşul
încearcă un sentiment de frustrare, însoţit de teamă. îar uneori chiar de o adevărată
spaimă. Şi. stăpânit de patima, crede câ un leac al suferinţei sale ar ft sa regăsească
plăcerea pierdută. lată cum, abia împlinită, dorinţa renaşte şi, o data cu ea,
rmilţimea de nelinişti. lar neliniştea este cu atâi mai niare cu cât împlinirea patimii
hrăneşte şi înteţeşte dorinţa. şi sporeş-le înscmnatîUea acordată plăcerii: astfel.
piedîcile ivite pe calea câutârii plă-cerii. ori de elite ori o cere patima. apar cu atăt
mai dureroase, iar dezamagi-rea pe care o resimte omul din pricina nepotrivirii
dintre ceea ce aştepta de la plâcere şi ceea ce-i dă ea în reaiitate, tot mai mare.
ld
3) O întuiiecare a minţiî, a conştiinţei" şi o pierdere a puterii de jiiclecnta.'
In afara acestor trci efecte principale, aceasta patimă are drept urmare
toropeala minţiiss şi învârtoşarea inimii.*' Ea tiranizează*' sufletu) omului
-•' Omilii la II Corinteni, XI. 4. Cf. 3. ''

Oespre sirăpungerea i/iimii, I. 7.
*'Cf. Sf. loan Guru de Aur. Onrifii la I Corintenf, XXXVII. 4. H
Ibidem
* Despre lonCe accsiea. a se vedea ibiih-ni, XXXVII. 3-4: Omilii la I TimofeL II. 3. £
Cf. Sf. loan Scaiarul. Saira. XV. 83. Sf. Grigorie eel Mure, Comerttariu la lov,
XXXI. 45. Sf. loan Hiisosiom. Omilii hi I Corintrni, XI. 4. Sf. Nichita Stilhatul. C*le
300 dc captte, n 17. H Cf. Stf. Grigoric cel Maie. hc. cit.
H
Cf. Sf. loan Gur5 de Aur. Desţire xtrîipungvnra immii. II, 3. 56 IhiiUuu. " Sf.
loan Gnră dc Anr. Omilii la MattU, XV|l; | ■ OmUii h t ('orintrm. XI. 4.
144
Desfrîinarea
mai mult decât celelalte patimi, din pricina forţei ei cumplite. ,Din mullele patimi care
razboiesc gândurile oamenilor. nici o altă paiimă nu are asupra noastră o putcre
deopolriva cu boala plăcerii trupeşti", scric Sfântiil Grigorie de Nyssfl. 8 Din această
cauza, dar şi din pricina uimitoarei repeziciuni a lucrării demonice care o inspiră,™ ca
este „greu dc înfrănt şi de tnfrunta!".60
Ca loate celelalle patimi, ea nimiceşte virtuţile''1 si. legat de aceasta, ză-misleşie în
suflet tot felul de atitudini viciqase şi mai ales lipsa temerii de Dumnezcu, 63 scârba de
rugăciune,63 iubirea de sine,64 nesimţirea,65 alipirea de lume,"6 deznădejdea.67
Să notăm, în încheiere, că patimadesfrânării este zămislită, hrănita şi spo-rită mai
ales prin trei feluri de comportament pătimaş: mAndria''" şi slava deşartâ;"^ osândirea
aproapelui;™ salurarea pânteceUii71 şi somnul fâiă musurâ,7'
tt
Viafa Uii Moise, II. 301 (PSB. p. 106).
'" Cf. Evagrie: ..dep&ţind aproape nipiditatea minţii noasrre", Tralaiul praaic, 51; Cu-
vant thutprf rugdciuttt. 90.
w
Ibidem,
u
Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Ctmmituriu h low XXI. 12.
Sf. lo;m ScăranU. Scam, XV, 22. '"
Ibidem.
,A
Sf. Grigorie eel Mare, foe. cit, a Sf.
loan Scărnml. Scam, XV. 22. '*' Sf.
Grigorie eel Mare. he. ail. n? Ibidem.
"'Cf. Apofiegme, N 592/24. Chiiil de Schilo|iolis. Viafa Sftmtului Sava, XLIX (139). SI
loan Seiliarul, Scam. XV. 53. Sf. loan Casian, Aşezâmintelc mâaâstîttţti, VI. I. 18, St".
Isiuic Sirul. Cuvuitr despre. ncvoinfâ, 34. "Cf. Sf. loan Scararul. Scant, XV. 79.
Apofiegme, he. cit.
'' Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XV. 52. Apofiegme, he. cit. Sf. Vursumifie şi loan.
Scrisori duhovniceşti, 240.
Referinţele au fost dare la capitolul precedent. n
Amifiegrtw. N 592/24.
145
5 Argliirolllia şi pleoncxia
Arghirofilia (<^\\apy\nAa) desemnează in- mod general iubirea faţă de bani, ca

şi faţă de diferile ai(e forme de bogăţic maierială. Această iubire se manifesto prin
plăcerea de a avea bani, pi in grija de a-i pastra, prin greutatea de a te despărţi de
ei şi prin neplăcerea rcsimţitâ atunci când îi dai.1
fn ceea ce priveşte pleonexia (nXeove£ict), ea constă in voânţa de a dobân-di
bunuri noi şi de a avea câi mai multc. în (.imp ce, m mod obişnuit, cuvân-lul
$iXapv\xila se traduce prin „zgârcenie" (noţiunea aceasta trebuind să fie inţeleasă
intr-un sens mai larg decât eel folosit curent), nXeovE^ta este redaiă prin
„aviditale", „cupiditate", „lacomie de bani".
Cu toale că repreziniâ două stări pătimaşe diferite, iubirea de bani .şi laco-mia
după averi pot fi pusc laolaltă, pentru că amândouă sunl zămislite de una şi aceeaşi
poftă de bunuri materiale şi, în fapt, ele chiar merg mână in mana.J
Se impune aici o remarcă analogs celor pe care le-am f'âcui in capitolele
precedente: nu banii sau bunurile materiale intra in discuţie alunci când vorbim
despre aceste paiimi, ci atiludinea perversă a omului laţă de ele. Roslul banilor şi
al bunurilor materiale este de a fi folosiţi peniru ttaiul de zi cu zi, Cel lacom, ca şi
eel zgârcil nu respectă acest rost al lor, privindu-le, in mod patologic, ca valori in
sine, plăcându-le mai curând să aibâ bogăţii, decât să se folosească de elc* Cu
privire la acest subiecl, Sfânliil Maxim Mărturisitorul subliniaza, de asemcnea, câ
„nimic dintre cele create şi făcute de Dumnczcu nu este râu"\A că patima se naşte
din reaua folosire a puterilor sufletului/ în cazul nostni. a puterii poftiloare.6 Astfel,
spune Sfântul Maxim, „nu banii sun! răi, ci iubirea de bani (...). Nimic IHI e râu din
cele ce sunt, decât reaua întrebuinţare (napdxpiPK). Ci,re v'ne din negrija mînţii de a
cultiva cele fireşti".7
Caracterul patologic al arghirofiliei şi al pleonexiei este dat, deci, de reaua
folosire a puterii poftitoare, dar ş\ a tuturor celorlalte puleri pe care aceslea le
implică.
' Cf. Sf. Miixim Maitiirisilortil. Cctpetedex/tredragosle. III. I7-I8.

3
Ibidem, 18.
' în ceea cc privcşle acest aspect, a se veden Sf loan Gurfi de Am, QmiHi la M<tt,t.
LXXXffl, 2. Sf. Vitsile eel Mare. Omilii im/mtriva bogafHor. VII. 2. ('ttp0e despre
dragoste, III. 3.
1
Ibidem. \
Ibidem. '
Ibidem, 4.
I4r>
Arghirofifia fi p/eoiu-xio
Dar această rea folosire nu se dcfineşte doar in raporl cu burnt rile maic-riale.
Fundamental, ea se raportează la Dumnezeu şi priveşte, de aseinenea, rejatule
omului cu semen» sâi şi chiar cu sine însuşi.
In timp ce, la început, omul îşi îndrepta întreaga sa dorinţă spre Dumnezeu şi
dorea păstrarea bogaţiilor spirituale primite de la El, ca şi dobandirea allora noi.
urmând astl'el menirea firească a puterii sale poftitoare, in palimile despre care
vorbim el îşi abate dorinţa de la rostul ei normal. îndreptând-o numai spre ccle
materiale, folosindu-se de ele contra tlrii, doar pentru a le aduna şi păstra.
întemeindu-se pe una şi aceeasi putere poftitoare a sufletu-lui. iubirea de
Dumnezeu şi de bunurile spirituale, pe de o parte. şi iubirea de bani şi de avere,
pe de alta, se exclud reciproc şi sum cu totul incompatibile, dupil cum spune lisus
însuşi: „Ninicni nu poate să slujească la doi domni, caci sau pe unul îl va urî, şi pe
celâlalt il va iubi. sau de until se va lipi si pe celâlalt il vadispreţui; nu puteţi să
slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt 6, 24; Lc 16, 13). Cu câl iubeşte omul
mai mult banii şi se araU'i mai nesăţios de bogăpi, cu atfit se depărtează de
Dumnezeu, căci iubirea de bani „biruieşte toate cejelalte pofte. izgonind din sullet
orice altâ dorinţâ", cum spuntf Sl'ân-tul loan Gurâ de Aur." Sfâtuul Nichita
Stithatul scrie cu privire la aceasta; „iubirea cea rea de arginţi... face pe fiii
oamenilor să preţuiască mai mult dragostea aurului decat dragostea lui Hristos şi
înfaţişeaza pe Făcâtorul ma-teriei mai mic decat materia şi îi înduplccă să
slujească mai mull materiei decât lui Dumnezeu".'' ,.De iubeşti să fii prietenul lui
Hristos, să urăsti aunil si impatimirea lacomă de el, ca pe una ce întoarce cugctul
spre el si-l i'ăpeşte de la preadulcea iubire a lui lisus".10
De aceea, în viaţa celui zgarcit, ca şi a celui lacom de bogăţie, baniî şi ce-
lelalte forme de avuţie iau locul lui Dumnezeu, devenind pentni el adevăraţi idoli.
„Lacomia (de bani) este închinare la idoli", „lacomul de avere este în-chinâtor la
idoli", spune Apostolul Pavel (Col. 3, X Efes. 5, 5).I: Sigur că eel ca/ut pradd
acestor patimi nu-şi da seama cfl se poartă ca un idolatni; şi dacă, din punct de
vedere formal şi privii din afnrâ, el nu-şi adorâ* bogăţiile aşa cum lac cei care se
închinâ idolilor în cadnil iinui cull dedicat lor, in fond, el se poartâ la fel ca
acestia:12 adicâ le acordă averilor o valoare sacra, li se de-dica* întm totul, le
respectă şi lc venerează şi. chiar daca nu le aduce jertfe ca aceia, îşi risipeşte
pentru ele întreaga energie, toate forţele şi tot timpul; într-un ciivâiii, le sacrificS
sufletul sau."
('ttvântaJta: Nimeni nu poale vtiuiiiui pe eel rare mt .w vttlunia .singitr.

UeleMKUifvtipete.W.SS. " Ibidem. 56.
" Sf. loan Cit&iaii, Aşezâimnlele iiuvitistiresli, VII; 7, 5. Sf. loan Scururul. Scant, XVI.
2. Sf. Nichiia Stithatul. Cele .100 de capele. II. 55. 12 Cf. Sf. loan Giiră tie Am.
Omilii In loan, LXV, 3. ''Ibidem.
147
Di'.uriereo. mamfesitirile fifetut în care xe pmduc bolile spiiitutile
Chiar dacă avariţia şi lăcomia de averi nu ajung să-1 ullătore cu totul pe

Dumnezeu din suflet, ele vâdesc totuşi lipsă de credinţă şi de nîtdejde în El. Pe de
o parte, prin purtarea sa omul araiă că „nadăjduieşte mai mull in arginţi decâl in
Dumnezeu"14 şi se străduieşte să dobândească avuţie bazându-se nu-mai pe el
însuşi - în realitate, Dumnezeu fiind eel care are grijă de (oţi cei care I se roagă cu
credinfa (cf. Mt 6, 31-34); pe de altă parte, omul prctinde că astfel se îngrijeşte să-
şi asigure, oarecum stăpftnindu-l, viitorul - un viitor care, de fapt. nu-i aparţine -
şi-şi face planuri deşarte, în loc s5 se lase cu to-ml in voia lui Dumnezeu (Lc 12,
16-21). El încetează de a-L mai vedea pe Dumnezeu ca singurul său ajutor şi
sprijin şi, decî, înceteaza de a-l mai cere ajuiorul în rugăciune. socotind câ-şi poale
purta singur de grijă şi-şi poate singur carmui existenţa. Aşa ajunge omul să se
despartă cu totul de Dumnezeu.
Caracterul patologic al acestor patimi se manifesto şi prin modul de a se purta

al omului înrobit de ele, cu sine insuşi. El se arata" lipsil de cea mai elemental
iubire de sine, punând banii şi averile mai presus de sufletul sSu.n Preocupal de
pâstrarea bunurilor sale şi de dobândirea altora noi, el nu se mai îngrijeşte de suflet
şi de mântuirea lui. El uită, spune Sfântul loan Ca-sian. ,.de chipul şi înfăţişarea lui
Dumnezeu, pe care, slujindu-l Lui cu dărui-re, ar fi trebuit să le păstreze nepătate
în sine însuşi";"' „nu poate cineva cu adevărat să-şi iubească şi sufletul, şi
averea".17 Ocupat cu sporirea bogăţiei materiale, omul nu-şi valorifică infinitele
posibilităţi spirituale şi nil ajunge la împlinirea fiinţei lui, rămânând închis de
bunăvoie în mârginita lume căzutS El crede că adunând comori pe pământ (Mt 6,
19) se îmbogăţeşte şi-şi câş-tigă siguranţa Iraiului şi libertatea. De fapt. se
înstrăineazfi de adevărata sa menire şi îşi ţintuieşte cu tolul fiinţa şi viaţa de lume
şi trup, căci acolo unde este comoara oinului, acolo este şi inima sa (Ml 6, 21). El
întoarce astfel spa-tele singurelot bogăţii adevărate (Mt 6, 20), cele care vin de la
Dumnezeu, se lipseşle de comorile vieţii veşnice, sortindu-se sărăciei spirituale şi
pierzân-du-şi viaţa, în loc să o câştige (Mt 16, 25). Crezând că-şi află fericirea, de
tapt se condamnă la nefericire, căci plăcerea pe care încearcă s-o păstreze cât mai
mull este nestatornică şi amară şi irecătoare şi, mai devreme sau mai târziu, nu mai
r.lmâne nimic din ea ţcf. Mt. 6, 19; Lc 12. 16-20). Dar mai ales, luând locul
bucuriilor duhovniceşti infinit mat înalte şi singurele in stare să-1 mulţumească
deplin pe om, ea îl lipseşte de fericirea veşnică. Este limpede aslfel cfl prin
arghirofilie şi pleonexie omul ajunge „propriul sâu duşman",,B cum spune Sfântul
loan Qurâ de Aur.
'Sf. Maxim Muiliirisilonil, Capele desprc (Irago.stt'. 111. 18 s

Sf lonn Gură tie Aur. Oniitii tii I Cotiritem, XXIII. 5.
Asezt'unhitelc nu'inâsfhf^ti. VII, 7.
St loan Uuiii <)e Aur, Omilii ta I Corinrsm, XXIII. 6.
*QmiUiUt Mattri. LXXX.4.
MS
Arghirvfilia fi pleonexia
Aceste patimi, dc asemenea, tulbură relaţiile omiilui cu semeiiul sfiu. Do-bandirea

bogăţiilor, spun Sfinţii Părinţi, se face întotdeauna pe seama aproa-pelui," Ce] care
strange bogăţii „işi aduitf bunuri care nu sum ale sale",*0 şi cu cat are el mai multe, cu
alâl îl lipseşie mai mult pe semenul său, De ace-ea, Sfiintul loan Gură de Aur spune că
„cei bogaţi şi cei zgârciţi sunl un fel de hoţi"," iar Sfântul Vasile îi numeşte jefuitori şi
răpitori." Căci, într-ade-VfiT. roţi oainenii sunt egali: au toţi aceeaşi fire, toţi au fosi
făcuţi după chipul lui Durnnezeu, toţi au fost mântuiţi prin Hristos. Domnul nostrum4
Lumea cu bunurile ei a fast dâruitâ dc Creator tuturor oaitienilor, ca toţi să se bucure dc
e!e în egală măsură.3* lar dacă unii oameni an mai mult decât au ;ilţii, aceasla estc
impotriva voinţei lui Dumnezeu, ducând la o stare de lucruri nefirească şi anormaliV
l_a inceput n-a fost a$a,2G această stare a aparut ca urmare a pă-cutului stramoşesc27 şi
se menţine şi se dezvoltă din pricina patimilor ome-neşti. şi mai ales a zgârceniei şi
lăcomiei.:" Toţi oamenii se pot t'olosi şi bu-cura de lucrurile din această lume, şi ele „rtu
sunt proprietatea nimanui",*9 „Foloseşte-te dc bogăţie ca bun chivernisitor al ei, iar nu
spre propria des-laiare". spune Sfântul Vasile.30
Toţi Sfinţii PaYinti subliniază faptul câ* menirea bogăţiei este s;1 fie Impartial egal
între oameni.1' Ce] zgSrcit şi cel lacom de bogăţie însă nu fac aşa, cftci unul aduiia
banii, iar cclâlalt rşi sporeşto averile numai şi numai pentru pificerea şi folosul lor.
Amândoi „depăşesc liinitele legB *V adică se ingrijesc mai mult de ei decât de
aproapele," călcând porunca iubirii, care spune „să
• Cf. Sf. Ambiozie ul Milanuliti. ihvpn> Natxtt, 2; 56. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprr fe
ciorir. IV. 1. Sf. Vasilc cel Marc. Omilîi hu/wfmti bogăţwi, VI, 7; Omilii împolmri bo-
gofifor, VII. 5, Sf. Grigoric ccl Mure. Canmnariu la lov, XV, 19. Sf loan Guru dc Aur.
main- faPsahnnN. 2. Sf. Simeon Noul Teolog, (alebeze. IX, 101-102; 206-213. :c Sf
Grigorie tie Nyssa. Despre feciorie. IV, 3.
-' Ibidem, I. A 5e veden. dc asemenea. Sf. loan Guru de Aur. Omilii la I Corintent,
XXIX, 8.
■- omilii la Lazăr. I. Cf. Omilii l„ I ('orintetit, X. 4. a Omilii impoiriva
bagafilof. VII. 5. (hnilii impoiriva bogafiei, VI. 5. '" Sf Grigorie de
Nazianz, Oirâniâri, XIV.
( I Sf. loan GtinS de Aur. Tâlemiv lit I'satw/d 4. 2. Sf. Ambrozie al Miluniilui. Desprf
Nulwl. 2. Sf. Grigorie dc Nazianz. lo<:. cil. Sf. Simeon Noul Tcolog, Cateheze. IX. 92. '' Cf.
Sf. Grigorie de Nazianz. lor. at. :: Ibidem
Ibidem. "' St* Simeon Noiil Teolog. Cateheze,
IX. 95-97.
" Omilii fmpotriW bogafihr, VII. 3. Cf. Sf. Grigoric de Nazianz. Om'mldri. XXVI .11. 11
Cf. Sf. loan Gun! de Aur. (hnilii la /''twere, XXXV, 5. Penrru aceastu. Sfinn'i Părinţi nu
ostenesc sil-i îndemnc pe cei bogaţi să-si înipaită averile. Vezi. de exemplu. Sf. Grigorie de
Nazianz. Cawim/iii, XTV. 26. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre iitbirea tie santci, I, 7. Sf.
Vasilecel Mare, (hnilii impoiiiva bogafihr, VII. 3. Mai'cu Asceinl. Dexjjre pwiiinfti, V. '"
Sf, Vasile cel Mare. Kegulile mid, 48.
"Ibidem. A se vedca. de asemenea, Sf. Marcu Ascelnl. Desprepociiinţti. V. Sf. Nichi-la
Stilriaiul. Celt 300 de eapete, 1.14.
149
Deacrierea, manifeslthile şifelul în care se proihu holile spirititale
iubeşti pe aproapele tău ca pe tine lnsuti".34 „Este cu neputinta\ spune Eva-gric, ca

iubirea să* stea (în om) laolaltă cu avuţiile".'* Zgârcitul şi lacomul de avnţic. nedorintf
altceva decât împlinirea poftei lor. uită de aproapele şi înce-tează sa"-I mai vadă ca
seaman şi frate. Ei ÎI nesocotesc astfel pe cel de ace-eaşi fire, cum spune Sfânlul
Ambrozie.1'' îl lipsesc pe aproapele lor de dem-niiaiea pe care Dumnezeu i-a dat-o
creându-l şi nu văd în el un tovarăş al lor, cum spune Sfântu] loan Gură de Aur."
Arghirofilia şi pleonexia nimicesc iubirea şi legălura cu aproapele şi prin aceea că îi
fac pe cei înrobiţi de ele sa nu mai vadă în semenii lor decâl pie-dici în calea îmbogăţirii
sau simple mijloace de dobândire a averilor. De aceea Sfântul loan Gurâ de Aur spunc
ca „lăcomia airage ura tuturor", ne „face urâţi de loţi, şi de cei nedreplăţiţi de noi, şi
chiar de cei carora nu le-am făcut nici o nedrepiatc".lh Nu numai că cel lacom de avuţie
irezeşte ura se-menilor, dar este el însuşi plin de ură faţă de ceilalţi. lar patima sa îl face
nepăsâror faţâ de aproapele,39 să sirntă sil;1 de acesta,4" să fie nemilos*" şi crud.1' Ele
nasc intotdeauna certuri şi tluşinănii.'* Bogâţia cunoaşte „numai neplăceri, spune Sfânlul
loan Gura de Aur; grijile, uneltirile. duşmănia, ura. teama".44 lar Sfântul loan Scărarul
aratâ că „ea a pricinuit urâ, furtişaguri, pizmuiri. despărţiri, duşmănii. certuri, ţinerea de
minte a răului, nemilostivi-rile şi uciderile".45 Această patimă este pricină de razboaie.4'1
In ceea ce pri-veşte pleonexia, Sfânlul Grigorie de Nyssa spune ca ea naşte „fie mania
faţă de cei de un rang cu noi, fie dispreţuirea celor aflaţi sub noi, fie pizma faţă de cel
care ne întrece (în bogăţie); iar pizma se însoţeşte cu făţărnicia, aceas-ta cu amărăciunea,
ajungând în urma la ura faţfl de toţi oamenii.47 Arghirofilia şi pleonexia fac din om
neom,4* preschimbândii-l într-o adeva>ata fiara.4''
u
S£ Viisile cel Mare. Regtihl? 'iiia. 48. Sf. Nichita Scithutul. (Vie MX) d&copgfe, I. 14.
1
rralatul practto. 18. " Despra Nabot, 2, * tâlcuire la Psalmut4, 2,
v
" Omilii la Fltipeni, XIV. 2. Cf. Omilii la EvreL I. 4.
m
Cf. Sf. Nichili, Slithalal. EpistoU: IV. 6.
40
Vczi mai jos.
41
Sf. loan Ourn dc Am. Omilii la Maîei, LXXXIII. 2.
-1
Cf. Sf. Nichilit Siithatul, Epistole, IV. 6.
4)
Cf. Sf. loan Sciuunil, Scam, XVI. 22.
44
Omilii lo Mat.i. LXXXIII. 3.
" IJJC. CÎI.
" C£ Sf. Vasile «I Mare, Omilii hnpatriva bogaţihr, VII. 7. Sf. Uihie Sinaitul,
Capete ilcspre ireivie. 59.
41
Oesprefccioiic, IV. 5.
45
Sf. loan Ciisiiin. Convorbiii tltilwvniccfli, V. 16.
** Cf. Sf. loan Guru dc Aui. Omilii la I Cvrimeni, IX. 4: Omilii la Maiei, XXV1I1. 5.
Omilii la loan. LXV. 3: Cttvtiniarea: Nimeiti mi poute vtHctma...
150
Arghirqfilia si pleonexia
Cei înrobiţi cu totul de ea „ajung să-şi schimbe firea, pierzându-şi chipu] cie otti şi
devenind adevSraţi monştri", spune Sfântul Grigorie de Nyssa.ţ0
Deaceea Sfinţii Părinţi spun că arghirofilia şi pleonexia sunt cu adevărat boli ale
sufletului/1
Ei insistă asupra faptului că fiecaxe dintre ele, dintru început cu totul rea, ajunge
înspăimântătoare când sporeşte şi se înrîidăcinează în om, nemaipu-land fi vindecată.
„Dacil n-o tăiem de la început, patima aceasta ne va aduce boală dc nevindecat", spune
Sfântul loan Gurâ de Aur." Tot asa, şi Sfântul loan Casian: „Dacă, neluată în seamă la
început. a şi pătruns în inim;V, ea ..dcvine mai primejdioasă decăt toate şi mai greu de
alungat'V1 Sfântul Nil Sorski arata şi el că ..dacâ accastă boală prinde radacini în suflet.
ajungc mai rea ca toate".S4
De asemenea, Sfinţii Pârinţi nu sc sfiesc sâ spună câ aceste patimi sunt adevărate
forme de nebunie."
Patogenia arghirofiliei şi a pleonexiei este data de faptul cil ele sunt patimi dc
nes&urai. Sfinţii Pfirinţi arată că e!e sporesc necontenit şi că nu cunosc sa-ţul, ncfiind
niciodală potolite. Dorinţa care stă la baza lor este nezâgăzuitâ şi, pe mâsură cc este
salisfâcută, sporeşte tot mai mult/'' Pentru Sfântul loan Gură de Aur, arghirofilia şi
pleonexia sum un soi de bulimic a sufletului: ..Nu este. scrie el, boalâ mai crudă decât
foaniea nestăpânită a pâritecelui; oricâl ar mânca omul, nimie nu o satură. Mutaţi acum
această boală trupeas-câ lu suflet. Poate fl, oare, ceva mai cumplit decât aceasta ? O
asemenea foa-me nepotolilit a sufletului este zgârcenia; cu cat se îmbuibă mai mult, cu
atflt
Despiv iubirea de sdmci. 2." '■ Cf. Sf. Io;in Gurfi de Aur. OmiUi la Matei. IX. 6; Lll.
6. Cuviml la inidarea ltd tudK Omilii la I Corimeni. XI. 4; Cuvi'inlarea: Nimeni tut
pimte vătâma... („aceastâ boală cumplitil... care nu are nici un lcac şi pune stăpîinire pc
toate inimile")'. Omilii la toall* LXV. 3; Omilii la I Corinleni. XXIll, 5; 6. Sf. Vasile
eel Mare. Eplslole. CLXXXVIH. 14; Omilii impoiriva bogăfieî, VI. 2. Sf. loan Casiiin,
Ayezămintele mâhâstfreşti, VII. 2, 14; Convorbiri duliirvniresti. IX. 5. Sf. loan
Scamrul. Scam, XVI. I. Sf. Nichifa Stithatul. Cele SOOde capefe, II. 55, Sf. Nil Sorski,
ReguJa, V. H Omilii la I Corinleni. XI. 4. B Aseiâminiele m/indxtiresli. VII. 2. *"
Reguta. V.
s
Cf. Sf. loan Guril de Aur. Către Staglurie Ascelul. U, 3; Omilii la I Corinleni, XXIll.
5: Omilii la Maid* Lll, 6; LXXXI. 3-4; Cwântarta: Nimeni nu penile vâlâma...; Omilii
la I Corinleni. XXIll. 5. Sf. Simeon Noul Teolog. Calebeze. IX. 227. Per. Teodorei ul
Cirului. Despre Providenţd, VI. PG 83. 656CD. Sf. Andrei Crheanul. Cwwmtl eel mare
de ptnuinjti. St. Vasile eel Mare, Omilii impoiriva bngafihr, VII. 3; Omilii la Psalmtd
14, II. 3.
" Of, Sf. Grigorie eel Mare. Comenuiriu la lov, XV. 9. Sf. loan Giuă de Aur. Omilii fa
Facere, XXII. Sf. Vasile eel Mare. Omilii mi/iotriva bogdfiei. VI, 5; Omilii impoiriva
bugitfi/or, VII. 5. Sf. Ambrozie al Milonului, Despre Nabot. 50; 4.
151
Desrrit'rea. numift-suirile şi feint in care M priului bolile Spiritual*
îi creşte pofta, Şi pofteşte totdeauna mai mult decât ceea ce are"/' Nesaţul îi alinge
şi pe cei bogaţi, şi pe cei săraci.SK Supuşi acestei patimi, cei săraci îi pizmuiesc pe
cei bogaţ.i, iar cei bogaţi, pe cei care au mai muii decât ci, căci, aşa cum spune
Sfâiitul Ambrozie, există câte unul care, „având de toaie din belşug se socoleşte
sărac'*."
Acest nesaţ vădeşte caracterul tiranic al arghirofiliei şi al pleonexiei care-l fac
pe om rob al bunurilor pe care le posetlâ,""' îl tin legat de bogăţiile pe care le are
sau la care râvneşte. îl mână să caule fară încetare alte şi alte noi avuţii; in slujba
acestor lucruri şi acestor ţeluri ajunge să-şi puna omul toate facul-tăţile sale
sufleteşii,*'1 patimile acestea dându-1 în srăpSnirea diavolului mai mult decât
oricare alta.fi: Arghirofilia şi pleonexia îl lipsesc pe om de liber-tate, literalmente
aliemuidu-l.
Pofta nesaţioasă de a avea cât mai mult şi de a păstra cele avute naşte în suflet.
din motivde îtisirate mai sus, o frămăntare coniinuă, tulburare şi ne-orânduiala"
neîncetate, Sufletul celui iubitor de avutie. spune Sfântul loan Gurâ de Aur. nu are
„nicicănd linişte. nicicând siguranţă (...); nici ziua, nici noaptea nu le aduce vreo
uşurare (..,), fiind totdeauna harţuiţi din toate pârţile"."
Arghirofilia şi pleonexia zămislesc de la început in suflet o stare de tea-ma, de
nelinişte. Găsim la Sfantul Grigorie eel Mare descrisâ siarea de suflet a zgarcitului
şi a celui lacom de avere: „După ce şi-a strâns prin zgârcenie avuţie mare, îşi simte
sufletul apîisat, şi chiar mulţimea ei îl umple de neli-nişte, căci acum singura lui
grijă este cum să păstreze toată această bogăţie. Mai întâi sut'eră şi se framilnta din
pricina poftei lui nemasurate, care-| face să se întrebe cum va putea dobândi ceea
ce pofteşte. (...) Apoi, odata îm-pliniie dorinţcle, se iveşte o aliâ suferinţă: îl
chinuie grija de a păstra tot ceea ce a dobăndit cu atâta chin.'" 1 Şi copleşit de tot
felul de dureri, el este pedepsit chiar aici, pe pământ, pentru lăcomia sa nemăsurată
şi pentru dorinţa de a pâstra pentru sine tot ce are"."" Sfântul loan Gurâ de Aur îi
descrie în acelasi fel pe cei supuşi acestei patimi: ,,Cel lacom nu are nici o clips de
liniştc şi sufletul lui nu cunoaşte odihna. Măsurând pe cele ce are cu dorinţa de a
avea pe cele pe care nu le are încâ, le socoate pe cele dintâi ca pe o nimica f'aţă de
",: Omilii fa II I'imolei. V||. 2.

* Cf. Sf. loan Oură dc Aur. Ciivâmarea; Nimeni nu pottle vâtămit... w
Despre Ntihol, 50.
'"' .JZguiciţii sunl robii şi prizonierii HViiţiilor lor". spune Sf. loan Gura de Aur {Omilii
la Males. LXXXUI. 3).
1
Vezj. de pildS. Sf. loan Casian, Asezainimele mtmihliresit. VII. 24. "2 Sf. loan
Guru de Aur. Omilii la Malei. XIII. 4. Sf. loan Scitnirul. Seem, XVI. |. "' Tâkulre
la P.iabiml 142. 4. Cf. Omilii fa Malei. LXXXIII. 3.
..Bogaiul. chiar atunci când nu sufevă nici o pierdere. .se teme de ceea ce or putea să
i se îmumple", scrie în acelasi sens Sf. Io.in Gura* de Aur [Omilii la Hpislola eătM
K»»«m. XXIV.4). w Cotnenuiiiii fa h>\\ XV, 19.
152
Desciieri'it, nuimfestdrile stfeittl in tare M pWQUC halite spiritual*
mânleşti. şi de aceea cad in deznadejde. Ca şi nebunii, se tem de cele care nu sum

cu adevăral de lemur, le e frică de lucruri care adesea nici nu există şi fug din faţa
unor umbre. Câci lot nebunie se cheama* şi a (e tenie de pierderea banilor. Căci
lemcrea aceasia nu vine din fire, ci dintr-o rea voinlă. Dacâ ea ar fi cu adevfiral
prilej de supărare, tofi cei cure au suferit. pierderi ar trebui să fie cu loţii nişie
nenorociţi. dar nu este aşa, lar dacfi o aceeaşi înrâmplare ne-fericită nu naşte în
toţi oainenii aceeaşi mare supărnre. urmează că nu în firea lucrurilor stâ pricina
întristilrii. ci în reaua noastră cugerare".go
Starea delirantă se regăseşte de asemenea în altâ trăsjttura" patologicâ a
arghirof'iliei: caracterul obsesiv1" şi aproape halucinam pe care îl capătă banii şi
bogfiţiilc materiale în sufietui pe care ea îl stăpâneşte. Mintea unor asemenea
oameni e-ste bâniuita în permanenţâ de gundul la avuţii pe care |e au sau pe care
vor să le dobândeasca. Un asemenea mod de gândire deformează cu lotul
realitaiea înconjurâtoare. „Peste tot în jurul răn, tu nu vezi altceva deciU aur, îi
spune Sfântul Vasile cel Mare celui lacom de uverc. Pesre (or, pe el ţi-l
inchipuicştt. Aurul îţi bântuîe gândurile ziua, şi visele noaptea. Aşa cum nebunii
nu văd lumea aşa cum este, ci cum le-o arată minrea lor fulburara, sufleriil rfiu,
robii cu lolul de cugetarea la bani, vede peste lor aur şi argint"." Sfânlul loan Gură
de Aur. m mod analog, arata ca omul arins de arghirofilie si de pleonexie ajunge
să rfivneascil lucruri care nu există, mutându-se cu mintea Intr-O lume bântuitade
fantasme.*1
Caractenil patologic al acestor palimi se vădeşre şi în mullele palimi/boli pe
care le nasc in suflelul omului. Urmând celor spuse de Sftintul Apostol Pavel (I
Tim. 6, 10), Sfinţii Părinţi spun că iubirea de avuţii este rădăcina şi maica tuturor
relelor.'M Astfel. Sfantul Nichira Srilhatul se mrreaba: „Dacii această boală e un
rău asa de mare, încâr primeşre ca al doilea mime pe eel de slujire la idoli, nu
întrece orice răurate sufletul care boleste de bunăvoie de aceasra T*."
Arghirofilia şi pleonexia, aşa cum am arîttal, sting iubirea, zămislind ast-fel
roate patimile care se împotrivesc acesteia: nesimţirea, dezgustui, ura, duşmănia,
ţinerea de minte a raului, certurile, uciderile şi toate celelalte de acelaşi fel. Am
văzut câ ea naşte în suflet reama" şi întrisrarc. Trebuie sâ ară-
" Cf. Sf. Vusilc eel Mure. Omilii tmpotriVa btyâfiei, VII. I. "
Ibidem, VI, 1
' Cf. Omilii la l ('oriiieni. VII, 2. A se vedeii. dc iisemenea, Sf, Isanc Sirol, Cuvintr
deSp/V itevotnfri. 8.
- Ci SI loan Giuă de Aur. Omilii ta Malei. LIII. 4. Omilit ta loan, XL. 4; LXIX. I:
Omilii la I ('aiiiiti'ni, XXIII, 5. lonn Mosliu, IJrada du/wvfttceascâ tUmanaiiuf, 152.
Evagrie. Despn- drasebireu paiimihr ,« n gâiulnriloi; 1, PG 79. 1200. Sf. loan Casian.
\şi'Z<imînh>ltr piiinâslireyti. VII. 2; 11. Sf. Grigorie eel Mare. Cotnenitirin In low XV.
19. Sf. Talasie. Capete daptv dmg&tte.,., I. 34. Sf. loiui Damaschin. Cavâat minimal
\i de suflet foiositor. Sf. Nil Sor.ski. Regttta, V. *Geie300itecap€t*t%55.
156
Aighirufilia şi pUumesia
lăm că mai nasie mânia'" şi felurite forme de violenţă,'7 dar şi lenea,'" man-dria,'1'' slava
deşartă,100 şi cele care vin împreună cu aceslea donă din urmă: rndrazneala,"11 înălţarea
de sine,102 disprcţuirea aproapelui,10' nesupunerea,10 obrăznicia, aroganţa.105
In ineheiere. să arfltăm ce amime favorizează dez-voltarea arghirofîliei $i a
pleonexiei. Sfânlul Maxim învaţă că „trei sum pricinilc dragostei de bani: iu-birea de
plăcere, slava deşartă şi necredinţa. Cea mai rea dintre acestea este necredinţa".106 lar
Sfântul loan Gură de Aur spune: „A voi să ai mai multe bunuri pămănleşti decâl allul
este semn de răcire a iubirii; lăcomia n-are alia prîcină decât măndria, ura şi
dispreţuirea semenilor".107
* Cf. Sf. loan Casinn. Cimvoilnri dukovtticeţtt, V. 10 Sf. Grigorie de Nyssn. Qespre
feciorie, IV. 5. lsihie Sinaitul. Capeie despre trez\'ie* 59. Sf. Nichita Stilhiitul, Despre
xuflet, % Sf. loan Scfuarul. Scatto, XVI. 21.
■ Cf. Sf Grigorie eel Mure. Cometiumu la low XXXI. 45. Isihie Sinairul. Capttc
despre irezvie, 59.
n
Sf. loan Gură de Aur. Tâtcuire la Psalmul 9, I; I I . Omitii la I Corinteru. XXIII, 5. w
Cf. SI". \oiwGw5de Aw, Tâlaihv la Psatmut 9. I; I I ; Omitii to Isaia. III. 7 "" Idem,
micuire la Psalmtd 9. 11. '" Sf, loiin Casiiui. Aşezămintelr mihiasiiivsfi, VII, 8.
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omitii la Facere. XXXVII. S. ""
Ibidem.
1
Sf. loan Casiun, tor rit, ' Ibidem. Sf. loan Gura* de Aur.
Omitii la / Corintcm, IX, 4.
' Capetedespre dmgoste, III. 17.
^<>»<iiiilafrf?.snu,XV\iL3.
157
6
Tristeţea
fa Rai, omul nu cunoştea iristeţea (X-OJTTţ).1 Aceasta a apărut in urma pă-

calului adamic* şi este legată de slarea de cădere în care se afla omul. Ea nu line
deci de natura primordială şi fundamenuilă a omului.1 Totuşi, cu loate cil este o
urmare a greşelii lui Adam, tristeţea nu este ipso facto o patimă rea şi nu este nici
strâinn de firea omului.
Exisiâ, intr-adev.lr, două forme de tristeţe.rt Cea dinlâi intrîi în rândul celor
numiie de Sfinţii Părinţi „afecte lîreşti şi neprihâjute"/ adică stări care au apărut in
Urea omenească în urmn pficatului originar. dur care, cu toate că sum marairii ale
caderii sale din starea de desăvârşire initial;"!, nu Mint rele,' TrLsleţea, care face
parle dinire acesle aiecte nuiurale. nu numai că este ..neprihanita". dar poale sluji
drepi lemei al unei virtuţi: „intristarea cea dupfl Dumnezeu" (2 Cor. 7, 1Q),7 care-l
face pe om să se mâhneasca pent™ slarea decăzută in care se alia, su-şi plângâ
păcatele, să se întristeze de pierderea curâţiei sale de la Vnceput, să sufere din pri-
cina depărtării de Dumnezeu,* şi care este o stare de pocăinţa\ de doliu duhov-
nicesc (nfeuQo^), de strapuiigere a inimii (KOTdtwjfcit;), care ajunge la desăvârşire
in dam I lacrimilor. Aceastf vinute îi este absolut necesară omului câ/ui peniru a
regăai calea spre împârâţie şi a redobândi in Hristos starea paradisiacă. Astfel,
Sfântul Maxim scrie: „In cei ce se stfaduiesc, $i afectele devin bune. şi anume
când (,..) le folosesc spre câştigarea bunurilor ceresti. De piJdă (...) îniristarea (o
pol preface) in pocainla care aduce îndreplarea de pe urma pacatului din timpul de
aici'"."
Cea de-a doua forma de tristeţe, care face obieclul studiului de faţă, este,
dimpotrivă, o pat imă, o boalâ a sufletului, produsâ prin reaua întrebuinţare a
1
Cf. Apoftegrne, N 561. Sf. Aianasic eel Marc. Tftttai ăespre ţtţtruparea Cuvântutui,
I St loan Gunl de Aur. Oniilii (a xlatui, XI. 2.
;
Cf. ,Sf. Macarie Egipteiuiul, Omi/ii diihovmi.i'şii (Col. III). XXVIII. I. 2. Sf. Maxim
Măiiinisiiorul. Răspunsuri cat re. Talasie, 1. PG 90. 269A.
' Cf Apqflegrtie, N 561. Sf. Maxim Mamuisitorul, Rchpiuisuri vtiliv Talasie, I, PG 90,269A.
4
Cf. Sf. Maxim M&turisitonil. Râspunsuri câtre Talasie. 58. PG 90.592D; 593B; 596A.
* Sf. loan Diunaschin. Dagnmtica, 111. 20.
*Ihitktn.
' Cf. Sf. Nichilu Stithatul. Ctie .100 de captU, I. 60. Sf. Isihic Sinuilul, Capete despre
treMe, 136,
' Cf. Apoflegme, N 561. Sf. Simeon Noul Tcolog. Catekete, XXIX. 215-234.
" Rwpwimri cutrv Takisie. I. PG 90. 269B.
I5X
Tristerea
tristeţii pomenite maî sus. în loc de a se folosi de întristare pentru a-şi plânge
pâcatele şi a se mâhni pentru înstrăinarea sa de Dumnezeu şi pentru pierde-rea
bunurilor duhovnicesli, omul o foloseşte penlru a deplânge pierderea bu-nurilor
inaieriale;10 el se întristează pentru cS n-a putut să-şi împlinească vreo dorinţă sau
sa guste vreo plăcere, sau penlru că a suferit ceva neplâcut de la oameni. E] dn
tristeţii o folosinţA contrară firii, anormală." Aşa spune Sf'ân-tul loan Gurâ de
Aur, arătând că: „Nu nenorocirea. ci păcatul pe care-l facem trebuic să nc
întristeze. Dar omul a schimbul rânduiala şi nu face ceea ce tre-buie la timpul
cuvcnit: face mulţime de păeate şi nu se îndurereazâ din prici-na lor» dar de
îndală ce i se întâmplă ceva cat de cat neplăcut, cade in deznâ-dejde'\i: Astfcl,
tristeţea devine „o patimă tot atal de grea şi supărătoare ca mânia şi cautarea
plăcerii, şi aduce aceleaşi roade rele dacă nu ştim sîi ne folosim de ca potrivit
ratiunii şi în chip prevazăior".1
In această patimă omul vădeşte un îndoit comportament patologic: pe de o parte
el nu se înlristează - aşacum ar trebui să facă neîncetal - penlni slarea de decădere,
de păcal şi dc boală în care se aflâ, care este cu adevaral o stare vrednică de plans;
iar, pe de alta parte, se întristează din pricina unor lucruri pentru care nu mcrită sa
te muhneşti.M Putinţa omului de a se intrista nu numai că nu este folosită aşa cum
a voil Dumnezeu atunci când i-a daniil-o, pentru a se îndeparta de păcat, ci.
dimpotrivă. ajunge să fie folositâ anapoda in chip lipsii dc raţiune, dacă ne
gândim la meiiirea ei firească -, ca să-şi roanifeste alipireade aceastfi lume.
intrând asifel, in mod paradoxal, in slujba păcatului.
In alaiii de ceea ce arată cuvăntul în sine, tristeţea (Xfenri) apare ca o stare de
suflet caracterizata prin lipsă de îndrăzneaiă,1* slăbiciune,|f' greutate şi du-rere
psihică. deznădejde,17 strâmtorare,1* apăşare a inimiy5 disperare dure-roasă,20
însoţită eel mai adesea de nelinişte şi chiar de spaijiiă,11
Această stare poate avea multe cauze. dar este întotdeauna o reacţie pato-
logică a facullăţii irascibile sau a celei poftitoare a sufletului, sau a amându-rora
împreună, fiind, deci, in mod csenţial legala de concupiscenţă şi dc mânîe.
„Uneori tristeţea, scrie Evagrie, apare din cauza neîmplinirii dorinţe-
10
Cf. Sf. Maxim Măiturisiionil. Kâspnwuri nine Tafosie. 58. PC 90. 592D: 593B; 596A.
1
Ibidem. mA.
Cat» Stuxiunc Ascend. III. 13.
s
Ibidem. 14.
' Bftte dc la sine înţelcs cit nu puneni in aceastîi categoric iristeţea resimliia* tie orti
peniru nenQrocirilc cure i se îniâmplâ aproapelui, care esle o forma1 dc coinputirnire. 1s
Cr. Sf. loan Onră de Aur. Cat re StoghirU Aseeiul, UK 13. w Ibidem. " Avva
Dorolci. iiivdfdturi de suflet fohsitwire, V, 6-7.
11
Ibidem.
Ibidem.
M
Sf. loan Casian. Aseztimintele tiuhulsti resit, IX. I. :|
Avva Doiotci. hivăţătuii.... V, 6-7.
159
Descrierea. inanife.sttiiile si fetal in care se produc balile Spiritual*
lor (oxfeprpit KDV feniOuiucov), alteori ea urmează mânici",32 Dar ea poate apărea
în suflet şi prin lucrarea directă a diavolilor sau chiar făra vreun motiv vădil în
conlinuare. vom examina In delaliu aceste diferile etiologii ale tristefii,
I) Cel mai adesea trisleţea este provocatâ de lipsa împlinirii uneia sau mai
multor dorinţe. „Tristeţea apare din lipsa unei plăceri trupeşti". arată Evagrie.23
Sfântul loan Casian spune şi el că tristeţea vine atunci când „cineva a văzut
spulberată speranţa ce-şi făurise în minte";24 şi că un soi de tristeţe ,ja naştere când
ni s-a z&lSrnicit o dorinţă".2^ Şi pentru că „dorinţa e începutul oricărei patimi"*'
fiecare palimă poate întotdeauna naşte tristeţe; eel care are „înclinare pătimaşă
pentru vreun lucru pământesc" este adesea supus tristeţii, spune lot Evagrie.17
Placerea fiind legată de dorinţă. puiem spune şi că „tris-teţea este lipsa unei plăceri
(<rcfepT|cric, f|6ovf>c). fie prezenle. fie viiroare".3* Sfâniul Maxim
Mărturisitorul3" şi Sfântul Talasie11' definesc trisieţea în acelaşi fel. Am văzut deja
că Sfantul Maxim subliniază faptul cil plficerea simţurilor esie în mod incvitabil
urmată de durere, care eel mai adesea este de natura psihica, iar nu fizică, luănd
forma tristcţii. De aceea e] spune că tristeţea este „sfârşitul plăcefii trupeşti".*1
Fiind efectul neîmplinirii dorinţei cam ale (în scnsul larg al acestui ter-men) şi
al plăcerii care este legată de ea, tristeţea vădeşte că cel atins de ea esle alipil de
bunurile acestei lumi. De aceea, Evagrie subliniază faptul că ea esle legatâ de toate
patimile, penlru că toate patimile implicit pofta,,? şi spune că „nu se poate respinge
un astfel de vrăjmaş dacă" avem vreo înclinare pă-timaşă pentni vreun lucru
pământesc"." Avva Dorotei spune şi el, în acelaşi sens: „Cel care nu dispreţuieşte
toate cele pamânteşti (...) nu poate scapa de tristeţe".>J lar Sfantul loan Scararul
arată că „eel care a urât lumca a scăpat de întristare; iar eel ce e împatimit de ceva
dintre cele văzute încă n-a scăpat de întristare. Căci cum nu se va întrista de lipsa a
ceea ce iubeşte ?"." Tot el spune încă: „Dacâ cineva socoteşte că nu simte nici o
împătimire faţâ de
■ Tratatitl practic, 10.

? Despre cele apt liulmri ale rdnttiţii. 11. PG 79. II56D
"" Aşezănusitele mâniistîresti, IX. 4.
('onvorfiiri duhovrticeţti, V, I I. -** Evagrie, Oespre cele opt
duhuti ale râuttlţii. 11. PC 79. 1156D. S Tratatutpractic, 19. a
Ibidem,
s
Răspurvniri către Talasie, 58. PG 90. 593A. '"
Despre dmgoste, înf'rănare..., 1. 75. "•
ttetspuimm către Ttikme. 58. PG 90. 592D. '2 Cf.
Despn cele opt duhuti a//1 rtiutafii, 11-12. '
TrataSulpractic, 19. M Setutnfe, 3. "Scam, n,
11.
I fin
Tristeţea
vrcun lucru, dar inima lui e întristată pentru lipsa lui, unul ca acesta se înşală cu
desăvârşire"."
De aceea întălniin adesca tristeţea născută din pierdcrea vreunui bun material" sail
din orice pagubă de acelasi fel." Alipirea pălimaşă a omului de viaţa pămfintească şi de
cele din ea care-i satisfac palimile, de asemenca, poate naşte rristeţea: fie din pricina
gândului la toate cele ce-i pot pune viaţa şi plăcerea în primejdic, fie chiar din pricina
necazurilor de lot fclul: boală,,y relele care i se pot întâmpla,4" moartea.'"
Trisleţea poate fi trezită. de asemenea. de pizma faţă de bunurile materiale ■ .in
morale ale altuia.4"
Ea poate fi cauzaia de lipsa onorurilor din partea lumii, fiind astfel legată
dechenodoxie.43
s.i HIi f . i i n şi faptul ca nu loldeauna tristeţea este provocată de neîmplinirea unei
anume dorinţe, legate de un lucru anume; ea poate sa fie legaliS de o in-salisfacţie de
ordin general, de un sentiment de frustrare privind întreagn ,!M: t i ' n i . i , vădind astfel
faptul ca nu sunt împlinite dorinţele profundc şi fiin-damenlale ale persoanei, chiar
dacă ea nu ştie limpede care sunt acestea.
2) O a doua cauză a tristeţii este mania. Astfel, Evagrie spune: „tristeţea urmează
mâniei"; într-adevăr. explică el, „mânia este o dorinţă de răzbunare care, neimplinită.
naste tristeţea".44 La fel scrie Sfântul Maxim: „întristarea (supărarea) este împletită cu
amintirea nlului. Prin urmare, cănd mintea va oglindi laţa fratelui cu suparare, vădit este
că-şi aminleşte rîUil de la el",45 Sfântul loan Casian. nedând alte precizări, spune şi el că
„tristeţea este une-ori urmarea unei mânii anterioare";4t' şi mai spune că existil un soi de
tristeţe care „ia naştere când încetează mânia".47
In afara de ţinerea de minte a răului, de supărarea pe aproapele şi dorinţa de a se
răzbuna pe el, tristeţea este legată şi de alle sentimente. Uneori omul se întristează
pentru că mania sa a fost necuvenit de mare în raport cu ceea ce a generat-o sau,
dimpotrivă, pentru că n-a izbucnit pe măsura supărării sau pentru că n-a trezit, în cel
asupra căruia s-a pornil, reacţia pe care o aştepta.
,n
Ibidem, 16.
,?
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Onnlii to staiui, V. 4; VII. 1.
'" Cf. Sf. loan Casian. Ctmvorlriri tluhovnweşli, V, 11. 8
Sf loan Gurâ dc Am. Omilii ta statui, VII. I. " Ibidem.
" Ibidem: V. 4. Sf. Giigorie dc Nyssa. Oesprtfeciorii: III. 3: 9. '*
Cf. Sf. Muxim Mnrturisiloml, Capete despre dmgoste, III, 91.
"' Cf. Sf. Isaac Sirul, t'm-hitf despre nevoinfâ, I. Evagrie. Dexpre cele opl dulutri ale
muîăfn, 12. PG 79. II58B Cf. Ttalattdpracth. 13.
' Drxpr* eete opt dulutri ale niuidfii, 11. PG 79. II56B. Cf. Trataltd pructic. 10; 25. d
Capet* desprr dmgoste, III, 89. Cf. 96. "' Afezfiniinlfle mâtuisiirrşti, IX, 4. 17
Coiivoiimi didiovnîceşti, V, 11.
161
Dtrscrierea, manifeslările şijetuf în curv se frotliu bolife sfiri!ua/e
Tristeţea poale fi generate şi de o jignire sau de ceea ce omul crede că a fast o

jignire: „fund nedreptăţiţi sau socotind că am fi nedreptăţiţi, ne mâhnim".4*
fn aproape toale aceste situaţii, aceasta* patimă vădeşte iubire de sine şi esle,
deci, legată de slava deşartă şi de mândrie, cum este legatâ de ele şi mania din care
se naştc ea uneori. Tristeţea vădeşte reacţia unui ego frusirat în dorinţa afirmării
de sine — skuaţie în care aceasta" a doua cauză a iristeţii apare ca înrudilă cu cea
Uintâi -, care crede că nu este apreciat la justa sa va-loare.4y Ţinerea de minte a
răului suferit, dc care se lcagă cel mai adesea tris-telea. este de alifel un
resentiment al mândriei rănite, iai mânia care naste tristeţea exprima" adesea
voinţa de reafirmare a eului, de redobândire a sigu-ranţei de sine şi de înălţarc în
ochii proprii şi în ochii celuilalt. în acest caz. iristeţea este expresia sentimentului
de eşec sau de neputinţa\ care-I cuprinde pe om în încercarea nereuşită de a-şi
recâştiga onoarea pierdută.
3) Uneori tristeţea apare ca nemotivata. „Câteodată însa, chiar făra să extste

vreun motiv care să ne pricinuiasca această cfidere (..,), suntem apăsaţi de o
neaşteptată tristeţe", arată Sfânrul loan GftSjan. Tot el, puţin mai sus, spune ca
există o tristeţe, care se manifesta ca o „dureroasă disperare... fără noimă". M In
acest soi de tristeţe, deosebirea dintre ea şi akedie, pe care o vom examina în
capitolul urm.ltor, este greu de stabilit.
4} Trebuie ştiut că demonii au un rol important în naşterea, dezvoltarea şi

menţinerea oricărei forme de tristeţe, dar mai ales a acesteia din Lirmă. DacS
spunem desprc ea că este nemolivaiă, facern aceasta pentru c;1 nu esţe direct lega-
lâ de o acţiune anume a persoanei atinse de ea. pemm câ nu este, precum cele-lalte,
efectul neîmplinirii unei dorinţe sau efect al mâniei, dar mi pcntru că n-ar avea ta
modul absolut nici o cauză. Sfinţii Parinţi spun că eel mai adesea ea apare în
sutletul omului prin lucrarea demonilor. Astfel, Sfântul loan Casian arată ca
„uneori însă, chiar fara să existe vreun motiv care să ne pricimiiascâ această că-
dere, din îmboldirea vicleanultii vrăjmaş suntem apăsaţi de o neaştcptată triste-
ţe"." Sfântul loan Gum de Aur. vorbind despre starea sufleteasca a prietenului său,
Stagirie, copleşît de o putemica tristeţe, subliniazâ în repetate rânduri rolul
influenţei demonice.^ El scrie aşa: „Diavolul este eel care îţi învăluieşte mintea cu
aceastâ* neagră tristeţe. întunecând-o, şi tot el se luptă sa ia de la tine once gând
bun care te-ar putea linişti şi întari. Şi aflându-ţi sufletul lipsit de acestea, îl
loveşte. umplându-l de răttî".
Dagmafica, II, 16. Cf. Marcu Ascetul, Drxpre cei cv cred ca se îmtrepleaza din
tapir, 180.
* Cf, Sf. Varsiinufie şi loan. Srrisori. 698. Avva Dorotei. Seiitinfe, 3.
" Afezăniiineit' inâwislîwşli, IX, 4. ' IbitU-m. II.
': Aşf?thmiiSi-k- miinfhtireştt, IX. 4. Cf. Avva Dorotei, hivaţtititri de suflvi folomoare,
V.6-7.
^QStreSlaşhirîeAscetul,l I; II, l. "
IhitlemAX, 1,
162
TtiXlefeo
De altfel, unul dintre efectele imediale ale lucrării diavoJeşti este locmai
apariţia in suflet a unei stări de întristare. „Gândurile de la draci sunt rulbti-rate şi
pline de întristare". spune Sfânlul Varsanufie." Şi putem afirma şi conlrariul:
orice stare de tristete rea 8 sufletului este intotdeauna semn al lu-crarii diavoleşti.
„Căci am auzit că cele ce se fac cu tulburare şi intristare... sunt ale dracilor",
spune marele Bătrân/0
Cu loale ofi adesea eveniinentele exterioare suscita şi motivează tristeţea,

trcbuii' sâ subliniem că, în realitate, nu ele sunt adevărata ei pricing ci doar simple
prilejuri de manifestare. Izvorul ei se află in sufletul omului, mai precis in
atitudinea lui faţă de cele ce îi vin din afarfi, ca şi faţă de sine însuşi. Omul este
deci eel răspunzător de tristeţea de care se lasă cuprins, iar împre-jurările şi relele
înseşi care i se întampiri nu-i pot servi drept scuză înte-meiatâ. „Bucuriile ca şi
întristările - scrie Sfâniul loan Gura de Aur - nu tin alat de firea lucrurilor. cat vin
din propriile noastre Ştări sufleteşti. Dacă ucestea sunt puse in chip înţelept in
buna rânduială. inima noastra* va fi întot-deauna mullumirâ. Adesea. bolile
trupului au drept cauză mai curimd vreo tulburare lăuntrică decâl starea rea a
vremii sau altă înrâurire din afară. Tot astfel se întâmpla şi cu bolile sufletului. Iar
daca* bolile trupeşti tin de firea noastră, acestea din urmă nu atarna decât de
voinţa noastra (si ne putem feri de ele)"."
Chiar şi atunci când diavolii sunt cei care trezesc sau menţin starile de iiisteţe,
ei nu pot să facă aceasta decât dacă afla" in suflet teren prielnic şi numai
folosindu-se de pariiciparea - mai mult sau mai ptiţin conştientă - a voinţei
omului. De aceea Sfântul loan Gură de Aur îi spune prietenului său, Stagirie: „Nu
demonul este pricinuitorul tristeţii neguroase care te-a cuprins. ci chiar tristeţea ta
il ajută să-ţi strecoare în sut'let aceste cugete rele".1"1 Ade-sen. tristeţea se află în
suf'let înainte de a interveni direct diavolul. el nefa-Când allceva decât să se
folosească de aceasta stare ca sil sporeascâ patima,
Patima triste|ii poate lua forma extrema a deznădejdii (antyvoitnc,)*' care este
una dintre manifestările ei cele mai grave. „O prea mare întristare este toarte
primejdîoasă, spune Sfântul loan Gură de Aur, cSci ea poate aduce chiar moaiteu
omului; de aceea Apostolul Pave] îi îndeanma pe Corinleni să-l ierte pe cel ce a
greşit. «ca să nu fie copleşit de prea nuilta întristare» (2 Cor. 2, 7)".*°
a
Scrisari dultovniceţti, 124. Cf. 70. ,A
Ibidem, 433. '? thmluluswtui. 1. 3.2 "
Oilre Stag/line Asretul. II. I.Cf. III. 13.
v
CI'. Sf. loan Scărarul, Scara, XXVI. 72. Sf. Simeon Noul Teolog. Cefo 225 de
mi'fir teologice şi practice, 1. 72. Sf. Nil Soiski, ttttgulo, V. '" Otmliila IIHI'I.
LXXVIII. I.
163
Desvrierea, numifimttitih fi felul tn cat-e să /irodnr botile Spiritual*
Diavolul joaca un rol deosebit de important în căderea omului în deznă-dejde,

şi prin ea poate provoca în suflet adevărate catastrofe. ..Demonul, spu-ne Sfantul
loan Gură de Aur, nu are altă armă mai de temui tmpotriva noas-tră ca
deznădejdea; de aceea, el se bucury mai puţin când păcfitiiim. decât atunci când ne
deznădăjduim din pricina păcatelor".''1 înir-adevăr, ajuns in-tr-o asemenea stare,
omul îşi pierde cu totul nădejdea în Dumnezeu, şi prin uceasta taie legatura cu El.
EI lasă astfel câmp tiber lucrării diavolului, pre-dându-se puterii lui şi sortindu-se
mortii spirituale. Căci „întrislarea lumii aduce moartc", scrie Sfântul Apostol Pavel
(2 Cor. 7, 10).w Sub efectul dez-nădejdii - uneori chiar ;il unei simple întristări -
omul ajunge sa se dedea patimilor celor mai distrugătoare, crezând cîi ele sunt un
leac pentru starea tin cea rea, fie şi numai pentru faptul că îl fac pentiii o clipă să
uite de starea în care se află. De aceea Sfântul Apostol Pavel spune ca asemenea
oameni „petrec în nesimţire şi s-au dedat pe sine desfrânării, savărşind cu nesaţ
toate faptele necurăţiei" (Efes. 4, 19). Sfântul Grigorie eel Mare, având în minte
aceste cuvinte, spune că din întristare „vine rătăcirea minţii în cele
43
neîngăduite".
Pricina de moartc spirituals, deznadejdca ÎI duce pe om şi la moartea tru-
pească, împingându-l la sinucidere; nemaiaşteptând nimic de la viaţâ, el îşi pune
în gând să se omoare şi ajunge chiar s-o faeS. Pentru a explica această situaţic,
Sfântul loan Gura de Aur arată ca in acest caz poate fi vorba şi de o lucrare
diavolească, dar insistă asupra responsabiliiaţii omului: „Aceste gân-duri
aducatoare de moarte, ii scrie el lui Stagirie, nu vi n numai de la diavol, ci le
aduce însăşi întristmea ta. Da, deznădejdea ta mai mult decât duhul rău le aduce în
suflet şi poate că ea este singura lor pricină. Se ştie doar că mulţi oameni, fără să
fie chinuiţi de diavoli, din pricina unor puternice suferinţe voiesc in chip nebunesc
să-şi ia viaţa, numai ca să scape de el© < „O mare întristare, chiar fara* ajutonil
diavolului, dă naştere celor mai mari rele (...) Sub apăsarea deznadăjduirii,
nenorociţii de ei îsi pun laţul de gât sau îşi îm-planla un cuţit în piept sau se aruncă
în apă sau in alt chip se dau morţii. Chiar şi atunci când este văditft lucrarea
duhului râu în ei, oamenii pe ei in-şişi trebuie să se învinuiască pentru pierzania
lor, că s-au lăsat inrobiţi şi doborăţi de supărare".66
" IhniUi despre podiiiiţâ, I, 2.

": Cf. Sf. Nichita Scithatnl. Cele 300 de capeW. |. 60, Isihie Sinaitul, CopeU drsprr
trezvir, 135, Sf. Nil SoiskL RegitJa.V,
'' <'Otntrtiariu h lov, XXXI, 45.
M
Vetlem aceasta la Stagitic. piietenul Sfanluhii lo;in Gmă cle Aur. care martin iseşte
ca esie harţuit de ideea sinuciderii şi se atlă pc punctul de a o pune în t'nplă (cf. Cdlre
SinghiHe Ascelid, I. I şi 2; II, 1).
65
Căite StaghM* Ascetul II. I.
* Ihidem.
164
Trisiefea
Pentro toate aceste motive, tristeţea este privită de Sfmţii PSrinţi ca o boală a
sufletului''' de o mare gravitate şi cu efecte putemice. Cu atăt mai mull este aşa
cânU e vorba despre deznădejde.'*' .Mare este stăpânirea tristeţii, spune Sfâniul
loan Gură de Aur; ea este o boală a sufletului care cere multă puteie şi curaj
pentru a i tc fmpotrivi şi penti-u a izgoni răul pe care-l aduce".''
Sfinţii Parinţi prezintS adesea această palimft ca pe o fonnă de nebunie, nel
vizibilă atunci când este vorba despre deznădejde. Sfâma Sinclitichia, vorbind
despre „tristeţea care vine de la vrăjmas", spune c3 este „plinâ de nebunie" ~° lar
Sfântul loan Casian constată că ,*dac£i printr-un asali întâmplălor, sau prin diferite
ocazii neastcpiaie, tristeţea a avut putinţa să pună stăpânire pe sufleiul nostru.
aiunci... zguduie din temelii şi ne cufundă în grca deznădejde (iabefactat el
deprimit) mintea"; „dupii ce a pierdul orice judecata sănâtoasă, iar pacea inimii i
s-a rulburat. îl face pe om să* se comports ca unul ieşil din minţi (...). il doboară
şî-1 prăbuseşte într-o disperare dureroasă".71
Efectele patologice ale tristeţii sunt devastaloare. Astfel în Cartea lui Isus
Sirah stă scris că „pe mulţi i-a omorât întristarea" (Sir. 30, 21). Sfânuil lomi Gură
de Aur nu se fereşte să spună că „o mare trisleţe este mai vătămătoare pcnmi noi
decat loviiurile vrăjmaşului".72
Nu numai că „întristarea esle o stavilăîn calea binelui"." ea şi aduce în suflei
mulţime de rele. Sfântul Nil Sorski o numeşte .j-ădăcina tuluror răutâţilor".74
Pe lângă fapiul cft naşte deznădejdea şi relele ei urmîtri daca este lăsata sîî se
dezvolle, încă de la primele ei manifestSri patima tristeţii produce atitudini
pălimaşe, facându-1 pe om morocănos," rău,76 ranchiunos.77 plin de amară-
ciune.™ pizmaş,7'' lipsil de răbdare.*0 !n felul acesta, relaţiilc omului cu seme-nii
săi sunt profund tulburate/1
fl
Cf. Sf. loan Casian. Aşvzâtmntt'ie mânâstirejti, IX. 2. Sf. lo»n Guru de Aur, Omilii
in iiatui, XVII. 3; CâtovStaghirfe Ascetui, III. 14. Evagrie. Despre erffe "/'/ dnhuti uie
i.iiiuiui. 12, PG79. II58B; II58C. Sf. Isaac Sirul. Cwlme(Uxprenewinţă, 19. v Sf.
loun Giiră de Am. ('oin- Teodor cei CdzW. I. I (..acesi soi cle hoaliT). " QtmUi In
low, LXXVI1I. I. De uscmeneu. cl spune că ea tsie o tnnii, o plagă a sufletului
(OmHii fn sttum, VI. 1). '" Apuffffiiitf. seria alfnbelică, Sinclitichia. 21.
'' Aşez&ninlek inânăitireşft, IX. I. Cf. Sf. loiin Gura" <\c Aut. ( 'ritrr Stagftirie Asceml, 1.1
-71 Câor Staghirti Astviui, I. I. '* Evagiiric. Despre vete opt dtthnri >ilt' iiiwiiţii.
11. u Regttla, V. ' St. loan Casian. A$ezâminteU> nu'uuistireşii, IX. I I .
Sf. Giigorie eel Mare. CiunenUinu la lev, XXXI. 45, i:
ibidem,
* Ibidem.
" Sl'. loan Casian. foe, cil.
* IbUbm.
1,1
Cf. ibidem, 4.
105
De.scrierea. nuimfestorile ft fehil hi care se prmlitc holile spiriluale
Să mai notăm faptul că, asemcnea tuturor celorlalte patimi, tristeţea into-neca
suflelul"3 şi orbeşie mintca, tulburându-i pulerea de judecată.*1
Unul dintre efectele ei specifice esle ingreunarea sufletului.M Omul, este prill
ea cu tolul lipsil de putere, devine delasator,1" las,*6 paralizându-i orice lucrare."7
Mai ales acesi din urmă efecl este deosebii de grav, penlru că-I lipseşte pe om de
dinamismul necesar in lucrarea celor duhovniceşti. îl face să piarda rodul
eforturilor sale ascetice, „răpindu-i rugăciuneu'V mai ales atUnci când tristeţea
urmează făptuirii păcatului.*''
yl
Cf. Sfilntul loan Scaranil. Scant, Cuvântul 26, Cuprinsul pe scurt.... 9.
" Cf. Evagrie, Despre cele opt duhtiri ale rrliiiiifii. ] 2.
"J SI" Isaac Si ml, Ctivinte despre iwvoiitţtl, 8.
'' Cf. Sf Origorie eel Mare, Comentariu fa low XXXI. 45. Sf Nil Sorski. Regtifa. v.
'' Sf. loan C.isitin. Cvffvorbiri dttfwvnit c.yti. V. I(î.
Idem, Asezamintrle mibiastiresti. IX. 11. Sf. Nil .Sorski, Ret>ufa, V. "
Evagrie. Coin' iiumahi, 56. Cf. Despre ceie opt duhtiri ate niuu'ifii. 11. M';
Cf. Sf loan Scărarul. Scam, V. 9. I I.
16'»
7
Akedia
Akedia (AKT]6la) se înrudesle cu tristeţea' atât de mull, încăt rradiţia asce-tică

apuseană, al cărei inspirator este Sfânlul Grigore eel Mare, Ie pune laolaltâ.
socotindu-le una şi aceeaşi patimâ.2 Tradiţja răsăriteană însa* face deoscbire între
ele, privindu-le la două patimi distincte.3
Termenul &xr|8lo: a fost preluat în latinâ* sub foi-ma acedia, greu de tradus în
limbile moderne în chip simplu şi complet în acelaşi timp. Cuvintele „lene" sau
„plictis", prin care el este adesea redat, nu exprima" decăt o parte din realitatea
complexă desemnată de această noţiune.
Akedia corespunde, desigur. unei anumite stări de lene4 şi unui soi de pliclis,
dar alături de acestea ea mai cuprinde şi lehamite, silă. urât, lâncezea-lă,
moleşeakV descurajare.'' toropeala, lipsă de grijă, amorţeală, somnolenţă7 - akedia
împingându-l pe om la somnH fară ca el să fie cu adevărat obosit9 -, îngreunarea
trupului,10 ca şi a sufletului."
Existâ în akedie un sentiment de insatisfacţie vagă şi generalâ, astfel încât pe
omul aflat sub stăpânirea acestei patimi nu-l rnai interesează nimic, gaseşte toate
lucmrile lipsitc de sens şi f3ră rost şi nu mai aşteaptâ nimic de la viaţă.13
Akedia îl face pe om nestatornic cu sufletul şi cu trupul.n Minlea, incapa-bilă
de a se fixa, trece de la un lucru la altul. Indeosebi cănd este singur,
' Cf Sf loan Casinn. Aseziintinteti' rnânmtiresli, X. I. :

Cf. Sf. Grigore eel Mare, Qmtentariu h l&v, XXXI. 85.
' în afariî de Evagric şi Sf. loiin Ciisian. a se vedea şi: Sf. Atanasie eel Mare, Vitiţa
SJSiUuhii Antonie. 36; Paladie. Viaţa Sjibitu/ui loan Gnrti de Attr (în fe ed. Col-Iman-
Norton. p. 133); Sf. Maxim Mărturisitonil, Capeie tlespre dmgoste. I, 67; Sf. loan
.Scilmnil, Scant, XHI.
4
Cf, Sf. loan Casian, Convorhiri duhoxmiceşti, V. 16. ' CI. Henna.
l'âsiontl. Vedenia 111. 19 (11), 3. SE Simeon Noul Teolog, C 't-tf 225
de capete teologice si practice, I, 66.
7
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Convorhiri duhovniietii. V. 16.
8
Cf St Simeon Noul Teolog. Cete 225 de capete..., I, 73, Sf. loan Casian. Convorbiri
dulxovmitsti. V. I I.
'Cf Sf. loan Scăranil, Scam, XIII. 5 şi I.
J
Cf. Sf. Arsenic Epistole, 19. Sf. Simeon Noul Teolog. Ce/e 225 de capete..., I, 66;
71. Sf. loan Scăranil. Seam, XIII. I.
'' Cf Sf. Isaac Sirul, Cnvitite dexpre rievoinfă, 8.
13
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvânl ascetic în o xutade capete. 58.
"Cf, Sf. loan Casian. Aşezâiitinteiemânthtireşti.X, 6. Cwtvoiinri duhovnicesti.V', 16.
167
liescrierea. inanifestarile fifelul in vare .vf prtnlttc bolile spiriluale
omul mi mai poate suferi să atea in locul m care se află. patima împingându-1 să iasă14
şi să colinde prin alte locuri. Adesea ajunge hoinar. râtăcind din loc în loc.n
In general, ea tl împinge pe om să caute cu orice preţ înlâlnirea cu cei-lalţi.'° Accste
întâlniri nu-i sunt, obiecliv vorbind, cu toiul necesare, dar, lârâi de paiimă, el le resimte
ca atare, căutând pretexle „bune" pentrn a le îndrep^ titţi.'^ Relaviilc sale cu oamenii
sunt cel mai adesea uşuratîce, înlreţinute prin vorbărie deşartă'\ născuifl dinir-o
curiozitate fară rost.1''
Se poate întămpla ca akedja sâ nască în sufletul stiîpânit de ea tin mare dez-gust faţă
de locul unde şade;20 îi oferă molive ca să fie nemulţumil de el şi-1 face sâ creadă. în
mod iluzoriu, că în allă paite i-ar fi mai bine.*1 „îl face să lânjească dupâ* alte locuri.
undc ar pulea găsi mai tişor cele de trebuinţă"." Akedia poaie, de asemenea, sa-1 facă pe
om să fugă de llicrurile pe care le are de împlinil, mai ales de munca sa, de care îl face să
fle nemulţumitr' împingându-l să caule alte aclivităţi, care, crede el, ar fi mai interesanţe
şi l-ar face fericit...
Toate aceste stări legate de akedic sum însoţile de neliiiişte, care, alături de sila de
toate, conslituie o caracterislică fundamentals a acesiei patimi.2"1
Demonul akediei atacă mai ales pe cei dedicaţi vieţuirii duhovniceşti; ftl încearcă să-
i înloarcă din cflile Duhului, să le împiedice în orice chip lucrarea pe care o cere o
asemenea viaţă şi mai ales să-i depărteze de la pravilă şi de la stăruinţa în nevoinţa
ascetics, să le tulbure liniştea şi nemişcarea care o înlesnesc.''' Astfel, Sfantul loan
Scărarul o prezintă ca pe o „lâncezeală a sufktului, o moleşeala a minţii în nevoinlâ, o
sc&rbă faţă Ue fagăduinţa câlugărească",37 Ea îl face pe monah „lene> şi neinslare de
nici o muncâ
'* Cf. Sf. loan Casian. Convorbhi ttuhovmceşii. V. I I.

15
Ac.easla se poate face şî cu închipuirca, şi în realilaie. Cf. Sf. loan Casian. Convot-biri
iluhovniceşti, V, 16; Asffzăimntetf niâ>uhiir*şti, X. 6. 0 Idem. Aşt&ămintele
mwu'isiirrşti, X. 2 (3). " Ibidem. '' Idem, ('onvarbiri iluhoi'wccşti, V, 16.
" fbtâan,
!1
' Cf. Evagric. Tnxlatul practic, 12. Antirclicul. VI. 26. Sf. loan Casian, A.yi'ză'tumHe
m<in<htiiYşti.X,2(\). 11 Cf. Sf. loan Casian, Afezămintete mănâstitr$ti. X, 2 (2). Sf.
Arsenic Epistole, 57.
' Rvagrie. Tmtatul pmctic, 12. Cf. Anlirericul. VI. 33. y
Ibidem.
Â
Sft loan Casian o defineşle în mai multc rândurt ca Jtn'diuni viute $iv$ tmxietos cor-
dii" (Aşeztbnintete mânâstireftit V, l; X, I, Canvorbiri duhtwniccjti* V. 2). A sc ve-dcn.
de iiscmcneu, Ctmvorhiri tluhmnUesti, V. 16; XXIV, 5. Aseztimhtfeie mânâsti-
my«.X,2<3).
* Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. CeU 225 de capete..<* l 6ft; 71.
2t
Cf Sf loan Sciuurul, Aşezonnntelt* mâmstireşiL X. 3.
-' Svartt. XIII. 2.
L68
Akfdkt
înauntrul chiliei, nemailasându-l să stea în casa şi să se dedea cititului"."" Robită
de această patimă, minlea lui „devine leneşă şi neputincioasă la orice lucrare
duhovnicească";'9 monahul ajunge trândav în tot lucrul lui Dumne-zeu,10 el nu mat
doreşte bunurile viitoare31 şi ajunge chiar să dispreţuiasca bunurile duhovniceşti."
Toţi Sfinţii Părinţi văd în akedie principala piedioS în calea rugăciunii." Sfânlul
loan Scărand arată că akedia. „lâncezeala sufte-teascâ", este „plictiseală în cilirea
psalmilor..., neputincioasa în rugaciune"." „Dracul trândăviei obişnuieşle să
războiască de cele mai multe ori mai ales pe cei ce au înaintal în rugăciune sau pe
cei ce se sârguiesc în ea". spune Sfântul Simeon Noul Teolog. 11 Ei arată că mai
ales la ceasul rugăciunîi acesta aduce toropeală în suflet şi în trup, împingandu-1
pe monah la somn: „Când nu se face cântarea de psalmi, trăndăvia sufletului nu se
arată. l<ir eând se sfârşeşte pravila, atunci se deschid ochu", spune Sfântul loan
Scara-rul.36 Dar „când soseşte vremea rugâciunii, iarăsi se îngretinează trupul.
Stand la rugăciune, îi scufundă pe călugari iarăşi în sonm şi le răpeşte stihul din
gură cu cascături necuvenile"."
Estc întru totul adevărat că akedia îi loveşte mai ales pe cei care se sirădu-iesc
să se supună unei asceze duhovniceşti statornice, care-şi reduc la strictul necesar
activităţile şi ieşirile în atara chiliei, care eaută singurătalea şi liniştea depline; iar
cu cât îşi rânduieşte omul mai mult viaţa şi se insingurează pentru a se dedica
rugăciunii curate care-l nneşte cu Dumnezeu, cu atât m;ii mull es(e încercat de
această patima de care au a se teme mai ales sihaştrii. Dar ea nu-i ocoleşte nici pe
cei care trăiesc fără nici o rânduialâ şi neavând nici o grijâ de sufletul lor. Pe
aceştia îi alacă sub alte forme; cum arată Sfân-tul Isaac Sinil, „cei care petrec în
faptele trupeşti sum cu tolul in afara* (de aceste ispite); dar lor le vine trândăvia
care e vădită tuturor".1"
Această akedie ia forma unui sentiment, adesea nedesluşit, de nemulţumi-nî,

tie plictiseala, de obosealft, de sila de sine şi de viaţă, de cei din jur, de
*" Sf. loan Casinn. AseiÂimmtvte mânăstitvşti, X, 2(1).

'Ibidem. '' Sf. Isaac Sinil, Cuvhue despre itewmfâ. 26.
Sf Diiicloh nl Foticeiî. Cm-ant ascetic in o sutti de capete. 58. '■
Ibidem
"Cf. Sf. Arsenic, kpLstole, 19. Sf. Isaac Sinil. Cuvinttt ăespre t&voirtfă, 57.
**-$Cam, XIII. 3.
•■ (•tie 22.1 ,h ccpete..., I. 73. Cf. 66.
v
'Sr,mi. XIII. 8. w Ibidem. 5.
'* Cuvhilt' despre itevoinfd, 57.
'* Cf. Sf. Diadoh al Foticeei: „gâiidul (lăndfiviei... îi înfăţişează şi viuţa aceasta Irecîi-
(oaie ca neavând nici an rost" (Cuvânt ascetic m 100 de capete. 58).
169
Desviierra. imnifestttrite fijelut in core w priuhtr bolile spiriluiile
locul m care vieţuiesc, de muncă şi de orice activitate.40 Ei sum, de aseme-nea.

cuprînşi de o nelinişte fâră moiiv, de o anxietate gcneralizatft, sau chiar de o stare
de angoasă, temporary sau continuă. De aici, cad într-o stare de lâncezeală, de
toropeală fizică şi psihică, Ue oboseală generală şi constants, nemotivară, de
somnolenţa sufletească şi trupeasca. Adcsea, pe lângă toate acestea si parca penuu
a le înrăutăţi. akedia îi impinge să facă mai multe lucruri deodată, să umble fără
rost dintr-un loc în altul, să se întalneasca" cu oameni care nu le sunl de nici un
folos şi, în general, să facă tot ceea cc le pare lor că i-ar putea scapa de nelinişte şi
plictiseală, de singurătate şi de ne-mulţumirea pe care o poarUl în suflet. Şi
crezând ei că astfel vor fi mulţumjţi si în sfarşîl se vor regilsi, de fapt se
înstnlinează tot mai mult de sine şi de datoria lor duhovniceasca", de adevarata lor
fire şi de menirea lor, iar prin aceasta se lipsesc de orice bucurie cu adevărat
deplină şi netrecâioare,
La cei care due viaţă ascetică, atacurile acestui demon şi manifestăj-ile acestei
patimi se înteţesc în jurul amiezii. „îndeosebi în jurul orei şase,41 scrie Sfântul loan
Casian. îl tuibură pe monah nişte friguri, care revin la anu-mite intervale şi, la
orele obişnuite acceselor, produc sufletului bolnav fler-binţeli violente. în sfârşit,
unii bătrâni spun că acesta este duhul cel de amia-ză, pomenit în Psalmul 90".A3
Printre aceşti „batr^ni" se află şi Evagrie. care spune c<i: „Demonul akediei, care
se mai numeşte şi «dcmonul de amiazîi»... se năpusteşte asupra călugarului pe ta
ceasul al patrulea41 şi dă lârcoale sufletului pâna pc la ul optulea44 ceas".4f
Ceea ce distinge în mod esenţial akedia de tristeţe este faptul că ea nu are un

motiv precis, sufletul fiind „tulburat fară de noimă'*. cum spune Sfântul loan
Casian.4'' Dar dacă ea nu are un motiv precis, aceasta nu înseamnă că ea nu are
anume cauze. Etiologia demoniaca, cum o arată citatele de mai sus, este
preponderentă.47 Lucrarea diavolilor presupune totiişi un teren prielnic. pentru a se
putea manifests. Sfantul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întris-larea cea după
lume due cu uşurinţa la akedie.4* „Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa
suflerului, şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii".
40
Cf. Avvu Piinen: ..TrandăvU stă pestc lot începniul" (fipq/tqpne, Penan Awn Pimcn, 149).
41
La araiază. Sfitntul loan Scararul o sitaeaza în ncelnşî moment (Scara. XIII, 5).
42
Asezfiminteie mei/iăvtireyti, X, I.
*' On 10.
"Oral*.
jS
Tmitttiil praefici 12. In capitohil 36. Evagrie sc folosc.ştc numni de aceasta expresie
.(lemonul de umiaza". peniru a desemnn akedia.
4,1
Aşezfwiiittete ntâitel*lîre$ti. X, 2.
41
A se vedeu. de asemenea: Pomfttmi &' '50 tie capftC... hi Sf Macniir ligiptmmtt,
129. Sf. NilSoiski. Regula, V.
*6HNet«....19ft
170
Akeditt
spune el iarăşi. Sfântul Macurie Egipieanul punc akedia pe seama lipsei de ertdiflţâ.50
lar Sfântul Isaac Sirul aral.1 c5 la monahi „trândăvia vine din împrâslierea cugetării".51
Descrierea tulburarilor aduse de akedie. pe care am prczenlai-o puţin mai înjinle, ne
îngaduie s-o privim ca pe o boala a sufletului. aşa cum o şi soco-lesc, de altfel, Sfintfi
Părinţi."
Mulţimca nenorocitelor ei urmări pentru viaţa sufletului nu fac decât să îiuarească
această convingere.
Una dintre ele. fundamentală. este înlunecarea în întregime a sufletului; akcdia
întunecă mintea (voî>q)5! şi o orbeşle, aruncând sufletul în beznă.54 Astfel, sufletul nu
mai este în stare să cunoasca înţelesurile duhovniceşti. „Cu adevârat sufletul care a fost
rănit de săgeata acestei tulburnri, istovin-du-se, este îndepărtal de la orice contemplare a
virtuţilor şi de la văzul sensu-rilor spirituale", spune Sfântul loan Casian." Dar urmarea
cea mai gravă esle c«1 această patimă îl depărtează pe om de la cunoaşterea lui
Dumnezeu, ţinandu-l în trăndăvie şi neştiiiiţă.'16
Sfinţii Părinţi arata iarăşi ca akedia, care este o lăncczeală a sufletului" şi o
moleşeală a minţii, stinge flacăra duhului. ducându-1 la ncgrijă™ şi Lipsă de curaj,61
Dacă se însoţe^te cu tristetea, o sporeşte,''2 şi atunci omul ajunge uşor la de/riiklejde."
Tot din ea ies gandurile de hula'* şi cugetările nebu-neşti împotriva Făcătorului.*' Alte
urmări nenorocite sunt învârtoşarea inimii
"Ibidem* III. 51.

™ l\mifmza în 150 de capefe... hi Sf. Macarie Egipieanul, 49.
Ctfvîntc despre nwinţâ, 33. a Cf- Sf. loan Casiun. Aşezâimntele mânâstireşti. X, I; 2;
3; 4; 5: 7; 23. Evagrie. 0tfJ sprc cele opt duhitri ale râuttifii. I 3-14. Pumjmzd m 150 de
capete... la SJ'. Macaric Egiptcanid. 49. Sf. Maxim Mitrturisitonil, Capefe despre
dmgoxte% I. 67. Sf. Isaac Siml. ('iivinii' dexpre nevoinfă, 46. Sf. Talusîe. Crtpcte.... III.
51. ■' Sf. Simeon Noul Teolog. Celt- 225 de capete..., I. 66.
M
Cf. Sf. loan t' i.,un. Axeztlminlele mânăxtireşli, X. 2(3. 9). Sf. Simeon Noul Teolog.
Vele 225 de capete.-., I. 71. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte desprt nevoiuld, 57 (..vine pestc el
îimincric pe.ste întuncric").
Aşt'zantiniele inânâsthe.ţti, X. 4. '
Cf. Apoftegme, XI. 28.
" Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.... 1.71. Sf loan Scăi-.inil. Scam, XIII. I. "
Sf. loan Seal anil. Scam. I. M Sf. Simeon Noul Teolog, he. cit. "a. ibidem. 1.66. nl Cf.
ibidem. 72. * <f Sf. Nil Sorski./?«#"/«. V. ;,v Sf Simeon Noul Teolog. he. cit.. 72. ,Ji Cf.
ibidem, 66. Sf Nil Sorski, Rcgtda, V. w SI Simeon Noul Teolog. he. cit.. 66.
I7|
Descrierea, inanijesteirile si feltd hi core w pnidue hotile spiritual*
si manierea grabnică.'*' Tot din ea, spune Sfântul Isaac Sirul, „vine duhnl ieşirii
din minţi. din care răsar zcci de mii de ispite".1'7
Spre deosebire de celelalte palimi de căpetenie, akedia nu naşte o patirna
aniline, cfici ea le aduce in suflet pe aproape roale celelalte palimi. „Acest demon
nu este urmal îndcaproape de nici un altul", spune Evagrie,"* expli-când în altă
parte că „gândul akediei nu este urmat de altul, întâi pentru că este un gând
apasfitor, iar apoi pentru că are în el mai toate gândurile (re-le)".'"' Tot aşa spune şi
Sfantul Maxim Mărturisttorul: „Moleşeala (akedia)... stârneşte deodată aproape
toate patimile".70 Iar Sfantul Varsanufie scrie că ea „naste tot răul".71 De aceea,
Sfantul loan Scîirarul socoteşte ca akedia este „moartea atotcuprinzătoare a
rnonahului",71 Iar Sfantul Simeon Noul Teolog spune despre ea că este „moartea
sufletului şi a minţii".7* încheind astfel: „Daca Dumnezeu i-ar îngadui să lucrcze
îinpotriva noastră după puterea ei, nici until dintre ncvoitori nu s-ar mântui
vreodată",7il
!n l'aţa mullimii acestor role |>e care lc isca akedia. Sfinţii Părinţii spun ca* ea
este cea mai apasatoare şi mai greu de îndurat patimă.', cea mai grea dintre „cele
opt întâistStătoare ale răutăţii" ' şi ca „nu este palimă mai rea decât dânsa".77
Sfântul Isaac Sirul spune că ea este pentru suflet „gu&tarea gheenei*'.7*
Spre deosebire de celelalte patimi despre care am vorbit, akedia nu constă in

reaua folosire a unei anumc puteri a sufletului. Sfantul Maxim Mărturisi-lorul
arată ca ea le perverteşte pe toate: „Toate patimile tin sau numai de iuţi-mea
sufletului, sau numai de partea lui poftitoare, sau de cea rationala... Dar akedia se
face stăpânâ peste toate puterile sufletului",'' Pe de altă pane, ea nu constă nici in
folosirea lor in chip contrar firii, pentru câ nu are in Datura omeneascS vreun bun
temei. De aceea, Evagrie arată că în cazul acestei
f
' Sf. loan Casiun. Cnmorhih mtfWVtli&f&ti V. |6. Sf. Isaac Sirul. (Un'inte dgsprt
iu'vt'înfu. 46
'"' Cuvinte despre riei-vinfti. 46. Cf. 55. M
Truliitnl pme/ic, 12.
' Tălcutre la Psaimul I.W, X PG 12. 1664B.
1
(>ij/rir despre dragoste, I, 67. " Schsori
ihihovnicfţli, 13. ' .S'iim.6.
"Cefe 325 de copetej, 74.
w
Ibidem.
5
' Sf. Maxim Mâiturisitorul. Capetc despre dragox/e, t, 67.
7
* Sf. loan Scărarul, Seara. XIII. 8.
'' Apitfiegnw. scria nlfabelîciî. Awn Pirncn. 149. * ( uvmle despre nwoinţâ, 46. 7''
Capefe despre dragoste. I. 67. Cf. Evagrie. Tâlvuire la Pxahmtl lit. 3, PG 12. 1664.
172
Akvtlitt
pulimi. firesc (Katcfc <t>\xjii/ - conform naturii) este să nu o ai deloc.80 într-un anume
fel, ea este, pe de o parte, amorţire şi vlaguire, iar pe de ahâ partc, zapâcire şi
neorânduialâ' a tuturor puicrilor sufletului care sum de folos in viaţa duhovnicească.
Sfântul Talasie arala (impede această dtialilate, alunci când o defineşte ca „neglijenţă
a sufletului". Akedia ar putea fi privită ca lipsă a „zelului" duhovnicesc cu care a fost
haYuit primul om şi pe care îl are şi omul înnoii în Hristos, tot ca dar al Sfântului Duh.
pentru ca sa-şi poată astfel împlini cu rfivnS fierbinte lucrarea duhovnicească.
Dtspre cele o\il gântliiri alf riiuitlfii. 13.

I
Mani
a
Patima mâniei (bpyf\) pornestc din pulerea irascibili* a stiflelului <0X3|A6Q) şi

cuprinde toate manifestable patologice ale agresivitâţii.
Puterea irascibilă, aşu cum am vflzut, i-a fost data omului la crearea sa §i face
parte din însăşj firea lui. Potrivit Proniei dumnezeieşti, ea era menită să-l ajule pe
om să luptc împotriva ispitelor şi a Ispititorului şi ca sa se fe-rească de păcat şi dc
rîiutate. Aşa se defineau, la origine, finalitatea ei fireas-căşi folosireaei normală.
Dar, aşa cum am aralat, prin pacat omul i-a schim-bal rosiul firesc şi. în loc de a
utiliza această puiere a sufletului pentm a se împotrivi Celui R;lu, el a îndreptat-o
contra aproapelui sail, folosindu-se de ea contrar naturii. Aceasta face din mânie,
sub toate formele ei, o patimă şi o boalfl a sufletului. Toate aceste aspecte fiind
deja pe larg dezbătute în prima parte a studiului nostru,1 nu vom revcni aici asupra
lor.
Mania se vadeşte a fi patimă ori dc câte ori ea se îndreapta* spre semenul
nostru. O asemenea mânie nimic n-o poate îndreptuţi." Omului i se cuvine să se
mânie numai pe Cel Rău, iar nu pe cei înşelaţi de acesta, căci, aşa cum spune
Apostolul: .Jupta noustrS nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva
rncepStoriilor, împotriva stapâniilor, împolriva stăpânitorilor întu-nericului acestui
veac, împotriva duhurilor răutfiţii. care sunt în vâzduhuri" (Efes. 6, 12). Păcalul
irebuie urât, iar nu eel care păcatuieşte. „Urăşte boahi. iar nu pe cel ce boleşte",
învaţă MaJca Sinclitichia.1
Mânia despre carc vorbeşte tradiţia ascetică nu constâ numai in manifes-tările
violente, cxteriorizate, care sum numite aşa în mod oblşnuit şi care stint. în
general, trecătoare şi-i afectează în mod special pe cei care au tin temperament
coleric. Sfinţii Paring privesc ca patima şi pun sub acest mime toate formele de
agresivitate ale omului, exteriorizate sau nu. faţişe sau ascunse, grosolane sau
subtile, si care, hi general, sunl îndreptate împotriva aproapelui. Aslfel, pe lângă
ceea ce se numeşte în chip obişnuit mănie, şi care consiituie manifestarea ei
cxteriorizată, vizibilă si violeută, forma acută
' în cnp. 3, 3.
:
Cf. Evagrie. Cuviint desţm* ni^ădmif, 24. Sf. Ioun Casian. Afezwiiinteh' mânâsii-
>rşii. VIII. 21; 22.
* Afioftefiiiif. serin iilfubelîcă. .Sinclitichia. 23.
174
Mâni
a
a patimii, în care mânia „izbucneşte şi se dezlănţuie",'1 Sfinţii Pârinţf disting:

resentimentul (iif|viţ) - care este o „mânie mocnita", interiorizaiă şi ascunsâ, care
are ca temei amintirea unei j i gni ri . a unei umilm. a nedieptăţilor suferite -,
ranchiuna ((ivriaucaKio:), ura OuooQi Ktooţ) si toate formele de ostilitate, de
animozitate, de duşinănie sau, pe scurt, de răutate. Proasla dispoziţie, acreala,
formele mai muli sau mai puţin dezvoltate de irilare (b£uxA.lct) şi manifestările
de nerăbdare sunl şi ele expresii ale acestei patîmi.6 Tot de această patimă sunt
legate indignarea şi batjocura, ironia şi glumele cu refe-rire la oameni. Puteni
adăuga aici şi sentimenlele, chiar nedezvoltate, de rea-voinţa", de la cele mai
grosolane - care se traduc prin răniatc şi voinţa văditâ de a face ran - pâiiă la cele
mai subtile, care pot consta, pe de o parte, in bucuria de necazurile sau de
nenorocirea care-1 loveşte pe semen, iar, pe de alta parte, in lipsa Intristafii pentru
relele care i se întâmplă sau chiar a nu le bucura de tericireu lui. 7 In contrast cu
acesle sentimente, adesea maninte, ascunse şi greu de observat chiar de eel afectat
de ele, formele extreme de violenţă. ca rivalitfiţile de tot felul,* bftaile, loviturile,
rănirile şi chiar omuci-derile9 sau rftzboaiele, derivă tor din patima mâniei, în
sensut larg dat acestui cuvânt de tradiţia ascetică. Mulţimea stărilor şi reacţiilor
sufleteşti legate de mânie ne ajută să înţelegem faprul că ea îl afecteaza pe om
aproape în pcrmanenţa. ca şi celelalte patimi, de altfcl.
Sfinţii Părinţi observă că în orice forma de mânie omul încearcâ un soi de

plăccre, care-1 face sa stăruie în ea. Astfel, Sfantul loan Gura de Aur zice: ..chiar
de ar avea de suferit de pe urma purtării sale, tadură totul cu uşurinţa, numai şi
numai ca să-şi împlineasca această plăcere a surletului. Că plăcere cste aprinderea
mânîei; o petrecere care munceşte suftetul mai cumplit decâl plăcerea trupeascp,
răvăşind toată sânătatea snfleUilui".10 Sfâmul loan Scara-ml spune şi el, atunci
când vorbeşte despre lînerea de minte a răiilui ş;i dcspre mânia care o însoţeştc.
că este ca un „piron înfipl în suflet, simţire neplaCUtă, iubiiă ca o dulceaţă a
amărâciunii".1' Avem aici însâ o legăturâ de ordin secundar cu plăcerea, care ne
arată cum aceasta înlrejine mânia (şi mai ales
1
Sf loiin Damaschin. Dvipnaticfi, II. 16.
s
A se vedea. de exempln: Efes, 4, 31; Col. 3, 8. Sf. loan Damaschin. Itn: ris. Evagrie. Tra-
utlut {Jttictir, II. Sf. loan Scănuiil, Snmi, VIII, 5. Sf. loan Casian. Aşt'zâmituete im
rţăxtirvsli, VIII, Convorbui tiahmiriceşti. V. 9. Awn Dorolei. fnvttyîutti <le sujU'i fhh
siuxm\ VIII, 89; 91; 93. Sf. Vusile cel Mare. Omitii. X. jinpolrivti cclor ce se inîînie. ' Cf.
Avvu Dorotei, lnniftuiin de xtifleifolosiltxire. VII. 90. Hcnna, Ptfct/nui, Pomncile, V, 3. 1 Cf.
Avva Dorotci, fnvâţtftitrî dt' suftet folositotire. VII. 93. * Sf. Vasik cel Miire. loc.
rir
fbidem. Sf. loan Casian. Cowoiitiri tinfwvtucefti. V. 16. Sf. loan Giuii clc Aur.
OmiHiiaM<ttei.XVl,6, <0 Despii' fwoţu'. III. 10.
Stunt, IX, 2.
175
Desrtierea. nuuiijkiiâritf sifelul in care « pritduc botile spiritmde
cu dorinţa de răzbunare), dar nu cum o produce. Originea diverselor mani-fesiări

ale acestei patimi poate fi aflată în legatura iniţiala şi mai profundă dintre ea şi
plăcere. Evagrie, reluând cuvintele unui monah îmbunStăţil, arată că „partea
pătimaşa se luptâ tot timpul ca să dobândeascâ plăceri".1" Sfântul Maxim
Mărturisitorul11 şi Avva Dorotei14 văd şi ei în iubirea de placerc «)i-XrjSoiAa)
principala cauză a mâniei. Mânia se naşte în om atunci cand vede că nu poate
ajunge la plăcerea râvnitâ," dar şi atunci când el se simte sau se teme sau chiar este
lipsit de plftcerea de care se bucura şi când „iubirea tru-peascft de sine (îXavtia)
este lovita" de durere"."' Mânia sa se porneşte atunci împotriva celui care 1-a lipsit
de plăcere sau i se pare ca l-a lipsil de ea sau care constituie o ameninţare la adresa
ei sau i se pare că i-o primejduieş-te. De aceea Evagrie defineşte mânia ca „o
pornire împotriva celui care a greşit ori se crede că ar fî greşit cu ccva".IJ
Plăcerea simţuală este legată de dorinfa simţuală. Dorirea celor materiale şi
alipirea de ele sunt, de asemenca, cauze fundamentale aie mâniei. Aceasta ne face
să înţelegem o alta afirmaţie a monahului pomenit de Evagrie: „îmi retez plăcerile
ca să înlătur toate prilejurile părţii piHimase","1 ca şi ceea ce spune el în altă parte:
„înarmându-te împotriva mâniei, nu vei suferi nicioda-tâ pofta",1'' Sfântul Isaac
Sirul scrie în acelaşi sens: „Dacă suntcm atraşi une-ori de cele supuse simţurilor
(prin care ia uneori şi iuţimea prilejul spre o pornire contxară firii) (...), prin
acensta prefacem blândeţea firii în sălbăti-cie".lu Sesizăm aici ecoul cuvintelor
Sfântului lacov: „De unde vin războa-iele şi de unde certurile dintre voi ? Nu, oare.
de aici: din poftele voaslre care se luptă în mădularele voastre T (lac. 4, 1).
Din pricina iubirii bunurilor materiale şi a ptâcerilor pe care le produc ele, şi
pentru ca" le preferă pe acestea bunurilor şi desfatărilor duhovniceşti, ajunge omul
să cada* în patima mâniei, cum arată limpede Sfiinrul Maxim Martu-risitorul: „am
ales mai mult cele materiale in loc de porunca iubirii şi, îngrijindu-ne de ele, ne
războim cu oamenii. Se cuvine deci să punem iubirea de once om mai presus decât
cele văzute şi decât însuşi Irupul".2' Tot el mai spune şi c3 „noi nu putem sS-i
iubim pe cei ce ne urăsc, fiindca suntem iubi-
'" Trtt/iUiitpixtvlic, 99.

' Capete despre dragostf, I, 51. 11
hivâţâtun tie sujlet fohsiloare. XII. I3|.
" Cf. Maxim Măiturisitonil, Capet e despre ilnigoste, Ill, 20. Sf. Atunasie ccl Marc.
Citvâitt impottiva elini/or. 3.
"' Sf. Miixim Miulurisitorul, Rtispimstiri cat re Ttdasie, Prolog.
TnuattUpracttc, II.
" Ibidem, 99.
1
Cmwii despre ntgăaune, 27.
|;
* Ciiviiue despre ixevoinfă. 27,
-' Cuvântascetic, 7.
176
Man in
tori de materie şi de plăcere şî le punem po acesica mai presus de poruncu. Ba de

multe ori ocolim din pricina acestora şi pe cei ce ne iubesc".22
lubirea celor maleriale şi goana după plâcerea legată de ele se manifests in
mod diferit. aşa cum am văzut, in diferitele paiimi. Potrivit tradiţiei asce-tice,
exista irei mari categorii de paiimi sau trei forme principals de iubire a lumii, care
sunt pentru om pricini de mânie.'1 atiinci când îi este rapită* pI;V cerea care-i vine
de la ele, când se simte ameninţat s-o piardă sau când este împiedicat s-o
dobândească: lăcomia pântecelui (patima gastrimarghiei);" iubirea banilor şi a
bogăţiei sau in general a bunurilor materiale (patima ar-ghirofiliei şi pleonexiei);2'
iubirea de sine (cenodoxia2'' şi mandria27).
însă acestea sunt numai principalele pricini ale mâniei, cele mai frecvente şi
mai raspandite, căci ea poate avea numeroase alte cauze, pe care nu oricine le
poate sesiza cu uşurinţă, aşa cum arată Sfânlul loan Scararul. care, vorbind despre
ele, se exprima ca un adevarat medic duhovnicesc: „Precum fierbin-leala
mipurilor este Una, dar multe sunt pricinile înfierbântării. şi nu una, la fel şi
fierberea şi mişcarea maniei, dar poate şi a celorlaltc patimi, au multe si felurite
pricini şi prilejuri. De aceea este cu neputinţă a hotărî despre ele intr-un singur
chip. îmi dau mai degrabă cu pnrerea despre sârguinţa plină de grijă cu care
trebuie să caute ficcare dintre cei ce bolesc de ele felul tămădui-rii lor. Cea dintâi
tâmăduire ar consta in a cunoaşte cincva pricina patiinii lui. Căci odatâ pricina
aflată, noi, cei boinavi, vom afla şi leacul tămăduitor prin puftarea de grija a lui
Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti".2ft
In afara* de patimi le pomenite mai sus. trebuie să mai numarăm intre prin-
cipalele cauze ale mâniei şi patima desfrânării,3" ca şi prea multa odihnă a
trupului.10 Aceasta din urmă poate fi pusa* în legătură cu etiologia maniei dacă o
privim ca pe o lipsa de cumpatare: dAnd prea multâ hranâ trupului şi odihnindu-1
peste măsură, îi furnizăm un „capital" de energie care poate fi uşor folosit la
mtfirirea puterii agresive a sufletului, în acelaşi timp produ-cându-se o slăbire a
trezviei duhovniceşti şi a voinţei, care o pot controla şi stăpâni.
a
Ibidem. 8.
"' Cf. Evagric. Capet* despre deosehirea patimihr yi a gândiirihr, I; Epistote, 39;
Aniireeicul. Despre mânie, 30. Sf. loan Scararul. Seem, VIH; 36; XXVI. 33, M
Evagric. he, til. Sf, loan Scilruiul. Scam, VIII. 36. Avva Dorotei. îiivdfăiuri de
suflci foiosiioare, II. 29.
'Cf.Evagrie. he. e.ii. Sf, loan Scararul, Scam, VIII. 36; XXVI, 33. Avva Doroici,
lot eft, Sf. Maxim Miîmiri&itorul, Capetedesprt dmgosfe, I. 75; III, 20; IV, 41.
* Bvagiie. UH\ at, Sf. loan Scararul. Scant, VIII, 36. Avva Dorotei, Invauiiwi de suflel
folwtitotire. X. 108. Sf. Maxim Miimiiisitorul. Capete despre dmgt/ste, III. 20; IV. 41 Sf
loan Scararul. Scam, XXVI. 33.
»SKara.Vnr.28.
■' Sf loan Scaranil. Scam, VIII. 36.
111
Awn Dorotei, Setitinfe, 3.
177
Descrierea. mamfestârile si feint in care se proditc botite spititua/e
Dintre toate aceste surse ale mâniei, în mod sigur slava deşartâ şi mândria sunt
cele fundamentale.31 Vorbind despre ură, Sfântul Marcu Ascctiil spune: ..Această
boală îi loveşte pe cei care urmăresc întâietatea în ceea cc priveşte ononirile";32 iaf
când vorbeşte în genera] despre mânie arata că „patima aceasta se sprijină mai ales
pe mândrie; prin ea se întăreşte şi se face nebiruită"." Atunci cand omul este rănit
în amorul propriu, cănd se simte jignit, umilit, dcsconsiderat (mai ales în raport cu
părerea bună pe care o are despre sine şi pe care se aşteaptă ca si ceUalţi s-o
împărtăşească), el esle cuprins de teluritele forme de mânie. Ceea ce pare a fi
cauza extemă şi motivul ei întemeiat. nu esle in realitate decât un revelator şi un
catalizator al acestei patimi care-şi are originea In sufletul supus ei, în măndria
ascunsă acolo. ,J\Tu cuvintele unuia sau altuia provoacă in noi supararea, ci
mândria noaslră de a ne socoti mai biini decât eel care ne-a insultat, preţuirea
exageratii pe care fiecare o avem despre noi", arata Sfantul Vasile eel Mare.14 O
dovadă a contrario esle faptul că eel smerit ramâne paşnic şi blând chiar atunci
când este lovit cu mânie. Piin manie, prin ţinerea de minte a răului şi prin dorinţa
de răzbunare, omul cauta să-şi refacă, înaintea celui care l-a jignit. ca şi in propriii
ochi, imaginea pe care şi-a fâcut-o despre sine. la care ţine şi care socoteşte că i-a
fost înjosită.
Aceste ultime consideraţii nu sunt in dezacord cu ceea ce am spus mai sus. cu
privire la rolul pe care-1 joacă plăcerea în producerea mâniei; omul, cum vom
vedea in continuare, aflu in slava deşartă şi în mândrie o mare plâ-cere, care
ajunge sa fie ameninţată, micşorată şi chiar dislrusă cu totul de jig-nirile şi
umilinţele de tot felul, venite din partea semenilor. Mânia apare deci şi în acesr
caz ca o reacţie de revoltă în faţa pierderii unei plâceri, dar mai adesea ca o reacţie
de apârare a plăcerii primejduite sau chiar pierdnte.
La fel ca toate celelalte patimi, mania, sub toate formele, este privită de Sflnţîi
Părinţi ca o boala a sufletului.*5 Mania „este o boala de care firea noastră se
scârbeşte tot atât de mult ca de lepra trupească", spune Sfantul loan Gură de Aur.'6
Penlru dereglările pe care le produce, ea este, îndeosebi, socotită o formă de
nebunie." „Nu este nici o deosebire între mânie şi nebunie", spune Sfantul loan
11
Cf. Sf. loan Scarantl, Scant, Vlll. 36; XXII. 1.
' Desfire fiorăinfă, 111.
EplStoiă către Nirolae Mimahnl, 8. 14
Omilii, X. 7 (împotriva. celoi ce se inănieţ.
'* în afara citatelor care vor unna, a se vedea: Sf. loan Casiiia Aserximintrte mânâstiresH,
VIII, 2; 6. Sf. loan Gură tie Aur. Tâtaiire la Psalnml I2X 1: Omilii la loan, V, 5;
XLVII], 3: Oinilii la Maiei. X. 6; LX, 1. Sf. Marcu Ascelul, DesprepOcautfiL III w Omilii
fa Fapte, XXXI. 4.
7
In afaifi de citatele cave vor unna. a se vedea: Henna. Pastoral. Porunca V. 2. 4.
Mctodiu de Olimp, Ikmc/ieiul, V. 6. Sf. loan Gurfl de Aur. Ttilcaire la Psalmul 123, I.
Omilii In h'apte, XXXI. 4. Sf. Grigorie eel Mare. Coitietuariit la low V. 45.
17S
Mânia
Gmă de Aur.M ..Mâniosul este înini lotul usemenea uimi nebun". mai spune el.
„Mania este o nebunie de scuită durată", scrie Sfantul Virile eel Mare.
Desigur mania poaic fi privitâ ca o forma de nebunie mai ales in maiiifes-
lilrile ci acute si violente. şi mai ales atunci când ia forma furiei nestăpânite.
Sfantul loan Scararul o priveşte chiar ca pe o forma de epilepsie a sufletu-Hii.""
Sfăntul Grigorie eel Mare, prezentându-ne o descriere mai precisă a acestei patimi
în formele ei paroxistice, arată astfel [impede că ea poate fi asimilata unei forme
de nebunie; „împunsa de boldul mâniei, inima se zbate, Inipul iremură, limba se
bâlbâie, obrajii se aprind, ochii scapara; omul de-vine dt- nerecunoscut chiar
pentru cei care-l cunosc. Unul ca acesta vorbeşte făra sâ şlie ce spune. Cu ce se
deosebeşte un asemenea om de un nebun ? De aceea adeseorî mânia porneşte
piimnii spre loviiuri cu o furie pe masura nebuniei sale. Mintea nu mai este în
stare sa ţină frâiele, căci a ajuns bâtaia de joe a unei puteri străine, şi daca furia
mişcă membrele omului facându-l sii loveasca, aceasta se întampla pentru că
înlâuntnil lui turbarea a înrobit sufletul, lipsindu-1 de fireasca lui putere de
stăpânire".42 Sfinlii Parinţi arata adesea, în acelaşi sens, că eel care ajunge la
asemenea forme violente de mâniecste asemenea unui posedat,*8 şi putem aminti
aici legaturn directă pe care ei o siabilesc între anumite forme de nebunie şi poses
ia demoniua.
Putem spune câ mania se înrudeşte si chiar se identified cu uncle forme de
nebunie şi de posesie demon icS pentru faptul ca au in comun un mare număr de
simrxoine cu lotul asemanfitoare. Să examinăm în detaliu aceasta patolo-gie, care
se vede limpede in formele cele mai violente ale mâniei, dar care poate fi regăsită
în diferite grade şi in celelalte forme ale ei.
Pe plan somatic, mania, in manifestable ei acute, provoacă o tulburare ca-
racteristica, uşor de observat din exterior, Mai ales la Sfântul loan Gură de Aur1'1
si la Sfântul Vasile eel Mare45 găsim o descriere tipică a acestei lulbu-rSri a
trupului. analogă celei prezentate de Sfantul Grigorie eel Mare, citată mai sus.
înlăuntrul trupului, mania se traduce prin tulbuiari de ordin fiziolo-gic.4; Fonnele
înăbuşite şi cronicc cunosc şi ele asemenea dereglări.47 Toate
'• Omilii la loan, XLVIH. 3.

' Ibidem, IV. 5.
'' Omilii, X. I (Impotriva celor ce se manic).
" Cf- team. VIH. 15.
Coiiii'tiiaiiu la lav, V. 45. " Cf. SI". Vasile eel Mine. Omilii, X
(Impotriva celot ce %e inanie). ** Omilii fa loan, IV, 5. '* Omiiia,
X (Impciirivii celot ce se. mânie),
"' Cf Sf. loan DiunascHin. DogttWtica, II, 16. Sf. Grigorie de Nuzianz. Poem* morale*
XXV. 35-40. PG 37. 8I6A. Sf. Vasile eel Marc. Omilii hi Ixaia, PG 30. 424A. Sf. Gri-
gorie tie Nyssa, Oespft jtuerea omului, XII; Desmr Hugârium'U doimwmcâ. PG 44.
II64C; Dialogul âesprt snjlrt şi tnviere. 38. Awn Doioiei, hivăţoluh dv suftet jolosi-
ware. VIII. 90. A .se veilea. de asemenea: Evagrie. f'raUiiulpractiG, II. Sf. loan Scil-
rarul, Sana, VIII; 6. " Cf. Evagrie, Tmtatul fmtctir. 11
179
tie.icrierea. numifestările yifetul in care xe pnxhtv holile spiritutile
acestea tulburâ* funcţionarea fireasca" a trupului şi-i zdmncină sănătatea. Sfântul

loan Gură de Aur atrage atenţia asupra acestui fapt, spun and că „mania vatămă
trupul";48 „cunosc mulţi oameni pe care i-a îmbolnavit mania".4'' far Stantul loan
Scărarul aratfi urmările pe care aceastft patiinâ ]e poate avea în ceea ce priveşte
modul de a se hrăni, ea conducând fie la anorexie, fie la bulimie.™
Dar mai ales tulburările pe care mania le naşte în suflet ne îndreptăţesc să o
privim ca pe una dint re cele mai grave boli ale lui şi ca pe o forma de ne-bunie.
„Mânia obişnuieşte mai mult decât celelalte paiimi sa lulbure şi sa za-păcească
suflelul", spune Sfuntul Diadoh al Foticeei,*1 şi, dupa el, Sffintul loan Scararul."
Mania, scrie Stantul Grigorie eel Mare, „tulbură sufletul, Î1 sfaşie şi-I sffirtecă","
„semănând în el zăpăceala".^ „Paltma neraţională a mâniei pustieşte, zăpăceşte şî
înlunecă tot sufletul'\ spune Sfântul Marcu Ascetul." „Ea strică sufletul" %\
„tulbură cu totul starea lui fireasca", aratil, de asemenea, Sfântul loan Gură de
Aur,56 care mai spune despre ea că slu-|eşte sufletul,57 „strică sănătalea sufletului,
mâncându-i, rupându-i, rozându-i toată puterea, făcându-I cu totul nefolositor".™
Tulburările pe care le naşte în suflet mânia sunt nenumârate. Mai întâi, ea
perttirbă atât de puternic activitatea rational;!, încât pare că omul îşi pierde uzul
raţiunii.^ „Mania alungâ silnic raţiunea şi scoate afară din legea firii cu-getarea",
scrie Sfâniul Maxim Mărturisitorul,''" „Când această patimă a izgonit ratiunea şi a
pus stăpânire pe suflet, (...) nu-i mai îngăduie (omului) să fie om, că nu mai are
ajutorul raţiunii", arată Sfantul Vasile eel Mare.61 Raţiunea fiindu-i „ca şi cuprinsă
de beţic şi întunecatâ","' omul nu mai poate judeca cored lucrurile.'"' Aşa arată
Sfântul loan Casian, scriind că: ..atâta timp cât (mânia) staruie în inimi, orbindu-ne
mintea cu vatămăloarele ei întu-
* Omi/ii h loan, XXV1. 4.

A
'thniliila Fapte, VI. 4.
M
5cora.Vm, 16.
S|
Cavâllt ascetic in lOOtle capete, 62.
" Scum, Cuprinsul pe scurt.... 21. Cf. VIII. 15.
B
< 'otitentmiu la tov, V, 45.
J
- ibidem.
B
Epistoiă câtre Nicolae Monahtl, 8.
v
' Despre pivoţie, III. 10.
" Omitii la fain. XLV1II, 3.
w
Omitii la Matei, IV. 9.
59
Cf Sf. Vasile ccl Mare. Omilil X (Impotriva celor ce se mânie). Sf. loan Gură dc
Am. Oniilii l« Faptâ, VI. 4. Sf. Qiigorie de Nazianz vorbeştc dcspre „mîînia nebunfi
eare smimeşte mintea" (Cuvâtifăii, XXV. 7).
' Tâiaâre ta TtBăl nostm, PG 90, 888C.
1
(htiilii, X. I (Impotrivacelor ce se manie). Sl'. lonn Guiîi de Aur. Omitii to loan,
IV, 4. Sf. Marcu Ascctul. Epistold câire Nico-lat Sfonahul, 8, M Ihittvm.
IXd
4
necimi. nu vom putea ajunge nici sa" judecăm cu dreaptă chibzuinţă (...)• dar sâ
mai încapă in noi lumina duhului şi u adevărului! Căci zice Scriptura:
«Tulburatu-s-a de manie ochiul meu» (Ps. 30. 10). Nici parte de adevăraia
inlclepciune nu vom avea (...), nici nu vom fi in stare sfi păstrăm cârma dreptâţii.
ajutaţi de un ascuţil discernământ al minţii (...) fiindcă «eel iute la mânie
savârşcşte nebunii» (Pilde 14, W)"'** „Nimic nu lulbură atât de mull curătia
minţii şi limpezimea judecăţii ca mânia fară socoleală, care izbucneş-te cu multă
furie", constată, la rândul său, Sfântul loan Gură de Aur.^
Omul aiunge să vadă lucrurile prin prisma mâniei; raţiunea îi este cu totul
supusă patimii."" Cunoaşterea realităţii esle perturbată. chiar dacă, privite din
exterior, facultăţile lui cognitive par a lucra în mod cored, iar capacitatea de a
raţionaeste, forma) vorbind, teafftră.''7 Omul căzut pradâ agresivitâţii înce-teuz;1
de a mai sesiza realitatea aşa cum este, ajungflnd s-o vadă cu totul de-format.
patima naşte în el o cunoaştere delirantă, lcgatâ* de modul pătimaş în care o
vede. „Cu adevărat, spune Sfântul loan Gura" de Aur, un om cuprins de mânie se
aseamăna" cu un nebun. Uită-te câ* omul cuprins de rrrânie e ca şi nebun; când
demonul mâniei intra* în H. îl face să-şi iasa din minţi şi-1 impinge să facâ
lucniri potrivnicc celor ce se cuvin a li făcute. Mânioşii nu mai vâd bine, nici nu
fac ce trebuie, ci ca şi cum li s-ar fi stricat sîmţurile şj şi-ar fi pierdut minţile. aşa
fac totul (...) (ei sunt) striviţi cu totul de mânie'V* Tot el - comparand mania cu
beţia şi spunând despre ea că nu este altceva decât .,o ieşire a min(ii din mersiil ei
firesc, o rătăcire a raţiunii şi pierdere a cunoş-linţei""' - se întreabă: „Spune-mi,
oure prin ce se deosebesc cei aprinşi de manic si beţi de furie de cei se îmbată cu
vin ? Oare nu la fel se poartă şi unii şi alţii. oare nu dovedesc ei aceeaşi
neînfrânare şi nu în acelaşi fel se dezlăn-ţuiesc împotriva semenilor, nemaiştiind
ce spun si nevăzând limpede pe cei din faţa lor ? Şi dupâ cum nebuniî
(umvoucvoO şi cei care delirează* se anin-că în prfipastie lară să ştie ce fac. tot
aşa se poartă şi cei cuprinşi de mânie şi birriiţi de furie".7n Sfflnlul Vasile eel
Mare arată, ca şi Sfantul loan Gură de Aur." că, sub efectul mâniei, omul ajunge
să nu mai respecte ceea ce e fundamental valoros în el şi în semeni, nu-şi mai
recunoaşte aproapele şî-şi neglijeazâ chiar binele personal.'7 Delirul produs de
mănie are ca efect modificarea proporţiilor: întâmplftrile nu mai sunt percepute şi
trăite la ade-
1,1
\xe?imunti-fi'tiumthtireşti. VIII. I.
" Oejprf preofie, III. 10.
rt
Cf. Sf. Grigorie eel Miire. Comentaiiu fa low V. 45.
" Cî. ibidem.
* OllilU kt i'ocen-, Llll. 5.
" < 'iiwUezi' bnpiisniafi\ V, 4.
•' Ibidem, 5.
:i
Dtspnprtoffa III, 10.
!
' Oimlia X (împoliiva celor caie se miînie).
(81
Desviierea. tiuinifestdiile $i fetid in care se priniuc halite spirituale
văratele lor dimensiuni, ci unele sunt in mod exagerat îngroşate, iar altele cu totul
şterse sau abia băgate în seamă."
O altă irăsatură patologică esenţială a mâniei, care permite asimilarea ei unci
forme de nebunie sau unei stări de posesie demonică este alienarea la care ajunge
cel căzul. pradă acestei patimi: acesla nu se ma) poate stiipâni, pare că nu mai
acţioneaza condus de raţiune şi din propria voinţa, ci ca şi cum ar fi împins să
gândească şi sâ" acţioneze sub presiunea unei forţe din afara lni, pe care nu o
poate conlrola cu nici tin chip şi care-i înrobeşte sufletul şi trupul.74 Omul devine
literalmente o marionetă a patimii sale."
Această* alicnare nu este legală numai de formele violente ale mâniei; ea poate
fi observată şi în cazul ţinerii de minte a răului sau a urii înăbuşite, când toate
facultăţile omului sunt focalizate aSUpra obiectiilui împotriva câ-ruia se manifestă
aceste forme ale patimii. când omul esle ca şi silit să-şi amintească în permanenţa
de jignirea care i s-a adus şi să se gândească tor limpul la mijloacele cele mai
potrivite de a se râzbuna.76 Chiar si în cazul în care mania nu este decât o simplă
iritare, omul pare de asemenea mânat in 1'elul de a se comporta de o forţă din
afara lui şi care-i scapă de sub control, ceea ce se şi recunoaşte uneori, atunci cand
se spune despre un asemenea om că „e prost dispus".
în sfârşit. un ultim simptom patologic esenţial in cazul mâniei este agitaţia
psihomotorie de diferite grade care o caracterizează" şi care o apropie, şi din acest
punct de vedere, de manifestările de nebunie si de starite de posesie de-monicfi.
Compoiiamentul omului mânios devine dezordonut, lipsit de sens; omul se dedă
celor mai ciudate purtari, pe care in mod normal le-ar dezapro-ba. Cei mânioşi
sunt capabili de ..porniri violente şi nesti*pânite" şi de „apu-cături rele" şi nimeni
n-ar putea „descric chipul în care mânioşii dau drumul mâniei (...) tjpă, se
saibăticesc, se năpustesc cu tot atfita furie ca şi animalele (...); lot ce vede ajunge o
armă în mâna furiei", arată Sfantul Vasile."
Mania, spun Sfinţii Pârinţi, este pentru suflet un adevărat venin7" prin care
diavolul îl roade cu cruzime pe dinlfiuntru, Amintirea insultelor, ura ţ;i
'■• Sf. loan Gurfi de Aw. OmiiU la Mtitei. XVI. 8.

'* Cf. ibidem, IV. 9. Despre preoţie. III. 10. Sf. Vasile ccl Mare. Onriiia X, I (tmpo-
triva celor cc se inflnie). Sf. Grigorie eel Mare. Coiireittiiriu hi Im\ V. 45.
*Cf. Sf. Maxim Mârturisitorul, Capete despre dragosie. I, 51. Sf. Grigorie eel Marc.
/'". tit.
* Cf. Sf. Vasile eel Mare. Omilii. X. VI (împotrivu celor ce se rnânie).
" Cf. Sf Grigorie eel Mare. Comentariu to Im\ V, 45: XXXI. 45,
^ Otuitii. X. 2 (împotrivu celor ce sc rnilnie).
"' Cf. Sf. loan Giiră de Aur. (hmlii h Matei, LXXXI. 2: Omilii to I.HUK XXVI. % Sf.
loan Scaraml. Seara, IX. 2.
m
Sf Simeon Noul Teolog. Cele 225 df car>ete..., I. 47.
1X2
M/tnia
dorinţa de ruzbunare mai ales sum ca un venin care se răspândeşte peste tot în suflet,*1
oirăvind inima.*7 Sfinţii Părinţi o mai numesc „viermele minţu'" sau foe
atotmistuitor.*4 Păstrând în suflet mania, aminlirea răului, ura, dorinţa de răzbunare,
încetul cu încetul omul se distruge pe sine. „De păstrezi urâ faţa de duşman. ţi se pare
doar că te răzbuni pe el, dar te chinui pe tine însuţi", constată Sf. loan Gurâ de Aur; „ţi-
ai pus înlăuntni mania ca un calău care te biciuieşte, sau ca un vultur care-ţi sfflşie
mărunlaiele"."
Sub infltienţa accstor atitudini pătimaşe, omul nu-şi mai aflit pacea, fiind aruncai
îutr-o stare de mâhnire şi neîncetată nelinişte.";' „Omul cuprins de fu-rie mi cuno;işte
pacea; şi tot aşa eel care ţine în suflet ură împotriva duşma-niilui sâu", afirmă Sfântul
loan Gură de Aur."7 „Omul agitat de furie, spune 101 el. se învredniceşte de mii de
suferinţe; şi fiind tor timpul tulbuiat de na-vula gândurilor. petrecând zi şi noapte în
tulburare şi în neliniştea sufletultii, el suferă aici, pe pământ, loate chinurile iadului".'"'
In plaiml fundamental al relaţiei omului cu Dumnezeu, palima maniei are efecte
deosebit de nefaste. In primul rând, ea îl înstrâinează pe om de Dumnezeu."'' Nu numai
că ea se opune „mâniei vrednice de cinste", luându-i local. dar se împotriveşte.
loveşte''0 şi «tinge91 o virtute deosebit de preţioasă, care tine in chip firesc de suflet»93 şi
anume blfmdeţea, formă a iubirii, prin tan- mai ales omul se aseamănă cu Dumnezeu.
De aceea spune Sfântul Grigorie eel Mare că „pScatul măniei, alungând blândelea din
suflet, strică" ase-mănarea acestuiacu chipul eel dumnezeiesc'V'1 Altfel spus, Sfantul
Duh nu Se mai xalăşluieşte în om, ',A iar duhul eel ran, adus de purtarca pătimaşă a
acestuia, vine să-i ia locul/- Lipsit de Duhul Sfânt, care-i conferă ordine şi imitate,
sufletul se af!5 fără rânduială şi dezbinat: „De inclatS ce este lipsit de Duhul, spune
Sfântul Grigorie eel Mare, sufletul ajunge la nebunie văditâ şi
(1 Sf. loan Guril de Aur. Omilii la low,. XXVI. 3. *:Cf Sf. loan Scăranil. Scant, IX,
12: „Cel ce.,, ţine minis rinil are încuibaia în sine o viper» puitiitoare de venin
ucigător". "' Ihulrni. "* Sf. loan Gurt de Aiir. Omilii la stalui. XX. 6; Omilii la loan.
XXVI. 3.
< hnilii la suuui. XX. 2. *Cf. Sf. loan
ScOrarul. Scant, IX. 5.
" IMC. cit.
w
Omilii la loan, LXVIII. 3.
w
Sf. Vasile eel Mare. he. cit. (VII).
,:
" Sf. Grigorie eel Mare. Comentariu la lo\>. V. 45.
'" Cf. Evagiie, 1'mtaiui pmctic, 20.
SI", loan Ourfi de Aur. Omilii la Mtilei, XV, 11.
' toe, cit.
' Cf Sf. loan Scârarul, Scam, VIII. 17. Sf. Grigorie ecl Mare, Comeatariu la law V. 45.
Sf. loan Ca&ian. Aşezfiminlele mânâsti'reşti, VIII. 12. Sf. Vasile eel Mare. he. cit. n SI.
loan Casian, he. cit. Sf, Vasile ecl Mare. he. cit.
183
Dexcrierea, numijesiările xifehd in care se produc bo/i/e xpirituale
suferă împrăşlierea gândurilor şi neorânduiala mişcărilor din afară'V'0 Ace-laşi SfâiU

Parinte spune ca „atunci când mânia biruie blfindeţea sufletului, îl lulbură şi, ca spunem
aşa. îl sfâşie şi îl sfârtecă, împingându-l să se războias-că cu sine".''7 Părăsil de Duhul
Sfânt, care îl lumina, sufletul cade dintr-o data în întuneric,1'* mai întâi de toate
întunecându-se ochiul inimii:''' atunci omul cade din adevărata cunoastere.100
„Dumnezeu lipseşte de stnllucirea cu-noaşterii Sale sufletul pe care mania 1-a întunecat
cu neînţelegerea", scrie Sfantul Grigoric eel Mare.101 Mintea nu mai este în stare de
contemplarea duhovnicească.10* „Pornirea de mânie aprinzandu-se din orice motiv
întuneca ochii minţii, căci, varându-se în ei «bârna» ucigătoare a unei boli mai grele, nu
le îngăduie să mai vadă soarele dreptăţii", scrie Sfantul loan Casian."" Iar Evagrie
spune: „După cum celor care au vederea bolnavă, privind la soare, li se împăienjenesc
ochii de lacrimi şi văd tot felul de năluciri în văzduh, tot aşa mîntea (vovţ) tulburata* de
mânie nu poate sâ ajungă la contemplarea duhovnicească, ci un nor i se aşază peste cele
pe care doreşte să le priveas-că".10* în special omul nu mai poate sesiza prezenţa lui
Hristos în el.105
în accst context, e de la sine înţeles că mania este o piedicâ în calea rugă-eiunii'""
care, aşa cum spune Evagrie, este „vlăstarul blândeţii şi al lipsei de manic".107
„împiedicănd rugaciunea"1'*, mania duce la pierderea sănătăţii sufletului, care este
legată de ea, şi-l împiedică pe om sa ducîi adevarata viaţă pentru care a fost creat.
Mania care sporeşte şi înlăreşte agresivilatea rea, necuvenita,1011 duce in acelaşi timp
la slabirea agresivităţii virtuoase a sufletului, data omului pentru a lupta împotriva
păcatului. Puterea sufletului nu se mai exercilă in razboiul
';'' Coniemanu la /wi'.V. 45.

* ibidem.
* Cf. Sf. loan Casian. Aseztimintele mâiuixliresti. VIII. 22. Sf. Isaac Sinil. Cuvhite
dexpre nevoinfă, 27.
99
Sf. loan Scârnnil. Scant, VIII. 20. Sf. loan Casian. he, cit. Evagrie. Tratatul
practic, 24,
100
Evagrie, Tratalnl piratic, 24. Sf. Isihie Sinaitiil, Capete dexpre livzvie. A doua
sută, 34.
"' Comeniariu la low V. 45.
":Cf. Sf. Maxim Maimiisitorul. Capete dexpre dragoslo, III. 20.
■Xsezâinwtele mâiuistirexti. VIII: 6. ""
Capete gtumice. IV. 63.
IM
Cf. Sf. Maxim Miutui isitorul. Capete despre dragoste, IV.76.
106
Cf. Evagrie, Cuvâiit ilexpre ragăcitme, 13. 20. 21; Capete dexpre devsebirea fniii-
nutor xt a gandi/ri/or, 27; Tralatul practic, 23. Sf. Maxim Mărtuvi.sitonil. Capete
de.spre dragoste. I. 49; III. 20. :"! Cuvihit dexpre nigticiuae, 14. '** Ibidem. 25 m
Evagrie. Tratatulpractic. 20. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 lie capete.... I. 47.
184
Mania
duhovnicesc,"0 fiind aproape paralizată.1" Suflelul devine ncputincios"2 şi tot ce face

spre îndreptarea lui face cu multă trudă."3
Toate aceste consecinţe patologice sunt cataslrofale pentm om, pentm că, în fond,
mania duce la moartea sufletească."4 Ea alungă* din suflet virtuţile" si mai înlâi de toale
stînge iubirea.'"' încetând sâ se îndrepte, potrivit menirii sale t'ireşli, spre omorârea
gândurilor drăceşti, ea „Sirica gitndurile celc bune dinnoi".117
Lipsit de virtuţi, sufletul cade pradă mulţimii patimilor. mai ales triste-ţii,'"1
akediei,n" fricii120 şi mandriei."1
"" Isihie Sinuitul. < 'apeie dvspre trtt&U, 31, '"

Sl'. loan Gură de Aur. Oinilii to Malei. IV. 9.
,,:
lbidrm.
" SI Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capetC, I, 47.
1,4
Cf. lov 5, 2. Sf. Maxim Mărturisitorul, Capefe despre dmgoste, IV. 75. Sf. Grigoric
cel Maie. Coineniariu lu lov, V, 45.
5
Sf. Isaiu Piistnicul, Douăzeci fi "owî de cuviitii: II. 2. m Cf. Sf. Grigoiic eel Mure.
Comenlariu la iov, V, 45. Sf. loan Gimi de Am. Omifo ta Maiei. XVI, 8.
117
Isihie Sînaitul. Capefe despre trezyie, 31. Cf. A tloua siila, 34.
1,8
EvHgiic, Tmttiitif pmctir, 20. Sf. Miixim Mărtumiforul. Ciipt'le de.spre dmgoste, ITI. 89.
", Evagrie. fo<\ dt„ 23. Sf. Maxim Mart urisi com I. for. tit.. I, 49. '■*';Cf. Sf. Maxim
Mnrluri&itonil. Caprtr tl?spr? dmgash: I.I, 70. '-' tlfidmt,
185
9
Fric
a
Sfinţii Părinţi pun între patîmi frica ((ţ>6po<;) şi toate stările de suflet ase~
mănătoare, care constituie forme sau intensity ale ei, ca teama, groaza, spai-ma,
panica, dar şi anxietaiea. angoasa, disperarea.1
în general, frica esle provocată de pericolul unei pierderi sau de o suferin-|;"i,
de ideea sau sentimentul că vom pierde sau am putea pierde lucrul pe care-l dorim
sau pe eel de care ne-am legal.'
Frica astfel definite poale fî la fel de bine o virlute, ca şi o patim.L „Dacâ" frica
este o palimîi, dupft cum vor unii, apoi nu orice fricft este palimă", spu* ne
Clement Alexandrinul.4 De aceea trebuie sa facem distincţia între două teluri de
fricel.
I) Cel dintăi, pe care Dumnezeu l-a sădit în om la crearea lui si care, deci, line
de firea sa, are două forme.
a) Prima sa formă este o forţă care-l ţine pe om lipit de fiinţa sa însăşf şi care-l
face sa se teamă de a nu-si pierde siifletiil şi trupul. Prin această frică în
manifeslarile ei cele mai elementare, omul se alipeşte de vlaţă, de existent şi se
teme de tot ceea ce i-ar putea-o răpi sau distruge şi are repulsie faţă dc non-
existenţă. Sfăntul Maxim Mftrturisitorul subliniaza" ca" această tending ţine de
însaşi firea omului: „cele ce sum facute din cele ce nu sunt au şi pule-re a de
persistent;! în Cel ce este, iar nu in ceea ce nu este, iar propriu acestora după fire
este pornirea spre cele ce le susţin şi ferirea de cele ce le strică";* ea face parte
dintre hgoi pe care Dumnezeu „i-a siidil de la început (in firea omenească) prin
creaţie"/ „Frica după fire este o putere ce sustine existenţa prin ferire (de cele ce-ar
putea-o distruge)", spune el in continuure." La fel spune şi Sfântul loan Damaschin
vorbind d'espre „repnlsia faţă de cele care distmg firea";9 putem zice ca" ea
corespunde instinctului de conservare,"1
1
Cf. Sf. loan Dmnaschin. Dof-maiica, II. 15; 12.
1
Cf. Ibidem. II. 12.
1
Cf, SI". Atnnasie eel Mare, Cuvâiti împotriva pâgânihr, ?>.
' Sinwuiti', 11.8,40.
* Sf. loan Diunuschin. Dogmatica, III. 23.
St. Maxim Miîrturisilonil. Dixputo cu I'yrhus, PG 91. 297CD.
Ihuivm
" Ibidem,
" Dogmattca, 111. 23.
"' Ibidem,
186
I'ti'tt
instinctului vital, tendinţei înnâscute a omului de a se menţine En viaţă şi a-şi perpetua

exisienţa. Ea se manifestă in particular ca frică de moarte, tendinţă firească de vreme ce
Creatoml ne-a dăruit viaţa pentru ca noi s-o păstrăm." iar stricâciunea şi moartea sunt
fenomene contrare foil
b) A doua forma este „frica de Dumnezeu", care pe o primîi Ireaptă este frica de
pedeapsa dumnezeiască,12 iar pe cea mai înalta* treapta* se arată ca frica de a nu fi
despărţit de Dumnezeu.
Aceastii a doua forma de frica este firesc legată de cea dintâi, căci omul • care-şi
iubeşte propria fiinţă şi viaţa sa şi se teme să" itu le piardă -, daca şlic care este natura
lor adcvaVatîi, nu poate decâl sa se teamă* de despărţirea de Dumnezeu, obârşia şi
scopul lor. din Care au izvorât şi spre care se îndreap-tă. Omul care înţelege temeiul real
al exislenţei sale nu se teme atât de pier-derea vieţii sale biologice, cat de pierderea
vieţii celei in Dumnezeu. La omul duhovnicesc, frica de moarte este hilaturata de frica
de Dumnezeu şi de tot ceea ce l-ar putea despărţi de Dumnezeu. adică de păcal şi de
răuiatea Vrăj-masului care aduc moartea sufletului (cf. Ml 10, 28; Lc 12, 5), singura
moarte de care cu adevărat trebuie să ne temem. cilci ea ne lipseşte de viaţâ pentru
vecie, in vreme ce moartea biologic;! nu face decâl să separe pentru un timp sufletul de
rnip şi distruge numai forma pământească şi stricficioasa a exis-tenţei omului.
Acest dintâi fel de frică, pe care tocmai am prezentat-o sub cele două forme ale sale,
constitute o virtuie14 pe care Adam a avut-o in starea sa primor-dială. Lntr-adevăr,
Adam era sortit să devinif nemuiilor prin hur, dar putea sa si moarîf, datorită liberului
său arbitm, dacâ s-ar fi opus prin acesta voinţei I'M Dumnezeu.'* De aceea, Dumnezeu
i-a zis lui Adam: „Din pomul cunos-tinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, in ziua
in care vei mânca din el, vei muri negresit!" (Fac. 2, 17). Frica - de a nu muri, ca şi de a
nu fi despăr-\\t de Dumnezeu - a fost unul din ire mijloacele pe care Dumnezeu le-a dat
omului pentru a-l ajuta să-l pazească poninca şi sâ se ferească de urmările călcârii ei.
2» Al doilea fel de frică, pe care Sfinţii Părinţi o privesc ca putima. este o iirniare a
pâcatului strămoşesc."' Ea se manifesto întotdeauna ca aversiune a
" Ibidem.
'- Cf Sf. Maxim Mflrrurisiiorul. Rmpunswi ftftw TtiUme. I. PG 90. 269B. 1 Clement
Alcxandrinul. tie pildfi. scrie: „Frica de Dumnezeu... este... o fiicft lipsita de piitimiS;
ell nu »e temi de Dumnezeu, ci te temi sâ nu cazi ilin luirul lui Dumnezeu" {Sn-muite. II.
8. 40). Nu credein cîl aceastu este o virtu te pe care s-o fi iivut ACIJUH in slaicii SB
primordial;! ciici el era însufleţit de iubirca de Diunnezeu şi. diipâ cum spune Stantul
loan, „iubirea des'ivSt-sita" alungâ frica" (I In 4. 18). Cf, Sf. Isuuc Sirul, CuvitUe despre
iwvohiţâ, 38.
'" Cf. Sf. Maxim Mfiiturisilorul, Rospumuri către Talaxie. I. PG 90, 269B. IS A se
vedea. de pildu, Sf. Atunasie eel Mure. Tnaat despre inmipainx CuvCmtidui. 4. Sf
Gligotie Palama, Omilii. 29. PG 150. 369C; 31, PG 150, 388D. '"Cf. Sf, Maxim
MSrturisitorul, Itihpiimuri coire Takuie, I. PG 90. 269A.
187
Oeserterm, mariifestdrile şifehti în care se pirnlne bolile spirituaie
omului faţă de tot ceea ce i-ar putea răpi sau distwge existenţa, dar în cazul acesta
nu mai este vorba despre existenţa sa în Dumnezeu, ci de existenţa sa de fiinţli
căzută, de care se alipeşte prin filautie. Sub aceasta formă, înainte de orice şi mai
întâi de toate, ea este frica* de moarle, dar nu din pricinile binecuvâniate ale
celuilall soi de frică. Ea capătă ce!e mai variate forme, pe care însă nu le vom
menţiona aici." Pentru a o caracteriza, vom spune, îm-preuna cu Sfâniul Maxim
Mârturisitorul, că ea face pane dintre patimile da-torate lipsirii de plăcere şi este
produsă ca şi ele de faptul ca iubirea de sine este răniUS de o suferinţă a sufletului
sau a trupului:1" omul se (erne sa* nu piardă - şi se teme şi de ceea ce l-ar face să
piardâ - un obiect1' din lumea sensibilă a cărui posedare (reală sau anticipat5 în
mod imaginar) îi oferă o anumilă desfatare sensibilă. Ideea sau sentimentul că îl
poate pierde naste în suflet o stare de rău şi de tulburare, ale cărei efecte omul le
resimte şi pe plan trupesc: „Uneori se înfricoşează mai întâi sufletul, alteori
trupul", dar oricum „de la unul trece şi la celălalt".20
Teama ca patimă vădeşte, în oricare dintre cazuri, alipirea de lumea aceasta, de
bunurile din ea şi de desfatarea simţuala de ele, şi iubirea vieţii de aici; căci omul
c<îzut crede câ viaţa aceasta i-a fost data ca să se bucure de toate plăcerile. De o
asemenea teaină ţine orice formă de teamă* de moarte, care nu este teama firească
de a nu-ţi pierde viaţa vfizuta ca dar al lui Dinrmezeu şi ca mijloc de înaintare spre
unirea cu El, ci este teama* de a nu pierde plăcerile Inmii. Această legătură
esenţialâ dintre patima fricii şi iubirea de viaţă po-trivit duhului ltimii - viaţă
privitit şi trăita cu totul trupeşle - este adeseori evidenţiată de învăţătura Sfinţilor
Părinţi. Astfel. Sfântul Isaac Siml scrie: „Când se aflâ cineva în cunoştinţa
trupeasca, se teme de moarte".?l în Pateric citim că un Bătrân a fost întrebat odată
de un frate: „Oare de ce imi este teamă când merg prin pustie ?". A răspuns acesta:
..Pentru că încâ trăieşti lumii !".22 lar în ulta parte: „Un frate l-a întrebat pe un But
ran: „De ce, atunci când ies singur noaptea afară, mi se face frică ?". lar Bătrânul i-
a spus: „Pen-tru că încă pui preţ pe viaţa în această lume".2'
In timp ce primul fel de frică este „după fire",24 acesta din urma, care este o
patimă rea, este „contrar firii" (napd Ototv)25 şi „contrară raţiunii" (no.-pdXiyyoc)-
2
'' Ea vine din faptul ca omul a deviat sensul firesc şi normal al acesteia - care~l
făcea sa* rSimână fidel fiînţei sale autentice şi să-L iubească
T
Pcniru posibilele molive. vczi mai ales Sf. loan Dainyschm. Dogmatica, III, 23.
Cf. liâspitnsuii câire Talanie* Prolog. 1,1 Aici. cuvânttil obiect este hiat în
sensul său larg. iai nu ca lucru material. '"Sam, XX. 8.
'' CttviiUe despre nevtmifâ, 38. Cf. 63. "
Apofîeş-me, N 90. Îbidem, Bu IK
190.
;a Cf. Sf. Maxim Mârturisitorul. Dispuia at Pyrltus, PG 91, 297CD-B Ibidem. Sf. loan
Diimasclnn. Dogmatica. Ill, 23. M .Sf. loan Ditmaschin. he. cit. (Pr. D. Fecioru a
liaclus: „trildarea gfuulmilor" - n. dr.).
188
Frtca
pe Dumne/.eu -, acum fiindu-i frica să nu-şi piardâ fiinţa tui cea căzută şi să nu se
afle despărţit de lurnea aceasta, să nu-şi piardă viaţa dusă în cliip pă-limaş şi roate
plăcerile ei. în loc să se teamă de ceea ce-i poate pierde fiinţa şi existenţa dupS
duh, omul începc să se teamă de lot ceea ce-i primejduieşte extstenţa trupească şi
desfatările pe care !c culege din ea,
Frica de Dumnezeu şi frica „lumeaseă" nu sunt două atitudini deosebite prin

nature lor, ci sunt una şi aceeaşi atimdine fundamentală a omului, însă îndrcplată
spre ţeluri diferite. Accst lucru reiesc (impede din învaţătura Sfin-ţilor Pârinţi,
care arată cum una o exclude pe cealalta: dacă ţi-e teamă de ceva din In me
înseamnă câ nu ţi-e frică de Dumnezeu; şi, dimpotrivă, eel care se lcme de
Dumnezeu n-are frică de nimic: „Cel ce s-a făcut rob Domnului nu se va leme
decât numai de Stăpanul său. Dar cel ce nu se (eme înca de Acesta se teme şi de
umbra iui", scrie, de pildă, Sfântul loan Scărarul." De aceea Sfinţti Părinţi spun ca
teama ca patimă cstc înlesnită de „lipsa de rod a sufletului"/8 la care ajunge omul
cârid nu are Duhul eel dumnezeiesc sălăşlu-it in sufletul său: „... m-am temut,
cSci sunt gol", spune Adam după ce a caveat porunca (Fac. 3, 10).
La t'el ca toate celelalte patimi. frica este, pentru SfnHii Părinţi, o boală,2''
pentru motivul fundamental pe care tocmai l-am prezentat (adica pervertirea unei
dispoziţii fireşti virtuoase într-0 patimă contrară firii), dar si din pricina
numeroaselor tulburari care o constitute si pe care le generează,
Mai întâi, frica vădeşte o relaţie patologică a omului cu Dumnezeu. Temân-
du-se să nu piardă ceva din bunurile lumii şi placertle ei, în loc de a se teme să
nu-L piarda pe Dumnezeu, şi deci pe sine, omul se desparte de Dumnezeu,
adeviiraful izvor al vieţii sale, pricinuitorul şi ţelul ftinţei lui, Cel care dă sens
existenţei sale şi îşi îndreaptă preocupările spre realitatea sensibilâ care devine
pentru el ceva absolut. După cum se vede limpedc, în aceasla" atitudine şi în
MIiii.il He sale nefaste regăsim întregul proces al păcatulut stramose.se.
In frică, Dumnezeu nu este numai uitat ca principiu al fiinţei şi al vieţii, ca
sens si centru al existenţei; El este negat, ignorat, respins ca proniator şi păzitor
plin de bunătate al fiecarei făpturi. Frica vădeşte amagirea în care a euzut omul
crezând câ a fost părăsit şi socotind cfi nu poatc sau ca nu trebuie sâ se bazeze
decât pe propriile lui puteri, fiind lipsit de ajutorul lui Dumnezeu. „Un Bâlrân a
lost intrebat de un frate: De ce mă (em când sunt in pus-tie ? Şi i-a raspuns
Bătrânul: Pentru că te crczi singur şi nu vezi că Dumnezeu este cu tine".10
Amtntindu-ne câ Dumnezeu Se îngrijeşte pururea de noi (Ml 10. 29-31; Lc 12, 6-
7), Hristos însuşi risipeşte această amăgtre. Frica
Scam, XX, 10. ;-

ibidem. 9. B Cf,
JbMem, XX. 8.
Apoftegttut, Arm II, 17.
189
Dexcrierca, iimnifestmile şifetul îit cetre se ptoHtiC brtiiie spiritual?
este semn al lipsei de credinţă în purtarea Lui de grijă: „Pentru ce sunteţi aşa de
fricoşi ? Cum de nu aveţi credinţă ?", le spune lisus ucenicilor înspăimân-taţi de
furlună <Mc 4, 36-40).
Pe deasupra, frica mai vadeşte lipsa de credinţă în bunurile duhovniceşti. Câci
dacă omul le-ar iubi pe acestea, numai de pierderea lor s-ar teme, căci. dupăcum
spune Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul „nu trebuie să se leamă decât de o
sîngură durere: de pierderea darurilor dumnezeiesti".31 Singure aceste bunuri au cu
adevărat o valoare absolută şi o importanţă vitaiă pent.ru om. Cel care îşi pune
credinţa în Dumnezeu, tacându-se părtaş învierii lui Hristos şi al vieţiî celei
dumnezeieşti, n-are a se teme nici pentru sufletul, nici pentru trupul sau şi nici
chiar dc moarte, prin care numai impul piere penlru o vreme, dar suflelul cu nimic
nu se vatăma (Mt 10,28; Lc 12, 4). Cel care se uneşte cu Dumnezeu allă in Rl
mulţLmea tuiuror bunâiaţilor şi nu se leme ca va fi lipsit de vreunul dinire
bunurile din lume,
A te leme, iarăşi, nu înseamnă numai a nu avea credinţă în existenţa darurilor
duhovniceşti, singurele adevărate, ci, în acelaşi limp, a te încrede în chip zadarnic
în bunurile materials a căror realitate. este amăgitoare şi care se tree ca floarea
ierbii, comori pe care rugina şi moliile le manâncii, iar hoţii le răpesc (Mt 6, 19;
Lc 12, 33). Şi pentru ca ele sum stricăcioase, iar el supus morţii, mai devreme sau
mai târziu, omul le pierde şi pe ele, şi desfătarea pe care i-o aduceau şi care, de
altfel, este lucru de rând şi de nimic faţă de bucuria pricinuită de bunătăţile
împăraţiei. în sufletul omului cazut se cuibareşte frica numai pentru că se lasă
înşelat de iluzoria realitate a lucmri-lor şi a placerilor din lume pe care le iubcşte;
dacă ar şti ce sunt ele cu ade-vârat, pierderea lor nu 1-ar afecta cu nimic.
Fiind lipsita de orice folos. frica se vâdeşte o data mai mult a fi iraţionala. Căci
omul nu poate să împietlice prin ea nimic din cele ce i se îmâmplă, nu se poate feri
de pericolele sau de lipsurile de care se teme (admiţând ca ele într-ade-văr se vor
produce'}: „Şi cine dintre voi, îngrijindu-se, poate sfl adauge staturii sale un cot'?"
(Mt 6, 27). SfAntul loan Damaschin arală că fricii şi grijii fara rost. pe care lisus
însuşi le condamnă. li se opune lipsa de grija plinfi de folos, a celui care se
încredinţează în orice lucru Proniei dumnezeieşti .*■
Caracterul patologic al fricii se aratS de asemenea in partea de imaginaţie, mai
mult sau mai puţin intensă\ pe care ea, in general, o implicii şi prin care omul
deformeaza realitatea, atribuindu-i laturi inexisiente. Astfel, in imagi-naţia sa
pericolele apar exageral de mari, iar pierderea unui lucru oarecare, iminentâ.1' Mai
mull, omul ajunge sfi-şi închipuie lucruri care nici nu existS. căci îmaginaţia sa
creează, anticipează şi face să se admitâ ca sigure, in present sau într-un viitor
apropiat, lucruri pe care nimic nu-l indreptăţeşte să creadă că se vor petrece in
realitate. Dc aceea, Sfântul loan Scărarul defineş-
" T&tcuin h Total iwstm, PG 90. 901 A,

12
Dogmuiica, II, 29.
'■' CT. Clement Alcxandrinul. Slromale, U. 8. 40.
190
b'rica
te asifel frica: „Frica lasft este vederea amăgitoare a unei primejdii mai înain-le de
primejdie; sau ea este o simtire plină de tremurare a inimii, clălinată şi speriaulde
nenorociri îndoielnice".*4 Şi. observând cum frica face îndoielni-ce lucrurile cele
mai sigure şi mai evidenle şi cat de mult este amestecatâ" în aceasla tnchipuirea
omului. el adaugă: „Frica laşa este lipsa încredinţarii (în lucrurile de care eşti eel
mai încredinţaO"." Dar deformarea realităţii. neper-cepsrea a ceea ce există şi
perceperea celor inexistente sunt trasaiuri spccifi-ce delirului. Frica arată
întotdeauna că, în modul în care este percepul si trait reaiul, imaginalia domina
celelalte facultaţi sufleteşti şi le impune reprezen-tarile sale. „Spaima care duce la
încremenire este frica rezultata dintr-o mare închipuire". arată Sfăntul loan
Darnaschin."' Dar dacă frica sau spaima, chiar dacfi implies eel mai adesea mulră
imaginaţie, pot fi uneori motivate in mod obiectiv, majoritatea formelor de teamă,
şi mai ales neliniştea şi angoasa. se caracterizează prin lipsa oricSrei raţiuni
obiective care le-ar putea produce, prin dominarea părţii iraţionale din om.1'
Puterile sufletului care-i îngăduie omului să vadă dimensiunile reale ale lucrurilor
şi întâmplârilor sunt, sub imperiul fricii, paralizale. „Câci - găsim scris in Carlea
Tnţclepciunii lui Solomon - spaima nu este altceva (ară numai lepâdarea oricărui
ajutor care-ţi vine de la dreapta judecată" (Int. Sol. 17, 11).
Zămislirea şi dezvoltarea fricii in suflct pot fi iscate şi prilcjuite de alte patimi

ale omului. Ea se arata a fi legată în primul rand de mandrie. Sfanlul Isaac Sinil
spune că: „eel lipsit de smerenie e lipsit şi de desavârşire. Şi cel lipsit de aceasta c
pururca înfricat".3* lar Sfâniul loan Scăraml arată că „su-llelul mândru este robul
fricii laşe, pentru că se bizuie pe sine şi se teme de zgomotele lucrurilor şi de
umbre".1,
I i i c a este legată şi de patima trfindăviei, cum ne aratâ Sfantul Simeon
NoulTeolog.40
In general, frica poate fi iscata de starea de păcat, aşa cum învaţă Sfântul
Apostol Pavel: ..Necaz şi srrâmtorare (ns'inişle, in fr.) peste sufletul oricărui om
care săvârşeşte răul" (Rin. 2, 9). Sfântul loan Gura de Aur spune: „Cel care
vieţtiieşte în pucat este îniotdeauna temător; şî după cum cei care au de străbătut
un drum înlr-o noapte întunecata şi fără lună tremură de frica, cu route că nu-i
ameninţa* nimeni şi nimic, lot aşa păcatoşii se tern tot timpul; cluar şi atunci când
nu-i mustră nimeni, conştiinţa lor încărcală îi face să se sperie de orice lucru, să se
ferească de toţi şi toate sa li se pară înfricoşătoare
".SVvmv. XX. 3.
" Ibidem
"' Dogmatiea, II. 15.
Ibuli'in. ' ('uvuiif despw
nevoinţâ, 21. "Scant. XX. 3.
te
Cet*223decapete.,^l,7Z
191
Dexcrierea. niamfestăiHe si j'ehil in car? St atomic UoiUv spirit'itnlr
şi înspâimantătoare, nefiind nimic care sa BU-i umple de nelinişte".41 Aceste remarci nu

se aplicâ numai celor care, dorind să traiască poirivit poruncilor sau eel puţin
cunoscându-le, le-au călcat şi, prin urmare, suferă mustrările conştiinţei, ci de asemenea
si celor care, trăind în afara credinţei şi în necu-noasterea poruncilor, au totuşi un
oarecare sentiment a! stării lor de păciitoşe-nie. Se pare chiar că starea de păcai trezeşte
frica, sub forma anxietăţii şi angoasei, cu atât mai mult cu cât omul nu are conşliinţa
limpede a păcatului său, Referindu-se la „frica sufleiului în care este o mărturie a
păcatului", Sfiintul Diadoh al l-oticeei îl sfătuieşte pe creştin să-şi mărturiseascîl chiar
greşelile cele fără de voie şi cele fără de ştiinţă. căci, spune el. „dacă nu ne vom
mănurisi cum trebuie şi pentru greşelile fără de voie. vom afla în noi în vremea ieşirii
noastre o oarecare fric;1 nelămurită".42
Frica, ca şi celelalte patimi, este direct legată de lucrarea diavolilor. Ei con-tribuie la
apariţia ei4* şi se folosesc de ea ca de un teren foarte prielnic penini lucrarea lor. caci le
este un bun aliat, dupâ cum arată Sfântul Diadoh al Foticeei, miii ales când este vorba
despre frica Icgaiă de săvârşirea păcatului.44
Pusilaniinitatea*
PusilanimitiUea (bXvyoyvxxa, SeiAAa) este adesea privită ca o formă a fricti.4^

având multe caractcristici comune. Totuşi ea are unele trăsaturi speci-fice şi în mod
repeţat i se acordă un loc aparte şi important, ceea ce impune să f'acem câteva remarci în
plus, care se referă numai la ea.
Pusilanimitatea ca palimă este definită de Sfântul loan Damaschin ca ..frica de a nu
izbuti, adică frica de nereuşită".4" Ea este caracterizată prin slă-biciune, lipsă de curaj in
faţa unui lticru care trebuie mdeplinii. Se deosebeş-te totuşi de laşitate, fiind ma» curând
timiditatc.
Sfînţii Părinţi o consideră boală. Origen o numără între patimile pe care cl Insuşi le-a
numit „boli ale sufletului , iar în Apoftegmele părintflor aflăm
r
- Omilii la loon. V, 4. Cf. Tălv.uirv In Pmbmil N2. 4. $
Cmviiu mri'licin IlHi </r VOpeiB. 100. " Cf. Sf. loan Seal
ami. Scam, XX, 9.
;' loc cit.
Acesi termen esle hadus in moduli foiinc feluriic in limbu româna. Astfel. Pfirintele
Feciorti l-a tradus ..nelinişte" (vezi DOgntatictt Sfantului loaji Damaschin, loc. rii. miii
jos): Pfirintele Sianiloac prin „frica laşă" (vezi Scant, loc. cit.) sail „lipsă tie bjlrbatie"
(Sf, Maxim, Ctipele despre dragaste, II, 70); Prof. David Popescu prin ..laşitate" (Sf.
loan Casia», vol. 57 din PSB), iar în Apoflegmtt, la locul cital ile Prof. Larchei. giisim
-Jenevire". iar in altă parte, .JmpuOnare dc suflct". Am păslral, de aceen, cuvantul
pusihii\imihiie. care, in principal. înscamna* micime de suflei si ciipiinde toatc întele-
stirile aiăiate mai su$ (n. Ir.) '' Sf loan Damaschin. Bogmalica. I I , IS. ** Ibidem, '
(hmlii fa Numerii. XXVII, 12.
l< )2
Frica
urmutoarea istorisire: „Un frate a venit la Avva Victor, eel ce pelrecea întru
tăcere in lavra lui, zicănd: Ce să fac, părinte, peniru că m5 biruieşte lenevi-rea ?
Zis-a lui bătrânul: Această boală, fiule, este sufletească".4*
Pusilanimitatea vădeşte îmbolnăvirea pulerii irascibile a sufletului (Guuoţ).
aşa cum arată Sfântul loan Casian.4"
Aceaslă patimă este de asemenea privită de Sfinţii Părinţi ca o forma de
nebunie; cum face, de pildu, Sfântul loan Gură de Aur,*' refcrindu-se la spu-sa
din Ride (14, 29).
C;i şi in cazul celorlalle patimi, pusilanimitatea îşi vadeşle caraclerul pa-
tologic in special prin aceea că este o alitudine nefirească, ce nu corespunde stârii
omului dinainte de cădere. Aslfel, Sfantul Apostol Pavel spune că ,.Dumnezeu nu
ne-a dat duhul temerii, ci al puterii şi al dragostei şi al îiiţelepciunu" (2 Tm I, 7).
In limp ce puterea despre care vorbeşie Apostoiul esle unul din Ire damrile
Sfântului Duh, care constitute chiptil lui Dumnezeu din om şi care îşi află
desăviirşirea în dobândirea asemănării cu Hristos, pusi-lanimilalea csle negarea
acesiei virtuţi. Ea a apărut în sufletui omului ca urmare a păcatului şi este cu totul
straină de natura sa autentică. De aceea Sfantul Varsanufie îl slatuieşte pe unul
dinire fiii sai duhovniceşti aslfel: „Zi fricii tale: Sunt strain de tine I .
Pusilanimitatea esle in orice caz. ca si frica, semn al Hpsei de credinţă.5" A li
lipsil de curaj înseamnă a nu te încrede în Dumnezeu, în puterea Sfântului Duh.
care pururea îl sprijină pe ecl care-L cheama" pe Dumnezeu in ajutor. Unit cu
Dumnezeu şi primind Kami Său, îrnpărtăşindu-se de puterea Lui, omul nu are a
se leme de nimic alunci când vreu să facft ceva. Având credin-(3 ncclinlita* în
Dumnezeu, el poale, potrivit cuvinlelor lui lisus, să mule imiinii din loc,
Adesea. omul se (erne sâ acţioneze penlm că esle dominal de propria sa
imaginaţie. Legătura dintre lipsa de curaj şi imaginaţie esle, ca in cazul lutu-ror
formelor de frică, subliniată des de Sfinţii Părinţi. Şi în acesl caz, imagi-naţia nu
face decâl să deformeze realitatea, prezentand acţiunea pe care o are omul de
îndeplinil ca foarte grea, plină de primejdie sau cu roiul imposibilă, în limp ce, în
mod obieciiv, ea nu este deloc asa. Omul lipsil de curaj esle viclima unei amâgiri
şi chiar putem spune ca ajunge sa delireze, aşa cum aralâ Sfantul loan Scararul:
„Frica laşă (este o slabire a credinţei) arătatâ in aşteptarea plină de spaiină a unor
lucruri ncprevâzute (...) simiire plină de iremurare a inimii, clălinală şi speriată de
nenorociri îndoielnice" " Iar Avva Victor, in continuarea cuvinlelor cilate mai
sus, spune: „Precum celui bolnav
" Apoftegme, J 7.*>0.

' ('omorb/ri t/uhovniresti. XXIV, 15. A se vedea. tie asemenca. SI". Maxim Murlu-
risitorul, Capete despre draqosle, I I , 70,
m
OmUBiiaEvivt,XXB,$.
v
' Siri.uiri iliihttvuit-f\'ii, 31.
^: Sf loan Scararul, Strom* XX, 1:2.
*> Ibidem. XX, 2, 3.
193
Dest-rieren, manifestările $i f'elui in cure se prvthw holile spirinmle
de ochi, din cumplita durere, i sc pare că vede multă lumină, iîir celui sănfttos i sc
pare ca vede puţin, aşa şi eel slab la suflet, din puţintică încercare repede se
tulburâ, pârându-i-se câ este mare".54
Lipsa de curaj poate apârea ca o atitudine de copil, care stăruie în mod ncfiresc
la omul matur: „Frica laşâ, spune Sfântul loan Scararul, este o sim-lire
copilărească în sufletul îmbătrânit".58
Ea este în esenţâ legata dc patima chenodoxiei."' încât putem spune că „toţi cei
fricoşi sunl iubitori de slavă deşană"."
Pusilanimitatea il alienează pe om, luându-I cu totul în stăpânirea ei." Este o
patimă deosebit de periculoasă, fiindca blochează dinamismul omului, îi frânează
elanurile spre desăvârşire, îi încetineşte sau chiar îi paralizeazâ activiiatea şi inhibă
în multe împrejurări cxercitarea facultăţilor sale sufle-teşti. Ea se dovedeşte în
mod special dăunâtoare pentru lucrarea duhovni-cească. Este limpede că diavolul
are un interes special în a isca şi a întreţine această patimă, care tulbură sufletul şi-
1 împiedică să ducă la îndeplinirc cele ce are de tacut şi pentni care a fosl creat.*9
■ I.av.cU.
a
Scant, XX. 2. "
IbUiem. 57 Ibidem,
5, M Cf. ibidmn, I.
B
Cf. Aiwftrgnw. sciia alfabctică, Teodom. 3.
10
Chenodoxia
Chenodoxia (Keyofio^la), în limbaj curent numita" slavă deşartă suu vanitate, este o
patimă de cîlpetenie şi izvor de nenumârate alle boli ale sufletului.
SfAntuI loan Casian spune despre ea că se manifestă ,Jn mulle forme, câci are multe
feţe şi chipuri", dar că, !n esenţn, este „de două feluri",1 care sun! cele două trepte ale
sale.
I i Primul fel de slavă deşarta* e eel „prin care ne mnndrim penrni foloase maieriale
sail pentru lucruri care se văd".* Este cea mai obişnuită şi evidenlâ forma de
chenodoxie, care-l loveşte pe omul căzut foane uşor şi eel mai adesea. Ea const,i in a se
aiâta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care |e are sau pe care crede ca le are,
şi a dori să fie văzut, apreciat, admiral.' slimai. onoral, lăudal, într-un cuvânt sa fie
slfivit de ceilalţi oameni/'
Bunurile cu care, In acesl nivel, se mândreşte vanitosul sunt bumiri tru-pesii.s
piimAntesli,'' pentru care el aşteaptă de la oameni laude şi aprecieri.'
Vanitosul se poate astfel liluda, aşteptănd admiraţia celorlalţi, cu darurile sale
naturale," ca fnimuseţea (reală sau închipuili) trupului" sau a glasului,n de pilda, sau cu
puterea, chibzuinţa şi purtarea sa," ca şi cu tot ceea ce contribuie la o frumoasă
înfilţişare (haine luxoasel'î parfumuri. podoabe11 etc.).
El se poate lauda, de asemenea, cu îndemânarea sau cu priceperea sa intr-un anumil
domeniu. '"
( omorhm duJwviuces/i, V. I I
" lliii/i-w.
1
Sf. Grigorie eel Mare. ComeiiUtriit ta luv, VIII, 43-44.
* Cf. In 5, 44; I Tes. 2. 6. Sf. Vusile eel Mure. Rtgulih min, 36. AţmjU'gnw, N 479. Sl'.
Varsanufie şi loan, Sctisort ilnlit/vniceşti. 460; 261. " Sf, loan Casian. Convorbiri
duhovnlceşti, V. 11. ■'Cf. Fil. 3, 19.
1
Cf. loan Scaianil. Sram. XXI, 6. J Cf ibid.. XXI, 24. 29: XXV, 21. Avva Dorotei.
hivoţolun de mflrt jblositoarr. II, 7.
( I Avva Dorotei. loc. tit. 1
Ibidem*
1
Sf. Maxim Mămirisitorul, Citpete despre dmgmte. III. 84. Sf. loan Scaranil, Scam.
XXI, 5.
13
Avva Dorotei. invauilim de sttfletfotosiUxirv. II. 7. Sf. loan Scaranil. Scam, XXI, 4; 5. 1'
Si', loan Scaiarul. Scam, XXI. 4.
,l
Avva Dorotei. invtifiiluri de suJJel folositocire, II. 7. Sf. loan Gun'i dc uur. Despre
tltttva deşurtâ, 13.
195
Desnixreit, tiumifexUhile fifvlul in care se /troth" holile spiritual!'
Chenodoxia îl face pe om să se fălească şi să se vrea admiral pentru bogă-ţiile

şi bunurile maleriale pe care le-a dobândii. Din această pricinii, ea poate fi un
puiernic imbold pentru palima arghirofiliei, care, la rându-i, naşte şi sporeşte slava
deşartl Aslfel. Sftuitul Maxim Mârturisitorul scrie: „Slava de-ştliffi şi iubirea de
arginţi se nasc una pe alta, Cflci cei ce iubesc slava deşarta sc silesc să se
îmbogăţească; iar cei ce s-au îmbogâţit doresc s5 fie slăviţi".1^ Vedem că gustul
pentru lux şi fast este legal de ambele patimi; trezit de che-nodoxie"' şi
presupunând arghîrofîlia, odata" satisfăcui, le face pe amândouă să sporească,
Adesea chenodoxia îl lace pe om sfi riivneascâ la situaţii şi ranguri sociale
înalte.17
Aceustă patimă îl impinge să doreascS puterea sub toate formele sale;18 atunci
ea se însoţeşte şi pune în lucrare alte două paiimi, pe care Sfinţii Paring le numesc
„iubirea de stăpânire" (GiXapxla)1'1 şi „duhul iubirii de stâpa-nii*e". Este limpede
că eel care deţine puterea, robit de slava deşartft, va căuta lauda şi admiraţia
oamenilor şj se va şi strădui întotdeauna să placfi aceslora, pentru a întreţine şi a
le spori admiraţia şi pentru a păstra puterea şi foloasele care-i vin de laea.
Mai subi:ila\ pentni câ ţine mai puţin de cele materiale şi de cele care se văd.
deşi e lot atât de răspândita ca cea dintâi, este chenodoxia care constâ în
îngârnfarea cu calitîlţile iiUelcctuale (cu inteligenţa. imaginaţia, mcmoria etc., dar
şi cunoştinţele dobândite, cu înalta învaţfuunV cu o bună stapânire a lim-bilor, cu
talentul de a vorbi sau a sprie bine etc.),33 Cautând sa obţină peiiu toate acestea
admiraţia şi laudele celorlalţi. Ambiţiile în domeniul inteleciual şi cultural, ca şi în
eel politic sau financiar' sunt eel mai adesea produse de această patimă.
2) A doua formă de chenodoxie, aşa cum o aflftm descrisă la Sfântul loan

Casian, este cea în care omul se mândreşte „pentru cele spirituule şi ascunse, din
dorinţa de laudă deşurtă".*2 La monahul in care mai staruie încă patimile, ea st£i
alături de primul fel de slavă deşarta; iar dacji s-a lepitdat cu lotul de cele lumeşii,
ia locul acesteia. Pentru el, slava deşarta constă in faptul cu se
1
Capttedespre dmgoste. III. 83.
B
loan ilin Singurătatc, Ditdogdrsprem/lei şipatitrâlt ottwuqti,ed Huusheii;, p. 55,56.
'■' Sf. Maxim Mărliirisitorul, Capet* despnt dragosfe. III. 84, Cf. Avva Doroiei,
IwoiâSuri de fmflel fohsitmiic. II. 7.
Ih
loan ilin Singuritlate, lo<:. <ii
■' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Desprefeciarie, IV. 5.
D
Cf. Sf. Muxini Mfuturisitorul, Oxptfy despre dmgoste, III, 84. Sf. loan Scflrurul.
Scare, XXI. 24.
I T. Sf. loon Hrisosiom. (Vine Staghirie Ascend. II. 3,
--' Convi/rbiii duhovnicesti. V, 11.
1%
OwnodoxUt
mânilreşte în sineu lui sau inaintea oamenilor cu virtuţîle sale şi cu asceza sa,
aştepuînd pcniru aceasta adiiiiraţia ŞÎ laudele celorlalţi." Mai ales atunci când
omul se luptil împoiriva patunilor şi când puiie în lucrare virluţile contrarc lor,
este i jîzboif de acesr $o\ de slavS deşarta. De aceea Sfântul loan Scârurui arala
ca „duhul slavei deşarte (se bucură) vâzand îjimulţindu-se virtutea"'4 şi sptme că.
dupa cum „fumica asteaptă să sc ispriWeasca slrânsul grâuJui, si Slavfl deşarta
aşteaptă sa se adune bog&ţia (duhovnîcească)".2* Evagrie eon-Statâ şi e] c-3
„dupa ce a biruil omul loate gândurile, se ive.sc acestea douâ: cel Bl l;ivci dcşart*
şi cel al niândriei"-'' şr, ]a fel, „gândul acesla (al slavei de$ar-ic) ilfac să crească
loţi dracii, dnpâ ce au fosl biruiţi" ~T Tot aşa şi SFântul Maxim Mămirisilorul
scrie: „Când birui vreuna dintre paiimile mai necinsti-te, lie pildâ' lăcomia
pântecului sau curvia sau mânia sau lăcomia. îndată se repede asupra ta gandul
slavei deşarte".^ Aşa se face câ cheiiodoxia poate lua locul (uturor celorlalte
palimi în sufleiul omiilui.
Aceastâ patima arc o putefO neobişnuita". Caiactenil ei subtil,3" capaoilatea de

a imbrăca nenumărate forme,'" de a se sirecura preiiitindeni şi de a alaca omul (-1
in mate pârţilo o fac greu de sesizat şi de recunoscui" şi fbarte grcu de com-
bniut.'"' inlr-adcvâr, orice lucru poate lî pentru om prilej de slavâ deşartâ; Evagrie
se aratâ iiimit de dibâcia diavolilor de a profita de această stare de fapl,'' dând şi
exemple lipice,'*1 ca şi Sfăntul loan Casian'* şi SfânCul loan Scărarul. „Frumos
înulţişeazâ bătrânii natura acestei boli - spune Sfâniul loiin Casiun - CAJKI o de-
Btriu in felul unui bulb de ceapâ, pe care, înJănirândii-i-se un înveliş. îl ar'li aco-
peric de allul. şi lot aşa. oricăte foi îi scoţi, lot iitâlea îi descoperi dedesiibf "' lar
Slauiul loan Scflrarul scrie astfel:,,ln toate striUuceşte soarele cu imbelşugare. Şi
de toate străduinţcle se bucurâ slava desartâ. De pild.î: sunt stăpânil de slava dc-
şaitfi când postesc; dezlegându-1, ca sfl nu fiu cunoscur (ca posiiror), iarăşi mâ
' Cf. ,Sf. Mnxiiii Muitncisitoiiil, Cnfwti- desprt dragpste, III, 84. Ev»grk\ Tratatui
Bmctic, 13; ofi 31.
' sv„,w. XXI. *
*tbtd«in, *
(T (>(//.;.• d&prtdeostbireapatlrtdtoryiagtindurilor, IJ,
'' ('apefe desprv deosebirea patimifor jti a gândurifor, 13. *
Capgţe desprv dntgoste, III. 59,
''' Cf. Ev'iigrie- Vmuttul jmirfu: 13. Sf. loan Casiun. Aşezdmiiitete mâru$Sftreţtit XI. I.
Rftguia -Sf. Nil Sorskr. V.
'"Cf. SI', loan Casian, AşfZ/iinintele ittâtuisiireşii, XI, I. 3, 4. Evagrie. Scrismi, 51, Sf.
loan Scdranil. Scant, XXI. 5.
': Sf. loan Casian. Aşeztmiintele nuliuhlireşli. XI. I.
'* Ibidem. 4. Evagrie. Tratatuipractic, 30.
' ibidem
11
Aşrz/itwii/r/r' nuhitistirt'fti, XI. 4.
*'h>, ,il'.. 5.
197
Descrierea, tiuinifeslâtilc .yifehtl in care se produc Iwlite xpirituale
sliipâneşte slava deşartă, pentm modestia mea; îmbrăcându-mă 'in haine luxoase,
sum biniit de ea, schimbându-le în haine nearătoase, iarăşi sum stăpaiiil do ea;
vorbind, sunt biniit de ea; tăcând, iarăşi sunt biniit de ea. Oricum voi amnca acest
glob cu trei coarne. totdeauna until stă drept şi el e eel din centra".17 De Defies,
conchidc Evagrie, ,,greu se scapâ" de gandul slavei deşarte. Căci ceea ce faci ca să
te curăţi dc el devine pricin;1 pentm aliă slavă deşartă"." Şiretenia che-nodoxici il
impinge pe om ca, paradoxal. s?i doved&iscă zel în ncvoinţete asceti-ce?9 să lupte
cu râvnă împotriva altor patimi.^ să practice virtuţile-,41 să dobân-deascfi unele
hurisme.42 Trebuie spus limpede că orice forma de asceză impul-sionată de
mândrie se dovedeşte într-un sfârşii cu tolul deşartă şi lîpsiul de orice rod;'" la fel
si virtuţile, dacâ sunt „adăpate de umezeala noroioasă a slavei deşarte şi prăsite de
dorinţa aratarii şi gunoite de lauda*.... îndata se usucif,*4 iar harisme-le sunt
înşelătoare 4> Astfel se pot vedea oameni care ajung la stralucile lucrări
diihovniceşti mânaţi de slava deşană, dar care „după ce se retrag dintre oameni in
viaţa călugarească... nu se mai mdeletnicesc cu nevoinţa lor mincinoasă şi prefa-
cută de mai înainte..., căci n-au puiiii rodi plantele umede în locurile nevoinţei
aspre şi lipsite de apa slavei deşarte,\4'J Mai mult, bunurile duhovniceşti astfel do-
bândite nu numai că sum lipsite de orice preţ înainlea lui Dumne/eu. dar sunt
„socotite de El la fel ca furtul. nedreptatea şi celelalte man pacate", cum aratfi
Sfantul Macarie Egipteanul,"'7 cure aminteşte spusa Psalmistului: „Dumnezeu a
risipit oasele celor ce plac oamenilor" (Ps. 52.7)."*
Ca şi in cazul uiluror celorlalte patimi, omul primeşte din slava deşartă o
plăcere4'' care-l ţine legal dc ea şi pentru care este gata să facS si, paradoxal, sfi
sufere orice.*0 Din pricina acestei puternice placeri care-i susţinc iubirea de sine51,
omul se lasfi cu tolul înrobit de slava deşartă.SÎ
* Scam, XXI. 5.
a
Tratatul practic, 30.
' Avva Doroiei. fiivăfăiurt de KUJU'I fohsitvare, II. 7.
*' Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XIV, 10; XXI. 25, 27; XXVII. 45.
41
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omilii diifuntiiceţli (Col. 11), V, 10. Sf. loan Scararul.
Scam, XXI, 25. Avva Dorotet. hivâfături de uijlet folwiutare, U. 7.
"; Cf. Sf. loan Scârurul. Scum. VII. 29.
"a.ibidem, II, 10.
" Sf. loan Scararul. Scttra, II. 10; XI. 35.
*' Cf. ibidem, vn. 29.
''' Ibidem, II. 9. 10. Apofiegme, N 550.
7
ParaftazA in 150dc capete..., Cf. Omilii ththovniceşti (Col. II), V. |0; LIV, 2. 48
A se vcdeii, de asemenea. Avva Amtnona, Epistole. III. I 2.
*9 Cf. Sf. loan Gură dc Aur, Despw slava <lc,?ttrtti. 13. Sf. Marcu Ascetul, Episto/ii
cărre Nicolae Monahtd, 3. "'Cf. Sf. loan Gurade Aur. (VineSiaghirie Ascetul, II,
V
" Cf. Sf. Muxim Mârturisiiorul. Kaxpimsnri cot re Ttdmie. Prolog.
■ Cf. Sf. Grigorie de Kyssa. Desprefeciorie, IV. 5.
I9H
Chenadoxia
Chenodoxia este privila de Sfinţii Părinţi ca o boalâ" şi o formă de nebu-nie.M

Sfântul loan Gură de Aur, de pilda. spune limpede: „Slava dcşană esie un soi de
nebunie {jictyici TÎC feaiu» tiKei>ooof;icO''.** El arauV' că însuşi Apostolul Pavel
învaţă c;l cste o nebunie să se laucle omul pe sine însuşi (cf. 2 Cor. 12, 11) şi mai spune
că duhul slavei deşarte îl scoate pe om din fire. iar dupiî ce a pus stăpânire cu lotul pe
suflelul lui „îi lulbută minlea şi-l face s«l aiureze"."
Caracterul pato logic al siavei deşarfe, ca şt în cazul celorlalte patimi, line în mod
esenţial dc faptul că ea constă" în pervertirea unei atitudini fireşti si normale, prin
îndepărtarea de la exerciiarea ei „potrivit naturii", deci menirii ei lireşti, ajungând să se
manifeste înlr-un mod cotitrar iiaturii. Căci Dumne-zcu a sădil in firea omului să tindă
sprc slavâ, dar omului unil cu Dumnezeu îi era menilă slava dumnezeiască, iar nu cea
de la oameni, pe care o caută omul înrobit de patimâ şi pe care Părinţii o numesc „laudă
după irup" (cf. 2 Cor. II, 18). „Nu slava (e rea), ci slava deşarta", scrie Sfântul Maxim
Mărtu-risitorul, afîrmând acelaşi lucru pe care l-a spus despre toale eelelalte palimi.
amime că iese din „reaua întrebuinţare, care vine din negrija minţii de a cultiva cele
fireşti'V* după ce mai înainte arătase că „păcatele ne vin prin reaua înirebuinţare a
puterilor sufletului".*"' Sfântul loan Sciirarul învaţii la lel, spunflnd ca „prin fire se află
în suflet poftirea slavei, dar a celei de BUS. Aceastâ deosebire între cele doua" feluri de
slavă, cea care vine de la Duinne-zeu şi cea care vine de la oameni, se face in
majoritatea textelor care se rele-rfi la chenodoxie/'1 O aflăm limpede exprimară in
Evanghelia diipă loan (In 12. 43); Sfantul Apostol Pavel se referă la ea in mod implicit
atunci când spune că „întni Hristos lisus" se lauda şi ca a te lăud a în afara Lui este pri-
mejdios lucm (Filip. 3, 3; Gal. 6, 14). Sfântiil loan Scararul arată şi el ca ..este o slavă
care vine de la Dumnezeu: «Pe cei ce Mă slăvesc, zice, îi vqi
Cf Sf loan Casim Ayezâminlele niaiuhti resit. XI. 4. -Sf Maxim Martin isitorul. Ce/e
200 de Capete despre vanoşimţa de Ditnmeieu \i mmoiiuu iiitivpiirii..., I, 27;
RăsputlSUfi către Ta/asie, 56, scoliu 8. Sf. loan Gum de Am, Oniitii la Mates. XIX. I.
Sf Gligorie de Nazianz, Cuvtmtâri, II, 51. Sf. loim Scararul. Scam, XXV. 21. Origen.
Ciivâni despre mgârsiine, 19. Avva Ammona, Eplstote, XII. 5.
51
Cf. Hernia, Pastoral. Pilda VII. 4. Sf loan Guru dc Aur. (alre Staghirie Ascetltl, II.
V.Omdii In Evrei. XXI, I4, Oniitii la Atatei. III. 5; IV. 10; Despre slava deşartă, 8. 16.
SI. Maxim MărturisiLorul. Capete despre dragoste. II. 59. Sf Gligorie de Nyssa. De
spre feciorie, IV, 2. Sf. Gligorie eel Mare. Comentaiiu la low VIII. 43. Sf Simeon Noul
Teofoj:. t'alehece, XVII, 85. Sf loan din SinguruWte, Despre suflet si patimiie
ometiesri. cd. Huiisherr, p. 52. H Despre tlava deşartă, 10.
lâlaihe la Psatrmd 130.
Despre slava desart/i, 2. v r
apeie despre dragoste, I I I . 4. "
Ibidem, X "Scam. XXVI. 41.
în afara textelor citale mai sus. a se vedea Sf. Simeon Noul Teolog. Disctirsuri
0MW.L 12. 194-195,
199
besctierea, tnanifestările ,\i fflul in cctfV St produc botiU' Spiritual*
sliivi» (I Regi 2, 30). Şi este o slavă ce urmează din răutatea diavolcască".65 „Cei
ce se laudă, în Domnul să se luude", învaţă în două rândiiri Apostolul Piivel (1
Cor. I. 31; 2 Cor, 10, 17). Slava pe care omul o primeşte de la Dumnezeu prin
participare la slava I.ui în unire cu Hrisios este ..singura mă-rire adevârală", scrie
Grigcft.63 Este singura reală, veritabilă, absolută, eterna. Este, pc de alia parte.
singura care tine de menirea firească a naturii omeneşti şi singura pe masura
măreţiei pe care Dumnezeu a voit s-o dea omului. Ea este, spune Sfânlul loan
Gura de Aur, adevarata slavă, care i se cuvine pen-tru ca este om şi are suflet viu
l
îndepurtându-se dc Dumnezeu prin păcat, omul a încetat totodata sa mai lindă

spre această SÎavB, la care era menii prin firea lui; conlimiând însâ, prin însăşi
aceastfl fire, sâ ravneascfi slava, şi-a căutat în Ivinic;» niateriala impli-nirea
acestei dorinţe care stăruin in el. Şi accaSta slavă a lumii. „lauda dupâ imp", a pus-
o în locul slavei cercşti şi duhovniceşii. pe care mi mai este în siare s-o vadă şi s-o
dorească. „Au uilat cS sun( oameni şi de aceea merg de colo-colo, strangându-ţâ
din altă parte o slavă plină de batjocunT', spune Sfântul loan Gură de Aur.' ,s
Câutarea slavei lumeşti se vădeşte a fi o încerca-re deşartă de suplinire a slavei
celei cereşti pierduie prin păcat şi a virtuţilor, prin care omul, unindu-se cu
Dumnezeu. se poale face partaş al slave] dum-nezeieşti. Awa Dorotei scrie aslfel
cfl „cei ce poftesc slava sunt asemenea iinui om gol, care voieşte punirea să afle
un pelic mic sau orice allceva ca să-şi acopere uraţenia lui. Aşa şi cel gol de
viiHiţi caută slava oamenîlor". fn general, chenodoxia apare ca pervertirea, adică
devierea patologjcă a înclî-nării fireşti a omului spre slavă, şi ca un comportnment
palologic de substi-tuire, rezultat al unei fruslrfiri ontologice. Faptul că este vorba
aici de o ace-eaşi tendinţă îndreptata în sensuri diferite, iar nu de dou3 lendinţe
esenţial deosebilc, care ar putea sta împreună în sufletul omului, reiese din
afirmaţiile SfmţiJor Părinli, care subliniuză că întotdeauna căutarea slavei de la
Dumnezeu şi a celei deşarte se împatrivesc una alteia şi c;i una o sooale afara pe
cca-I;illâ, iar sporirea uneia înseamnă slăbirea celeilalte.67
Chenodoxia consrituie şi înir-un all sens o pervert ire a firii, cuvânlul fire de-
semnând aici toale bunurile pe care omul le-a primit de la Dumnezeu, fie că esie
vorba despre însuşirile sale naiurale sau de calitâţi (Jobândîte, sau despre virtuţi.
sau chiar de bunurile materiale pe care le posed;! Folosindu-se de loate aceslea
peniru propria lauda, in loc de a se sluji de ele spre slava lui Dumnezeu, omul.
spune Sfântul Maxim Marturisitorul. „falsified firea şi însăşi virtutea".6" Si, adau-
Srtim. XXI. 28.

('iivttiil ttetptt rugticiune. 19.
M
Otnilii laMatei. IV. 10. tf
IhUu-m.
'"'' tmăţâturi eh- suflrt folmitvare, II. 35.
"7 Qf, Sf. loan ScSrunil. Scam, Cuprinsul pe scurt ill luluror eclor mai îniiinic spase. 32.
" Răspunsuri dire Talasie, 64. PG 90. 7I6B.
200
Chetiinhxia
gă el, amestecând mândria cu slava deşartă, se ujunge la îngâmfare, prin care
omul „de la fire se înstrăinează. folosind toate ale firii împotriva firii şi stricând
frumuseţea si bunu tntocmire a firii prin reaua lor întrebuinţare".''''
Chenodoxia îl aninc-a pe om în amăgire şi delir, acestea fiind efecte palologice

liindumerUale care-i îndreptfiţesc pe Sfinţii Părinţi s-o numească „nebunie".
liu arată, spun Sfinţii Părinţi, câ omul a încetat să mai creada in Dumnezeu'" -
după cum învaţa Insuşi Domnul: „Cum puleţi voi sfi credeţi când pri-niili slavâ
unii de la alţii, si slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o cău-taţi ?" (In 5, 44)
- şi că s-a alipit cu totul de lume:71 eel înrobil de ea începe sii se încreadă în
oameni. de la care asteaptă slimă, admiraţie şi laude, şi în lot ceea ce ar putea să
trezească în semenii sâi astfel de atitudini în ceea ce-1 pnveşte. De aceea Sffuici.it
loan Scărarul il mi me sic pe iubitorul dc slava deşartâ „inchinâtor la idoli".7-' ca
şi Stantul Macarie Egipreanul.'1
La originea chenodoxiei, spune SITintuI loan din Singurătate. stă „neşliinţa
yicţii acesleia",74 care naşCe amăgirea în sufletul celui iubitor de slava deşartă. înrr-
adevar, acesta nu cunoaste nimicnicia acestei slave şi a lucmrilor cu care sc
mândreşte, acordându-le o importanţă pe care ele nu o au in realitate,™ El se
poarlii ca şi cum aceslea ar avea o valoans absolută şi etcniâ. fa limp ce ele sunl
cu tolul stricacioase şi trecătoare. El nu şlie că singură slava dumnezciascâ* este
dcsăvârşită şi veşnică şi ca numai temeiurile duhovniceşti de lauda în Domnul
sunl singiirelc cu adevarut teale. Aşa găsim scris la Sfâmul loan din Singurătate:
„Deoarece oamenii nu înţeleg câl dc stricăcioase sunl bunurilc acestei vieţi şi sla-
va can; vine de la ele şi peniru ca nu văd mareţia lucrurilor lui Dumnezeu, nici
înţelepciunea Proniei Sale, nici micimea firii omeneşlj, care de îndatiî ce a inflorit
se ofileste şi piere Inainte de a prinde putere, şi mai inainte de a se înnlţa se sme-
reşte; care este supusft schimbării, şi toate cele pe care le lace se deslramfl şi st-
naniiesc; şi pentru ca nu cugeta la toate acestea, poftesc laiide unii de la alţii si n
.in atftui înţelepciune cât să-si spiinu; La ce bun şi cât preţuieşte măndria care mă
înrobeşte şi pentru care mă bucur mai mull de vederea oamenilor decât de a lui
Dumnezeu, iar laudele de la ei îmi siint mai pe plac decât cele ale lui Dumnezeu,
iar slava de la ei, mai presus decai slava de la Stăpânul tuluror, şi pentru ce lepăd
mărirea ingcreasc^ pentru onorurile omeneşti ?",7' fnsuşi numele acestei patimi
arată că este dcşartă, stricacioasă, pieritoare şi de nimic, ca şi lumea, al că-
reichiptrece(l Cor. 7, 31) si din care se hrăneşte, pecareSfinţii Părinţi, urmând
Prooroctilui Isaia, o aseamănă cu floarea ierbii (ls 40, 6-7), cu visurile, cu umbra
"' Ibidem.
w
Cf Sf. Nichita Scithtittil. Cete 300decapettt..,, I. 14.
' Cf. Sf. loan Scăraful, Sr.ara, XXI. 26.
' Ibidem, 6.
'* OiHitii duhovnlct&l (Col. 111). XXI, 3, 2.
'* Dialog dfAjii-e sitjtet fî patimUe omeneşit. ed. Haushenr. p. 52.
*01 Sf. Nichitii Siitliiit.il. Celt 300decapete,.., I. 14.
?l
Un: clt. Cf. p. 54.
201
Oescriereo, itiaiiijrstarilr jtt fi'lul in mre St prvihu bolile spiritual»
şi cu toate celelalte lucruri repede trecăloare şi nestatomice. „Peniru ce oare, Î11-

treabă Slîintul loan Gum de Aur, fugi dupa umbre. în loc sa te ţii de adevăr ? De ce
cauţi cele stricăcioase, şi nu celc care rămăn în vcci ? (...) Lasa fumul, şi umbra, şi
iarba, şi pânza de păianjen şi loale cele care nici nu pot să-ţi spun în cuvin-te cat
sum de trecătoare si de nimic !".77 „Lucrurile omeneşti, mai spune el, sunt ca
praful şi pulberea, pe care le spulberă vannil; ca umbra şi ca fumul; ca frunza
căzută, pe care orice adiere o misca din loc in loc; ca floarea, ca visul. ca o boare
irecatoare; ca pana care zboară prin aer, ca apa care curge; şî chiar mai putin decât
toate acestea",™ Nu ne rămâne decât să subliniem caracterul patologic al alipirii
de toate aceste deşarte şi amagitoare realitâţi pământeşti. „Toate onomrile şi
măririle din lume nu sunr altceva decâl vorbe şi numai vorbe (.„). Cum poare fi
atunci omul atât de nebun încăt să alcrge după vorbe goale şi să iubeascfl fantas-
me de care ar trebui mai curând sâ" fugfi? (...) De aceea, văzand de câta nebunie
este plină viaţa noastra\ plânge şi suspina* Proorocul; şi dupăcum iin om, dacS-1
vede pe un aliul lepădănd liimina şi dorind înlunericul, l-ar întrcba de ce face o
asemenea nebunie, tot aşa şi Psalmistul întreabă pe cei rătâciţi: Penl.ru ce iubiţi
minciuna şi căutaţi deşărtăciunea T'.79
Chenodoxia oferâ* o viziune deliranta" asupra realităţii, căci, sub stiipânirea eî,
omul nu mai priveşte ca adevărate, de preţ şi importante cele care cu ade-varat
sunt asa, socotind astfel cele care sunt cu totul Hpsite de orice valoare; viziunea sa
asupra lumii este rulburată şi vede lucmrile de-a-ndoaselea; min-rea se înşală în
aprecierile pe care le face cu privire la lucruri în asemenea măsunl încât pare
cuprinsft de nebunie. Sfiintnl loan Gurii de Aur spune lim-pede că eel atins de
această patimă îşi pierde luciditatea şi nu se deosebeşte cu nimic de un nebun,""
Perceperea deliranta a realităţii ca efecf al chenodo-xiei apare adeseori în viaţa de
toate zilele. sub tbrmele celc mai grosolane. Sfantul Maxim, tie pildă, arata că
„precum parinţii trupeşti sunt împătimiţi de dragostea faţă de cei nflscuţi din ei...,
şi copiii lor, chiar de vor fi în toate privinţele cei mai de râs, Ii se vor părea cei mai
drăgălaşi şi mai frumoşi din-ire toţi, la fel minţii nebune îi vor părea gândurile ei,
chiar dacă vor fi cele mai prosteşti, cele mai întelepte dintre toate",*1
lar aceasta nu este adevarat numai când e vorba de primul fel de slavă de-şartă,
Căci şi sub stăpânirea celei dc-a doua omul ajunge la o cunoaştere deliranta, mai
ales în ceea ce-l priveşte. Căci, aşa cum spune Sfântul loan Scă-ranil, ea este o
patima amăgitoare, care pe toate le schirnbă şi le strîimbă.112 Prin ea omul îşi
atribuie calirăţi şi virtu(i pe care nu le are, dar nu-şi vede
77
Omitir la cuvintele: „Sti nu le temi... " (Ps. 48, 17), I. I.
" OtnitU h F.\>rei, IX. 5. A se vedeu. dc asemenea, toatfi aceasfă omilie. ca şi Omilii
la
Malei, LXV. 5.
" Omitie la Psahtuil 4, 6.
m
Caltheze btiptisnwle* V, 6.
s
Ciiftetf t/expre tlmsoste. 111. 58.
'V«m.XXI.2.
202
Clumodmia
pScatcle şi palimile ce-i zac în suflet."3 Tot aşa se amăgeşte omul şi atunci când
lie mundreşte cu vîituţile pe care într-adevâr le-a dobândtl. Căci, pe de o pane, el
se priveşte pe sine ca izvorul şi deţinătonil acestor virtuţi, în vreme ce ele sum
darul lui Dumnezeu şi numai Lui îi aparţin cu adevărat;*4 iar pe de aha pane,
după cum arată Sfântul loan Scărarul,*3 de îndata ce omul se laudS cu vinutile
sale, el încetează de a mai fi virtues, ajungând să se mân-dreasc8 cu un luciii pe
care 1-a pierdut.
Chenodoxia ÎI impinge pe eel înrobit de ea în tot felul de rele. Cei care

lucreaza binefe aşteptand să fie slăviţi de oameni cu adevărat şi-au luat plata lor,
învaţa lisus (Mt 6, 2); El îi deplângc pe aceştia, spunând: „Vai vouii, Cftnd toţi
oamenii vă vor vorbi de bine" (Lc. 6, 26). „Că Dumnezeu a risipit Oasele celor ce
plac oameni lor**, arată Psalmistul (Ps. 52, 7). „întristările şi durerile urmează
slavei deşarte... fie in timpul de fata, fie m eel viitor", scrie Sfantul Maxim.1"' lar
Sfantul loan Gurfi de Aur aratâ ca* „alergaiea după ono-ruri pricinuieşte inari
rele'"17 şi, vorbind despre câutarca locurilor de frunte sprc dobândirea slavei
deşarte, spune că „aceaslă patima* e tiranică".68 Sfântul Diadoh al Foticeei, in
ceea ce-1 privesle, arată că duliurile rele folosesc iubi-rea de slavfi ca prilej
penini răulatea lor şi prin ea, „ca printr-o oarecare portiţâ intunecoasă, ei izbutesc
să răpească sufletele".w
Această patimă nimiceşte pacea launtrică,90 tulburând sufletul în felurite chi-
puri. Sfantul Isaac Sirul arată că ea e pricină de „Uilburare neîncetatS si de ames-
tecare a gflndurilor".'" lar Sfantul Marcu Ascctul spune: „Când vezi vreun gam!
cft-ţi fagăduieşte Slflva omeneascâ, să şâi sigur că-ţi pregăieste tulburare","
Mai înlâi de toate iubirea de slava ÎI face pe om sii caute cu orice prcţ
admiraţia şi laudele semenilor. Aşa se face că sufletul lui e plin de nelinisie şi
neconlenitS grijă, iar el se agită peste măsură penlru ele. Dacfi nu le dobiln-deşte,
atunci neliniştea lui sporeşte şi mai mult. Adeseori eel iubitor de slavă deşaită nu
numai că nu primeşre atenţia şi admiraţia astcptate, dar ajunge la un rezultat cu
tolul contrar: „Slava deşartă, scrie Sfantul loan Scărarul. "ui loc sâ fie pricinâ de
cinste, de multe ori e pricina" de necinste , lar Sfantul Mar-cu Ascetul spune:
„Când vezi pe cineva îndurerat de multe oca>i, cunoaşte CS, după ce s-a umplut
de gânduri de-ale slavei deşarte, seceră acum cu scâr-
'" Acesl punct dc vedere va fi dezvollat in capiloliil consucrai mandrici.

Sam», XXI. 8. " ('apete despre
dragoste, II, 65. " OmtlU In Matei.
LX1I. 2. w/Mfem,iXV,4 n < "uvâni
ascetic tn too d? capete, 96.
* Apofle&iw. Vin.6. ' Citxiiiie
iti-.sjirt' iit'vohilii. 2.Y
': D'-s/nr tegea duhovnicecucâ, 90. Scam.
XXI, 19.
203
DeiCtitna, numifestâriltf şifchit hi rare se pnXfac holt/* spirilitn/f
bă spicele scminţelor din inima".'w !n locul admiraţie'i, el întâlneşte, în eel mai bun
caz, inditerenţii; dar mai rSu. e ca ajunge chiar să irezeascâ în seme-nii săi ură.
invidie şi gelozie; stârneşte critic! şi batjocurfl, mai ales atunci când vanitatea sa
Iranspare in cuvinic sau purtâri. „S3 no fcrim deci, fraţilor, sa" vorbirn despre noi
inşine. Aceasta alrage şi ura oamenilor, şi dispreţul lui Dunmezeu".M O asemenea
situaţie nu poale decât sa nască în suflelul omului iristeţe* şi nelinişte, pentru că
nu dobfmdcşte nici placerea pe care o cautâ" şi, lremind agresivitatea celorlalţi. nu
"re nici relaţii armonioase cu cci din jur, fiind nevoit sa cauie noi mijloace de a se.
pune în valoare, în locul celor care nu i-au reuşit,
Biruit de ehenodoxie, omul îşi pierde stripânireade sine şi ajuiige rob al ei şi ;il
tuturor celor de care are nevoie ca să-şi astâmpere patima. Sfântul loan Gurî» de
Aur subliniază caracierul deosebil de ttranic al acestei patimi, pe care el o
socoteşte „robin oea mai înjositoare şi mai de plâos"»91 m care ajung să cadă chiar
sufletele cele mai mari."" Ca orice siltâ patimă, ea îl face pe om dependent de
dorinţele şi plăcerile legate de împlinirea ei. ca şi de părerea oamenilor, şi rob al
celor carora caută să le placă şi de la care aşteaptă laude. „Vai. nefericitul de
mine !. strigâ Sfantul loan din Singirrătate, Dumnezeu m-a facul liber, iar en BID
mulţi stăpăni, căci voind sâ plac oamenilor. M\\
ajuns robul tuturor".
I'n all efect periculos al chenodoxiei esle faptul cn-I aruncă pe om într-o lume
fantasmagoricS. Sfantul Isaac Sirul spune că cei care „sunt mânaţi de slava deşartă
(...) îşi pierd puterea de judecată'V" Sub inspiraţia ej nefaslfi omul îşi imaginează
că are lot felul de calităţi, virtuţi şi merite, mulţime de bunuri; se vede pe sine in
siluaţiile şi locurile cele mai înalte, care-i aduc ad-miraţia şi laudele celorlalţi
oameni. „lubirea de slavă, scrie Sfantul Isaac Si-rul, (şi iubirea de plâcere) işi
închipuiesc şi nalucesc feţele şi stârnesc la poflă şî dorinţă".101 Una dint re
urmările patologice ale unei asemenea situaţii este câ-l înstrâinează pe om de
realitatea în care trăieşte, îî distrage atenţia de la cele din jur, ii încetineşte
aclivjtatea în lucrurite cele mai importante pe care le are Uc făcui şi-i paralizează
dinamismul vital, aducandu-i suflctul într-o stare de lotalâ amorţire. Aceste
trăsături patologice sunt descrise de Sfântul loan Casian asifel: „Bietul suOel,
dcvenit parcă jucăria unei somno-lenţe profunde. ajunge pradă unei astfel de
vanităţi, încât adesea, ademenitde dulceata unor asemenea gAnduri şi umplul de
aceste năhjciri, nu mai este in
* ttesprr ii'i <<• rtvtt ra w huirepieauxil'm f'tiptr, 127.

u
0mi/atoAftwW,m,5.
:
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cnviute desjm' jievoinţii. I; 5.
n
Omiiii taMalet, IV. 9-
'" Hwlfin. LXV.4.
'"' IMC. cit.. p. 52. Cf. Sf. loiin Gura cle Aur. Omilii l« MaMu, LXV, 5.
1
' ('iivmle âtspm nevvhiţâ, 5.
;;|
IbUJem, 8.
204
('heiwdo.xitt
stare să vadă nici cele ce se petrcc în juru-i, nici fraţii, cât timp, în culreienil
gândului, simte plăcere şi se lasă prins de cele cc a visat cu ochii deschişi, ca de
nişte lucruri aievea".102 Acesl proces de fantazarc poate sta la originea unor accese
de delir acute sail a halucinaţiilor. Evagrie constatâ" că „începutul ratâcirii mînţii
esle slava deşartă'\l,B Acest efect estc periculos mai ales pen-tru rnonahul cuprins
de această paiimă, căci stă în obiceiul dernonului slavei deşarte să alace cu putere
mai ales la vremea rugăciunii: „Când în sfârşit minlea se roagă cu curăţie şi fărit
patimă, nu mai vi n asupraci dracii din par-tea stăngâ, ci din cea drcaptă. Căci îi
vorbesc despre slava lui Dumnezeu şi îi aduc înainte vreo formă dintre cele
plăcute simţirti. încâi să-i parit că a ajuns desfivârşit la scopul nigăciunii. lar
aceasla a spus-o un bărbat cunoscStor câ* se mlapiuieşte prin patima slavei
deşarte".104 Aceasla patimâ, spunc Evagrie in altă parte, face ca minlea sâ încerce
„sâ mfirgineascâ dumnezeirea în ehi-puri şi infaţişâri",10 iar diavolii se folosesc de
ea ca să-1 amăgcască şi să-l facâ sii rătăcească pe nefericitul care a lăsa(-o sfi
sporească în el. Paladie, în Istoria iausiacă, dă un exemplu de monah ajuns nebun
din această prictnă: ..Cugetarea îi era atinsă de neînfrânarea slavei deşarte". spune
eL1M
Pe plan dnhovnicesc, cfettele patologice ale chenodoxiei sunt extrem de
nocive, Ea duce la moartea sufleiului,1"7 la orbirea mintii10" şi la lulburarea ei,' "
niicşorându-i putereadecunoaştere.
Ea nimiceşte toale viituţile pe care le-a dobândil oitiul1" şi lipseşte de rod
osienelilt' sale duhovniceşti.i!? Din pricina ei. spune Sfântiil Maxim, se pieixl
mulie Iwcruri bune în sine.1" Ncvoinţa ascetică şi virtuţile pe care ea cautâ sîl lc
sporeascii au drept scop unirea onuilui cu DumneZeu şi îinpărtăşirea de slava
dumnezeiasca. Prin chenodoxic', omul le abate de la menirea lor firească, penlru a
le pane în slujba propriei sale slave, aşleptând laude de la oameni, iar nu de la
Diimnezeu. asa cum se cuvine. Pierderea roadelor ascezei şi a vitiiiţilor, care este
o «idevilrata catastrota pe plan duhovnicesc, are urmarea de neînlălurat că naşte în
:\\,':'imiinli'/f nulnnstireşti. XI. 15.

" CuYiint despre nigăciurte, 116. "" ibidem. n. !■ Ibidem, 116. "
htoria biMiavii. LVHI. 5. 1117 Cf. Apejiegme, Bu 1. 121; Eth. 13,7,
Avva Ammona, Epislole, 1. 3.
* Cf. Sf. Mtiicu Ascetul. DttSpfB hgm duhoviiicvasvd- 103. Isihic Sinuihil. ('tivânt
detrpre in-rvif şi virtutc, 57.
1
Cf- Sf. Isaac Sirul. Cuvinie despre m-voinţâ. 5.
J
Cf. Âwa Animomi, hivtifături, IV, 15. Isihic Sjnaitul. Cuvâftl âespre irt-zvie şi
vtttuto, 58.
1
Cf. Sf. loan Scăiarul. Seam, XXI. 8. 9. Apofiegtne, N 592. 30. CSP 4. 19. Sf. loan
Guril clc Aur. Omilii la Malei, III, 5. ,Sf. Mucarie Egipteannl. Omliii duhovnîvt'sti (Col.
llli.XXI.3.2. "' Cf, Sf. loan Scararul, Scimi. XXI, 2. 6, 7.
" Capttfi (J>'S[»e dr<t}>ost<: II. 15, A se vedeu, dc ascinenea, Kthfnmsuri cătto Ttdmie,
56. PG90.580B.
205
Dexcrierea, mamfesuhile si felul în care se pradac bottle spiritual*
sufleiul omului o stare de mare suferinţâ; lipsit de aceste bunâlăţi de mare preţ şi de
bucuria duhovniceascâ pe care o dobândise prin ele, sufleiul se simtc gol, lipsit de rost,
plin de tulburarc şi nelinişte. sortit unei continue nemultumiri. lar dacă plăcerea legată
de slava dcârtă umple, pentm un rimp, sufletul, ea nu poate l'i însă păslrată multă
vreme, căci. aşa cum am văzut, este parţialâ. trecatoare şi irealâ. după chipul lucrurilor
pământeşti cu care se hrăneşte. şi, în final, arunc;1 sufletul în amăruciune şi deznădejde.
„Chenodoxia. scrie Stântul loan Casian, esle o hranâ a sufletului, pe care, pentru
moment. îl mângâie cu desfătare, dur apoi îl goleşte şi îl despoaie de orice virtute,
făcându-l stcrp şi lipsit de toate roa-dele duhului. Astfel îl face nu mimai să piaidă
meritele unor nemăsurate stră-danii, dar chiar să îndure chinuri mai mari".1 M
Nimicind virtuţile, chenodoxia mai întâi de toate face să apara" sau să re-aparâ în
sufletul care le-a pierdut patimile pe care ele le izgonisera," iar apoi deschide poarta
luturor celorlalle patimi.1"' Sfinţii Paring. aşa cum am văzut. o pun în rândul celor trei
pntimi aşa-numite generice, care sunt izvorul tuturorcelorlalte. Sî'ânlul Marcu Ascetul o
numeşte „rădăcina poftei ruşinoa-sc""7 şi „pricinâ a tot păcatur,"t şi „maică a relelor",11'1
ajătând că ea ducc ,Ja slujirea păcatului".12" înainte de orice ea aduce în suflet
mândria,171 căci ea îi cste înaintemergătoare.1" înccput,1" maicaV'14 şi toate patimile care
sunt legate de mândrie: hula1l2, judecarea116 şi defăimarea aproapelui,13' iubirea de
slăpânire, împietrirea inimii,,?,t neascultarea.lî9 Ea zămixleşie de asemenea mania"0 şi
loate cele care graviteaza" in jurul ei: ura,1" ţinerea de minte a
114
Asezdminiele mâriâstireşti, V, 2) (3).
Il
* Sf, loan Casian. Cotivoiinri duhovnicesti. V. 15,
'■' Cf, Eviigiic, Capeie despre deosebtrea inidnulor.... 13. Avva Ammona, hivăfântri.
IV, 2S.
117
Despre U'gea duliovmeească* 95.
'^ Ibidem, 99.
'['Ibidem. 105.
1
-'' Despre eel ,f eredcâse mdrepteazâdinfapte. 156.
131
Cf. Avva Ammonu. îtivâţâlaii, IV. 15. Evagrie, Tratalul pravtic, 13. Sf. Muxini Mămiri-
sitorul, Capete despre dmôste, III. 61. Sf. Isaac Sirul, Cnvhite desprr nevvinţă. 23.
" Sf. loan Scărarul. Scara, XXI. 2.
'■" Ibidem. 1. '-'4 Ibidem. XXII, 2.
IU
Cf. Sf. Marcu Ascctul. Despre cei Ce cred rrfse hidreplea/ddin fapte. 87. ,îft
Cf. Sf. Miucu Ascetul, Despre legeti didiovnieeasca, 122.
'T Sf. loan din Singun'itatc. Dialog despre stijlef si /xitimile omeriefli, «i Huusherr. p. 52.
[
* .Xpofie&tw, VIII. 6.
IW
Sf. loan Casian. Convorbiri duhovnicesti. V. 16. Sf. Grigoric eel Mare. Cvmemariit la
low VIII, 43
1
" Cf. Sf. loan Scăranil. Scam, XXI, 19. Sf. Macatie Egiptcanul. Omila duhovnicepl
(Col. II). V. |0. Sf. Marcu Ascetul. Despre iegett duhavnUeased, 104. Sf. Isaac Sirul,
Cuvinte despre nevoinţtt. 5. Sf. Isihie Sinaitul, Cuvdnt despre Irezvie si virtuie, 59. "
Cf. Sf. Maxim Mărturisiiorul. Capete despre dragosle. 111.7. Sf. Isihie Sinaitul. loc.
cit„ 59. Sf. loan din Singurfitatc, he, cit,
206
< 'henodaxia
ifiuluî,"1 invidia,'*3 certurile,'14 neînţelegerile.1" Din ea mai ies încă: min-ciuna,1"'
făţărnicia,137 vorbele deşarte,',ÎB frica,n'' desfrânarea,14" iubirea de bani şi de
avutie141 şi, aşa cum am arătat deja, (ristcţea.143
în incheiere, să arătăm ca diavolii au un rol deosebit de activ în zămislirea şi
sporirea acestei palimi.14' Tot cc se face din slavă dcşarta e de la diavol, spune
Sfantul loan de Gaza.144 lar Sfântul Varsanufie arată că diavolii înles-nesc această
patimă pentru a duce sufletul la pierzare,14* Dacă nu o iscă ei în-şişî. în orice caz
se folosesc de ivirea şi stămirea ei în suflel pentru a-şi îin-plini prin ea lucrarea
lor nimicitoare,14* „Luând mai ales iubirea de slava ca prilej pentru răutatea lor si
sărind prin ea înlăuntm, ca printr-o oarecare portiţâ întunecoasă, ei izbutesc să
răpească sufletele", scrie Sfântul Diadoh al Foticeei.141 Cel care se lasft biruit de
aceaslă patimă împlineşte astfel voia Celui Rău,l4tt ajungând in cele din urmfl
robul şi marioneta acestuia. MCel care iubeşte slava de la oameni (...) se predă
vrăjmaşilor, iar aceştia aruncă sărmaaul suflel in multe rele, punând stăpânire
peel", spune Avva Isaia.149
In
Sf loan Scăraiu). Scara. XXI. 23-1" Sf. loan din
Singuraialc. he. cil., p. 52. 1 w Sf. Grigorie eel Mare.
Conwnlariu h lov, XXXI. 45. Ibidem, Sf. lonn Casian,
Convorhhi duhwnici-rilL V, 16.
B
Apttfiegme. XV. 21. Sf. Talasie Sinailul, Capete de.spre dragostf, I. 19. lW Sf.
Grigorie eel Mare. Conwntariiî Ui tav, XXXI. 45. Sf. Talasie Sinailul. ('opeie
despre dragoste.l, 19.
* Sf. loun Scîîranil, Scant, XI. 6. Sf. loan Casian. ('onvothin dufurVnteestt, V. 16, Sf.
loan Scara.ru). Scam, XX, I. 2.
l!
'Cf Evagrie, Tmtatulpractlc, 13. Sf. Isaac Sirul. <'minwd&sprenevofnjâ, 23. Nl
Sf. Maxim Mfiriurisitorul. Capete despre dnigostr, HI, 83.
I
Cf. Evagrie. Tratafulpraetic, 13. Sf. Isaac Sirul. Cuvmie despre ncvoinţâ, I.
' Cf. Sf. loan Scfirarul. Scam, III. 39; XXI. 9; 16; 20-22; 27; 28. Sf. Nichila Srilhainl.
Cele 300 de capete, \,BQ, '■" Scmori duhoimiceşti. 477. întrebare.
II
Scmori lUihovnut-fli. 259.
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Dlsputa cu tin scohistic, 2.
" ('want ascetic t" 100 de capvtr. 96. Cf. Evagrie. Cttvânt despre mgâriime. 72,
** Apoflegm*. i 729. 1 Apofiegtne, Vffl, ?.
207
11
Mândria
Mândria (\mtp\ybavla) este atât de înrudită cu slava deşartă, încât mulţi St'inţi
Părinţi cred cfl nu esie cazul sa* se vorbeascâ despre cle ca despre douâ patimi. ci
ca de una singunl;1 de aceea, aceşti Părinţi spun en exists doar şapte patimi
„generice", iar nu opt. în învăţăturu PArinţllor cu privire la patimi, care arata* cu
care patimă (rebuie să ne luptâm mai întâi şi la ce spor du-hovnicesc sc ajunge
prin biruirea lor pe rând, vedem cum patimi le merg de la cele mai grosolane la
cele mai „subţiri", care sunt şi cel mai greu de învins; într-o asemenea ordine,
mândria urmează îndală dup;1 slava deşartă. Astfel privită, ea apare ca o culme a
chenodoxiei. De aceea Sfantul loan Scărarul scrie că „au numai atâta deosebire
între ele câtă are pnincul prin fire faţâ de bărbal şi grâul faţa de pâtne. Căci primul
(gând, al slavci deşartej e înce-putul, iar al doilea (al mândriei) sfârşitul".2 Ajunsă
la un anumit gracl, cheno-doxia duce în chip necesar la mândrie. „creşterea uneia
aduce apariţia celeî-lalte, prisosul de glorie deşartă da naştere truftei", subliniază
Sfântul loan Casian/1 Sfântul loan din Gaza spune, la fol, ca\ „crescând slava
deşartă, se ajunge la mândrie"/ Sfântul loan Sc5rnrul. pe de altă pane, arată câ,
Ddată biruitfl slava deşartă, iese şi mândria din suflet.''
Totuşi, din alt punct de vedere - mai puţin precizai de practica ascetică -, care
rănduieşte patimile dupa gravitatea lor, pornind dc la cele originare şi fundamental
şi continuând cu cele care deeurg din acestea,7 lîiândria apare ca cea dintfii
patimâ, de capetenie, al cărei prim născut esle slava deşartă, ceea ce face ca între
ele s.1 existe o legături* slrSnsa şi cu lotul specîală,
La iin anumit nivel, limita dintre acestc două patimi nu se mai vede lim-pede,
penim câele ajung sa* se întrepătrundă, lunecând una într-alta, Cu toate
1
Dnpu cum arsita Sf. loan .Scăninil (Scara, XXI. I), care-l dâ dc exemplu pc Sf.
Grigoiic eel Mure.
:
Ibidem. Cf. 27. 36.
1
Cf. ibiiteriu XXII. 2. Sf. Maxim Mărturisitonil. <'apţt* ilespre <lraRosH>. 111. 56.
J
('orivorbiri (liihoviiiceşli.V. 10.
' Sciisoii duhovnicitflt, 460.
".SV.im. XXI, I.
' Este niiii ulcs punclul de veclere al Sf. Grigoiic cel Mare (u se vedeu. dc pildă.
('amentariu In lov. XXXI. 45).
20X
Mandrill
aceslea. ele îşi păstrează trăsăturile specifice; în continuare vom arăta care ■■Mm
aceslea in ceea ce priveşte mândria, după cum am procedat şi cănd a lost vorba despre
slava deşartă.
Ca şi chenodoxia. mândria are două forme.* Una se manifesiă în raportu-rile

omului cu semenii săi,'J cealaltă priveşte legătura omului cu Dumnczeu.10
1) Cca dintâi formă a mândriei constă în convingerea omului că este superior faţft
de ceiialţi oamcni suu cel puţin faţă dc uniî dinlre ei,' dar şi în in-cerearea de a dobândi
această superioritate. dacă cumva nu erode că deja o arc.' Oricum, mândria constă in a
se înălţa1* omul pe sine, fie făra nicî un motiv anume, fie - cum se întâmplă eel mai
adesea - dîn aceleaşi prîcini care-i pot sluji ca prilcj pentru slava de&artă şi despre care
am vorbit deja (calităţi fizice, inlelectuale, spirituale, rang social, bogâţie etc.).14
Această înăllare îl face pe om să se preţuiască, să se admire1' şi să se laude în sinea sa.16
G5sim aceste atitudini şi în cazul chenodoxiei, dar acolo omul aşteaptă mai curând de
la alţii laude şi onoruri, în timp ce aici şi le acordă el însuşi,
înâlţându-se pe sine, implicit trufasul îl coboară pe aproapele său, îl pri-vcşte de
sus,1T îl dispreţuicşte,"1 „socotindu-l ca fund nimic'V" atitudini care constituie o altă
trăsătura fundamentals a acestei prime forme de mândric.
Mflndria il impinge pe om să se compare cu aproapele20 şi sîl-şi afirme su-
perioritatea, socotjndu-se cu totul deosebit, fundamental diferit de acela. Arhetipul
acestei atitudini îl aflăm în Evanghelie, când U auzim pe fariseu Spunând: „nu sunt ca
ceilalţi oameni (...) sau ca acest vameş" (he 18, 11). Manat de mundrie. omul simte
nevoia să se masonic cu ceilalţi,71 sâ stabilească ierarhii,
*Cf. Sf. loan Cnsian. Aşeiămi'itele mâiuhtiresti, XII. I; Cviworhiri duhovniceyti, V.

12. Awn Dorotei. fnvâţâturi de sujlet falositoare, II: 6.
" Cf. Sf. loan Casiiin. Asezâmintele mânâstinrşti, XII. 2. 1,1
Warn.
1
Cf. Avva Dorotei. htviifmuri de sujlet falositoare. 11. 6. Sf. Maxim Mfirturisiiorul.
Capete despre dragosle, III, 87. Sf. loan Gur'i dc Aur. Omilii la Matei, LXV, 5. Sf.
Hie Eciliciil. Culegere din sentinfele înfelepţihr, 38.
1
Sf. Grigorie de Nyssa defmeşte mfindria ca ..voinUi de a-i întrece pe ceilalO"
(Despre feriorie, IV. 2). A se vedea, dc asemenea, Sf. Vasile eel Mare, Re.guHle mici,
35. Sf. loan Gura dc Aur. Omilii la 2 Tesahmiceni. 1, 2.
h
Sf. Vasile eel Mare, be fit.. 56. Sf. Maxim M&lurUitoruj, ('apete despre dmgoste. III. 84,
'*Cf, Sf. Maxim M:Vturisitorul, IIH\ CU. Avva Dorotei. învâftUuri de sujletjalositoare, II, 7,
' Sf. Maxim Marturisitorul, Capefe despre dmgoste. III. 84. Sf. Grigorie eel Mare.
Canmtariu la low XXXIV. 23 " Sf. Grigorie eel Mare, toe, m Evagrie, Tratatulpractie,
14.
' Avva Dorotei, fnvdftUuti de sujlet folositoare. II, 6. Sf. Muxini Maiturisitorul.
Vtipete despre dmgoste, II, 38; III, 84. Sf. Talasie, Capete. IV. 29. Sf. loan ScHrarul.
Scam, XXII, I -2. Sf. loan Gura de Aur, Omilii la 2 Tesaloniceni, I, 2. ''• Avva Dorotei,
tec. clt., II. 6. *" Cf. Apoflegma, Seria alfubetică, Pafnutie, 3.
*Cf. Nichilu Stiihatul. Cel* .1(H) de capete.... I. 83.
209
I)r\crierea, ituinifestărHe şifehil in care se prmluc bo file spiritu/de
trSgând întotdcauna concluzia că este cu total superior, în toate privinţele, sau macar în
parte, într-un anuniit domeniu. Ajunge, de aceea, să-1 dispretaiască pe aproapele său22 şi
să-i critice aproape sistematic felul de a gândi şî a traV'
Această formă de mândrie se traduce prîntr-o suită de atiludini c;ire ne permit s-o
definim mai bine. Cel mândru, scrie Sfântul Vasile eel Mare, „se laudă şi exagereazfi, ca
să apart mai mult decflt este Tn realitate",24 El se aratâ ingâmfat,**1 trufaş şi plin de
sine,2'' sigur pe el,27 încrezător in sine.2" La aces-tea se adaugă adesea pretenţia că le ştic
pe toate2g şi convingerea că are întot-deauna dreptate,10 de untie se iscă îndreptaţirea de
sine,*' ca si spiritul de conlradicţie (împotrivirea în cuvânt)" (de asemenea caracteristice
penlru aceasia" patimă), dar şi dorinţa de a-i învaţa pe al(ii" şi de a stăpâni.14 Man-dria
îl face pe om orb la propriile sale greşeli" şi să refuze a priori orice cri-tică şi orice sfat,
să urască miistrtrile şi orice dojanâ;'6 el nu poate suferi sa" i se poruncească şi sâ* se
supuni* cuiva." Această patimă se manifests şi ca agresivitate; uneori, exprcsia acestei
agresivităţi cste ironia, dar şi asprimen cu care eel mândru răspunde atunci când i se
pune vreo întrebare, muţenia în anumite împrejurări,19 o ostilitate generală,40 dorinţa de
a-l jigni pe celă-lall, împlinită cu multâ uşurin(S.41 Aceastâ agresivitate se manifests
întotdea-una ca raspuns la cele mai mici crilici care i se aduc.42
2) în (imp ce prima formă de mândric îl face pe om sâ* se înalţe faţă de semenii săi,
a doua îl face să se înalţe faţă de însuşi Dumnezeu şi sil se ridice
" Cf. Sf. loiin Scfu'arul, Scam. XXII, I. Sf. Macuric Egiplctimil. Omilii dubovnicrţti
(Col. II), XXVII, 6.
;' Cf. Sf. Grigorie eel Marc. Cmwiiariu U< fev, XXXIV. 23.
liegulile mild, 56. ** Sf. Vasile eel Ware, he. eft. Cf. Herma. Pâstomf,
Pilda VIII. 75 (9). I.
Henna, lac. cit.
I
Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil, < 'npete despre dtttgOSte, III. 87.
28
Cf. Avva Dorotei. Invaftilun i/e suflet foloxitotire, I, 10.
M
Cf. Hermn. I'âstoml. loc. cit,
10
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 tie capete.... I. 46.
II
Avva Dorotei, Invâfâluri de sufUtl folositoare, I, 10.
': Sf. loan Sctirarui. Scam. XXII. 7. Sf. Simeon Noul Teolog. Ceie 225 de capita,.., I. 46. "
Hernia, Poslomi. Pilda VIII. 73(7), 4.
14
Sf. loan Scftranil, Scam, XXII, 8.
15
Cf. Hie Ecdicul, Culegere din se/ilmfele înfelepfilor..., 38.
"' Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXII. 2, 11.
17
ibidem, 8, 28.
" Cf. Sf. Grigorie eel Mare, Comentoriu la lov, XXXIV. 23. Sf. loan Casian. Afeză-
mintele mantlstirejli, XII, 29. " Sf. Grigorie eel Mare, toe cit.
* Cf. Sf. Talasie, Capet e despre dragosle, infrtinare.... IV. 29. Sf. loan Scftrarul.
Scorn, XXII. 28.
" Cf. Sf. loan Casinn, Asezwmnleie ntânâstiresli, XII. 29. Sf. Grigorie eel Mare. Co-
mentariu ta lov. XXXIV, 23.
*: Cf. ibidem.
210
Mtltulriti
împotriva Lui.41 Vedem astfel că mândria este o paiimă de o gravitate extre-i nu

SI mi n Părinţi nu incelează să spună că estc cea mai rea dintre (oalc pa-timile, 44
oentru că ea a dus la căderca lui Satan şi a îngerilor care au devenit diavoli,4 iar
apoi a omului insuşi.46 Fundamentul şi esenţa mândriei le aflăm ccrcetand tocmai
cauzele căderii originare. Am arătal dejacă pacatul strămo-şesc a consfat pentru
om - ca şi pentru diavol - în autoîndumnezeire. în re-vendtcarea pentru sine a unei
autonomii absolute şî în voinţa de a se dîspensa de Dumnezeu; în pretenţia de a
socoti ca proprii calitâţile sale, în căutarea unei slave numai pentru sine, fâcfuid
din eul propriu un centru absolut. şj in afirmarea propriei superiorirăti. Sfântul
loan Casian explică astfel păcatul şi câderea lui Satan; „Acesta, învesmîintat în
lumina dumnezeiască şi strălucind prin dărnicia Ziditorului printre celelalte puteri
cefeşti, s-a încrezut cfi deţine prin tăria propriei naturi, nu prin binefacerea acelei
dărnicii, splendoarea inţelepciunii şi frumuseţea virtuţilor cu care-l împodobise
harul Creatorului. Semoţindu-se pentru aceasta, ca şi cum nu-i mai era de
irebuinţă ajutorul divin pentru păstrarea acestei curăţii, s-a socotit asemenea lui
Dumnezeu, pretinzând că, întocmai ca şi Dumnezeu, nu are nevoie de nimenî.
Bizuin-du-se desigur pe liberul său urbitru de care dispunea, crezu că prin acest
fapt are din belşug toate căte îi sunt de trebuinţă pentm desăvârşirea virtuţjlor şi
pentru deplina fericire vcşnicS. Această singura cugetare a devenit penlru el prima
cădere".47 Tot el aminteşte spusa Psalmistului: „lata omul care nu şi-a pus pe
Dumnezeu ajutorul lui, ci a nădăjduit în mulţimea bogăţiei şi s-6 înla-ril mtru
deşertăciunea sa" (Ps. 51, 5-6).4* Şi adaugiî că\ pentru om, păcatul a constat în
ascultarea îndemiuilui diavolului, care in chip mincinos i-a spus; „vcţi fi ca
Dumnezeu".*1 Dar „nădăjduind sfl ajungS Dumnezeu, a pierdut şi ce era", spune
Sfântul loan Gurn" de Aur,50 arfitând că acest păcat s-a perpetual prin lucrarea
diavotului în toţi oamenii cuprinşi de mândrie; ,,toţî oamenii de mai târziu, care au
alunecat spre nccredinţă, au ajuns aici datorită mfui-driei, pentru că s-au închipuit
egalt cu Dumnezeu"."1
' Cf. Awn Dorolei. învăţâturi de sufîet fotositoare. II. 6. Sf Ioiin Casian. Aşeyunin-
trie
44
mânehtirefli, XII, 2; 7. Sf. loan Scfirurul. Scant, XXII, 1. 28.
A sc vcdea, de pildâ: Aitoflegm* N 558; N 641. Sf. loan Scârarul. '&cara, XXI.
36; XXVI, 39.
11
Cf. Apojttgtne, N 558. Sf. loan Casian, Aşeztiminiete numiteiireşti, XII. 4. Sf. IOIUI
.Scărarul, Scant, XXII. 12; XXVI. 39. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Ozia, UI. 3
Omilii la Mtiifi, XV. 2; LXV, 6. Omilii ta loan, IX. 2; XVI. 4.
" Sf. loan Casian. Aêzilmmiele ntâiuhthvyti, XII. 4-5. frtrafrază in 150 <te capete.--
In rele 50 de Cuvinie ate Sf. Macarie EgipteanuK 86; 115; Sf. Macarie Egipieanul,
Omilii dulumriceşti (Col. III). I, 3,4; (Col. II). XXVII, 6. Sf. loan Qurf de Aur, OmUu
In Matei, XV. 2; LXV, 6; Omilii la loan, IX. 2. Avva Dorotei. hivafaturi de sttflet
folositoare, I, 8. Sf. loan ScurnruJ. Scam* XXII. 28. " A/eztlmintete riuitiâvtirt'şti.
XII. 4. Cf. 5. " Ihidcm, 4. " Ibidem.
1
Omilii la Matei. XV. 2. Cf. Omilii la loan, IX. 2.
"nutiitaMa/ei.XV.2.
211
Descrîerea. manifexlăriif sifetul in carr xe prmiuv bottle spiiiHudc
Mândria este negare sau refuz al lui Dumnezeu,*: care uneori, ca în cazul lui
Salan, ia forma revoltei fftţişe,*3 <lar de obicei se manifestă ca ..tagăduire a
ajutorului lui Dumnezeu şi fălire cu râvna 8a'\ Trufaşul refuză să-L pri-vească pe
Dumnezeu ca Ziditor al firii sale, ca început şi ţel al fiin(ei lui, ca izvor al tuturor
virtuţilor şi bunătăţilor, punându-le pe toate pe seama sa."
Cel mai adesea aceasiă formă de mândrie pune stăpânire pe monah, pe care îl
loveşte in mod deosebit," făcandu-1 să se conside» pe sine cauza vir-tuţilor şi
faptclor bune şi, implicit, să nu mai recunoască ajutorul care îi vine de la
Dumnezeu." Avva Dorotei spune că eel mândru „punc pe seama sa isprăvile
săvărşite, iar nu pe seama lui Dumnezeu"." Aceeasi învăţătură o găsim şi la
Evagrie" şi la Sfântul Maxim Mărturisitonil.00 După acesla din Urmfi, mandril este
eel care „se îngamfăcu bimurile primite de la Dumnezeu, ca şi cum ar fi ale
sale".61 Tot el spune că tot omul care socoieşte „virtutea şi cunoştinţa ca izbânzi
fireşti ale sale, nu ca damri dobândite prin har"" da dovadă de mândrie. Altfel
spus, omul se mândrcşte dacă vede în virtuţi expresia propriei sale valori şi
rezultatul propriilor merite, iar nu daruri ale Duhului Sfânt, izvoriind din
paiiiciparea la desâvârşirea dumnezeiască; tot aşa. dacîl îşi închipuie că a dobândit
biiuinţa asupra patimilor prin propriile puteri, iar nu prin ajutoml lui Dumnezeu.63
inţelegem asrfel de ce Sfinţii Părinţi arată că această. formă de mândrie
„loveşte în mod deosebit pe cei pe care-i descoperă că le-au fost de folos unele
virtuţi'""1 şi se manifestă cu mai multă tărie „după cc le-am învins şi am triumfal
asupra celorlalte (patimi)",',s Stantul loan Gură de Aur spunând chiar câ „toate
păcatele vin din lipsa noastră de grijS, dar de mândrie ne îm-
'■' Sf. loan Scârarul. Seam. XXII, I.

" Cţ. ibidem, 31.
"Ibidem. XXI1. 2.
" Cf. Sf- Maxim Mărtiiristiorul. Rttsptwxitn nitre Tatasie, 64. PG 90. 716B. Sf.
Mncarie Egipteanul. Omilii dtduivmcesti (Col. II). LIV, 4. M' Sf. loan Casian,
Corivoririri duhovmrex'i, V, 12.
1
Cf, Evagrie. I'mtatul pmctic, 14. Antireticttl, VIII. 25. Sf. Maxim Mărturisitoriil.
('aptt« de.tpre dmgoste, II, 38; III. 84.
''" lnvâfdiuri de sufîet fohxiltxire, II, 6. Sf. Macarie Egipteanul, Omilii duhovnueşii
(Col II), UV. 4.
■'• JVratatul pmctit'. 14; Antireliml. VÎII, 25. '"
Captiedexpre dm&aste. II. 38; 111. 84. 61 Răspunsuri
cdlre lalasle, 52. PG 90.492A. Cf. 491A 1 Ihidrm.
493C.
* Evagrie, Antireticut, VIII. 25. Sf. Maxim Mârtnrisiionil, liihpnnsuri câtre Tatasie,
52. PG 90, 493A.
1,1
Sf. loan Casian, Cortvotbiii dubovniceşti', V, 12.
a
ibidem, 10. Sf. Maxim M&rturiritonil. Capeir despM drQgo&i, 11. 59. Sf. loan
Casîan, Axezdmintrte mândstiresti, XII, 24.
212
Mandria
bolnăvim atimci când facem binele . Căci în locul patimilor biruiie, in su-fletul
omului vine măndria.67
Dar nu numai atunci când omul se luplă cu patimile şi le biruieşte, se iveşte
mfwdria ca să le ia locul, ci şi atunci când, dintr-un motiv sau altul, ele
dormilcaz.1 sau nu ni se fac vfidite, fără ca aceasta sfi însemne că nu le avem
deloc sau că s-au împuţinat. Sfântul Maxim arată în acest sens că atunci „când
patimile îşi încetează lucrarea fie pentni ca se ascund pricinile lor, fie-penlru că se
depărteazâ dracii in chip viclean, sc strecoara milndria'V* iar' Sfăntul loan
Scărarul. vorbind despre această patimă, spune că „patimile s-au depărtat uneori
nu numai de la unii credincioşi, ci şi de la tinii lară credinţă. afară de una. Ele au
ISsat-o pe aceea singură sa* umple locul tuturor, ca una ce e cea dintâi dintre
ele".''"
Vedem din aceasta ca. dacâ această forma de măndrie îi ameninţâ in mod
special pe cei îmbunâtăţiţi, ar Fi greşit să credem că ceilalţi oameni sum scuLiU de
ea. Dar adesea ea nu mai este remarciiiă, pentru cfl s-a „cronicizal", le-a cuprins
iniiraga fiinţfl si. de fapt, îi menţine într-o stare de separare de Dumnezeu. lar a
lr;ii in afara lui Dumnezeu. a duce o existent;! cu totul autonomă şi independent;!
de El şi a se afirma pe sine ca unicul principiu şi ţel al propriei existence este o
manifestare a acestci rnândrii fundamental care perpetueazâ pacatul strămosesc.
Oricine trâieşte depârtat de Dumnezeu, fte chiar pentru scurtă vreme, aratâ ca nu-
L cunoaşte sau câ L-a uitat, că-L tagăduieşte şi vrea să se pună în locul Lui. dând
astfel dovadă de mândrie. Pulem spune că omul arată un oarecare grad de mândrie
ori de câte ori stăniie într-o stare de relativa depârtare de Dumnezeu; singur
sfântul. adică eel care a ajuns la unirea deplbia cu Dumnezeu şi cu totul
transparenl harului Său, a scăpat de această* patimfi; toţi ceilalţi oameni raman
robi ai ei, chiar dacă ignoră acest lucru sau îl ncaga, aşa cum ne aruiii Sfăntul loan
Scărarul, punându-ne înainie următoarea pilda: „Un biltrân fo;uîe cunoscă-(or îl
sfatuia duhovniceşte pe un tânăr care se trufea. lar acesta, orb fiind, zise: lartă-mă,
pâYinte, nu sum mândru. lar prea înţeleptul bătrân i-a spus; Ce alta do-vadâ mai
vădită* a patimei acesteia ne poţi da, fiule, decâl cuvânlul ce 1-ai zis: nu sunt
mândru ?".70
Cele două forme de mândrie pe care le-am prezentat, cu toate că sunt foarte
difcrite, nu sunt totuşi separate una de alta î independents Ele sunt cele dou;!
fete ale mândriei şi stau întotdeauna împrcună în sufletul omului L.i/.ni,
chiardacă uneori Una capătă mai multă amploare decât cealalt;!. Daca prima
dintre ele îl ridică pe om împotriva semenilor săi, iar cea de-a doua, împotriva lui
Dumnezeu.'' de fapt, aşa cum aratd Sfântul loan Casian. fîecare
yhni/ii hi Oziu. III. I.

" Sf. Maxim Mfuiurisitonil, Cnjjficdespre dmxoste, III. 59,
'■* Ibidem, II, 40.
'•'Scam. XXVI. 39.
*lbiâm,XXn. 14.
1
Sf. loun Cusinn. A.sezâminwli' mâwisfirefti, XII. 2.
213
Descrierea, itMmiJ'cstârile şifelni în care se produc bo/i/e x/tiritutife
dintre elc îl înalţă pe om în acelaşi timp împolriva lui Dumnezeu si a aproa-pelui.??

pentru câ atitudinea omului faţă de semenii săi este în fond legatS de atiludinea
faţă de Dumnezeu, şi invers." Este limpede, pe de altă parte, că prima formă de
mândrie îşi are izvorul şi temeiul în cea de-a doua: omul se trufeşte şi se laudă
pentru că nu recunoaşte faptul ciî virtuţile şi calitâţile şi loatc bunurile pe care
crede eft le are prin meritele sale îi vin de fapt de la Dumnezeu. Dacă î! înjoseşte
pe celălalt, în pane o face din acelaşi motiv; căci adispreţui pe cineva pentru
scăderile lui morale, de pildă, este totuna cu a punc fuptele bune pe seama puterii
omeneşii. in loc de a raporta binele la Dumnezeu, arata- Sfnntul Maxim
Mfirturisitorul.74
Crez«îndu-se superior altora. căutând să-i întreacă, socorindu-se mai pre-sus de
loţi si plasându-se în centrul tuturor evenimentelor; atribnindu-si toate calitaţilc şi
virtuţile sau socotind că măcar în ceea ce priveşte unele dintre ele este cu totul
desăvarşit, cel mandm ajunge sa se autoîndumnezeiască; el face din sine un mic
dumnezeu, luând asrfel locul adevăratului Dumnezeu, Cel care este cu adevărat
absolut, culmea si central, principiu] şi sfârşitul tuturor celor create; Cel care dă
sens şi valoare fiecflrui lucru; izvorul şi teineiul tuturor virtuţilor şi a tot binele şi
pricinuitoml desăvarşirii.
Pentru că se absolutizeaza pe sine, trufasul nu adinilc nici un rival, nu sufer.1
nici o comparaţie care I-ar punc in inferioritate, se teme de tot ceea ce i-ar putea
submina preţuirea de sine. Din aceasta pricină şi pentru a-şi afirma faţă de sine şi
faţa de ceilalţi superioritatea, el îl judeca f*tr5 mi 13 pe aproapele sau. îl dispreţu-
ieşte şi-l umileşte. lar faţă de tot ceea ce i-ar putea prcjudicia superioritatea se
arata aspru şi agresiv, voind s;Vşi apere cu orice preţ imaginea avantajoasa pe care
0 are despre sine şi pe care vrea s-o impună tuturor, El il dispreţuieşte "şi-1
umileşte pe aproapele sâu. pentru cfi-L tăg.Tduieşte pe Dumnezeu şi se pune pe
sine in locul Lui, nevoind să vadă chiptil lui Dumnezeu din ceilalţi oameni, chip
csire face din fiecare om un flu al lui Dumnezeu şi care-i conferă, prin participare,
demnilatea şi superioritatea lui Dumnezeu însuşi. Şi pentru câ nu-l mai cmsteşte
pe aproapele său ca faptură creatâ dupa chipul lui Dumnezeu, nemaicinstindu-L
deci in el pe Dumnezeu, ajunge, după cuvântul Avvei Dorotei, să-l ..nesocoteas-
că, ca nefiind nimic".
Omul se arată mandru şi înfumurat pentru că se increde In propriile sale puteri
- în loc să-şi pună nădejdea in haml dumnezeiesc, recunoscănd câ nu poate face
nimic fară ajutorul lui Dumnezeu - şi pentru cS îşi afirmă autono-mia absoluta,
refuzând să vadă în Dumnezeu principiul şi ţelul existenţei .sale. înlocuind voinţa
lui Dumnezeu cu voia sa impotriviloare şi facând din ea un principiu absolut, se
înţelege că va dori sa porunceascS altora, nu va asculta şi nu se va supune faţă de
nimeni şi de nimic.
,:
Ibidem.
"Cf I In 4. 20-21. 1 Capers
dt&pn drogoste, II, 38.
15
invaţiituii <l<> suflet foltmtoure. II.
214
Miindiia
Şi lot astfel. pentru că nu recunoaste in Hristos arhctipul firii sale, ci se socoleştc pe

sine masura tuturor lucrurilor, el lc judecă pe toate şi crede că Je şiie pe toate, sc crede
înţelepl, vrea să aibă întotdeauna dreptate şi să-i înveţe pe toţi şi nu suferă să fie cu
nimic contrazis. §i, într-un cuvânt, de aceea este plin de sine eel trufaş, fiindcă este cu
totul goi de Dumnezeu.
Sfinţii Părinţi socotesc mândria o boală7'' ..înfricoşaiă",77 „pesCe măsură de mare şi

foarte crudă"," „ucigătoare".7" Mândria, spune Sffintul Grigorie cel Mare, „vatămă
suflelul, după cum molima care se întinde peste tot vatămii înireg Irupul"."0 La fel zice
şi Sfânttil loan Gurâ de Aur, că „mândria este pentru sufletca febracare aprinde
mătltilarele Irupului",*'
De asemenea, Sfinţii Parinţi socotesc acoastS palimă drept o forma de nebunie.8'
Vorbind despre păcatul strămoşesc şi despre urmările tui devasta-toare. Avva Dorolei
spune: „De ce am cazul in toata starea aceasta vrednicii de plans? Nu din pricina
mândriei noastre ? Nu pentru nebunia (Anbvoia) noastră? (...) De aceea, Dumnezeu
vazând această neruşinare. zice: Accsta este nebun (uoJpoc,)".'" Sfântul loan Gur5 de
Aur spune răspicat: „Mândria nu este altceva decăt pierderea minţii, o boahl cumplită
pe care numai nebunia o naşte; căci nu este om mai lipsil de minte decât eel trufaş".-4
Acelaşi Slant Pîirinle mai spune c3 ,,cel pe care a pus stăpîinire această palimfi suferS
de aceeaşi boala ca si nebunii (paivou-fevoi)".115
* Tcnnenul este folosit. de pildă, de: Sf. loan Casian, Aşezthmntele mânăsiireşti. XI.
10: XII. I. 4. Sf. loan Gura de Aur, Omilia la cuvitiiete din haia, 111, 8; Omilii la Ozie.
III. I; 3; Omilii la loan, XVI. 4. Leonţiu de Neapole. Viaftt Sfânlnlui loan din Cipru,
42. Sf. Maxim Mărturtsitorul. Rdipumuri către TaUuie. 64. 798C. Sf. loan Scărarul.
Scam, IV. 41. Sf Isaac Sirul. Epistale, 4.
!? St Maxim Mtirturisitorul. Capete detpre dragoste, Ill, 87.
M
Sf. loan Gură de Am, Omilii la loan. XVI. 4.
" Sf, loan Casian, Aşezânuntete mănâstiresti, XII, 29.
*' Comeniariu la lev, XXXIV. 23. Aceeasi afirmaţie o regasim la Sf. loan Casian. lot:
ci!, 3.
:
' Omilii In I Thiu'iei, XVII. I.
*: In afară de rcferin(ele date infra, a se vedea: Henna, l'axiowl. Pilda VI. 65 (5>, 2. 3,
Sf. Vai'Bamifie şi loan. Scrisort didiovniresli, 424. Sf. loan Scfirarul. Scam, XXII, 1 ■
Sf. Isaac Sirul, Cuviiiie despre nevainfd, 34; 62. Hie Ecdicul. Ctdegerr din sentinfe/e
tnfp/trpfilor, 37.
lnvâţăluri de sujlet folasitoare, I, 8. M Omilii In loan, XXVI. 4. Sf. loan Gură de Aur
foloseşte adescori termenul dtnovoict, cue in.scarnniî lipsfi de judecatil, pentru a
desemiia inândiia. A se vedea, de pildii: Omilii la niviniele din Isaia, III, 6; Caleheze
bapliswtde* V. 4. A. Wenger (în Jean Chrysostome. Ihnt eaiecheses baplismales, SC,
nr. 50 bis. note 3. p. 202) scrie că „SITiniul loan Gurit de Aur in mod obisnuit dă ca
sinonim pentru ănbvoxa tcnnenul ii/tepnitavla (...) lar Field pe buna dreptate scrie:
„dtrcbvoia, superlyia, armgantia. Hoi sensu semper, ni jailor, apud Chryxoilonuni
accuril" <PG 58. 924)". Ciitefieze bnpiisnude, V. 5.
215
DeSCfiena, numijestări/e şifetul in rare se prfniiic bolile s/Mritueite
tn ce conslă caracterul palologic a! mândriei ? fl putem consulera. ca şi în cazul

celorlalle patimi, un cfecl a] pervertirii unei tendinţe fundamentale a firii
omenesti. Omul, aşa cum am vflzut, a fost creat penlru a sc înălţa la Dumnezeu şi
a ajunge la unirea cu El in plenitudineii iubirii şi a cunoaşrerii.
înălţarea omului la Dumnezeu urma să se faca prin împlinirea asemănării cu
Dumnezeu, pe temejul virluţilor care fuseseră sâdite în firea lui şi prin îm-
proprierea tot mai sportta" a harului dăruit de Prea Sfântul Duh- Prin sinergia
nevoinţei sale şi a harului dumnezeiesc, adică prin conlucrarea omului cu
Dumnezeu, avea omul să se îmilţe la siava dumnezeiască. lar înălţarea lui se
euvenea s-o facă în unire cu semenii săi şi, aducând in sine la imitate întreg
cosinosul, trebuia şi pe acesta $d-\ unească cu Dumnezeu in sine.*1. Or, omul a
pervertit această tending fireascâ* înălţândii-se mimai pe sine, mdumnezein-du-se
pe sine si - încrezându-se în euvintele inşejătoare ale saipelui - voind să ajungă ,.ca
Dumnezeu" prin sine însuşi, fără Dumnezeu. şi prin propriile puteri, fără hunil
Lui. Afirmandu-se şi înălţăndu-se pe sine in afara lui Dumnezeu, a ajuns sa se
afirme şi sâ sc înalţe împotriva L.ui; si refuzând comum-unea cu semenii, omul s-a
ridicat şi împotriva acestora, tăind astfel firea omenească cea una.
La baza mândriei mai stă şi o altâ pervcrtire, legato de cea pe care locmai am
arătat-o. Atitudinea fireascS a omului atunci când face sau când descope-fă în sine
ceva bun este de a-l atribui lui Dumnezeu, de a-l socoti un dar al Său şi de a-I
aduce slavă şi mulmrnire Dătittorului a tot binele. începător şi desăvârşitor al
tuluror celor bune, Hristos însuşi ne este pildă pentru aceasta. căci, rAspunzând
celui care-L numise „învflţătomle bun", ti spune: „De ce-Mi zici bun ? Nimeni nu
este bun decflt until Dumnezeu" (Mc 10. 17-18). Cel măndru însă raporteaz«l
binele la sine însuşi, se ("ace pe sine cauzîl şi scop al binclui şi se slăveşte pe sine
însuşi."7 Astfel, spune Sfântul Maxim Martu-risitorul, omul ajunge sâ se
„foloseasca de bine pentru a face r.lul".1"'
Caracterul patologic al mandriei este dat şi de alte caracteristici ale ei. La baza
tuturor Jormelor sale, spun Sfinţii Pitrinţi, stă neştiinţa. „Nu multa cu-noştinţa" îl
duee pe om la nebunia măndriei, ci neştiinţa", spune Sfântul loan Gură de Aur.1"'
Această neştiinţă este, desigur. în primul rând necunoaşterea lui Dumnezeu.
„începutul trufiei omului este a părifsi pe Dumnezeu" (Inţ. Sir. 10, 12), adică a nu-
L cunoaşte. Sfâiuul loan Oură de Aur citeaz;! acest verset în repetate rânduri,w Din
necunoaşterca lui Dumnezeu eel mândru ajunge la o percepţie delirantă a realităţii;
el esle „ca şi orbii şi-şi pierde dreapta judecată", cum constată Sfântul Grigorie eel
Mare." lar Sfântul loan
"* Cu privire In această în.llţare a omului sprc Dumnezeu, a se vedeii Sf. Maxim
Mslrrurisiioml. Ambigua, 106. PG91. 1305A-I308B.
n
Cf. Sf. Maxim Marturisitorul. iithpumuri câtre Talasir. 64. PG 90, 716B
N
" ibidem. 52, PO 90.493C.
(hni/H (a I Timotei. XVII. I. 9n Omitii itt 2
Tesatmutxrti. I. 2- Omitii la I,Hm, XVI. 4. '" Commtariu
ia Im\ XXXIV. 23.
216
Mtindria
Gură de Aur spune, în acelaşi sens, că „eel înrobil de aceasiă patimă ajunge să nil
miii vadâ limpede lucrurile".92
Mai intâi de toate, ceJ mândru nu se vede pe sine asa cum esle In realitate. EJ
se trufeşte, se înalţa, se crede a fi cineva, jşi închipuie ca are o calitale sau aJta, in
[imp ce, in afara lui Dumnezeu, omul ,.nu esle decât ţârâflă", iar „bunurile" sale
sum stricacioase şi trecătoarc, sortite pieirii, ireale, m fond. „Pentru ce se imfeşte
eel ce este pămânl şi cenuşa. când în viaţâ f'iind el le leapada mereu dinăunlrul
sau (...) iar murind va moşteni... viermii ?", gă&im scris în Cartea lui Isus Sirah
(10, 9). lar Sfântul loan Gură de Aur spune, în acelaşi sens; „Cel care se trufcşte
pentru cele ce nu sunt decât umbre, care-şi înalţâ" inima pentru lucruri care se tree
ca floarea ierbii (cf, 1 Pi 1, 24) (...) nu este el, Oare, vrednic de râs ? Nu este el,
oare. asemenea unui sărac care n-are
■l\ miînânce, dar se lauda cu desfâtărilc de care, candva, într-o noapte, s-a
bucuraiîn vis?'\M
Acest delir este vădit inai ales atunci când omul mândru îşi atribuie cali-tăti pe
care nu le are şi când înire ceea ce-şi închipuie despre sine şi ceea ce este cu
adevăraC exist;! un dezacord vizibil pentru cei din jur. Astfel, Sfântul loan
Scăranil, într-una dinlrc definitive pe care le dă acestei patimi, spune câ"
..măndria esre sSracia cea mai de pe urmă a suflefului ce-şi naluceste bogăţia şi-şi
socoteste mtunericul, luinină".95
Dar chiar şi atunci căncl omul se laud» cu unele oalităţi pe care le are cu
adevflrai, el îşi atribuie sieşi, în mod nebunesc, bunuri care-i vin de la Dumnezeu
şi pe care nu le are decat prin participarea la bunât^ţile cefe dumnezc-ieşti. „Ce
ai. pe care să nu-J fi primit ? [ardaca l-ai primil. de ce les fâleşti, ca si cum nu l-ai
fi primit ?" (I Cor. 4, 7), se întreaba Apostolul Pavel.'"' Atunci efind face vreun
bine, omul nu este de fapt deciif un fel de unealtîl şi deci dti are pentni ce sa" se
niandrească.'' lar lucrul acesta nu este adevaiat numai Gflnd este vorba de faptele
bune pe care le săvârseşle, ci şi când gândeşte ce-va bun, şi penlru orice pornire
bună, şi penfru orice virtute, căci, aşa cum am araiat, roate i-au fost daruite de
Ziditorul sau şi numai cu harul Lui au putut fi ele împlinite. Punăndu-Ie pe seama
sa, eel trufas îşi sporeste delirul. pentni ca, de fapt, el ajunge să se socotească
dumnezeu, „Prin aceasta (a te lăuda pe line... şi a uita de Dumnezeu care a făcut
binele> nu numai ca pierzi binele. ci-ţi pricinuieşti osândă, îndrăznind să pui pe
seama ta aceea pentru care trebuie să înalţi mai degrabă mulţumită jubitorului de
oameni Dumnezeu". scrie Sfrintul Varsanufie.'18 Jar Sfânlul loan Scărarul
subliniază nebunia unei
1
(itifheze bffptisnKtft, V. 6,
" SI loan Scărarul. Scam, XXII. 18.
'•' Omilii la loan, XVI. 4.
"' A se vcclca. ca privire In aceasta: Sf loan Guru de Am, Omilii la I Timoiei, XVII, I
Sf. VarsanuFitf şi loan. Scftsori ditlwvtuceşti, 409. 412.
' Cf. Apoftesme, serin alfubetica, Avvn Petru Pioniful, 4. Sf. Varsamifie şi loan.
Sirisori duhovnirrfti, 411. ™ Scrifori duhm •nictiftl, 412.
217
Descriereu. moiufesitîrilf ţifetttt in cm? « proditt bolile spirituale
asemenea purtări: „E ruşine sS se mfindrească cineva cu podoabă slrăină, dar c nebunia

cea mai de pe urmă să se falească, prin închipuirea de sine, cu damrile lui Dumnezeu".'''1
Adevărata cunoaştere dc sine pcntm om constă în a şti că prin sine însuşi, în afara lui
Dumnezeu, nu esie decât praf şi pulbere. Dc aceea Sfântul loan Gură de Aur spune că
„acela. mai cu seamă, sc cunoaste pe sine, care soco-teşte c.1 nu e nimic".'"' Cel trufaş,
dimpotrivă, fălindu-se pentru (oare aceste motive pe care le-am arătat, dovedeşte o totals
necunoaştere de sine, cum spune în continuarea textuiui citat Sfântul loan Gură de Aur:
„eel mândru nu se cunoaşte deloc pe el însuşi'V"1 Aşa cum scrie Aposlolul Pavel: „De se
so-coteşte cineva că este ceva, deşi nu este nimic, se înşală pe sine însuşi" (Gal. 6, 3),
Neştiind ce este şi avimd o percepţie deliranta asupra propriei reaiităţi, omul mândru nu
mai poale cunoaşte cu adevSral pe nimeni şi nimic.107
Mai Intfti de toate, eel trufaş nu-şi cunoaşte semenul. Am spus deja câ \\ umileşte şi-l
dispreţuieşle, necunoscându-i demnitatea de fapturâ a lui Dumnezeu şi nerecunoscându-l
ca frale a] său hilru Hristos. Relaţiile cu semennl sunt de aceea perturbalc. în loc să-l
înalţe pe semenul său întru Dumnezeu, el se înalţS pe sine, iar din acela face un simplu
mijloc de laudă de sine, un soi de oglinda in care, in loc s3 vadă chipul lui Dumnezeu, îşi
vede reflectală propria imagine, sau eel putin cea pe care el însuşi şj-a facut-o despre
sine şi pe care aşteaptă ca celălall să i-o redea neşlirbita". Pe de altă parte, in loc să-i
simtă pe ceUUalt ca aproapele lui in Domnul, ca seaman al sau şi frate, omul irul'aş
caută sâ se separe de ceitalţi oameni, doreşte să se arate cu totul deose-bil şi superior fală
de ei, legâtura cu semenii căpătând în acest caz forma unei neincetate împotriviri.
Desigur. fiecare om esle cu totul unic, este o persoana" distinctă de toţi ceilalţi, adică
având un mod propriu de a realiza natura uma-nă şi de a face vădit chipul lui Dumnezeu
din el,"" chemată să-şi desflvăr-sească propriile daruri duhovniceşli;11" de aceea între
oameni sunt deosebiri, unii având mai multe calităţi şi daruri decât alţii. Dar toate aceste
deosebiri îşi regăsesc în Dumnezeu unitatea lor fundamental* (I Cor. 12, 4-6, 11). în
cadrul unor relaţii fireşti şi s&iătoase, unicitatea fiecărei persoane se afirmă în relaţie cu
a celorlalte, nu sub forma opoziţiei. ci a complementaritâţii, spre folosul comun (I Cor.
12, 7), în unitatea comunitiUii umanc al ca>ei arhetip este Biserica, trupul lui Hristos.
Fiecare om, ca şi mâdularele trupului, are un anumit rol, o anumita funcţie, are utilitalea
şi imporfanţa sa, şi nimeni nu poate spune că se poate lipsi de ceilalţi (1 Cor. 12, 21).
Nici un om nu este vrednic de dispreţ, iar valoarea şi demnitatea lui nu sunt cu nimic
mai prejos
"Seam. XXII. 15. "" ihmlii ht Mniei, XXV. 4. " Ibidem. 1 rt ibidem. IW Cf. V.
Lossky, Â Vintage el ă In ressembUmre de Dim, Paris. 1967. p. 109,
"w Cf. I Cor, 12.
2IX
Mdndritt
decât ale altora; ba chiar cei care an mai puţine calitaţi sau daruri sunt cei enrora
li se euvine mai multă cinsie (cf. 1 Cor. 12, 22-25). Omul mândru, în loc să-şi
folosească darurile proprii penlru a-i ajula pe ceilalţi, mai puţin hăruiţi, intrand
astfel înlr-o legătură de unire prin contemplarilatea lor trâită îa Dumnezeu, în
smerenie şi frăţietate, abate aceste daruri de la ţelul lor fi-resc şi ie foloseşle în
chip egoist penlru a-şi afirma unicitatea prin opoziţie faţă de aproapele sau,
stabilind o ierarhizare proprie. in care el es(e situat pe Ireapta cea mai înaltă, iar
loţi ceilalţi sunt puşi pe trcptele cele mai de jos. Astfel, deosebirile si chiar
inegalităţile, in loc să fie desfiinţiite în simţirea unitaţii de (nip al lui llristos,
dimpotrivă, prin mândrie sunt tot mai mult accentuate. Aproapele devine un rival,
iar mândria se vădeşfe a fi factor de dezbinare şi separare. perturbând profund
relaţiile dintre oameni şi devenind, prin urmare, sursâ a nenumărate rele.
Nemaifiind m stare, din pricina mândriei, să se îndrepte spre Dumnezeu şi s.i
se deschidă cu adevarat către eel de lânga el, omul se retrage in sine şi se inchide
in lumea mărginila a eului propriu, acţionănd întotdeauna sub impe-riul acestui eu
egoist pe care-l exaltă la infinit. Măndria constituie astfel ne-garea iubirii. ducând
la distrugerea legăturilor armonioase pe care, prin iubi-re, omul le stabileşte atât
cu Dumnezeu, cât şi, în El, cu sine însuşi şi cu cei din jur. Capacitatea de a iubi pe
care Dumnezeu i-a dal-o omului pentru a se uni cu El este pervertită de omul
Irufaş, care o abate de la menirea ei fireascii pentru a o tndrepta numai spre eul
propriu. El se iubeşte pe sine si numai pe sine. Astfel patima mândriei ajunge să
se identifice cu patima iubirii de sine.
Toţi Sfintfi Părinţi, aşa cum am spus, socotesc mândria o patima deosebit de
gravu. Mai ales efectele ei patologice sunt îngrozitoare. ..Demonul trufiei
pricinuieşte cea mai grea cădere a sufletului", scrie Evagrie."" Fiind o forma dc
nebunie, poate duce la stari acute şi tipice de nebunie în înţclcsul curenl aJ
termenuluL îndeosebi Evagrie a reliefat acest aspect, arătând că mândria ajunsă la
culine duce la nebunie: „(Demonul trufiei esle însoţit de...) eel mai cumplit dintre
rele, ieşirea din minţi (ăK<notcn.ţ ^pevdjy), nebunia (paula) şi vederea unei
mulţimi de demoni în aer".IDf' Iar în altă pane, el scrie: „îndata (după demonul
slavei deşarte) vine demonul mândriei, care aduce in chilia monahului fulgerări de
lumină neîncetate şi balauri înaripaţi, ducându-l la răul eel mai mare, pierderea
minţii (otiziipiQ ©peucov)". Intr-unul dintre capitolele ediţiei neprescurtate a
liatatului său, din care am extras citatul de mai sus,IOft Evagrie spune ca mândria
duce la ieşirea din minţi (tKC~*aoiţ):
1
Tratatut pmciic. 14. A se vedea, de asemenea: Sf. loan Gura de Am. Omitii la
Ojja, 111, 3. Hernia. I'mtontt. Pilda VIII. 75. I.
m
l#ccfo
" Cupeie despre deosebirea gândunfor. 23.
" J MuyUlennans, /\ iravcrs fa tradition mami-scrife d'Iîvagre ft' i'ontitju*?, Louvain,
1052. p. 47. 13-17.
219
Descrierrti, numifestârilt' ft ffltil în care sr produc ba/itr spiriltmle
monahul „vede cum aerul din chilie ia foc şi este strabălut noaplea de fulgere
slnllucitoare, şi locul tot este plin de etiopieni" (care, in limbajul ascetic al vremii,
îi indică în mod simbolic pe demoni). Descriind urmarile acestei stări,,oc' e! arată
cum saYmanul om „cu minţile rătăcite, smintit de teamă, uită câ este om". Citim
în Pateric cum unii monahi, în urma unei asceze în-dekmgate, din pricina
mandriei, „întru ieşire din minţi (ătcoaaaic, Opevcou) au venit";"0 şi tot aici, aflăm
despre un călugar care „umflându-se cu mândria, a fost luat în stăpânire de un duh
pitonicesc"."1 Istoria lausiacă ne prezintă şi ea douii cazuri asemănătoare: al
riionahului Valens"3 şi al lui Eron.1" care, „ajungând la multS mândrie", în urmă,
sub efectul acestei patimi şi-au ieşit din minţi. Se ştie, de asemenea, că patima
mândriei oferă un teren prielnic pentru vedeniile înşclătoare prin care diavolii îi
amăgesc pe monahi şi care sum, in fond, adevâralc halucinaţii. Sfântul loan
Scârarul, în cuvântul despre mândrie, descrie o asemenea situaţie: „CAnd dracul
se sălaş-luieşte în lucrftorii lui, atunci, arătându-sc în somn sau şi în stare de
veghe, ia chipul, zice-se, al unui sffint înger, sau mucenic, îi împărtăşeşte vreo
descoperire de taina, sau vreun dar (harismă). ca, amăgindu-se nenorociţii, să-şi
îasă cu totul din minţi"."*
Mândria are numeroase alte efecte palologicc. Sfinţii Părinţî spun că ea este
pricina tuturor relelor care-i vin omului,'" „Toate lucrurile rele ni se în-lâmphl din
pricina mândriei noastre". învaţă un Bătrân.''''' „Semeţia esle cau-Za şi rădaciua
bolilor", spune. în ceea ce-l priveşte, Sfântul loan Casian.117 „Potopul de rele care
au pangărit lumea a venit din pricina mandriei", afirmfl SfSntul loan Gură de
Aur,1"1 care în altâ pane zice că din cauza acestei patimi a ajuns omul să fie
„înconjurat dc scârbe şi dureri"."9
înstrainându-1 pe om de Dumnezeu,120 mândria îl lipseşte de ajutoml l.ui şi de
darurile dumnezeieşti.17' fl face sit piardă cunoştinţa duhovniceascaV" apoi toate
vjrtuţile dobandite. „Mandria. scrie Sfântul Grigorie eel Mare, nu
1
'■ llmlem. 17-19.
1,0
Apojtegme. seria alfabeticS. Awn Antonie. 39.
•• Apofuwne.KlOO.
1
I'aladie. h'toriu toitsiacâ. 25.
1
''■' Ihiiiem. 26.
' - Scam. XXII. 19.
'* Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori <luhovnicf)li. 63, Sf. loan Gură dc Aur. thnilii
la Ova. HI 3; Omitii la loan, IX. 2. Sf. Nicliila Stithatul. Ceia 30Q tie caprh- ... 1.85.
,l
*Apofiegm«, XV, 115. '" AseztimitUele mânâmreşti, XII. 8.
in
Omiiula Af«/«. XV,X
m
Ibidcm.lXV,6.
"" Ipoflegme, N 592/60.
111
Cf. Sf. Muxim Mărturisitorul. RăspunsuH cfitre TaUtsie, 52. PG 90, 492A; 493A.
SI Tulasie, C'ap&ie tlexprr ilrago.tif.... IV. 34.
|K
Cf. Sf. Muxim Msirtiirisitorul. Râspunsttri nitre Tolasie, 52. PG 90. 493A.
220
Mthidria
se mulţumeşte să piardă o singură virtute; ea loveşte tot sutlctul şi-l strică în

intregime, tot asa cum o boatâ molipsitoare, întinzându-se, răpune trupul în
iniregime".1 'y La fel spune şi Sfântul loan Casian: „Râul trufici... e întocmai cu o
boală generalizată, cumplită, care nu se împacă să vatăme un singur mă-dular, sau
o parte a lui, ci pravăleşte întregul corp într-o distrugere totală",124 şi tot cl arută
că, spre deosebire de alte patimi, care atacă numai virtutea care le este contrară.
trufia „surpă şi nimiceşte din temclii întreaga cetate a virtuţi-lor". Sfantul loan
Gură de Aur remarca, \a fel, că* „acest păcal singur risi-peşte tot binele din
suflet".136 lar Sfântul loan Scăraml spune şi el că „pe cât este îjituiiericul strain de
lumină. pe atât este cel mândni de strain de virrute".1-7
Este limpede c3 în acest fel mândria deschide poarta tuturor patimilor fntreaga
tradiţie patristică prezintă cu constanţă tnvăţălura polrivit căreia mândria este
„început",:w „rădifcina, izvor şi maică a tuturor păcatelor".IMi „Miindria este unul
dintre cele mai mari pflcate. râclacină şi izvor al oricărui păcaf, af'irma* Sfflntul
loan Gură de Aur.ni „Cele şapte păcate de cflpelenie sum vlăstare răsărire din
aceastâ rădăcinS rca", scrie Sfântul Grigorie cel Maic.13' lar Sfâniul Io;in Casian
notează: „Această boală, deşi este ultima in lupia pornita împotriva p.lcatelor, şi
în ordinea lor este aşezată la urma\ totuşi esre prima prin origine şi timp".1"
Cu toate că intr-adevflr mândria este pricină a tuturor palimilor, trebu-iesfi
arătăm totuşi că ea se înrudeşte mai indeaproape cu unele dintre ele. nâscAnd în
suflel îndeosebi mânia,"4 ura'" şi toate formele de agresivita-te," învârtoşarea
inirnii,11 judecarea aproapelui,1™ clevetiiea şi defaiinarea
" Comentarlu fo tov, XXXIV. 23.

11
.sţeztmriittrL'mânâsiirefU, XII. 3.
'lbulrm.
" OmiHi la loan, XVI, 4. Cf. Omilii la Ozw. III. I: Omitii 1a 2 Tesatoruceni, I. 2.
,î7
.Vraw.XXII. 26. Cf. 13.24.
'-'" Cf. Sf. Miixini MBrtuiisitoruI. Rtixpunxuri cdtre Talusie, 52. ptf 90. 493A. Avva
Ammona, fnvăţâiuri. dnliov/ticeşti. IV, 28. Sf. Simeon Noul Teolog, ('ete 225 de
capete..., I, 75. Sf. Nichita Slithatul. CeU M) de capete.... I, 84.
'•""Inf. Sir. 10. 13.
SI loan Gură de Aur, Omitii iff loan, IX. 2. Cf. Sf. loan Scăraml. Seam, XXII. I. 1"
Omilii la Matei, XV. 2. "- Cementariu la toy. XXXI. 45. Cf. XXIV. 23.
1
\sr;,uriinlrlc nuinaslireşti. XII. I. Cf. 6.
"* Sf. Grigorie cel Mare. Comentariu la lev, XXXIV. 45. Sf. Grigorie de Nyssa.
Despre fedoria, IV. 5. Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la Matei, LXV. 5, 6. Sf. loan
Scăranil. Seem, XXII. 1.28 1 '*' Sf. loan Scaiurul, Scam, XXII. 28.
'" Cf. Sf. loan Casian. Aşezăminteie mânăstiresti, XII. 27. Sf. loan Scărarul. Scare,
XXII. 28. Sf. Talasie, Capete despre draxoste..., IV. 29.
lT
Sf, loan Casian. Asezămintele mânastireşti. XII. 25. Sf. loan Scflninil. .S'rara. XXII. 1. lM
Cf. Sf. loan Scăraml. Scara, XXII, I.
221
Oescrierea, manifest ările sijehit in care se proditc iwtite spitituale
Biserica Ortodoxă, urmând învăţătura Sfinţilor Părinţi răsăritem, considers că

pruncii prirnesc Ca moşlenire urmările pScalului strămoşesc, carc afec-teaza" firea
omenească, iar nu pficatul lui Adam în sine, care este legat numai de persoana liii
Adam."' Şi daca ştergerea pacatelor este una dinlre funcţiite botezului adulţilor, în ceea
ce-i priveşte pe copii, nu este cazul să vorbim clesprc aşa ceva, după cum subliniază
Fericilul Teodorel al Cirului, „dacă unicul scop al botezului ar fi ştergerea pacatelor, de
ce-ar mai fi botezaţi
pruncii nou-născuţi, care nu cunosc păcatul T'.
•
Trebuie însă să adăugăm că, chiar dacă la naştere oumenii nu moştenesc pâcatul lui
Adam şi chiar dacă sunl lipsiţi dc pacale personate, ei suni lotuşi moşteniloriî unei stări
de păcătoşenie care le vatâmă firea. De aceea, Sfântul Marcu Ascetul, arătând ca
oamenii n-au moştenit păcatul lui Adam, afirmâ (oluşi că din pricina păcatuluî aceluia
„toţi sun! sub păcat" (Rom. 3, 9),"* adi-că, altfel spus, în stare de păcătoşie. Sfăntul
Chiril al Alexandriei spune ace-laşi lucru atunci când, tâgăduind şi e] că omenirea ar fi
partaşă la greşeala lui Adam, spunc că ea „boleşte de păcat", că e părtaşa la „firea căzuia
sub legea pâcalului".19 Aşa se înţeleg şi cuvintele Psalmistului: „Ca iată intru fărăde-legi
m-am zâmislit şi în păcate m-a născul maica mea" (Ps. 50, 6). Aceasră stare de
păcătoşenie aralâ că firea omenească este slabă, neputincioasa. beteagă. pălimitoare şi
stricăcioasă,*" muritoare după trup şi, în general vor-bind, moartă din punct de vedere
duhovnicesc, altfel spus, starea de păcat arata înstrăinarea de Dumnezeu sau, mai precis,
depărtarea de El. Astfel, Slantul Marcu Ascetul scrie: „Murind primul om, adică
înslrăinându-se de Dumnezeu, nu mai puteam vieţui nici noi în Dumnezeu".21
Starea de păcat care afecteazH firea omenească nu este o pricină de învi-nuire a
omului atâta vreme cat el nu şi-a asumat-o în chip personal. Omul se naste cu o fire
bolnavă, patimitoare, stricăcioasa' şi muritoare ca urmare a pâ-
lâ) penlru a se jnstifica învS|ătura despre rnoşlenirea piicatului lui Adam, păcat cafe s-a
infins la loţi unnaşii siîi. Or, originiilul grec fe0' <i) nu poate avea accasta semnifi-ca|ic
şi îndreptitţcşte învăţătura Sfinţilor Părinli răsăriteni cu privire lu pScnhil oiigi-nar. care
este diferită. A se vedea J. Meyendorff, ,!E$' (5 (Rm 5. 12 chez Cyrille d'Alcxandrie et
Theodorel", Studia Patristicti. 4. 1961, p. 157-16U Initiation (I la itwologie byzantine,
Paris. 1975, p. 194-196.
IA
Atum.MI.i ca nou-născuţii sunf lipsîfi dc păcat o găsim. de pildă. la: SI Grigorie de Naziunz,
Cuvântări, XL. 23; Sf. Grigorie de Nvssa. Despre prnncii morn' inointf He vrenu: PG
46. 177-180; Sf. loan Gun* de Aur, Omilii la Matei. XXVIII. 3; Sf. Chiril al
Alexandriei, Cateheze baptismal*, IV, 19.
7
tstoria prescurtaui a evreilor, 5, 18, PG 83,512.
1
Despre paecihiţti, 10. Cf. Despre ttnirea ipostaticii, 8; 18.
" Tâtcuire fa Epistola cat re fiomani. PG 74, 789 (citatil rnai sus).
' In Icxlul citat din Sf. Chiril al Alexandriei. aflăin şi expresia: ..omul boleşte de stri-
ciiciune", care reia expresia „firea boleşle dc păcat", citatfi câicva ranchiri mai sus,
ambele fiind echivnlente. ' Despre Itotez, Raspunsul 12.
226
Tiwisrruterea bolilor sp'triluale in umanilatrti tiecelzuh?
catului lui Adam, iar nu al său; înstrăinarea dc Dumnezeu, in care se află la
naştere, este şi ea o slare de pacat, dar pe care nu el a ales-o, în care a intral fără
voia sa şi care nu are nimic comun cu departarea de Dumnezeu din pro-pria
voinţă, care este cu adevărat păcat, in sensul propriu al cuvântului. Sfân-tul
Maxim Mărlurisitorul face această distincţie chiar când este vorba despre Adam:
„Corupându-se mai întăi libera alegere a raţiunii naturale a lui Adam, a corupt
împreuna cu ea şi firea, care a pierdul ham I nepătimirii, şi aşa s-a ivii pâcutul.
Aşadar, caderea voînţei de la bine la i.m este cea dintâî şi ce;i m.ii vrednică de
osândă. A doua, întâmplată din pricina celei dintiti, este mu-farea fnii de la
nestricăciune la stricăciune, mutare ce nu poate fi osândilă. Căci două păcate s-au
ivit în protopărinte, prin călcarea poruncii dumneze-ieşti: unul vrednic de osândă.
şi unul care nu poate fi osândii, având drepl cauză pe cel vrednic de osândă. Cel
dintâi este al hotărârii libere. care a lepă-dat binele cu voia, al doilea al firii, care a
lepădat fărit voie, din pricina hotărârii libere, nemurirea".22
Pmncul nou-nâscut nu poate face astfel de păcate cu voia şi deci el nu este
vinovat de pacat. Omul păcătuieşte din momentul în care dispune în mod liber de
constiinţa şi voia sa; atunci el ajunge să păcătuiască „dupa usemSnarca greşelii lui
Adam" (Rom. 5, 14), făcându-se părtaş vinovăţiei aceluia şi devenind astfel îm-
preună-lfepunzâtCtr de urmârile păcatului strâmoşesc.
Nu poate fi (agăduit însă faptul că firea pe care omul o moşteneşte are o

anumitâ inclinare {ţ>oni\) spre ruu, spre pficat.2* „Ceea ce pune stâpiinire pt'
voinţa noastră şi o trage de la bine la riUi e într-adevăr o neputinţâ şi o slăbi-ciune
a firii noastre", scrie Sfâniul Grigorie de Nyssa,24 adăugfind ca\ în urma călciirii
poruncii de câtre Adam, firea noastră a suferit o schimbare, J'iind mânaţi de acum
numai sprc răutăţi"*'*
Această înclinare spre rău se manifests îndeosebi în patimi, pe care firea
omenească le moşteneşteîf şi care se manifest;! de îndală ce s-a născiit omul cum
găsim scris în Cartea Facerii: „Cugetul inimii omului se pleacă la rău din
(inereţile lui" <8, 21). Sfântul loan Casian aratâ căde mici copiii au pop niri
pătimaşe: „Oare nu vedem, de pildă, mişcările spontane ale cftrnii nu mi-mai la
copii, care, fiind in stare de nevinovăţie, încâ n-au ajuns să facă deose-bîre miK-
bine şi rău, dar chiar la cei micuţi, pâna" şi la sugari ? Fără să vă-
"" ftiispunsuri t.âirv Talasie, 42.

w
Cf. Sf. Grigorie dc Nyssa. Despre viafa hi Mnisv, II, 32. Fer. Teodoret al Cirului,
Ţâkuire Ui Psttbmtf 50, 7. Sf. loan Casian, ('onvoibiri titihovniceşli. 111. 12. Sf. Chiril
nl Alexanclriei. 't'ăhnirr fn lipistoln râlre Romtmi, V. 18. Sf. Mnxim MiUnirisîIonil.
Râspumuri retire t'alasie, 21.
:i
Mim>lf cuvânt Gatehetic, 16.
;" Ihldvm, 8.
* Cu privire la caraclerul eteditar ul patimilor, a se vcclca: Sf. Chiril al Alexandriei,
Camentarlu lu Evanghetia după loan, XIX. 19; Tâkuire hi EpistoUt câtr* Uomimi,
V.
18; VII, 15; Oespre închhuirea sv/ slujirea m duh şi itdevăr, 10.
227
Qesefierea, numifesumle ftfidul în care w protfttc ho/i/e spiriittafe
dească în ei nici eel mai mic semn al plăcerii, lotuş i, dintr-un imbold natural, ei arală cfl
posedă mişcările proprii cărnii. Nu vedem chiar la cei foarte mici violeniele înţepături
ale mâniei şi nu observăm adesea că, mai înainte de a fi ajuns a cunoaşte virtutea
răbdării, sunt sensibili la nedreptăţile pe care le su-feră şi sim! până şi jignirile unor
vorbe spuse în glumîi? B:i uneori, sub im-pulsul mâniei, pânâ şi dorinţa de a se
râzbuna ;ir avea-o, dacă nu le-ar lipsi puterea".37
Sfinţii Părinţi sublimază adeseori constrângerea bruîală pe care aceastâ tending la rău
o exercită asupra firii omeneşti, caracterul ei tiranic, sporit încă şi mai mult de lucrarea
diavolilor care o susţin, care duce lu o adcvărată înrobire a omului;2" este „legea
păcatului" despre care vorbeşte Sfântul Aposiol Pavel (cf. Rom 7. 14-21). Tot aşa spune
şi Avva Dorotei: „Omul este târat prin sikl şi tira-nie de vrâjmaşul sau, şi aproape şi cei
ce nu voiau sa pâcăn.iiasca'. pâcatuiau de sila"'."'' Sfiinnil Maxim Mărturisilorul
vorbeşte şi el de puterile răului care-1 asu-presc pe omul c;lzut, ajungând sa-l supună
aproape cu tbtuL,
Desigur, omul nu este silit să păcătuiască; pe de o part©, el continua* sa" aibâ
libenil său arbitni." iar pe de alta, el primeşte ajutorul lui Dumnezeu, dacă voieşte să-l
primeascâ.'2 Dar firea sa pervertită, adică înstrăinată de Dumnezeu şi întoarsă spre cele
sensibile şi stricăcioase, face ca omul sa se lase cu uşurinţă atras spre păcat şi sa se
îndrepte in chip pătimaş spre rău." Şi pentru câ voinţa sa este slabă şi neputincioasă, el
cade repede în ispitele diavoleşti,"*
Aşa alunecă sprc rail ecl mai adesea oamenii din pricina firii lor câzute. Şi lâsandu-
se omul târât în păcate, patimile sale sporesc şi-l îinping să păcătu-iască şi mai inult; şi
cu cât păcătuieşte mai mult, cu atât ele se îiitaresc.'* Sta-rea pătimitoare mosiemta" prin
fire, de la păcatoas5 fîîrfi voie cum era, devine, prin păcatul pe care-1 face om cu voia,
cu adevarat pflcatoasil.1'' Tot aşa stri-căciunea şi moartea. pe care la început oamenii le-
au moştenit fără voia lor, în urma păcatului lui Adam, devin acum pricina de pacate
personate, căci temându-se de boală şi moarte. „se lipesc prin dragostea dc viaţa, de
plăceri,
Aşezatmntele mânaxtirt'şti, VII. 3. :* Cf Sf. Maxim Marmrisitorul. Riisptinsitri către

Talasie. 21. Sf. Sofrctnie <il lerusali-imiliii. Omilii la Bunavrslire. PG 24. 323B;
Scrisoarea xinotktlâ. PG 87, 3I7D. fl hnoţoiuri de sujiel fo/imtaare, I, 4. "' Cf.
RâsptfftsuH câti* Talasie. 21.
(|
Cf. Sf. Atanasic ecl Mare. Cuvânt mipotriva eliiuliir, 4; 7. Sf. loan Gurfi de Aur.
Omilii In Faceir, XIX. I. Sf. Chiril ill lenisalimuliii. Caiehez.e baplismak, IV, 18-21. Sf.
Chiril ill Alexandria. Tâlcuire la Ephtola cat re Rontani, V. 18. : Cf. Sf. loan Guril de
Aur. Omilii la Facere. XIX. I, Sf. loan Casian. Cimvorluri tlnhovniceşli. III. 12.
"' Cf. Sf. Maxim Mamirisitonil. Râspiinsuri câtre Talasie, 21.
14
Cf. Sf. Giigoiic de Nazianz. Poeme morale, II. I. 45. Sf. Grigorie de Nyssa. Despre
Rugâchmtft aOttmtUUcă, IV. 2. Sf. loan Casian, Convorhiri dultoniiresli, III. 12. " Cf.
Sf. Maxim Măiturisitonil. fUtSPunsUri căire Talasie, 21. '" Cf. Sf. loan Guru" de Aur.
Omilii la Romani, XIII. I.
228
Transnniertti l--l,lor %punimiU in umatiilatni d>< a:\ati
. | i cind ele ar ft elcmenrele constitutive ale vieţii"," cizâad pradi patmu-lor. care no fac
decât si adevereasci si si le intăreaaci stncaciunea si con-Jitia de ftinţe supuse morr.ii
*
Prin pacalul pe care-I face cu voia sa, omul ii urmeazi lui Adam, devine impreunl
râspunzâlor cu ace I a şi cu toţi oamenii care fapluiesc si ei pacalul Of race in ftrea
omeneasci cAzulă, care Ic estr comuna Numai in acesl seas putem spune că oamcnii
sunl cu loţii vinov.ui pcnlru pacalul lui Adam."' De aceea Sfânlul Maxim
MârluriMtorul. dc/\ jlmno dialectica pâcatului si a pati-muii. şi robia la care ajungc
omul imi tin sfârsH. depiaage coodiţia umani .1 iwdci asadar. din pncina neasculr.ini .1
înir.ti picaful. iar din pficma puca-111I111 a inn,ti in Bm oamenilor irăsilura
pătimiloare (palimasa) prin nastcre şi iiindci neincetat cu aceasti trăsătură pătimitoare a
naşlerii prin pacal se improspata prim.» câlcare. nu era nâdejde de slobozire. ftrea fund
incâfutati prm aprobarea voinţei ei inu-o legiluri rea".*° De aftfeI. in descnerea pe care
an ficu-o fiecărei patimi in pane, am subliniat adesea aceasti dialectic*.
Dupi caderca in pacal. Dumnezeu. prut glasul proorocilor. a continual si
le dea oamenilor poninci p invaiălun. ceea ce n-at ft mil nici un sens d
ei n-ar ft avui putinţa do .i le implini, >i care .ir.ua cfl ei se puieau impolnvi
acesui inlaniuiri aparent fatale.41 De altfel. se stie ci sub Legea Vecbe. cu
nssr limilcle natuni umane căzule. au fosl oameni care an dus o viaţi dreap-
ti si plâcula lui Dumnezeu. Sfantul Sofrociie spune I impede ci oamenii care
au Iran sub Legea Vcche aveau puierea de a se impocrivi paiiniilor şi ci.
deci. crau direct răspunzâlon pentm picatele lor ..Cat pmeşte pâcatele < 1
in- . K i i / . i Legr.t owe poruncea 51 dădca pentru ficcare pacal pedeapta
cuvcniia. Proorocii care sirigă să fugim do ploal si si i.ium hinelc. dni in
care ne îndeamnâ si pirăsim catea rautitilor ( » invftatoni - care ne arali
cum sa ne ferim de ele".4- Sfantul loan Gura de Aur. vorbind despre fui lui
Adam, spune acelasi lucru: .Dumnezeul untversului | 1 Işi araiâ faţă de noi
toata bunâlaiea Sa; cunoscand lainele noastre si gaadorile din adancul suflc-
lului nostm. ne indeamnă, ne sfaiuiesle şi Hiatus! pornirile noa pre rail;
' I If IOM DsakSSChia. OofmUua. II. VJ St M^tim Mirlunsitonil. JMBBM falaae.

21 Tiramzai pururc* fir* w Mta de frica n*orbi. (otmil) trinaa at roan pUceni. nanui >i
aaraai prntni a u-ii
' Concepti.t potrmt cania tnclin-uea spre picat fMf \C*MÂ de faptal ci omul esie
nan rnorţn a fosl drz%olui ties «le Sf loan (imi de Aur iOimltt I.' Rtmutiu.
Mil I) *i Fei Teodocei al Cinilui {/'âl<mr,- la Gphtola utirr Jtomoaf, V. 12) J
M ..-ndorff. in capiiolul referilor U pacalul sirarnoteu: din volumul RaMaafa MaaaN
'MI. merge pan! U a traduce lexlul de la Rom-mi 4. 12 anfel. .moariea. din cauza ci-reij
lo*i au pitiluit".
" Cf Sf Gngone de Nyssa. /Vsprr Kugâiunr» demnrmed. V. 4 ■
Rm/Mimun •âlrr ŢaJaur. 21.
" ( 1 si IcxuGurade Am Omtik At/ocarv, MX. I
• 'iniiir lii Hiiiuivisttrr
Descrierea, inanifesiârile sîfetul hi care ,\e prodtw boiiJe spiriluale
nu ne conslrânge; ne da" leacuri potrivile, dar lasă ca voinţa noastrâ" sa

săvârşească lotul".41
Dar to! atăt de adevărat este că înainte ca Fiul lui Dumnezeu să Se înlru-peze şi
să împlinească lucrarea Sa răscumpărătoare, oamenii. chiar cei drepţi. nu puteau
scăpa de condiţia păcătoasă în care-i anincase pacatul slrâmoşesc şi sufereau
tirania firii lor pătimitoare şi înclinarea ci spre rău, ca şi robia stricăciunii şi a
morţii. Această stare de păcătoşenie era o stavitâ care împie-dica omenirea să
ajungă la dobândîrea deplină a harului lui Dumnezeu.44
Doar llristos putea să tămăduiască Firea omenească de boala grea in care zăcea
după căderea în păcat a lui Adam; numai El îi putea reda nepătimirea,
nestricăciunea şi nemurirea pe care ea le-a avut în starea cea dintâi; numai El
putea sft-l aducă din nou pe om pe calea îndumnezeirii, care-i fusese pusă înainte
la creaţie şi pentru care a şi fost creat.
°OndOtlaFacere,XK, I.
44
Cf. V. Lossky, Tftâologte mystique de fEglise d'Orient < Paris, 1944. p. 129.
230
PARTEA A III-A Condiţiile
generale ale tămăduirii
I
Hristos - TamâduiCorul
,.Câ Hhsios a venii en să-i vindece pc cci bolnavi, o spune El însuşi'*. arată
Sfântul Irineu.1 într-adevăr. lisus spune; „Nu cci sân&oşi 8U nevoie dc doctor, ci
cei bolnavi (...) n-am venit sa chem pe drepţi. ci pc păcătasi la pocăinţâ"' (Mt. 9,
12-13; Mc 2, 17; Lc 7, 31); si încâ: „cu adevarat Fmi vcţj spune: DocJore, vin-
uccă-le pe line iiusuţi' (Lc 4, 23); şi: „Duhul Domnului esie pestc Mine (...) M a
trimis sâ vindec pe cci zdrobiţi cu inima" (Lc 4. 18).
In deplina conformitate cu aceastB invăţiîUirâ it lui Hristos cu privire la Sine.
Slmiii Pârinţi şi întreaga Tradiţie bisericeasc.1 vâd în HI doctoral trimis de Taiâl
penlra a-i vindeca pe oamcni. care boleau din pricina urmârilor pă-cjtului
strâmoşesc, .>i peiiiru a-i reda firii omeneşti sâniUatea sa primordial a
('hiar înaintc de înlruparea Cuvăntuliii. Dumnezeu era privit drcpt „Ccl ce
vindecă toată bolile" (Ps. 102. 3).3 Şi. potrivit Sfinţilor Părinţi. proorocii - şi in
mod special Moise - au fost trimişi de Duhul Sfânt ca doctori care să în-gnjeascâ
pe poporul hu Israel care bolca de pâcal.' dar în faţa unei omeniri atât de grav
bolnave şi profund rănite de pftcat, ei n-au putul face nimic. ..Proorocii, spune
Sfântul Chiril al lerusalimului, au fost trimişi. ca si Moise, pcntra a-1 vindeca pe
Israel; şi ei. văisfifld lacrimi pentru el. l-au ingrijit, dar n au putui să stăvileascâ
răul care se intinscse (...), căci din creştet până în tâlpile picioarelor nu ramăsese
nici un loc sănatos; toc trupul ti en plin de răni m-curăţale. neunse cu uutdelemn
şi nelegate".' Avva Dorofci spune şi el, aproape cu aceleaşi cuvinte, că „Bunul
Dumnezeu (...) a trimis prooroci şi nici aceţtia a-au i/butii. Căci rfiutatea s-a
înturit şi mai mult, cum zicc Isaia Nici buba, riici rana. nici vânâiaia m\ mai eraii
calde şi nu se mai puiea punc nici plasOire, nici untdelemn. nici legâturâ pesie
ele>» (Isaia I, 6). Aşa zic.imt rflutatea nu era numai intr-o parte. nici i n i r - u n
singur lot. ci în lot trapul. C'uprinsese tot sufletul. Stfipflnea peste toate puterile
lui. Nu K mai putea pu-ne untdelemn ş.a.md. Toatc erau robitc păcamlui. toate
erau stâpânite de el. Căci zice şi leremia: «Am doftoricit Babilonul şi nu s-a
vindecat» <Ier. 51,
'Ad\- faifwiM/. III. 5,2.

.e v«fcd. de a&cinenea- let 17. 14; Inf. Sir 34. 19: 38. 2 Cf Oiigen. Omilii la
h/mnla, XIV. 1-2. Sf. Grigoric ile Nv**a. />r\frr viaţa lui
.■W>w. 11.261. 172; 278.
' (<urhr:<- baptitmal*, XII. 6-7.
233
Condifiile genem/e ale tânuidiurii
9)".* La fel spune şi Sfântul Macarie Egipteanul: „în vremea calcării poruncii de
către Adam, diavolul s-a străduit să r&neascft şi să înlunece pe omul eel lăuntric,
mintea care conduce şi priveşte spre Dumnezeu. De aiunci, ochii lui au privit catre
cele rele şi către patimi, rămiinând închişi faţă de bunurile ce-reşti. Prin urmare,
aşa de grav a fost rănit. încât nimeni nu putea sa-l vindece (...) nici until dintre
drepţi, dintre Părinţi, dinire profeţi sau patriarhi n-a pului să vindece sufletul care
fusese de la început rănit cu o rană nevindecabila. A venil Moise, dar nu a putul să
aducă o vindecare completă. Au urmat preoţii, damrile, zeciuielile, sărbătorile,
lunile noi, apălările rituale, jertfirile, arderile de tot şi toate celclalte mijtoace de
îndreptare care existau în vremea Legii; dar sufletul n-a putul fi vindecat de
curgerea cea necurată a cugetelor celor necuraţi, şi toată dreptatea ei n-a putut să-1
vindece".6 în mai toatc scrisorile sale, Sfântul Antonie eel Mare reia această temă
şi de fiecare dată foloseşte termeni legaţi de boala şi tămăduire. „în nesfârşita Sa
iubire de oameni, scrie el, Ziditonil nostru a binevoit să vină la noi, cei bolnavi şi
rătăciţi; şi penlru aceasta, mai întâi 1-a ridicat pe Moise, datittorul de Lege".7
„Acesta, care a pus temelie pentru casa Adevărului, a voil să vindece rana cea
adăncă şi în-tinsă şi să ne aducă la părtfişia cea dintru început (cu Dumnezeu). Dar
Moise a murit fără să fi izbândit. După el a venit mulţimea proorocilor. care au
zidit şi ei pe aceleaşi (emelii, dar nici ei n-au putut să vindece ranile cele rele ale
neamului omenesc; şi au mărturisit că sun» neputincioşi"." „Şi toţi cei care
primiserâ Duhul au văzut cat de mare şi de ne vindecat este rana şi că nici o
făpiură nu puten s-o vindece."5 „Apoi mulţimea sfinţilor s-a adunat şi a înăl-ţat
rugăciune cătrc Ziditorul tuturor. spunând: «Au doară nu mai este balsam în
Galaad ? Au doară nu mai este acolo doctor ? De ce dar nu se vindecă fiica
popondui Meu ?» (ler 8, 22); «Am doftoricit Babilonul. dar nu s-a vindecat.
Lâsaţi-I şi haideţi să mergem ficcare în ţara noastrîi» (ler 51, 9)"."1 Sfântul Nicolae
Cabasila arată şi el, ca şi Sfântul Antonie," ca Legea a fost data oamenilor ca
mijloc de vindecarc, dar ea n-a putut decât sa-i pregătească pe oameni pentru „ca
ei să voiască cu orice preţ sfl-şi refacă sănatatea şi să ceară bucuros şi cât mai
grabnic să vină la ei doctorul" şi să „arate mai mult dor după sănătate", căci ea nu
era de ajuns pentru lecuirea lor.12 Sfântul Macarie spune, în acelaşi sens: „Tot aşa
cum umbra nu aduce nici un folos. nici nu vindecă suferinţele, tot asa şi Legea cea
veche nu putea să aline durerile şi sâ
5
Invâţăutri de suflet foloxiUnire, I, 3.
6
Omilil duhovmcesH (Col. H), XX. 4-6.
' Scritori, II, 2. Cf. IV, 2: „Vazfind ranu de ncvindecat şi atât dc rea (a omului), Diini-
nezeu, in marca Sa milostivire. a venil El însuşi la făpturile Sale (ca sS le vindece)", *
Ibidem, 111. 2. 9 Ibidem, II. 2. "} Ibidem, III. 2. 11 Ihidem.
'- Besot* vkiţo in HtUtos, I.
234
liristos Tâiiuuluiumil
vindece ramie suîletului, pentru că nu avea puterea să dea viaţă".'3 lar St.tiuul
Grigorie de Nazianz arată şi el câ\ „mai întAi mustrat în multe felmi pentru
nenumăratele sale plicate, care se înmulţeau ca lăstarelc dintr-o rădăci-nâ rea,
apoi sfâtuit sprc îndreptare, pentru mulle pricini şi în toi felul de îm-prejurări, prin
cuvânt, prin lege, prin prooroci, prin mulţimea binefacerilor. ori prin groaza
ameninţârilor, prin pedepse şi felurite semne (...), s-a făcui vâdit câ omul are
nevoie de un leac mai puternic, care să-1 vindece de boala răutăţii care sporea
peste măsură".N
După Origen, cbiar şi îngerii „veneau în ajutorul oamenilor şi-i faceau să-
iiătoşi, vindecându'i de boltle lor {...)■ Şi atât cât le sla în putere, îi ajulau pe
oameni".15 Dar ca şi proorocii, şi îngerii s-au dovedil neputincioşi, din prici-na
relei voinţe a oamenilor care nu voiau să se tămăduiascfi (..chiar dacă ei faceau
tot ce le sta în puicre pentru a-i vindeca pe oameni, aceştia nu voiau să se
viiKlece"16), dar mai ales pentm că boala era grea şi se întinsese la toată omenirea
căzută: „şi au văzut că leacurile lor erau prea slabe pentru boala de care sufereau
oamenii".17
Era limpede că omenirii îi trebuia, dupâ cum spune Sfântul loan Scăraml, un
doctor, un chirurg a cărui pricepere să fie pe masura mririmii bolii şi rani-lorei.'*
Singiir lisus Hristos, ca Dumnezeu Care S-a facut om. ramănând în actflaşi timp
Dumnezeu, era doctonil potrîvît, şi de aceea, pentru c;l numai El putea să-I
vindece pe om, Dumnezeu Tatăl, din nesiarşita Sa milă şî iubire faţâ" de nearnul
omenesc şi ca raspuns la pliinsetele şi rugăciunile profeţilor şi ale mulţimii de
sfînţi, L-a trimis pe pămâm, Sfântul Chiril al Jemsalimulut scric, in continuarea
textului citat mai sus: „După care, sfârşîndu-li-se lacri-mile, profeţii au strigat:
«Cine va da din Sion mântutre lui Israel ?» (Ps. 13, 6) şi încă: «Doamne, pleacă
cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5) (...), căci, iată, rănile oamenilor sunt mai man
decât leacurile noastre (...)t şi ticăloşia noiistrâ noi nu putem s-o îndreptăm, numai
Tu poţi sa ne îndrepţi şi să ne ri-dici".1" „Şi a ascultat Domnul rugăctunea
proorocilor §i nu Şi-a întors Tatăl lii(ii Sa de la nearnul omenesc rănit de moarte.
Şi pe însuşi Fiul Său L-a trimis, ca doctor care să-l tămâduiască".3u „Cuiioasteţi că
este împâral şi Doctor'*, „căci 11 ii.'.. împăratul nost.ru, punând începul
tămâtluirii, s-a îmbrăcal in sârăcîa noaslră şi l-a vindecai pe cel bolnav",!l
„RămAnând Dumnezeu şi
" Omilii duhffvniceţU (Col. II). XXXII. 5.

*Cwântâri. XLV, 9; XXXVIII. 13.
'' Omi/ii ta Evanghetui tfapă Lira, XIII. 2. Despre îngerii vindccutori. A se vedea: In
5. 4. SI", loan Scui'aml, Scam, I, 14. " Omilii la EvangHeda dupd Utai. XIII, 3.
,?
Ibidem, 2.
^Cf.Scom.l 14,
(\iti-hrzr bti/'tisnmle. XII. 7. "
ibidem. %. '-' ibidem, I.
235
Condifîîle general*? ale iimuuluîrii
păslrându-Şi cu adevărai neschimbată slava de Fiu, S-a facut, ca doctor foar-le
priceput, pe potriva slăbiciunii noastre"." La fel spune şi Avva Dororei: „Atunci
Bunul şi lubitorul de oameni Dumnezeu trimite pe Unul NAscut Fiul Său. Căci
numai Dumnezeu putea tămădui şi birui o aslfel de patimă. Şi pro-orocii au
cunoscut aceasta. De aceea spmie şi David in chip lămurit «Cel ce şezi pe
heruvimi, arata-Te, înalţa stapânirea Ta şi vino să ne mântuieşti pe noi» (Ps. 39, 2-
3). Şi «Doamne, apleacă cerurile şi Te pogoară» (Ps. 143, 5). Şi aKele ca aceslea.
(...) Deci a venit Domnul noslru, făcandu-Se om pentru noi, ca, precum zice
Sfânlul Grigorie," să vindece pe cele asemenea prin ce-le asemenea, sufletul cu
suflei, trupul cu (nip".24 Avva Ammona spune lot aşa, că „Tatăl L-a trimis din cer
pe Fiul Său, pentni ca sâ vindece toaie nepu-linţele şi toate bolile oamenUor"." lar
Sfântul Antonie eel Mare. in mai mul-(e dintre scrisorile sale, reia această temă:
- „Rana era de nevindecat şi nici una dinrre fiipniri mi puiea s-o lecuiască, în
afară de Fiul cel Unul Nâscut. chip al Tatălui: EI, Mântuitorul noslru, era doctorul
cel bun, ştiut şi aşteptat de prooroci; şi de aceea, adunându-se toţi laolaltă, au
înalţat rugâciuni la Dumnezeu pentru neamul omenesc (...) lar Dumnezeu,
ariitându-Şi marea Sa iubire, a venit la noi, oamenii"."''
- „Rugfiminţile sfinţilor înaintea lui Dumnezeu. care cereau adâncul bu-nătăţii
Sale, să-L trimită adicS pe Fîul Său Cel Unul NSscut. - căci, nefiind nici o
iViptură în stare să vindece rana cea adânca a omului, El sîngur putca s-o facă
venind la noi -, au ajuns la urechile Lui şi, mişcat de iubire, Acesta a spus: Fiul
Omului (...) binevoieşte să iei asupra Ta sarcina aceasta".27
- „Toată adunarea sfinţilor s-a strâns ca să-l ceara bunătâţii Tatălui un
Mântuitor care să vină sa* ne mântuiascâ pe noi toţi, spunând că numai El sin-
gureste doctond potrivit pentni rana noastnl. Şi prin voia TaUllui, El S-a lip-sii de
slava Sa şi, Dumnezeu Hind, a luat chip de sluga şi S-a dal pentru pacatele
noastre".2*1
- „Văzând că nici sfinţii şi că nici una dinlre fapturi nu poale vindeca rana
adâncă ce cuprinsese toate madularele şi ştiind c;1 duhul le era neputincios, Tatal
iiiluror fapturilor Şi-a arătat milostivirea şi, In marea Sa iubire de oameni, nu L-a
cruţat pe Fiul Sail Unul NAscut şi L-a dal pentru piicatele noastre. ca pe toţi să ne
mantuiasca*1.2*
- „Inima Făciitorului s-a umplul de milă pentni noi şi în neţărmurita Sa
bunatute El a voit s3 ne aducă la starea cea dinlai, care se cuvenea s;l fie pu-
;:
Ibidem, X. 5.
a
Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. CuvtouâH, XXVIII. 13; XLV, 9. '*
hiviiftiluri tie suffer Jolositoare, I, 4. 2S liphiole, 12. 3. "
Scrisori didiovniceşli, II. 2. r Ibidem, III. 2. * Ibidem, IV, 2. »
llndem, V. 2.
236
liitslos Ttinuuiiiitimil
rurea păstrală, Şi nu S-a cniţat pe Sine, ci S-a pogorât la făpturile sale, pentru a le
mântui'V'0
- „Cei care primiserâ Duhul au cunoscut câ nimeni dintre făpturi nu poale
vindeca rana cea adfmcă, ci numai Bunatatea Tatfilui, Care este Fiul Sail Cel
Unul Născut, trimis ca sa mântuiascS lumea. El esle doctorul eel mare care poate
să ne vindece de boală, Şi ei s-au rugal Tatalui şi Bunătâţii Sale",11 „Făcâtorul
nostru a văzut câ rana se întindea tot mai mult şi ca era nevoie de un doclor; de
aceea, lisus. Dumnezcu şi Ziditorul oameiiilor, a venit la ei să-i vindece"."
La rândul său, Sfântul Macarie Bgipteanul scrie: „Rana cu care am fost raniţi
era nevindecabila şi numai Dumnezeu putea s-o vindece, De accea a si venit în
persoană, pentru că nimeni şi nimic din ecle de demult - nici Legea, nici proorocii
- n-au putut s-o vindece, Numai El, venind, a vindecat acea rană nevindecabila a
sufletului"." lar in alta parte, la fel, spune că omul „aşa de grav a fost rîlnit, încât
nimeni nu putea sa-l vindece. ci numai Domnul; El singur putea săvârşi acest
lucni. lar Acesta venind «a ridicat pacatul lumii» (loan 1, 29)". Şi pentru că (oţî
erau ncputincioşi, „a trebuit sS vină Mântuito-rul, doctorul eel adevărat, eel ce
vindeca in dar (...) El singur a adus marea şi mântuitoarea izbnvire şi însănătoşire
a sufletului; EI l-a eliberai din robie, El l-a scos din întuneric, El l-a preaslăvit cu
lumina Sa". în altă omilie spune. la fel: „Când a călcat Adam porunca şi s-a făcut
neascultător, odraslele nopţii - adică duhurite răutăţii - i-au sfâşiat mădularele
sufletului şi l-au lăsat fără puterea de a face binele, îiitunecăndu-l cu (otul şi
rănindu-l fără putinţă* de lecuire; si nu i-a fost cu puiinţa nici unuia dintrc
patriarhi sau dintre prooroci sii-1 vindece; ci numai Dumnezeu, Creatorul sau,
putea s-o facă. Şi pentru aceasta, în neţărrnurita Sa bunatate, a venit întru alâta
umilinţă şi la licitloşia noastră peiitni a ridica sufletul căzut în răutate"."
Dar nu numai autorii citaţi mai sus, ci toţi Sfinţii Părinţi văd in Hristos pe
Doctorul venit la oameni pentru a-i vindeca de bolile şi de nebunia aduse de
pilcat şi dc urmările sale; ei vorbesc - încă din primele veacuri - despre mân-
tuirea pe care El a adus-o ca despre îngrijire şi tămaduire a neamului ome-IK'SC.
Astfel, de pildfl, Sfantul Ignatie al Antiohiei le scrie Efesenilor: „Un singur
doctor ('icnpoc,) este, trupesc si duhovnicesc, nascut şi nenâscut, Dum-
'" Ibidem, V bis.

»IbtdenuVlZ.
'■■ Ibidem.
" Oimlii tlultovnicvfti (Col. II). XXX. 8. *
Ibidem. XX. 5-6.
" Omlii duhoviticeftt (Col. III). XXIV. 3-4. A se vedea. de asemenea: Ibidem, XXV.
J. l-\, Omitii duhtnmicejfl (Col. II). XV. 47: Jnsusi a spâlat riinile ucestora. i-a vin-
decat şi i-a dus in citmara cea cereuscă"; XLVIII: „Pentru aceasta a si venit Domnul.
singur doctor adevurat. pentru ca să vindece sufletele celor credînciosi tie patimile
celc incurabile şî sil le cur3teasca tie imiidâiia leprei rautfuii".
2T7
Condifiiie general? (de lâmâduirii
nezeu in trap, în moarte viaţă adcvărată, din Maria şi din Durnnezeu (...) lisus
Hristos, Domnul nostru".36 Sfântul lustin Martirul şi Filosoful spune despre
Hristos că „S-a făcut pentru noi om şi fund astfel părtaş suferinţelor noastre. ne-a
adus vindecarea".37 Autorul Epistolei către Diognet scrie şi el câ Dumnezeu,
„arătand că în vremile de mai înaintc era cu neputinţă firii noastre să dobândeasca
viaţa, a arătat acum că Mântuilorul poate mântui şi face cele cu neputinţă; prin
acestea două a voit sîl credeni in bunatatea Lui. sa-L socotim (...) doctor (a!
nostru)".38 „Singurul doctor al rănilor noastre este niiinai lisus", spune Clement
Alexandrinul,1'' care arată şi că „Durnnezeu, Care este Tată, caută făprura Sa, o
vindeca de cade şi iarăşi o ridică",40 In omilia sa dedicată Epifaniei, când Biserica
sărbătoreşte arătarea lui Dumnezeu oamenilor. Sfântul Grigorie de Nazianz spune:
„Sărbătorim aslazi vin-decarea noastră de boală",^ şi încă: „să vedem (în
sărbiUoarea aceasta) lu-crarea vindecării noastre".4: Sfântul Grigorie de Nyssa, la
rândul sâu. scrie: ..Dociorul adevărat al bolilor sufletului, care, pentru cei stăpânili
de rău. a in-irat în vîaţa oamenitor. înlăturand (...) pricina facătoare de nioane, ne
readu-ce la sănătatea sufletească".411 Şi puţin mai departe: „Riindcă (...) prin
părăsi-rea vieţuirii celei bune din rai (...) firea noastră a fost luată în stăpânire de
boala aceasta rea şi pricinuitoare de moarte. a venit Doctoral eel adevărat,
tămăduind după legea doftoricească răul prin cele contrare lui",44 Sfâniul loan
Damaschin în capitolul din DogrmUica sa dedicat venirii in trap a lui Hristos
pentru mântuirea oamenilor, intitulat „Despre dumnezeiasca întrupa-re, despre
purtarea de grija (iconomia) de noi şi despre mântuirea (în greceş-te: modul
vindecdrii) noastra", spune explicit: „(Hristos) Se face supus Tată-lui... vindecAnd
neascultarea noastră".45 Mulţi Sfinţi Părinţi amintesc, în acest sens, proorocia lui
Isaia referitoare la Hristos: „El a luat asupra-Şi du-rerile noastre şi cu suferinţele
noastre S-a împovarat" (Is 53, 3).
Păcatul şi urmarile sale apar ca boală. dar şi ca forme de nebunie mani-festată
în multe chipuri. De aceea. Hristos este privit şi ca Cel care a venit ca să
„plăsmuiască din nou pe cel zdrobit, să-l faca viu pe cel omorăt şi să che-me iaraşi
la el din rătăcirea (minţii) plăsmuirea Lui".4'' lar Origen spune di-
* Câtre i-fesem, VII. 2. Apologia a dona,

Xlll. " Epistola vâtre Diognet, IX, 6. " Care
bogai se va mântui''. 29. 3. 40 ('uvi'mi de
indemn <ătre etitii. X, 91,3. " (Mvâmâri.
XXXVIM. 4. 11 Ibidem. "" Despre
Rugi'tciimea dotimetiscă, IV.
u
Ibidem.
a
DogiiHilirii. Ill, I.
" Sf. Simeon Noul Teolog, Discitmtii etice. I. 2.
238
liristox - TămăduiUmil
rect: „Neamul omenesc, atins de nebunia păcarului, irebuia vindecat prin mij-loacele pe care
(Cuvântul) le socotea poirivite celor atinşi de ea, pentru rea-ducerea lor pc căi înţelepte". JT
De aceea, Clement Alexandrinul poatc sputie: „pe eel care grăieşte cuvinte atât de
ncsocotile (netfxxvoovvxa) ÎI chem |a mântuirea care-l face saniUos la minte
(CTONttpovOTxrav)".4"
Aşa cum am arătal deja, chiiir numele lui lisus (leşua) înseamnă „Yahwe mâniLiicşte" (cf.
Ml. 1,21; Fapte 4, 12). Verbul ebraic yasha, care inseamnă „a salva", are în limba greacă
corespondentul otiţeiv, folosil în mod free-vent în Noul Testament, care înseamnă nu numai
„a elibera" sau ,.a salvfl dintr-un pericol", ci şi „a vindeca"; toi aşa, cuvântul acooxnpta
(mântuire) în-scamnă nu numai eliberare, scăpare. mânluîre, ci şi vindecare/1'' Putem stabili
S puralelă între Inaout; şi ksouxxi. Astfcl, Sfantul Chiril al lerusalimului ex-plica: ,Jisus, în
evreieşte, înseamnâ Mântuitor, dar în limba greacă se talcu-ieşte ulmildiiitor"/0 „Şi pe drept
cuvânt este numit «lisus», câci este un numc care I se ciivine pentru ca El mântuieşte
vindccând'. Am aratat deja câ Hristos însuşi Se prezintă ca doctor (cf. Mt 8. 16-17; 9, 12; Mc.
2, I7;U4, 18,23; 7, 31), că adeseori proorocii îi vestesc venirea în această calitate (cf. Is
53, .*>; Ps. 102. 3), iar evangheliştii îl numesc si ei tot aşa (cf. Mt, 8, I, 6-11). Pilda
samariteamilui milostiv, dup.1 Origen, poate fî ea însâşi privitS ca o prezentare a lui Hristos
ca Doctor.52 Să aminlim. m fine, că, în timpul unii Sale pămanteşti, mulţi oameni au venil la El
ca la un doctor."
Biserica Ortodoxa a integral acest mod de a-L privi pe Hristos ca doctor, ca şi
conceperea mântuirii ca tfimadtiire, in ansamblul rituaiurilor sacramcntale54 şi al slujbelor
liiurgice,55 In însuşi rniezirl dimmezeiestii Liturghii a Sfantului loan
Contiti lui fV/.v/tv. IV, 19. (Prof Larchet traduce ultimcie cuvinte: „penlru a-i face pecei
nebiuri întregi |:i rninie"). ? < 'uviitil de indenm f litre elhii. XII- IJ8. 4.
* Cf. X, L. Dufour. Pirlionnahe (hi NotOVOU Testament. Paris. 1975. p. 485-4S6. P.
Gvdokiniov, Usages tie In vie spiiituelle, P.iris. 1969. p. 169-170: I. Hausherr. Btudta de
spihtuolite orientate, Rome. 1964, p. 317-318. Am arătat deja ca aces' dubhi sens «
regăseste şi fn limb" coptă, iar dinire limbile modeme. in limba Italian;! in care „la .salute"
înseamnă şi măntiiiie sau scăpare. dar şi sanalate. 111 C<it?heze btiptisnmle, X, 13.
'IhidenuA.
" Cf. Origen, OmilU lit Evimglielia du/nî Lnca. XXXIV; Cmnentiiriit la Evanghelia
ttitpâJaan, XX, 28,
B
Cu privire la acest aspect, a se vedea A- Hamack, ..Medicinisches aus der altesten
Kiichenyeschicfile". Texte uitd Uittersuchitngen, VIII. 4. Leipzig. 1892. p. 125 s.u. M Penlru
cilitorul occidental. Prof. Larchet recornanda* caiiea lui E. Mercenier. Ut pri-err dtt liglises de
rite byzantin, t, I. Chevelogne. 1937. care cuprindc (extelc acestor slujbe. In ccca ce-l
priveşle pe cilitorul reman, ace&ta Ic poare afla in cărţile dc ritual oi'todoxe (Uturgltier.
Mvtitfehiic, Censtov, Oc.toih etc.).
v
^ S,i citilm câleva excmple. scoase din slujbu Vecetniei şi a Urrcniei din ziua lie Duniinica:
„Prin Cădorea celni întâi zidit. cuniplil ne-ani rânit; dar ne-am viiulecat cu rana Ta, cu caie
239
Coiuliţiile generate tife lâmâduirii
Gură de Aur, Hristos este invocat. ca „Doctorul sufletelor şi al trupuriloi noastre'*.
Penrru că este în acelaşi timp şi Dumnezeu, şi om, unind în Persoana Sa

dumnezeiască cele două naiuri, divină* şi umană, Hristos, Logosul înlrupat, poate să
vindece firea omenească, bolnava din pricimi păcalului şi a urmări-lor lui funeste.
Pentru ca să-1 vindece pe omul căzut, Hristos trebuie să Se t'acă om, sa-Şi asunit* in
chip adevăral firea omenească. Aşa cum arată Sfăntul Maxim Mărturisitonil, „Domnul
fiind înţelepl, drept şi puicrnic după fire, se cădea ca înţelept. să nu ignore modul
tămăduirii'7(' şi, explică el în continuare, ..înţelepciunea şi-a arătat-o în modul
tămăduirii, facându-Se om fără vreo schiinbare sau ştirbire"."
Dacă ar fi numai Dumnezeu, farâ să fie în acel&şi timp şi om, iitiinci - spune Sfânlul
Chiril al lerusalimului - înseamnă că „El nu Şi-a asumai omenitatea, şi noi rainânem
straini de mfintuire'V* căci, aşa cum arată Sfâiitul Grigorie de Na-ziaiiz, „ceea ce nu
este asumat, nu este vindecat (to ytip 6:rcpoaAf:/rcoi;, &6eprt-ntxrxiv)"?' formula care
reia cuvânt cu cuvâm spusa Sfântului loan Damas-chin."' care mai adaugă: „CuvânUil ia
pe om în mtregime (...), ca să dea mântuire vindecare) omultii în înlregime" şi „pe toate
le-a lualca pe loaie să le vindece".**1 ntr-adevăr, Hristos a vindecat „pe eel asemenea
priiitr-unul asemenea", adică 1-a vindecat pe om facându-Se om. îmbracând firea
omenească în întregimc. „Neputinţafirii noastre (,,.) fiind peste măsură<Je irmre, avea
nevoicde un leac pe măsură. lar acest leac ni 1-a adus Zidiiorul nostru, Cai"e S-a facut
asemenea tâpturilor Sale şi Dumnezeu l'iind, S-a fifcut om ca noi", scrie Sfântul
Sofronie al lerusalimului/': Hristos, arata Sfântul loan Damaschin. ne-a „vindecat" „prin
Te-ai răflit pentni noi, Hiistoase" (Ginonul învierii. gl. I. cânlarea a 6-a, Durninica. la
UQcnie); „Muşcareu cea de voie. cea din rodul pomului. cii patinta cea de voie ai vindc-
cal-o. Diunnezeul parinţîlor..." (Ginonul Cnicii şi al învicrii, gl. II. cAntaiea a 7-a, Durni-
nicii. In Utvenie); „Cu ranaTk noi toţi ne-am vindecat" (Slihira 4. gl. Ill, Sâinbâtă* scara. la
Vecemie): „Firea noasnă ceu bolnavii ai vindecat-o. Slăpâne. uniml cu dfmsa în I^CcioînTi
docimia cea tâmăduitoaie. adicâ prcactirată Diimnezcirea Tn, Cuvfuitiile" (Canonul învierii.
gl. II. cfintarea a 4-a, Duminiciî, la Utrenie); „Vindecat-ai sfăifimarea prin cădere a orneni-
rii. Doiminc. cu Dnmnezeicscul Tnu sânge. clin non xidînd-o" (Cmonul lnvierii. gl. IV. cân-
larca I, Diuninică, la Utrenie); „Suilu-Te-ui pe Cruce. patimile inele vindecândule cu
palima pieacumUilui TÎUi imp pe care de voie l-ai piirial" (Canonul învierii, gl. IV. cantarea
a4-a, Duminicâ, la Ulienie). 16 Rfâpunsuri câlre Talasie, 61. PG 90. 629C. 51 ffibtat.
,M
Cateheze bat'th'tuiie, XII; I.
B
EpisUile tttoiogice, I. 32.
60
Dogmalica, III, 6 şi 18 („Ceea ce n-a fost lual. n-a fost vindecat").
fc
' Ibidem, 18.20.
"! ('tivânt despre loan Bottţ&orul, PG 84. 382B.
240
Hristox Tâmâeiuiwnd
luarea firii noastre".6' Şi tot cl spune în alti parte:04 Jntreaga fiinţă a Dumnezeirii
s-a unit cu întreaga fire omenească; Dumnezeu Cuvântul n-a lâsat nimic din cele
ce a sădii în Urea noastrît când ne-a plăsmuit la început, ci le-a luat pe toate, corp,
suftet gânditor şi rational şi însuşirile acestorn (...): El în ftitregîme m-a luat pe
mine în întrcgime, El în îniregime S-a unit cu mine in întreghne, ca să-mi
daruiascâ mie în întregime mântuire. Câci ceea ce este neluat, este nevindecat".
„Pc loate le-a lual, ca pe toate să le vindece", spune el încji o dată/s
Hristos Se face „pentru loţi, tot ceea ce suntem noi: trup, suflet, minte",66
asumăndu-Şi în îmregime fîrea omenească.
Ilristos, nâscându-Se din Fecioară, a fost lipsit de urmele păcatului strâ-
moşesc. luând astfel asupră-Şi firea care i s-a dat omului Ja facere, firea pe cure
Adam o avea Tn Rai. adîcă o natură tinzând firesc spre bine şi lipsîtâ de orice
înclinare spre pâcat, nepiltimitoare, nestricăcioasă şi nemuritoare.1'7 fn cuvântul
său la Naşterea Domnului, când Biserica sărbătoreşte întmparea Domnului,
Sfântul Grigorie de Nazianz spune: „Multe sărbatori are Biserica penrru a cinsri
tainele creştine ! Dar dintre toate cea mai mare este cea de astăzi, căci astâzi
(Mristos) pe mine, eel păcătos, desflvârşit m-a făcut şi m-a imois la starea cea
dinfâi din Rai a lui Adam".6-
Firea omenească asumată de Cuvâiitul lui Dumnezeu era încîi şi mai mull
desăvârşită şi îndtimnezeitâ datoritâ unirii ipostatice cu firea Lui cea dumne-
zeiască, de ale cărei energii se împărtâşea deplin,'''' fiecare dintre cle păstrân-du-şi
neatinse însuşirile fireşti. Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Maxim
Mâiiurisifonjl şi .M'.mtni loan Damaschin vorbesc despre perihoreza celor douii
firi,7<i care sunt deosebite, dar nu despărţite, unite, dar neamestecate. MVuinil
loan Damaschin spune că, „chiar dacă spuneni că firile Ooninufui pătrund una în
alia, totuşi ştim că întrepătrunderea (perihoreza) provine din pajtea fîrii
dumnezeieşti, Căci aceasta străbare prin toate, dupa" cum voieşte, dur prin ea nu
pnlrunde nimic. Şi ea împflrtâşeşte truptilui din inăririle saJe, dar ntmâne
nepătimitoare şi rui participă la palimile trupului".71 Enipostazi-uid natura
omenească şi unind-o astfel cu natura dumnezeiasca, Hristos, prin întruparea Sa. a
făcuf să cadă cea dintâi dintre cele trei stavile care-1 despâr-|euu pe om de
Dumnezeu, şi anume deosebirea de fire, celelalte fiind pacatul
® Dogmatic*. III. 1.
** Ihidsnu 6. a
ibidtm, 20.
'"Sf, Grigorie de Nazianz, Epuitole teotogice, I. 32. n7 Cf. Sf.
Maxim Miirdirfsitonil, /tâspumnii rain1 lahme, 21. ■*
Cuvântâri, XXXVfll, 16. ** Cf. Sf. loan Damaschin.
Dogmatica, III, 17.
3
Cf. Sf. Grigorie de Nazianz, Episttfi* teobgiee, I, 31. Sf. Maxim Măilmisitorul.
Oispum cu Pyrlms, PG 91. 345-348A. 71 Dogmatica. III. 7. Cf. 3.
241
Condiţiile generate ale tămâduihi
şi moartea.7: EI i-a redat firii omeneşti puterea de a primi în ea harul dumne-zeiesc

necreat, de care aceasta se lipsise prin păcatul strămoşesc,
Acestei asumări a firii. Hristos i-a adăugat şi o asumarc iconomicâ.?J Din marea
Sa iubire de oameni, EI intră în stare de chcnoză, şi binevoieşte să Se eoboare înir-
atât, incăt, într-un anumil fcl, renunţii la nalura Sa nepătimitoa-re, nestricăcioasă,
nemuritoare si dumnezeiască, pentru a-Şi asuma natura că-zuiă şi păcătoasă a
omului care suferea urmările păcatului strămoşesc; altfel spus, El ia asupra Lui
natura omenească pătimitoare, stricâcioasa* şi muritoa-re. Totuşi, asumându-Şi
această fire păcătoasă şi făcându-Se, aşa cum spune Apostolul, „păcat pentru noi"
(2 Cor. 5, 21), El nu a primii păcatul.74 „Fiind cu totul lipsit de pâcat şi de
siricăciune, explică Sfântul Grigorie de Nazianz, a vindecat toate greşelile şi
patimile noastre şi a şters necurăţia păcatului. Căci luând asupra Sagreşelile şi
bolile noastre, El nu s-a întinatcu nimic din ceca ce avea nevoie de leac, căci dacă
a binevoit sfl se lase ispilit în toate, pentru a Se face asemenea nouă, de pâcătuit
însă n-a păcătuk'V*
Astfel, Hrislos ia asupra Sa „trăsătura pătimitoare (a omului), însă fără de
păcat".70 Altfel spus, „Hristos a luat toate afectele fireşti şi neprihănite ale
omului",7' afară de „patimile de ocarfl".78
Astfel. El a luat asupra Sa foamea, setea, osteneala, teama. lacrimile, sim-ţirea
durerii. suferinţa cea mai cumplită şi. intr-un sfârşit, moartea, altfel spus toate
scăderile şi mărginirile noastre ca urmări ale pncatului, pentru ca să ne scape din
ele; şi toate bolile, slăbiciunile şi neputinţele firii noastre, pentru ca să le vindece.
Aşa cum arată Sfântul Macarie eel Mare: „El, Care dclduse lea-curile cele
tămăduitoare, El, Care vindecase pe cei răniţi, S-a arătat ca unul dintre ei"." lar
Sfântul Antonie eel Mare adaugă: „Din pricina nebuniei noastre, El a luat
veşmântul nebuniei; şi din pricina slabiciunii. veşmântul slăbiciunii; şi pentni ca
eram săraci, S-a fâcut sărac; şi din pricinâ că noi ne dâduserăm morţii, S-a făcut
muritor ca noi".80 Formula Sfinţilor Părinţi pe care am citat-o mai sus, potrivit
careia ceea ce nu este asumat nu poate fi vindecat, se aplică nu numai naturii
umane enipostaziate de Hrislos în înire-
12
Cf. Sf. Nicolae Cubasila. Dtapn viafa in Hrislos. III.
1
' Gasini aceasla concepUe îndcosebi la Sf. Maxim Martiuisitorul (use vedeu sutdiu) nostril:
In dhinisalion de I'iumune xetim .sainl Mtixiim le Confesseur. Paris, 1996. p. 3 18-319).
!1
Cf. Sf. Maxim Muiturisitortil. Râspunsttri cdire 'falasie, 21.
w
Ckvd*«&i,XLV,13.
"' Sf. Maxim Murturisitoml. Rjbpu/auri cdtre Tahsie, 21.
17
Sf. loan Dainaschin. Dogtruttica. III. 20. Sf Maxim Mărturisitorul, Amhigna, 42. P(i
91. H16D. Sf. Sofronie al lerus&liinului. lifrixtota Sinodald, PG 87. 3173C.
!H
Sf Maicu Ascetul. Epistolă către Nicolae Monnhul. 9. Cf. Sf. Sofronie al lerusali-
mului. Omitie la loan BaiezAtomt, PG 87, 3328B
'*' Omilii duhovnicexii (Col. II). XXVI. 25.
m
Epistote, IV, 3.
242
Hristos - TW'iâduitornl
gime, trap, suflet şi minte, ci şi modului de existenţă al accslei naturi căzute pe
care, tocmai pentru aceasta, Hrislos a binevoit s-o ia asupra Sa.
Hristos ia asupra Lui urmârile păcatului pentru a le nimici mai întâi în propria
Sa persoană. Şi poate să facă aceasta întrucât, fiind fără de pacat si riiniânând
neînlînat de el, mi suferă tirania lui, nedând loc păcatuluj in el/1 şi peiiiru cfi in
toate ispitirile şi încercările la care S-a supus de bunavoie, Şi-a păstrat însuşirile
omeneşli nestrămutat îndreptate spre bine şi a supus întot-deauna voinţa Sa
omeneascS voinţei dumnezeieşti. Sfântul Chiril al Alexandria scrie: „Sufletu]
devenit suflet al Cuvfintului. care nu ştia de păcat, avea de acum siguranţa unei
aşezări nestrămutate în bine, devenind cu mull mai tare decât pflcatul care ne
slăpânise până atunci".*? „Luând sufletul onienesc. El l-a făcut pe acesta biruitor
asupra păcatului $i, aşa zicâncl. ca şi îmbibân-du-l cu o vopsea care nu mai iese,
i-a dat statornicia şi nestrămutarea firii Sale", spune el în continuare."
Stinţii Pflrinţi insistă în mod deosebit asupra acestui fapl, anume câ Hristos Şi-
fl supus întotdeauna voinţa omeneasca voinţei Sale dumnezeieşti, altfel spus. ei
arată c«l, întrucâl voinţa Sa dumnezeiască era în acelaşi limp cea a Tatalui care L-
a trimis, Hristos S-a arătai, ca om, întotdeauna asculrător faţii de Tatăl. lar prin
aceasta El a vindecat firea noastra, cclci piicatul lui Adam ii constat în
neascultarea de Dumnezeu; iar prin despărţirea voii sale de voia lui Dumnezeu au
venil urmările nenorocite ale neascultării; şi prin rfliacirea dintâi, firea omenească
s-a abâlut de la mcnirea ci firească, ajungand să trăiască nefiresc şi lipsindu-se de
harul dumnezeiesc şi de viaţa cea adevăra-tă. Tot aşa cum neascultarea lui Adam
l-a înstrăinat pe om de Dumnezeu, de-săvârşita ascultare a lui Hristos faţă de
Tatăl Sau l-a împăcat pe om cu Dumnezeu, a îndreptat firea cea stricată şi l-a
adus din nou pe om la unirea cu Dumnezeu. „(Hristos) ca om a supus, in El, şi
prin El, lui Dumnezeu şi Tatăl. ceea ce este omenesc", scrie Sfantul loan
Damaschin.M lar Sfântul Grigorie de Nyssa araul vindecarea firii noastre lucrat.1
de Cuvaniul întrupat, prin urmâloarele cuvinte: „Sănătatea sufletului este buna
mireasma a voii dumnezeieşti, precum căderea din voia cea buna (a Celui bun)
este boala siifliuului, care sfârşeşte în moarte, Fiindcă deci am shlbit (ne-am
îmbolna-vit) prin parăsirea vieţuirii celei bune din rai, când ne-am umplut de
veninul neascultarii. şi de aceea firea noastra a fost luata în stăpânire de boala
aceasta rea şi pricinuitoare de moarte, a venit Doctoral eel adevărat, tămaduind
după legea doftoricească ran I prin cele contrare lui. Şi pe cei Iuaţi în stapânire
de
Cf, Sf. Maxim Mârturisitonil. BâspurauH câire Tatasie, 21 („a lămus inacccsibil $i
neat ins de (pulerile rele").
,:
Dittlog despre itilnipareti I-'iuhii l/tutia Nâsctif, SC. 97. p. 230. °
Ibidem. "Dogmatica, III, 18.
243
CondiţiiU- generate ate ffbn/iduirii
boaiă, din pricină că s-au despârţit de voia dumnezeiasca, îi elibereazâ" iarăşi de

boală prin unirea cu voia diimnezeiască".*s La fel spune şi Sfânlul loan Damaschin:
„(Hristos) Se face ascultător Tatălui..., vindecând neascultarea noastră".*'' lar Sfântul
Chiril al Alexandriei spune, la rândul său: „După cum în Adam firca omeneascâ a
primit stricăciunea prin neascullare (...). tot aşa în Hristos ea şi-a recapătat sănâlatea.
căci s-a fficut asculrăloare lui Dumne-zeu şi Tatăl, necunoscând păcatur."
Prin întreaga Sa activitate pămantească, prin toate faptele Sale mânlui-loare
Cuvântul lui Dumnezeu întrupat n-a făcul allceva decâl sâ lucreze în vederea
vindecării fîrii omeneşii.
Prin Botez, El, care era neîntinat de păcat, curăţeşte fîrea omenească, o re-naşte
şi o lumineaza. scoţând~o de sub stăpânirea puterîlor răutăţii si din ne-cnnoaşterea lui
Dumnezeu,m
Primind să fie ispitit în pustie, poirivit trăsăturilor pătimitoare firesti, dar biruind
ispita şi neprimind în nici un fe! răul în Sine,1" El l-a eliberat pc om din robia puteriior
rele care-1 îndeamnă la pacal''0 şi din patimile născute din setea de plăcere.*1
Mergând de bunâvoie la Patima Sa şi primind să sufere durerea în firea Sa

omenească pătimitoare. Hristos o biruieşte prin firea Sa dumnezeiasca ne-pătimitoare
şi-1 scoate pe om de sub stăpânirea ei (iranică*2 şi din robia palimilor pricinuite de
dureref" adică l-a scăpat pe om si de patimile la care ajuiige omul din frica de durere,
şi de cele prin care uicearca" să-şi uşureze suferinţa căutând plăcerile.'' 4 Aşa ne arată
şi cântările bisericeşli; „Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mcle vindecându-le cu patima
preacuratului Tău trup pe care de voic l-ai pui-tat".w Viiidecftndu-L pe om de patimile
sale, Hristos îl face să-şi redobândeasca aslfel folosinţa firească a puteriior sale
sufleteşti, allfel spus face ca elc să fie din nou îndreptate către Dumnezeu. Sfântul
Maxim Mârturisitonil scrie în acest sens: „Cel care l-a făcut pe om (...) Se face El
însuşi pătimitor, pentru a vindeca patimile noastre prin Patima Sa; şi astfel desfimţând
în trupul Său patimile noastre care întreeuseră orice măsură, în marca Sa iubire de
oameni retnnoieşte în Duhul puterile sufletului nostru".v''
Oe\j>re Rugăciuneo ttomtUQSCâ, IV.] M

Dogmalira. III, I.
** Ctnueulariu to Ephiota catre Romani, PG 74. 789. m Cf. slujba
Vecerniei şi cea a Utrenîci dc lu Boboleaza. M Cf. Sf. loan
Damaschin, DogmuiUa. III. 20. 90 Cf. Sf. Maxim Mârturisitonil.
timfmn.suri câfre Tatasie, 21.
Ibidem.
2
' Cf. Sf. Maxim Miîiturisitorul. Rttspunsati rdtrr Tatasie. 61. 629C.
"Cf.JH(fem.'21.
M
Cf. ibidem, 61, PG 90, 629C.
(>
Canoanl tnvierii, gl. IV. câmarea a 4-u, Dumînicâ. la Utrenie.
' Capetedespre amoftinfa de Ihwmezeu $i iconomta întrupâtU, III. 14.
244
Itrisios Tomtuluitonil
Dintre loate faptele lucrării Sale mântuitoare. Patima, moartea şi învierea sum
cele mai mari. Prin ele d&râmă cele douâ stavile care mai rSmHsesera in-tre om
şi Dumnezeu, adică păcatul şi moartea,'" împăcându-ne cu El (Rom 5, 10; 2 Cor
5, 18); şi ne red:» astfel sănătatea deplină, cea a firii noastre dintru inceput.
nestricăciunea şi nemurirea.Vorbind despre Patima, moanea şi învi-erea
Domnului, Stan ml Grigorie de Nazianz spune: „Toate acestea erau pen-ini
Dumnezeu un mijloc de (...) vindecare a slabiciunii noastre, ca să-1
■■:■ i.i pe vechiul Adam in starea din care căzuse şi -;i i ducă din nou lângă
pomul vieţii" H
Rascumpaiarea omului este o mare taina, cu anevoie de înţeles în toalâ
profunzimea ei şi cu nepulinţă de explicat în cuvinle omeneşti. îndeosebi moartea
lui Hristos pe cruce apare ca .judecată ajudecaţii", după cum spune Sfâiitul
Maxim Mărturisitorul/" De aceea se cuvine ca taina aceasta să fie nţnăritfi şi
cinstită prin lăcere". cum învaţă SfantuI Grigorie de Nazianz.100 Sfinţii Părinţi
vorbcsc despre ea in lermeni apofatici. folosindu-se de imagini cure râmand
palide şi nu sum niciodată pe ma sura milreţici ei.
Să nolăm totuşi ca perspecliva adopt ată în general de crestinismul occidental -
care plasează răscumpâiarea într-un cadru esenţial etic si juridic. ca „salisfacţie"
sau „platâ". văzând în jertfa lui HristDS o datorie pe care Acesta o pliUeşte
Tatului în locul omului, pentru a-l pololi mania sau pentru a „satis-face" dreptatea
dumnezeiasca - este cu totul străină de învăţătura SfînfUor Pâiinţi răsâriteni şi
deTradiţia Bisericii Ortodoxe. ,.Nu este oare limpede, se inrreabă Sfântul Grigorie
de Nazianz, care refuză o asemenea concepţie cu privire la răscumpărare, ciî Tatăl
primeşte jertfa nu pentru că ar fi poruncit-o in vreun fel sau pentru ca ar fi fost
cuinvu necesura" penlni El. ci din icono-mie? Trebuia ca neamul omenesc să fie
sfinţit de Cel ce este Dumnezeu, Care să ia asupra Sa firea omenească, Irebuia ca
El însuşi sa ne izbSveascS de tiran, biruindu-l prin puterea Sa, trebuia ca să ne
cheme din nou la El prin Fail Sail, Care esie Mijlocitorul Care pe toate |c face
dupii voia Tatalui. Căruia fi este supus in toate"."1' Hristos răstignit pe cruce nu
adiicc o simplă „satisfactie" de ordin juridic, ci restaurarea ontologies a firii
omcneşti pe care a luai-o asupra Sa, Şi dacă numai Fiul lui Dumnezeu îl poale
răscum-păra pe om şi dacă pentru aceasta El trebuie să inoară cu tnipul, aceasta
nu se întamplă pentru en* numai El era pe măsura datoriei pe care omenirea pă-
ciitoasa o avea fata" de Dumnezeu şi pentru ca numai prin moartea Sa piilea sâ
plăteasca aceasta datorie. ci pentru ca" singur Dumnezeu putea sâ lecuiască de
rele neamul omenesc şi numai primind să nioara El. „Cel ce singur are
fl
Cf. Sf. Nicolae Cabnsila. Despre vkifo in Hrisias. HI.
" CnvâiHtîri leo/itgice. II, 25,
" WspiiMuri călre Talasit, 43. PG 90.408D; 61 633D; 63m 684A; 685B.
m
Cuvântârt tcologice, XLV, 22.
"" tbtdm,
245
Condiftile generate ate twiuuluitii
nemurire" (I Tim 6, 16), pulea sa-l izbăvească pe om din moarte, căci altfel, cum
spun Sfinţii Părinţi, ceea ce nu este asumat, nu poate fi vindecat.
Astfcl, după cum starea de stricăciune apare pentru cei mai mulţi diiitre Sflnţii
Părinţi ca o boala care l-a lovil pe om in urrna păcatului şi ca o consecinţă „fi-
rească" şi de neînlăturat a ace lui a, mai curand decâl o pedeapsă dalâ de Dumne-
zeu. lot aşa răscumpărarea adusă de Hristos esfe Înţeleas3 de ei ca o asumarc de
bunăvoie de calre Cuvânhil întrupat a condiţiei omcneşti, supusa suferinţelor şi
morţii, cu scopul de a nimici prin puterea Dumnezeirii Sale urmările pacatuluî,
adică bolile de natură spirituals ale omului, stricăciunea şi moartea, şi de a-i dărui
acestuia o viaţă nouiV în care firea omeneasca* să-şi regăsească deplina sănătate,
Nu este deci de mirare că Sfînţii PSrinţi vorbe.sc despre Patimile şi moartea man-
ttiitoare ale lui Hristos cade o adevăratâterapeutică. iarefectelc lorbmecuvânuite
asupra neamului omenesc le privesc ca pe o adevaială vindecare. Crucea Jui
Hristos, spune Sfântul Atanasie eel Mare, ,# adus vindecarea zidirii".102 „Cu ranile
Lui ne-a vindecat", scrie în mai multe rânduri Sfântul Antonie eel Mare,101
dupăcuvântul profetului Isaia: „Prin rănile Lui, noi toţi ne-am vindecat" (Is 53, 5).
Origen se foloseşte de termeni asemănători: ,Prin moartea Sa, care ne-a fost
datadrept leac (SdipuctKOv) pentru împotrivire şi păcat, ne-a cuntat pe toţi".lw lar
Biserica, aşa cum auzim la Utrenia din ziua fnălţării Sf'intei Cruci, cinsteşte Sfânta
Cruce prin care neamul omenesc „primeştc tSmăduirea suflcmlui şi a trupului şi a
toată boala",105
Primind de bunăvoie moartea, care este totodată pricină şi urmare a pâ-catului,
Hristos, Care este în acelaşi timp pâtimitor şi muritor, ca om. iar ca Dumnezeu
este ncpătimitor şi fără de itioarte, Stăpânul inorţii şi al vieţii, ni-miceşte în toţi
oamenii stricaciunea, moartea, pâcatul şi toate urmările sale.
El a primit de bunâvoie moartea, ca om. dar penlru că era Dumnezeu, nu a fost
ţinut de moarte.
Atunci cănd trupul MâiUuitorului a fost pus tn mormănt, era (nip strică-cios,
căci Hristos Şi-a asumat stricacîunea firii omeneşti; dar pentru ca" era rnipul
Cuvântului înlrupai, şi ipostasul dumnezeiesc al Logosului nu era dcspflrţit de el,
ci era unit cu el,"16 a ramas neatins de stricăciune.
Şi tot aşa, atunci când sufletiil Mântuitonilui s-a pogorfil la iad, n-a fost ţînut
de puterile care încercau să-l prindă, pentru că era unit in chip ipostatic cu Logosul
întrupat.107
S-a înfăţişat morţii, stricăciunii şi puterilor iadului ca un murilor de rând, dar
ca Dumnezeu, le-a nimicir,
113
Ctivânr tmpotriva elimlor, l,
" Srrisoh, II, 2; III, 2; IV, 2; V. 2 (lfprin runile Lui noi to|i ne-ain vindecat"): V bis; V, 3.
"*' ('timeiilahu la ICvanghclia dn/xi Itxm, I, 37.
|M
Troparul Vaueklor.
(:
*Cf. Sf. loan Diunaschin. Dogmatica. III. 27. ,r
Ibidem.
24ft
Hristos - Tămăduitoml
Data Hind neputinţa omului de a explica rational biruinţa lui Hristos, Sfin-(ii
Părinţi au recurs la simbolism, spunflnd adeseori că moartea. stricăciunea si
diavohil au fost prinşi ca de o momeala de firea omenească în care Se îmbrflcase
Mântiiitoml. Astfel, Sfăntul loan Damaschin scrie: „Aşadar, moartea se apropie
şi, înghiţind momeala corpului, este strâbâtută de undiţa Diinmezeirii; şi gustând
din inipul lipsil de păcat şi fflcfllor de viaţă, este distrust şi dă îndărăl pe loţi aceia
pe care altădată i-a înghiţîl. Caci după cum îniunericul dispare când vine lumina,
tol astfel şi stricăciunea cste alungată la apropierea vieţii".lc* Sfântul Maxim
Mărturisitorul, spunând că* Hristos, când a fost ispilit în pustie, l-a făcui pe
diavol să cadă pradă propriei viclenii, ară-landu-Se ca simplu om, dar bîruindu-l
de îndată prin respingerea ispitei, fo-loseşte aceeaşi imagine ca şi Sfântul loan
Damaschin,,0'' Şi aratâ cum, astfel, Hristos inversează procesul căderii: „Aşa cum
înghiţise acela mai înainte pe oni. momindu-l cu nădejdea dumnezeirii, tot aşa,
momil fiind mai pe urmă cu Firea omenească, (I-a silit) să dea afară pe cel
amăgit cu nădejdea dumnezeirii, amăgil fiind el însuşi cu nadejdea că va pune
mâna pe omenire; apoi ca s,1 se arate bogăţia covârşitoare a puterii dumnezeieşti
care biruie, prin slă-biciunea firii biruite, (ăria celui ce a biruiî-o mai tnainte; şi ca
să se arate că mai dcgrabă biruie Dumnezeu pe diavol, folosindu-se de momeala
trupului, decăldiavolul pe om cu făgăduinţa firii dumnezeieşti"."0
In moartea [ui Hristos îşi află pentru totdeauna moartea omul ccl vechi. Adam
eel dintâi, şi piere cu totul forma decâzută şi bolnavă a omenirii care suferea
lirania diavolului, a păcatului şi a morţii, „Cunoscând aceasta, cil omul nostru eel
vechi a fost răslignit împreunâ cu El, ca sa se nimiceascfi tmpul păcatului, pentru
a nu mai fi robi ai pic&tuloi" (Rom 6, 6). O dată pentru totdeauna şi pentru toţi,
El a dcsfiinţat păcatul prin jertfa Sa (Evr 9, 26). Prin moartea Sa „a surpat pe eel
ce are stajiânirea mortji, adicfi pe diavo-lul" (Evr 2, 14) şi „a izbăvit pe cei pe
care frica morţii îi ţinea în robie toatâ viaţa" (Evr. 2, 15). Astfel, scrie Sfântul
Atanasie eel Mare, „s-au petrecut cu el (cu trupul) in chip minunat amăndouă
acestea imprcuiul: moartea luturor s-a împlinit în trupul Domnului, şi moartea şi
stricăciunea au fost desfiinţale în el pentru Cuvânlul care era unit cu el".1"
in moartea lui Hristos, păcatul. strtcăciunea, moartea şi puterea Celui Rail au

fost nimicite; omul eel vechi a fost omorttt, a pierit vieţuirea cea rea, lega-tâ de
păcal şi supusă morţii, diavolul a fosl înlanţuit şi puterea lui surpată. Dar acest
moment esenţial şi indispensabil al mântuirii noastre, el singur nu era de ajuns:
„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnica este credinţa voastrâ"
" Dognkilica, HI. 27.

" Râspmsuri cătnt Ta/asie, 64, PG 90. 7I3AB
ibidem.
' Tmtal d&pre intni/Hireo Ciiviinlului'. 20.
247
Condifiile general* ale Umuulinrii
(1 Cor 15, 17). Mântuirea omului îşi află sfârşitul şi împlinirea în învierea lui
Hristos; numai prin ea dobândeşle omul nepâtimirea, nesiricaciunea şi nemu-
rirea,"2 ajungând la o nouă viaţă. „Ne-am îngropat cu El în moarte (...) pen-tni ca.
precum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, aşa sfl umblâm şi noi întru
înnoirea vietii", scrie Apostolul Pavel (Rom. 6, 4). Iar Sfântul Gri-gorie dc
Nazianz spune: „Hristos u ieşit din mormiuit; ieşiţi din mlantuirea păcatului;
porţile iadului s-au deschis şi stăpânirea morţii a fost nimicitâ; Adam eel vechi a
fost lepădal şi s-a arătal desăvârşit Noul Adam (...); făprura" nouă s-a născut în
Hristos".113 în Hristos eel înviat omul a revenit la viaţă şi „trăieşte lui Dumnezeu"
(Rom. 6. 8-10),
Lucrarea răscumpărâtoare a lui Hristos nu este una de creare, ci de re-cre-are;

este înnoirea firii omului. restaurarea lui Adam eel dintâi. creat după chipul şi
asemănarea lui Dumnezeu, redobândiica de către om a firii sale adevârate, a
adevăratei sale vieţi şi a menirii sale. în firea sa restaurată prin unirea cu firea cea
dumnezeu-. ;i în Persouna lui Hristos distignit şi înviat, omul, ale cărui boli au fost
nimicite, îşi recapătă deplina sănătate a întregii sale fiinţe. în Hristos, el redevine
un om normal, îşi regăseşte puterile dintru început, potrivit firii lor, care este, s-o
amintim taefi o data, de a fi îndreptate spre Dumnezeu, Avva Dorotei spune astfcl,
referindu-se la Hristos; „A luat însăşi fiinţa noastră, însăşi pârga frilmântăturii
noastre şi se face un nou Adam, dupa chipul Celui ce l-a făcut pe el (Col. 3, 10).
înnoieşte ceea cc estc după fire şi face iarăşi întregi şi nevătămate simţurile
noastre, cum au fost. fâcute la început","1 Mulţi Siinli Părinţi subliniază de
asemenea faptul câ Mântuitorul, Întrupându-Se, a restaurat firea omului şi i-a redat
astfel sonata-lea primordial;! pe care a avul-o Adam în rai. Sfântul loan
Damaschin scrie: „După călcarea poruncii, noi am căzut din cele după fire in cele
contrare firii, iar Mântuilorul din cele contra firii ne-a ridicat la cele după fire". 11'
Avva Isaia spune şi el la fel: „Cfici Cuvântul «trup S-a tacut» (loan 1, I4j, adică
om deplin; S-a fâcut în toale cele ca noi, ■ mini toate afară de pacat» <Evr. 4, 1 ; l
până la a schimba ceea ce e contrar firii in ce este conform firii, prin Sfantul Sâu
trup. Şi făcâiul mill! cu omul, i-a întors lariişi în Rai, dupâ ce a înviat, pe cei ce
merg pe urmele Lui...".116
Dar, în acelaşi limp, în Hristos eel invial umanitatea reslaurată este dusa" la
desăvârşirea deplin;!, adicS este îndumnezeită. Dupfi ce Şi-a implinit pan;! la
capât chenoza, adică după ce a primit de bunăvoie moartea şi S-a pogorât la lad,
Hristos Se ridică din nou la slava pe care o avea şi, in El, ridică întrea-
"- Cf. Sf. loan Damiuchin. Dogmatkn, HI. 28. 1,3

Citvântâri feu/ogive. XLV. I. 1 fttvăţâturi de
suflet fofositixire. I. 4. * Dogmatical^,!. '"'
Douăzeci şi tfOliâ de (WHEnftf, II, 2.
248
flristas - Tanttiduiionit
ga omen ire, cu totul vindecată şi izbăvîtă din păcat, care primeşte, prin învierea
Lui, viaţa veşnică. Prin înălţarea Sa la cer, Hristos ridică umanitatea
îiidumnezeită în Persoana Sa la Talăl şi o face să stea de-a dreapta Tatălui.'''
Mântuirea adusă de Hristos se întinde la loţi oameniî, din ioaie timpurile.

Hrislos „S-a arătat o dată. spre ştergerca păcatului" (Evr. 9, 12); El „a dobân-dii o
veşnică răscurnpărare" (Evr. 9, 12); noi „suntem sfinţiţi prin jertfa ttu-pulni lui
Iisus Hristos, o dată pentru totdeauna" (Evr. 10, 10). Tot aşa cum prin Adam firea
omeneascâ s-a îmbolnâvit, prin Noul Adam ea a fost vinde-cata, mântuitâ şj
îndumnezeită în întregime şi pentru totdeauna.
Lucrarea Lui tămăduitoare nu s-a îndreptat numai asupra firii omeneşti re-
capitulate în El, ci asupra fiecămi om care vine la El: „Fiul lui Dumnezeu fund
viu şi lucrator (Evr. 4, 12) lucreaza în fiecare zi: lucreaza mântuirea tuluror",
spune Sfântul Atanasie eel Mare;1"1 adicS îl face pe fiecare om păr-taşîn mod
personal la vindecarea întregii firi pe care El a înfaptuit-o, plecân-du-Se cu iubire
spre (îecare, dând îngrijirea cuvenitâ fiecărei boli, dftruiud fiecărui om harul SSu,
dupâ nevoile sale şi pe măsura dorinţei omului de a dobândi ajutorul Lui. SfAntul
Nicolae Cabasila scrie aşa: „Hristos este Mijlo-citorul prin care ne-au venit toate
bunătHţile date nouă de la Dumnezeu sau, mai bine zis, pe care Dumnezeu ni le
da întotdeauna. Căci E! n-a mijlocit numai o data, dăruindu-ne toate cele pentru
care a mijlocit, pentru ca apoi să ne părăsească, ci mijloceşte în veci, nu prin
oarecare cuvinte sau prin ruga-ciuni, cum f'ac mijlocitorii de rand, ci cu fapta.
Dai* cum mijloceşte ? Unin-du-ne cu Sine şi împăi"ţindu-ne El însuşi darurile
proprii, după vrednicia şi dupâ măsura curâţiei fiecăruia".1" Aratând ca şi acum
Hristos lucreaza ca doctor al oamenilor, Cuviosul loan Carpatiul spune: „Marele
Doctor este aproape de eei ce se ostenesc. «El poartâ neputinţele noasire şi cu
rana Sa ne-a Utmiiduit» (Isaia 53, 5) şi ne tămiUiuieşte. De faţă este şi acum,
punân-du-şi leacurile Sale mântuitoare".™ lar în ceea ce-l priveşte, Sfântul
Maxim Marturtsitorul arată că dumnezeiescul Doctor da fiecăruia leacul potrivit:
„Dupa cum doctorii care îngrijesc trupul nu dau tuturor bolnavilor acelaşi leac,
nici Dumnezeu, Care vindecă bolile sufletului, nu dă an singur leac pentru loţi Ci
săvârşeşte vindecările dând fiecărui suflet ceea ce-i trebuie. Pentru care, noi care
am fost astfel îngrijiţi, să-l dăm slavă şi multumita".121
De aceea, Hristos nu este privit numai ca tamăduitonil firii omeneşti in
general, în cadrul teologiei referitoare la răscumpărarea înlregii omeniri, ci şi
cinstit ca atare şi chemat in ajutor de fiecare om care aşteaptă de la El vindecarea
suferinţelor sale sau ale aproapelui, aşa cum aflăm din multe texte
1
Cf, Sf. loan Damaschin. Dogmatic* IV. 1-2.
■ I'mien despre httrufxirca Cuvânluhii, XXXI.
Tatcirireaditmtiezeieşlii IJiurghii, XLIV. I. 1:0
Cuvâtn ascetic. ■ Zei'e capriole, 5.
249
Comliţule generate ate tânttuluirii
pairisticeu: şi lilurgice. EI este în general numit „doctor minunat", „cel mai mare doctor",
„doctor foarte priceput", „mai pricepul decât toţi doctorii",
™ Cf. Clemen! Romanul. Ephtofa către Corinreni, 59, 4, Sf Ignatie Teoforul, Cdtre Efeseni,
VII, 2, Sf, lustin Martirul şi Filosoful, Apologia a dona* 13. Episiofa călre Di-ogttef, IX, 6. Sf.
Irineu al Lyonului. Ctnttra ereziitor* III. 5, 2, Teofil al Antiohîei. Trei cărţi către Aurolu\ I. 7
(,.Dacă vrei. poţi să le vindeci. Dă-tc pe mftna doctorului şi-ţi va opera ochii suflelului şi ai
iuimii, Cine-i doctorul ? Dumnezeu. Cel ce vindecâ şi dă ■ i.ii.i prin Cuvanlul w înţelepciunea
Sn"). Clemenf Alexandrinul, Peilagogut, I. I, 2 („Cuvântul mângiiictor vindccă patintile
noaslre"); I, 4 („Cuvântul estc tanidduitor (...) şi fagadtiieţte vindecarea patimîlor care sunl in
not"); 3, I 2; 3, 3 („Dupîi cum cei bolnavi cu tmpiil au nevoie de doctor. lot aşa şi cei bolnavi
cu sufletul au nevoie de Pcdagog (...) ca să ne vindecc patimile noustrc"); 6. I („Pedagogul
nostni, Cuvantul, estc aşadaj' Cel cure vindcca prin sfaturilc sale palimile sutletului nostni care
stint im poliivii in ii In mod propriu se nuincştc rncdicina ajutoiul care se du Inipului cuprins dc
boli; mcdicina este o artil care se învaţît prin înţelepcîunea omenească, Cuvantul Tutâlui însa
este singurul doctor care vindecă slfibiciunilc omeneşti; este un vindecător (...) al sufletului
bolnnv"); 6. 2 („După Demociit. medîcinu vtndccS bolile trupului. dar inţclcpciiinea scapfi
aullclul dc palimi. Pedagogiil cet bun. înţelepciunea, Cuvfuiliil Tatălui, Cel cc I-a creat pc om.
Doctoral care vjndeca loala bolile omenihi. se îngri-jeşte de înueaga tapiura a ontului; îi
vindccfl şi trapul. $i suHelul"); 6. 4 („CuvQnlul vindecâ tnsttşi sufletul. cu sfaturile (...) şi cu
hainrile Sale"); 51. I („Ctivântul care estc unit cu iubirca tic oarneni. vindecti patimile şi în
acclaţî timp curaţeşte şi pacalc-le">; 83. 2 („noi, cei carc în această viaţă stintem bolnavi ilin
pricinu... palimilor noas-tre, avem nevoie de Mântuitor. lar Mânfuitorul mi dă numai doctorii
dulci, ci şi amare"); 83. 3; 88. I; 100» I (Xuvânml B fosl nimiit Manluitor* El a descoperit
penlni noi R0e$te doctorii spirifuale (...) da de şlirc de celc de care ticbuie să ne Ferim şi oferă
celoi bolnavi toalc lcactailc mantuiiiiM); 100. 2; III. 70, l; 98. 2 („El este Cel care vin-deciî şi
Irupul ţ\ sufletul nostni. vindeca omul în întreginic'-); Cuvânt ilr îwlrnm câtre <>frnt\ I, 8. 2;
X. 91, 3; Care hogat « vo mântui ?t 29, 3; Stromate. I, 21. Tertuliim. Sror/JMCf, 5; C0MM
hti \faniont III. 17. Origcn. Contm iia Cel04& IIIt 61; (hmtii Ui UviliC VIII, I; Omilii la Cartm
Proorocuhd lerwtua. XVIH, 5; Omilii la lezechiei I. 2; Omilii la SwmeL XXVIII, 6; Omilii la
Cartea Nţtmerii, XXVII. 12 („Carc Domn ? Cel care vindecă loate bolile tide („.). ln[r-adcv;V
suflclul are muhe boli (...) Cfind. Doarnne liîise. Te vci îngriji dc bolile rnele? Când ma vei
vindeca, ca sS-Ţi spun: ^Binccuvintenzil, stilletc al men, pe Domnul. Care vindeca loate bolile
tale»? (P&, 102, 3)M); Omilii la Evanghelia ttupâ &V6ft XIII. 2-3, Sf, Antonie cel Marc,
lipUtok* II. 2; IIL 2. [V, 2; V. 2; V bis; VI, 2-3. Ş£ Atanasie cel Mare. Tmtat tfcspn* intmparta
(^tvănîuhu, 18; 44; Onvî/j/ impotriva elinifor* 1, Mctodiii de Olimp, Despn hivirrea tntpuhlot\
42. 42. Sf. Vasile cel Mare, Epistoh*. XLVI, 6 („Marcle Doclor al suflete-loi e gala sil vindece
sufletul tftti** etc.); VII. I (MMarele Doctor al sufletelor vrea sit-l faca pe om dc.savarsil"V Sf.
Chiril al lerusalimului, Catt'heze Iwptismale* II, 6 („Rruii* te talc nu întrec şliinţa doctorului.
Tu numai sa I te incicdinţezi Lui .şi sa-1 spui raul tan'); X. 5; XII, I, 6 8. Para/raal.. la eete *>"
<t<- Cuvirtte ale Sfântului Macarte Egip-teanuts 72 („Dacă Hristos. venind. S-a făciit doctonil
şi tărn&diiitorul orbilor, al slabilnogilor, al suryilor (..♦) nu Se va arăta cu at&t mai mult cu
iubire de oiuneni şi cu liimaduîre fatil de sufletul nemuritor, ewe sufera de boala pacalului şi a
neştiinţei ?"); 100 (Sufletul iSfttt cu cluhul „cautil numai pe Doctorul cel bun ţi se increde in
tamaduirea Lui (...) care, venind. îl lecuteşte şi-l t£m5cluieţte şi-i înioarce frmnuseţea
nepStimitoare şî nestricacioasa"); Sf. Macajie Rgipleanul, Qmitit tiulwvniveşti (CoL II), IV, 25
(„Domnul. ventnd în lume, a fttcut. întni bunatatea Sii, pe cei orbi să vadii (..,) şi a tămaduit
toatfl boala din popor (.,.). Dcci. cu cîit mai vârtos Domnul Se Vfl
250
flristos* Ţihnăduittmtl
„adevâratul doctor"» „singurul doctor", „eel dintâi între doctori" etc.» penlm că El poate pe
toate sS le vindece: şi bolile sufJetului, şi bolile trupului; în chip fundamental ~ adică răind
pricinile lor profunde, iar nu numai manifes-
iipleca ciWre sitflctitl core se înloarce sprtf El şM rare mila şi ajutonil SăuM); 27 („a vc-nil
penini ca pe cei piîcătoşi să-i mtoiucâ hi El (.») şi să vindece pe cei ce cred intr-Insul (...) Eate
milosiiv şi datâtor de viafa. vindecil dtircrj şi patimî care nu se vindecâ ); XV, 30 (.Jlristos,
venind că(re omul eel grav bolnav, |-a vindecaf), 47;
XXVI. 23 d£l, Care se numcşte doctor, pentru că dil doctoria cea cerească $i divină şi
Wadccă patimile sufletuliii"); 25, 26; XXX, 9 (.Doninul. docroml eel adcvărat (...) EI
singur, vemml, poatc sit vindece sufletcltf noastre"); XLfV, 4; XLV1. 2 OmHii duJtov-
nicefti (Col. III). VII. 7, 2 („adevăratul Doctor. HristoO; XXIV. 3j XXV, 3, 2-3;
XXVII. 2. 4 UDomnul (...) udevăratul Docior"). Sf. Grigoiie de Nuzianz, Cuvântări,
D, 25; VIII. 18; XIV, 37; XXXVHI, 13; XLVt 9. 13, 26. Sfi Grigorie tk Nyssu, COrtfra
ltd Eunomht, 3, PG 45. 6J2C; f)?spn* Rugjciuwa dor/meascd* IV, 2 („Doctoral
adeviîral il patimilor (bolîlor) Miflctuliii"). Evagrie. lipistoh, 42. Apoftriţme, Am 180.
12; XVI, |S. Sf loan Casian, Comwbiri duhovtuvtştu VH. 30; XIX. 12 („Cclor ce-fi
oaută într-adevflr vindecare, riu le poi lip<u leactirile din pafteu acesttii adevărat medic
<il sulleiclor" etc.); Aştgâmintele ntârtastirefttt XII, 8. Sf. loan fiurfi de Am\ Oesprt
jWittrie* 17 (El lucreazâ .,ca medicul priccput care d;l leacuri difcrite. potrivil sttrii
cehii bolnav"); Omilii lo cmttttGie: „Sirâmtâ es/t* pOfiHa„,u, 2; QffSpre p&caiftfd, IV, 4
I..AIcrgu(j lu Doctorul suflcrclor"); 7. 6; Omilie hi Psidmid 6, 3; Câtrr tfwlor iel
i itft |, 4; tfmtfft /fi Facerv, I. I („duninezejc&cut doctor al sufletelor nowtr©*'); XXX, 6
(„Docionil stiflelctor"); Oespre diavoL I 5 („Duninezeu este adevSratul Doctor. singunil
Doctor id trupultii şi al suflelului"); (M /« M#i/ri, XIH, 1 (,.ca itn doctor pricepuT); XXVIII, 4
t.,acest Doctor diiranezîesc11); XXrX, 2. Sf, Marcu A&cetul, Daprepocâinfât 6 (.,Doctor al
.stifleielor noastre"); CoftţfWersa eu m mtic, 20. Per. Twxtorcl al Cinilui» htoria
sfinfilormttcwiiri din Stria, XIV. 3; Hfsprr Providenfăt X. PGH3, 749C; Tratamentut bolihr
elinfS'U V, 4. Sf, Diadoh al Poiiceii, CuvAnt asceiiv in 100 de atpeie* 53, sr Vîasaniifie *î
loan, ScrisoH ihthiwtucryti (Avva VawanufieV 59 uCei cc se apropic de Dofronil no&(ru eel
inure sum lurninafi Jc El ţi El ti vindeca de toate bolile $ufJetc$tD; 61; 62; J07; 109: 199
Uisus estc Doctond sufietelof ţii al Irupurilor"); 532 („Doctorul c<rl raare care bolile noaslie
le-a lual": „Marele şi duhov-niccscal Doctor ceresc. care (ilinadineţte şi sufletele. şi
iiupuiile*1); 533, lAvva load), 170. :i2. 463. 464. 617 (Jnvîlţătonil şi Doctond sufkrclor. lisus
Donnnil"). Awa Dorottfit Umiţânm rfr sttflet Jbuattttmv^ I, 3. 4, 7; XI, 113» loan Carpatiul,
Cuvâtti 0J< <tu l.jnareie Doctor este aproape de ctfi ce sc osteneicM)> loan Moshu.
IJnlonttritt, 144 („Marek doctor al Mifletelor, Hristos, Diifimezeul no&tru. estc apro^pe şi
vrea să DC vindece"). Sf, Isaac Sirul. Cuvinif tlesprv nevoinfă* 5; 25 (Doiiinnl ,.ne vine in
ajii-ror ca un doctor ciifc, operand o boalit grea. nc aduce sanătatea 4'); 48 („Slnvă StâpAnu-
lui. Celui ce prin doftorii amare ne duce la desfătarea în sitnătate"). Sf Maxim Miîrtu-risitoruL
Capet* deapm dragOSte* II, 39 („ca un doctor bun şi de osimeni iubiior (Daiimezeu) vindeca
pe fiecare (..-) la timpul sail, cu leacul cuvenit"); 44 („Dupa pri-cina pjuiinilor aflilto;uc fri
suf|ctt aduce si doctorul suOctelor leacuri prin judecilfile Lui"); HI, 82. Sf. loan DamOschin,
Dogmatics III. I. Sf. Simeon Noul Teolog, lh\atmm elire. VD, 263-276 („fund raniţi, \\m\\ dc
felurite boli (...) chetTifliu pe Doctorul suftetelor şi al tmpuritor (...) CA, venind, &:1
tăinaduîască inimile noastre ifinilcî să dm AfinAtate sufletclor no^tre, tare ziic sub povma
păcatului şi a rnortii") Sf. Nichilu Slithatul Cek MX) tie capefe. II, 22 („Doctoral sufletclor
noaxtrO; 23, Hie Ecdicul, CuUgerv din smtiinteli tnţetepfibr* 33, St Nicolae Cabasila, Despre
viaţa ttt Unstop tL 52. IV. 14, 88; VIf |0L 103. Sf. Grigorie Palama, Triad*'. II. U 40, 42 („$â
Cftadfi in Hri^tos (,,.) cîl singur El cste doctoral duhurilor").
251
Cmtdifiit? generate ale lămăihnrii
tările lor -, şi în chip deftnitiv, căci nici o boală nu rezistă la leacurile lui, care au o
valoare absolută, nu ca leacurile omeneşti, care dau rezullate numai In pane şi sum
nesigure şi provizorii şi care, mai ales, nu pot tămitdui omul in iiitregu) lui,
trupeste si sufleteşte. De aceea, omul care s-a deznădăjduil de medicina omenească
sau care n-a găsit dociorul pricepul să-i Iccuiasca raul, poate fi sigur că va găsi în
Hristos dociorul care-i va vindeca orice boală şi suferinţă, oricare i-ar fi natura şi
gravilaiea, şi ca" se va însănătoşi pe deplin, aş a cum niciodatii, nimeni n-ar putca
s-o faca* prin mijloace omeneşti. Tâlcu-ind versctul 2 al Psalmului 6, in care
Proorocul David II cheama pe Dumne-zeu în ajutor, spunând: „Vindec;Vmă,
Doamne, că s-au lulburat oasele mele şi suflelul meu s-a lulburat foarte", Sfânrul
loan Gura de Aur stabileşte o paralelă între medicina omenească şi tămăduirea
adusă de Dumnezeu: „Adesea, în bolile trupeşti pe care le îngrijesc doctorii,
bolnavul ia leacuri şi doctorii, şi n-are nici un câştig din ele, fie penlru că i-a slăbit
foarte tare inipul, fie pentru că ştiinţa mediciniî este neputincioasă, t'ie pentru că
leacurile şi-au pierdut dintr-un moliv oarecare taria. Nu (ot aşa se pelrec lucrurile
cănd Dumnezeu este eel care ne îngrijeşte; numai de vă veţi apropia puţin dc El, şi
rana va* va fi negreşit vindecată. Căci nu avem aici de-a face cu o ştiinţa"
omenească, ci cu una dumnezeiasca, care vindecii fară greş, căci este mai
puternică dccât slabiciunea trupului, decât toate bolile şi ncputiniele. Dc aceea îl
cheamă Proorocul David pe Dumnezeu în ajutor ca pe un doclor minimal".'*-* In
acelaşi sens, Sfânlul Macarie Egipleanul spune: „Domnul în-suşi. referindu-Se la
neputinţa doctorilor de atunci. zicea; «Cu adevăral îmi vcţi spune această pildil:
Doctore, vindecă-le pe tine însuţi» (Luca 4, 23). El voia să spună: Eu nu sunt ca
aceia care nici pe ei înşişi nu se ptileaii vindeca. Eu sunt Dociorul eel adevărat (...),
Cel ce poate să* vindece toatii boala şi toa-ră neputmţa sufletului (Matei 10, 1). Eu
sunt Mielul eel tarn de prihnna care s-a adus jertfîl o singura data pentru toţi şi pe
toli care vin la Mine Eu pot să-i vindec. într-adevâr, adevarata vindecare a
sufletului, doar de către Dumnezeu se face".134
Hristos, ca Doctorul eel plin de nesfârşila milâ şi iubire, voieşte sa-i vindece pe
toţi oamenii, fără a lipsi pc vreunul de mântuirea pe care a adus-o El; îi da omului
tot ajutonil şi sprijinul Său şi arală o neţărmurită râbdare chiar faţâ de cei care-L
tăgăduiesc şi-L hulcsc prin ctivinlele, gândurile şi faptele lor. Celor care au trâit în
nebunia păcatelor şi sunt bolnavi de mulţimea pati-milor, fară a privi la faptele lor
trecute, El le dă iertarea si-i cheama la „mfin-tuirea care-1 face (pe om) sanâtos la
minte . 5 ..Doctorul, spune Sfantul loan Gurâ de Aur, nu se supără, nici nu sc
necăjeşte când bolnavii, ieşili din minţi (din pricina durerii), il uniplu de ocara. ci
face tolul şi-şi dă toata silinţa sîî
Oinilie In Psaltittil 6.
Qmilii duhovnieejii (Col. II), XUV, 3.
Clement Alexnndrimil. Cuvimi tie huleimi <xilie e/tni. XII. I18, 5.
252
llristos - Tiiim'uhifoml
pună capal bolii acelora CJire se poartă auît de rau cu el. Doctorul nu cautft
folosul lui. ci pe al bolnavilor, iar dacfi bolnavii araiă că se îndreaptă cat de cut şi
îşi vin in fire, doctorul se bucură, se veseleşte şi !e dă leacuri amare cu miii
MUttS tragere de iiiimă, nu ca să se răzbune penlru ocările de mai inainte, ci ca
sfi le fie de mai mult fobs şi sa-i facâ deplin sanatoşi. Aşa şi Dumnş-zeu, când
cădem în păcate grele, în cumplită nebunie, toate care le spunc şi le face nu sunt
ca să se răzbune penlru viaţa pâcătoasă dusă* de noi, ci ca să ne scape de boală şi
păcate".126
1
a»rer<r«fortfriafertf,L4.
2 Tănuiduirea prin Sfintele Taine
I. Inlroduccre
în persoana Sa Hristos a vindecal firea omeneasca şi i-a redai penrru tot-

deauna adevarata si deplina sănătate. Persoanele umane nu se pot folosi însă de
binefacerile aduse de Hristos firii omeneşti recapitulate în El decât dacă se unesc
cu El.
lar această unire se poate realiza numai în Biserică, care este trupui divi-no-
uman al lui Hristos, şi numai prin lucrarea Sfântului Duh.
în mod fundamental, în Sfintele Taine noi sunlem puşi în legătură fiinţială cu
Hristos, prin lucrarea Sfântului Duh chemat de preoţii Bîsericii şi prin mijlocirea
formelor văzute care constituie ritualul acestor sfinte slujbe; numai ca meinbri ai
Bisericii putem fi încorporaţi în El, devenind prin Sfintele Taine „mădularc ale
trupului Lui" (Efes. 5, 30; 3, 6) şi „părtasi ai lui Hristos" (Evr. 3, 14), Miintuitorul
şi îndumnezeitorul firii noastrc.
Altfel spus, primind Sfintele Taine, mai înlâi de toate suntem deplin cură-ţiţi;
aceaslâ finalitate, care stă pe primul loc în cazul Spovedaniei şi at Mas-lului,
având o funcţie „reparatoare", este afirmat;1 in toate celelalte Taine, în mod
special la Bolez, prin care omul este spfilal de urmele păcatului strâmo-şesc, şi la
împărtăşanie, care este în mod traditional socotită drept leac curăţi-tor. Astfel,
Sfintele Taine, în grade diferite, suiH privite dc Biserica* drept mijloacc de
vindecare. Aşa că, pe acest plan, Biserica se vikleşlc a fi, după cuvântul Sfântului
loan Gură de Aur, „o farmacie duhovnicească, unde se pregătesc leacuri pentru
noi, ca să ne vindecăm de ramie pe care ni le face kiiuea".'
Scopul curăţitor şi vindecător al Sfintelor Taine deschide omului calea spre
primirea harului îndumnezeitor, care este cealaltâ finalitate a lor.
In Biserica, noi suntem, in Hristos, mântuiţi şi îndumnezeHi, şi anume prin
Diihul Sfânt, Cel Care ne uneşte cu Hristos; in Duhul Sfânt ne dăruieste nouă
Hristos harul dumnezeiesc mântuitor şi îndumnezeitor. De aceea, prin Sfintele
Taine noi primim, de asemenea, pe Duhul Sfânt, pe Care Dumnezeu Tatnl ni-Ldă
prin Fiul Său şi pe care Fiul îl trimite de laTatăl, şi Care, unin-du-ne cu Fiul, ne
uneşte cu Dumnezeu Tatâl; în chip special la Mirungere,
Oimlii ia Itxm, II, 5.

' 254
TânuUluirea prin Sfinte.te Taine
prin care eel nou botezal primeşte pecetea Duhului Sfânt, dar şi in loate celelalte
taine. îndeosebi la Botez şi Euharislie. Astfel. prin Sfintele Taine noi ne îmbrăcăm
în Hristos, dar şi în Duhul Sfânt, iar prin Ei suntem unit) cu Dumnezeu TatiU.
Prin Sfintele Taine noi primim harut care le este cornun Tatălui şi Fiului şi
Sfântului Duh, har prin care suntem facuţi părtasi hi viaţa Prea Sfintei Tre-imi. De
aceea, Tainele nu pot fi privite ca acte izolate, care transmit fiecare un har special;
ele toate sum aspecte ale unei uiiice şi preaminunate Taine: Dumnezeu Cel in
Treime binevoieşte s.1 dăruiascâ neamului omenesc hanil Sîiu mântuitor şi
îndumnezeitor.
Biserica Ortodoxa a mărturisit întotdeauna şapte Sfinte Taine:3 Botezul,
Mirungerea (căreia în Occident îi corespunde Confirmarea), Euharistia, Po-căinţa,
Maslul. Nunta şi Hirotonia. Dintre ele, Botezul, Mirungerea şi Euharistia ocupă
locul central, ele fiind tainele de iniţiere creştină, în care se cu-prinde Tntreaga
iconomie dumnezeiască.1 în Biserica Ortodoxa, Mirungerea urmeaza imediat dupS
Botez (de aceea, m general tcrmenul „Botez" este fo-losii pentni a numi
ansamblul acestor două taine), iar eel botezal. şi uns cu Sfântul Mir, devenit
membru al Bisericii, este de indatâ împărtâşit, fie el chiar prune, iniţierea creştină
constituind un tot indivizibil.
2. Bolezul
Botezul este taina cea dinlâi şi fundamentală, pentru că prin ea omul se uneşte
CU Hristos în Bisericâ şi primeşte de hi Duhul Stant ceea ce lucrarea niântuitoare
a lui Hristos a adus neamului omenesc; pe de o pane, adica, este izbăvit de
urmarile pacatului strămoşesc, curăţit de păcate şi scos de sub tira-nia diavolului;
pe de alta, aslfel restaurat in firea sa, renaste la o viaţa nouă.
a) Prima funcfje a Botezului îl arală ca pe un leac.'1 primul dintre leacurile

sacramentale, eel care le precede pe celelalte cronologic şi ontologic, EI este
„singura doctorie (<t>apn&tcov) care poate vindeca". spune despre el Clement
Alcxandrinul,1 ca şi Sfântul Nicolae Cabasila." Iar Sfântiil Grigorie de Na-zianz îi
spune celui ce n-a primit înca Botezul: „De ce sâ cauţi leacuri care nu-ţi sunt cu
nimic folositoare ? (...) Vindeca-te singur, înainte ca nevoia să
" A se vedea: J. Meyendorff. luitUiiion ă hi theologie byztmiine, Piiris. 1975. p. 253. P.

Evdokimov. UOnhodoxie, Neuchâicl, 1965. p. 262.
' Cf. Sf. Grigorie Palama. Omilii, 60.
* A se vedea, de pildii: Sf. Grigorie de Naziaoz. Cuvâri/âri, XLII. 9; XJ1: XXXIV. Si lo<in
Gurfl ele Aur, CtUelwze ttoinimmte. II. 2. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viuţn in HrislOS, II.
>«%»£»/, I. VI, 29. 5.
1
ih'spre vififti in llnsios, II, 52.
255
< 'otulifiiie genemte ale lâitiădutrii
te silească; ai milă de tine: fli tu însuţi doctorul neputinţei tale şi agoniseşte-ţi

leacul care sigur te va tămădui".7
Primind Botezul, omul este vindecat de urmârilc patologice ale păcatului
strâmoşesc. Această ftincţic tSmaduitoare a Botezului este vizibilă de-a lun-gul
înlrcgului ritual.
Asifel, cxorcismele (lepădările) dinaintea Botezului'' se fac pent.ru a alun-ga şi
a îndepărta puterile demonice care înrobesc firca căzuta* a omului, în ele preotul
ÎI invocă pe „Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel, Cel ce tămă-duieşte toată
boala şi toaiă nepuiinţa".*
Apoi, atunci când preotul binecuvântează apa Botezului, el îi cere lui
Dumnezeu „să se sfînţească apa aceasta cu puterea. cu lucrarea şi cu pogo-rârea
Sfantului Duh", pentru ca să vină asupra ei ..lucrarea cea curăţitoare a Treimii", ca
să fie spre „dezlegare de păcate, vindecare de boli, diavolilor pieire (,..), dezlegare
legîiturilor". lar la binecuvântarea untdelemnului cu care va fi uns catehumenul, el
îi cere iarăşi lui Dumnezeu: „însuţi binecuvin-(ează... cu pulerea, cu lucrarea şi cu
pogorârea Sfântului Tău Duh". „spre în-lăturarea (vindecarea) tuturor rautăţilor".
Ungându-I apoi pe catehumen în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.
pe rând: pe piept, pe spate, la amândouă urechile, la mâini şi la picioa-re, el cere,
la primele douâ ungeri. ca ele să fie „spre tămăduirea sufletului" şi „a trupului".
După această ungere, catehuinenul este afundat de trei ori in apă de către preot,
care zice: >.Se botează10 robul/roaba lui Dumnezeu (N) in numele Tatălui. Amin
(la prima afundare). Şi al Fiului. Amin (la a doua). Şi al Srâniului Duh. Amin (la a
treia)". Această întreită afundare, dincolo de semnificaţia ei trinitară evidenlă,
semnifică şi împlineşte în mod ritual par-ticiparea celui botezat la moartea lui
Hristos. Care a stat trei zile în mormânt cu trupul, iar cu sufletul a coborât la iad."
Căci, aşa cum învaţă Sfantul Apostol Pavel, „toţi câţi în Hristos ne-am botezat,
întru inoartca Lui ne-am botezat" (Rom. 6, 3).
Fiind astfel altoit prin Sfântul Duh în Hrislos, Cel care a biruit păcatul şi pe
diavol. toafe nepiitinţele firii câzute. stricăciunea şi moartea, cel botezat este spalat
de toate pâcatele, vindecal de bolile moştenite de la vechiul Adam, scos de sub
stăpftnirea vrajmaşului şi din robia păcatului. izbăvit din slricăciune şi din moaite.
Facându-se părtaş morţii lui Hristos. omul cel vechi din el moare, piere vechiul
Adam, iar trupul pâcatului este nimicit (Rom. 6, 6). De aceea Botezul este leac
tămăduitor, pentru că prin cl omul se face părtaş al morţii lui Hristos, prin care s-a
adus vindecarea firii omeneşti.
:
CmwMiri.XL. 12. Cf.9.
■ Vczi Molitfehiic.
* LepHdaieu a ircia.
"' lur mi ..le botez". ciîci. «$a cum spune SfOnlul lonn Gura de Aur: „Nil preotul eslc
cel ce bolează. ci Dumnezeu" {Omilii la Maiei, L. 3).
" Cf. Sf. Viisile cel Mare. Desprc Sfiiniul Duh. XV. 35. Sf. Chiril al lcnisiiliinului.
< 'nfi'lieze mhragogice. II. 4. Sf. loan Gură de Aur. PG 61. 347.
256
Twntiiltiirea prin Sfinirle Tahw
Asa anOS Sfântul Nicolae Cabasila, care spune că „multi au fost cei care au
căutat, de-a lungul vremurilor, un leac pentru bolile de care suferâ omenirea, dar
numai moartea lui Hristos a fost Î11 stare sft ne aducâ viaţa şi sanătatea cea
adevărată, De aceea, dacă vrem să ne nastem din now sau dacă vrem să Irăim
această viaţă fericită şi sfi ne îngrijim sa ne refacem sânatatea, utunci n-aveni
decât sa" luăm acest leac adus de Hristos".'-
b) Această primă funcţie a Botezu lui este strâns lcgată de a doua, care
constitute $i scopul Botezului. Cel botczat moare cu Hristos, ca să învieze cu lîl
şi ca să Irăiasci'i viaţa cea nouă pe care Hristos prin moartea Sa a adus-o
omenirii, „Deci ne-um îngropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, pre-cum
Hristos a in vial din morţi, prin slava Tatâlui, aşa să umbliim şi noi întru înnoirea
vieţii; dici daca ain crcscut împreuna" cu El prin asemanarea inorţii Lui, atunci
vom ft părtaşi si ai învierii Lui" (Rom. 6, 4-5).
Această laină îl face pe primitorul e» părtaş deplin al morţii şt al învierii lui
Hristos.11 Prin Botez omul moare vieţii lui păcăloase dc dinainte şi pri-mcste
naşterea la o viaţă nouă. fn acelaşi timp moarc şi se naşte.,J Apa botezului îl
primeste pe Adam eel vechi, cu bolile şi suferinţele sale şi, prin hand St.'iniului
Dull, din ea iese omul eel nou, deplin vindecut. „M-am scapat de lariideleci $i m-
am f;1cut de îndată sănătos", exefama- Sffintul Nicolae CabasUa '
Accastă strâns.1 împlctire şi întrcpătrundere şi acest rost al Botezu lui se fac
vădiicde-ii lungul întregii slujbe, începând cu rugâciunile de binecuvân-f.nv u
apei si untdclemnului, apoi în săvârsirea ritualului în sine. Mai îniâi, omul estc
uns cu untdelemn sfint.it pe piepi şi pe spate, „spre tamfidnirea su-fletului si a
irupului"; apoi la urechi, „spre ascultarea cuviiitelor credinţeî"; la rnâtnj, pentru
ca să se unească din nou cu Cel ce l-a creat („Mâinile Tale m-au tăcut $i m-au
zidit'") şi la picioare, pentru ca eel botezai ,,să umble pe căilc" Domnului.
Urmeazfi bolezul propriu-zis. când fiecare dintre cele trei alundari in apa\ prin
care eel botezat participa' la moartea lui Hristos, este iiimata de scoaterea lui din
apă, care semnifică piirtaşia la rnvierea lui Hristos, ridicarea la viaţa cea nouâ\
nestricăcioasă şi veşnic.1, pe care Hristos a ilaruil-o lumii prin învierea Sa.
Prin Botez, omul devine cu adevărat o fapturâ now! <2 Cor. 5, 17); el este in
imregime renăscut şi înnoit (Tit 3, 5). Fiind el moitdin pricina pflcatului, ajuns un
nimic. Bolezul îi redă fiinţa şi cxistenţa." Şi fîind el rob al pilcatului
' Da/pre viafa in Hristos, II. 86.

1
Rom. 6, 3-5 Sf. Grigorie dc Niiziiinz, CitvâtHiîri, XL. 9. S£ Chhil al
lerii&uliimilui. Caithezp mixtagogictt. III, 2. Cf. II, 6. "dibit/em. II.-4. " Despnr
viafa in Hristos, II, 43. "Cf.ibidem. 103.
257
Cotidifiiie getteralt' ale tămâduirii
şi sub slăpânirea vrăjmasului, Botezul îl face liber (cf. Rom. 6, 6, I4).IT Şi încă, fiind el
cAzut în întunericul necunoaşterii de Dumnezeu, primeşle. prin Botez, luminarca
Sfântului Duh.1* Prin Botez, porţile Raiului i se deschid din nou.lv Redobândeşte siarea
lui Adam dinainte de cădere,*,n se întoarce la inti-mifatea cu Dumnezeu pe care o avea
dintru început."1 Primeşte chiar cu mull mai mult. căci se imbracă în Hristos (Gal. 3, 27).
se împărrăşeşle de E\,22 se face asemenea Lui;21 şi rolodală primeşte Duhul cel Sfânt, şi
prin El îl pri-mcşte pe TalălM şi se întoarce la slarea de fiu.'s Intră în femilîa celor ce-L
iu-besc pe Dumnezeu, adică în ceaia sfinţilor,'6 şi prirnind pleniutdinea harului Prea
Sfintei Treimi, devine părtaş al vieţii celei dumnezeieşti.27
Vedem astfel că Bolezul este cu adevărat leac penlru omul căzut, Prin el acesta iese
din condiţia subumaniS şi contrara firii. în care căzuse prin păcai, şi rcgăsindu-şi
condiţia firească şi fiinţa sa cea adevărată, devine om cu ade-vârat. Botezul, scrie
Sfântul Nicolae Cabasila, nu este nimic altceva decâi naştere întru Hristos şi dobândire a
fiinţei şi firii noastre celei adevărate." Viaţa cea nouS pe care o primim la Botez este „o
viaţă care se potriveşte cu firea noastră", adaugă el.
Sfântul Grigorie de Nyssa, în acelaşi sens, spune că cei care vieţuiesc po-trivii
curăţiei pe care le-a dat-o Botezul, „se îndreaptă spre profunzimea adc-văratei lor
fiinţe".30 Şi tot Sfântul Nicolae Cabasila scrie: „taina Botezului dă viaţă şi trâire
oamenilor, şi anume singura vieţuire adeVSntfă".*1
Prin Botez, chipul lui Dumnezeu din om, care fusese întunecat prin păcar, îşi
recapătă strâlucirea de altădară,13 acum ..întipărindu-se mai bine în suflet
17
Cf. Sf. Marcu Ascelul. Despre Botet. Răspunsul 9.
'* Numele de (jxoiiaucc. esie adesea dal de Sfinfii POrinfi Botezului (a sc vedea, rnai
ales: Sf. lusiin Martirul si Filosoful. Apologia înlâi. 6. Sf. Grigorie de Nazianz. Cu-
vfintiiri, XL. 3. 4. 6. Sf. Grigorie de Nyssa. Jmpotriva celor ce amânâ Boieztd, PG 46.
432A; Marele cuvâitt caiehetic, 32. Dionisie Areopagitul, lemrhia cereascu. III. I). ,0 Sf.
Vasile eel Mare. Despre Duhul Sfiinl, XV, 36. :" Ibidem, 35. Sf. Simeon Noul Teolog.
fame, LV. 48-49. ;; Sf. Grigorie dc Nyssa. Despre sffintul Boiez. PG 46. 600A. :' Sf.
Chîril ill Icrusalimului. Cateheze mislagogice, 111. I.
-' Cf. ibidem. Sf. loan Damaschin. Dogmativa, IV. 13. Sf. Siraeon Noul Teolog, Cate-
heze. XXIV. 172 ş.u.
M
Cf. Sf. Maicu Asceliil, Despre Botez. Rfispunsul 17. 29
Sf. Vasile eel Mare. Despre Sftmtul Duh, XV, 35. 36. ;e Sf.
Grigorie de Nyssa. Mareleeuvtirit caiehetic, 36.
7
Cf. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred cu se indrepteaz/t din fapte, 118. Despre
Botez, Râspunsiii'ile 5. 6. 17.
-* Cf. Despre viaţa in Hristos, II, 8. 10. 15. 103.
29
Ibidem, 49.
M
Cateheze, XXXV.
'' Despre vidfa ft» Ilristos. II. 103.
n
Sf. Diadoh al Foliceei. Cuvânt ascetic hi 100 de capete, 89.
258
Tămădiiirea prin Sfmlele Ttiine
decât odinioară"," şi, mai mult, neamului omenesc îi este redalii asemănarea cu
Dumnezeu, cea pe care o avea îrminte de cădere.'4
Omul redevine om şi-şi redobândeşte sănalatea firii sale originare, puterea de
a duce o viaţă* cu adcvărat sănătoasâ şi firească. potrivit menirii sale, care cste să
vîcţuiască pentru Dumnezeu şi sa fie îndumnezeit de El şi în El.
Omul tncfiteazft de a mai fi mânat, înrâurit şi amăgit de puterile demonice.
Era slap&nit de râu şi înstrătnat de bîne, iar acum îşî recapSta" stilpfuiirea dc*
sine şi libertatea deplina. „Renăscuţi Hind prin Sfâlntiil Botez. ne dezlegăm din
robie şi ne f'acein liberi; şî dacă nu ascultăm din propria noasiră voinţă de
vrăjmaşul, e] nu poate să facă ccva într-allfc] împoiriva noastrfv", scrie Sfân-tul
Simeon Noul Teolog."
Eliberat de păcat şi lumînal prin Duhul Sfânt," omul scapă de cunoaşte-ica
greşită şi cu totul delirantă sprc care-l due parimile sale, adicâ esre vinde-cal de
oeştiinţă, şî dobândeşte adevSrata şi deplina cuaoaştere," cea dupii Dumnezeu.3*
„Botezul ne apropie de lumină şi ne îndepctrtează de răutflţile intujiericului''.
spune Sf'ănlul Nicolae Cabasila.''' adâugănd că el deschide „ochii suflelului în
faţa razei celei dumnezeicşti".4" lar Sfântul Diadoh al Fo-ticeei scrie: „Prccum
odinioară stăpânea rfltăcirea asupra sufletului, aşa, după Botez, stăpâneşte
adevărul asupra lui",41 Şi dobândind cunoştinţa cea adevă-rată, omul îşi recâşt iga
tolodată „viaţa cea adevarată"/1" cSci, pen tin el, aceas-ta este viaţa: sâ-L
cunoască pe singurul Dumnezeu adevărat (In 17, 3).43
întreaga viaţă a celui botezat se transfigurează.44 El devine o faptura cu lotul
nouS (2 Cor. 5, 17). „Harul lui Dumnezeu, spune Sfântul loan Gură de Aur,
rezideşte şi întoarce sufletele şi încă şi mai fnimoase decât erau le fa-ce;',d* Ftinţa
omului este reorânduitâ. căpâtând o noiiâ* aşezare şi un sens înall. deiforme,
potrivit menirii sale. „Fericita zi a Botezului este socotită de creştini ca «zi a
numelui», deoarece tocmai în aceastîl zi suntem nâscuţi din nou si pecetluiţi
pentni o noua* vieţuire, iar sufletul nostru, care până atunci nu avea oici o formă
şi nici o rânduială, îşi ia forma şi conlinutul", scrie
'' Sf. Nicolae Cabasila. Despre vioţti in lliistos. II, 30.

u
Cf. Sf. loan Dnmaschin, Dogmaiira. IV. 13. Tertulian. De.spre Btttez, V. 7. Sf.
Nicolae Cabasila. Despre viaţa în Hristos, II. I I .
a
Cateheze, V, 442 ş.u.
" Cf. Sf. Vasile cel Marc. Despre Şfantul Duh, XV. 35. 1. 59. Sf. loan Guiil tlc Aur,
Gate-
heze baptismale, 1,3. Sf. Nicolae Cabasilu, Despre viafa in Ifristos, II, 14-15. Evr. 10. 32.
"Cf. Col. 3. 10.
■ Cf. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa in flristos, II, 87-89.
79
Ibidem, 15.
"Ibidem, 101.
" Cuvânt ascetic in 100 tie vapete, 76.
0
Sf. Nicolae Cabasila, Despre viafa in flristos, II, 101.
"ibidem.
'•' Sf. Grigorie de Nazianz, CuvântâH, XLII. 3.
a
Calehezfi baptismale, IV. 14.
259
(,mdiţiile xenentle ate ttinuittumi
Sfniitul Nicolae Cabasila.4'' Omul nu se mai supune existenţei bolnave la care era
silil prin naşterea în păcai. El se înalţă la o alia lume şi la o alia existenţâ: devine
cetâţean al fmpărăţiei luî Dumnezeu. ale cârei porţi î-au fost deschtse prin Botez/17
El prirneşte „noi mădulare şi simţiri noi", care-l pregătesc incă de aici pent.ru
viaţa cea veşnică.4" „Prin Botez, scrie Sfântul Nicolae Cabasi-hi, de unele ne
lepadUm, iar pe altele le dobândim. pe unele le aruncftm, pen-tru ca pe altcle sS le
câştigam",4'' „Renaşterea estc pentni noi începutul uneî alte vieţi, pecete, pavăzâ şi
luminare'', scrie Sfântiil loan Damaschin.5"
Pentni omul eel nou, toate „cele vechi au rrecui, iată toate s-au facut noi" (2
Cor. 5. 17). Şi această „viaţa nouâ* nu cunoaşre bîUrâneţea, nu suferâ de boalâ, nu
cade prada deznădejdii, nu se ofileşte o data cu treccrea timpiilui. nimic nu o poate
supune şi pe toate le biruteşte", spune Stftntul loan Oura de Aur.*1
3. Mirungcrea
Miningerea (|itptou.a) este nedespărţitâ de Botez, şi in Biserica Ortodoxa* ea

arc loc îndată dupa" acesta, potrivil unei stravechi tnidifii, Ea completeazS şi
împlineşte Botezul şi de aceea Sfântul Simeon al Tesalonicului scrie că „eel care
n-a fosl tins cu Sfantiil Mir nu este deplin botezat"."
Prin Mirungere, eel botezat primeşte pe Sfântul Duh" Putem spune ca, înlr-un
anume fel, ea este Cincizecimea sa personala.
„Miningerea este izvor de tărie şi lucrare'", scrie Sfântul Nicolae Cabasi-la.M
Prin ea. eel botezat primeşte de la SfAnlul Diih energia necesara* pentni a face să
rodeascâ* hanil primit la Botez, puterea de a-şi activa damrife du-hovniceşti. fn
vreme ce Botezul îi dăruieşte omului adevărata fiinţă şi viaţa, f3cându-i să fîinţeze
şi să vieţuiască în Hristos," Miningerea îl desăvârşeşte pe eel nou botezat, Irezind
la viaţă „puterile şi lucrarile lăuntrice înnidite" cu noua sa vieţuire,*" prin care
poate să creasca până la starea bărbatului dcsâvârşit. adica îndumnezeit în Hristos.
Lucrarea divina" care se manifestă în
■"' Desprt viaţa in Hrisros, II. 14.

" Cf. In 3, 3. 5.
" Sf. Nicolae Cabusilu. Ors/'re vitifci în ttrisio.w II. 51. w tbutem, 37. H
Dogmatica, IV, 9. ;| Otifhrze baptismal?, VI. 21. '■' DespreSjinteU Taine, 43. PO
155. I88A. ' A se vedeii, dc pildâ: Sf. Chiril al Terusiilimului. Cateheze mistagogiW.
III, 1-3. Sf. Nicolac Cubasila, Oespre vîafa in Ilrislos. Ill, 6. 8. *loc.dt, 11.5.
"/M&m.l 19.
260
Ttauiidiiiiva j'iin Sftnlft? Taint
această Sfânta Taină este, după cum spune Dionisicr Areopagitul. „obârşie şi
esenţă şi puterc desăvârşitfi a oricărei sfinţiri teurgice a noastre".
Slujba conslă in esenţă în ungerea celui nou borezat cu Sfântul Mir, myran,
cart\ fiind sfinţit ..nu mai esie, după epicleza, ulci pur $i sîmplu", ci ,.d;u .il lui
Hristos, devenit prin prezenţa Sfăntului Duh mijloc de comunicaic al puierii Sale
dumnezeieşti"." Preotul unge pe rând. facfind semnul sfimei cruci. rnmtea, ochii,
nările, buzele, urechile, pieptul, mâinile şi picioarele celui botezal, rostind la
fiecare ungere cuvintele: „Pecetea darultii SfâMului Duh" Asifel, fiecare dinire
simţurile şi mâdularele omului primeşte harul prin care omul capătâ puterea sil se
întoarcă spre Dumuezeu şi să lucreze în [oale polrivil voinţci Lui, beiieficiind de
prezenţa Sfâmului Duh, de energia Sfl de viaţa făcâtoare, sfînţitoare,
luminiUoare şi îndiininezeitoare. Desigur, nu numai orgaitfle care AU pi'imit
ungerea cu Mir prfmeso acesl dar. ci (oate puterHe irupiilui şi mai ales cele ale
sufletului, căci, aşa cum spune Sfântul Chiril a| lcrusalinuitui, „se unge irupul în
chip vazut cu Mir, iar sufletul se sfinţeşte in chip tainic*'.*5
l'ngerea cu Mir a membrelor ş\ a organelor simţurilor nu înseamiia doar
sfiaţiroa acestora; ea arala c3 înlreg omul primesle ham] dnninezeiesc delator de
viaţâ, luminător şi îndumnezeitor. Sfânlul Chiril al lcrusalimiiliii Spline ca „acest
dar sffint este pavîtză duhovniceasca" pentru (rup şi mântuirea
80
(U ffenilui",
Primind prin ungerea cu SfantuI Mir platoşa si armele Duhului,''1 omul poate
trace cu indrăzneala priii aceasla viaţa. fâra a sc teme de atacurile vrăj-maşulur"
şi de njci un all ran. putând spune cu Apostolul: „Toate le pot înlrii lliistos, Cel
care mă întareşte" (Filip. 4, I3).a Vindecal de slabjciunea spiri-(iialâ şi de toate
neputinţcle aduse de pflcat, având inviaia' dorinţa. voinţa în-tăritfl şi loale
celelalte puteri ale suflelului înloarse spre Dumnezeu, omul de-vine plin de râvnâ
şi fierbinto,'"1 lucrând polrivir voii lui Dumnezeu $i unv blând pe calen virtuţii,
iaf prin acea.sla firoa sa îşi află deplina sanfitat», împli-nindu-se conform nieiiirii
ei.
"lerartila biseiicească. IV. fll. 12. PG *. 485A Sf. Cliiril ill leniîlimiiliii. CateHtzt
mislagogicf. III. 3,
" Sf, Chiril ill lerusalimului, lot. cit.
0
Ibidem.
«'lbulau.l.
M
Ibulan. 4.
nv
fbidem,
Ibidem. wcr.Rom.
12, II.
Z<)\
Condiftile general* ale tihiuuUUrii
4. Mărturisirea (Pocăinţa)
Prin Taina Pocâinţei (fe£ou.oA6YT|aiţ) sunt iertate păcatele comise după Bolez, iar
credinciosul esle împăcat cu Biserica. Păcătosul, în duh de pocăin-(a\ prin care-şi face
vădită părerea de rău pentru greşelile făcute şi voinţa de a se îndrepta. îşi mărturiseşte
p;*ica(ele înaimea lni Dumnezeu, în prezenţa preolului, şi primeşle de la Dumnezeu, de
la Care preotul cere iertarea păcă-losului. dezlegarea de ele.*3 De asemenea,
credinciosul primeşre de la preol sf'aturi duhovniceşti, polrivite stării \\\ care se află, şi,
dacă esle cazul, o epiti-mie,66 al cârei scop este de a-1 ajuUi sâ* afle din nou calea
virtuţilor, de la care s-a abătui prin păcat.
Examinând învăţiUura sî practica referitoare la Taina Mărturisirii, se poaie observa

cu uşurinţă caracterul lor terapeutic. Sfinţii Părinţi şi întreaga Tradi-ţie a Bisericii,
textele slujbelor şi textele lilurgice vorbesc în termeni medicali despre aceasta* Taină,
despre efectele ei, ca şi despre rolul prcotiilui. „De vre-me ce ai venit la doctor, ia seama
să nu te întorci nevindecal", îi spune du-hovnicul penitenlului în rugâciunea
începătoare.67 Vorbind despre perioada bizantină, Părintelc John Meyendorff scrie:
„MărKirisirea şi peniienţa au fosl interpretate în primul rând ca forme de vindecare
duhovnicească, Căci însuşi pâcatul, în anlropologia creştină răsariteană, este mai întâi de
toale o boa-lă".'* Iar P. I-ain Eiitralgo remarcă, în acelaşi sens: „La mijlocul veacului al
Ill-lea, despre păcătos şi despre păcat se vorbea ca despre bolnav şi dcspre boală,
Referitor la aceasta, atestările sunl numeroase şi irnpresioiiante".*" Po-Irivit
Didusca/iei, episcopal ('caruia în primele veacuri îi revenea sarcina spovedirii şi a
dezlegării păcatelor), trebuie să fie „ca un doctor priceput, iubitor şi plin de mila".70
Constittiţiile apostolice, care în esenţă sunt o com-pilaţie, facuta la sfârşitul veacului al
IV-lea, din Didascalie, Didahie şi Dia-laxcis (sau Tradiţia apostolică), cuprind aceeaşî
învâţătura. Găsim în ele mai ales asemenea sfaturi: „Se cuvine să-i ajutăm pe cei
bolnavi, pe cei aflaţi în priraejdifl şi pe cei care se clatină; şi pe căt este cu pulînta să-i
vîndecăm prin propovâduirea Cuvântului, izb.lvindu-i din moarte. Căci cu adevărat «nu
cei
' A. Almazov sciie: ,.în Râsâril, s-u inţclcs înloidcuumi câ îertmea esle exprimată prin
rugâciune, şi chiur daca se uiilizează o formula declarative. fapdil câ icrtarea pâcatelor I
se utribuie lui Dumnezcu însuşi eslc de la sine inteles" (citiil de J Meyendort'f,
Initiation â hi theohgie byztmtinr, Paris, 1974. p. 261). "' < 'nnoii de f/ocăinfti, de
iridrepfare ti penitentului. a Textiil complet în MoUtfidnic,
■ Initiation â lu iheohgîe hyzi inline, Pnrii. 1974. p. 261. toc cît. xuprti.
M
Ma/udie et tui[itdiilite. Paris, 1970, p. 86. Penlru un snuliu mai complei cu privire la
Hceasră problerna. în sccolclc 1-1V. a nc vedea J. .laiiini, ,.La pcnitencia medicinal
desde la Didascalia apostolonmi a San Grcgorio dc NUa". iievîsta esnanofa de teo
logia. 7. 1947. p. 337-362.
?
" II. 20. 7.
262
Tămădnirea phn Sfbtfefe Taine
săniitoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi» (cf. Ml 9, I2)".71 „Episcopul {...) să-i
primească şi sa-i îngrijească pe cei care se căiesc de păcalele lor".73 „Sa* vindece
(oaia) cea bolnavă (...), s-o lege pe cea rănitâ, adică rătăcită. pră-btişitâ şi zdrobită
de păcate şi care şchioapătă ş\ abia mai merge, s-o mângâie cu vorbe de
încurajare. s-o uşureze dc povura păcatelor şi să-i aducă în suflet nădejdea'V Şi
înci'i. adresându-se către sine, episcopul spune: „Biserica lui Dumnezeu înseamnă
pace. DezlegAndu-i de greşelile lor pe cei păcătoşi, iidu-i hi ea sănătoşi şi fără
pată (...); ca un doctor priceput şi milos, vindecă pc loţi cei împovăraţi de păcatele
lor (...). Şi pentru câ eşti cu adevărai doclor (lovtpoc,) al Bisericii Domnului,
îngrijeşte şi dă leacuri potrivitc fiecaruia din-tre cei bolnavi şi în tot felul vindeoil,
lecuieşte şi adu-i deplin sânătoşi în Biserica Lui".74 „Ca un doctor iubitor şi plin
de milă, îngrijeşte-i pe cei păcă-toşi, folosind doctoriile potrivite pentru a-i
vindeca; şi mi numai taind, iid şi pi in leacuri usturătoare, ci şi legând şi oblojind,
dând leacuri plăcu-te şi care îrtchid repede ranile, răcorind şi îmbărbătând prin
ciivinte blande. Dardaca" ranaesle adâncă, spal-o şi leag-o bine, ca să nu se
întinda* şi la par-tea Bănătoasă; dacă este deja infectată. curăţ-o cu leacuri
usturătoare, adică dojcni; dacă se umflâ, aplicâ alifii aiiiare, ameninţarea cu
judtîcala ce va să fie: dacă s-a cangrenat, arde şi scoate afară partea rea, poruncind
posturi şi ajunâri"." Sfaturile din urmfi sunl foarte asemănâtoare cu cele pe care le
dă preotului Sfantul Ciprian al Cartaginei, cerându-i sâ se arate faţă de bolile
sufleiului tot atât dc hotărât şi categoric ca şi doctorul faţă de rănile trupului:
„Preotul Domnului Irebuie să folosească leacuri vindecătoare, Cei care tra-feazl
cu uşurâtate ranile in feet ate, lăsand veninul să se întinda în tot trupul, Bite un
doctor nepriceput şi rău. Rana trebuie deschisâ* şi curăţata, iar după ce s-u scos
partea cangrenată, trebuie să se aplice de îndatfi şj cu fermilate tratarnentul
potrivit Şi chiar dacă la început bolnuvul se împotriveşte, strigă şi se plănge câ nu
poate suporta durerea, după ce se va însănătoşi, îi va mul-|umi doctorului pentru
toate".*' Mulţi alţi Sfinţi Părinţi vorbesc despre aceaslil Sfâritâ Taină şi despre
rolul duhovnicului în termeni asemăn.ltori. Pe cei care au pâcătuit, Sfântul loan
Gură de Aur îi sfătuieşte: „Iniraţi în biserica si mărturisiţi-vă acolo pâcatele
voastre, caindu-vă penmi ele; caci acolo veţi afla doctorul care Vfi vindecă, iar nu
un judeciUor care sâ vfi osândeascS; acolo nu se cere pedepsirea păcătosului, ci
se dă iertarea păcalelor".77 Sfăntul Anastasie Sinaitul il slatuieşte pe creşttn sâ
caute „un bârbat duhovnicesc iscusit, care poate să ne vindece, şi lui să-i
mârturisim pScatele noastre".7"
71
II. 14. II.
"11.24.2.
71
II. 20.3-4.
'Ml. 20. 10-11.
a
II. 40, 5-7. Cf. 7-8.
* Despre cei câzuţi, 14.
Despre pocâînfâ, III,
4
l'G 89. 372,
261
('tmdîfii/e generate ate tâituUluirii
Ca şi medicul. duhovnicul trebuie sft dea fiecaiei boli leacul care i se potri-
veşle. Am văzut deja că în Constiluţule opo.sto/ive se spune: „Pentin câ eşti doctor
al Biscricii Domnului, dâ flecărui bolnav îngrijirea care i se potriveşte'V'* Accst
lucni esie foarre important, penlni că, asa cum arată Sfântul loan Scărarul, „uneori
se întâmpiri eft ceea ce penlni until este leac, pentru nllul este olravâ. Şi se
intiimplă altcori ca una şi aceeaşi datft unuJa la limp potrivit îi este leac, si la limp
nepolrivit îi este osândă".*0 Şi continuâ, spunând: „Am văzut doctor nepriceput,
care, defaimând pe eel zdrobit. nu i-a pricintiit nimic altceva decât deznadejdea. Şi
am v«Tzut doctor iscusit care, operand prin ocărâre inima umflala, n golit-o dc lot
purcriol".81 Pentru cfl „aceeasi câdere pricinuicste unuia o osândă însuiitâ Inţa de
cea sâvărşitâ de allul", esle deci necesar să se ţina seama de „felul celui ce sfi-
vărşeşte (pâcatul), de loc, de înaintare şi de mulre alfisto"*1 Sinodul din Trullo
{692) accentuează important^ aplicârii unui trauiment dtihovnicesc polrivit, utili-
zând chiar în formularile sale lermeni aparţinând domeniului medical, ceea ce arată
câ* socotirea păcatului drept boalâ* şi a duhovnicului drepi doctor nil este o
simplă figurâ de stil folosită de unii dîntre Stlnţii Părinţi, ci ciî ea este confirmală
de întrcaga Biserică şi ţine în mod esential dc modul în care ea concepe natura
acestor realitaţi: ,,Se cuvine ca acela care a prim it de la Dumnezeu puterea de a
lega şi de a dczlega păcatele să ţinn seama de natura pâcatului şi hotărârea cu care
eel care a păcltuit se întoarce de la pScatul sftu, şi astfel să dea bolii leacul potri-
vii. penlni ca nu cumva sâ întreacă mfisura, fie în blândeţe, fie in asprime, primej-
duind aslfel sftimtatea celui bolnav. într-adevâr, boala păcatului nu este o boala
uşoară, ci grea şi de multc fcluri, şi care scoate mulţi lastari ai răului. prin care
rfiutatea se întinde peste mftsura* şi se raspândeşlc tot mai mult daca" nu este opritfi
prin priceperea doctomlui. De aceea eel care se îndeletniceşte cu vindecarea su-
fletului Irebuie mai intiii sâ* cerceteze stares :>i intenţiile celui care a păcătuit şi sa
vadă dacă se îndreapt;! spiv vindecare sau daca\ dimpoiriv;'i, prin felul său de a
vieţui îşi pricinuieşte propria îmbolnăvire; s3 cerceteze. de asemenea, traiul şi
râiuluiala vieţîi de dinainte şi de după pâcat, şi dacă arată o purtare înţeleaptă şi se
câieşte cu adevărat; şi dacft nu se împolriveşte doctomlui şi dacă nu cumva, prin
leacurile date. rann suflciului nu s-a mftrit; şi astfel să i se dea ierturea pe cat me-
rits. Şi dupjl cum Dumnezeu face totul pentru om, la fel se cuvine să faca şi eel
căruia i s-aîncredintal sarcinade pastor, pentru ca să aducii în staul oaia rătăcită. tar
pe cea muşcată de şaipe s-o îngri jească cu blândeţe şi să n-o ducfl lu dezn.ldej-de.
dar nici, slftbmd fraiele, s-o facă să-şi piardît ori să-şî nesocoteascâ viaţa; ci să
luple împotriva raului lie prin leacuri usturătoare, lie prin doctorii alinatoarc şi
liniştitoaie şi să se străduiască să vindece rana, cercetând roadele câinţei. îndru-
mând şi conducându-l cu pricepere pe creşlinul chemal la o asemenea slavă. Cu
adevârat, trebuiesc bine cunoscute şi cele ce tin strict de drept, şi cele care tin de
J,
fl.20, II.
* Scam, XXVI, 20.
"Ibidem. 21,
n
Mim.XV,5&
264
Teuwutuirtw pii'i Sfhiirlr fai/ir
obicei; or, in cazul celor care mi primesc niâsurile riguroase de îndreptare, Irebuie
urmală tradiţia, după cum ne învaţă Sfântul Vasflc*.
Spovedania se dovedeşre a fi o terapie duhovniceascii eficace. din mai ■ i in Iff

puncte do vedere şi pe multe planuri.
Mai întâi de loate. măilurisirea păcatelor este prin sine elibernloare. Atâla vreme
cat mi este recunosc-iil efi atare şi atuta vreme cat nu este mămirisit altcuiva, pâcatul
se înrădricinează în suflet, creşte şi se întinde, îmbolniWin-du-1 în întregime.
inăcinâmJ, pustiind şi otiavind viala lăuntrică. Povara păca-tului este greu de purtat
de uniil singur, cu atiit mai mult cu cât el iscâ" tulbu-riii i a căror prieina omul nu o
poale înţelege uşor şi e prea slab si nepulincios ca h(\ le poatii sulpâni. De accea.
piîcalul este izvor de nclinişle, de angoasa. mai ales din cauza seutimemului de
vinovăţie care, în general, îl însoţeşrc, dai ţi pemru că păcalul trezeşte şi îniteţine
activitatea demonilor care, profi-tand de uceastă stare bolnavă, seamana" tulburare
şi neliniste in suffer prin toatG mijloacele, Păcatul îl face pe om sa nu mai ia seama
la valoarea sa şi să iiibă o vizîune pesimistii asupra funţei şi existenţei sale; el dâ
naştere unei Stftrj de tristeţe şi descurajare, ducând până la deznăde|de.
Prin întâlnirea CU duhovnicui în cadrul Tainei, penittfiitul găseşte bun priJej ca s;i
nipă tăcerea şi sâ iasS din însingurarea sa bolmîvicioasS, cure mi face decât să-i
spoi'eascâ raul. Vorbind despre ceea ce-l tulbură, c! dă pe taţa' boala care-J măcina
nevfizul pe dinăunlru. Simpla înainlare spre celâlalt. în-(Irâ/ru-ala de .1 se dCSChidfl
m faţfl luî etl MIK - U - IIU \ infrâflgaodU $j MiMiiea. in viiuinea de sine fjlrâ nici o milă în
faţa celuilalt, biruirea mândriei, toate acesteu constitute deja 1111 pas important,
care-l duce pe om spre ieşirea din universal bântuît de bonlă al păcalului.
Pe de altâ parte. rostirea cu voce tare a relelor de care suferâ are peiHru 0111 uii
efeet eliberator. „Că am tăcut, îmbauânit-au oasele meJe (...) Păcatul men I-ani
cunoscut si fărădelegea mea n-am ascuns-o. Zis-um: «Mărturi-gîrVoi ftirădelegea
mea Domnului»; şiTu ai iertat nelegiuirea păcatului meu", spuiW Psalmistul (Fs. 31,3
şi 5-6).
Mfitturisindu-şi bolile sufleteşti, omul le scoate atarfi din stifletul sfiu, le pri-veşte
ca strâine de el şi se leapâda de ele; rape fegâtiirile prin care era ţinut de ele,
Elidepărtal de sine. Ele uicetează de a-i mai popula lumea lăuiilricfi şi de a vieţui |X'
seama sulletului său, devenindii-i din acel moment slrăine. Prin aceasta, vi-clenia
diavolilor este descoperită; ei nu-şi mai pot vedea de lucrarea lor nevfoutfi; îinpărăţia
întunericului pesrr care stăpânesc este dinii-o dată luminată, şi puterea tor slâbeşte,
pentru câ le-au l'ost descoperite curscle. Ei sum scoşi al'arâ din sullel 0 data cu
pâcatuj caiv-i hrănea.
Importiinţa lerapeutioă a mărturisirii este cu atâr mai mare cu cat, în forma ci
tradiţională - pe care Biserica Ortodoxă o păstreazâ ■. ea nu constă in sim-
Canonul 102 M Sinotlului liulan. la P.P. Ioannou, Ftmtt, t. IX. Discipline g&ifrale
antique fir IX" slides), Rome. 1962, p. 239-241.
265
C 'oHdiţUlt general* aft' tâmâduîrii
pla înşirare a unei liste de păcate. Penilentul mărtiiriseşte în chip spontan, direct şi
din adâncul sufletului, greşelile şi neputinţele sale, arătând şi împreju-rările in care
s-au pelrecut, pentru ca duhovnicul sfl-l poată înţelege mai bine şi ca să-i poată da
apoi sfalurile cele mai potrivile pentru starea sa. De ase-menea, et îl face părtaş pe
preot la tot ceea ce-l preocupă, destăinuindu-i fi-resc şi cu deplină sinceritate toate
problemele sale, greutăţile pe care le în-tâmpină în viaţa de zi cu zi; îi spune ce-l
nelinişteşte, ce-1 înspaimântă, ce-I macină; îi descoperă grijile şi necazurile sale,
încercând să-i arale cât mai desluşit stările sale de suflet, slăbîciunile, neputinţele.
Intr-un cuvânt, i se deschide cu lotul, punând inaintea preotului întreaga sa viaţă,
cu toatc lipsu-rile şi neîmplinirileei.
O asemenea deschidere esle uşurată dc credinţa creştinului ca Dumnezeu este
bun şi milostiv - după cum află din rugăciunile de dinaintea spoveda-niei. pe care
le rosteşte preotul -, dar şi de faptul că se simte prirnit cu iubire şi ascultat cu
atenţie, înţeles şi compălimit. Inir-adevăr, este de datoria du-hovnicului sa asculte
cu atenţie tol ceea ce i se spune şi în nici un chip să nu judece pe eel care i se
destăinuie; să-1 lase sa1 vorbească asa cum crede acela de cuviinţă şi să dea
dovadâ de multa blandeţe şi îndelungă răbdare. Sfinţiţii duhovnici, depăsind
simpla „neutralitate binevoitoare" distantă, care-I carac-lerizeaza în mod obişnuit
pe psihoterapeutul profan, dimpotrivă, ascultit mârturisirea păcaielorcu cea mai
marc înţelegere şi milă, suferă alături de f'iii lor duhovniceşli şt se arată plini de
iubire părinlească, precum tatâl faţă de fiul rătăcitor întors acasă, asemenea lui
Hristos Care, pe cruce, l-a iertal pe tâlharul care s-a pocăit. Această iubire, care nu-
l apasn şi nu-1 împovărează pe om, esle delicală şi plinn de blândeţea care vino din
harul mângâielor şi cu tot.nl matern al Sfânlului Duh. lar mila şi iubirea
duhovnicului se revarsf» ca mi balsam vindecător peste inima rănită şi zdrobitâ de
păcat.
O asemenea atitudine a preotului, în care intră asculiarea cu răbdare şi sme-
renie a celuilalt - pe care nu-I judecă, ci-l înţelege -, cu o deplină deschidere fata
de omul primit de îndată ca un frate aflal în suferinţă, însolitâ de o sincere
compălimire, duce la stabilireii. In duh de iubire. a unei legâturi profunde şi foarte
stranse şi realizează de la bun inceput o aunoslera de încredere. fară de care
tâmăduirea aşteptată şi care se lucrează prin Sfânta Tains! nu se poate produce,
Această atimdine inlesneşte o comunicare sufleteasca de mare intensitate, care-1
face pe om să nu aibă teamă ori rcţinere în a-şi deschide sulletiil cu totul, putănd
să primească astfel îngrijirile potrivite stârii în care se afla.
La început, rolul duhovnicului consta mai ales în a asculta, dar, atunci când
este cazul, el pune întrebari şi cere lamuriri pentru a înţelege tolul cât mai bine, ca
să poată îngriji cât mai bine. El trebuie însă să facă aceasta cu mult tact şi cu
discrete, in duh de iubire, ca să arate ca tot ce face este din dorinţa de a veni în
ajutorul celui care-şi marturiseşte păcatele; se va feri să-i intre in suflet cu forţa
sau să pătrundă în intimitatea lui. ca si de orice curio-zitate deşartă, respcctând
întru totul libertatea celuilalt. Aceasta mai ales atunci când i se pare că i se
ascunde ceva, sail că penitentul nu spune tot, sau
266
Tâmâthiîrea priit Sfinlete Tahu-
când se arată reţinut sau ezită în unele privinţe. De alifel, în rugăciunea dina-intea
spovedaniei se spune: „Nu rc ruşina, nici te (eme ca să ascunzi de mine vreun
pacat, ci f3ră sfială spune toale câte ai facui, ca sa iei ie-rtare de la Domnul nostm
lisus Hrisros".84 Totuşi, se poate ca anumite păcate sa* nu tie conştientizate.
Arunci, e de datoria duhovnicului sa" sesizeze atinidiniJe sau purtărtle sail stările
de sutler pătimase pe care omul nu vrea sau nu poate sil le vadă el însuşi şi, prin
urmare, nu le mărturiseşte ca atare, fnlr-adevâr, anumite patimi - mai ales
mândria şi slava deşartîl -, ca şi lucrarea diavolească, pot sil întunece conştiinţa.
Duhovnicul poate atunci cunoaşte doar indirect starea nemaYmrisitâ' de penitent,
din anumite cuvintc. din inflexiunile vocii, din race rile sale, din ezitări, ca şi din
atitudini sau din mimică, sau făcând apel la ceea ce ştie despre trecutul celui care
se spovedesle, despre viaţa sa, despre personalitatea lui. Se poate ca duhovnicul
să aibă o cunoaşterc directâ a stării fiului său duhovnicesc, pur şi simplu citind in
inima lui, această cu-noaştere fund un dar de Ja Dumnezeu, cum este cazul
anumitor sfinţi duhov-nici care aveau harisma cunoaşterii inimii. Discernământul
de care face do-vad;l duhovnicul, oricare ar fi maYimea şi fineţea lui, spare ca un
har dumne-zeiesc legat de slujirea sa preoţeasca. har care i se dă în măsură mai
mare sau mai mică, potrivit nivelului său de sporire duhovniceasca. Duhovnicul
nu-i arată întotdeauna penitentului că a ajuns sa-i cunoascS suflerul pe o
Hemenea cale, mai ales în cazul in care ar putea astfel să-I răneascA. Abia în
clipa in care îi dă sfaturile cuvenite, poate face aluzie la ea; oricum, va tine
Seama de cele pc care a ajuns s;1 le cunoasca* despre fiu] sflu duhovnicesc
atunci când li dă aceste sfaturi. Asa se face că uneori creştinul primeşte de la
duhovnicul său îndmmari care par fără legătură cu măYturisirea sa şi cu starea in
care credea că se află.
Mai ales în această etapă a spovedaniei, îh care daruie.şte din hclsug sfatiirile
sale duhovniceşri, se vede de ce Tradiţia îl priveşte pe duhovnic ca pe un doctor,
iar cuvintele sale le socoteşte leac pentru suflet. fntr-adevâr, acum el arată care si
ml mijloacele de vindecare pe care le pune în lucnirc pentru a fămădui bolile care
i-au fost dezvăluite sau pe care el însuşi le-a descoperit.
Duhovnicul nu are menirea de a da învflţăminte teorcrice şi generale; el
irehuie să gâsească în primul rând acea învftţăiură care se potriveşte eel mai bine
omului pe care il are în taţă, ţinand com de persoitalitatea lui, de viaţa şi
activitatea sa, de posibilităţile, ca si de dificuit^ţile sale, şi mai ales de felul bolii
de care suferă. Este de dorit, de aceea, ca duhovnicul să-l cunoască bine pe
penitent şi să urmărească evoluţia stării lui launlrice, ca să poată judeca in mod
cored situaţia în care se află şi cum poate evolua, în rău sail în bine, boala lui. De
aceea, credincioşii sunt sfittui(i sâ se spovedească întotdeauna la acelaşi preot.
intre duhovnic şi penitent se creează astfel o legfllurfi personală - ea ne-fiind
anonimă, ca in Biserica Roman o-Catolicit -, pentru câ în acest stadiu al
'"' MoUtfetnic, ed. 1992, p. 59.

267
('oiuU/iilf generOiit tilt- lăintiilnhii
spovedaniei întrc ei se stabileşte tin dialog; crcdjnciosul reacţioneazâ la celc ce-i

spune preotul, îi pune întrebări. disciila cu el pentru a lămuri aniimile aspecte. toate
acestca pentru o mai bunfi inţelegere a stării de fapt şi in vede-rea celei mai potrivite
modalităţi de vindecare. !n acest dialog - care este cu atflt mai profund şi mai folositor
cu cat se situează într-un acelaşi climai de îneredere, firesc şi plin de iubire ca eel care
a exislat în niomentul măruirisi-rii păcatelor -, preottil nu apare ca un maestm care dii.
de la înalţimea cate-drei, îiivăţături dogmatice şi abstracts ci ca un tata" care, cu
înţelepciunea, căldura şi iubirea care-i vin dc la Duhtil SI'ă»r, îmbfirbiUează.
îndeamna, măngăie, fereşte de ifui. sfătuieşie, fie cu asprime. fie cu cea mai
desăvârşilii blândeţe. Prin cuvintele sale - care, fiind însoţite de rugâciune şi venind de
la p persoană aviind harisme legate de siujirea sa, primile prin Taina Hirotoniei. nu
sum speculative, ci cu adevărat lucrâtoare - el pregfltcşte, după cliipul Sfânuilui loan
Botezfitorul. venirea Domnului in sufletul creştinului, ftcând drepte cărSrile Lui,
umplând văilo şi plecând munţii şi dealurile, netezind cele colţuroase şi îndreptând
cele pe care le-a strâmbat păcaiui.
In ceea ce-l priveşte, în timpul spovedaniei creştinul trebuie sa aibă senii-menttil
unei sincere câinţe. Această slare - în care stau nlâturi pnreiea de rău câ s-a inMrâinat
de Dumnezeu şi voinţa hotnrâlă dc a se îndrepta pe viitor - îl face in chip deosebil
receptiv la sfaliirile pe care i le da duhovnicul in vederea vindecării sale. Aiitoritutca
morala leg.ita de calitatea de duliovnic şi, dacă este cazul. shnţenia personala a
acestuia, contribuie şi ele la această leceplivitate,
De aceea, cuvintele rostite de preot nu sunt simple vorbe obişnuite. cu alât rnai
mult cu cat ele se spun înlr-un iimp si într-tin spaţiu eclezinle, iar preodil nu vorbeşte în
numele său, ci în al Bisericii; ele revelează cuvâniul si liarul lăinăduitor al lui
Dumnezeu sub insptraţia Sfâniiiliii Duh, ceea ce le conferă 0 putere şi o Iucrare cu
totul speciale. mai ales atunci când creşiinul li se deschide cu lotul şi voioste din tol
sufletul sa" se vindece.
Stând înaintca duhovnictilui, creştinul nu se mai simte singur, pierdui. râ-lacit din
pricina păcatelor sale; sfaturile preotului îi redati coordonatele ade-vărate şi sigure
care îi permil să redescopere calea şi sa ştie, făifi pulinţa de a se insela. ce Irebuie să
facă pentru a-şi regîtei şi n-şi păsira sănalaiea pierdulă. in mod esenţial. acesie sfaturi
îi permit sfi-şi redobăndească dreapta judecală si dreapta vieţuire, conforme cu voinţa
lui Dumnezeu, îi rcaminiesc ţelul diihovnicesc spre care trebuie sfl se îndrepte, chipul
desâvăişirii pe care lot creslinul este chemat siî o alinga. dar prin ele i se arala şi căile
pe care poale ajungc la ea. Aceste îndrumâri, în esenţă practice. îl învaţă, de pildă,
cum să lupie impotriva unei înclinilri păcatoase, cum sâ faoS l'aţâ unei porniri spre rân.
cuin s?i biruiască patima de care suferâ, cum să lucreze o anumilă vir-ivile. cum sa
depăşeasca" o anumită greutate, pe care o întâmpiuă de obicei sail care poate sa se
ivească într-o împrejurare sail alta.
Acelaşi sens terapeulic îl are şi epitimia, cauoruil de pocăinţfl pe care duhovnicul i-l
poate da creştinului, Paul Evdokimov scrie în aceasiă privinţâ: „Epitimia nu este o
pedeapsă; momentul juridic al «satisfacerii» lipseşte cu
26X
'tthmiduireu prin Sftntel*' Vain?
noasire, şi noi devenim „hristofori";'" „astfel, după cuvântul înlru tot fericitu-lui
Petru (2 Pi 1, 4), ne facem «părtaşi duronezeieştii firi»", spune mai de-partc
SJYuituI Chiri! al Iemsalimului/'6 Prin aceasta SfănCă Tainfl, ..Dumnezeu se
uneşte cu firea uoastrâ1 cea stficăcioasă pentm a îndumnezei in acest fel
omeniiatea, prin primirea ei la părtăşia cu divinitatea", scrie Sfântu] Grigorie de
Nyssa,''? adăugănd: „Câci, după cuvântul Apostolului, după cum «pnţin aluat
dospeşte toată framântătura», tot aşa şi accst Trup, facut nemuritor prin putcrea
lui Dumnezeu. odată introdus în noi, schiinbă şi transform^ întregul nosfru trup
dupâ masufa Aceluia".1*
Prin această Sfântâ* Taină i se dă omului „o hranS nouă şi proprie naşterii
celei de-a doua'\w Jn toatc privinţele accasla Taină esie desâvârşită, scrie SIAntul
Nicolae Cabasila. şi nu există nict una dintre trebuinţele credincioşi-lor pe care să
nu o poata ea mulţumi cu toată deplinătatea".100
De aceea Sfinţii Părinţi nu numai că văd în ea Jeac şi doctorie, 101 ci o so-
coit'sc chiai' leacul pri» excelenţă, care vindecă toată relele legate de păcat. ,.Nu
este boal.1 care să mi dea înapoi prin puierea acestei doctorii. Ea stinge toaia
boala", spune Sfantul loan Gură de Aur." ' ..După ce am gustal odală din
stficăciunea însâşi a firii, avem nevoie de Cel care pe toale le uneşte, peniru ca,
odată luând în noi acest leac, să alunge influenţa primejdioasă a Otrăvii de mull
(imp înrădâcinatâ în Irupul noslru. Ce leac poate fi acesta? Nu ulnit decâi acel
Trup minimal care a biruît moartea şi care s-a fScut izvor al vieţii noastre", scrie
Sfântul Grtgorie de Nyssa.10> Sfântiil Nicolae Cabasila numeşte Euharistia
„singurul leac împotriva răutăţilor flrii omeneşti".104 „De accea alergăm la acest
leac nu numai o tlatâ, ci mereu (...); cflci m;1na ajutătoare a doctorului trebuie sâ
ne fie cât mai ta îndemână ca sîl poată vin-deca materia noaslrâ atunci când vfea
să se sfrice'V0* „fmpărtflşirea cu prea-ciiniiele $i de viaţiî fiîciUoarele Tale
Taine să-mi fie spre (Amăduirea sufletu-liii şi a trupului". îi cere creştinul lui
Hristos înainte de împărtăşire, într-o rugâciune alcătuîtâ de SfftntuI Vasile eel
Mare.106 Aceeaşi rugămime se face
Sf Chîril al leiusalimiilui, Cuteheze niistagtigive, IV. 3. "

thfdan.
MniYlr i imilil caU'hetii, 37.
' Ibidem.
*Sf. loitti Danmschin. Dogmatlca, IV, |3. '"
Despm viaţn in Hristos. IV. 34. Cf. 1,3.7.
" Cf. Sf Ignufie Teoforul. Episiah câire Iţfesmi, XX. 2. Clement Alexundrinul. Cu-
viini df ţndemtt eătre etlni, X, 106. 2. Sf. Nicolae Cabasila. Dexpre vkiţa i/i flrisias,
IV, 15. 55. Sf. Grigorie de Niiziunz. Qtvânlâri. VIII. 18. Sf, loan Casian. Convorbiri
duhmtiicesti. VII, 30.
'■ Qmilii lu Mtitei, IV. 9.
" Mantle atvânt catehetic, 37.
,a
Desprc vttiţtt'" Hristos, IV. 23.
Ibidem, 35. '" Canede ntgâciunt ed
cit.. p. 201.
271
('ondiţiile generate ate lămdduirii
şi în prima rugăciune de după împărtăşanie.1"7 lar în altă rugăciune, a Sfântu-lui
loan Gură de Aur. creşlinul cere ca împărtiişania sâ-i fie „spre însănătoşN tea
smeritului meu suflet şi trup".108 Sfântul loan de Gaza, vorbind despre Sfinlele
Taine spune: „Pe cei păcătoşi care se apropie de Sfintele Taine ca nişte rAniţi şi
ca unii ce ccr milă, pe aceştia Domnul îi tămaduieşte"."1
Trupul şi sângele lui Hrisios, răspândindu-se în trupul şi sufletul celui care le
primeşte prin Sfâma împartăşanie şi amestecnndu-se cu ele.":' lucrea-zâ cu putere
tămăduitoare în întreaga fiinţă a omiilui. Ele curaţâ sufletul şi trupul11' de toată
întinâciunea păcatului,"1 îl vindecă pe om de bolile patimi-lor care s-au ahătut
peste el din pricina negrijii sale de a vieţui potrivit daruri-lor primite la Bolez.
Căinţa şi lupta împorriva pacatului comribuie desigur la u'imăduirea omului, dar
ele nu sunt de ajuns şi nu aduc nici un folos dacă* nu sunt însoţite de leacul
desăvârşit care este Euharistia."1 Trupul şi sângele lui Hristos. arata Sfânail
Nicolae Cabasila, „îndreaplă chipul Săii în noi ori de câte ori dă semne că vrea sa
se strice",""1 „reînnoieşte frumuseţea noaslra su-fletească de altfidatâ","3 „vindecă
maieria noastra atunci când vrea să se stri-ce"'"' şi „intâreşte iarăşi voinţa atunci
când este îndoielnică"."' Preacuratele Taine unifies făptura orneneasca dezbinalâ şi
sfâşiată de păcat. aducând-o la integritatea iniţială. „După ce am gustat din otrava
care a dus la stricâciune-a (dezbinarea) firii noaslrc, avem nevoie de Cel care pe
toate le uneşte", scrie Sfăniul Grigorie de Nyssa, vorbind despre Euharistic.11*
Aşacum vedem din rugăciunile de dinainte $i de după împartăşire, Preacuratele
Taine au puterea de a lumina cugeiul omuluî,11* de a alunga gândurile răutăţii ' ° şi
de a fi sta-vilă relelor obiceiuri.121 De asemenea, ele îl fcresc pe creştin de tol raul
şi de toată lucrarea diavolească,:" aducând mântuirea suflelului şi a trupului.'2
,,,T
Ibidem. "* Ibidem. lw Sf Varsaiiufie ţi Io:in,
vol. ctt., Scrisosuea 464.
"' Cf. Sf. loan Gură de Aur, Omiiii ia îdan, XLVI. 3.
11
Rngâdunea « ţasea kurinted* îtnpărtâfhvi&St. Vasilc cel Mare). vol <"''.. p- 213.
113
Sf. loan Dnniuschin. Dogmatiea. IV. 13. Sf. Nicolae Qibasila. Despre viafa în Hm-
rew
lu
.rv.5i.
St Nicolae Cabusila. fee. rii.. 23. '"
Ibidem. 35. "* Ibidem* 52.
1
Ibidem. 35.
"ibidem.
"* Mttrele euvdiif ratehelic, 37.
. Rux'ti'itmHe ilinainle de itit/rârtâşire (Rugăciunea a şasea).
I;;
Ibidem.
1:1
Ibidem. Rugăciunca a doua inainte de îtnpăitâţiie (a Sf. loan Gum ele Am). ["
Ibidem.
:
' ftttgadunett a şasea (a Sf. Va&ile ecl Mare).
272
Tăituithiirea piin Sfitttele Taitii-
Elc sum ydevărată hranâ pentru suflel şi ttUp,IM le ţin în viaţă,1^ le întă-resc'"
şi le fac mai puternice127 şi aduc „împăcarea pulcrilor sufletesti".128 în vreme ce
însirâinarea de Dumnezeu i-a adus omului moartea, această Sfâiilă Taină ii
rcpunt* pe om în slarea de comuniune cu Dumnezeu şi îi redă vîaţa (cf. In 6, 57),
fiind cu adevărai singurul izvor de viaţâ dătâtor (cf. In 6, 51 şi 53-54), „A aduce
iarăşi la viaţă pe cei care au muril din cauza pficatelor, aşa ceva numai
împărtăşania poate face", scrie Sfântul Nicolae Cabasila.13* Pri-mind prin Prea
Sfânta Taina pe însuşi Cei care estc pricimiitorul vieţîi şi Viaţa însăşi, făptura
omului primeşte belşug de viaţă, căci îl primeşte pe în-suşi Dumnczeu (In 6, 57)
şi viaţa dumnezeiască. „(Omul) Irăieşte nu numai în urmu mâncării fireşiî, cu
care ne hrănim, căci aceasta nu ne dă prin sine viiiţiW...), în timp ce Pâinea vieţii
este însăşi viaţa. care face vii pe cei ce gus-titdintr-însa". „Hrana trupeasca" se
preschimba... în sânge hrănitor; în împăr-tăşanie lucrurile slau chiar dimpotrivâ:
însăşi Păinea vieţii schimbă, preface şi umple de viaţă pe cei ce se
împărtăşeşte",::u împărtâşania îi da omului viaţa cea veşnică (In 6, 51-58),ni
fâcându-l nestricacios şi nemuritor.152 De aceea Clement Alexandrinul numeşte
Euharistia „leacul (Odpuaicov) nemuri-rii".11' la fel caSfânlul Ignatie Teoforul,'*1
care adaugă: „şi doctorie pentru a nu muii ci a trăi veşnic în Iisus Hristos".1"
6. Maslul
Taina Maslului, numitâ şi taina „untdelemnului sfinţit", este o taina desri-nută

creştinilor bolnavi.
Intalnim aceaslă Sfântă* Tain;) în Evanghelii. numeroase vindecarî fScute de
Sfinţii Apostoli fiind legate de ea: „Ungeau cn unldelemn pe mulţi bolnavi şi-i
vindecau" (Mc. 6, 13). Apostolul lacov vorbeşte despre ea şi în-deamna* la
folosirea ei în Biserică, spunîlnd: „Esle cineva bolnav între voi ? Să chcme
prooţii Bisericii şi să se roage pentni el, ungându-I cu iinldelemn. in numele
Domnului. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe eel bolnav şi
" Sf, lustin Mnrtiml şi Filosofiil, Apologia tnlSt, 66. Sf. Irincii. Conl/a enziilor, V,
2. 2 » Sf. loan Gwă de Aur. Omilu la loan, XLVI. 3.
s) loan I i.niMschin, Dogmatics IV. 13. * RttgeSciutuvi " zecea ta Sf. loan Guiă dc
Autl- Sf. irineii, Contra ereznlor. V. 2. 2-3, ' Sf Irineu. Contra erezjitor, V. 2.2-3. "
fîugăcktftea ■*>/■ Vaxile </f ilupcî sjîinto împăfiăsanie, ,:u Dtipre viaţa t»
Hrislos, IV. 12. 1'" Ibidem, 37,
111
Cf, Sf. loan Daniaschin. Dognuitica, IV. 13,
,:
Sf. Irineu. Contm er&fflor, V. 2. 3. Sf. Grigorie dc Nyssa, Mtnr/f vitvânl tatehrlir, 37. "'
Cuvânt împatrîva efinihr, X. 106. 2. " Ephiota cătrv Efesenl, XX. 2. F.pislola
1
ct'ttre Efoseni. XX, 2.
,
273
Condiţiite generate ale ttlmâduirii
Dornnul îl va ridica şi de va fi făcut păcate, se vor ierta lui'* (lac. 5, 14-35).

Biserica a perpetual aceasta practică apostolică, ungfind cu untdelemn sfinţit nu
nurnai pe cei care stau să moară, ci pe toţi cei care doresc aceasta, chiar dacă ei nu
suni grav bolnavi, iar aceasta ungere se poate face ori de câte ori este nevoie. Ea se
adresează în primul rand celor care sufera de boli trupeşti, dar are şi menirea de a
vindeca bolile sufleteşti, şi dc aceea o prezentăm aici, alături de celelalte mijloace
de llmăduire a sufletului. Biserica Ortodoxă Rusit aplică ungerea cu untdelemn
sfinţit în cadnil Tainei Maslului luturor credincioşilor în Joia Mare, iar in Biserica
Ortodoxă Greacă se săv;1rşeşte curent aceasta- Sfanta Taină în casele creştinilor şi
este admînistrată chiar în lipsa oricărei boli trupeşti; numeroase evhologhii vechi
cer, de altfel, ca toţi cei care participă la această slujbă s3 fie unşi cu untdelemn
sfînţii.
în mod obişnuit, Maslul este săvârşil de un sobor de şapte preoţi, balrânii
(npeapvcfepoi) Bisericii despre care vorbeşte Apostolul Iacov. Vom menţio-na
doar aspectele semnificative ale acestei slujbe, care cuprinde în trei man parţi.13"
Prima parte constă înir-o „slujbă de mângâiere" (napdicXrirjic,) pentru eel care
va primi Sfânta Taină.
A doua parte are drept scop sfinţirea untdelemnului care se foloseşte pentru
ungere. Dupa ce s-au rugat „ca să se sfinţească untdelennuil acesta prin lucrarea şi
venirea Sfântului Duh", cei şapte preoţi, pe rând, rostesc următoa-rea rugăciune:
„Doamne, care cu mila şi îndurările Tale tamăduieşti zdro-birile sufletelor şi ale
trupurilor noastre, însuţi Stăpâne, sfinţeşte untdelem-nul acesta, ca să fie celor ce
se vor unge din el spre tămăduire şi spre izbă-virea de toată patima şi întinăciunea
(rupului şi a sufletului şi de (oată răutatea".
A treia parte a slujbei consta în ungerea ceiui bolnav de călre fiecare preot,
Fiecare dinlre ungeri este precedată de citirea unor texte din Epistolele Sfin-
ţilor Aposloli şi din Sranla Eviingheiie; pentru aceste paisprezece citiri, Biserica
foloseste texte dm Sfanta Scriptură care istorisesc vindecări minunate ale bolilor,
care-l privesc deopotrivă pe eel bolnav şi pe cei din preajma !ui,137
Apoi fiecare dinlre preoţii care-l ung pe eel bolnav rosteşte o rugaciune. Cele
şapte rugaciuni, diferite, ocup3 un loc esenţial în cadrul slujbei. Ele ara-ta iubirea
şi milostivirea pe care Dumnezeu le-a arătat-o înlotdeauna oarne-
,
"' Descrierea detaliată şi textul complei al slujbei pol fi gasite in MvUtjehric. In cazuri
speciale, se admite savdrsirea slujbei de călre Irei, doi sau. în cazuri excepţionale.
chiai lie cfttre un singur preoi.
7
Asifel. înainte de prima ungere se cites» lac. 5, 10-16 şi Lc. 10. 25-37; înainte de cea
de-a doua: Rom. 15, I -7 si Lc. 19, 1 -10; înainlede cea dc-a trcia: 1 Cor. 12. 27-13. 8 şi
Mi.
10. I si 5-8. mainte de cea de-a patra: 2 Cor. 6, 16-7, I si ML 8. 14-23; înainte de cea de-a
cincca: 2 Cor. 1. 8-11 si ML 25. 1-13; înainle de cea de-a şasea: Gal. 5, 22-6, 2 şi Ml. 15,
21-28; înainte tie cea de-asupwa: I Tim. 5, 14-23 şi ML9.9-13.
?JA
'/'âiiuidiiired priii Sfinteie Ttiine
nilor; li cer să-l ţinîi în viaţă pe eel bolnav, să-i uşurcze suferinţele, să-1 vin-
IIL'CC' şi să-l înlârească Irupeşte, dar mai ales şi mai presus de orice I se cere lui
Dumnezeu iertarea păcatelor lui, întărirea sufletească, mântuirea şi shnţirea,
înnoirea întregii sale fiinţe şi a vieţii în Hristos, Fiecare rugăciune insistă în mod
speciaJ pe una dînlrc aceste cereri, dar loate pun mângâierea suflelească alături
de cea tnipească şi leagâ vindecarea sufleleasca* de cea irupeascâ şi. făra a o
pune mai prejos pe cea din imna, toate o arală ca fundamental;'! si mai
imporlantă pe cea dintili.
Urmează ungerea, însoţită de această rugăciune: „Părinle Sfinte, doctoml
sufletelor şi al impurilor, care ai trimis pe Unul-Născut Fiul Ta"u, Domnul nostru
lisus Hristos, să vindece toată boala şi să răscumpere din moarle. ta-măduieşte pe
robul Tău acesta (N) de neputinţa rmpească şi sufletească ce 1-a cuprins şi-1 fă
sâ viezc prin harul Hristosului Tău (,,,) Cfl Tu eşii izvorul tfimăduirilor,
Dumnezeule. Dumnezeul nostru".
Apoi cci şapte preoţi. împreună. pun Sfânta Evanghelie deschisă pe captil
celui bolnav, rostind o rugâciune de pocăinţă. prin care I se cere lui Dumne-Zeu
iertarea pâcatelor lui. înlreaga slujbîî de allfel are un caracter penitential, care se
explica prin faptul ca această Sfânlă Taină are drept scop nu numai vindecarea
bolilor trupeşti, ci şi - aşa cum am arătat - tămăduirea bolîlor su-fleieşti şi
iertarea păcatelor, potrivir dublei semnificaţii a verbului <<7(d£eiv) folosîl de
Sfânlul lacov: „Şî nigăciunea credinţei va mânlui/va vindeca pe cel bolnav si
Domnu! îl va ridica şi de va fi făcui pacate, se vor ierta lui".
.*
Condiliile subjective ale lăniăduîrîi şi

snnătatea în Hristos
1. Voinţa de a fi vindevat
„Nii ne este de ajuns spre mantuire numai Botezul", spune Sfâniul Simeon
Noul Tcolog.1 Puiem spune acelaşi lucru dcspre toate ceielalie Sfinte Taine. Omul
care sc împărtăseşle de ele nu devine cu adevărat o nouă făptu-ră, asemenea lui
Hristos, decât dacă se deschide cu toată fiinţa sa harului c;ire îi este dăruit prin
Sfântul Duh, dacâ îşi îndreaptă loate puterile şi toată viaţa sa spre Dumnezeu.
Altfel spus. pe lângă condiţiile objective ale tamăduirii şi îndumnezeirii noaslre,
care sunt Sfintele Taine, trebuie să existe condiţiile subjective, care sunl libera
noastră participare personală, îinpreuna lucrarea de bunăvoie cu harul primil.
Sfintele Taine ne dăruiesc viaţa în Hristos, dar cu „strădania binevoitoare a
omului", scrie Sfântul Nicolae Cabasila.7 adău-gând că viaţa în Hristos stă într-o
împreună-Iucrare a lui Dmnnczeu cu omul: ..lucrarea pomeşte de la Dumnezeu,
din partea noastr.1 se adaugă bunavoinţa. A Lui e propriu-zis săvârşirea, a noastră
e dorinţa de împreună-lucrare".1
Dumnezeu. respectând liberlalea omului, nu-i dă cu sila harul Său, ci numai
daca acesta vrea să-1 primească şi-l doreşte cu toată fiinţa sa; el nu ia locul omului
şi nu acţionează in locul lui. „Omul, scrie Sfânlul Macarie Egipteanul, are. potrivit
firii sale, voinţă libera; pe aceasta o cere Domnul. El ri cere omului ca. in primul
rand, sa cunoasca; cunoscând, să iubească; şi, în sfârsit, iubind. sa fic gata sît
împlinească voia Sa. Faplul însă că mintea este impulsionată, că suportă osteneli
şi că săvârşeşre o lucrare, nu aparţine omului, ci harului lui Dumnezeu, care se dă
celui ce vrea (să faca voia Lui) <i crede (în El). Voînţa omului este deci un ajuîor
esenţial. Fără voinţa omului, Dumnezeu însuşi nu face nimic - deşi poate -. din
respect faţa de libcrul arbilru. Prin urmare, lucrarea mantuitoare a Duhului
depinde de voinfa omului".'1 Altfel spus, cu toate că vindecarea şi mântuirea
omului işi au unicul izvor în Hristos şi ne sunt dăruitc doar în Biserică. prin
Sfântul Duh, ele
' Discursuri etice, X. 448.

5
Despre viaui in Hristos, I. 66: Explicarea dunmezeiestti Uuirghii. 1.2,
' Despre \Hafa to Hristos, I, 16
' OttdM duhovnieeftl (Col. II). XXXVII, 10.
276
Condiţiite xultiertivr ale lanuMnirii si stiiuîmlea m ttrisl"*
presupun totuşi asentimentul şi conlucrarea omului. Ele cer, cum spune Sfantul
Macarie Egipteanul, ca „voia omului să concorde cu hand".* Ele se Iticreazii prin
sinergia din ire haml dumnezeiesc şi stradania omeneascăV" Sfiiiuiil Macarie
spune ca, dacîl „sufletul (...) nu conlucrează cu harul Duhu-lui. care se află în el,
atunci este dezbrăcat de cinste şi este îmbrăca! cu ocafa", esie îndepănat de la
izvonil vieţii, ca until care s-a făcul nevrednic de acesta şi de coinuniunea cu
împâratul eel ceresc".7 Jn toate Sfiniele Ţaine, şi in special la Botez, Dumnezeu
revarsfl harul Sail in chip deplin asupra omului; iar omul trebuie sii-1 pâstreze şi
să-1 facâ al său, sîS-I asimiJeze, să-l lacil să rodeasca" în el. deschizându-i-se în
întregime, lăsăndu-se pătruns şi (ransfor-mal de hiir, supiinîindu-i-se şi punându-
şi fiinţa şi exîsienţa în acord cu el.h Vorbind despre Botez, Sfânruf Diadoh al
Poticeei sptine: „renaşlem prin apă i ). iar prin aceasta îndatS ne curăţim si
sufletul. şi (riipul, dacă venim la Dumnezeu de bunăvoie, din foată inima"."
Pede 0 parte, omul trebuie sa se străduiască sâ ptfsrreze harul primit. Ast-li-l.
Sfantul Nicolae Cabasila scrie: ,.La începimil ei, aceastil viaţîj atamă iiu-niai de
alotputernicia MâiHiiitorului; dar a ne-o păstra pe mai departe întrea-gă şi ii
rămâne vii în toata* vremea desfâşurării t*i cere sfriklanie şi din partea noastră;
iirmează ca\ spre a putea sta pâna* la sfArşil în puterea hanilui..., se ccr din
partea noastră mulle incordSri şi grele strădanii".'0 Aceasla nu însea-mnfi că
harul primit fa Botez s-ar putea lua de la om: el îi aparţine de-acum prin lire,
indifereni de evoluţia sa ulterioarîi. aşa cum spune Sl'ântul Serafim Je Sarov."
Dar omul il poate pierde. Sfantul Macarie Egipteanul explicS ast-fel accst lucru:
„Ar fi de neînţeles cum de s-a scris: «Nu stingeţi Duhul» (I Tes. 5, 19), dacS fu
nu l-ai stinge atunci cand, neglijent fiind, vointa ta nu KaBordScuB!".1*
IV de a!Că pane, omul trebuie s;l se straduiasca" sâ sporeascn harul. Aceasta
nu înseaninn că haruf i-ar fi dat omului cu măsură, doar în parte. La Botez,
creştiriul primeşte pleniCudinea harului.11 Râmatie însâ ca el însusi să se dez-
vnlie în coiilbrniilate cu harul. să staiuiasca în har şi să se fase pairuns de el.
Sfânrul Grigorie de Nyssa arată că „schimbarea vteţii noaslre dobârulită prin
1
Ibidtm, XV. 5.
"Cu piivire ]n semnificuţia acesrei noţinni. IOCIIJ şi imporranţa ei în tr;Hli(ia leologică
ft WCCticâ orto<Joxi1. a sc vecleji: V. Lossky. Tlliologig mystiaiu- tie I'&gUm //'Orient.
Pailt |044. p. 194-196. M. I.ot-Borodinc, /// deiţwalîim </,• l'lioinme. Paris. 1970. p.
2/6-222. TeiTUenul siiteigie cste ficcvenl folosit ile SfinlM Paiinti. mai ales tic Maciuie
Egipiejinul. Marcu Asccttil. Nicolae Cabusilu.
1
0milii .hihovnuesii (Col. II). XV, 2.
" CS. Sf. Mcolae Cobaailfl, Dtipw \uiţ,t m Hri&as, I. 16. St. Macarie Egiptcanul, Otnitit
duhamlcefti (Col. II). IX. 7.
Cuvâni ascetk' fti lOOde capete, 7S.
' lh-\jne viafn in ffristow VI. I. 1 '
'tmvffrbireff cu ftfotovifov,
•' OmiUt duhctvntctyti (Co). II). XXVII. 9.
'•'Cf. Sf, Murcii Ascetul. Despre Bt'irz. Raspnnsiuile 5, 6, 7. 17.
277
Condifii/e generate ale tânuidiiirii
Boiez nu-i propriu-zis o schimbare dacă noi rămânein tot in starea în care am fost",14 şi
chiar ajunge să spună că, dacă omul „duce după primirea tainei o viaţă la fel cu aceea
dinaintea ei", dacă nu se strilduieşte ca toatâ fiinţa sa şi întfeaga Iui viaţă să fie
conforme cu chipnl lui Dumnezeu reslaurat prin Botez, atunci „apa (Botezului) e numai
apă, pentni că nu se vede nicăieri în cel nou născut nici o urmăde dar al Duhului".1*
Altfel spus, omul Irebuie să împlineasca' şi sâ" desăvârşească tn mod personal şi
prin libera sa voie, în întrcaga sa fiinţă şi în (oatA viaţa sa, darurile sădite în firea sa prin
har, căci, după cum scrie Sfântul Grigorie de Nyssa: „Nu poţi fi ceea ce n-ai ajuns".16
Sfântul Diadoh al Foticeei, la rândul sâu, spune câ prin Botez harul cel sfânt aduce două
bunuri: cel dintăi, care se dă-ruieşte deîndatâ, este reslaurarea chipului lui Dumnezeu
din om, iar al doilea. care este ajungerea la asemânarea cu Dumiiezeu, „aşteaptiî să
infăptuiascâ aceasta împreunâ cu noi".17
Pintrc toţi Sfinţii Părinţi, Sfântul Marcu Ascetul este fărâ îndoialn cel care a afirmat
cu cea mai mare tărie şi în modul cel mai direct toate acestea, mai ales în ti-aiatul său
despre dumnezeiescul Botez.18 El insistă astipra faptului că „SfAntul Botez este
desavârşit":|q prin el, omul primeşte harul desâvârşit al Sfântului Duh.?0 curaţirea
deplină,'1 eliberarea din robia păcatului" şi sfinţirea întregii sale liinţe.21 Dacă după Bolez
noi continufim să pac&uim şi sft vieţuim în chip pâti-mBŞi dacă şi după aceca suferim
din pricina raului şi suntem bolnavi cu sufletul, aceasta nu se datoreazît câtuşi de puţin
UrmWor păcatului strămoşesc, căci am fost spâlaţi de acestea, şi nici liraiiiei diavolului,
de vreme ce am fost scoşi de sub StSpânirea lui. Nuniai din pricina lipsei noastre de
grija* ni se întampla" toate acestea şi noi suntem deci răspunzători pentru ele. Harul care
ni s-a dat este cu totul desăvârşit, noi suntem cei nedesăvârşiţi faţif de el.24 Harul pe
care-l avem în chip deplin nu se face vatlit şi nu devine lucrător decât pe măsiira
credinţei şi nă-dcjdii noastre şi. în general, pe mâsura împlinirii ponmcilor." La Botez,
Dumnezeu ne-a dfiruit plenitudinea hanilui Său, care locuieşte în chip tainic in noi, făra
a nc impune săvârşirea binelui. Respectând libertatea noastră, El nu ne sileşte să-i
1
Morele cuvâni catelwtu\ 40.
13
Ibidem.
16
ibidem, Câ( priveşie distincfia precedentă. a sc vedea Sf. Maxim Măiiurisilonil.
ROspunsuri cettre Talasie, 6. PO90. 280CD. 1' ('uvânl ascetic in 100 tie ca/w/e. 89,
• Amintim ca prin Botez Sf Mnrcu Ascetul înlelege în general, cu loţi Sf. PăYmţi, de
ultfel, ansambltil celor două Taine: Boiczul propriu-zis şi Mi range KM " Despre Botez,
Raspunsul 2.
'" Ibidem, Răspunsiirile 5. 6, 17; Despre cei ce creel câ se bulrepteazxi din Jâpte, 61. 11
Cf. Despre tiotei, Rfispunsuiile 2 şi 5. '• Ihide/n, Răspunsurile 2, 3, 5,
(T ibidem, Raspunsul 5.
u
Cf. ibidem, Riispunsul 5,
a
Cf. ibidem.
27S
('imthţiile xubieciive ate tâmudturii %vi sânutaiea în Hristos
primim raudele.2h Omul este deplin curăţit prin Botez, dar îi rămâne libertatea de a
pâcătui; iar dacă păcăluieste, el ajunge întinat ca mai înainte. 27 De aceea, omul
Irebuie să lupte ca să nti sc mai întoarcă hi cele dinaintc şi să nu mai cadă în păcai
şi în parimi.2* Greşelile care se fac dupa Botez nu se datorează vreunei nedesă-
viirşiri a acestuia, ci se fac din pricina lipsei noastre de credinţă şi din lipsa de
grijîi faţa* de lucrarea poruncilor." Pc noi înştnc rrebuic sfi nc învinuim pentru pă-
catele noastre, iar nu pe Adam sau pe diavol, căci prin Botez am fosl cu totul
eiiberaţi de înclinarea sprc rău moştenită prin păcatul Iui Adam'0 şi de tirania
diavolului.*' Având deptinâ libertate, păcatele pe care le facem după Botez sunt
„abateri ale Ubertăţii"." Dupa" Botez, noi suntem în continuare supuşi ispiteî,13 iar
uceasta nu ţine de noi, căci vine de la diavol, şi nu suntem răspunzători pentru
Ba, dar ţine de noi s;l i ne împotrivim şi sa lepadam momelile lui şi orîce rasârire
de gând rău, Şi cu adevărat suntem cu totul liberi în faţa ispitei," caci prin Botez
ni s-a daruit puterea de a rezista atacurilor Satanei şi de a birui ispita. Dacă nu
primim gândurile răutăţii, ele nu ne pot atinge şi nici nu pot stărui in noi,17 Iar de
cadem in ispita. cu voia noastrS cădem.
Păcaliil lucrează si dupâ Botez HI noi pentru c;1 am ales sâ-l iubinv* şi din
pricina lipsei noastre de grijă.M Lucrarea răului în noi are numai două cauzc:
părăsirea poruncilor şi faptele rele (acute cu voia noastră după Botez.40 Feri-rea
cu loml de rău este cu putinţa" prin hanil Botezului, căci am primit spăla-rea
păcatelor şi eliberarea de sub tirania diavolului, dar păstrarea curaţiei care nc-a
lost dâruită cere împotrivirea la ispite şi împlinirea poruncilor, in duhul
oredinţeişi ul nădcjdii.
Tot astfel, punerea in lucrare a harului sfinţitor şi îndumnezeitor care ne-a lust
dat in chip dcsăvărşit, dar tainic (HWUKCOQ), la Botez cere şi ea străda-nie din
purtea noastrii. El se arată lucrător (fcVEpyaic,) şi îşi vădeşte roadele pe niiisiira
credinţei noastre,41 a n&lejdii42 şi a împlinirii poruncilor.41 Astfel,
' Cf. ibidem, Rfispunsurile 2 şi 5,

Despre pocămţă, 12.
:
" Cf. Despte Botez, 3. *
Cf. ibidem, 2.
111
Cf. ibidem, Rfispunsurile 10 şi II.
" Cf. ibidem, 2, 11. '■' Cf.
ibidem, 5, 9. 0 Cf. ibidem, 13.
"CX. ibidem, 17. *XX. ibidem,
16. "' Cf. ibidem, 11.
<'I ibidem. 11. '"Ci.
ibidem, II, 14. n O.
ibidem, 13. " Cf.
ibidem, 5, 41 a. ibidem,
5. '* Ibidem. 4> Cf,
ibidem.
279
CottdifiUe generate file lânuuhihii
dacă harul mi poate spori in noi - căci este cu totul desăvârşit şi nimic nu-i
lipseşte, care să-i poatâ fi adăugal prin strfidaniile noastre -, noi putem spori în
har.4* Virtuţile la care ajungem nu sunt decât o dezvSluire din ce în ce mai ampla
a hanilui de la Botez, prin împlinirea poruncilor.45
Acelaşi lucru Î1 putem spune şi despre Euharistie; cu toate câ prin ea creş-

linului îi este dal In chip deplin însuşi Hristos, Care pîîlrunde în toate mădu-larele
(rupiilui şi in toate puterile sufletului, ea nu acţioneaza" automat şi oarecum
magic. Nici in acest caz Dumnezeu nu-l sileste pe oin, lucrarea Tai-nei fiind legată
de dispozitia duhovniceasca" a celui care o primeşte; ea are putere prin sine, dar
aceasta nu se manifest;! decât dacă eel care s-a împar-tăsit este pregătit să o
primeasca aşa cum se cuvine. Rugăciunile dinainte de împâităşire4'' subliniază
chiar că eel care „se împărtăşeşte cu nevrednicie, osanda sieşi mănâncă şi bea". Şi
tot aceste rugăciuni, ca şi cele de după îm-părtăşire, îl cheama' pe creştin să se
deschida cu roatâ fiinţa sa spre primtreii Celui de care se împărtfişeşte, ca să se
învredniceasca* de lucrarea Sa tămâdu-itoare şi sfinţitoare şi ca s;1-şi împroprieze
harul prim it. prin Sffintu Taină. Ca şi harul Botezului, şi haftil Euharistiei se da
In chip deplin uiiiiror celor care se impârtăşesc de el, dar lucrarea lui se aratâ in
ficcare dupa vrednicie şi in mftsura impltnirii ponincilor.47 De aceea. spune
Sranlul Nicolae Cabasila, sunt unii „oameni care mai păstreaza semncle bolii şi
urmele rănilor. dacă la vremea lor nu s-au îngrijit destul de aceste râni şi dacă
suflelul nu le-a fost pregătit pe cfil de mare era puterea de vindecare a hanilui
luat".4"
Lucrul acesta este valabil pentru toate celelalte Sfinle Taine. Astfel, Sffin-tul
Maxim spune, vorbind în mod general, că „fiecure dobândeşte dupfi ma-sura
credinţei lui nrfltnrea lucrarii harului. Aşa încfit fiecare îşi este distribui-torul
propriu al hanilui1'.4'' Putem zice. atunci, o data cu Sfânlul loan Gură de Aur:
„OdatS primit harul. de noi şi de vrednicia noastra depind păstrarea lui şi arătarea
lucrării sale".50
Nu este de-ajuns că există un Doctor atoipuiemtc. care poate să vindece orice

boala, pentru ca omul si3 fie ipso facto izbSvii de suferinţele sale; mai trebuie ca
omul să alerge cfltre El şi să-I cearfl ajutorul; dar mai întai de toate
"Ciihitlenu 17.
a
Cf. ibidem, 5. Cf. Riispunsul 17. care este o recapitulare a acestei concepţii. Sf Si
meon Noul Tcolog. ilupa cutn vom arata in conliniiare. are o concepţie aseriiănăioaic.
pe care o aflum mai ales în PisciirsiitHe sale tllce, XIH. 236-250.
*Cf. MoUlfelnic.
'? Cf. Sf. Maxirn Mărturisilcmil, Cele donâ sure tie Cajtele despre cimoştiiiţu tie Dum*
ttez/BUSi iciiiunniti inlnifHirii. II. 56.
* Btsprt viafa in llristos. IV, 55.
4U
RasputWtri rotre Talasie. 54. PG 90. 5I6D.
B
Catetuatbaptismal*. V, 24.
280
Condi[ii/e mbiecttvt ale tânuidiuiii $t stiiidtatea in HristOS
trebuie să dorească cu loata* puterea să se vindece. Pentru a dobândi de la
Hristos tamăduîrea bolilor sale, este necesar ca omul sâ" voiască cu adevfirat să
se facă sanătos. El trebuie să se întoarcă spre El şi să-L cheme în ajutor. ciici,
cum spune Sfantul loan Gur.l de Aur, „Hristos. dumnezeiescul Doctor, nu ne
vindecfi făra" voia noastra".*1 lar Fericitul Teodoret al Cirului spune şi el:
„Doctoral sufletelor nu-i sileşte pe cei care nu vor să se foloseasca" de Iea-curile
Sale". De aceea este cu totul de Irebuinţâ ca mai întâi de toate omul sâ ia seama
la starea sa. să-şi vadîi 1 impede bolile şi, cunoscândii-le, sa nu se întoarcă de la
Cel care singur poate să-1 vindece. „Celor ce-şi caută într-ade-viîr vindccarea,
scrie Sfăntul loan Casian, nu le pot lipsi leacurile din parlea acelui adevârat
medic at sufletelor, mai ales celor care nu şi-uu dispreţuit prin dezn.ldejde şi
nepăsare bolile, nu si-au ascuns primejdiile rnnilor şi nici n-au respins cu minte,
necugetată leacul, ci, faţă cu slăbiciunile căpătate din iK-ştiinţă, râlăcire sau
trebuinţă, cu minte smerită şi totuşi prevăzăloare, au alergal la Medicul eel
ceresc"."
Nu există nici o suferinţâ* pe care Dumnezeiescul Doctor sâ n-o poatâ vin-
decu: e de ajuns ca omul sS-l ceară ajutorul şi sa I se incredinţeze cu totul, şi va li
deîndala izbăvit de boalii. „Nu stinl rânile tale mai mari decât şliinţa Doclonilui.
Lasă-te cu credinţă în grija Lui, arata-l Lui răul care te macină". indiNimna
Sfântul Chiril al lerusalimului. " Tot aşa spune şi Slanlul Vasilc eel Mare:
„Marele Doctor al sufletelor e gata sâ vindece şi raul tail (...) Daca tu te dai pe
line însuţi, Bl nu va mai sta la îndoialiT." Sfăntul Macarie Egip-teanul aratâ şi el
că prime condiţie ca să te vindeci este sa te duci la doctor: „Daca eel orb n-ar f'i
strigal. iar femeia bolnava de curgerea sângelui n-ar li alergat ciUre Domnul, n-ar
fi dobandit vindecarea".v' Şi tot el nraiâ că oricare om, chiar şi eel slabit cu totul
de boală, poate să t'aca aceasta: ..Cel lovit de boalâ şi cuprins de fierbinţeală şi
care zace în pat. f'arfi să mai poatft lucra ceva din cele trebuincioase, totuşi
vorbeşte despre ele şi minlea nu-i stă pe loc, ci-şi vedc de gandurile ci (...) şi
chiar daca" el nu se poate mişca, întreaba totuşi iinde ar putea găsi un doctor bun
şi-şi trimite prielenii sfi-1 aducfi la el. Tot aşa. suflctul cftzut dupâ călcarea
pomncii in boala patimilor şi râmas l'ara nici o putere, dacă se apropie de
Domnul, daca crede cu tărie că va primi ajutor de la El şi dacă se caieşte dc viaţa
sa rea si pâciîtoasă de mat înainte, chiar dacâ este rapus de boala pacatului şi nu
mai poate împlini ponincile care due la viata cea adevărată, totuşi nu-i lipseşte
puterea de a se îngriji pentru viaţa
11
Omiili hi Matet, XXVIII, 4.
■Trvtamenftit holilor eliiifsti. V, 4
" ( onvorhiri duh&vntcejti, XIX, 12.
" Cateheze Iniptimude, II. 6.
? EpLiiole, XLVI. 6.
Ôimllidulwvniceşti (Col. II). XX. 8.
2X1
Cnmlifiilt? gene.mte ate lâmaduiiii
sa şi poate să-L strige din adâncul inimii pe Domnul. singurul Doctor care poate
cu adevărat să-l vindece".17
într-un cuvânt, eel care voieşte să se tămăduiască nu are un lucru greu de
făcut.*" Sfântul loan Gură de Aur arata* că simpla dorinţă şi voinţa de a ne
însănătoşi sunt de ajuns pentru a dobândi de la Hristos vindecarea sufletului
nostru. de care trebuie să ne îngrijim mai întâi de Loate; dar noi ne străduim să
scăpăm mai curând de bolile trupeşti, care din punct de vedere duhovni-cesc sunt
mai puţin dăunătoare şi a căror tămaduire cere mult zbucium şi miilul
osteneală: ,.Nu este totdeauna uşor să lecuieşti relele trupeşti, dar repe-de şi uşor
poţi lămădui bolile sufletului. Pentru neputinţele trupului, e nevoie de doctorii
scumpe şi mulţi bani; vindecarea sufletului nu cere nici drumuri lungi de făcut,
nici bogăţie. Câtă ostenenlă nu ne dăm peniru a lecui rănile care ne fac sa*
suferim (...) Pentru ecle ale sufletului. n-ai nevoie de nimic din toate acestea;
ajunge să vrei. ajunge să doreşti din toatâ inima să te vindeci, şi toate intră in bună
rânduială (...). Căci Hristos, Domnul nostru, a vrut ca această parte a noastră, cea
mai de preţ şi cea mai de trebuinţă, să poată fi uşor tămâduită, fără nici o
cheltuială şi făra durere (...)■ Când e vorba de inipnl nostru, nu precupeţim nimic.
dăm bani grei, chemam mulţi doctori, în-duram cele mat cumplite dureri, cu toate
ca nepuiinţclc lui nu sunr atât de siiparatoarc. lar de suflet tTU ţinem seama şi nu
ne îngrijim defel dc el, cu toate că pentru asta n-avem nevoie nici de bani, nici nu
trebuie să tulburam liniştea altcuiva şi nici nu trebuie să suferim vreo durere; ci
simpla hotărâre si voia noastră sunt de ajuns, pentru ca el să-şi rec.ipete
sanatatea".v'
Voinţa de vindecare trebuie s;i se arate nu numai în chemarea în ajutor a
Doctorului, ci şi în urmarea tratamentului. Când eel bolnav vine la doctor, trebuie
să păzeascâ cele poruncite de el", spune SfAntul Varsanufie,60 adău-gănd: „Cel ce
vine la doctor, de nu se punc în rânduială dupa porunca lui, nu se poate izbăvi de
boală".1'1 Sfântul loan Gură de Aur insista şi el asupra fap-tului că bolnavul trebuie
să colaboreze cu docrorul, ca să înlesnească astfel acţiunea doctoriilor; în cazul
bolilor sufleteşti. aceasta înseamnă să rămânem i n i n i Hristos şi să primim cu
toatii inima ceea ce vrea El să facă pentru vindecarea noastrâ. „Când e vorba de
vindecarea trupului. putem vorbi de trei lucruri, sau mai curAnd de patru. ori
cinci: de doctor, de ştiinţa sa, de bolnav, de boală şi de putcrea leacului. Când
acestea se înfruntă. iese un adevărat război. Când doctorul, ştiinţa lui şi leacurile
au ca sprijin voinţa bolnavului, boala este biruită. Dacă, dimpotrivă, bolnavul nu le
primeşte ajutorul si nu le sprijina, cade pradă bolii; iar daca, aşa cum se intumpla
uneori, el chiar li se
" OmiHt duhavnictftt (Col. III). XXVII. 2. 4.

w
Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Caieheie. XVII, 25 29.
''■Omiliitastatui. VIII; 3.
'" Scrisori tluhovniceşti, 59.
:.*'>
CondiţUle subjective ale tămâduirii fi mnduuea in Ilrisws
împotriveştc şi ia partea bolii. atunci ajunge sft se omoare singur. La fe] se petrec
lucrurile şi aici; sau, mai bine spus. aici a vein de-a face cu mi lucru cu mult mai
minunat (...)• Atunci când Insuşi Dumnezeu estc Cel ce se îngrijeş-te de rilnile
noastre, numai să rămânem cu El, şi negreşil vor fi îndata tămă-duite".ftî „Daca
deci marele şi cerescul nostru Doctor ne-a dat leacurile şi cataplasmele, de unde
vine pricina pierzării, dacă nu din slăbiciunea voinţei noastre r\H întreabă Sfântul
Varsanufle.
Omul îşi aratâ voinţa deplină dc a fi vindecat şi contribuie personal la ta-
măduirea pe care i-o dă Dumnezeu prin cinci atitudini fundamental, de care
depinde vieţuirea lui în Hristos şi care-1 fac în stare sa primească, să-şi
împroprieze şi să ducă la rodire harul tămfiduitor şi măntuitor dăruil de Sfân-tul
Duh în Taineie Bisericii, iar acesta sunt: credinţa, pocăinţa, rugăciunea, nădejdea
şi lucrarea poruncilor,
2. Leacul i-reclinlei
Credinţa este începătoarea vieţii celei noi pe care omul esfe chemai s-o ducă
în Hristos. Ea este forţa cca mai putemică de care se poate folosi în acesi nou fel
de vieţuire.64
Am văzut deja că cel botezai irebuie să dea dovadă de credinţii pentru a piKea
păstra hanil pe care l-a primit prin Sfânta Taină şi pentni cn acesla sa se nrate
lucrălor în el.65
Penlru eel care n-a fost bo(ezat sau penlru eel care, după Botez, a căzut din m
'ii în boala păcatului, crcdinţa este cea dintăi condiţîe a tămăduirii sale. Cel
bolnav Irebuic nu numai să sc întoarca spre Mristos, ci trebuie s;1 creadă cu toată
puterea în El- Prin credinţă îl recunoaşte ca fiind singurul Doctor care-l poaie
vindeca cu adevârat de bolile şi suferinţele sale; prin credinţă îl chcama în ajuior;
prin credinţa are siguranţa că va primi de la El izbavirea de boak'i si mantuirea.
Credinţa presupune. la început, osteneaia omului căzui de a ieşi din starea de
nepăsare faţa de decăderea sa şi faţă de bolile sale sufleteşti, din „nesimţi-rea
păcaiului" şi penlru a frânge învârtoşarea patimilor sale, care se împotri-vesc
harului tămăduitor şi mântuilor al lui Dumnezeu. Fericilul Augustin măituriseşle
că o astfel de împotrivire fa(ă de Dumnezeu, Doclorul sufletelor şi al trupurilor,
l-a împiedicat să se dezbare de relele care-l stăpâneau înainte de converlire:
„Starea sănătăţii sufletului meu, care, în orice caz, nu sc putea însîinătoşi decât
crezâiid (...), refuza să fie îngrijită. împotrivindu-se mâinilor
"OmiltelaPsalmul6,3.
' Scriw/i ttnhovniceşti, 61.
M
Sf. Nichila SUIhaluL Ofe MH) dc capete.... I. 30.
'' Cf Sf. Marcu Ascehil. Daprt liotez. RuspunMiiile 5 şi 17.
283
('nruftfiilc generate ale fwndtlttirii
Talc, Doamne, Care ai facut leacurile credinţei şi le-ai împrăştiai pesle bolile
globului pamântesc, atribuindu-le atata tărie"."
Indreptându-şi prin credinţi* dorinţa şi voinţa spre Hristos, omul îi redă celei
dintâi „obiectul" firesc asnpra căruia sa se reverse, iar celei de-a doua, menirea ei
fireasca\ Iată cum prin însuşi aciul credinţei se lucreazH tfmiădui-rea puterilor sale
sufleteşti. pe care păcatul le tmbolnăvise, strâmbăndu-le fireasca folosire.
Credmţa, care implica în permanenţă dorinţa şi mai ales voinţa omului67 -astfel
încât o putem defîni ca „liber consimţâmânt al sufletului'"' -, este, co-relativ,
cunoaştere. Ea este, după" cuvântul Sfâniului Apostol Pavel, „încre-dinţarea celor
nădajduile, dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evr. II, I); esie o mai-înainte-
cunoaştere, „ca prin oglindâ", a realiiăţilor duhovniceşti. înir-un chip poirivit lor,
înainte de a se ajunge la cunoaşierea/experiere direc-lâ, care este rodnl credinţei70
omului ajuns la desăvârşire. Esie cunoaşterea pe care omul o dobândcşie prin
aderarea liberă a minţii Ş' a luluror facul-EăţUor sale la adevărul descoperit
oamenilor de Sfântul Duh prin cuvântul lui Hristos, prin marturia Aposlolilor, a
proorocilor şi a sfinţilor. '
ln mâsura în care credinţa il îndreaplâ pe om spre Dumnezeu şi-l uneşte cu El,
ea tl elibcrează şi-l fereşte de alipirea patimasS de sine, adică de filautie.'-
Funcţia sa lămadiiiioare st;1 maî ales în l'aptul că ea este cunoaştere şi-l duce
pe om la cunoaştere; dupa cum neştiinţa a f'osr cauza dintâi a căderii oimilui şj a
îmbolnăvirii sale, cunoaşterea pe care o dobfmdeste prin credinţa este
pricinuiloarea vindecării sale. Credinţa îl vindecă pe om dc ceea ce Cu-viosul loan
Carpatiul numeşte „boala necredhHei'V' Bolind din pricina necu-noaşterii lui
Dumnezeu, omul îşi recapată sanătatea re-cunosc;lndu-L prin credinţă.
„Cunoaşterea luî Dumnezeu este vindecarea suflctului", învaţa un Sfânt Biltrân.'4
iar Sfâniul lusiin spune, în acelaşi sens: „După cum binele Inipului este sânătatea,
tot aşa cunoaşterea lui Dumnezeu este binele suf'letu-lui'V* Dacă, după ce a zăcut
în neştiinţă şi rătacire. omul ajunge, „călfnmt de credinţa 111 Domnul, la
cunoaşterea singurului Dumnezeu adeviîrai, nu este oare aceasta pentm el
vindecare si mântuire ?", înlreab.1 Sfântul Pnhomie.76
' Confessiaties (M/b1iirisiri), VI, 4 (6).

'" Cf. Evagrie. Cupete gtwstiie, III, S3.
'' l;er. Teocloret al Cîrulni. Tiatnim'iiiiil boliior eliueşti. I. 9I.
'' Cf. Sl". loiin GwS ilc Aui. Omilie la II ('oritileni, 4, 1V ..AVJ'IIHI acel.işî duh nl cre-
ilinţei". I. 4. Fer. TcodoCCl ;il Ciruliii. hr. cit.. 92. 94. 116.
' Cf In 11. 40. Sf Maxim MiVlurisiionil. Capetedcsprtdrtigos!e, II. 25. "
Cf. Sf. Nicolue Cabiisila, Despre viafa tn Hristos, II. 79, " Cf. Sf. Nich'mi
SiiiluKul. < :-U- 300 ă* capett.... I. 28.
1
< 'opi'ii' de mângâS$re, 46. M
Ap0flegme,7£* 141. " Fmgrnetitul
IX. ed Olto. p. 258. *• Via'ţa Sj:
Pahomie Q). 47.
28-1
('onJifiiff subfoctive tile itiinâtliiitii .?/ .wnăitiMi in llristns
kiilicâwf cle deasupra nuntii omului unul dinlre văiurile care-l împiedic<i S3
vadfl," credinţa îl slobozeşte de neştiinţâ şi, dacă esle drcapta credinţă, de
cunoaşterea rălăcitu cu privire Ja Dumnezeu.7h Prin crediiuă, spunc, la fel.
Fericitul Teodoret al Cirului, loate cunoştinţele greşite cafe s-au incuibat în suflet
şi care-| due la stricăciune sum risipite. iar în locul lor vine cunoaşte-rca cea după
DumnezeU.79 Prîn credinţâ, puterilc intelecruale ale omului sunl curăţite,
însănătoşile şi înţeleplite, cugetorea săuâtoasă probând buna lor lu-crare. Aslfel.
Fericitul Teodoret al Cirului araliî că, prin învSţătura Sa. Man-tuiiorul „i-a arătat
plini de inţelepciune pe cei care altîidata* se arătaseră stricaţi şi cu totul
nebuni'*.*"
Ajungântl prin credinţă la cunoaşterea Celui care esle Adevănil (In 14, 6),
omul îşi regîlseşte adevărata libertate (In S, 32), Ajungand să-L cunoascS din
nou pe Dumnezeu, îşi redobandeşîe cunoaşterea de sine; ştie „al Cui fiu este'"" şi
„care este adevărata sa fire".re Se recunoaşte ca fund chipul lui Dumnezeu şi
menit să ajungă la asemănarea cu Acesla. Af'Ia" latura duhovni-cească a fiinţei
sale, pierdutâ prin pacal, cea care-i întregeşte omenitalea, facându-l om cu
adevărat.
Prin credinţă, omul înţeiege adevâratul sens al existenţei sale; scapă de
umâgire şi de tot felul de rfităciri iscate de necunoaşterea adevâia'ei vieţi, de
absurditatea lumii îantasmagorice în care este astf'ol silit să trniasca, de neli-
nişfea care-i mistuie fiinţa,"3 de deznădejdea pricinuitâ de ele. lese din ..valu-rile
unei existcnţe nestatomice şi schimbatoare" şi intra .,într-o viaţă ne-
SChimbătoare"," al'lându-şi pacea1" şi statomicia în bine, condiţii primofdiale.
ale sănatăţii Sale. Atitta vreme cât era supus îndoielii. sovăielnic şi necredin-cios,
omul mi purea sa* fie decât bolnav. Cel care „este şovaielnic in credinţa lui (...)
sporeşte în el boala", scrie Sfântul Varaunufie."' Credinţa pune capăt îndoidilor,
sovăirii, nehotarârii, care-l fac pe om „asemenea valului mării, mişcat de vâiil şi
aruncat încoace şi încolo" şi „nestatornic în toate căile sale" (lac. I, 6, 8). Atuiici
când credinţa omului este putcrnică, adâncft, deplina", desăvârşită, ea
tămaduieşte sufletul de dipsihie, boala care-i înacină pe cei carc, avand o credinţă
şovăielnică, una gaiidesc, şi alta fac, sum nestatomici
77
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Catehezr. XXXIII; 90>u.
:
" Sf. Giigoiie palnmu. Ttfade, II. 3. 42.
"' Tralanteniul frolilor ellnejfti, I. 85-88.
,3
Tmtimieittit! botitor cliiwşii. IV, 3.
" Si Grigorie <le Nyssa, MtirrU- twthtt mtrhrtu. IB.
" Sf loan Gură cle Aur. Tatcuire la Psahmit US. ** Sl'. Grijrorie cle Nyssn.
Matele cuvânl caU>hfti<\ Î9. ''l'. Sf, loan Gunl de Aur, QlttiHe h cuvintcf#:
„Să ftifi câtfl sileh'din umiâ...", "' & lisQrt iluhovnivesii, 526.
285
Condiţiite generate ale tâmâduiiii
şi au iniina împârţită între iubirca lui Dumnezeu şi iubirea lumii. pentru cfl nu s-au predat pe
dată şi cu totul lui Hrîstos.*7
Pentru că prin crcdinţă omul ajunge nu numai hi cunoaşterea de sine, ci şi la cunoaşterea
tuturor lucrurilor, ca cste pentni el o călăuză sigură.KH Credinţa îi este sprijin in tot ce face şi ea
u permite ca în tome împrcjurările să meargă pe calea cea dreaptă;s<l ea îl fereşte pe om de
rătăcire şi nu-l lasă „pradă sorţti nestatornice a ceîor neîntăriţi (în credinţă)". 90 Credinţa este,
după cum spun
*? Dipsihia (8iVt>Xla) nu estc o boalâ a omului ciizut, in general ci o boalâ a omului

credincios. dnr n ciirui credinţiu aşa cuni am spus, e&le slabS. nedesăvftrşită. Altfel spus. ea
este manifcslarea a ceeai cc Sf. Isaac Sirul nuraeşle „credinţa bolnavâ" (cf. Ctrrinte despre
nevohifa. 12, 26)* De aceea. noî n-ain studiat-oşi n-arn amintit-oîn ca-pîtolul consacrat
putologiei omului cKzut, ci am prcferac sfl vorbini despre ea în ca-pitolul de faţfl. dediciit
cicdinţei Această boalfl este greu cle sfudiat in mod amănunţit. dcoarece Sfinţii Părinţi vorbesc
rar despre ea şi nu o dcscriu ca atare. Termcnul 8l\|/o-\oţ apare în Epistola Sf&niului lacov în
doiiă rânduri (I. 8 şi 4, 8) şi în Psalmul 11, 2.
Rcgăsim (ermenii 6i\|/uxla. 6t\|/i>X0^ 8iVUX*tv- m«< "'cs în scricrile Ptirinţilor apostolici: în
Oukihie (IV, 4). în Epistoh lui Barnaba (XIX, 5), în EpLstoteie Sf. Clement Romanul
(Hpistola întâi către Corintmi, Xt 2: XIII. 2; A doua Eptetoiă către Vorintem, XI. 2; XlXt 2) şi
mai ales în Pdstond hit Henna (Siy^cc: Vedenia U. 2. 4; 111. 7, I; 10, 9; II, 2; Porunca IX, I; 6;
7; 9; 12; X, I. I; 2. 2. Btvuxoţ: Vedcnia ni- 4' 3; Poruncu V, 2. I; XI, 13; XII. 4. 2; Pilda I. I; VIII. 7,
l; 2; IX. 18, 3). îi găsim, dc useiiIL-IUM. adesea în scrierile patristice din epocilc ultcrioare, la Sf.
loan Gură de Aur (Tâlcuin hi Psaimuf II, 2), Sf. Varsanufie (Srrixari dtthowiceţii, 72, 846).
Chiril de Schitopolis (Viafa Cuviosidui loan Isihastul, XXIII). Sf loan Scararul {Scara, XXVI,
26; 102), Sf. Simeon Noul Teolog (Cateheze, XXVM. 236; Mxcursuri etiee. X, 900). Intălnim
aceastfl noţiune, sub forma ei latineascu, la Sf. loan Casian {Aşezflmintele mânăslireştii VII.
15. 2, „duplex car" şi „duples animux")* Pornind de la accstc scuxte referiri pc care k cuprind
texlclc citate, putem spune că dipsihia este considerată de SI Parinţi ca fundamental t,iea şi
fTua mintc" (Herma, Prhtond, Porunca IX. 9)* Ea îl face pe om nesăbuit (dtcrijyetcţ) {ibidem,
18. 9); din pricina ei omul face faple rele, h'uâ sft-şi dca seama {Sf. Clement Komanul. A dona
lipistotd cafre Corinteni, XIX, 2); nu reuşeşte &a facii ceca cc-şi propnne (Herma, Pdstorut,
Porunca X, 2. 2); il ducc la paiasirea caii iulevarului {ibidem, Vcdenia, II, 6, 7); ii slăbcşte
duhul şi I face neputin-cios (ibidem, 10, 2); îl face pc om leneş şi lipsit de grija cea
mftnliiitoure (Sf. Simeon Noul Teolog» DtJtcttrsuri efice, X, 900-901); îl împiedica sfl se
împărtflşeascfl de slava Dumnezeirii (ibidem); îl ţinc înlre viaţă şi moarle, lipsindu-I de
plinâtalea vieţii (Herma. Pastorals PilUa VIII, 7. I); estc legutft, in general de chenodoxie
{ibidem, Poninca XI, 13; Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI, 38); este sore tristeîi (Henna,
Pastorut, Porunca X. 1, I); ea îl împiedicîi pe om sa lupte aşa cum sc cuvtne pentni Dumnezeu
(Sf. loan Casian. Aşezwnintele mămistiresti* VII, 15); ea face ca soarta omului să fie cu lolul
nenorocilă (Sf, Clement Romanul, Epistola întâi nitre Corintem. XI. 2; XXIII. 2). Date Hind
acesle caiacterisrici ale dipsihiei. apiuê ca ispititore apropicrcu ei de schizofirnie; cbir m afara
tuiei oarccare innidiri etimologice * 8iXf\>x)<& însemnfind, literal, „suflel înUoit". iar
schiôfrenia, „minte scindauY* şi chiar daca putem vorbi In umbele cazuri de o ..personal itate
scindatil", cczura care acţionează şi înlrô situate, şi in cealaltS se situează pe pliimui radical
diferite. iH Sf loan Ourfi de Aur, Tâkuire la Psalnnd US, ** Sf. loan Damaschin, Dognuttica.
IV. II. :î Sf loan Ourîl de Aiu\ Omi/ir h ntvinlele „Sâ ftifi câ hi vremurile din unnA.. f\
286
('iinififîiJe subiective ale tîlitu'itltlirii si sânălareo in Uristos
cu rărie Sfimii Păiinţi, ..sprijirt puternic şi liman neînviforat".'" Ea este plato-şa (I

Tes. 5, 8) care-l iipării pe om si-f face de nebiruit. Datoritâ ei, biruieşte loale
greufăţile, trece de orice stavilă şi poate chiar să „mule munţii din loc" (Mţ.
17,20:21,27; I Cor. 13, 2). Pentru eel credincios (,nimic nu esfe cu ne-pnfin|;V
(Ml. 17, 20). „Ea nu I as 3 ca suflelul să fie copleşil de relele prezente si-i
uşureaza suferinţelc prin nădâjduirea celor viitoare". spune Sfanlul loan Gurâ cle
Aur.v: ,.Având-o pe ea, spune in aJtă parte Sfântul Părinie, nicî cea mai nuire
nenorocire nu ne poate aruncu în deznadejde"." Sfinţii Varsanu-fie.'1 Isaac
Sirul,1'5 Petrii Damaschinuf'6 aratfi şi ei puterea pe care o are cre-dinţu de a naşte
în suflete n&lejdea.
hi limp ce pilcaiul sfâşie şi risipeşte puterile sufletului omenesc, credinţa,
îmlrepiându-le spre Hristos ca spre un unic pol şi unifîcând întreaga fiintă a
omului - nu numai dorinţa, voinţa si cugelarea - cu Persoajia Sa, rcunifica
suflelul şi-l readnce la buna rânduială. Prin „puternica sa înclinare spre Cel
UIJUL., eel fără de forma* devine frumos".')V Toate puterile omului î$i regil-sesc
în Dumnezeu, cu Care se uneşte prin credin[«1, rrienirea f ireasca şi sănă-larca
deplinît. hicrâiid fn annonie şi pace, potrivit narurii lor.
Pe eel mon din pricina păcatului. credii»(a ÎI face viu (cf. In 3, 15, 36; 8, 24;
II, 25-26; 17, 3; Rom. 1,17; Evr. I0r 38); prin ea primeşte via|a câ ves-nică,
adevărata viaţă. pe care Hristos i-a redat-o oeamului omenesc şi care fi esfe
dăruitâ prin Duhul Sfânt. Spaima de moarte nu-I mai încătuşcaza' pe om şi nu-i
mai frânge elanuriJe. EJ încetează de a mai fi un „cadavru viu" şi devine viu pc
vecie. Prin credinţă omul eel vechi piere şi se aratil omul nou, născul din
Dumnezcu (I In 5, I).
Credinia este peniru om condiţie si usa" a mâniuirii,''* câci prin ea omul
primes cu toară fiinţa sa lucrarea mantuitoare a jui Hristos, se unesie cu El. se
deschide cu totiil haruluj Sâu şi se face împreună-lucrător cu acesta. De aceea
prin credinfă şi pe măsura credinţci IttJ" primeşfe omul iertarca păcate-lor,
vindecarea bofilor sale şi siimltatea deplimV"" Celui ce crede în El. Hristos îi dă
tămăduirea bolilor trupeşti şi suffeteşti. „Dacă credem însă în Cel ce a venif şi a
vindecal toată boala şi toată neputinţa m popor, credem cît
"' Ibidem.
' htdtie In II Corinteni, -/. I Si .,/lirW aceUişi duh ui cnfdirtjtl". I, 4.
' lairmreta/'sabmti II\X "
Sciisori iluhovnuisii. 331.
'" Cuvhtie Aespre nevoinfâ. 22; 23; 58. ",'
('artea iiiiâi.
' Sf. Dionisie Areopagieul. hrarhia hisericeaseii. I/. III. S, PG X 404C. "' Cf Mc. 5,
34: 10, 52: U. 7. 50; 8. |2: 8. 48; 8. 50; 17. 19; 18. 42; Rom. 3. 22; 3. 25 28; 3.
30; Gal. 2. 16; 3. 24. 26; Efes. 2.8. 1 P(. 1. 5; 1. 9.
11 Ml. 8 13; 9. 29. Mc. 11. 22-24. Fapfe. 14. 9. ,BftCf, Mf. 9( 2. 22. Mc. 2.5. Lc.
5.20; 17. 19; 18. 42. Fuple 3, 16: 10,43; 15. 9; 26. 18.
287
( oiidifiife general? ale lânuulutrii
puternic este El să vindece mi numai boalele irupeşti, ci şi pe cele ale omului

Ifiuntric", scrieSfântul Varsanufie.101
Inţelegem acum de ce credinţa este Una dinlre „feşele cele dc nedezlegat ale
sănâtăţii şi mântuirii", cum scrie Clemenl Alexandrinul,10- şi de ce mulţi alţi Sfinţi
Părinţi vorbesc limpede despre virtuţile ei tămăduitoare. Tertulian o considers leac
mântuitor prin excelenţâ.10' Fericitul Augustin, mărturisiji-du-si pacatele tinereţii,
spune: „Sufletul meu nu se putea însărultoşi decât crezând",1"4 arSiând că
Dutnnezeu „a făcut leacurile credinţei şi le-a împrăş-tial peste bolile globului
pamântesc, atribuindu-le atăta tărie"."* Fericitul Teodoret al Cimlui spune, în
acelaşi sens, că „Dumnezeu vine în ajutorul ce-lor care doresc să se tămfiduiască,
dăniindu-Ie credinta'*.106 Origen arată c& încă „fericiţii prooroci (.,.). pipifind pe
Cuvântul cu ajutorul credinţei, plinâ-tatea Lui se revărsa peste ei ca sa vindecc". 107
lar Sfântul Varsanufie afirmS că „credinţa desavârşită se arata1 în vindecarea bolii
noastre".10*
Trebuie sft ştim însă că credinţa are mulie trepte, iar între trezirea la cre-dinţă şi
credinţa cea desHvarşită este o mare distanţă; şi tot aşa, este mare deosebire între
strădania de a crcde cele ce nu se văd şi deplina încredinţa-re,1"1' şi încă şi mai
mare deosebire este între simpla primire a cuvântului lui Dumnezeu a celui ce vine
la credinţâ. prin care se dobândeşte o cunoaştere din iifară si în parte, şî vederea lui
Dumnezeu, pe care Sfintii Pariiiţi o soco-tesc totuna cu credinţa ajunsa la
desăvârşire."u între aceste două capete, cxistă mulţimea de trepte pe care omul urcă
spre unirea existenţială cu Dumnezeu, care se împlineşte prin lucrarea poruncilor,
care ea însăşi vine din credinlâ şi care întemeiază adevfirata credinţa."1
Cel care crede, dar este încâ bolnav duhovniceşte, n-are decât o credin|5
deşartă, adică lipsită de împlinirea poruncilor şi lucrarea vjrtuţilor. lar o ase-menea
credinrn nu este de ajuns pentru ca omul să primească tâmăduirea de la
Dumnezeu. Astfel, Sfântul Macarie spune: „Dacă cineva nu se apropie de
Domnul, împins de propria-i voinţa" şi cu (ot sufletul şi nu se roagă cu cre-dinţă
puternica, nu dobândeşte vindecarea. De ce aceia (orbul şi femeia bol-navâ de
curgcrea sângelui), crezîind, s-au vindecat îndată, iar noi n-am
Serisoridnhimtiieşti, 526. ",:

('are hoqat M VO mânlui ?, 29.
Scorpiace, 15. iJ
Confessioites, VI. 4.
Ibidem. m Tmtiwienlul bolilor elinesti. \, 87. 17 Contra
lui (W-WJ, I, 48. * Serisori dulwvmcesti. 526. '* Cf. Sf,
Nichitu Stilbarul, Cele 300 de capete..., I. 30. )|uCf. Sf.
Origoric
1
Piilama. Triad*. II, % 40.
Cf. Teognost. Despre făptuire si contemplafie. 39. Sf. Isaac Sinil, Ciivinte despir
ni'voaifii, 22.
2X8
Condt&ie sitbiecîiv? ale lâmfiduirii $i xantim/fu m Hrisii-s
câşiigat vederea cu adevărat şi nu am fost vindecaţi de patimile cele ascun-se?

(...) Noi n-am dobândit încă* vindecarea duhovnicească şi mântuirea pen-Iru că
nu-L iubim din toaia inima $i nici nu credem in El cu adevărat. Sâ* credein deci
in El, sâ ne apropiem cu adevărat de El, pentru ca să lucreze indata adevărata
tămflduire în noi"."1
3. Leacul potfiinţei
Boiezul il curăţa" pe om de loate păcatele sale. După primirea aeestei Sfm-te

Taine. nu rămâne nimic neieriat, nimic nespălat, nimic nevindecat. Dar Botezul îl
scapâ pe om de pacat, iar nu de putinta de a pâcătui. El îl scoate pe om de snh
stâpânirea diavoluJui şi a demonilor, dar nu-i opreşte pe aceia de a-l ispifi pe om,
nici pe om nu-l împiedică de a se lăsa în voia lor. Botezul îi duruieştc omului
libertalea de a nu fi slapânil silnic şi Hîră voia lui de catre diavol n ?i puterea de a
se TmpotrivJ ispitelor.'N Botezul nu ne răpeşte însâ libetlarea de a alege ceea ce
voim. „Nici Botezul, nici Dumnezeu, nici Satana nu sileSC voia omului". s
Suntem liberi să t'acem binele, potrivil harului pri-init; snntem. de asemenea,
liberi să ne întoarcem la riuilatea dintâi."*' Căci, dupfl cum arată Sfântul Nicolae
Cabasila, „Taina Botezului lucreaza în noi, dar ratii a face vreo sitâ asupra
voinţei noastre şi tar.1 a o robi, ci, deşi s(5 ca o puiere ascunsa* în noi, totuşi nu
poate opri de la rău pe cei ce stau sub puterea lui; pentru cit ochiul eel mai
sănătos nu poate lumina pe eel ce vrea til lot diitadinsul să zacă în îmuneric".1"
I'oi aşa cum 1-a creat pe Adam liber şi a îngăduil ispitirea lui, Dumnezeu îi
lasâ deplinil libertate celui nou botezal şi nu face sfi înceteze momelile dia-
volilor, pentru ca acesta sii nu fie mântuii îinpolriva voii lui. ci. prîn lepăda-rcfl
ispilelor. s;1 arate câ* voieşte să fie tămăduit de Hristos şi să vădeascâ mâ-BUra
alipirii de Dumnezeu,"" făcându-sc astlel împreună-lucrător al vindecâ-iii sale, al
mântuirii şi indumnezeirii, împropriindu-şi tjâ sporind in chip personal si dc
bunăvoîe darurile primite.
Dacâ omul se străduieşte cu toatit t'iin'a sa sa păstreze şi să-şi împroprieze
harul dobândil prin Sfintele Taine, neieşind din calea drepta"(ti, el rSmâne în
starea de sănătiite şi de cură'ie a firii, care i-a fost redată prin Botez."'' Sfinţii
1
Xmilii duhomieeşti (Col. II). XX, 8.
" Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Ceh 225 de capete teofogtce şi pmctic, III. 89. Cf.
Sf. Mîutii Ascetul. Despre Botez, 17. '"Cf. sr. Mnrcu Ascetul. Bespnr Hotez. 5.
11. 17. llI/Wd<w.RSspunsul2,
1
(I ibidem Sf. Diadoh al Foticcei. CuvSnl ascmic tn tOOdecopete, 78.
DesptV viaţa in llristos. II. 60. "Cf. Sf Marcu Ascciul.
Despre Hate:, Ruspunsurile 3 »i 5 "'a.Mkm
289
Condifiile generate ate lămăduirii
Părinţi arată cfi nu esle cu neputinţâ pentru om să ducă o viaţâ lipsilâ de păcal şi
să împlineaseă toate poruncile lui Hristos,121 dar puţini diiitre cei botezaţi au
conştiinţa rnăriinii harului primil. Sfântul Simeon Noul Teolog, vorbind despre
Botez, spune: „S-ar fi cuvenil ca noi toţi sS cunoaştem bogăţia harului, mărimea
luminării, darul părtăşiei, minunăţia unei asemenea naşteri din noii ! Dar, vai, abia
dacă este unul dintre o mie sau, mai bine zis, din zece mii, care să-1 fi cunoscut
prin vederea tainică, în vreme ce loţi ceilalţi sunl feţi lepadaţi, care nu-L cunosc
pe Cel care i-a adus pc lume".131 La fel spune şi Sfântul Nicolae Cabasila, vorbind
despre ungerea cu Sfăntul Mir: „Ceca ce Sffintul Mir împărtăşeşte luturor
creştinilor de totdeauna şi din orice vreme sunl darurile cele atât de folositoare
sufletelor: darul cvlaviei şi al rugă-ciunii, al dragostei şi al înţelepciunii, prccum şj
aHele, cu (oate că mulţi creş-lini nu-şi dau seama de aceasta, iar alţii nu cunosc
lucrarea Tainei acesteia, pe când alţii, în sfârşit, după cuvântul de ]a Fapte 09, 2),
se îndoiesc chiar cfl exists un Duh Sfânt, din pricing cfl atunci când au primit
această Taina... (n-au cunoscut) binefacerilc pe care ea le poale da şi pe care
Sfăntul Duh lc dăruieştedin plin",122
Asifel, dacfi cfectelc Sfintelor Taine nu se fac simţite în cei care le-au pri-mir,
dacă aceştia nu şi-au regăsit sănălatea pentru care s-au rugat, ci stăruie în bolile
lor, aceasta se îmâmpl.1 deoarece n-au avul starea duhovnicească irebuincioasă
pentru a primi harul dăruit prin ele, nu s-au pregătit aşa cum sc cuvine pentru a-1
primi sau nu s-au nevoil să-I păstreze, nu au stflruit în curâţia şi sănăt.itea care le-
au fost redate, ci au primit pri» libeitatea voinţei ispitele diavoleşti şi de bunavoie
s-au înlors l;i păcatele lor;': iar toate acestea, din pricină că nu s-au ingrijît de
lucrarea poruncilor,1-'1 prin care harul primil în chip tainic la Botez devine
lucrător. Acest lucru îl spune adese-ori Sfântul Marcu Ascetul: „Harul şi curfiţia
care se află în noi în chip ascnns de la Botez nu ni se vor face văzute decâl atunci
când vom fi străbatut bine drumul poruncilor (...); iar tot eel care 1-a primit în
chip tainic (harul), dar nu împlineşte poruncile, pe măsura neîmplinirii e luat în
stăpânire de păcaf ;,2> „toţi au fosl eliberaţi prin hand l u i Hristos, dar s-au predat
pe ei înştşi En robia păcatelor prin faptul că n-au împlinit toate poruncile".126
Cf. ibidem; O&pHi pocăinfă, X. Sf. Simeon Noul Teolog. Disatrsttri etire, X.
211 234. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa in Hristos, VI, 4-5. ''Inme.L, 157-163. "-'
Despre viata in Hristos, III, 10.
' Cf. Sf Marcu Ascetul, Despre botez, passim. Sf. Nicolae Cabasila. Despre viafa ht
Hristos, I,34; II, 103-104:111, 14.
m
Cf Sf. loan Gură de Aur. Cateheze buptimmie, IV. 23; V. 23; 26. Sf. Miircu
Asceenl. Despre Hotel, passim. 133 Despre Botez, Raspumurile 4 si 5.
290
Co/idifiile subjective ale tt'muiduirii si sâtuauimi hi Hristos
De aceea, pentru ca sâ nu ramână pentru totdeaunu necunoscator al haru-lui

Botezului şi pentru ca să nu-şi piardă pe vecie curăţia. siinntatea şi loate celelalte
daruri primite prin această Sfânta* Taina, ci, dimpotriv;!, sfi le poată afla şi să le
sporească, Dumnezeu i-a dăruii omului păcătos leacul pocăinţei (uexcivoia).
După cum spune Sfântul loan Gură de Aur: „Există cale de în-toarcere, daca
voim; ne puîem întoarce la frumuseţea şi strălucirca dintâi, numai să lucrăm şi noi
pentru aceasta (,.,) Sufletul întinat şi urâţit şi coborâl in ociir.î şi necinste prin
nenumăratele lui păcate, repede se poate înloarce la frumuseţea lui de altădata'
dacft ne căim cu adevârat şi din tot sufleturV: Slantul Simeon Noul Teolog scrie
la fel: „Cel care (după Botez) s-a înlinal pe sine însuşi prin fapte nelalocul lor şi
fârădelegi (,..), acela are nevoie de pocăiniil pentru (...) a se întoarce la vrednicia
dumnezeiască pe care a pier-dul-o din pricina vieţii păcătoase".lw Tot el spune că
Dumnezeu a dăruit acest leac (<t>dp|xaKOV) mântuitor, „pentru ca aceia care
din trândăvie şi ne-piirlarc de grijă cad din vîaţa veşnică, sa se reîntoarcă iarăşi
prin pocăinţa la Hceasta cu o slav5 înca şi mai strălucită şi mai luminată".139
Sfinţii Calisl şi Ignatie Xanthopol învaţâ şi ei la fel: „Noi primim în sănul
dumnezeiesc, adică în sfinţita cristelniţâ. în dar. hand dumnezeiesc cu totul
desaVârşit. Dar dacâ, pe urma\ prin reaua întrebuinţare a celor vremelnice şi prin
grija de lucnnilc vîeţiî şi prin ceaţa patimilor îl acoperim pe acesta cum nu se
cuvine. ne este cu putinţa prin pocăinţa şi prin împlinirea poruncilor
îndumnezeitoare s;1 prîmim şi sa dobfmdim iarăşi această strălucire mai presus
de fire şi să vedem în chipul eel mai limpede arătareaei".""
De aceea Sfăntul loan Scărarul spune că „pocăinţa este împrospătarea Bo-
tezului",111 şi mulţi Sfinţi P.lrinţi socotesc cftinţa un al doilea Botez t „a doua baie
a sfintei renaşteri".l3: „Pocăinţa, spune Sfantul Isaac Sirul, s-a dat bamenilor după
botez, ca un har pestc har. Căci pocăinţa este a doua naştere din Dumnezeu si
darul a cărui arvună am primit-o prin ciedinţă la Botez îl primim prin pocăinţă".138
Aceasta nu înseamnă însă ca* ea ar putea înlocui Botivul sau c;1 ar aduce vreun
dar pe care acela nu ni l-ar Fi daf, ca şi cum. înti'-un anume fel, ar desăvârsi
Botezul. Aşa cum am arâtat. Botezul îi dă
• Caiehne baptismal*. V. 24. Cf. VI. 23.

a
'Catcheze,XKX. 129ş.u.
'•" Dtseursuri esice, II, 7, 305. Cf. ibidem, XIII. 222. A se vedea, de usenienea. Sf
Maicu Ascelul, Despre liotez, Ruspunsul 5. '"' MetiHlii sau cele 100 de capete, 6.
1,1
Seam, CuvfintuI 5,2.
;
SI. Grigorie Palaina. Tmule, II, 2. 17. De asemcneu, Sf. Grigoiie de Nazianz. Cu
vantun, XXXIX. 17; XL, 31. Sf. loan Scăiurul. Scum. VII, 8. Aceasta tema este in
mod deoaebit dezvoltată dc Sf. Simeon Noul Teolog, de pildft In: Catelieze. XXXII.
59; 73. Cele 225 cle capete..., I, 36. Imne, LV. 33. Vczi. de asemeneu, Sf. Nichita
Snilumil. Viuia Sf. Simeon, ed. Hau&hcrr. p. 125.
'' ('uvuiie despre itevoinţâ, 72.
291
Cowfifii/e genetwt ale uimdduirii
omului toi ceea ce-i trebuie pentru tămăduirea şi mântuirea sa; pocăinţa, în sine,
nu-1 poate nici vindeca, nici mântui pe om." Rolul pocăinţei dc după Botez este
să-l întoarcfi pe creşlin de la păcarele şi patimile în care a recăzut, să lie din nou
curăţit şi tâmăduit, să" redobiindească starea de har în care-l aşezase Sfânta Taină,
să facîi din nou lncrător hanil sălăşluit în el, sâ-l faca* din nou rodilor. în pocainta
omul nu află un alt Botez şi nici nu-1 redobân-deşte pe cel dintâi - căci nu poate fi
pierdul vreodată -, ci roadele lui. pc care, din pricina lipsei de grijă şi a trândăviei
sale, ca şi prin întoarcerea la slarea cea păcătoasă, le pierduse.
Desigur pocăinţa nu-l priveşte numai pe eel botezat, care a păcătuit. Ea cste
necesară pentru tot omul care vrea să părăsească păcatul şi să se întoarcă la
Dumnezeu, oricare ar fi starea lui duhovnicească. Ea îl priveşte deci la fel de bine
şi pe eel care n-a primit încă Botezul şi pe care Dumnezcu îl cheamiî la mântuire,
ca şi pe eel care. înaintal pe calea virtuţii, n-a ajuns încă lu desăvârşire. In fapt,
toţi oamenii au nevoie întotdeauna de pocftinţă.1'- Este condiţia esenţiala a
tamâduirii omului câzut, fundament al intoarcerii sale la sănătatea deplină şi al
mântuirii sale. Propovăduirea lîvangheliei, Vestea cea Bună a mântuirii noaslre. a
început prin chcmarca la pociunţă. Cu aceastâ ehemare începe propovăduirea
Sfântului loan Botezătorul (Mt. 3, 8; Mc 1, 4-5; Lc. 3, 3, 8). Cu ea îşi începe
Hristos, pofrivii evanghelişlilor Malei si Marcu. mvăţătura publică: ,.De atunci a
început lisus sâ" propovăduiască şi să spună: Pocăiţi-vă Giexavoevte), căci s-a
apropiat fnipărâţiacenirilor" (Mt. 4, 17; cf. Mc. 1, 15), De asemenca.
dQpfievanghelislul Ltica(24, 47), înainte dc Inâlţarea Sa la cer, la sfârşilul lucrării
Sale în această lume, Hristos vorbeşte o data mai mull despre pocfiinţă. In Sfintele
ScripJuri vedem cum Inainle-mergătorul Domnului. lisus însuşi şi Apostolii
propovăduiesc în mod constant pocăinţa. arătand-o ca lucrare cu totul
Irebuincioasă mîintuirii noastre (Mi. 3, 2. II; 4, 17; Mc. 1,4, 15; 6, 12; Lc. 3, 3, 8;
5, 32;13, 3. 5; 15,7, 10; 24, 47; Fapte 2, 38; 3. 19; 5, 31; I I , 118; 13.24; 17,30;
19, 4; 20. 21; 26, 20; Rom. 2, 4-5; 2 Cor. 7, 10; 2 Tim. 2, 25; Evr. 6, 1; 2 PL 3, 9).
Sfântul Simeon Noul Teolog socoteşte pocâinţa drept cea dintâi porunc;!.1 '
Pocainta, dupfi Sfinţii Părinţi, este cea dintai şi cea mai mare lucrare
duhovniceascâ, mai presus de orice virtute, careia omul trebuie sâ i se dedice cu
totul şi îna-inte de orice altceva, căci în ea se cuprinde toanl partea lui de lucrare
pe care se cuvine s-o împlineasca pentru a primi vindecarea şi a se mfintni. Sf. Ta-
lasie Libianul scrie: „Hristos este Mântuitorul lumii întregi şi a dăruit oame-
"" Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XXIII. S2.

a
Sf. Isaac Sirul. Cuvinte ăisprt in-vuirifa. 55: „Pentru ca niciodată nil se pome dcsă-
vârşi lucrare» ei. De aceea, ea li se cuvine toLdeamiu miuior celor ce voiesc să se mfm-
ruiascît. păcSroşi şi drepţi*'. '-b Cateheze. XIV. 44-45.
" A se vedea, de pildfi: Apoftcgme, Avvu Pimen, 162. Sf. Isaac Sirul. Cuvhue de$p?4
nrvoinfii. 34. Sf. loan Scfuaml. Scam. VII. 73.
292
< 'ondifiile Mibn'i'tivi- olr ttîinâditirii >7 stiiu'Uatra in HftStOS
nilor pocăinla spre mftntuire".138 Iar Sfântul Marcu Aseetul îşi începc cuvân-tul
despre pocăinţă astfel: „Domnul nostru Iisus Hrislos (...>. dând penim mântuirea
tuturor oamenilor poruncile cuvenile măreţiei lui Dumnezeu, a pus libertatea ca
temelie a lor şi le-a fixat ţinta spre care să alerge. spunând; -Pocaiţi-vă», pcniru
ca noi. prin aceasta, să înţelegem că toatâ" mulţimea po-nincilor se cuprinde in
una singură: cea a căinţei pentru păcarele noastre".138
Pocăinţa este o adAncă şi vie simţire launtrică prin care omul îşi recunoaşte
Secure dinire păcatele sale sau, mai general, starea sa păcîîtoasă, se leapăda de ea,
cere iertare de la Dumnezeu şi, cheinându-L în ajulor. afată că pe viilor nu mai
vreii să păcătulască, nu mai vrea să stăruic în depârtarea de Dumnezeu, ci doreşte
Sa se infoarca la Fil şi sa-si schimbe cu totul purtarea, Sfinţii Părinţi văd pocâinţa
ca pe Lin proces de convertire, care nu priveşte atâf pacatuI in sine, cat
reîmoarcerea la Dumnezeu. Important este vutorul, iarnu irecutul, însănătoşirca.
nu boala; nu înstrăinarea de Dumnezeu de odinioara. ci înfoarcerea si alipirea de
1:1, Aoest caracter pozitiv al pocăinţei reiese [impede, de pi Ida, din aceste cuvinte
nit* SfânUilui loan Casian: .Jata ciire este definiţia deplina şi desăvârşita a
pocăinţei: Sa nu mai savaYşim în nici un chip păcatele pentni care ne pocfiim sau
pentru care conştunţu noastră are remuşcări",1*0 ca şi din răspunsul dat de Awa
Pimen unui frate care l-a întrebat „ce este pocăinţa pentru păcat?": „a nu-1 mai
lace de aici înainte".141 Scopul fundamental al pocătnţei este o schimbare totală, o
intoarcere (aşa cum arată şi etimologia cuvântului neţdtvoict). Numai prin pfufi
sirea cu totul a pScalului, prin lepadarea patimilor şi prin vieţuirea în vlrtute,
poirivil voii lui Dumnezeu, îşi arată omul cu adeviirat pocainţa; de aceea, Sfântul
loan Scăranil o numeştc „împăcarea cu Domnul prin lacrimi şi prin lucrarea cea
buna a celor potrivnicc pficatelor".'43
fnceputul pocainţei este recunoasterea păcatelor. A-t' recunoaşte pâcalele este

condiţia indispensabilă pentru a le părasi, pent.ru a fi vindccat de ele, izhâvii şi
măniuit. S fan tul Efrcm Sirul spune in acest sens că „începulul mântuirii este
cunoaşterea de sine".143 O asemenea cunoaştere de sine se do-b&ldeste, la
uxceput, prin examinarea metodică a conştiinţei. Awa Nistero invaţa că omul
este dator ca „in toatâ seara şi dimineaţa să facă socotealâ pentru ce a facut din
cele ce voieşte Dumnezeu şi ce nu am făcut din cele ce nu voieşte El, şi aşa să-şi
albeaseă toată viaţa".'44 „Aşa se cuvine sâ fie po-
Capete d&prc dmgoste, mfruiuire,.,* II, 76. ''' De&prepecâinţă, I. 1'

onvorbiri dtiliovni<<-şii, XX. 5. ' Apofiegme, foc. cit,, 122, Reluat dc Sf.
Vaisanufie. Scri.soii duhovnicîi, 122-mScara,V,2.
u
Ed. Aasemani, LI, p. 254.
'" Apoftegme. Avvu Nistcto eel din chinovie, 5.
293
Ctmdifiile generate ate tămăduirit •
căinţa", conchide un all Bătran, dând ca pildă vieţuirea lui Avva Arsenic.14' Avva
Dorolei - amintind învăţaturile Părinţilor din pusrie: „Părinţii au spus că fiecare
trebuie să se curăţească cu de-amănuntul, sa se cercelcze pe sine in fiecare seara
cum a Irecut ziua şi dimineaţa, iarăşi, cum a trecul noaptea; şi să se pocăiască iui
Dumnezeu cum se cuvine pent™ cele ce le-a gresit" -, la randul său îndeamnă:
,Jar fîindcă noi pâcătuim mull, avem nevoie, din pri-oina uitării, să" ne cercetam şi
la ceasul al şaselea (la amiază), cum am potrecut pâna atunci şi in ce am
păcătuit".l4,> Sfăntul loan Scăraml sfătuieşie ca la fiecare ceas să facă omul
socoteala faptelor sale, ca să le cunoască lâ-murit pe fiecare.147 De (apt, dupfl cum
vedem, aceasta cercetare a conştiinţei trebuie tacută permanent, şi ea trebuie sâ
însoţească fiecare fapin a noastră şi fiecare gănd şi să (ie peniru om o grijă
necontenită, pentru a se putea tămădui de patimi şi ca să se mântuiască. „Pocăinţa
este gfuidul osândirii de sine şi îngrijirea de sine neîngrijată (de lucrurile lumii)",
scrie Sfântul loan Scăra-ruI.,4B Cunoaşterea propriilor păcate este un aspect
fundamental al pocăinţei, o condiţie indispensabila <i înaintarii duhovniceşti şi o
etapă esenţială in procesul de tămăduire. Ea îl scoale pe om din stipunerea oarbă
faţă de păcal, îl face să se depărtcze şi să se lepede dc el, sâ nu mai vadă stramb
realitaiea, cu ochii păcătoşi ai eului său căzut, şi să iasa din egocentrismul sau
pătimaş. Cunoaşterea păcalelor este în sine curâţitoare şi eliberatoare. „Fericit eşti,
(rate - îi scrie Sfântul Varsanufie unui monah -, dacâ simţi peste lot câ ai păcate.
Căci cel ce le simte, fară îndoiala că se şî scârbeşte de cle şi se des-partedeelc".1'"'
Scopul pocăinţei nu este însă recunoaşterea în mod abstract a pacatului.
Pocăinţa adevâratS este cea în care omul simie cu durere starea păcătoasă fn care
se află. Sfântul loan Scararul spune, în acesl sens, câ: „pocăinţa este lo-virea
sufletului printr-o simţire adâncă".1"0 în pocăinţâ. după cuvantul Psal-mistului,
omul se arată cu duhul umilit şi inima înfrântă şi smerită (Ps. 50, 19), Aceasta esle
zdrobirea inimii, fără de care, dupa cum spune Sfânlul Var-samific, „nimeni nu se
poate mântui de patimi".1"1 Această durere nu are nici o legătură cu cea pricinuită
de remuşcare, stare patologică. în care eel pă-cătos rămâne închis faţfl în faţă cu
păcatul sau, scrutândii-1 cu nelinişte şi nefăcând nimic ca sa scape de el. In starea
de remuşcare, omul se aflii tol in păcat, într-un all fcl, şi tot bolnav, sub o alta
formă. Rămâne (intuit pe păcat şi pe propria stare sufletească, neizbutind să se
desprindă dc ele. Prin pocain-ţă, dimpotrivfi, omul II are în vedere pe Dumnezeu,
spre El îşi îndreaptă pri-
,s
ApcrfUgmâ, N 264. Cf. Sf. Varsanufie si loan, Scrisoii duhovniceşti, 395.
hivăţături tie sujîet fotosilonn'. XI. 5.
" Steam, IV, 116. m Ibidem* V. 2.
N
' Scrisoii ditlwvnuesti, 498.
IM
5cora,V,2.
"' Scrisori duhovniceşli, 526.
2**4
Coiulifiile subiective ale ttimtuluiiii fi sâiuiialtut hi Hristos
vireii. Nu din pricina p;1catului in sine suferă el, nici nu se întrisiează din pricina
eului său rănit, ci pentru câ prin păcat s-a despărţir de Dumnezeu şi, stflruind în
pftcat, rămâne departe de El. în pocâintă nu este nici o urmă de sentiment
bolnăvicios de vinovăţie, care nu face decât să tulbure sufletul şi sa-i
slăhănogeasca puterile.
Recunosciindu-şi pâcatul, în acelaşi timp, prin pocăinţa omul îi cere ierta-K lui
Dumnezeu şi-şi manifestă voinţa de a se uni din nou cu El.l5: Departe dc a fi o
simplă constaiare a greşelii şi de a rămâne fixată pe en, pocăinţa se manifests
deci ca depăşife a păcarului, Ea este forţa prin care omul înaintează şi sporeşte
duhovniceşte, iar bolile sale merg spre vindecare. Prin ea sfl leapădă de (recutul
său păcatos, de omul eel vechi. şi tinde spre cele dinainte. spre măsura omului
celui nou şi desăvârşil la care a fosl chemat prin creaţie-Priii pocăinţă, omul se
depăşeşte făra încetare pe sine, slabiciunile şi neputin-ţele sale, ca să ajunga la
Dumnezeu. „Uitănd cele ce sunt în urma mca şi linzând catre cele dinainte, alerg
la ţintă...", spune Sfântul Apostol Pavel (Filip. 3, 14). Omul îşi află tămăduirea
patimilor şi mântuirea tinzând spre ceea ce trebuie să fie polrivit voii lui
Dumnezeu, iar nu rămânând ceea ce a fosl şi staruind în cele pe care le-a făcut
potrivit legii păcatului.
Şi pentru că prin pocainţă omul se vede întotdeauna deparie de măsura

desăvSrsirii> cl nu se opreşte niciodată, înaintând astfel mereu, dupâ cum ara-lă
Sfântul Varsanufie.'" în fapt, înaintarea se vădeşte prin micşorarea numă-rului
păcatelor şi prin slâbirea şi împuţinarea patimilor. Clement Alexan-drinul,
folosindu-se de un cuvânt din Păstorul lui Herma, spune: „Pocăinţa esle mare
pricepere; pentru că omul, pocaindu-se de cele ce a făcui, nu le mai face, nici nu
le mai spune; şi chinuindu-şi sufletul său pentru cele ce a pfl-câtuit, săvârşeşte
binele".154 Adesea, înaintarea se face cu încetineală, dar sporeşte cu timpul daca
omul stăruie cu rabdare in starea de pocăinţâ. Avva Dorotei arată câ „de sc
cercetează cineva pe sine astfel, în fiecare zi, şi se sârguieşte să se pocăiascâ
pentru cele ce a greşil şi să se îndrcpteze pe sine. începe să-şi micşoreze patima;
de a făcut pâcatul de nouă ori, îl va face de aci îiiiiinte de opt ori; şi aşa,
înaintând pe încetul cu Dumnezeu, nu lasa patimile să se întărească în el",1"
Cercetându-se în fiecare clipă şi căindu-se neîncetat, impotrivindu-se gândurilor
palimaşe prin pocăinţa, omul ajunge sâ binuasca incetul cu încetul, prin harul lui
Dumnezeu, toate patimile care luiesc în el şi astfel sâ-i fie tămăduite toate bolile
sufletului.
Se cuvine sâ slim c;1 omul trebuie să se căiască nu numai pcnrru anumite
fapie sau cugetc păcătoase. El trebuie să se pocâiascJI pentru starea gencrală
Cf. Avva Dorotei, hiviiţcîturi tie suflet folosiitnire. XI. 5; Sf. loan Scâranil, Scam.
ft 3 ' Si risori dufuwnicefti, 410.
h
5/TOftwW,Il, 12. MInvâfâluri de suftet
foto$itoare% XI, 8.
295
Cotitlifiile genenile ale liwuif/uiiii
de păcătoşenie în care se află. Cieşlinul, spun Sfinţii Paring, trebuie să-şi adlicl
nminte ncîncetal de păcatele sale.'-0 Nu este vorba aici de o aduce-re-aminle
amănunţită a păcatelor facute şi a împrejurărilor in care s-au pelre-cut - ceea ce 1-
ar impinge pe om în gandtil pătimaş la ele -, ci de conşuinţi» ca am păcătuii şi că
oricând putem cădea din nou în acelasi păcat sau în ultele. Altf'el spus, este vorba
de recunoaşrerea stării de neputinţa şi slăbiciu-ne, de nedesavârşire şi de
înstrăinare de Dumnezeu. Aducerea-aminte de greşelile din irecut îl face pe om sa
se teamă sâ nu cada din nou. şi să se fe-rească de ele în clipa de faţă şi pe viitor,
lepădându-se de palimile carc le-au produs şi chemându-L în ajutor pentru aceasta
pe Dumnezeu. In acesl sens. Sfântul Isaac Sirul defineşte pocăinţa ca fiind
„cererea prelungitâ în (Ot ceasul a rugăciunii pline de străpungere ce se îndieaptă
spre Dumnezeu pentru iertarea pncatelor trecute", clar şi „întristarea şi grija pentni
păzirea de cele viitoare".117 Sfântul loan Gură de Aur spune, la fel: „Se cuvine să
păs-trăm mereu în minle amintirea pacatelor noastre, chiar după ce ne-am curăţii
de ele (...) Aducerea-aminle de cele trecute este paza pentru cele viitoare".1*
Se cuvine, de asemenea, să* stâruim in slarea de pocăinţă, chiar dacă, în-!r-un
anumit moment, n-am avea un pâcat anume. Sfinţii Parinţi arată, de altfel, ca omul
se amăgeşte crezând că este fără dc păcat.|V' în Cartea Pilde-lorlui Solomon stă
scris căchiar „eel drept cade de sapte ori" (Pilde 24. 16), A crede că eşti lipsit de
pâcat arală necunoaslcre de sine şi de slarea in care te al'li. De aceea Sfinţii Părinţi
îl îndeamnă pe om sa se căiască pentru păca-tele sale, lie ştiute, fie neştiute.160 Aşa
cum învaţă insuşi Sffuitul Aposiol loan, „dacâ zicem că pâcat nu avem, ne amâgim
pe noi înşine şi adevărul nu este în noi" (I In 1,8). Păcatul, de altfel, nu consul
numai în făptuirea răuliii, ci si în nelucrarea binelui (lac. 4, 17).161 în sensul
propriu al cuvântului, estc păcal orice fapta şi orice gând prin care omul, de
buniWoie, se abate de la cele voite de Dumnezeu. Şi tot păcat este lipsa de grija"
in a împlini voia Lui. Or, aşa cum arată Sfântul Marcu Ascetul, nu exisla „om care
sâ trâiasoa şi să tie lipsit de pilcat şi care să fi urmat intru lotul poruncile şi să nu fi
neglijal nici una dintre ele".162 De altfel, tot ceea ce il tine pe om instrăinat de
Dumnezeu este, de asemenea. pacat. De aceea. atâta vreme cat nu s-a unit
desavârşit cu Dumnezeu, atâta vreme cat u-a ajuns la asemânarea cu Hristos, omul
se poate socoti pe sine m stare de pacat. Pocăinţa este deci necesară
1
A se vedea. de pildfi: Sf. Vursanufie şi loan. Scrisori tluhovniveşti. 428. Sf.
loan Gtirâ de Aur. Despre poctiinfit, VII. 4.
157
Cuvirtie despre nevoinfâ, 50.
"* Despre pocainfâ, VII. 4.
'9 A se vedea, de pi Ida, Sf. Marcu Ascetul, Despre pocăînfâ. XII, ,*° A se vedea, de
pildfl, Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori efiihovniees/i, 394. în rugăciu-nea care se citeste
imediat inainte de Sfânia împurtaşanie se cere lui Dumnezeu iertarea pentru
greselile fitciite „cu ştiinţa şi cu neşliinţa". 161 Cf. Sf. Maxim Mărturisiionil,
Cuvânt ascetic, 30. 142 Despre pocmnfti. XII.
2%
CondifiHe suhiertive ale lămăduiiii şi stlntîliileu hi HristM
penlru toţi'" şi ea trebuie să se facă, după cum învaţă Sfinţii Părinţi, în fiecare ceas al
vieţii. „Trebuie să ştim că avem nevoie în tot ceasul şi în cclc douâzeci şi pami de
ceasuri ale nopţii si alc zilci de pocSin(3", scrie Sfântul Isaac Siiuj. Orice ar face şi
orice argândi, omul trebuie să-şi cunoască ne-vredmcia. să-şi dea scama ca este mai
prejos de ceea ce s-ar cuveni să Be dupâ" voiu lin Dumnezeu, să înţeleagă cât este de
departe de slava la care a fost chemai prin fire si de desăvârşirea la care ar puiea
ajunge in unirea deplinăcu El. De aceea, Sfânlul Varsanufie învaţâ: „în toate
osândeştc-te pe line ca eel ce ai pâcătuit şi ai greşit";16S ..trebuie sîi fim înloldeauna
încredin-lali c.1 păcăluim in toate: şi in cuvânt, şi în faptă, şi in gând".lr"'
Din căinţa neîncetată se nasc doliul (întristarea) (nk'jQoţ) şi străpungerea inimii
(Kaiăvxfyc,), care, la rândul lor, zămislesc lacrimile (SctKp\xx).|f'7 în ace&te» irci,
despre care vom vorbi ulterior, stă pocăinţa desăvârşită;"* ulti-niii este nn dar al
Sfântului Duh, pe care doar puţini oameni ajung să-l do-bândeuscă, şi învăţătura
Sfinţilor Părinţi despre pocainţa îi acordfi o impor-i n'i.i fundamental;!.
Pocăinţa este socotită de Sfinţii Păiinţi ca un leac deosebit de folositor. Şi cel niiii
;idesea ei vorbesc despre aceastâ stare duhovniceasci* în termeni medicali '" Sfântul
Simeon Noul Teolog se referă şi el la Jeacul (<|)o:p-\iaKQV) mântuitor" al pocăinţei,
pe care Dumnezeu 1-a dat oamenilor. ' Acesi mod de a privi pocSinţa se întâlneşte cu
constants la Sfânliil loan Gură de Aur,1'1 care, dc pildă, zice: „pocainţa este vindecarea
păcatului";172 „po-uiinia este leac pentru rana păcatului";1'" .,după cum există doclorii
pentni rănile irupului, penl.ru păcat, care este boala sufletului, avem drept doctorie
pOcainţa'V™ „să folosim, fraţilor, leacul mântuitor al pocăinţei sail, mai bine spus, sâ
primim ca din mâna lui Dumnezeu pocainţa care ne este de folos
Cf. ibidem.
i white despre nevoinţâ, 50. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Calekeze, XXV, 58. „Eu
în pBcat mfi cnlc şi în păcal mă scol". a £is Avva Sisoe (Âpqfîegme. serie alfabetică.
Awn Sisoe, 36).
sv rixori duhovniceşli, 214. "
Ihidnn, 442.
\ se vedea, de pildă, Sf, Simeon Noul Tcolog, Catehtize, IV, 494: XXV. 58. Sf.
Vorsanufw şi loan. Scrisori duhovniceşH, 242.428. B Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog,
Cele 225 de capett teofogice ţipractice, 111, 23.
în afara referinţclor de mai jos. a se vedca Sf. loan Casian. Convoihih
duhorw<eSii,X\X. 12; XX. 8. 1 ' Discamtri elice, 11.7, 305.
in nfara referinţelor dale mai jos. a se vedea: Despre poceiinfâ, V. 2; VII. 1, 2; VIII.
!, 4. 9. Despre idrvbirea inimJi, II. I; Omtlii fa slaliu. V, 4; Despre diavtd, II. 5.
m
Desprvpocăinţâ, VU, I. |T' thidem, 2. m thidem.
297
Con//i(ii/r gent rat* o/e uhtukluirii
pentru lămăduirea noastra";"* „să primim, fraţilor, pocăinţa, leacul care ne va
izbflvi de boală şi care va şterge pâcalele noastre";17'' „cu toţii suntcm păcâtoşî,
dar nu deznadăjduiţi; nu ostenesc să Vft pun îii faţă leacul care vă alină
suferinţele";177 „iau drept martori, peniru a-mi înlări cuvânlul, nu un singur om,
sau doi, sau trei, ci mii de oameni plini de rani şi bube, întinaţi de mulie patimi.
care au fosl repede şi deplin vindecaţi de pocăinţă, nemairSmâ-nând vreo urmă
sau vreun rest din vechea lor rituiate*';17* „de-am fi cu totul acoperiţi de rănile
pacalulut, dacă ne cairn (...), Dumnezeu le va şterge cu totul, fără să mai rămână
vreun semn sau vreo urmă a lor";IJi; ..Dacă Dumnezeu vede cil cei păcătoşi se
căiesc, de-ar fi ucigasi şi plini pe tot irupul de rani, El are grijă de ei şi-i
tâmăduieşte şi-i curăţă de orice urma a păcatului";180 „să fim cu totul mcredinţaţi
că mare este puterea acestui leac, care estc pocăinta".1*1
Pocăinţa este leac, pentru că prin ea, aşa cum arata numeroasele citate de mai
sus, omul dobândeşte de la Dumnezeu curăţirea de păcate şi vindecarea de patimi,
care sunt adevârate boli ale sufletului. Urmata îndelung şi cu sim-ţire vie si
adâncă, pocăinţa îl duce pe om la nepăUmire,1*2 starca în care el îşi recapătă
deplina libertate şi sănătatea desăvârşită, stare la care nu poate ajunge fără ajutorul
ei.1"3
Prin iertarea pacatelor şi tămăduirea de patimi, pe care i le aduce pocăinţa,
omul îşi poate regăsi pacea lăuntrică. „Sa ne intoarcem cu pocăinţa la Dumnezeu
si va aduce toate la pace", scrie SITintuI Varsanufie.1* lar Awa Dorotei arată că
„prin zdrobirea inimii... vine omul în sfârşit la odihnă"."1'
Vindecat de patimi, omul ajunge să trăiască în chip virtuos; el poate din nou să
ducfi o viaţă sănatoasă, fîrească, potrivit adevnratei sale naturi. Sfântul loan
Damaschin spunc, in acest sens, că „pocăinfa este întoarcerea, prin asceză si
osteneli, de la starca cea contra naturii la starea naturala".""* De alt-fel, pocăinţa
se vădeşte a fi pentru omul păcătos singura cale prin care se poate întoarce la
lucrarea virtuţilor. şi de aceea mulţi Sfinţi Părinti o socotesc cea dintai poruncă, ea
fiind condiţia împlinirit tuturor celorlalte porunci. Numai depărtându-se de patimi
şi lepadând de la el orice răutate, cerând cu lacrimi de la Dumnezeu iertarea
păcatelor, cunoscând cu durere ticăloşia la
'■'Ibidem.% '"'
Ibidem. '"
Ibidem. vm, 1.
m
Jbitlmt4.
m
ibidem, A.
m
Ibtdm, ""
Ibidem.
:
H
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Despre pocdinfâ, VII. ""
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cotebeze. V. 1059. *"
Scrixori duboviiuesli, 786. m imttfrîtnri de stifle/
Jolosifotire. I, 10. m Dogmatic, II. 30.
IW
Cimdifii/e stdriective ale tomcithiirii ft sâmUattm in llristos
care a ajuns prin înstrâinarea de Dumnezeu, poate omul să ajungă la sîmţirea vie
şi sirăpuiigătoare a nevoii de a se hitoarce la El, şi să se deschidă CO totul
hanilui Sfânlului Duh, Care esie izvoml a toatâ virtutea. Numai lepSdand biiinele
cele de piele ale păcatulut, se poale el îmbrâca din nou cu harul eel dnmnczeiesc,
lucrând virtuţile cu orn înnoil şi deplin sânătos în Hristos- Iată de ce Sfmţîi
Părinţi socotesc pocăinţa, strâpungerea inimii şi lacrimile ca tcmeiuri ale
împlinirii luturor virtuţilor."7
Şi regâsind prin pociftnţă calea virtuţilor. omul işi redobândcşte adevărala
viii'â. „bicriniile, spune Sfăntul loan Gura de Aur. U învie pe cel mort cu surle-
tttf*."* Şi lot el spune; „Căinţa îl aduce la viaţă pe cel morl duhovniceşte"."1'' Şi,
dimpotriva. lipsii de căinţă îl duce pe om la moane. „Pacă nu vă veţi pocăi, loţi
vi'ţi pieri", spune Fnsuşi Hrisios (Lc 13,3,5).
In vreme ce prin abaterea de la calea dreptitţii sufletul a fost schimonosit,
Mpocăinţa îi îndreaptă",1* îi ref'ace însuşirile fireşli. Pocăinţa este tămăduitoa-re
mai ales pentru puterea lui de cunoaştere, care, prin patimi, a fost îmbol-năviră
cu totul. Prin cainţâ, omul iese din orbirea necunoaşterii de sine şi a lurnii.
Recunoscând c;l esle păcătos, cunoscând starea căzută în care se aflâ, njunge să
îiiţeleagă cat de departe este de Dumnezeu şi-şj recunoaşte rătăci-rea. Prin
pocăinţă, oameni care ajunseseră nebuni şi nepricepuţi (utopoi tcai c«7we"oi)diit
pricina piîcatelor, „îşi recunosc nebunia (ocOpocruvri) lor", scrie Hernia.1'"
Stâruind necontenil în pocăinţă, omul ajunge sa se cunoascâ pe sine din ce în ce
mai bine, sa* vadâ lot mai I impede răutatea care zace în cl. sesizând chiar şi cea
mai mică dintre greşclile şi lipsurile sale.'": Alurici el prttrunde în adâncul
sufletului său şi vede acolo boli care răman necunoscute pentru cel care
vieţuieşte fn păcat. Caindu-se chiar pentru greşelile cele neşli-uie1'" si pentru cele
fara" voie>,w el urmăre-şte răul până in cele mai tăinuile ascuuzişuri ale sale şi-i
vădeşte viclenia, iar cu puterea hamlui dumnezeiesc pe care-1 cere cu rugăciuni
fierbinţi scoatc cu lotul din sufletul sau si pâcatul. şiboaLv"
Cunoaşterea stării sale păcătoase, pe care omul o dobândeşte prin căinţă, este
o condiţie absolut necesara pentru vindecarea ei. Căci, dacft n-ar cunoaş-le
mul'imea pâcatelor şi gravitatea bolii sale, cum ar ajunge el să ceară
17
CF. AVVJI Dorotei, hivdfdturi de siiflet fohsiumre, I. 10. Apofiegme, scrie alfabetî-
câ, AVVII Pimen. 119, 134. Sf. Marcii Ascetul, Dexftre rei <<• end <d n itulrejttează
dm Jiip/e, 197. SI*. Efrem Sirul. ed. Assemani. t I. p. 44. Sf. Simeon Noul Teolog.
i ateheze, IV, 404,409,670. lesprepoalinfâ, VIII, 4.
'»Ibidm.
IM
Evajţrte. Câtfemonahi, 53.
" P&tomf, Vedenia a IX-a. 22.
*:Cf. Sf. Dimlohal Foticeei. Cuviint ascetic in lOOde capete. 27.
"' Cf. Sf. Varsanufie, ScrisoriduhffvrtSceşti, 394.
'i'l SI. Dindoh ill Foticetfi, Cux'âni ctxretic in 100 de capefe, 100.
' SI loan Casiun. Convorbiri dtihavrtic*fti, XX. 7.
299
Condiţiite genentle ale litnuuluirii
ajutorul dumnezeiescului Doctor, ca să primească astfel tămăduirea snflt?-lului
său ? „Cum s-ar lasa îngrijit de doctor eel care nici măcar nu ştie că e ranii şi zace
răpus de boats ?". se înlreaba Sfântul Simeon Noul Teolog.1'" De aceea, Stantul
loan Gură de Aur dă următorul sfat: „Să recnnoaştem cu sihceritate ce-am ajuns şi
cat de rele sunt rănile sufleiului nostru, căci numai aşa ne lecuim; eel care nu-şi
cunoaşte boala, nu-şi face griji din pricina ei".l<J' Aşa cum am mai spus.
Dumnezeu, Care respecta liberiatea omului, nu-l mantuie cu sila. ci aşteapia tn
marea Lui niilostivire ca omul să-şi manifesto dorinţa de a fi vindecat şi să cearâ
de la El ham I Siiu eel lămăduitor, lar dacâ omul face aceasta, Dumnezeu îl
vindecă negreşit.'''1* Or, tocmai prin pocâinţâ ajunge omul să-şi descopere boala,
şi să ceară ajutor lui Dumnezeu, şi sa primească vindecarea. „Celor ce-şj cautiî
într-adevăr vindecarea - spune SfanUil loan Casian - nu le pot lipsi Icucurile din
partea acelui adevarat medic al sufletelor, mai ales celor care nu şi-au dispreţuit
prin deznădejde şi !i■--i■.i■..it■-- bolile, nu şi-au ascuns primejdiile rânilur şi
nici n-au respins cu minte necugctata leacul pocainţei, ci, fata cu slăbiciiinile
capalate din neştiin-ţă sail rătăcirc. cu minte smeriia şi totuşi prevazatoare. au
alergat la medicul
e e l c e w1s1.1c*9
Dar nu numai la cunoaşterea de sine ajunge astfel omul, ci şi, axa cum am mai
spus, la adevărata cunoastere a lot ccea ce există, aici cuprinzându-se şi realitâţilc
duliovniceşti ceje mai lainice şi mai înalte. Smr-ndevăr, eel care se câieşte de
păcalele sale, prin hand lui Dumnezeu este curfiţit de patimi si in-ceiul cu încetul
imunericul care se aştenuise peste puierea de cunoastere a sufleiului se risipeşte,
iar minted îi este tot mai mult luminatfi de Duhul Sfânt, pe masura curăţirii sale,
„Pocăinţa este usa care scoate din întuneric şi duce la lumină". acrie Sfântul
Simeon Noul Teolog.-" lar in alia purte, spune mai pe larg: „Rodul şi t'apta
pocăinţei sunt cele care alungă neştiinţa şi aduc cunoştinţa: mai întâi cunoşlinţa
despre noi şi despre cele ale noastre, apoi despre cele mai presus de noi si despre
tainele cele dumnezeieşti. cele nevâ-zute şi necunoscute peniru cei care n-au facut
pocăinţă (...); cele dumneze-ieşti (...) se descoperă numai celor care au facut
pocăinţă fîerbinte şi s-au curăut frumos printr-o pocăinţa -sinceră si atât pe cat e
măsura pocăinţei şi curaţirii lor; acestora li se anila adâncurile Duhului (...). Dar
pentru toţi cei-lalţi ele sunt necunoscute şi ascunse".301
Din aceste rânduri reiese cîi aceaslă cunoaştere de sine si a lui Dumnezeu. la
care se ajunge prin pocăinţa, nu este o cunoastere teoreticâ, abstracts, ci este 0
cunoastere existenţială, o cunoastere. insuflată de Duhul Slant, a min-
^ Cauhtze, VII. 89-90.

97
Despre diavol, II. 5.
Iţx
Cf. Apoftegme, I627D {Avvu Zinon).
Iv
' Convorbiii duhavnicesti. XIX. 12.
•x Coiehet,; XXVIII; 127-128.
"'' Ohcunuti teolugice. I. 304. Cf. Cateheze, IV. 676.
300
Ctmdifiile subtectbm ale tmntuluirii ft sâiiătaiea in Hristos
\\\ coborâle în inimă şi unite cu ea. De accea, spun Sfinţii Părinţi, prin pocă-inţă.
in om se pelrece unirea acestor puleri. care dintru început an fost unite şi
împreuna lucrătoare în firea sa, dar care au fost desparţite prin pacat. lar aceaslă
sfâşiere şi ruplurâ stăruie ca boală şi rană adănca a fupturii sale.
Reunificarea lor este una dintre condiţiile csenţiale peniru a se ajunge la
rugăciunea curată, care este adevărata lucrare a minţii, potrivit menirii ei fi-reşti.
Prin strâpungerea inimii - prin care se înlesneşte rugăciunea202 şi se face
rodiroare,201 si de accea cu adevărat se cuvine să fie împreunată cu ea 204 -, un
nuinai că nmul se curaţeşte de întinăciunea păcatului, ci şi, simţind cu durere
starea nenorocită în care se afiii şi înstrâinarea de Dumnezeu, se sme-rcşie
cerând cu lacrimi şi suspine ajutorul Lui şi poate primi asttel harul Său
tâmăduitor si mântuitor. Numai aşa rugăciunea omului nu râmune pur inle-
lectuală, ci se face din toatfl fiinţa sa, al cărei centru este ininia.
iniorcăndu-l pe om la Dumnezeu şi înlesnindu-i rugăciunea catre El, po-câinţa
face ca omul să fie ajuiat în toi limpul şi în tot locul de Dumnezeu.2C Şi aşa omul
biruieşte toate greutăţile, fie ele lăuntrice sail din afara, ca şi pri-mejdiile şi
necazurile intâmpinate, Lacrimile de pocâinţă au, de altfel, danil de ;i intări
inima, ca o adevărată hrană, aşa cum spune Psalmistul: „Făcu-Cu-mi-s-au
lacrimile mele pâine ziua şi noaptea" (Ps. 41, 3).
Pocainţa sporeşte tăria onuilui în faţa găndurilor păcătoase semănate de
dinvol îii suflet. Mustrarea inimii este, aşa cum Invaţa Sfinţii Părinţi, arma de
nebiruit în faţa ispitelor.106 Pocăinţa are de allfel puterea de a risipi tulbu-răiile
aduse de diavoli şi de a-i alunga din suflei. Cel ce are „plânsul adevărat
împreunat cu sirăpungerea inimii... nil e biruit de nici un război (...). Căci este o
pavăză care înloarce toate săgeţile diavolului (Efes. 6, 16). Cel care-l are nu e
atins de nici o loviturâ în razboi", scrie Sfantul Varsanufie.*07 Sfiln-lul loan Gură
de Aur spune cfl „diavolul fuge îmotdeauna de împunsfuura ascuţiiâ a
pocâinţei".20* lar Sfaniul loan Scărarul îi face pe diavoli s*1 spună: ,1 ii singur
vrăjmaş avem. asupracaroia nu avem putere (...). iar aceasta este .i Ee defăima pe
line însuţi in chip sincer înainlea lui Dumnezeu. Atunci sa ne SOCOteşti ca pe o
pânzâ de paianjen"."c Vedein că, pe lânga funcţia tămă-duitoare, pocăinţa are şi o
funcţie de apărare şi prevenire. Avva Pimen spune câ „ducă omul se va prihăni
pe sine, află sprijin pretutindeni'V" „Lacrimile păzesc neîncetal cu Numele lui
Dumnezeu pe cel ce le-a dobandit", scrie
Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade, II. 2, 17. Sf. loan Scărarul. Scam, V, 29. Sf.
loan Ciisitm. Coitvorbiri dufurvntc&ftl, IX. 26.
i I. Evugrie. Desprr rtigariune, 5. 6. 14 Cf., de pildiî, Sf.
Varsannfie. Scrisori ttuhavnictfli, SO1).
Aimfiegme, scric alfabetică. Avva PimerU 162.
'■•][ Vezi Apoftegme, Col. Etiopiună. 13. 25.
Scrisori âuhovniceşti, 461.
^Dapnpocăiafă,m,4.Cf.n, I. 1 Scam, XXH,
28. ''' Apoftegme, serin alfabeiică, Avva Pimen,
95.
301
Comiifiîli' generate <de tibnăduirii
Sfântul Varsanufie;211 şi, adaugă el, atunci când omul ajunge la nepatimire, lor
prin poc.linţa râmâne neatins de patimi.212
Se vede limpede că pocăinţa este o lucrare cu adevărat trebuincioasă omului.

pe toaie treptele vieţii sale duhovniceşti. De aceea, Sfăntul loan Scârarul spune:
„Nu vom fi învinuiţi, fraţilor, la ieşirea sufletului. câ n-um săvârşit minimi, nici că
n-am tcologhisit, nici că n-am fost văzători, dar vom da negreşii socoteală lui
Dumne?£u ca n-am plâns peiuru păcatele noastre".21 Iar Sfântul Isaac Sinil laudă
pocăinţa ca cea mai vretlnică stare duhovnicească a sufletului: „Cel ce-şi simte
păcatele e mai bun decât cel ce scoală morţii prin rugăciunea hii. Cel ce suspina
un ceas pentni sufletul său e mai bun decât cel ce foloseşte lumii întregi prin
gândirea lui. Cel ce s-a învrednicit să se vadă pe sine e mai bun deeât cel ce s-a
învrednicit să-i vadă pe îngeri"."14
4. Leacul rugăcîunii
u) Rotut rugăciunii şi efectele ei tămăduitoare

Prin credinţa. omul îl recunoaşte pe 1 Iristos ca Dumnezeu şi Stăpân al său şi
singurul iămăduitor al patimilor sale. Prin pocăinţă, se întoarce la El şi, căindu-se
penlru greşelile sale, aşleaptă de la El iertarea lor; recunoscându-şi starea de
boală, cu simţirea vie si dureroasă a nepulinţei şi slăbiciunii sale, se apropie de El,
dorind din tot sufletul să nu se mai despattă de El. Rugaciunea însoţeşte şi
credinţa, şi căinţa; prin ea omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ca să primească de la
El tămădmrea de patimi, curăţirea de păcate; prin ea se Ueschide cu toată frinţa sa
harului dumnezeiesc şi se uneşte cu El.
Prin rugăciune omul se aşazâ în faţa lui Dumnezeu, vorbeşte cu El si se uneşte
cu El. Ea este, cum spune Sfântul Grigorie Palama, „legatura care uneşte făpturile
cu Creatorul lor".?,i O astfel de legătură se creează, desigur, şi prin primirea
Sfintelor Taine, şi mai ales prin Botez, Mirungere si Euha-ristie, care, prin
plinătatea harului, îi redau omului strălucirea dintai a chi-pului lui Dumnezeu din
el şi res(atornicesc aseinănarea cu El. Dar aceasla se face, aşa cum spune Sffintul
Marcu Ascetul, „in chip tainic", doar ca poten-ţialitate. Creştinul urmează să faca
lucrător harul prim it, să sporească tn el şi prin el. lar pentru aceasta, rugâciunea
este absolut necesară, iar rolul ei, esen-ţial.2"' Prin mgăciune, omul intră în
legătură personalii cu Dumnezeu, aflat în
" Srri.sori tiuhovMcepi. 461.

;l\SVmWtVII.73.
:u
Cuviritf despre tievoinfâ, 34.
i,s
'l'iei t'iipelt' deSpte ntgâciwie yi curâţki inimii, 1.
1,6
Cf Sf. Grigorie Sinstitul. învâţiitură despre limşlire yi nigăeiune.
302
CoiuUfiile S'ibu'clive at? tămâihiitii si miiahitra fn Hiuivs
el prin hiirul Său, se predă lucrării mâniuitoare a harului şi se face tie bunăvoie şi
hum cunoştinţă împreună-lucrător cu acesta la mântuirea şi în-dumnezcirea sa în
Hristos prin SfantuI Duh- Apropiindu-se astfel de Dumnezeu, ţinta sa este acum
să sporească în apropierea de El, nu pentru câ Dumnezeu ar fi departe, ci peniru
eft omul rîîmâne departe şi m afara Celui care-i este mai lâuntric decât toate cele
dinliuintrul lui - şi chiar, cum spune Sfântul Nicolae Cabasila, mai aproape de
om decât însîişi inimfl sai|7 -, fie din pricină că s-a înstrăinat de El prin păcat, fie
că* nu şi-a împropriai cu toiul hurul primii. „Noi ne mgăm lui Dumnezeu, scrie
Sfântul Grigorie Palama. nu pentru 8-L aducc la noi, căci El este pretutindeni, ci
pentru a nc înalţ.n pe noi spre El prin rugâciunea pe care i-o aducem şi pentru a ne
intoarce la W. Sfantul Dionisie Areopagitul spune, cu alte cuvinte, acelasi
lucru: ..Dacit este întni totul adevaVat că Sfânta Treime este prezetit;! în toate
făptu-rile, nu orice faptură 5e sălăşhiieşte în Ea. Dar prin rugăciunile preacurale şi
sliiruitoare pe care I le aJuccni (...), ajungem să ne săliişluim in Ea'*, Rugăciunea
se vădeşte astfel a fi pricinuitoareu locuiriî desflvârsite a harului in om.M0
Dumnezeu fşi revarsă neuicetat hand Său asupra oatneniior, dar nu-l siJeşte pe
oni să-l primească. Respectfuid libertatea omului. El aşteaptii, în mama Lui
milosfivire, ca acesta s;1 I-J ceară. Rugăciuiiea este cea prin care, m chip liber şi
intm cunoşfjnţâ. omul cere haml lui Dumnezeu; şi cerfuidu-l, Dumnezeu îndatâ îi
asculta rugaciunea. Auzim cum Hristos însuşi şi Apostolii Săi spun: „Cereţi si vi
se va da... oricine cere ia" (Ml. 7, 7-8). „Toate ciite veţî cere, rugfmdu-vă cu
credinţă, veţi primi" (Ml. 21, 22). „Cereţi şi vi se va da... ca oricine cere ia" (Luca
II.9-10). „Dacă veţicerecevain NumeleMeu. Eu voi face"(In 14, 14). „Orice
cerem, primim de la El" (I In 3, 22). Hristos ne spune c;1 haruJ şi daml lui sunt
deja prerente in noi: „Toate câte ccreţi, rugâuilu-vă, sa credeţi că le-aţi prutiît, şi |e
veţi avea" (Mc. II, 24). Dacil omul nu şi-a însuşil hanil prezent în cl, aceasta se
intăiTiplă pentru cfl nu s-a întors prin mgăciune spre Cel care i l-a dilruit şi Care
este El însuşi prezent în acesl har şi ni Se da priii el: ,js'u aveţi, pentru eă nu
cereţi"(lac.4,2).
Pentru ca să fîe ascuJtată, riigăciunea (rebuic făcuta aşa cum se cuvine;-2, dacă
„cereţi şi nu primiri". aceasta se întâmplă „pentru ca cere|i rău" (lac. 4, 3).
Rugjlciunea trebuie să sc facS cu credinţă (Mt 21, 22), De asemenea, Sfimii
PaYinţi socotesc starea de cainţă ca absolut esenţialâ pentni rugăctune. Astfel,
Sfântul loan Casian spune că prîn ea se ajunge la adevâxala rugaciu-ne, când,
cunoscăndu-şi pacatul şi neputinţa, „sufletul nostru se daruieşte Sn
Despr* vfaţa 'm Hristos, VI. 98.

'•' him/r.ll 1.30.
■'' Dtsptt Niwririle ditnmezeieşti, III. ]. PG 3. 680B-
M
Cf. Sf. Isaac Sirul, < 'uvinte despm nrvmnfa. 32.
'' Cf. Sf loan Gută de Aur. Tâ/cuiiv Ui I'sahtiul4, 2.
303
Coitdiţiile generate ale tomtUfairii
gemete şi suspine lui Dumnezeu".2" Evagric scric şi el: „Simţirea rugăciunii estc
adunarea cugetului. împreunată cu evlavia, cu strâpungerea inirnii, cu durerea sufletului,
cu mătturisirea greşalelor, cu suspine nevăzute".23 Fără căiuţă, rugăciunea nu este bine
primUă. w Căci pentru a se apropia de Dumnezeu, omul trebuie să înţeleaga mai întâi cât
de mull s-a depărtat de El; pentru a primi Ulmâtluirea de relele sale, trebuie sA cunoasca
mulţimea greselilor sale şî să se căiască peniru ele; pentru a pnmi harul, trebuie mai înlâi
sa simtă cu durere catâ nevoie are de el. în afară de credinţă şi căinţfi, alte condiţii ale
rugâciunii bine primiie sunt: atenţia,"2" privegherea si trezvia (vfjxj;i^),"' râvna
fierbinte/27 stăruinţa,*2* smerenia:2'' şi îndeosebi curâţia inimii."',,: Se cuvine, de
asemenea, ca cererea &a fic după voia lui Dumnezeu,"1 Cel care ne vrea binele şi ştie
care sum cu adevărai nevoile noastre.
Rugfciunea, fiind pricinuitoarea primirii depline a hanilui, esle prin aceasta

pricinuitoarea tămăduirii omului şi a înloarcerii sale întru sanfltate.
Prin ea omul I se adresează lui Hristos-Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre,
penlru a primi de la El vindecarea de toata răutatea. Numai Dumne-zeu singur esre
ajtitonil şi sprijinitorul său. „Slim - spune Sfantul Varsanufie - că cei bolnavi au nevoie
totdeauna de doctor şi de leacurile de la el (...) De aceea şi proorocul strigiî, zicând:
«Doamne, scapare Te-ai fîicut nouă în neam şi în neam» (Ps. 89, I), lar dacâ El cste
scaparea noastra, sa ne aducem aminte că zicc: «Cheamă-Mă pe Mine in ziua neoazului
tiiu, şi tc voi izbfivi
- <'otivoihiri duhavntcetfi, IX. II.

'' f)i'\/irr I'Hxaciuritf, 43. Cf. Origen. Despre ntRaaune. 33.
" sf. Isaac Sirul, Epistole. IV. °? Cf. Sf. loan Gurfl de Aur, Omilii fa fivre*. XXVII. 5:
OmtUi fa /•arm; XXX, 5: inipotriva anomethr, V. 6; VII. 7: Omilii la Ana. IV. 6:
Tâfauiie fa Ps<limuI4, 2; Omilii fa Mate/, XIX, 2. Sf. Isaac Sirul, Cuvbtie (tespre
ttâvrinfă, 35. Această aiitudine. ca şi unnaioarele vor fl axnanutiui cxantinalctn
coniinuare.
"'' Cf. Col, 4. 2; I Pu 4. 7. Sf. loan Gura de Aur. Omilii fa FfleffW, XXX, 5; Omilic fa
Stipfaim'mu Mure; Impolrivu tmomeilor, VII, 7; Omilii fa Efeseni, XXIV. 3, Sf. Isaac
Sirul. Cttvtntt despre iwvoiiifă. 35.
1
Cf. .Sf. loan Guiă de Aur. tmpotrhia tmomeilor, VII. 7; Omilii fa Ana, IV. 6; Omilii
fa Motet, XXV11. 5: XXIII. 4. Omilie m Săptâmâiui Mare: Sf. Macnrie Egipteanul,
Omilii tluhax-iiiceştl (Col. II). XXXI, 4, 5.
:u
Cf. Rom. 12. 12. Col. 4. 2, Sf. loan Gura de Aur. Omilii fa Evrei, XXVII. 5; Omifa fa
Efeseni. XXIV, 3; Ttdcuire fa Psafand 7. 4; Omilii fa Matei, XXIII, 4. Sf. lorn» Casia»,
Ctmvorhiri duhovniceşti. IX, 4.
" Cf. Sf. loan Gura de Aur. Omilii fa Evrei. XXVII. 5: TtUefare fa I'sttlnntl •/. 3; 4;
Inlcmrr In I'sabmil'), 6. Sf, Isaac Sirul. Cuvinle despre nevoiiifd. 21.
1
(if. Sf loan Gura de Am. Omilii fa Evrei, XXVII. 5: Despre poaimfa, IV. 12; Tăl-
i'iire la I'snlmid 3S 3; Omilii fa Istdo, 1. 5; Omilii fa Motet, LI, I; Omilii fa I Timoiet.
viii. I. Evagric Cuvtint despre rugtieiung* 4. w
Cf. I In 5. 14.
304
Condiţiile subiective ale U'tmădiiirii şi wnâtatea în Hrislos
şi Mil vei preamări» (Ps. 49, la)"."2 Sfântul loan Gură de Aur spune că „Î1i timpul
mgSciunii îi arărăm Doctorului rânile, ca să ne lă*maduirn'\2M şi îi învaţă pe cei căzuţi
în boalji din pricina păcatului: „Nu căuiaţi sprijin la oameni. nti priviţi spre cei care vfl
dau numai un ajutor trccător; părăsind aceasta, alergaţi cu mintea la Doctorul
sufletelor. Singurul care poate să vă lecuiască rănile inimii este Cel care a creat toate
făpturile şi cunoaşte toate fapiele noastre. Ajunge să* strigam din adâncul ininiii spre
El şi înaintea Lui să vărsam lacrimile noastre".'134 lar Sfântul loan Scărarul îl sfătuieşte
pe cel ce se roagă să ia drept pildă de rugăciune pe cea a „celor bolnavi în faţa doc-
torilor, când e sa ti se laie, sau să li se ardă vreo rană".2"
Ca răspuns la rugăciunea sa, omul primeştc de la Hristos leacurile potrivit slarii sale
şi izbăvirea de boalâ. De aceea nu este de mirare că Sfinţii Părinţi socotesc rugăciunca
ca un leac2Kl deosebit de putcrnic şi folositor. „Ru-yâciunea este doctorie", scrie Sfântul
loan Gurâ de Aur;"7 şi încă: „Rugăciu-nea este leacul mântuirii";2î' „este izbăvirea
noaslră, docloria sufletului şi leac pentm relele lui";23'' „puterea rugăciunii (...) vindeca
bolile".240 SfSnlul Isaac Sirul arată şi el că „rugiîciunea este... ajuior în ascuţişul
bolilor".2'" iar Sl'iinlul loan Scararul. person if'icând rugftciunea, o face sa spună:
„Veniţi la mine..., şi eu voi da vindecare rănilor voastre".2'12 Sfântul loan GurS de Aur
l.tudă neîncctal nemăsurata putere a rngăciunii; „Mare este puterea rugăciii-nii
l";'*41 ..Nimic nu este mai puternic decâl rugăciunea fierbinte şi curatâ, c;ici numaiea
ne poate izbăvi de râutăţile de acum";2" „să alergăm întotdea-una la Dumnezeu şi Lui
să-1 cerem orice lucni, căci nirnic nu este mai de fobs ca ruguciunea; ea face cu putinţă
cele ce par cu neputinţă, uşoare cele grele, şi nelede şi uşor de străbătut căile presărare
cu stavile".24* în timp ce fară rugaciune omul nu poate face nimic („Fără Mine nu
puleţi face nimic", In 15. 5), prin eaT toate îi sunl cu purinţă omului, căci prin ea îl
cheamă in
' Sctisori dtdiovnicesti, %2A. '

Omilii taPacere, XXX, 5. '*
Desprepocăinţâ, IV, 4.
DS ,-
Scam, XXVin, 7.
lft
Sf. Vaisanufic. Scrisori duhoviiiccsti. 424. Sf. loan Scnrarul. Scam, XXVIII, 2. Sf.
loan Gurîl de Aur, Omilii la Evrei, XXVII, 5; Caieheze baptismal?. VII. 25.
l,)tau>efaPsahmd7A. *
Omilii la Evrei, XXVTI, 5. "''
'Ueheze baptismaie, VII, 25-"
fiiij'otrii'tt anomeilar, V, 7.
" Cuvuile despm nevoinfd. 21.
™Stw<u XXVIU. 2. *'" Omilii
lu Efeseni, XXIV, 4.
Omilie împolriva celor care se fotosese tn chip nedrept de aces! cm'ânt at
Apostoltdui etc. 12.
Omilii la Ana. IV. 5. A se vedea. de asemenea. Omilii la Facere. XLIX, 3;
împotriva anomeitor, VII; 7.
305
Candiţiile gene rale ale tămăriiiirii
ajutor pe „Cel ce poate să facă, prin puterea cca lucrătoare în noi, cu mull mai
presus decât toate câte cercm sau pricepem noi" (Efes. 3, 20).
Pentru că păcatul şi patimile sun» forme de boală şi rădăcinâ a tuturor bolilor,
mai înlâi de toate omul trebuie să-I ceară lui Dumnezeu ier(area şi curăţirea de
ele.*J' Origen scrie că orice rugaciune trebuie făcula „cu căinţă, recunoscându-ne
vinovaţi în faţa lui Dumnezeu de propriile noas-Ire păcate şi cerând, mai întâi,
iertare pentru greşelile din trecut","' Vir-lutea tămăduitoare a rugaciunii se vadeşte
deci. în prirnul rănd, în izbăvi-rea din pacal. „Rugăciunea, spune Sfântul loan
Gură de Aur, este leac împotriva otruviî pftcatului, doctorie pentru greşelile
noastre".2d lar in allă parle arată: „Zilnic ne rănim în tol felul; să dam ranilor
noastre lea-cul potrivit penlru ele, care este rugficiunea. Căci Dumnezeu, dacă-L
ru-gâm cu luare-aminte, din tot sufletul şi cu ardoarea i n i m i i , poate sii ne ierte
păcalele şi sa ne curafcascS de ele".î4i' Sfântul loan Scârarul spune şi el că
rugăciunea este „leac tămaduitor al unor mari greşeli"."0 lar Sfântul Nicolae
Cabasila scrie: „Numele lui Dumnezeu îl chemăm şi cu gura, şi cu dorinţa, şi cu
gândul, penlru a pune pe toate parlile prin care am greşil leacul eel mânmitor şi
vindecător".341 Căci aşa ne învaţă Apostolul loan: „iertate v-au fost păcatele pentru
Numele Lui" (1 In 2, 12). în chip pro-fund, rugăciunea îl tămâduieşte pe om de
patimile sale, care sunt pentru el adevărate boli, le dezrădăcineazâ din fiinţa sa şi
le nimiceşte cu lo-tul,252 In timp ce păcatele sunt greşeli de moment, patimile arală
stăruinţa în pâcat, şi de aceea, penlru lămăduirea lor, este nevoie de o rugaciune
neîncelată. „Ştim CH a chema neîncetat Numele lui Dumnezeu e un leac care
nimiceste nu numai loate patimile, ci însâşi lucrarea lor", scrie Sfân-(ul
Varsanufie,^' arălAnd că felul în care se face acest lucru minunal ra-mane de
neînţeles pentru om: „Precum impune doctoral leacul, sau pune un plaslure pe
rană. şi prin aceasta lucreaza fără să ştie bolnavul cum. aşa si Numele lui
Dumnezeu chemat de noi înlâlurâ, fără sâ şlim noi cum. toate patimile"."4
T* Cf. Evagrie. Cuvâni despre mgâchme. 38s. ,jr

Despre rugddwta, XXXIII m Omilii la
Evrxtt, XXVII; 5. : Omilii la Sâptânuina
JV
Mure, 5.
" Seam, XXVIII. 2. Despre puterea pe care o are rugăciunea de a-1 curuji pc om de
păcalele sale, a se vedea încîl: Sf. loan Gunl de Aur. Cateheze hapiismale, VII. 25;
Despre pocăinţâ, Ill, 4. Sf. Maxim Marturisitorul, Ciivani ascetic, 41. Bl Despre vtafa
în Hristos, VI. 101.
": Cf, Evagrie, Ciivani despre rugaciune, 83. Sf loan Gura de Aur. îrripvtriva anomei-
lor, VII. 7. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 14. Sf. loan Casian. Cvnvorbiri
(hfhovnicesti, X, 10. Ui Scrisori duhovnicesti, 424. :^ Ibidem.
30ft
Condifii/e xubiective ale lărwhimiîî si siinâlaieti in llrisias
Rugâciunea este un „leac care curăţă suflctul""5 până în tainiţele sale cele mai
întunecale. Rugăciunea are puterea de a stinge pâcatele şi pati-mile cele mai
ascunse şi neşliute pentru că ea cere ajuloml Celui „care veclc in ascuns" (Ml. 6,
18), Care „cenrcâ inimile şi riirunchii" (Ps. 7. 9), „Care lumineaza* cele ascunse
ale întunericului şi vâdeşte sfalurile ini-milor" (I Cor. 4. 5) şi Care are pulerea de
a nimici p<îcatul şi de a picrde cu (otul patimile. De aceea, crestinul. pe care
păcatul îl împiedică să-şi vjidă „adfmcurile cele ascunse", unde s-au cuibărit
paiimi de care nici nu ştie, trcbuie să se căiască si de aceste paiimi neştiute şi să-
L roage pe Durnnezeu să-l izbâveascâ de ele. Sfântul Varsanufie scrie astfel: „Mă
rog ziua şi noaptea să fiu curătil de patimilc mele. arătate şi ascunse"."
0 data cu patimile. mgăciunen pune pe fug;l pe cei care sum pricinuitorii lor,
en care lulbura sufletul şi-] rănesc de moaite: pe diavol şi duhuhle cele rele,-s
risipjfid nenorocitcle urmăii ale lucrarii lor.*1 Jar în această privinţă,
„rugflciunea lui lisus" are 0 mare putere.2*"
Roudele lâmâduitoare ale rugăciunii sunt numeroase; în primul rând ele sum
simţite de minle (vouţ). Prin rugăciune, mintea, pe care pâcatuJ a fiicut-o greoaie
$i ca şi moartă, se trezeste,"0 redevine sprintenă2*1 şi revine la vi;iţ;i,-': căcj „în
rugăciune stă viaţa ei".361
De acuni ea iese din înstrăinarea în care era ţiiiiitîl de lumea sensibilă şi a
reprezcniârilor iluzorii, pentru a se regăsi pe sine,1'"1 ajungâitd la lucrarca proprie
meiiirii sale, câci, aşa cum arală Evagrie, ..mintea este din fire prcdis-pusă a se
ruga", '..rugaciunea face mintea să-şi fmplinească propria lucra-rt",368 „rugâciunea
esle lucrarea demnă de vrcdnicia minţii, sau întrebuinla-rea cea mai bunâ" şi mai
curală a ei",267
Lucrfind poirivit firii sale, mintea îndepărtează si leapădă orice reprezcn-tare
(imagine sau gând> străină de rugăciune, îşi concentreaz.1 în ea întreaga
M loan Gurfi de Aiir. Cateheze tHtptiwuile. VII, 25.

Scrisori duhovniceşti, 65. ÎJTCf. Sf. loan Scărarul. Seam, XXVIII, 59- 61. Sf. loan
Gurădc Aur. împoiriva <au> meilor, VII, 7,
°*C(. Origcn, Oespre rugâdun*, 12.
w
Cf. Sf. Joan Scăranil. Scant, XX, 6. Sf. Nil de Ancira. EpLstote. PC 79. 260AB;
26ID; 312CD: 392B; 396A; 400A.
I
Cf Sf. loan Gurii de Aur. Oiiiitii la Săptâmâna Mart. 4.
'"' Idem, Tulcuixt la Psabml 129. I.
II
Cf. Cele 100 de capete ale sf. Calisl ţt Ignatie Xanift&ptH, 29.
:n
* Evagi'ie. Capete gnostice, IV. 62.
' Cf. Tcolip) a! FUadelfiei. C'uvăiii despre lucmrea cea OSewtStt hum Hrixtos, '"
none?capete, I. Cele 100 de capete ale lui Calisl $i Ignotie X«ntlwpot, 19. -M Tratatul
practic, 49. ''"' (want despre nte.deiuttr. 83. ;r"/««fart, 84.
307
('ondif/iie generate ate tămădititii
putere <Je cugetare şi de înţelegere,2''11 şi regăseşte, cum aratfi Evagrie,, jntrea-ga
tărie", „sănătatea deplină".209
Slarea decăzută a omului face ca mimea omului să fie „înlotdeauna mobilă şi
chiar foarte mobilă (...); ea nu poate sta niciodata în repaos, ci... aleargă prin
propria ei mobilitate şi zboară în loate direcţiile'V"' având a suferi mişcarea
neîncetată a gândurilor care o agită, o tulbură şi o fat să culreiere şi să rătAceascâ
fărn rost; rugăciunea însă scoate mintea „din rătăcirea şi robiaei obişnuită",2'1 o
adună „în ea însăşi, prin întoarcerea din împrăştierea ei obişnuită".:73 dândii-i lărie
şi stabilitate.27î Stutornicia minţii esie un rod al sinergiei realizale în rugăciune
între slrădania omului şî harul dumnezeiesc, singurul care-l poate face pe om în
stare să-şi domine neastiimpărul minţiî. CS este aşa, vedem din cele ce învaţă
Sfântul loan Scărarul: „E proprie minţii nestatomicia, dar e propriu lui Dumnezeu
s-o poată statornici. De ai dobândit ncvoinţa neîntreruplă. va veni tn line Cel ce.
închizând între ţitrmuri marea minţii, îi spune în rugăciune: Vino până aici. şi sâ
nu treci de aici (lov 38, I I ) . Nu poate fi legat duhul. Dar unde e Ziditonil duhului,
toatc se supun Luf'.
Eliberată de tot iicest zbucium, mintea omului ajuiige s;l cunoască liniştea-1" şi
pacea şi, atunci cAnd se uneşle cu inima, dăruieşte aceastâ pace întregului suflei şi
chiar trupului. Nu este vorba nicidecum de liniştea cea după Irup, însoţită de slavă
deşartă şi trufie, ciire se iveşte atunci câiid. in chip viclean, diavolii inceteaza" de
a mai lupta nenorocilul suflet care le împlineştc coutc voile, 27'' ci de pacea ca dar al
Sfântului Duh, însoţită de smereiiie şi cflinţiî deplină.177
Rugăciunea duce la pacea şi liniştea sufletiilui prin puterea pe care o are, pe de
o parte, de a risipi frica, şi îndeosebi forma ei cea mai perfidS. neliniş-tea -
angoasa -, care, din pricina caractemlui ei nemotivat, nu poate fi com-bâtută
direct, la modul antiretic, adică opunându-i argumenie logice, Legala eel niai
adesea de lucrarea diavolilor, aceasta poate fi bimită numai prin rugăciune. „Şi
Mă cheama" pe Mine în ziua necazului (în texlul francez: angotsse, n. (rad.) şi te
voi izbăvi şi MS vei preaslăvi" (Ps. 49, 16), Numai puterea lui Dumnezeu chemat
în rugăciune îl poate rfimădui pe om de această boală înfricoţâtoare, carc pătrunde
în toate ungherele sufletului şi-î atacă chiar si tnipul, lăsându-1 pe om pradă
propriului chin şi cu totul ncputincios, neliniştea (angoasa) fiind pricina celei mai
mari nepuiinţe şi slăbiciuni. De
;
''* Cf. Sf. loan Casiim. Ccnv&rblridukavniceştl, XXIV, 6,
' Intiutul ţmtctic, 65. A doua iraduccre (pentni feppwxcxi) este propusă de I. HaiMherr
in coinentariul său lit Tralatul despre mgticiime al lui Evagrie. p. 96.
0
Sf. loan Casiun. Ctmvorbiri dnhovmceşti, Prima convorbire cu părinlele Serenas, 4.
"' Cele 100 de vapele ate lui Cotist şi Ignatie Xanlhopoi, \9. "- linden,. 24. Cf. 25.
m
Cf. Evagrie. Tmtattdprartir, 15. Sf. loan Casian. Convorttiri didioi-ntceşfi, X, 14.
in
Scarti, XXVIII. 16, 17. 18, !}i Cf. Evagrie, Cuvăni despre mgticiime, 69.
'* Cf. ibidem, 47; Tmlatul praciic, 57.
:r!
Cf. idem. Tmtatul pmctic, 57.
308
Condifiile sithiecliv? ale ttimâduirii .)'i xdnfitatea til flristos
aceea, Sfantul loan Scărarul, urmănd Psalmisiului, spune: „Loveşte-i pe vrăj-

maşi cu Numelc lui lisus, câci nu e în cer şi pe pflrnânt armă mai tare. Izbăvit de
boalii, preamăreşte pe Cel ce te-a izbăvit".37*
Rugâciunea nu numai că opreşte vifoful gândurilor, ci şi iruilţimea lor o
stinge, căci prin luarea-aminte ea strange toale cugetele într-unul singur, cu-
getarea la Dumnezeu. care ajunge singurul ţel al luturor pulerilor sufletului.
Duhul omului nu mai este fărămiţat în nenumăratele şi feluritele gânduri pe care
it- naşte nttacirea sa în lumea sensibila; iar suflctul nu mai este târat în lOHte
părţile de purcrile sale, care lucreaza fiecare pe temeiuri deosebire unele tie altele
şi în scopuri lipsite de înţeles şi rânduialii. Prin nigăciune. se ajunge )a unificarea
în întregime a minţii27" şi a sufletului."*' Dupa" cum spune Sfântul Macarie
Egipteanul, sufletul, pe care păcatul îl facuse asemenea unei case ruinate, revine
la frumuseţea, rânduiala şi bunăcuviinţa sa dintfii."1
Atunci cănd mintea s-a unit cu inima, putcrile sufletului, luând parte cu
to;iiele la rugăciune, nu mai rât&cesc în lumea sensibilă şi nu mai lucrează
contrar (îrii, ci se întorc şi se îndreaptiî sprc Dumnezeu, şi astfel îşi regasesc si
ele lucrarea proprie, pentru care i-au şi fost date omului de Creatorul sau. fii
aceastâ* folosire a lor potrivit firii şi menirii lor, ele îşi redobândese silnă-latea
pierduul.
Asttel, cum aratfi Bvagrie, rugăciunea „vindecâ partea pătimaşă a
sufleru-\a\".'r- adică, pe de o parte, putcrea poftitoare, care încetează de a mai
râvni lucruriledin lume, pentru a-L dori numai pe Dumnezeu, şi pe cea agresivă.
care nu se mai iuţeşte împotriva aproapelui şi pentru a dobândi lucrurile lu-mii
pe care le pofteşte, ci se pomeşte contra diavolilor şi gjîndurilor, fie eltf cugete
ale răutăţii. tie gânduri simple, dar care caută să fure mintea de la rugăciune şi
să-l întoarcâ pe om de la Dumnezeu.
Rugăciunea, care, pentru a fi curata, alungă orice reprezentare, de orice natura
ar fi ea şi mai îrttâi de toate orice imagine, îl scoatc pe oin de sub stă-pânirea
liranicâ a itnaginaţiei, tămăduindu-l de toate manifestable ei patologice.
Rugâciunea, de asemenea, tămăduieşte memoria. în starea decflzutâ a omului,
ea este aducere-aminte de lume şi, prin aceasta, uitare a lui Dumnezeu, ?i de
aceea cu totul bolnavă şi molipsind şi celelalte puteri ale sufletului pe care le
abate de la calea duhovnicească. Or, cum spune Stăntul Isihie Sinaitul, „rîîul uită-
rii si cele ce izvorăsc din ea le vindeca* sigur paza minţii şi chemaiea neîncetată a
Domnului nostru lisus Hristos".?" Aşa ajunge memoria sît se schimbe cu totul şi
sâ devină, în rugflciune, uitare a lumii şi încetare a risipirii cugetelor şi „adu-
"* Seam. XX. 7.

"' Cf. Ce/e l(X) de capett "le lui CaH.il ,vi IgnatU Xatilhopol. 23, K Cf. St'.Teolipt
al FihuleJfiei, Ciivâm despre lucaren tea «sctut.w iittiv f/ristas. m
OmiUidutimtucepi (Col. II), XXXIII. 3. " Tmalul practic, 49. Cf, 79. ('ttvănl
ilespre trezvie, 32.
109
Conc/ifiU? fţenrnile ale îihmUluirii
cere-amtnle de Dumnczeu (u-vtiuti OEOU)",281 regăsindu-şi, în această fircască
folosire a ei, sănătatea. Caci memoria din fire esle simplă şi numai pacatul, aşa
cum am vazut. a împraştiat-o şi a sfârtecal-o ill multe şi felurile ainintiri; în
smerenia mgâciunii ea îşi regăseşte fireasca unitaie diiitâi. Sfântul Grigorie
Sinaitul scrie aşa: „Tămăduirea amintirii este întoarcerea de la aminlirea rea, năs-
cătoare de gânduri stricătoare, la slarea ei simplă de la începul (...) Aminlirea o
lămăduieşle... pomenirea stâruiloare a lui Dumnezeu, întărită prin rugaciune".2"
Prin această lucrare, care este întru totul potrivită naturii sale, memoria contribuie
la tămăduirca îmregului suflet, prin ea toate celelalie puteri ale sufletnlui aflân-du-
se în prezenţa !ui Dumnezeu. „E propriu bârbalului iubitor de vimiie să |ina
pururea pămânlul inimii in focul pomenirii lui Dumnezeu, ca aşa, curăţindu-se
răul putfn câte puţin suh dogoarea bunei pomeniri, sufletul să se îmoarcă cu
desâvîirşire la strălucirea sa firească, spre şi mai multa slavă".-" La capătul aceslui
drum, afirmaţia lui Evagrie că rugâciunea eurată îJ uneşte pe om cu Dumnezeu se
întâlneşte cu cea a SfAntului Isaac Sim], care spunc că „unirea du-hovnicească
este aminlirea nepeceUuită care arde în inimă cu un dor înfocat".2*
Nici iiupiil nu râ\mâne lipsit de efectul lămăduiior al rugăciunii, câci si el
parlicipa la ea, armonizăndu-se cu sufletul. dându-i din puterile sale, păs-uând o
alitudine cuvenilă. tolosindu-şi facultaţile proprii ca să înlesneascii rugâciunea şi
chiar rugându-se el însuşi după mCisura şi potrivit. naturii sale specifice,2**
indeosebi prin metanii* „Când ne rugam, ridieăm capul, întin-dem mâinile la cer
şi ne sculăm în picioare, trupul însoţind râvna duhului noslru", scrie Clement
Alexandrinul/''1 Rugadunea ajută în acest fel la îm-plinirea sfatului Apostolului:
„Vă îndemn deci fraţilor, pcniru îndurârile lui Dumnezeu, sS înfiiţjşaţi trupurile
voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bine plă-cută lui Dumnezeu, ca închinarea
voastră cea duhovnieească" (Rom. 12. 1). Ea este astfel una dintre „lucrSrile
comune ale sufletului şi Irupului care nu liniuiesc duhul de trup, ci ridică trupul
aproape de vrednicia duhului şi-l în-duplec;! şi pe el să tindă în sus'\Wl îndeosebi în
„rugăciunea lui lisus", în care tnipul şi în special centrul său, inima. joacă un rol
fundamental. Dorirea fierbinte a lui Dumnezeu, vădită deplin în această mgăciune,
„curăţeşle toate puterile sufletului şi ale trupului"."- Prin curăţire;i sufletului şi
îndeosebi a
:
*'' Aceastil expresie esle frecvcnl folositît dc Sfinţii Pa>inţi $i se regaseşte consiiint în
Hilocalie, peniru n desemna rugăciunea şi îndeosebi ..Rngăciunca lui lisus".
m
Cuvinw fi'lithic... 61.
"■ ('uvwn ascestc in tOQdecapereî 97. Cf. 100.
im
CtiYiiiU' drsf>rv rirvnmţâ, I.
;"* A se vedea. dc pildii, Sf. loan Scărarul. Scam. XV,
*'"'' Melaniili- Mini prosternâri care însoţesc anumilc fonnule de nigăciune, rostite cu
voce [are sau în gând. S u m mctiinii inîci, care constmi în aplecareu capului şi a inm-
chiului şi atingeiea pământului cn vârful degetelor. şi melanii niari. care sunl piosier-
nari ale întregiilui Irup, rnfunile şi fruntea atingând pâmîintul.
'" Sirtinate. VII. 40. I.
m
Sf. Grigorie Palarna, Triade. II. 2. 12.
m
-ţ&dmuVUX 12.
310
CoiuUfii/f subjective (tie tâinâiluirii ţi f/ăiutlafeti îit liristos
luturit sale pafimiloare, se curăţă şi trupul, care nu mai esle mişcat „dc patimilc
trupeşii şi materiale". căci parlea pătimitoare, astfel curătîtă, „întor-când spre
sine trupul, îl atrage de la plăcerea pentru cele rele'V91 „când înlă-untrul
sufletului. prin rugăciune..., este nimicit asaltul răului, atunci ia parte şi Irupul la
sfinţenie, dobândind puterea de a pune capiU pornirilor păcatoa-se".ÎM Prin
aceasta, omul poate primi în întreaga lui făpturâ haml dumneze-iesc.M* „Harul
Duhului, trecând prin mijlocirea suflelului la rrup. îi dă şi «icesiuia să pătimeasca
(să experieze) cele dumnezeieşti... în chip fericit îm-preună cu sufietul",ÎW Astfel,
trupul se împărtăşeşte nemijlocit de rânduiala, unilicarea şi pacea pe care
rugaciunea le aduce în suflet, Rugăciunea face ca dîferitele facultăţi ule trupului
să lucreze în vederea atingerii unui unic şi ace-litşi ţcl: Dumnezeu. Ea uuificâ
astfel tmpul. dar îl şi reuneşte cu sufletul; da-loritâ ci. omu! îşi regaseşte unitaiea
armonioasă a constiluţiei sale psiho-so-marice fireşti, abolindu-se starea de
scparare dinure suflet şi trup, caracteris-ticâ firii câzute. In rugăciune, tnipul
încetează de a mai fi robil de lumea sen-sibilă. „Se reînioarce către sine", cum
spune Sfântul Grigorie Palama; altlel spus, nu mai este înstroinat şi bolnav, nu
inai lucrează împotriva firii, şi-şi rţgăseştc iidevărata fire şi sămltatea spirituală,
folosindu-şi puterile şi facul-Caţîle pentru a-l plăcea lui Dumnezeu, potrivit
adevăratei lor menjri fireşti. într-ailevar, rugăciunea implicit, prin concentrarea
care se cere în limpul C\, „paza simţurilor", prin care ele sunt abătute de la
lucrarea lor după pofta tru-pului. De asemenea, (oate celelaltc mădulare ale
trupului sunt vindecate prin rugâciunc, trecând de la o activiiate care nu ţine
seama de Dumnezeu la o lucrare potrivit voinţei Lui. Ea face ca limba să
rosiească cuvinte adresate lui Dumnezeu, să vorbească despre El şi îiitru El, cu
pace, blândeţe, curaj şi în-ţi'lcpcitine; urechile le face să asculte „învăţănirile
dumnezeteşti nu numai ca sa le audă pe ele, ci, dupfi cuvântul lui David, ca să-şi
aminteascu de porunci-le lui Dumnezeu, spre a le împlîni pe cle" (Ps, 102, I8).2"'7
Datorită ei, „mui-nile ?i picioarele noastre slujesc voii dumnczeiesti",2'"'
Din loate acestea vedem cS rugăciunea ÎI face pe om liber cu adevăral, îl
scoale din mărginirea înrobitoare a eului său pfltimaş pentru a-l deschide
iflfinitului dumnezeiesc. Tămăduindu-I pe om de pîicat si de patimi, rugăciu-nea
il scoafe din robia lor'''1 şj-l izbăveşte de nenorocitele lor urmări. Dupa cuvântul
Aposiolului, omul este izbăvjt ,.din robia stricăciunii" (Rom. 8, 21). Rugficiunea
il scoate pe om din înstrăinarea păcatului; nu mai este mănat de puteri rele şi
str&ne, nu mai este supus legii pacatului care locuieşte în el
W
/Wdem,n.2,12, r*IdMn,0mWf. 12.
PG 150. I53C. -'M.lcm. Trial*. III.
3, 12. w Ibidem. II. 2,12. P* IbUem,
2. 20.
' Ibidem. w A sc vedea. de pildă, Sf. loan Gurfl cle Aur. Tâtcuire h Psalmul 129, \. Sf.
loan Scâraml, .Vr«m, XXVIII, 28.
311
Comlifiite generate ate lăitiădidrii
(Cf. Rom. 7, 17, 20, 23), îşi regăseşte în Dumnezeu adevărata sa fiinţă şi ajunge
astfel să săvârşească el însuşi binele pe care-1 voieşte. Simpla redo-bândire a firii
sale autentice îi redă libertatea, câci aceasta constă, aşa cum spune Sfântul
Grigorie de Nyssa, în identitatea cu propria fire şi în con-formitatea cu ea.™0
Rugăciunea îl face pe om liber şi penlru faptul că îi în-dreaptă dorinţa şi voinţa
către Dumnezeu, ţelul lor f'iresc, iar libertatea este, după cum arată Sfânlul Dîadoh
al Foticeci, „voinţa sufletului rational, care e gata să se mişte spre ceea ce
vrea".™1 In sfârşit, rugăciunea îl eliberează pe om pentru că acesta primeşte prin
ea lumina Duhului, care, luminându-i min-lea, îJ fereşte nu numai de greşeli, ci-1
şi scoate din amăgire, din lumea fantasmaticâ creată de forma de cunoaştere
delirantă la care l-au dus pacatul şi patimile; omul primeşte în schimb pulerea de a
cunoaşte - în chipul cel mai înalt şi profund cu putinţă - adevănil care-l face liber
(In 8, 31). Pentru că in rugăciune omu] ajunge să cunoască adevăratul Bine şi să
alerge spre El fără să mai stea pe gânduri, libertatea pe care 0 primeşte prin ea nu
este libertatea nedeplină a celui care alege in urma unei îndelungate chibzuinţe. ci
cea cu totul desăvârşită, care se îndreapta* pe data spre Cel cu totul Bun.302 Unit cu
Dumnezeu prin rugifciune, împărtăşindu-se de slava Sa, omul ajunge la „libertatea
măririi fiilor lui Dumnezeu" (Rom. 8, 21), adică se face pâilas prin har al libertăţii
lui Dumnezeu.
Se cuvine să urătam că, pe lângă darul tămăduirii. rugăcîunea are şi darul de a-

l feri pe om de boala păcatului. „Rugăciunea. spune Sfântul loan Gurfi de Aur,
este păzitoarea sănătăţii".'03 „Rugaciunea este un mare bine, de mult folos pentru
mantuire, căci ea păzeşte sufletele noastre", mai arată el.w Sfinţii Parinţi o numesc
adesea armură\w pavăzS, adăpost şi liman,*17 zid de apărare."* „Turn puteniic este
Numele Domnului; ce) drept la e] îşi află scăparea şi este la adăpost" (Pilde 18,
10),
Puterea sa de ferire se vădeşte în doua fcluri: „Rugăciunea pe cele bune le
păstrează neştirbite şi îndepărtează pe data relele'*. spune SfAntul loan Gură d e
A u r3.0 9
în general, rugăciunea îl întăreşte pe om; din ea izvorăşte deplinătatea pu-
terilor sale. „Puterea celui ce se linişteşte stă în bogâţia rugăciunu", scrie
m
Cf. Diatogul despre. suflet şi tnvîere, 85. ''"
Cuvânt ascetic în 10(1 de capete, 5.
'- Sf. loan Damaschin. Dogma'ica, II. 22; III. 14.
hnpoltiva anonieilor. VII. 7. ""* Omilii h tipistola
retire FiHmon. Ill, 2.
Ţ Idem, Omilii h Fapte. v. 2.
Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 21. "" Ibidem. Sf.
loan Gur.l de Am, Omilii ta Facere. XXX. 5. "IK Sf. loan Guiă
tie Aur. Catelteze baptismal*, VII. 25. 1(10 împtnriva
anomtilor, VII. 7.
312
Coiulifiile stibieclivr ate laituiduirii şi sânăuitea î/i Hristox
Stânwl loan Scaraml.310 Şt iriai ales rugâciunea îl face pe om puiernic la vreme
de ispilă, prin ea se împolriveşte şi biruieşte îndemnurile Ja păcai, 1" termdu-1 de
a mai cădea în boala patimilor. „Privegheaţi şi vă rugaţi, Ca sa nu intraţi în ispita'*
(Ml. 26, 41); „Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispilă" (Lc 22, 40), spune Domnul
nostni lisus Hristos. Puterea ei de păzire este atât de mare, încât „este cu
neputiinâ peniru ceJ care se roagă aşa cum se cuvine, cu inimâ fierbinte, şi care-L
clieam;! neîncelat în ajulor pe Dumnezeu, sâ cadu vreodată in păcat".5': Prin
rugăciune fierbinfe, cu adevărat omul dobândcşte întotdeauna ajuforul dumneze-
iesc, care-l face în stare să rnfrunte orice vrăjmas,
Lupta împotriva ispitelor esle, de fapt, lupla împoiriva diavolilor care le
seamănă în sutlet, iar prin rugaciune omul este întaYil pentru a o putea duce.
Piilerea irascibilă a suflcrului este cca care are de dus acest razboi. Prin rugă-
ciufie, ea dobAndeşte forţele necesare penlru a ieşi bJruitoare. Darea întareşte şi
mintea şi o face vitează şi cu luare-aminte pentru a conduce bălăljile duse c!e
putcrea irascibilă „împolriva puterilor vrăjmaşe","' spre folosuf tuturor celorlalte
puteri ale sufletului."4 Astfel omul stă neclintit în faţa aiacurilor du.şnuiriilor,
zadarnicind sfnturile lor cele viclene, fle ele câl de ascunse, şi litcândii-i cu totul
neputjncioşi. „Cel care stă înaintea lui Dumnezeu întru sinl(irea inimiî în
rugăciune sră ca un stâlp neclintit, nebatjocoril de nici unul dintre vrajmaşii cei
tievăzuţi", spune Sfanlul loan Scărarul,311 Prin aceasta. rugăcuinea FJ fereşte pe
om de loare bofile şi de formele de nebunie pricinuite nemijlocil de diavoli. Ea ÎI
fereşfe mai ales de mult temuta angoasă, care se strecoară în suflet, îl
înfricoşeaza' şi-l face slab.516
Rugăciunea îl face pe om să se lepede încetul cu încetul de liime317 şi de sine

uisuşi. C;1ci, aşa cum arală Sfântul Isaac Strul, „rugaciunea este omorâ-rea
gândurilor voinţei după viaţa trupului. Ce! care se roagă este întru totul
deopotrivă cu cel ce a murit lumii". lar a starui în rugăciune este una cu „a se
lăgădui cineva pe sine însuşi"."* Rugăciunea îl face pe om să-şi biruiască fi-rea
căzuJă319 $i duce la omorârea omului ceJui vechi;320 si unindu-se prin ea
" Seara, XXVII, 54.

m
Sf loan Guiil de Aur. împotriva anomeitor. VII, 7; Omitii la Fapie, III. I. Sf. Isihie
Sioaiiiif, i'nvânl desprc irezvie $i vifiute, 61.
' ' Omilii ia Ami, TV. 5.
"'CY. Bvagrie. Tmtatiitpmctic, 49. 73. 89.
•4 Cf. ibidem, 49.
"' Seam, XVIII. 4.
16
Cf. Sf, loan Giiră de Aw. Omilii la Am, IV. $. Sf. loan .Sciiriinil, Scam, XX. 6 şi 10.
' .Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 22.5 de capele teologiet fi practice, I. 18. Sf. loan
Gurilde Aw, fmpotrivaanamelhr, VII. 7; Talcuire la Psalmul 129, I.
" Citvinfe despre nevoinfo, 6% Sf loan Gurfi de
Aw. Omilii la Facer* XLIX. 3.
" Cf. Sf. loan de Gaza, Scrtsoti duhovmcesti, 143. Sf Diadoh al Foliceei. OtvâiH
(Oeetic in 100 de capele, 85.
313
Condiţiile general? ale tămâdxdni
cu Dumnezcu» se îmbracă în omul nou, Prin lucrarea care-i estc proprie, adi-câ
„vorbirea cu Dumnezeu*1,321 rugăciunea ne duce „la unirea in chip tatnic cu
Dumnezeu'V" cunoscând din nou starea de apropiere şi familiaritale cu El323 pe care o
avea Adam in Rai- Ea estc „unirea omului şi a lui Dumnezeu"j şi pentru ca esle
pricinuitoarea luturor virtuţilon32- îndeosebi prin virtutea iubirii - pc care, mai mult decat
oricare alta lucrare duhovnicească, are darul s-o tre-zească*120 şi s-o sporească1 — îl
leagă ea pe om de Dumnezeu. „Rugăciunea se face penlru ca să dobândim dragostea de
Dumnezcu. Căci in ea aflam pricinile ca să iubim pc Dumnezeu"» serie Siântul Isaac
Sirul/12* „Dragostea este rodul rugaciunii", spune el in altâ parti1 lar Sfântul Maxim
Marturisitorul urată legatura strânsă dinlre dragoste şi rugăciunea curală: „Cel ce iubeşte
cu adevărat pe Dumnezeu» acela se şi roagă cu tolul neimprăştiat. Şi eel ce se roagă cu
totul neîmprăştial, acela şi iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat"."0
lntr-un cuvânt, atunci când „rugăciunea intra înlr-un suflet, loate virtiiţile intril
împrcunâ cu ea1*.11 lar omul îşi redobândeşte astfel sănatatea (uturor puterilor sufleteşti
si a întregii sale fiinţe, bucurându-sc de „mulţimea nesfâr-şită a bunurilor" pe care le
pricinuieşte rugăciunea,"3
Pentru că prin „rugăciune, Doctorul sufletelor curăţeşte mintea'V33 suflc-lul şi trupul
omului, prin ea se ajunge la cunoaşterea duhovniceuscă. Tămă-duindu-1 de patimi»
Dumnezeiescul Doctor îl scoate pe om din întunericul care-l împiedica să cunoască aşa
cum se cuvine toate cele ce sunt şi-1 făcea să rătacească» amăgindu-t prin tol felul de
închipuiri şi năluciri, lipsindu-I de cunoaşterea singurului lucru de trebuinţă pentru el«
Curăţit de patimi, omul
1
Estc dcfmiţiu pc cure i-o du Evagrie. în Qtvânt despre rtfgâciunt, 3, Termenul
lolo&it cle el. 6j.uA.ta. se poute traduce şi prin: tovfirăşîu, prietenia dc fîccure 21 >i
iniimă. lcgiltura si convorbireu fumiliarii, familial ilulcii O definite iiscniănătoure cste
diilă şt de Sf. loan Giiră de Aurt Omiîii la Facere% XXX, 5. A sc vcdcn. dc asc-nicnca,
St\ Isaac Sirul, CuvitUe despre nevotnţâ^ 35.
<::
Sfi Grigorie Paluma, Despre ntgâchme. PQ 150. 1117B. m
Cf. Evagrie» Cuvâttt despre mgâcitme. 77. iU Sf. loan
Scfirnrul, Scam* XXVIII, K
* Sf. Grigorie de Nyssa o numcştc „Vlri al virtuţiloi, cilci prin ca ccrem şi celelalte virniii
de la Duumczcu" (Despre nmduiala cea dupâ Dunme&u si despre tievomţa twt tuli'Vfinitâ*
PG 46,30IDK iiir Sfimtul loan SebaruL jOpiHtoarf u virtuţiloi" (Amm, XXVIII. 2). **
Cf. S£ Maxim Mărturisitonil. Capete despM tbogast*, 1. I I . Sf. Teolipt al Filatlel-fiei.
Cuvâm despnt tucrttrea cea OSCUnsă in i/ristos..t .V Gtffc 100 tie capetâ ale lui CaltSl
fi Ignatie Xanthopot. 57, 58, *17 Cf Sf. IOÎUI Giira dc Aur, Tâlcuire la PsalmuJ 4% 2. **
Oivhtte tfespre nevoinfâ. 35,
Ihtdt-nu 6<)
('apetv desprt? dragoste% II, L
Sf. loiin Gurade Aur. citat în Ctttt HXi de vapete ale lui Calist şi Igntttie Xantho(tol> 29 m
Sf lorn» Gurfl de Aur. Cateheie baptismal** VII. 25. Cf. GuVQtU îtttpotitva rmomei-hrţ
V. 7. m Evagric. Capete despre tleosebirea patimilor fi o gândurilor
314
Condiţiile stthievtive ale ttwuuhurii şi săiiâlatea in ilrislm
primeşte lumiiui Duhului Sfant.13"1 Tot ccea ce mai înainte era dc neînţeles pcntru
el devine cu totu! limpedc.
Omul ajunge mai întâi de toate să se cunoască pe sine îdsuşi aşa cum este.
SfiinUil Isihie Sinaitul arata că singură rugăciiinea îi dă omului „cunoştinţa lîUin-
iricâ'*.1^ lar Sfântul loan Scărarul o socoteşte, în aceaslă priviniii, ca „vâclirea
stiirii diiiăonlru".33'' lfStarea la lăunîricâ ţi-o arată rugăciunea. Câci cuvânlătorii de
Dumnezeu au socotit-o pe aceasta oglinda călugârului", scrie el îii altâ parte.117 fn
rugflciunc, luminat de Sfantul Duh, omul devine conşiient de eele care altădală ii
rumâiieau neştiute, ajungand să-şi cunoască strâTundurile în care zac „patimile
cele ascunse";*1* el află totodată şi rnijlocul prin care se po<Ue lecui de ele. „Aşa
cum raffeml, lucrând prin Irup, simte mădularele bolnavc, tot aşa şi mîntea, prin
lucrarc proprie (prin rugaciunej, învaţă să-şi cunoască puterile proprii şi, prin cele
care i se împotrivesc, descoperă pomnca în stare să o vindece", scrie Evagrie;"
Asifel omul poate înninta spre vindecarea deplină a suflefiiluî său. Când omul se
roagă fierbinte, spune Sfaiilul Peiiu Damaschinul. „inintea începe să-si vadfi
greşelile sale ca nisipul mârii. Şi aceasui este începutul luminîlrii sufletului şi
dovada sfinătăţii lui'. Astfel, omul ajunge prin rugăciune la cunoa$terea adevă-
liiiei sale firi, se vede în realilafea sa spiritual de chip al lui Dumnezeu. De aici,
rogaciunea se vădeşie a fi cheia ndevăralei cunoaşteri a semenilor si a tuluror «lor
ce sunt în lume. caci „celui ce se cunoasie pe sine i s-a dat cunoştinţa mturor",''-'
si ,.în cunoştinţa de sine se afla" plinfltatea cunoştinţei tatafot".3*
0 dal.î cu cunoaşterea de sine, asa cum vom vedea mai departe, în rugâ-Ciune
omul dobândeşte cea mai înaltâ formă de ciinoaştere a lui Dumnezeu de care
poale să aibă patte: cea pe care însuşi Dumnezeu binevoicşte S'O
3 vH
iluruiasca prin harul Duhului Său cel Sfânt. '
bf Meioda de rugăciuiie isihastă
Tot ceea ce am spus mai fnainte se poale rapoita la toate forme le de m-

găciune, dar priveşte îndeosebi şi mai presus de orice „rugăciunea lui lisus"
* Cf. Sf. loan GIIITI dc A«r. Cuvânt tmpoirivu <momeihn\ III. 6; VII, 7. Sf. Isaac Sirul.
Cuvmtt'
1
de.ipre ttevoinţâ. 13. Cuvâni aespre trvzvie fi virtute. 61.
îcflw.xxvni. i.
"' Ibidem, 38.
""Cf Sf. Isaac Skid, ('i/viiiwdesprerie\'oirifci, 17.
w
hattitulpmrtir, 82.
" litvăfături dtdtov'riceţti, Cuftea I,
Wl
Cf. Sf. Isihie SinsiiCul. Cuvâttl despre trezvie fi vitltue. <> I
m
Sf. Isaac Sirul, Oivinie despre rievoinfri. 16. Acelaşi liicru il spunc $i .Sf Peim Da-
iiijischiniil. tnvăţâiuri duJiavniceţti'. Carlea I. Sf. loan Gură de Aur, Omifii la Mutri,
XXV, 4.
" Sf Isaac Si ml. Cuvhuedesptf nevoînfă. 16.
h
*/WdB«.32.
315
Condi fit le generate ale tămădulrii
{li)Oo\) ebxfi), care ocupă un loc cu totul special in spiritualitatea ortodoxă, fiind
considerată forma cea mai desăvârşită de rugSciune, care adună în ea virtuţile tuluror
celorlalte. Ei i se dă numcle de mgăciune (npoaevxfl) în sensul strict al cuvfmtiilui de
către Sfinţii Părinţi. fiind pusa mai presus de once altă forma de rugaciune, in special de
psalmodiere,"3
Aceasta rugâciune desavârşită este legatâ esenţîal de contcmplare şi de aceea, în
încheierea lucrării noastre de faţă, vom reveni asupra ei. arătând că este „lucrure mai
mare decAt toate'*.*4' RugHciunea aceasta, socotită culmea vieţii duhovniceşti, este
totodată şi temelie a ei, fiind unul dintre mijloacele principale prin care omul prin harul
lui Dumnezeu* se curăţeşte dc pacatele sale, se vindecă de patimi şi dobandeşte
mulţimea virtuţilor. Ea este, cum spun Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol» „începutul a
toata lucrarea de Dum-nezeu iubitoare şi de Dumnezeu iubită".w De aceea, nu numai ca
suntcm în-dreplaţiţi să vorbim despre ea In aceasta parte a studiului nostru, ci este chiar
necesar.
Această rugăciune îşi are originea mtr-o veche practică de la începuturile
monahismuluiUl* (unii Sfinţi Părinţi îi atribuie chiar o origine apostolică)* constând în
rostirea neîncetata în gând14y a unei formule scurte^0 de rugaciune, care, data fiind
scurtimea ei, înlesneşte rostirea necurmată a rugăciunii şi reculegerea, necesară pentru
ca nigăciunea să fie curată.
In cadnil acestei practici au fost folosile diferile formule de rugaciune scurtă,3'1 însă
una dintre ele s-a impus începând din secolele V»Vfl,™ ajun-
l
* Cf Evugrie* Cuvânt despre rttgaciune* 83, 85. Sf Origorie Sinaitul. Despre liniftin*
fi despre re/e dotui feturi ate mgdciunii% 5-9. Sf Simeon Noul Tcolog. Meioda Sfiniei
rvgdciuni fi atenfii.
uu
Sf Grigorie Sinaitul Despre fetid cum trebuie sâ fadd la ntgdciune eel ce se linifteţte. 147
CelelWde capete.... %.
m
Cf Per. Augustin: „Se spnne cfi în Egipt, momihii fnc rugaciuni desc şi foarte scurte"
(/{pistole, 130, PL 33, 501D), Aceasta chesliune a fost studiatii in mod detaliat de cSlre
I. Hau&hcrr, Noms du Christ et votes d'oraison, Rome, 1960. p. 123 ş.u.
De uncle numele, care i se dfl adesea. de Kpwtii iwXtv (meditare asoDDsS). Cu pri-
vire la accst subiect, a se vedea I. Hausherr. op. c&, p. 167-179.
0
Ea este de accea numitft adeseort „monologhic" sau „nigaciitne de un singur cu-
vânt/gfind" (npco£%i) JLOVoX6yi<rco<;). Cf, Sf. loan Scilrarul. Scant, XV, 50; XXVIII. 4,
9, Ilic Edicul, Cutegere din sentinfele iafetepfitor sfrtidafnici, Capele despre rugaciune.
94; Capete despre fâptaire ft contemplate, 174. 184. Sf Grigorie Palama. Tret capete
despre ntgdciune ft curdfia inimii, 3, Sf Nicodim AghiorittiL iinchiridion, 10* 151 Cu
privire hi accst subiecu a se vedea I Hau&hcrr. Noms du Christ et votes d'oraison*
Rome. I960, p. 172-215.
13
Cf B, Kjivoch6inc. „Dale du lexte traditionnel dc la Pricre de J6stis°, Messagerdc
l'e.\archat du Patriarche ntsse en Europe occidental?* 7-8, 1951. p. 55-59. Sf MarcU
Efesiul atirmft originea apostolica a acestei fonnule (in Despre atvintele preasfintei
rugaciuni; Doanme listtse liristoase. Fiul lui Dumnezeu. mihdefte-mâ* (ext prezentat
M*
Condiţiite subiective ale tămâdtiirii şi sehuitatea in Hri.stos
giintl formula tradiţională a rugăciunii lui lisus: „Doamne lisuse Hristoase, Rul lui
Dumnezeu, miluieşte-ma !"."3
Aceasta formula s-a impus pană la urma penrm numeroasele ei calilăţi.
a) Este o rugăciune deplina prin care I se cer lui Dumnezeu în acelaşi tinip ajutorul,
mila şi iertarea (grecescul VkkvfStw având toate aceste sensuri). care cuprinde în
esenţă" formulele evanghelîce ale rugaciunii celor zece leproşi <cf. Lc. 17, 13), a
orbului din lerihon (Lc. 18, 38; Mc. 10, 47) şi a celor doi orbi (Mt. 20, 31).
b) Are un pronunţat caracter dc pocăinţa, încă şi mai sporit atunci când se adauga
cuvântul „păcătosul", după cum s-a rugat varneşul (Lc. 18, 13). râspun-/âncl astfcl
îndemnului rostit de lisus la începulul predicii Sale: „Pocăiţi-va !".
c) Este o mărturisire de credinţa, cuprinzand principjilcle adevjîniri de cre-dinţă
creş(inii:"J afirmaţia că în unica Persoană dumnezeiască a lui Hristos sum unite firea
dumnezeiască şi cea omenească; afirmaţia că Dumnezeu este în Treime; afirmaţia că
lisus Hristos este Mântuitoml nostru. într-adevăr, nu-mindu-L, in rugâciunc, pc lisus
Hristos „Dorrm", măiturisim unicitatea Per-Soanei sale şi dumnezeirea Sa; numindu-
L ,Jisus", mărturisim llrea Sa ome-nească; mirnindu-L „Hristos", mărturisim „cele
două naturi, cea dumnezeias-că şi cea omeneasc.1, într-o singura persoana şi un sîngur
ipostas";55'' numin-du-L „Fiul lui Dumnezeu", îl rnărturisirn ca Fiu unic al Tatălui,
întarind tot-odatâ mărturisirea dumnezeirii Lui; totodată, astfel îl chemăm în rugâciune
pe Dumnezeu Tat.1I; şi pentru că nimeni nu poale spune „Domn este Iisus, decât în
Duhul Sfânt" (I Cor. 12, 3), rugăciunea îl cuphnde şi pe Sfântul Duh. în sfârşit,
Spunfind ..miluieşte-mă". mărturisirn că lisus Hristos este Mântuitorul nostru. De
aceea, aşa cum arată Pelerinul rus, „Sfinţii Părinţi spun că rugăciunea lui lisus cuprinde
întreaga Evanghelie","6
ca anonim în Filocalia grcacîl. t V. p. 63-68). O afirmaţie asemăniUoarc gasim în Ce.le

fOOdf captte ale lui Calist şi Iffiififie Xanshopol. 50.
" l 'ncori acestei formule i se adauga* cuvfuiHil „pficătosur, iar alleoti -apare prescurta-
ta\ sub forma: ..lîsusc. miluieşte-mă". Teza siistimiiil dc „Un monah al Bisericii Riisii-
ritiilui" (L. Gillct) în lucrarea sa hi priere tie Msus (Chevetogne. 1947, a IV-a edifie în
1963), polhvit căreia ea s-ur ptitea reduce la rostîrea doar a nuiiiehii lui lisus cste
l i j i . . n i Ac icmci palristic, aşa curn a demon slrai I. Hausherr (a căruî lucraic citală inai
uis arc ca scop locmai rcspingerea acestei leze) şi dnpit cum a subliniat Arhiepiscopnl
Basile Kmochcine în recenzia pe care a făctit-o lucrării lui I. Hamherr {Messager ile
lexarchat tin Pntriairhe rttsw en Europe oreideixlaU-, 46-47. 1964. p. 180-183). A se
vcdca. <lc asenienea. cu privire la acest subject: A. Scrimu. ..Reflexion sur les î-ydunes
e) la l'onclion <lc la tradition athonite", în Millt-naire du YIonl-Athos, t. II. Chevefognc.
1964. p. 301-324.
* Ba este comenlatiî în acest sens în texml cilal maî sus, din Pilocalia greaca. intitu-
lal; Dtljpre i'iivintele preasfiittei rugâciuiti, f)oam/ie lixttse llristoase, Fiut lui
liumne-:•■}!. miliiiesie-iiu'i.' -■ IMm. htarisirih unui pe/erin nis. Islorisirea a doua.
317
CotuiiţiUe generate aie tâmâduirii
dţ Prin însâşi aceaslă mărturisire, ea îi aduce lui Dumnezeu lauda, cinslea şi
slava care I se cuvin.
e) Cuprinde numele lui lisus, care, fiind legal de Persoana lui Hristos, are
ptitere din puterea Lui, ÎI aşaza* în prezenţa Sa şi-1 face părtaş al puterii Sale pe
cel care-L cheamă aşa cum se cuvine, tot aşa cum icoana îl pune pe cre-dincios în
prezenţa sfântului reprezentat în ea, făcându-l sa" se împărtăşeasca astfel de
sfinţenia aceluia.
f) De aceea, acesr Nume, care este mai presus de oricc nume, are îndeo-sebi
puterea de a-i birui pe vrajmaşii nevăzuţi ai omului. Aşa cum spune Sfântul loan
Scaranil: „Loveşte şi biruieşte pe vrajmaşi cu numele lui lîsus, căci nu este în cer
şi pe pământ armă mai tare".1" Şi putere are înca de a-1 înălţa pe om pe culmile
vieţii duhovniceşti.
Fiind o rugăciune scurtă, ea are două calităţi:
a) Lesne de memorat şi putfuid fi spusa în gând, cu uşurinţii, repede ş\ în orice
împrejurare, ea Fi îngăduie omului să împlinească porunca lui Mristos de a ne
ruga mereu (Lx. 18, I) şi îndemnul Apostolului, care reia porunca Lui: ,.Rugaţi-vă
neîncetat I" (1 Tes. 5, 17), pe care Sfinţii PâYinţi le-au luai în sensul lor strict,
straduitidu-se să aibă o stare permanentă (Kcnricra<riQ, status) de rugâciune
reală, prin practicarea unei rugăciuni neînlrempte
Practicarea rugăciunii lui lisus constă în repetarea cuvintelor ei de cât mai

nuilte ori, pîină când devine tot atat. de dea^ă ca respiraţia sau bâtivile inimiî.
fiind astfel, chiar şi în timpul somnului.**' o neîneetată „aducere-aininte de
Dumnezeu" (u.ufpr| eeou). după cum o numesc îndeobşte Sfinţii Părinţi. Astt'el,
Sfântul loan Scărarul spune: „la asupra ta în chip uedespărţit (ca şi aerul pe care-1
respiri) cuvântul Celui ce zice: «Cel ce va răbda pâna la starşit se va mfmtui» (Mf.
10, 22)";"" „aducerea-aminte de Dumnezeu s5 se facâ una cu răsuflarea ta".,M
Sfântul Isihie Sinaitul, care reia adeseori acesl îndemn,"'1 aratâ cft în aceasta"
rugăciune „inima rasuflă şi cheamâ punirea şt neîncetat numai pe Hristos lisus,
Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu".1'7 Şi încăi „Cu adevărat fericit este cel ce s-n
lipit în cugetare de rugăciunea lui lisus şi-L strigă pe El neîncetat din inima, cum
s-a unir aerul cu trupurile noastre sau flacaracu ceara'V"1
" Scara, XX, 6. Cf. Sf. Isihie Sinuilul, Capete despre tivzvieşi virtute. A dona siila, 51, 73.
w
Cf. Sf. loan Sciuaml. Seam, XXVII. Despre fclurile liniştirilor..., 42. Cete fOO dr
COpete <de fui ( ali.fi fi Ignatie Xanlhopal. 25. "\SV,//-,i. IV. 113. ■*■ Ibidem,
XXVII; 62.
w
Capete dtsprv Matyie fi vtrtute, 100. Cf. A dotta sutâ, 80. 81. 87 <..să se lipeascâ
numele lui lisus de răstiflarea ta"; „sa se lipeascfi rugăciuneu lui lisus dc riisuflurca
la": „tinesle cu rasuflarea şi numele lui lisus").
a
Ibident, 5. Cf. ,4 dona sută, 85 („respirând necontenil însfişi pwerea lui Dumnezeu
Tiiiiîl >i înţclepcîunea lui Dumnezeu, Hrislos lisus"). *' Ibidem, 94.
3IK
Coiuiiţiile subjective aid umuttluirii ft sâniitaiea hi firistos
Această rugăciune, care mai Intâi se rosteşte cu gura, apoi în gând,36J ajunge să
se facă în chip desăvârşit, de la sine, de către inima oniului, de unde numele de
„rugaciunea inimii", cum i se mai spune uneori.
b) Omul are datoria, după îndemnul Apostolului (1 Tes. 5, 17), să se roa> ge
neincetai, aducându-i Iui Dumnezeu o rugăciune „curată" (cf. 2 Tim. 2, 22).
Acesta este, după Sfinţii Părinţi, scopul oricârei nevoinţe,ÎM şi, cum vom vedea
ulterior, rugăciunea curată tfste cea care-1 duce pe om la cunoaşte-
rea/contemplarea Iui Dumnezeu, care este ţelul şi culmen vieţii cfeştine.
SiTmtul Isaac Siml scrie că „toate felurile şi chipurile rugăciunii cu care se
roagfl omul sunt rânduite pânii la nigăciunea curatâ* (care este rodul şi sfârşitul
lor)".1"' Vom vedea ulterior ce anume este rugaciunea curată, în toa-le scnsurile
acestui cuvânt. Aici dorim sa luminâm doar sensul elementar, legat de însuşi
caracterul rugăciunii Iui lisus: este vorba de o rugăciune neimprăştiată
(dnepioncfea'tcoţ), în care nu este amestecată nici o cugetare stniinâ de ea.367
Aceasla presupune o desâvârşită concentrare a minţii, o tota-Jil reculegere a
tuturor puterilor sufleluJui.
Priti scurtimea ei. rugaciunea lui Iisus înlesneşte o asemenea concenlrare,
leiindu-l pc om de ratăcirea cugetelor şi împrăştierea minţii, lucru care uşor se
poate întâmpla în cazu! unei nigaciuni mai lungi, Ea este deplin potrivită
îndcmnului pe care-1 face Sfântul loan Scărarul: „Nu te porni la vorbărie, ca nu
ciiinva prin căutarea cuvintelor să ţi se împrăştie mintea. Vn cuvânt al va-nicşului
a făcul pe Dumnezeu îndurator şi un cuvârtt spus cu credinţă l-a rnimtiii( pe
tiilhar. Multa vorbire în rugăciune pricinuieşte minlii naluuiri şi împriişfierc. lar
un singur cuvânt o aduna".'6* fn altâ parte. acelaşi Sfânt Pa-rinrc aminteşte
învăţătura Apostolului: „Marele lucrfitor al marii şi desăvârşi-tei mgâciuni zice;
«Voiesc sîl spun cinci cuvinte cu mjjitea mea» şi cele următoare (I Cor. 14,
19)",369 Să observăm cS formula prescurtatfi a rugăciu-nii Jui lisus în limba
grcaeă este compusă exact din cinci cuvinte: K<)pie 1J1*TOX> Xpiaxfe, k\krp6v
\ie,
De.sigur, pentru a ajunge la o asemenea concentrare, scurtimea mgilciunii nu

este de ajuns. In timpul roslirii ei, eel care se roagă trebuie să aibă o anu-mitâ
stare duhovniceascâ şi psihică şi o ţinutS anume a trupului. care să-i permits să
se roage fiirâ împrăştiere. Sfinţii Pârinţi leagă lucrarea rugăciunii
Cf. Sf. Grigorie Stmiitul, Cu/n irebuie sa ţttdă hi rugâtiune <el ce ?e h'nişreyfe.
" Cl". Sf. loan Ciisian. ('omoilnn duhovnivesti. IX. 7. '" CminSi'
desprt'ievoiitfă, 32.
p
Cf, ibidem. Evugrie. Tmia/nlpractic, 69; Cuvâat despre n^diinne. 34 Sf. Varsa-
nullc. Scrisori duhovniceyti, 150. " Smm. XXVIII. 9. "' Ihtdem, 23.
319
Condi title general? ale liunâduirii
lui lisus de o metodă,'7i unul din elementele ei cele mai cunoscute fiind o anumită
„tehnică" psiho-fizica.
Punerea ei în praclică presupune unelc condiţii: izolarea,171 liniştea," lipsa
luminnV" nemişcarea,-174 poziţia şezandă. m
Scopul acestei „tehnici" esle:
a) să-I faca pe Imp pfirtaş la rugâc iune, astfel ca binefacerile ei s5 se reverse şi
asupra lui;
b) s;l înlesnească curgerea neîntrerupră a rugSciunii prin legarea ei de rii-mul
respiraţiei. Mulţi dintre Sfinţii Părinţi invaţă* ca prima parte a rugăciunii, „Doamne
lisuse Hristoase (Fiul hii Dumnezeu)", să se spună o datâ cu inspi-rarea aerului, iar a
doua, „miluieşte-ma' (pe mine, păcătosul)", atunci când aerul este dai afară. Cu privire
la acest subiect, cxisiă însă meicxle diferite;
77
c) să înlesneascâ* concentrarea, reculegerea, atentia.' Acesra este ţelul principal al
metodei. Astfel, Sfinţii CalisC şi Ignatie Xanthopol arată că „acestea n-au fosl
slarornicite de Sfinţii Părinţi pentrii allceva decilt ca nişte mijloace ajutAtoare pent.ru
adunarea minţii in ea însăşi, prin intoareerea din imprâştierea ei obişnuita si prin luarea-
aminri:".''*
Adunarea minţii. sau rectilegerea, este, altfel spus, readucerea minţii în inimă.
Penlni a înţelege ce înseamnă aceasta. trebuie să şrim câ „inîrmî" in limbajul ascetic
ii ortodoxe desemnează două realităţi: una spirituals. duhovnicească, şi alta fizicn.
Cuvântul inima numeşte, pe de o parle, potrivit principalei accepţiuni neo-testamenlare
a aceslui termen, omul lăuntric,37'' pulerile sufletului luale la un
m
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Epistotă cdtre Nicolae Monuhut, 12-13. Cete 1(H) de eapete
afe lui ('a/ist şi Ignatie Xanthopol. 18. Unul dintre principalelc iralute privind mgăciii-
ncu lui lîsus se intituleaza; M66o£cţ trjţ Upaţ rcpooeiê*;. r| Cf. Sf. Simeon Noul
Teolog. Metoda xfinlei nigdriimi fi utcnfixmi. Sf. Nichifor din Singurătule, Cuvânt
de.spre mgâcUme. trezvie. şi paza inimii. * Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. he. ctt. CeJe
100 de capete ale lid Calisi si Ignatie Xuniliopot. 23. 24. 25. Sf. Nicodim Aghioritul.
Enchiridion, 10. m Cf ibidem ';' (:i. < 'r/e 100 de capete ale lUi Ignatie fi Calisi
Xanthopol. 24.
' Sf. Nichifor din Singurăiale. ('iivăni despre nigăeinne... Teolipi al Filadelfiei,
Cuvfint despre tiierarea cea asctinsâ in IJristos. Sf. Simeon Noul Teolog. Metodtt
sfmtei nigdeiuni si atenfiuni. Cele 100 de capete ale lui ignatie fi Calist Xanthopol. 23,
25. Sf. Grigorie Sinuitul. Despre linistire şi despre tele doud feturi tile ntgăriunîi
(..şezând pe nil scaun înalt ca de-o palnuV'J; Despre. feint rum trebuie sd sadti la
ntgâciune eel ce se liitisleste.. ,7ftCf. Sf. Grigorie Paltunn. Triade, II. 2. 12. m Cf. Cele
100 de COpete ale lui Ignatie si Calist Xanthopol, 18. m Ibidem, 24.
fl
A se vedea. de pilda, Sf. Grigorie de Nyssa. Omilii la i'ericiri, VI. 4. Sf. Isaac Stall*
Cuvinie despre ne\>oinfd, 30. Sf. Teolipt al Filadelfiei. Cttvânl despre lucrareo cea
astiiiisii in llristos, Sf. Nicodim Aghioritul, Enchiridion. 10.
320
f 'ondifiilr subieclive ale fâmddnirii si sănâlatra in Hristos
loc.""1 mai precis, r&lăcina lor.3*1 Ea este central fiinţial al omului. lăunrnil său
proftmtl; este toi una cu persoana lui. Pe tie altă parte. inima desemnează, potrivii
accepţiei obişnuite, organul ca atare, al trupuliii.
Or. Părinţii isihasti au constalat din propria experienţîi ca între inima
„duhovnicească" şi cea fizică, centru şi principiu de viaţă" al Inipului, există o
corcspondenţa* analogică şi - îii vinutea unitilţii dinlre suflet şi trup. din care e
compusă făptura omenească - o legătură strfuisă, prima aflându-şi salas în cea de-a
doua,w astfel ca" ceea ce-o lulbură pe una, o tulbură şi pe cenlaltă, cu toate ca inima
duhovnkească nu depinde, prin natura ei. de inima irupească.
Mintea însăşi este unul dinrre organele inimii duhovnicesti,"11 cel mai im-portani
dintre ele, numindu-se. de aceea, uneori chiar „inimă", prin metoni* niae, deşi ntimirea
de „ochi al inimii", adeseori data ei de ditre Sfinţii Părinţi, îi este mull mai potrivită.
Cu toate eft este prin naturfl nematerială <â independent de tnip, îşi arc şi ea sălaşul în
inima fizicft.
Totuşi. in chip obişnuit, mintea este despăiţita dc inimă, se r;lspândeşte şi H
risipeşle în mulţimca gândurilor în afara inimii, ieşind astfel din sine in-s&şi. Şi nu
aflăm aici vreo contradicţie, căci, daca rnintea prin nalura sau eaenţa ci (ofccrta) îşi are
sălaşul în inima, prin aclivitatea ei (tvtţryeia), poata ţeşi şi se poatc îndepfilta;*85 esie
vorba aici de una dinlre cele două forme de aciivilate ale ei, cea pe care Sfântul
Dionisie Areopagitul o numeşte „mişcare in linie dreapta",'*" cea care corespunde
activităţii rationale, al cărei organ rstc creierul.'*' A doua aclivitatc a sa, numita de
Sfânlul Dionisie „circula-ra".'HTt „e mai înaltă şi mai proprie'*;38; Bo aceaslă lucrare,
mintea „neîmpniv
' Cf, Sf. Simeon Noul Teo!og, Metvda sftnlei nigăciwii si tiienfiuitî. Sf. Nichifor din
Singurâtuic. dnâiti despre rugdciune.
"' Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte drs/m- iicvohifa. 83.
" Cf. Sf Grigorie Palania, Triad*. I, 2, 3. Sf. Nichifor din Singurătatc. Ciivâni desprv
mgăduns... Sf. Nicodim Aghioriiul. Enchiridion, 10.
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfâ, 83. m Cf Sf. Grigorie Palanm, Triads, I.
2. 3; II, 2. 27-30. Unirea dinlre minte şi trup, şi deci dinlre niirile şi inimii. esle simţită
si înţeleasâ ca o realitate care poate fi experia-(i'i, dar gieu de explicat conceptual.
Astfel. Sf. Grigorie Pahima scrie: ,.Bu socotesc c8 piucin vorbi dc o atingcrc inire
accslea si dc o folosire (a trupului dc ciltre inimâ) şi de o ;miestecare îmre ele. Care
este însîi, şi cum se sâvârşeşte iiceasiă legiîiuru între o naturiî mintnlîi, spirituals!, şi UIID
trupească. sau Imp. râmane tuturor oamenilor indeob-sţe un lucm neîn|eles" (Triads, II.
2. 28. Cf. 29).
* Cf Sf. Grigorie Pjdama. Triads, I. 2. 5. Acca3tî1 di&lincttc înlre naliirîf şi lucrarc
esle reluată în ibidem U. 25 şi 26.
w
Despre Nnmirile dumnczeUşti, IV. 9. Sf. Sf. Grigorie Palaina. Triads. I. 2, 5. Sf.
Nicodim Aghioriiul, Enchiridion, 10. mSt Nicodim Aghioritul. Enchiridion. 10.
:
" Despre Numirilc dwrmezeitştl, IV, 9. Cf. Sf. Grigorie Palama, Triade. I. 2. 5. Sf.
Nicodim Aghioriiul. Enchiridion. 10. ,v; Sf. Grigorie Palania, Triads, I. 2. 5.
321
Condifiilr generate ale u'wu'uUiirii
liindu-se asupra celor de afară..., sc înioarce la sine",390 se regăseşte pe sine.-1"1

rămânand unită cu inima. Şi aşa ea este rerita* de orice rătâcire.392
Acestei a doua Jucrări a minţii îi aparţine în chip firesc fapia rugăciuniî. Şi pentru ca
sâ i se poată dedica in înlregime, cea dintâi lucrare a ei (rebuie sa inceteze; altfel spus,
min(ea trebuie „adunată din rătăcirile ei pe afară", întoarsă înlauntru, adusa* Tn inimă,
şi ţinuiă acolo.
Părinţii isihaşti, sprijinindu-se pe legălura dintrc inima de carne şi cea du-
hovnicească, au preconizat o mclodfi psihofizică, cu ajutorul căreia să se „închidă" mai
lesne „netmpescul în casa trupeasca". după cum spune Sfântul loan Scărarul.191
1
1) Mai întâi. stand cu capul aplecat şj cu bârbia sprijinită în piept, ^ ochii fiind
închişi, se caută concentrarea privirii pe locul inimii sau, cum sfâtuieşte Sfântul Simeon
Noul Teolog, spre mijlocul pânlecelui."* Sfântul Grigorie Palama explică această
practîcă astfel: „Cel care se sileşte să-şi întoarca mintea la ea însăşi, ca să nu se mai
mişte în linie dreaptă, ci circular (...). pe lângă faptul că in felul acesta se aduna, pe câl
posibil, de-afară înir-o mişcare circulară, asemănătoare mişcârii minţii pe care vrea s-o
rcalizeze in sine, realizeaza prin aceaslâ poziţie a corpului şi o întoarcere înlăuntnil
inimii a pUlerit minţii ce se revarsă prin vaz afară".'96
2) Pe de alia* parte, se cauta încetinirea respiraţjei. reţinerea puţin a sul'15-rii. ..ca
sâ nu respiri UŞOT'. lar aceasla, din palm moiive:
a) Aşacum aratS Sfântul Grigorie Sinailul, „siiflarea plămânilor, ciire por-neştc de la
inimâ. huunecă mintea şi risipeşte cugetarea, răpind-o de acolo, Ca urmare, sau o predă
roabă uitării, sau o face să cugete unele în locul allora, îndreptându-se, fără să simta,
spre cele ce nu (rcbuie'V''* Dacă respi-raţia lăsată în voia ei înlesneşte nestatornicia
minfii, dimpolrivă, stăpânită şi
'" Ibulem.
'" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epistole, I, Sf. Teolipi al Filadelfiei, Qtvânt ilespi-e lucra-
rra ceet ascumă îti llrislos. I. C'e/e 1(H) de capeie ale lui Ignat'te şi Ctilisi Xanllwpol,
19. Sf. Nicodim Aghîoritiil, Enchiridion, 10.
,w
Cf. Sf. Dionisie Areopagitul. fiespre Numirile dunmezeiepi. IV. 9. Sf. Grigoric
Palamu, Triade, I. 2. 5. Sf. Nichifordin Singurătatc. Cuvimi dtispr* mgăctme.
"".SVrt/w. XXVII, 5.
4
Cf. Sf. Nicodim Aghioritul. Enchiridion, 10.
15
Meloda sfmlei nigiithmi ţi atenfîimi: ..Apoi sprijineşte-ţi băibia ta de picptu) tau şi
mişcă ochiul tău sensibil împreufiă cu mintea spre mijlocul pântecehii sau spre biiric".
N. trad: tn Filoc. rom.. vol. VIII. p 536, Părinlelc D. Stâniloae trece acest lexi inir-o
notil (928). ardtând ca c vorba dtf versiunea paleogreacâ. Pitiinlele Stfuiiloae afirmil ca
e vorba dc o compilaţie râu-voitoaie şi că uceastă recomandare. daiă fiind ilogica ei
l,.caci cum ar putea fi cftutat lociil inimii cu o minie îndreplatâ spve buiic 7"), nu puiea
fi normalivâ. '" Triade, l 2, 8.
Sf. Simeon Noul Teolog. Meio/Ia sfiniei nigdciuni ţi afenfiuni. Sf. Grigorie
Sinailul. Despre /iniştire .yi tfrspre. cele două fetnri ale nigâciunii.
322
Condifiile xubiectivr a/r tâmtitfuiiii si .swxăU'.leii in Ihistox
rcţiiuiin, o disciplinează.m Dc altfel, se constată c,1 „atunci când omul cugetă
intens la ceva şi mai ales atunci când se află cu trupul şi sufletul in stare de
repaos, acest du-ie-vino al răsuflării se linişteşte". Şi invers, încettnirea
respiraţiei înlesneşte concentrarea minţii.401
b) Reţinerea i'ăsuflării şi poziţia incomodă a trupului produc o anumitâ* greu-
lale şi chiar o dureie, °2 care, după Sfinţii Părinţi. sunl de marc fobs celui ce se
roagă. Pe de o parte, aceasta contribuie la reculegere. „înfrânarea cu masurâ a
rasuflftrii, arata" SfSntul Nicodim Aghioritul. tulburâ si apasă inima, fTicând-o să
sufere din pricina lipsei aerului de care are nevoie prin fire, lar astfel inintea mai
Icsne se aduna din împrăştiere şi se înloarce în inima, locmai din pricina durerii şi
greutăţii pe care le simte inima".401 Pe de altă parte, dupa cum arata Sfântul
Nicodim. „această greutate şi durerc o fac să scuipe afara* momeala otrăvită a
plăccrii şi păcatului pe carc a înghiţise. Şi aşa, potrivit spusei doclorUor din
vechiine, cu cele contrare se vindecă cele contrare".4'*
c) Jnfrlnarefl cu măsură a răsuflării. după cum spune în continuare Sfân-lul
Nicodim Aghiorilul, subţiază inima cea tare şi îngioşata. lar cele umede din
inimă fiind potrivit apâsate, încălzite, se fac din aceasla pricină mai moi, mai
simţitoare, smerite, g.ltite spre strapungerea inimii şi în stare să verse lesne
lacrimi. Pe de altă parte, se subţiază şi mintea, iar cugetarea devine neschimbată
şi străvezie".4!"
d) Prin reţinerea respiraţiei, „toate celelalle pulc-'ri ale sufletului se unificfi şi
ele şi revin la minte, iar prin minte, sc întorc la Dumnezeu". Altfel spus, meuxla
face ca toate facultăţile omului să se adune în rugăciune şi să Be indrepte spre
Dumnezeu, omul devenind în întregime rugSciune şi unindu-se intrcgcu
Dumnezeu.
3) în sfârşit, prin metoda psiho-fizicâ mintea este lipita de respiraţie şi silită să
intre o data cu ea în piept, pânfi la locul inimii.4"7 Sfimtul Nichifor din
singurătate învaţă aşa: „Adunandu-ţi mintea, înipinge-o şi sileşle-o pe ca-lea
nărilor pe care intră aerul în inimă să coboarc împreună cu aerul inspirat în
inirnă".'11"1 lar Sfinţii Ignatie şi Calisl Xunthopol spun la fel: „Adunându-ţi
mintea din umblarea şi ratăcirea ei pe afarfi şi împingând-o uşor înauntrul
' Sf. Grigoric Sinuilul. Desprt fitlul eum trtbuie m ţadâ lo mgdiiniw cft ce se
hitişft'şte,
"' St. Giigorie Palnma. Triade, I, 2. 7. *'
Ibidem.
11
Cf. Sf. Grigorie Siniiiiul. Despre Uitiştire şi deSfUV irU' două feluri a/e ntgâciuniî;
Btsprv fr/id aim trehuie sâ şadă la ntgăcîune cel ce se li/iisteşte. ■' Encluridhn, 10.
"
Ibidem. w
Ibidem.
"Ibidem
.
a
Cf. CeU 100 de capele ale iui Ignatie fi Ctdisi Xanthopol. 20. 23. J|JI
Cuvânt despre tvgădwte,
323
('oiuiipile generate ate lânulduiiii
inimii, prin inspirarea aerului pe nas, umple-ocu «Doamne lisuse Hristoase, Fiul lui
Dumnezeu, miluieşte-mă»".40*
Sa notăm faptul că aceastâ tehnică Irebuie practicatâ sub îndrumarea unui părinte
duhovnicesc încercat. deoarece, în caz contrar, există riscul ca ea să producâ tulburări
grave atât pcntru Imp, câ! şi pcntru psihic,
Odată prezenlale principiile acestci merodc, se cuvine sfi subliniem faptul cil en nil
este de neaparatâ Irebuinţă şi că rostul ei este doar sa" înlesneasca" rugăciunea.4'0 Sfinţii
Parinţi îi acordfl un rol propedeutic şi o recomandâ mai ales mcepatorilor,*" admiţând
ca se poate ajunge la acelaşi rezultal şi pe altă cale. Astfel, Sfânlul Nichifor din
Singurălate, unul dinlre principalii promo-tori ai acestei metode. scrie: „Dacă,
ostenindu-te inulf, o, frate, nu poţi lotuşi intra în părţile inimii precum ţi-am ariUat, fă
ceea ce-ţi spun, şi cu ajutorul lui Dumnezeu vei afla ceea ce cauţi. Dă-i cugetării tale,
depărtând de la ea orice gând - şi aceasta o poţi dacă vrei -, da-i deci pe: Doamne lisuse
Hristoasc, l-'iul lui Dumnezeu, miluieşie-mn !, vi silcşte-te ca in loc de orice all gând să
strigi pururea înliluntru aceste cuvinte. lar ţinând nceasta mai multă vreme. (\ se va
deschide prin aceasta şi intrarea inimii, precum ţi-am scris, fară nici o îndoială, cum am
cunoscut şi noi prin cercare".Jiî
în oricc caz, nu există nici o metodă care să poată aduce prin ea însăşi roade
duhovniceşti, acestea fiind numai şi numai daruri ale harului dumneze-icsc, lar harul se
dă ca răsplată a credinţei şi râvnei în rugăciune; metoda doar uşurează atenţia la
rugăchine.411
Metoda fizică înlesneşte dmmiil minţii către inima, dar ini îl face mai uşor. Inlr-
adevăr, numai după un timp îndelungul şi dupa" multe şi mari stră-duinţe şi lupie se
poate ajunge la rugăciunea neîncetată şi curatS a inimii,"1"1 iar aceasta este un liar pe
care puţini bărbaţi duhovniceşti îl dobândesc,*1 abia unul dintr-un neam, cum spune
Sfântul Isaac Sirul.4"1
Rugăciunea lui lisus face parte din viaţa asceticâ, de care este străns lega-ta, fiind în
acelaşi limp început şi desaVârşire a ei. într-adevăr, fiind o formâ de rugăciune, ea este,
ca orice rugăciune, condiţia esenţjală a vieţii du-
Cele 100 de capete ate lui Calîst şi Igiuitie Xtmthnpol. 25.

Jlt
' Cf. ibidem, 24.
1
Cf. Sf. Grigoric Sinaitul. Despre felul cum irebuie să sadti la rugăchme cet ce se
liiuşteşte. 1'' 'uii'mi despre mgacîune.
s
„Cum zice Sfânlul Nil. luarea-aminte. căutuiiri rugâciunr. va uflu i'iiguciunc. Penlru
cîî nigâeiunen umieazn luarii-aminic. inăeur că e altcev;i." Ce/e 1(K) de rttpete ate tut
Colisi si Ignatie Xanthopol, 24.
414
Cf. ibidem. 52. Sf. Grigorie Palama. Tritute, 1. 2. 8; Trei capete. 2. '' Celt 100 de
capete ale lui Catijtt si Ignatie Xaiiiliopol, 52. Sf. Isihie SinailuL Cuvtmt despre ireivie
si virtafeA-, A douu sutfl. 5. Sf. Maxim Mărlurisitonil, Capete despre dragoste. IV. 51.
41
" < mime desprerwvohifâ. 32.
\M
Condifiile .vnhiecHvf a/e tantaduirii,«' sântilttiea in HrisîiKs
hovniceşti. lar ca rugăciune curată neîncetatâ. aşa cum se aratâ a fi în forma ei

dftsăvârşitâ, dimpofrivâ. ea presupune vîeţuirea ascetică drept condiţie a ci. adici*
urcarea pe rand a Irepielor împlinirii poruncilor şi lucrării luturor vinuţilor. îri raport.
cu aceste condiţii de natură duhovniceascfi, meloda psi-ho-fizicâ se vădeşte a fi doar
un simplu acesoriu,41'' în vreme ce, lipsind aces-IO;I. ea n» este de nici un t'olos.
RugSciunca lui lisus trebuie sa fie neapârai însoţită de trezvie (vffntic,). pe cure o
vom prezenta ulterior, prin care sunt păzite. în acelaşi timp. inima şi niinlea; adică,
inima es(e curăţită de orice mişcare p&imaşă. iar mintea, de orice reprezentare
(imagine sau gând) strilină de cuprinsul nigăciunîi.
Trebuie să menţionăm, de asemenea, strapungcrca inimii,'"" smerenia419 şi
dragoslea de Durrmezeu,'120 pe care Sfinţii Părinţi le socotesc deosebit de nnportiiiite şi
absoluf necesare.
De asemenea, rrebuie să subliniem faptul cfl lucrarea rugăciunii lui lisus <XK lupta
tmpotriva patimilor şi deph'na despătimire42' şj, în acelaşi limp. lucrarea tuturor
virtuţilor.43' Altfel spus, ea este nedespărţită de împlinirea niiiiror
ponincilordumnezeieşti,423
5. Leaciil poriindlor
Credinţa, pocSinţa, rugăciunea, împreunalc cu primirea Sfintelor Taine, mi sunt de

ajuns penfru manluirea şi îndumnezeirea omului, daca* nu sunt în-soţiie de păzirea şi
împlinirea ponincilor dumnezeieşti.
Sfmtele Scripturi $i Tradiţia amintesc întotdcauna faptul că, pentru a aduce roade şi
pentru a se chema desăvârşită, credinţa trebuie sS se arate în luorarea poroncilor.
Asttel. Sfântul Apostol lacov spune: „Aşa e cu credinţa: dacâ nu are fapre, e moartă în
ea însăşi" (lac. 2. 17); „Cacî precum Irupul fâi'ă de suflet morl esie. astfel şi credinţa
fâră de fapte, moarlă este" flac. 2, 26); „Vedeţi dar că dirt fapte este îndreplat omid, iar
nu numai din credinţă" (lac. 2, 24). Sfântul Isaac Sim! reia aceastsl învăţătură.
spunând: „credinţa are
Dc nltfel. în Fi local it'. de.sciiertfa acesrei metodc ocupfi doar Ctileva pagini. în
viciiie ce sfinlele ncvoinţe ale dcsuvârsirii sunl prezcntute de-a liingul a sure de pagini.
* A se vedea, înlre alţii: Sf. Teolipi al Filadelfiei. CuviOii despre tucmrea cea aXeuruâ
i/um Hristos, Cete t(XI de rapeie ate ltd Cafist ,vr Ignatie Xaii'lwpol, 25. 80. 81. Aceştî doi
Sfinli Părinţi din unnă spun limpede: ..Dacă n-ui fiangeie de iniinâ. ciinoaşe cfi iu sluvfl
desaria"
4t9
A se vedea. între alţii: Sf. Teolipt al Filaclclfiei. Cuvânt despre lucrarea cea tU\
wtsă inim ffristos, Cete liX/ de cttpete ale lui Calisl si tgnalie Xanlhopot, 25. 45.
v
'Cf. Sf Teolipt al Filaddfici, op, ck Sf. Nrcodim Aghioriiul. Enchiridion, 10.
" A se vedea. de pilda: Sf, Simeon Noul Teolog. Mettnla sfmiei nigăciuru şi aten-
inmi. Cele HX) de ctipele tile ltd CaUH fi Ignatie Xanthopot, 86, 87.
- A se vedea, inlie alţii, Sf. Teolipt al Filadelfiei, Noud capet», 3. Ciivăni ttespre (m
ftirea cea uscunsâ in Hristos. m Intre alţii, ibidem, 5.
325
Condiţiile generate ale liiirwdnirit
nevoie de fapte".424 SfantuI loan Damaschin, la fel, arată că „en (credinţa) se
desâvârşeşte prin toate cele legiuite de Hristos, este învederată prin fapte, este
cucernică şi îndeplineşte poruncile Acefuia care ne-a reînnoit".'"5 ..Să nu se
încreadă cineva numai în credinţa in Hrislos", învaţîi SfantuI Simeon Noul
Teolog/"' care merge până !a a spune ca „cei care se sprijim! numai pe credinţă,
cu adevărat sunt lipsiţi de credinţa (dnuxtoi)".4" SfantuI Marcu Ascetul spune
chiar câ dragostea faţa de Hristos şi împlinirea poruncilor sum totuna; „fmplinind
poruncile, ne anUum dragostea faţă de Ce] ce ne-a elibe-rat".42K SfantuI loan Gură
de Aur, după ce. la fel. arată că „nu-i de ajuns numai sâ crezi (penlru ca să te
mantuieşti)", spune că ..trebuie sa fim cu rnultâ luare-aminte asupra vieţii
noastre... să ducem o viaţă dreaplă şi curatâ".": Omul işi arată în mod cone ret
voinţa de a fi izbăvit şi mântuit. prin hoiărârea de a-şi orândui viaţa potrivjt
poruncilor lui Hristos. Aşa arata" el că tămădui-rea şi mântuirea sa nu sunt o
simplă dorinţiJ vagă şi deşartă, ci că tânjeşte cu toată fiinţa după ele şi s-a aşezat
pe calea care duce la ele.
Alături de credinţa, aflăm la temelia mânruirii pocăinţa. Hristos Şi-a încc-put
propovăduii-ea chemându-i pe oameni la pocăinţă (Ml. 4, 17; Mc I, 15) şi Şi-a
încheiat lucrarea tot cu aceastâ chemare (Luca 24, 47). Nu este vorba aici de
simpla pârere de rău faţă de starea de pacat, trecuta" sau prezentă, ci de voinţa de
a te întoarce si a-ţi schimba viaţa (este, de aJlfel. una dintre conola-ţiile
cuvânfului net&voiot). Pazirea poruncilor apare ca urmarea fwească a pocâinţei,
dacă nu cumva ea este chiar una dintre caracteristicile ei esenţiale.
Tot aşa, după cum învaţă însuşi Mântuitorul Hristos, rugăciunea nu este de
ajuns pentru ca omul să se mântuiască: „Nu oricine îmi zice; Doamne, Doamne,
va intra în fmpăraţia cerurilor, ci eel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri"
(Mt. 7,21). Rugâciunea nu este ascultată decât dacă cel ce se roa-gjî păzeşte
poruncile lui Dumnezeu: „Şi orice cerem, primim de la El, pentru că pâzim
poruncile Lui şi cele pliicute înaintea Lui facem" (I In 3. 22). „S3-vârşirea binelui
şi împlinireii poruncilor", după cum spune Origen. „fac pane din rugâciune".410
Chiar Botezul nu înseanină nîmic (ară lucrarea poruncilor,'1" căci, dacîi omul
primeşte prin el deplinătalea harului, roadele lui nu se văd decât în ma-sura in
care omul împlineste poruncile. Aşa cum spune SfantuI Marcu Ascetul: „SfantuI
Botez este desăvârşit, dar nu desăvarşeşte pe eel care nu impli-
424
('uvinte despre iievoinţâ, 22.
f° Dogmatica, IV. 10.
4:fl
Discursuri etica, X. 197.
**Vmw,L,ai8.
,a
Despre Hotel. Rilspimsul 3.
" Omilii la Matei. XI. 7. A se vedea. de asemenea, SI*. Marcu Ascetul, Despre cei ce
crediil se iluirt'ptt'a-.a dinfapie. 18. "u Despre tUgăaum, XII. 4" Cf. Sf. Simeon
Noul Teolog. Discursuri eliee. VII. I.
326
Condîfiite sidtiective ede uinuidiurii si si'intiuitett tn Hristos
neşte poi-uncile".4'2 lar în altă pane arată câ „celor botezaţi în Hristos li s-a daruit
harul în chip lainic; dar el lucrează în ei pe măsura împlinirii ponmci-lor";'"1
„harul, care locuieşte în chip uscuns... pe mAsura împlinirii poruncilor... se
descoperă".4*4 Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun şi ei la fel: „Hristos. fiind
Dumnezeu desăvârşil, a dăruit celor bolezaţi harul desâvârşit al Sfântului Duh...
dar ni se descoperă nouă şi ni se arată pe masura lucrării poruncilor"; si încă:
„Harul desâvărşit al Duhului (ne-a fosl) dăruit nouă pri-ma dată prin Botez.
Acest dar se aflâ* în noi... dar se poale descoperi doar prin lucrarea
poruncilor".41* Simpla împlinire a poruncilor nu-l mântuieşte pe om şi nu-l
îndumnezeieşte, căci numai prin har, care este darul lui Dumnezeu. se mâniuicşie
eel credincios (Efes. 2,8-9). Dar rară împlinirea lor nimeni nn poate ajunge la
bunătâţile ragăduite, caci doar astfcl se poate păstra hand primil prin Sfintele
Taine, numai aşa poate fi făcul lucrător, şi numai aşa sporeste ornul în har; iar
dacfl s-a îndepartat de el, aşa îl poate afla din nou.
Dupfi cum, in rai, porunca lui Dumnezeu îl ajuta pe Adam să nu iasă din calea
pe cure fusese pus de la crearea sa şi să-şi pastreze astfel firea în starea diniru
început,'"' poruncile lui Hristos, mai întâi de loate, au menirea de a-1 ajuta pe
crestin sâ* se menţină în starea sa înnoită şi să pastreze daruriJe primite. „Harul lui
Dumnezeu se păstreazâ prin lucrarea poruncilor", scrie Sfantul Simeon Noul
Teolog.4'7 In chip obiectiv, zestrea harului răinâne oricum. dar peiitru ca s-o
dobândească cu adevarat, iar lucrarea lui să-i He vădhii, omul trebuie sA se predea
debunavoie harului şi să con lucreze cu el, căci Dumnezeu daniieşte harul, dar nu
ne sileste sa-l primim, nu siluieşte voinţa noastră, ci nc respecta libertatea ,4lK Or,
priinirea hanilui şi conlucrarea cu el se vădesc prin faptuirea poruncilor. „Păzind
poruncile", „rămânem cum am fost botezaţi", spline Sfântul Petru Damaschi-
Kd.41B Poruncile deci îl ajutâ pe om să-şi pastreze sSnătatea duhovniceasca do-
hâudită prin Sfinlcle Taine, păstrându-se curat de orice răutate şi stăniind în viaţa
cea nouâ adusâ de ele.440 Astfel, Sfântu! Marcu AsceWil scrie: „Cei ce no-am în-
vrednicit de baia nasterii de-a dona, săvârsim faptele bune nu pentru răsplată, ci
peiuru pâzirea ourăţiei date nouă".441 lar în altă parte explică acest lucru: „Celor ce
au primit puterea de a unplini poruncile, Hristos le porunceşte ca unor credin-
cioşi si se nevoiască să nu se mai uiroarca* spre cele dinapoi (adică la păcat)".44*
'" Oespre Botez, Râspunsnl I.

De3prvcdcecrtdcă3eîndrepieazâdinjapte<6l< Cf. Despre Botez. Rilspunsurile 4 şi 5.
Despre Botez, Râspunsul 5.
Cele W0decapete...,6ş\ 7. **Cf. Sf. Grigorie Palama, Omilil, 54. 11 Suta >lr
cape.lt de Dumnezeu ritvântâtoarr si fâptuitottre (leologice şi practice), 56.
I If, Sf. Marcu Ascetiil. Despre Botez, Răspunsul 3. '' fnvăfâturi
dtdiovmceşti, Cartea întui, începul despre teina cărţii, ' CI. Sf. Simeon Noul
teolog. Dtscursuri eiice. II. 7. 296; Xni. 198-221. " Despre eei <e cred câ
se huirepteazâ din fapte, 23. "■' Despre Hotel, Rllspunsul 3.
327
Condiţiile generate ale uuiuuhtim
Psalmislul arata adeseori cat de puternice sum ponincile ca sâ ne rereascâ de rau:
„Atunci nu mă voi ruşina, când voi căuta spre toate poruncile Tale" (Ps. 118,6);
„Pusu-mi-au pâ&*toşii cursă mie, darde la poruncile Tale n-am rătăcif (Ps. 118, ]
10); „muluî pace an cei ce iubesc legea Ta şi nil se sminiesc" (Ps. 118, 165).
Sfânbil Diadoh al Foticeei scrie şi el In acest sens: „Se cuvine ca mintiîa să se
ocupe pururea cu păzirea sflntelor porunci şi cu pomenirea adnnciî a Domnului
slavei, (iar atunci) nu se va abate la gânduri sau la cuvinte rele".44' De aceea, po-
nincile nu trebuie privite ca obligaţii - şi cu alât mai puţin ca inlerdicţii sau labu-
uri - dc natură legalists, ci ca un fel de parapet, care-l împiedică pe ccl ce ascultă
de ele să se întoarcă la „nebunia păcatului", să cadă din nou in bolile cele sufle-
teşti cam sunl palimile. Sfântnl Simeon Noul Teolog face remarca subtilă că po-
runcile ne sum dale nu atât ca să le pă/.im pe ele, cat mai degrabă să ne pfizim pe
noi prin ele.444 Pe de altă parte. ele isi merită cu adevflrat immcle de ponmci, caci, cu
toaie că cele la care îndeamnâ corespund întru toiul, cum vom vedea. naturii
profunde şi adevărate a omului, restaural;! prin Botez, ele nu se împlinesc uşor şi
de la sine, căci se împotrivesc înclinărilor păcătoase ale firii căzutc şi ale lumii în
care trăit-'şte. „Găsesc deci în mine, care voiesc să fac bine, legea că răul este legal
de mine. Că, după omul eel lăuntric, ma bucur de legea lui Dumnezeu; dar văd în
rnădularele mele o allă lege, luptându-se împotriva legii minţii mele şi tacându-mă
rob legii păcatului, care este în madularele mele" (Rom. 7, 21-23),
Dar poruncile nu numai că-l fac pe creştin în stare să păstreze darurile

Botezului. ci-l şi ajută să înmulţeascâ talanUi (cf. Mt. 25, 14-29; Mc l<). 12-27)
care i-au fost daţi de Sffuitul Dim. fnlr-adevăr, viaţa duhovniceasca a Omului
după Botez şi Mirungere trebuie sii fie 0 viaţă de sporire şi creştere prin puterea
Sfântului Duh. până la măsura vfirstei deplinăta|ii în Hristos (Efes. 4, 13), pflnă la
atingerea asemănării desaviirşite 0U Dumnezeu. Aceaslă creştere ta forma unei tor
mai mari aproprieri, a unei însuşiri din ce în ce mai depline ii hamlui primil prin
Sfintele Taine. lar o asemenea lucrare nu se poale face fără împlinirea poruncilor.
Sfântul Mac-arie cel Mare spune că „cel care voieşte... să primeascăde la
Dumnezeu harul ceresc al Duhului, să spo-rească şi sa se dcsăvârşeasca în Duhul
Sfânt, se cuvine să se sileasca" a împlini toate poruncile lui Dumnezeu"."" într-
adevflr. împărtăşirca tot mai mare de har, ca şi vădirea roadelor, se face prin
conlucrarea omului cu Duhul Sfânt; iar aceasta nu doar prin voinţa de a-L primi, ci
prin participare activă, cu toate puterile fiinţei sale şi in tot ceea ce face, prin
întreaga sa viaţă. adică prin lucrarea poruncilor. Făi'ă ea, harul rămâne ceva strain
pentru om; nu strain de om - câci Dumnezeu nu-Şi ia înapoi darurile Sale, dar
omul nu se
('uvânl ascetic in 100 de capete, 96. J44 Discursuti etice, II, 7: „păzejte poruncile
lui Dumnezeu, sau mai degrabfi păzeş-le-ie pe line însuţi prin porunci... ca să nu
pitţeşti ceea ce a păţil Adam". ,4S OmUii duhovniceytt (Col. II), XIX, 7.
328
CoiiHiţuIt' subit-ctive ale uimăduitii si sâiuitnieti in llrîMos
poate uni cu harul, nu poate creşte în el şi prin el, nu-l simte lucrăior şi de viaţă
facător pentru el, nu-l poate face desăvârsit lucrator în fiinţa sa, nu noate fi cu
adevârai iransformat de el, nu-l poate vâdi prin faptele şi felul său dc vieţuire.
Roadele harului, deplin şi real prezente, nii pot fi simţite de om dccâl în măsura
în care el este plin de luare-aminte si de rftvnîi în făptuirea poruncrlor. în masura
în care el vieţuieşte in chip concrei polrivil poruncilor lui Dumnezeu.4'1' Aslfel,
Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cei care nu K impartăşesc de roadele
harului primit la Botez sunt „slăbănogi şi neputin-ciosj, penlru c.i n-au pîtait
poruncile",44' Sffuitul Marcu Ascetul, aşa cum am vâzui. insistă asupra faptului că
la Botez omul primeşle deplinătatea hamlui dumnezeiesc. dar „în chip tainîc",
acesta făcându-se vfidii şi dând roade numai în niăsura în care omul păzcşte şi
împlineşte poruncile.44* Nu harul Sfâniului Duh, cure ni s-a dat în toala"
plinătatea lui sporeşte în noi; nouă ni se cuvine a spori în el.441 „Sfânwl Botcz,
spune el, este desăvârşil laţâ de noi, dar noi suntem nedesăvârşiţi fata" de el.
Drept aceea, o, omule, care ai fost botezal in Hristos, dă numai lucrarea pentru
care ai luat puterea şi te pregăteşle ca sa primeşli aratarea Celui cc locuieşle înlni
tine".450 „In măsura în care, crezîtnd, lucrâm poruncile, lucrcazăşi Duhul Sfant în
noi roadele Sale".451
Şi numai împlinind poruncile se poate omul face fiu al lui Dumnezeu (Lc, 20,
36; Rom. 8, 14; Gal. 3, 26) prin infiere (Rom. 8, 15; Gal. 4, 5; Efes. 1, 5) şi
dumiiezeu prin har. „Prin sălăşluirea Duhului Sfant, li s-a dat tuturor puterea de u
se face fii ai lui Dumnezeu (In I, 12).,. prin păzirea poruncilor Ltd , spune Sfântul
Petru Damaschin. lar poruncile arată cu adevărat care esic voiii lui Dumnezeu,
deplin descoperită şi desâvârsil îniplinită de Hristos. Păzind poruncile. omul nu-şi
mai împlîneşte voia sa,'|S1 care-l înslrainează de Dumnezeu, şi, dimpotrivâ,
împlineşte voia lui Dumnezeu. făcându-se urmă-loi lui Hristos, Care Şi-a supus
întru totul voinţa Sa omeneascii voinţei dum-nezeieşti, fficându-Se ascultător în
toate Tatălui. Atunci omul se face frate al lui Hristos: „Oricine face voia lui
Dumnezeu, acesta este fratele Meu" (Mc. 3, 35; cf, Mt. 12, 50). Putem spune, de
asemenea, că ascultarea poruncilor îl face pe om fiu al lui Dumnezeu prin înfiere
pentni că prin ele omul se poartă asa cum se cuvine unui fiu inaintea Tatalui,
marturisindu-şi cu adevărat, în chip concret şi fiinţial, credinţa în El („toţi sunteţi
fii ai lui Dumnezeu prin
' Cf. Sf. Nicolae Cabnsilu. Desprt viaţa m Hristos. III. I.

" Imne, L. 167. Cf. Nicolne Cabasila, Despre vitifn in /hisim; III. 14.
" Cf. Despre cei ce rred cci se indrepteaza din fapte, 61; Despre Hotez, Raspun&urilc
4. 5 şi 17.
"'' Cf Despre Botez, Raspunsul 5. '"
Ibidem, '" Ibidem.
n
Invâfâturi duhovnlceţli, Carteu întâi. început despre buna câiţiî. *>
Cf. ibidem,
329
CottttifiHe genrmlt' aU Khnătlttirii
credinţa în Hristos lisus", Gal. 3, 26) şi ar&ându-şi iubirea faţă de El; „De Mâ
iubiţi, păziţi ponincilc Mele" (In 14, 15) şi „Cel ce are poruncile Mele şi le
păzeste, acela este care MiS iubeşte" (In 14, 21), învaţă Mantuitorul Hristos.
lubirii de fiu a omului faţâ dc Tatăl ceresc îi râspuiide iubirea de Tata a hii
Dumnezeu pentm ccl făcut fiu prin infiere şi a Fiului pentru fratele sihi adoptiv:
„Cel care Ma iubeşte pe Mine va fi iubit de TatfU Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă
voi arăla lui" {In 14, 21). Prin trimiterea Sfanlului Duh Hristos Se face văzut, şi-L
face văzut şi pe Talăl, celui Oare-şi arală iubirea t'aţă de Dumnezeu ascultand şi
împlinind poruncile Lui. „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele. Şi Eu voi ruga pe
Tatăl şi alt Mfingâielor vă va da vouă ca să fie cu voi în veac, Duhul Adevămlui"
(In 14, 15-17). Alunci creştinul poate să strige cu bucuria Psalmistului: „Gura
mea am deschis şi am aflal (Duh), că de poruncile Tale am dorit" (Ps. 118,131).
Poruncile se vădesc a fi pricinuitoare ale sfinţirii şi îndumnezeirii omului prin
Duhul Sfânt, căci, împlinindu-le, omul se deschide harului Duhului, unindu-se
astfel cu Hristos ş'u în El, cu Tatăl. Putem spune deci, o data cu Sfinţii Calist şi
Ignatie Xanlhopol. ca poruncile sum ,.îndumnezeitoare'Vs| iiir celor bolezaţi, cum
arată Sfântul Simeon Noul Teolog. li s-a dat „să do-bândească prin lucrarea
poruncilor sfinţenia".4" Sfântul Isaac Sirul spune răspicat: „Nici unul dinlre cei
care n-au păzit poruncile şi n-au umblat pe urmele fericiţilor Apostoli nu s-a
învrednicit să se cheme sfânt".4St
Sfiînlul Pel.ru Damaschin afirmă chiar câ poruncile sunt „daruri ale harului lui
Dumnezeu",4" iar Sfântul Marcu Ascetul scrie: „Domnul e ascuns in poruncile
Sale. Şi cei ce-L cauta" pe El, ÎI g&sese pe măsura împlinirii lor";4*11 de aceea,
omul nu poate zice cu dreptate: „Am împlinit poruncile, si n-am aflat pe
Domnul".4,i;
Toate acestea, pentni a fi înţelese as a cum se cuvine, trebuie puse în legă-turS
cu cele spuse mai înainte şi cunoscând (impede că poruncile nu sunt un cod
juridic, nici un ansamblu de reguli morale abstracte, definite a priori şi elaborate
in urma unor experienţe omencşti. fie ele, de altfel, cu totul excep-ţionale, şi nici
precepte de felul celor oferite de înţelepţii lumii acesteia, de care Sfântul Apostol
Pavel ne învaţa să ne ferim: ..Luaţi aminte sa* nu vă fure minţile cineva cu
filosofia şi cu deşarta înşelaciune din predania omenească, dupii înţelesurile cele
slabe ale lumii" (Co|, 2, 8). Hristos însuşi arată goli-ciunea şi deşertaciunea lor
funciară, spunând despre cei care le practical ..In
m
CeleI00<kcap*te..„4.
'" DiscursuH etici, X. 435-436.
''" Bpistote, IV.
,?
Uwafuturi iluhovnicepi. Ciirtea întâi. Incepiit despre lema cărţii. °*
De«M» Ugea ttuhovniveascti, 190. - IhUiem, 19 i,
330
Cmulifiifr sidriective n\e tâmâduîrii şi mntiuitfit hi Hristos
zadar Mâ cinstesc, învaţând învăţături care sum porunci omeneşti" (Mc. 7, 7: Ml.
15, 9). Ele nu-l pot mântui pe om, căci sum simple învăţaturi omeneşti, „Nu v8
încredeţi.. în fiii oamenilor, în care nu este izbăvirc" (Ps. 145, 3). Poruncile lui
Hristos, dimpotrivă, au puiere mAntuitoare şi îndumnezeitoare, penlni că sum
prin nature lor divino-umane, întemeiate fund pe Persoana în-sâşi a Fiutui lui
Dumnezeu făcut om. Astfel, Stantul Apostol Pavel opune în\â|ăturilor „din
predania omeneascâ, după înţelesurile eel slabe ale lumii", pe cele „dupa*
Hristos" (Col. 2, 8), adăugand îndatS: „Căci înlni El locuieşte, trupeşte. toată
plinâtatca Dumnezeirii" (Col. 2, 9). lar înainte de toate acestea spune: ..Deci,
precum aţi primit pe Hristos lisus, Domnul, aşa să umblaţi inlru El. Fnradăcinaţi
şi zidiţi Hind într-însul, întariţi în credinţă, dupfi cum aţi fost învăţaţi" (Col. 2, 6-
7).
Prin poruncile Sale, Hristos nu-i oferâ omului simple precepte morale, ci,
iniplinindu-le El însuşi în chip desăvârşit, îi descopera prin cuvintele şi prin fap-
tele Sale, prin felul Său de a fi> modelul desâvârşit al vieţuirii omeneşti în forma
ei desăvârşitit, sănătoasă, sfântă, adică cea teantropică. lisus ne descopera' în Per-
soana Sa, în care a unit Urea umană cu firea dumnezeiască, omul adevărat, „omul
nou" (Efes, 2, 15), facut „după Dumnezeu" (Efes. 4, 24), „care se înnoieşte,.. dupa
chipul Celui ce l-a zjdit" (Col. 3, 10), Adam eel Nou, nu doar restaurat, ci
desăvarşil prin unirea desavArşită cu Dumnezeu. lar daca păzim şi împlinim
ponincile Sale, El binevoieşte ca noi sfi ne facem cu adevărat şi întru totul aseme-
nea Lui, sa fim „următori ai lui Dumnezeu" (Efes. 5, I )■ nu din afară, aşa cum am
fi urmat şi imitat un înţelept sau un erou, ci îmbrăcăndu-ne în El (cf. Gal. 3, 27),
împartăşindu-ne de omenitatea Sa îndumnezcită, devenînd „părtaşi dumnezeieştii
firi" (2 Pt. 1,4). Scoliastul Raspunsurilorcălre Talasie spune limpede: „Cuvanuil
lui Dumnezeu Se arată în cei lucrători întrupal în porunci. lar prin acestea Cuvân-
tul îi duce pe cei lucrători spre Tat», in Care Se afli* El după file".463 Prin împli-
nirea poruncilor, unită cu primirea Sfintelor Taine, omul ajunge la viaţa cea
dumnezehiscâ: „De vrei să intri în viaţâ. păzeşte poruncile" (Ml. 19, 17), şi încâ:
„porunca Lui este viaţa veşnică" (In 12, 50); atunci putem striga cu Psalmistul:
„In veac nu voi uira îndreplările Tale, că într-însele m-ai viat, Doamne" (Ps. 118.
93), şi cu Apostolul: „nu eu mat trăiesc, ci Hristos trSieştc în mine" (Gal. 2,20).
Pemm că prin păzirea poruncilor ne facem, prin Duhul Sfânt, asemenea lui
Hristos, iar în Hristos venim la Tatăl (cf. In 14. 6), prin ele ajungem la adevărata
cunoaştere a lui Dumnezeu.4''1 Aceastâ legătură direct;"» între împli-nirea
poruncilor şi cunoaşterea adevarului este adeseori pomenitâ de Psalmist: „Calea
adevarului am ales, şi judecâţile Tale nu le-am uitat" (Ps. 118, 30); „învaţă-mă...
cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut" (Ps. 118, 66); „Ponincile Tale sum
gândirea mea" (Ps. 118, 143); ceea ce înseamnă nu nu-ni.ii că poruncile sum
adevărale, ci că ele vin de la Adevărul însuşi şi due la
Răspmsuri câtre Tattaie, 35, scolia 3. 1 Cf. Sf. Talasie Libianul,

i'apele des/rre dmgosie, mjroiioiy..., 13.
«'I
Condifiiie generate ale tâmâduirii
Bl. Vom vedea mai departe 00 împlinirea poruncilor îl ducc pe om până la
cunoaşterea cea mai înalta şi mai deplinâ. vederea lui Dumnezeu in lumina cea
neapropiată şi îndumnezeitoare, la care ajung cei vrednici de primirea acestui dar,
prin lucrarea Sfântului Duh,4s:
I J.icli o ascmenea cunoaştere este doar a celor desăvârşîţi, totuşi, aşa cum
arata Sfântul Simeon Noul Teolog, Dumnezeu Se aralâ şi Se face cunoscut in
oarecare masura tuturor celor care ascultă şi împlinesc poruncile Sale, „pe cat
cuprinde fiecare".463
Pazirea poruncilor este îiuotdeauna singurul criteriu al adevăratei cunoaş-leri a
lui Dumnezeu, aşa cum arată Sfântul Apostol loan: „Şi întru aceasta ştim că L-am
cunoscul, daca pazim poruncile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut. :i.ii poruncile
Lui nu le păzeşte, mincinos este şi îulru el adevarul nu se află" <I In 2. 3-4). Şi
mai ales împlinirea primelor două porunci: iubi-rea lui Dumnezeu şi a aproapelui
(Mt. 22, 40; Mc. 12, 30-31), care în fapt le cuprind pe toate celelalte (Mt. 22, 40;
cf. Rom. 13, 9), ne due la cunoaştcrea lui Dumnezeu,*'1 pentru că Dumnezeu este
iubire: „şi oricine iubeşte este iinscut din Dumnezeu şi cunoaşte pe Dumnezeu.
Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu. pentru că Dumnezeu este iubire" (1
In 4. 7-8).
Rostul poruncilor esle mai întâi de a-l a ji i l n pe creştin să păstrcze darurile

primite la Botez şi să le faca roditoare. iar apoi, dacă, dupâ" acesta. de bunavoie s-
a lasat prada pacaiului şî putimilor şi s-a înstrSinal de har, să le redobândească,
Sfântul Marcu Ascetul arată ca omul, in urma Botezului, este i n i . i i i i de toate
pacatele şi eliberat de tirania patimilor, şi, daca recade in robia lor, este din lipsa
sa de grija in împlinirca poruncilor, singurcle carc-l fac să conlucreze cu hand
primil şi să ajungâ in fapt la curaţia care i-a fosl lainic dăûită.'"', Esle deci foarle
firesc ca, împlinind poruncile, omul să-şi recapete curăţia şi, în general, toate
celelalte daniri primite prin Botez. Sfinţii Calisi si Ignatie Xanthopol spun, ca şi
Sfantul Marcu Ascetul, că „începutul oricârei lucrări după Dumnezeu este... să ne
grabim în tot chipul. cu toată puterea, să vicţuim după legea tuturor poruncilor
îndumnezeiloare ale Mân-luitorului. Iar sfârşitul este sa ne inloarcem, prin păzirea
lor, la zestrea data nouă de sus şi de la început din sfinţita cristclniţă, adică la
desăvârşita alcâtuire şi naştere duhovnicească a noastră prin bar"; „însa harul
accsla este înecat de patimi. dar se poate descoperi prin lucrarea poruncilor, De
aceea. se cuvine să ne silim în tot chipul sâ ne curâţim şi să facem cat mai vădită
ară-(area Duhului in noi prin implinirea, dupS putinţă, a tuturor acestor po-
niiici".J',;' în acest sens, Sfintii Părinţi subliniază rostul poruncilor de a curâţi
Cf. Sf. Isaac Stall, EpUtolt, IV. Sf. Grigorie Pnlama, Triade. II. 3. 16. 17, 75.
DisctiKvitri etiee. X. 408, 418.
Cf. Sf. Grigorie Pahima. Triad*, II, 3, 77.
lh'sf>re Hotel, Răspunsiil 3. Cf. ihidem, Râspunsiiiile 4 si 5.
Cele lOOde capetc... 4. 7. Cf. 6.
332
('oiidifiile subtfitivf ate tânuultihH ft smuiitilca in f/risios
dc piîcale şi de patimi.467 Astfel, Avva Dorotei scrie: „Cunoscând Bunul
Dumnezeu slăbiciunea noastră şi ştiind de mai înainte că vom păcătui iarăşi şi
după Sfânlul Botez..., ne-a dat iarăşi, după bunălatea Lui, sfinre porunci care ne
curăţesc pc noi, ca, dacă vom voi, să putem iarăşi să ne curăţim prin păzirea lor
nu numai dc păcatele noaslre, ci şi de paiimile înseşi".I,K
Poruncile, curăţindu-1 pc om de toată răutatea şi făcându-l sâ redescopere
hiinil care este în el, îi redau prin tnsuşi acest fapt sănătatea sufletească a firii sale
celei dinlru înccput, pe care deja o cAstigase prin Botez. „Tu şlii - scrie Slăiuul
Isaac Sirul - că păcatul a inlral în noi prin călcarea poruncilor. Deci e vâditcă prin
păzirea lor vine din nou sănătatea. Nu trebuie sa dorim noi şi sâ nădujduim
ctirăţirea sufletului fără lucraren lor, adică fară să umblăm niai imâi pccalea care
duce spre curăţia sufletului. Sa nu zici ca" Dumnezeu poate BS Be dăruiască
curaţia sufJetuIui şi fâfll lucrarea poruncilor, iiumai prin liar'V"1'' Scopul venirii
iui Hrislos, ne arată Sfantul Isaac Sirul. „a tost să curate din suflei rautatea primei
noastre neascultări şi să-1 preschimbe porrivii Stfirii lui de la începui. De aceea
nc-a da( tiouă pomncile Lui de viaţă facătoa-rc, cu pe nişte lcaciiri curaţitoare ale
stării noastre pătimase. Căci ceea ce sum leacuri le pentru trupul bolnav, aceea
sunt poruncile pcntru sufletul păti-maş'Y'™ Şi înca: „la curăţia sufletului (se
ajunge) pe calea batătorită şi legiui-lă piin pâzirea poruncilor, în vieţuirea mult
ostenitoare, răbtlată pânâ la sân-ge". Sfântul Grigorie Palama spune la fcl: „Doar
prin împlinirea pomncilor vine sanătatea sufletului", „nu sc poale ajunge la
sanalatea şi desavâr-şîiea suflclului decâi prin iubire şi păzirea poruncilor'*,473
Se vede I impede că Sfinţii Părinţi socotesc poruncile leacuri in sensul proprin
al cuvânlului, iar rostul şi valoarea lor tâmăduitoarc, deosebil de im-portante.
Peniru Sfantul Simeon Noul Teolog, ele sunt leacuri (iJdpuaKa) pe care omul le
d3 sufletului său bolnav de pulimi.474 Tot aşa spune şi Sfântul Maxîm
Mărturisitorul: „Căci după pricina patimilor aflătoare în suflet. aduce şi Doctoml
sufletelor leacuri prin judecălile LujM.4TS La Sfantul Isaac Sirul găsitn o mulţime
de asemenea texte: „Mântuitonil ne-a dat nouă poruncile Lui de viaţă facătoare
ca pe nişte leacuri curăţitoare ale starii noastre
'" Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvântâri, XXXIX. 8. Sf. Maxim Măniirisitorul. C«-
peie aqspnr cunoytinţa tie Diimnez&u .w ictmomia htirufMirii, I, 16. Sf. Talusic Libiumil,
t 'apele despre dragoxie. mjmiuire şi pelrecere.n ceo dltpă minis, II. 13, 25, 77; III, 6;
[V. 54, 55. Sf. Simeon Noul Teolog. Cafcheze, XIV. 70-76. ** tnvăţătnri dc
sujlet fvlositoare. I, 5. Cf. 7. Êpixiok.W. •'•' Ibidem, 4:' Ibidem, m Triads II. 3. 17.
m
Ibidem, 1,42.
';' ' uwheze, XIV. Cf. Discumoi etice, IX. 462-463.
('apele despre limgoste. II. 44.
333
t 'i "iilt!/ill- generate ale tâmăduirii
pătimaşe";""' „ce sum leacurile pentru irupul bolnav, aceea sunt poruncilc penini
sufletul pătimaş";477 „sufletul nu se poate curăţi de nu va păzi poruncilc care s-au
dat de Domnul ca leacuri pentru curtîţirea lui de patimi şi de greşeli";'17* „lucrarea
ascunsa a ponincilor tămăduieşte puterea sufletului (...) poruncile cele noi şi
duhovniceşti, pe care sufletul le păzeşte cu frica de Diunnezeu, îl înnoiesc şi-l
sfinţesc şi-i tămădlriesc în chip ascuns toate madularele lui. Căci e vădit ce patimă
vindeca fiecare poruncă in suflet. într-un chip liniştit. Şi lucrarea (encrgia)
acestora o simle atiit cel ce tămadu-ieşte, cât şi cel ce se tilmăduieşte. după
asemănarea femeii ce suferea de curgerea sângelui".4^ La fel, şi pentru Sfântul
loan Gură de Aur, Legea este Jeac pentru sufle-tV0 iar pentru Sfântul Grigorie de
Nazianz, „un leac bun şi uşor" pe care Hristos ni l-a dat pentru a ne fi de folos şi
penlm a ne spriji-ni, socotindu-1 mai potrivit pentru noi decât unul amar şi
usturător, pe care nu l-am fi primit cu toatâ inima.4f" Clement Alexandrimil scrie şi
el: „Cuvân-tul a fost numit Mântuitor. El a descoperit penlru noi aceste doctorii
spiritual, spre a ne desavârşi simţirea şi a ne mântui (...) dă de şlire de celc ce
trebuic sa ne ferim şi oferă celor bolnavi toate leacurile mântuirii (...) Bol-navii se
supărfi pe doctorul care nu le dâ nici un sfat pentru însănătoşirea lor I Cum, dar. să
nu-i aducern cea mai mare mulţumire Pcdagogului celuî dumnezeiesc, care nu
tace, nici nu neglijează de a ne arăla pficatcle care ne due la pieirc, ci, dimpotriva,
ni le dezvaluie (...) si ne învaţă poruncile cele potrivile pentru o dreaptă vieţuire
T'.A>n Awa Dorotei arata oft Hristos „ne daruieşte leacul" pentru călcarea
ponincilor dumnezeieşti, „ca să putem sa ascultăm şi să ne mi'mtuim", 4*1 lăudând
în învâţătura sa iscusinţa Doctomlui (HristOS) si bunătatea leacuiilor (adicâ
poruncile) de care se poate folosi creştinul pentru tâmâduirea sa; iar dacă omul nu
primeşte vindecarea, el nu are cuviint de îndreptăţire: „La boala trupească se
întâmpla aceasta (lipsa de vindecare) din felurite pricini: fie că doctoriile fiind
vechi nu sunt lucratoare, fie că doctorul este neiscusit şi dă o altâ doctorie dec.lt
cea care trebuie, fie ca bolnavul nu ascultă şi nu păzeşte cele ce i se rânduicsc de
doctor. Dar cu sufletul nu este aşa. Căci nu putem spune ca doctorul fiind necercat
n-a dat doctoriile potrivite. Căci doctorul sufletelor este Hristos şi El ciinoaşte
toate şi dă doctoria potrivitâ fiecărei patimi (...), simplu grăind, fiecare patimă are
ca doctorie porunca potrivnică ei. Deci doctorul nu este neiscusit. Şi nici nu
47
' 1-puloU: IV.
477
Ibidem.
™ Ibidem.
47
" Ibidem.
■""' Despre f'eciorie, 17.
4KI
Cuvânttiri, XLV. 12.
M
' Pethftogul, I. XII. 100, 1-2.
hl
* hivăţâttiri de suflet folositmir#, I, 7.
ru
Condiţiit? suhieciive ale Hiincidtiirii $i aăndtăHtCt hi Hristos
se poaie sptine că doctoriile, fiind vechi, nu Jucreuzâ. Câci pomncilc lui HristOS
nu se învechesc niciodată. Căci pe masură ce sum în lucrare mai muli. se
innoiesc mai mult. Deci nimic mi Fmpiedică insanâtoşireii sufletului, decftl
aumai viaţa lui lipsităde rAnduialâ".4"
unplinirea poruncilor îl vindecă pe om de palimi, tftmfldttindu-i mai întâi

puterile sufletesti de lucrarea împotriva firii prin care vin acestea. Avva Do-rotci
spune câ „Dumnezeu ne învaţa prin sfmlele Sale porunci cum s.1 cură-|im dc
patifni omul cel lăuntric".4** lar SfânCul FiJolei Sinaitu! spune şi mai I impede:
„Toate poruncile diimnezeieşlii Evanghelii urmăresc să îndrepte ce-le irei parţi
ale suflctului (adicâ iutimea, pofta şi raţiunea) si să le facă sănâ-toase prin cele ce
le poruncesc. Mai bine zis. nu numai urniăresc, ci le şi tasănltosează cu adcvărat
în cei care le urmează".41"' „Cine poate spune că în|elege puierea poruncilor lui
Dumnezeu şi puierile sufletului şi cum cele dintâi le vindcca' pe cele din
urma* ?", se întreabă, în acelaşi sens, Evagrie.4" Pentni că bolile sufleteşti ale
otnului siini pricinuite de îndepănarea lui de Dumiiezeu. lamikhiirea lor se (ace
prin înloarcerea omului la El, prin îndrep-tare» luturor puterilor sale sufletesti, a
întregii sale fiinţe şi a întregii safe vieţj călre El. înloarcerea omului din căile sale
rfltăcite, în care l-a aşezai pă-cjitul, spre o vieţuire după dreptarea şi voia lui
Dumnezeu, se face prin împli-nirea poruncilor. Căci, aşa cum spune Psalmistul:
„Prin ce îşi va îndrepta lânărul (adicH omul care n-a ajuns la masura vârstei
deplin.ltăţii lui Hristos) Cfllea sa? Prin păzirea cuvintelor Talc" (Ps. 118, 9);
„îndrepiarile Tale mn tnvaţâ... că in poruncile Tale am crezut" (Ps. 118, 64, 66).
„Pentru aceasta spre toate poruncile Tale m-arn îndreptat, toata calea nedreaptil
am urfU" (Ps. 118, 128). Sfântul Isaac Sinil spune şi el: „Caci Hristos cere...
îndreptarea sufletului. Peniru aceasta a rfmduit celor de sub lege poruncile".4^ lar
peniru i arăta (impede câ acesta este ţolul împlinirii pomncilor şi peniru a
îndepărta cu total respectarea lor formal;!, care nu-l poate schimba pe om cu
nimic şi flu-i uduce nici o rasplata, el spune chiar că „Hristos nu cere lucrarea
v'irturilor. ci îndreptarea sufletului".4"9
Rânduindu-si fiinţa şi îndreptând-o spre Dumnezeu prin lucrarea poruncilor,
S»mul işi duce la împlinire menirea sa firească, cea pentm care a lost creat. Asa
ajunge omul sil sporească în a f'i tot mai bun şi Sil faptuiască tot bitiele de care
t'Nto în stare ca fttpturii a lui Dumnezeu, înaintând spre desăvârşirea la care El il
" Ibidem. XI, I m Ibidem, I.7.

'"' Capele desp/v frezvie, 16.
' Capeie gnostke. II. 9. Cl*. 7'mMHtl pnu-tir. 54, 79. "
Ciivtiife des/'r? nevoiftţă, 37.
m
Ibidem.
335
Condiftile generate tile Uimăduirii
cheamfi (cf. Mt 5, 48); aşa se conformează el adevăratei sale firi. cea pe care o
avea Adam în rai şi pe care, prin calcarea poruncii, a stricat-o; cea pe care Hristos
i-a redat-o neamului omenesc ducând-o in persoana Sa la desăvârsire; cea cu care
s-a imbracat la Botez şi pe care are datoria să s-o puna el însuşi în slujba vimiţii.
înire adevărata naturft a omului şi natura poruncilor pe care i le-a dat Dumnezeu
exislă o unitate profunda, ceea ce arata o data mai mult ca acesle porunci nu sum
principii abstracte sau ceriiiţe apriorice, idealuri fară nici o legătură cu însuşirilc,
cu puterile şi aspiraţiile sale spirituale, cu ceea ce pome fi el cu adevărat, cu
menirea lui. ci ele corespund înuu totul firii sale adevârate. cum arată Sfântul
Grigorie I'alama: „Domnul, ziditoml inimilor noastre, Care pe (oatc le ştie, atunci
cftnd S-a coborat pe pfunânt, luând imp omenesc. şi, renâscându-ne, ne-a mânluii
pe noi, cei care eram cu touil căzuţi, a cerut de la noi ceea ce El însuşi a pus in
inimile noastre dintru Fncepul, la facere. Căci cu adevăiat, dintru început El l-a
facut pe am cu totul potrivit penlru primirea învăţăturii pe care avea s-o aducă El
la venirea Sa in trup; de aceea, acum, când a venit la noi, ne-a dat porunci cu lotul
potrivite pentru firea noastrâ zidilăde El dintru început".490
Poruncile se vădesc astfel a fi mijloace prin care omul poatc reveni la ceea ce e
dupâ fire,491 recast igundu-si astfel sănâtatea de la început, sau, alt-fcl spus, prin
care poale împlini virtuţile. căci, aşa cum am văzui, viitutile \in de firea omului şi
prin ele se pastrează omul deplin sănătos.
Poruncile sunt inlru totul legate de virtuţi, pentru că ele au rostul de a scoate
afară din suflet tot ceea ce li se împotriveşte acestora, adică pâcatele şi patimile;
de a le păstra, odată dobandile; de a le spori şi desaVarşi. „Pricinilc vinuţilor sum
poruncile", arata Sfânlul Talasie Libianul.4'*: „Din porunci se nasc virtutile (...).
căci prin plinirea poruncilor se face lucrarea virtuţilor", spune, la fel, Sfantul
Simeon Noul Teolog.''" lar. înlr-un sfâişil, lucrarea poruncilor şi viaţa virtuoasă
ajung să fie una şi aceeaşi, căci virtuţile nu sum altceva decât împlinirea
poruncilor. „lar prin făptuirea virtuţilor se face plinirea poruncilor", spune în
continuare Sfântul Simeon Noul Teolog.4'*
6. Lcacul nădejdii
Nădejdea (feXrulţ) este o aha condiţie esenţiala a tămăduirii sufleteşti a omului

şi a rrtântuirii sale. Dumnezeu îl mântuieşte pe eel ce nadajduieşle in El, spune
proorocul Daniel (cf. Dan. 6, 24), iar Apostolul scrie: „prin nă-
m
Cham XL, I.
4V|
Cf. Awu Dorotei. fnvafâmri de sujlet JhloxiUxire. I. 10-11,
""' Capele despw dmgoxte. înfrânwr şi petreceren cea diifhi minie, III. 81
*" Catelwze. XXIV. 54-57.
*vi Ibidem, 58-59. Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfa, 37.
336
Condifiile sub/ecth'e ale ithnâduirii $i xiiiuikilea in Uristos
dejde ne-am mântuit" (Rom, 8, 2A).*9* Alăturt de credinţâ şi iubire, nădejdea este
una dinlre cele tret virtuţi creştinc fundamental (cf. 1 Cor. 13, 13), care cuprind
toate celelalte virtuţi şi le tin unite înireolaltă.496 Clement Alexandri-ntil spune că,
alături de cele douâ pomenile mai sus, ea este una dinire „feşelecele de
nedezlegat ale sanAtăţii şi mântuirii".4'''
Nâdejdea stă în a aştepta îinplinirea celor dorite, pe care încă nu le-ai dobândit,
* sau, aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur, în a aştepta „ceea cc nu primim
îndata (...), cu răbdare şi încredere, fără a ne deznădăjdui vreo-datfi".*" Ea cere
răbdare şi stăruinţă (\mo^.ovt\), care este o formâ* a răbdăfii legată strâns de
nădejde (cf. Rom. 5, 3-4; 12, 12; I Tes. 1. 3): „Dacă nădăjduim ceea ce nu vedcm,
aşteptâm prin răbdare (stămitoare)", scrie Siimiul Aposlol Pavel (Rom. 8, 25).
Nădejdea creştină se îndreaptă spre Dumnezeu (cf. I Tim. 4, 10; 1 Pl, 1, 21),
îndeosebi spre Hristos (cf. Efes. 1, 12; Rom. 15, 12; Is. 42, 4), Dumnezeu tacul
om, Mâniuitorul nostru, Care ne trimite Duhul cel Sfânt şi Care ne face cu purinţă
intrarea la Tatăl, „lisus Hristos, nădejdea noastră" (1 Tim. 1,1).
Nădejdea creştină este aşteptarea plină de încredere a mantuirii (cf. Rom. 8.
24; I Tcs. 5, 8)300 şi a bunătăţilor ce vor sa fie,'01 îndeosebi a învierii mor-ţilortcf.
Fapte 23, 6; 24, 15; I Cor. 15, 19-20). a vieţii celci veşnice (cf. Tit I, 2; 3, 7)'0Î şi a
preafericitei vederi a slavei lui Dumnezeu (cf. 1 In 3, 2; Rom. 5, 2; 2 Cor. 3, 12;
Col. 1, 27), câci, asacum spune Sfântul Apostol Pavel, „dacă nadâjduim în
Hristos numai îri viaţa aceasta, sunlem mai de plans decâttoţioamenii"(l Cor. 15,
19).
Prin nădejde aştcptiUn într-adevăr plinătatca bunătâţilor din veacul ce va sâ
lie, dar ea este şi dorire a gustării încă de aici, de pe pămânl, din pârga lor. De
aceea Sfântul Apostol Petru scrie, la modul prezent: „încingând mij-loacele
cugetului vostm. trezindu-vă, nădăjduiţi desăvârşii in harul care vi se va da vouă,
la arătarea lui lisus Hristos" (1 Pl. 1, 13). Nădejdea poate fi ast-fel definită, în
general, ca „aşteptare a bunătâţilor",*" care in ... nu sunt biinătăţi ale acestei
lumî, ci bunuri duhovniceşti şi dumnezeteşii, prin care
*'* Cf Sf loan Guri? dc Aur, OmiUi h Ronutni, XIV. 6. 4,n

Cf. Sf. loiin Scfiranil. Sc.am, XXX, I.
' ('an liogni se va mântui ?, 29.
<T.Bom. 8.24. - Tătaiii* l<t
Psalmul 146. 2.
"Cl". Clement Alexandrinul. Ptvlagogul, I. X. 91. 2. Sf. loan GOrl de Aur, Tâhuire
faPwlwl4. 7.
" Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvî/tle tttrspre nevoinfâ, 58.
M
Cf, Sf. Vjisile ccl Mare. Kpistoie, CXL, 1,
B
Cf. Clement Atexandrinul. Stromate, II, 9.
337
Condifiîie gmeHl** "It U'irmiduiiii
suntem mantuiţi şi îndumnezeiţi. C3ci nădejdea mi priveşte „la cele ce se văd. ci la cele
ce nu se văd" şi carc sunl „veşnice" (2 Cor. 4, 18).J0*
Nădejdea mai este şi aşleptarea ajutorului pe care-l cerem de la Dumne-zeu, având
credinţa că, aşa cum El însuşi a spus. nu ne va lipsi de el: ,.Nu Mă voi depftrta de tine şi
nu te voi părăsi" (losua 1, 5).us Dc mult preţ şi de mart* folos ne este nadejdea, mai ales
alunci când, cftzuţi in boalâ cumpliia şi in cea mai adâncă suferinţă, nu mai vedem nici
o ieşire. Astfel, Sfânlul Petru Damaschin îndeamnă „Nădajduieslc în Dumnezeu, şi 1:1
(...) îţi primeşte nâdejdea şi rabdarea... şi îţi va dărui cu iubire de oameni o cale pe care
nu o slii penrru a mfiniui sufletul tâu aflat în robie. Nurnai să nu părâseşti pe
Doctor".1"* Atunci când cere ajutor de la Dumnezeu, nadejdea îi esle de mare folos
omului. pentm cii nu uuotdeaiina îl primeşte deîndal.l îndeosebi în asemenea clipe,
nadejdea, unită cu stăruinţii, se arala ca pulere de a „rumine tare in mijlocul
necazurilor",*07
Nadejde mai înseamnă sâ aştepţi de la Dumnczcu şi numai de la El tot bi-nele pe
care-l doreşti,50* să arunci asupra Lui toala grija şi nevoia,w' neas-teptănd nimic de la
lume510 sau de la oameni (cf. Ps. 117, 8-9; 145, 3), nici sa" le increzi în propriile puteri
(cf. ler. 17, 5).*" Prin aceasta se deosebeşte. cum spune Sfântul Isaac Sirul, „nădejdea
cea bun.1 şi cu dreapta socoteală şi întru cunoştinţă (...), adevărată şi aiotînţeleapiă" de
cea „mincinoasă" .şi rStăeită,513 care este nădejdea cea lumească. Aşa ÎTivaţă Sfântul
Varsanufie: „Având irâdejdea (în Hristos lisus), «nu vă îngrijoraţi de ziua de mâine»
(Ml. 6, 34). Căci Se îngrijeşte El dc noi. Şi dacă aruncăm grija noaslră asupra Lui (1
P( 5, 7), Sc va îngriji El însuşi de noi, precum voieste".51
Punându-şi nădejdea în Dumnezeu, omul nu va fi nicicand înşelat în aşreptările sale,
căci, aşa cum spune Apostolul, o asemenea n«idejde „nu ruşi-nează" (Rom. 5, 5). în
vreme ce a nădajdui în bunurile din aceasttl lume, care sunl in sine mărginite şi supuse
neslatorniciei şi stricăciunii, înseamnă a fi amăgir mai intotdeauna, nădâjduirea
bunurilor dumnczeieşti esle „tare", „nemincinoasâ şi nestricâ"cioasă'\5:; Dacă nadejdea
noastră n-a fost implini-
"" Cf. Sf. loan Guril de Aur. Omilii la Koimmi. XIV. 0.

0
Cf. Sf. Vnisanufie, Scrisori duhovniveifti, 826. Sf. Clement Romanul, Epistota nitre.
Corinteni, XI, I,
"' Invafafuii duhm<tiice$ii. Curtea întât. Mare bine esle pocâinţa atlevSrală. *"
Sf. loan Guru de Aur, Tâiciure la Psalmut 117. 3. M> Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvtnte
tiespre iwvinnţâ. 22. *"' Cf. Sf. Petni Damaschin, htvâfâtuti duhovniceşti,
Cartea întâi. ■"" Cf. I Tim. 6. 17. Sf. Grigorie eel Mare. Comenmriu la lov.
XXII, 2. s" Cf Sf loan Gurâ" dc Aur, Tâlcuire la I'salmul 117. 3.
1
('ttvinte despre nevoinfâ. 22.
'" Scrisori duhovniceftt, 123. cf 819.
5H
Sf. loan Gur.1 de Aur. lYdcuire la Psahmil 117,2.
338
CattjBfffle snhiective ate tâmffdinrii ţi s<hiaiiii,-<i in tIri.\tox
fii, ..este pentru că - aşa cum spune Sfântul loan Gură de Aur - n-aţi nădă]-duit
cum se cuvine şi aţi lepfldat nadejdea şi n-aţi aşCeptal cu răbdare pânâ* la
sfârşit. pentru că sunteţi neputincioşh AHa sa" fîe de aîi înainte năclejdea
*castră".5lS
Nădcjdea este strâns legata de credinţă. Ea este, după cum cithn în Epis-lolo
izisă a) lui Bariwha, ..începur al credinţei noastre".Mf' Credinţa presupu-ne
nădejdea. peiitru ca, aşa cum spurie Sfantul Aposto] Pavel, ..credinţa este
încredinţarea celor n&lajduite" (Evr. 11, I). De aceea, cum arată Sfântul Simeon
Noul Teolog, „cel aflat in afara nădejdii, este in chip vfidit şi în afara credijiţeiV
Omul n-ar crede cu adevărat in Dumnezeu, Ccf care-I poate viiuloca şi mântui,
dacă mai întai n-ar nădâjdui stf primeasca de la El vinde-i area, sănâtatea şi
miuuuirea sa.
Tor aşa şi invers: nădejdea presupune credinţa şi vine ihdata după ea> Astfel,
Sfântul Varsanufie scrie: „Dacă nu crezi, nu nădăjduieşti"/19 Omul mi poate cu
adevăral jiaclăjdui în tamăduirea sa decaf daca* crede eu tărie că ea se poate
înfăptui, ca" boala sa nu e lipsită de leac şi câ Hristos este Cel care-l poate izbavi
dc toatâ răutatea prin atotputernica Lui lucrare mântuitoare.
Nădejdea este de asemenea strâns unită cu pocăinta. De la bun începui.
pocâinţa apare ca o condiţie a iu"idejdii.ţ?l: Văzfindu-şi starea ncnorocită în t-aur
sg iitla şi nifirturisindu-si pilcatele înaintea lui Dumnezeu şi cerând ierta-re
pentru ele, omul o face cu nădejdea că Hristos Işi va arăta mila Sa, ÎI va auaji de
patimi şi-l va vindeca de bolile sale sufleteşti. De altfel. cum ar pu-tea omul
năilajdui m tamaduirea sa, dacă nu-şi arata* prin pocittnţa voinţa de a rt vindccat,
de vreme ce Dumnezeu nu-J mâiriuieşte pe om in chip silit şi fărfi ca omul însuşi
s;i conliicreze la izbăvirea sa? Numai prin pocăinţa omul poale ajunge la
nădejdea sigura a iertării şi vindecârii sale."1
Dar, la rândul său, nSdejdea este şi ea condiţie a pocainţei: numai pentru DO*
niidajdiiieşte în Dumnezeu. se poate omul desprinde de trecurul său păcă-108
.>i, cunoscând starea de boala in care l-au adus patimile şi crezând cu tărie c;i va
fi vindecat, se indreapta spre Cel care cu adevaYat îi poate ierta pdcatele şi-l
poale izbavi de boală, facându-1 sănătos şi ducându-1 la o viaţă cu totul noul
„Pacătosul care nu nădăjduieşte în harul dumnezeiesc se afunda în
I 6. " Ih.uummvtke, 141-

142.
" i'\ Gal. 5. 5. Sf. Policaip al Sniimei. Epistola <■>>"•■ Ftâpaii, HI. 2-3. Sf Isaac Sirut
('tniiiwtjesprenevomţă, 22; 33, Sf. Peiru Daraaschin. Imiiunun duhovnic&fH, Carted I v'
Saimri iliihovmctsti, 231. Cf. 43.
,:
E
Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog, CeU 225 dr capei* tvologice }i pmctietr, III. 51. '
Cf. Sf. Iiislin Martiml şi Rlosofol, Outiogul ru hu/eut Irijbn, CXLI.
339
Condifii/e general* tdr lâmtîiluirii
nebunia sa, în vreme ce omul care crede cu nâilejde tare că va fi iertat vine la
pocăinţâ", arată Sfântul Chiril al lerusalimului.5"
în al treilea rând, nădejdea este strâns legată de rugăciune. Pe de o pane, este o
condiţie a rugăciunii, căci eel care se roaga* nîîdăjduieşte ca va primi cele cerute;
iar pe de alta, nădejdea estc rod a] rugăciunii, mai ales al celei neîncetate:''21
rugăciunea naşte nădejdea/'4 o înlăreşte şi o face statornică." Lucru adevăral mai
ales pentru rugăciunea prin care omul cere anume de la Dumnezeu darul nădejdii
(cf. 2 Tes. 2, 16); dar şi pentni rugăciunea de mul-ţiimire, prin care omul are
pururea „aducerea-aminte siatornică de bineface-rile de care i-a ("Scut parte
iubiiorul de oameni Dumnezeu" şi, recunoscân-du-şi nevrednicia, nădăjduieşte
totuşi să primească mai multe şi mai mari daruri de la El, pentru marea Sa
milostivire.526
în sfârşil, nadejdea este legată de împlinirea poruncilor, pentru că nădej-dea ca
viitute nu poate exista şi nu poate spori decât împreună cu celelalte virtuţi şi cu
condiţia esenţială ca omul să se curăţească de patimile care li se impotrivesc, De
aceea Sfitntul Simeon Noul Teolog scrie: „Prin neglijarea pomncitor... (omul
cade) din nădejdea în Dumnezeu".521 Cel care nu face voia lui Dumnezeu nu se
fereşte de păcat şi stăniieşte în pattmi, şi deci nu vieţuieşte m chip virtuos, nu
poate nădăjdui în mântuirea sa. Sfântul loan Gură de Aur. tâlcuind Psahnul 4.
arată că proorocul David ne îndeamnă nu numai „să venim la cunoasterea lui
Dumnezeu, ci şi să ducem o viaţă plinii de toată curăţia, învăţându-ne prin aceasta
sfi nu ne inlenieiem niklejdea man-uiini noastre numai pe bunîîtatea şi iubirea de
oameni a lui Dumnezeu, ci şi pe viriutea din propriile noaslre fapte"."* „Dupil
mila si harul lui Dumnezeu. in nimic altceva să nu va puneţi nădejdea, ci numai in
virtutea voastra", spune el în altă parte.52' Omul nu poalc nadajdui că va primi
bunălâţile împiirăţiei dacă nu vieţuieşte dupS voia lui Dumnezeu, ascultând şi
păzind poruncile Lui. Se cuvine sa arătăm că, dintre toate virtuţile, îndeosebi
iubirea id. I Cor. 13t7)"cşismerenia"' due la nadejde.
Pe de altâ parte, împlinirea poruncilor nu se poate face fără nădejde. Nă-dejdea
este in general unul dintre resorturile de bază ale hotărârii omului de a
('uti'lti'Zi' ha/'lisriuxlf. [1.5.

'" ci". Sf. Miiicu A5cctul. Dispute in un scohsHc, 8.
'■'* Cf. Sf. Isaac Sirut Cuvinle despre nevomţâ, 56.
"" Cf ibidem. 33.
"6 Cf. Sf. Marcu Ascetul. EpisioUi ctitiv NicoUte. Monahui, 2.
"; t'flr 225 decapete.... 51.
':" IdJcuire la Psahmil4. 7.
OmiUilaMalei.V,4.
itc
Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Dtscursuri efice, V, 137-141.
**' Cf. idem, Cefe 225 de capete..., Ill, 7. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despre nevoinţă. 26.
."=■!()
Condifiite subiecfive ale tâmăditirii fi xtintÎMiea hi HriStot
trăi după legea lui Dumnezeu; ea îi sporeşte zehil,*12 îl mişcă spre împlinirea
poruncilor, îl înlăreşte5" şi-i dă stăruintă şi scatornicie în strâdaniile sale de
curăţirc şi tămăduire în Hristos; ea reorientează lucrarea purerilor sale su-fleteşti
spre Dumnezeu, care este finalitatea lor naturală şi firească. Cel lipsit de orice
nădejde, care nu aşteaptă tămăduirea fflgaduitfi de Hristos, rfimâne în «area sa
păcătoasâ\ care esle pentru el o adev3rată boalfl, şi chiar se va lăsa imobjt tor mai
mult de patimile sale. Dimpotrtvă, eel care nadajduieşte în vindecarea sa se va
strădui să facă tot ce trebuie ca s-o primească de la Doctoral eel dumnezeicsc,
lepâdând orice râutate şi întorcându-se cu toata" fiinţa Sflspre EL „Cel care nu
aşleaptă izbăvirea, îşi sporeştc peste măsură răutatea, în vreme ce omul care are
nădejde tare câ* va fi vindecat, prin aceasta chiar, însuşi se îngrijeşte de boala
sa", arată Sfântul Chiril al lerusalimului.534
Niklejdea are încă multe alte foloase. Să arătâm. mai întâi. ajutorul pe care-l
dă omului in necazurile şi greutăţile pe care le întâmpină în această viaţă,"1
făcându-1 să le îndure cu răbdare şi chiar cu bucurie (cf. Rom. 12, 12).
„Nădejdea uşureazâ" toate durerile de aici, de pe pămfint", arată Sfântul loan
Gurâ de Aur."6 ,Jn nenorocirile noastre suntem îmbSrbătaţi de nădejdea
dobândirii bunătftyilor celor veşnice, sigure, neclintite şi netrecătoare", spune el
în altă parted" „Creştinului îi e-ste de mare folos virtutea nădejdii, căci, aşteptând
bunătăţile ce vor să fîe, nu se lasă copleşit de suferinţele din aceasta tfiaţS".'31 în
toate încercărilc nădejdea este un liman sîgur, uneori chiar singnrul liman (cf.
Evr. 6, 18); ea este ancoră neclintită şi tare (Evr. 6, 19) carc-l ţine pe om legal de
Dumnezeu, chiar in mijlocul celor mai mari tulbu-rări. Prin aceasta ea se arata* a
(1 izvor de linişte"9 şi, de aceea, de odihnfl*40 şi pace. Sfântul Isaac Sirul scrie cu
privire la aceasta: „Pe toate căile pe care umblă otimenii in lume, nu au pace în ei
pânâ* ce nu se vor apropin prin nădejde de Dumnezeu. Nu dobândeşte inima
pace din osteneal«l şi din smin-tcli, pâna ce nu se va săiăşlui în ea nildejdea şi
pâna ce aceasta nu va da ini-mii pace şi nu va rcvftrsa din sine bucurie în ea".S41
Şi tot niulejdea este cea care-l sprijinâ pe om în lucrarea nevoinţei,142 care,
pentru c;1 nu-şi dă îndată roadele sale, este plinfi de greutate şi dă prilej de
"- Cf. Sf. Vjisile eel Mare, Regulile mici, 37.

"Cf. Sf Isuac Shul, Cuvlntedesprerievoinfti. 58.
'" Cateheze baptlsmale, II, 5.
rt
Cf. Sf Vtirsiinufie şi loan, Scrisori didwvriiceşti, 13. 198. *•
Omi/ii fa loan, LXVH; I. Cf. Omlii la Facere. XVII, 8.
'7 Oitiilii despre necazuri, I.
,H
Vmilii la statui, II. 3. Cf. Tâlemre la Psatouil lit). I. m
Cf Sf. loan Guisf de Aiir. Omitii la Tit, VI. 4.
'"Cf. Sf. Viirsunufie şi loan. Scrisorididwwiiceşii'. 15; 200.
('tivinn' despre nevoinţă, 58.
' Cf ibidem, 56. Sf. loan Scăraml, Scam. XXX. 32; 33.
341
Condifiiie generate ale lămăduirii
deznădejde. Astfel, Sffintul Macarie Egipteanul scrie: „Dacâ omul nu este
însufleţil de... nădejde, dacă nu zice: Voi căpăta izbăvirea şi viaţa, nu poate să
suporte necazurile, nici povara, nici să meargă pe calea cea strâmta. Pentru că
nădejdea... care se află în el îl face în stare să trudeascâ. să suporte necazuri şi să
meargă pe calea cea îngustă".*4* „Nadejdea, arata Sfâniul loan Gură de Aur. ca
un lanţ puternic agăţat de ceruri, ne ţine sufletele noastre, ne trage încetul cu
încelul la înălţimea aceea, dacă ne ţinem strâns de ea, şi nfi ridicfldeasupra
viforului răutaţilordin aceaslă viaţa".54*
Prin nădejde ajunge omul la credinţa cea tare"5 şi îndrăzneala (cf, 2 Cor. 3, 12;
Evr. 3, 6)S46 de care are nevoie pentm a duce lupla cea bună.
Tot ea îl scapă de îndoială"7 şi de .,dipsthie,',',4K şi de aceea Sfântul Marcu
Ascetul o numeşte „nădejde simplă", „care numai la un Incru sc gândeşte".u
Desigur, roadele Uirnăduitoare ale nădejdii mi sunt numai acestea. Sfântul
Grigorie de Nazianz spune că „nădejdea este un leac foarte folositor pentrii bolile
noastre"*50; iar aceasla este adevărat şi pentni bolile trupeşti,"1 dar mai ales pentru
cele ale sufletiilui.
Maî intâi de toate nădejdea este un lcac foarte potrivit pentru patimiie care i sc
împotrivesc. Adică, aşa cum arată Sffintul loan Scărarul, „ea omoară
deznădejdea",*" îndeosebi deznădejdea care îl cuprinde pe oni atunci când îşi
vede starea sa pacăloasă: „Există o deznădejde din mulţimea de păcate şi din
povara conştiinţei şi a întristării de nesuportat. din pricina copleşirii sufletului de
mulţimea rănilor şi o scufundare a lui în adâncul deznildejdii, sub greuuitea
acestora; (şi pe ea o) tămaduieşte... buna nădejde".*"
Cu atât mai mult nădejdea îl poate lamădui pc om de tristeţe,"4 care, neîn-
grijita la timp, duce la deznădejdea ucigaşă. Astfel, citim în Pateric că un si-
hastru, „văzându-se biniit de mâhnire, ca un doctor iscusit şi-a dat ca leac buna
nâdejde, spunand: Cred că Dumnezeu Cel iubitor de oameni Se va mi-lostivi de
mine, păcătosul".55- Ea lecuieşte aketUa,"* care stă alaturi de tris-
" (hmlii duhovniceţti 'Col. II), XXVI. II.

'Calre Ten/or,efcâzul. I, 2.
,4>
- Cf. Sf, Grigorie eel Mare. Coinenlciriu la lov. XX. 3.
*** Cf. Ibidem.
ii7
Cf. Sf. loan Gur» etc Aur, Talmire la Psahnul 12. 3.
w
Ibidem,
m
Despre togea ctobovnieetisca, 12.
1
"Cm-tlnum. XVII, 2.
551
Astfel. Sfuntul Vmsanufie scrie: ..Daca" t\\ v» veni vreo slabiciune sail vreo boală.
îndreaptă loată nudejcleu ta spre Dumnezeu şi te va odihni" (Serisori ihi/iorriieeşli. 32).
Cf. 508.
Ma
Scam, XXX. 16, Cf. Sf. Grigorie eel Muie. Cartea nguletpastorate. III. 29. "'
SI. loan Scărarul. Scant, XXVI. 61. '" Cf. Ps. 41,6. Sf. Ciprian al Cartaginei.
Despre moarle, 2. "* Apofiesme, N 585. m Cf. Evagrie, Traialul practic, 27.
Afwjiegme. N 196.
342
Condiţiite sulneelive ale lâmâditirii si sănăhiwo i'i Htislos
te(e şi deznădeje. „Călugărul cu «ădejde tare junghie lenea (akedia), omorând cu sabia
acesteia pe aceea", spune Sfâniul loan Scararul."7 Nădejdea. de asemenea. îl fereşte pe
om de nelinişte.1"1
Această maică a virtuţilor îi cste de folos omului pentru tămâduirea tutu-ror
celorJaltc boli sufleteşti. Sfântul Marcu Ascetul arată că ea ajută la lepfi-darea din
iniină a gflndurilor şi poftelor piWimaşe.1*'' Ea îl îndeamnâ pe orn seî sc curăţească de
toată răutatea, pentru a dobândi bumllăţjle la care nădăjdu-ieşte şi ca să se arate vrednic
de unirca cu Cel în care si-a pus cu adevărai toată nâdejdea. „Oricine şi-a pus în El
nadcjdca, acesta se curâţeşte pe sine, aşii cum Accla curat este", scrie Apostolul loan (1
In 3( 3). Ea este o condiţie esenţială a tâmăduirii spirituale a omului, pentru ca prin ea
se îndreaptă spre Doctoral ceresc.s° crezând Celui carc ne-a fagflduit „vindecarea
rănilor pe care nj le-a facut pacatul".561 Dc aceea Evagrie merge până la a spune că din
nădejde şi răbdarea neclintita „se naşte nepStimîrea1.
Nâdejdea mi are numai un rost tămăduitor, ci şi unul de ferire şi pază. Ea este, aşa
cum spune Apostolul Pavel (1 Tes. 5, 8), coif care acoperă şi ocro-teşte capul omului
duhovnicesc.v'' Ea ÎI fereşte dc căderc, după cuvânlul Psalmistiilui: ,-nu vor greşi toţi
cei ce nfidajduiesc în El" (Ps. 33, 21). Ea ÎI apără de atacurile diavolilor.564 „Când îl vor
smeri (vrăjmaşit), scrie Sfântul Peiru Damaschin, să-şi înalţe m in tea prin nâdejdea la
Dumnezeu, ca nicioda-ta s<i nu cadfl tulbuiăndu-se. nici sâ nu deznădăjduiască
înfricoşându-se, până la cea tnai de pe urmâ suflare".165 într-un cuvant, „nădejdea
respinge atacul futuror viciilor".5"
Fiind condiţic esenţiala a vindecarii de patimi şi ferindu-l pe om de a mai cfidea tn
ele. nădejdea esle pricinuitoarea vîrtuţilor.w
Se cuvine să subliniem îndcosebi legatura ei strânsâ cu iubirea, care esle culmea
viiiuţilor, în care sunt cuprinse cu toatele. Dacă. aşa cum am vă/.ut, dragostea naşte
nâdejdea, la randul ei nSdejdea „este uşa îubirii". Căci, asa
m
Seam,XXX, 17.
"" Cf. Sf. Ciprian. Despre tnoarte, 2.
* Cf. Despre legea duhttvnicească, 17; Despre Botez, RaSpunsul 5: Dispuui cu uti
xoiastie, 17,
f* Cf. Sf. Varsanurle, Scrisoii dtdwvnicesfi, 65.
m
Sf. Ambrozie al Ylilanului, Cum vu moartea este un bine, 20.
''■'■■ Tralatul pmclic, Prolog.
'' Cf Sf. loan Casian, Coiivorlririduhovniir.<ii. VII, 5 (Primaconvorbire cu Pariniele
Serenas). "(I Xpnjiegme, Am 131, I.
*' lnvâuitim dnfiovniceşti. Cajica I (cap. ..Toale le-a fifcu( Dunmczeii spre folosul noslru").
* Sf. loan Casian. Convorlftri dithovnic.esti, XI, 6-
17
Cf. Sf. MiU'CU Asccliil, Despre eei ce cred eâ se hxdrepieoZii din ftiptf. 36; Despre
/rgeii duhovnice&ted, 70b.
343
Condiţiile generate ale lâmătfuirii
cum arată SfantuI Simeon Noul Teolog, numai câştigând „nadejdea netacută de
ruşine (...) veţi avea în ea şi întreaga iubire faţ;l de Dumnezeu. Căci e cu neputinţă
vreunui om sa dobândească iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu, alrfel decât
prin credinţa sincera şi nădejde tare şi neîndoie!nică".S6s Sfântul loan Scărarul
spune şi el că „lipsa nădejdii este pieirea uibirii",*6' iar „tăria iubirii este
nădejdea"."0
Sfântul Diadoh al Foticeei defineşte nSdejdca ca o „căiătorie iubitoare a minţii
spre cele nădăjduite"."1 într-adevăr, atunci când omul are nădejde iare, într-un fel
a şi atins deja ţelul spre care tinde, primind prin ea într-o anu-
me m;r-..... pregustarea celor dorite. Aşa arată SfantuI loan Scararul, care
spune ca: „Nădejdea este bogăţia bogăţiei nearătate""2 şî că „ea este vistieria
neîndoielnică dinainte de vistieria (care va să fie)"."1 De aceea, nădejdea este
însoţită de bucuria duhovnicească,"4 pârga fericirii din Impfuăţie.
*" Discursurierice.l, 12, 16-18. Cf. ibidem, V, 143-145.

m
Scam, XXX, 16.
570
Ibidem.
571
Cuvâiti ascetic în HH) de eayeie, Prolog (Definiţii).
57î
Scant, XXX, 17.
sn
Ibidem.
"' Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Comentariu la Iov, XX, 3.
344
4
Proccsul tâmăduirji: converlirea lăuiitrR-ă
Omul trebuie să aibă de la bun începul coDştiinţa faptului că vinutea la cure

vrea să ajungâ nu este o realifate cu totul noua\ srrăină de firea lui şi situate
uiideva in afara sa. SfantuI Maxim Mărturisitorul arata" că virtuţile ..rui se
introduc (In suflet) ca ceva nou, din afara",' iar Sfaiitul loan Damaschin spune, IOI
aşa, că virtutea nu se dobândeşte ca ceva „adus din afară".: Sfântul Anlonie eel
Mare arată, la ret, cfi virtutea „nu e departe de noi, nici nu ia i'iin-ţă tn afară de
noi, ci este un lucru cu putinţâ de împlinit de către noi si un lu-cru uşor (...)
Virtutea are nevoie nurnai de voinţa noastră. Fîindcă este in noi şi in fiinţadin
noi".* fntr-adevăr, virtuţile tin, asa cum am văzut, de însăşi fi-rea omului:
Dumnezeu le-a sădit în el dintru început. facAndu-1 dupa chipul şi asemânarea
Sa. Starea dintâi, pjerdută prin călcarea poruncii, a fost restau-ratii de Hristos, iar
creştinul o reciiştiga' prin Taina Botezului. Dacă, totuşi, el cade din nou in păcat
şi se lasă pradă patimilor, aceasta nu înseamnă că vjrtu-(ile nu mai sunt definitorii
pentru natura sa adcvarată; dimpotrivu, in realjla-tc, patiniile sunt străine de om,
via din afara,' se aştern peste adevîirata sa fire, acoperind-o şi vieţuind pe seama
ei. După cum spun Sfântul Maxinr şi Sfâmul loan Damaschin,'' faţâ de firea
virtuoasă a sufletului, patimile sunt ca rugina faţă de fier. San, împmmutând de la
Sfântul Grigorie de Nyssa o altă comparaţie, ca veşmântul înlinal al cehii căzui în
mocirla păcatului, care asctinde - fara" a-i pulea şterge strălucirea - frumuseţea
firească a omului.7 Recursul la noţiunile de sănHtate şi boală ne îngăduie să
înţelegem înca" ş\ mai bine lucrurile: am vîizut ca" virtuţile constitute sănătatea
sufletului, iar pa-iiniile. bolile lui. Or, trebuie sa respectăm ordinea fenomenelor:
pentru suflet, ca şi pentru trup, sa'niUatea este cea dintâi, normals, firească,
ţinând de natura lui, hi rimp ce boala vine dupa aceea, se introduce ca un element
strain, care rulburit rânduiala fireasca. Acest lucru il subliniazil Evagrie: „Dac;1
1
Disputant Pyrfua, PG 91, 309C :
Dogmatic». Ill, 14.
' Vtafti Cuviasului Părintehd nmtru Antvmr, XX 4
Sf. loan Damaschin. Pogmatica, III, 14. ' Otyuta at
Pyrhus. PG 91. 312 A-
t
Dogmatica, III, 14. A se vedea. de asemenea. Sf. Grigorie de Nyssa, Dvsprefeciorie.
XII. 2. lx)c. cit.
345
Condiţiite generate ale uîmădinrii
moartca urmenză vieţii, iar boala vine ca a doua după sănătate. este limpede că răutatea
vine dupâ ce mai întâî a fosi virtutea"." Sfântul Isaac Sirul spune şi el că: „virtutea este
în chip firesc sănălatea sufleîului, iar palimile sunt boli ale sufletului (...) Deci e vădit câ
sănătatea exislă în fire de mai înainte de boalii ce-i vine ca ceva ce nn (ine de ea (ca un
accidenl). Şi dacă acestea sunl aşa, preciim şi sunt cu adevîlrat, virtutea esle în suflet în
chip firesc. lar cele ce-i vin ca ceva deosebit (accidentele) sunt în afară de fire".'' De
aceea, aşa ctini invaţă Avva Dorotei, a vieţui după virtute înseamnă de fapt „să~ ne
reîntoarcem la sanătatea noastră ca de la o orbire oarecare la Iumina proprie sau ca de la
o boală oarecare la sănătatea noasiră cea după fire".10
inir-adevăr, atunci când am siudiai patologia omului căzut, am vâzut cum palimile,
boli ale sufletului, se produc prin pervcrrirea nalurii omului, mai precis prin abaterea
pulerilor si însusirilor sale, care la origine tindeau in chip natural spre Dumnezeu, ţinta
lor firească; ele au lost însâ întoarse de la El prin păcat şi indreptaie, conlrar firii şi în
chip lipsit de mintc, spre realităţile sensibile.
Este limpede, de aceea, ca" hiloarcerea la săniUate constS pentru om in re-
câştigarea firii sale originare printr-o mişcare in versa, adică prin îndepărtarea de
realităţile trupeşti şi re-întoarcerea la Dumnezeu şi îndreptarea tuturor pu-terilor
sufleteşti spre împlinirea voii Lui. Aşa înţelcgem de ce foarte adesea Sfintele Scripturi
şi toaul Traditia vorbesc despre mântuire ca despre o converting, în sensul ethnologic al
cuvântului, adica de îiuoarcere, schimbare a direcţiei şi sensului." Pentru câ\ dupS cum
pâeatul şî, in general, orice rău-tate înseamnă îndepărlarea omului de Dumnezeu,
înstrăinarca de El, mântui-rea, ca şi tot binele stau, dimpotrivii. în apropierea din nou de
El, prin întoar-cerea la El cu toatii fiinţa.
Sl'ântul Irineii arată limpede că această întoarcere a omului ciitre Dumnezeu este
condiţia esenţială a taniăduirii sale: „Că Domnul a venit ca să-i vin-dece pe cei bolnavi,
a spus-o El însuşi (...) Cum, deci, se vor Ulmadui cei su-lerinzi ? (...) Oare, stâruind în
faptele şi gândurilor lor păcătoase? Şi oare,
Cti/wre gnostic*. I, 41. ' ('tivittfe desptv

nevoinţâ. 83. 1,1 htvăfăfuh f/r sujletjblositoart,
XI, 10.
1
Termcnii cel mnî frecvent folosiţi în Scripturil sunt: mpfeijxo (u se întoiuee. a se în-
loarcc înapoi. u se reîntoarce). femonptijjtij (n se întoarce spre. ti se îndrepia spre. a se
intoarce înapoi, a sc reîntoarcc. a se înapoia, a-şi veni îniru sine, a se întoarce din diiim.
a se reîntoaxce). fe«iOTpo<|ji| (acţiunea de a se întoarce, de a se reîntoarce). Ter-incnii
U£Tavc£(D şi UCKSVOIO:, care arata o schimbare de mentalitate. a sentimentelor, sum si ei
frecvent folosiţi, ca rcferindu-se mai ales la starea liiuntricit de cilinţil şi de pocâin|ă -
care este resomil schimbăiii sail eel pnţin condiţiu cî -. mai curând decftl l»i schiinbarea
m sine, privitfi obiectiv. Anumile pasaje folosesc anibele notiuni; astfel, Papte 3. 19:
..Deci pocăiţi-vil şi vă întoarceţi O^'a^loaTE Kail femoTpfeyaTe)'*. Buaxpfcfco cste
fblosit în: Ml. 13, 15; Lc. I, 16-27; 22. 32; Fnpte 3. 19; 9. 35; 11, 21; 14, 15; 15. 19; 26.
18-20; 28, 27; 2 Cor. 3. 16; 1 Tcs. l.9;lac. 5, 19-20: 1 Pl. 2. 25. In Vcchiul Testament.
în: Is. 6. 10; 45. 22; 55, 7; Is. Sir. 17. 25.
346
Prttcesutniiiitidiiitii: comeriireii taunt rică
nu, dimpotriva. primind să se schimbe cu to(ul şi să se întoarcă de la vechea lor

vieţuire rea. prin care şl-au adus asupra lor o boală foarte grea şi plină de neiiumilratc
păeate ?".|:
Puterile şi însuşjrile omeneşti au fost create de Dumnezeu cu scopul im-pliitini
binelui şi sum, deci, prin natura îndreptate spre bunătăţile duhovni-ceMi. hi virtutea
libertâţii sale, omul poate sâ Je menlina în aceaslă stare. fo-losindu-se de ele flresc,
rational, virtuos, potrivit naiurii lor; sau, dimpotriva, el poaie sa se tblosească de ele in
chip ran, palologic, contrar firii, lipsit de mintt şi păiimaş, îndreptându-le spre
bunătăţile amăgitoare şi deşarte ale lumii materiale. Să ne amiiUim o data mai mult,
pentni a sublinia acest fapl, cii virtuţile şi paiimile se definesc ca aUire prin felul in
care omul se foloseşte de facultăţile sale13 şi în funcţie de scopul pe care-l dă lucrârii
lor.M „DupA cum întrebuinţâm lucrurile cu dreaptă judccată sau fără judecata, devenim
Virtuosi sau răi", scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul.1* Sfântul Simeon Noul Teolog
arata şi el că sufletul devine păcătos dacă se alipeşte de rău şi, dimpotriva, se face bun,
daca se alipeşte de bine."' lar Sfântul loan Gură de Aur spune că „de noi depinde cum
ne folosim mădularele, fie pentru lucrarea pacalului. He a faptelor de dreptate"."
..Nimic dintre cele create şi facute de Dumnezeu nu cste rău", spunc Sfâniul
Maxim,"1 pentru a Entări faptul că nu puterile suiletului sum cauza i'âuliii, ci „reaua lor
întrebuinţare". „Pacatele ne v i n prin reaua înlrebuinţarc a puierilor sufletului, a celei
poftitoare, irascibilo şi rationale (...) Din buna lor întrebuinţare a acestora ne vin
(virtutile)*'.19 Tot aşa spune şi Sfântul Vasile eel Mare, arătând câ „fiecare putere a
sufletului devine bună sail rea după modtil in care fiecare o întrebuinţează. De pildâ,
puterea de a dori: until o tetrebuinţează în desfâtari tnipeşti şi plăceri necurate; unul ca
acesta este un ticalos şi un desfrânat; altuj, vrednic de imitat şi de fericit. o îndreapta
spre dragostea de Dumnezeu şi spre dorirea veşnicelor bunătăţi".2c De asemenca, arată
câ cste mare „folosul mâniei pentru cei care ştiu să se folosească de pa", fucănd-o „să
asculte de raţ.iune. Căci spre foarte mulle faple de virtiiti* este mânia de folos
sufletului", dându-i tărie, răbdare şi stăruinţa în bine. Dar
a
Adv. hffereses. HI, 5. 2.
n
CI'. Sf Maxim Măiluiisitorul. Capete etespn dnagos'*. II. 75. " A
se vcden, dc pildfi, ibidem, II. 36.
'' ibidem, 1.l>2. Cf. III. I. 3. Clement Alexniulrinul: „Tot ceea ce este mipotriva dreptei ra-
liiini cste păcm. Astfcl caută filosofîi sa defineascii pasiunile cclc tnai general*": clim-
potrivfi, „virtulea e.sle o dispoziţie suflctească confomiă OU ruţiiineu pe întieagii viaţă (...)*',
iar puitaiea crcşrinului „este o lucrare a sufletului rational" potrivit voii lui Dumnezeu
ftdagognt, I. XIII, 101.1-2; 102. 3). " Catefieze, XXV. 60. ''lhniliih.statwJV.5, ' Capete
despre dragatte, 111,3. 1' Ibidem. "" Oinilia X. linpotrivit celor ce se miinie.
347
Condifii/e generate ate itimăduirii
când nu se supune la chemarea raţiuniî, ea „se sălbăticeşte".21 „Tot aşa -conlinuă
Sfântul Vasile — şi cu raţiunea; omul care se foloseşte bine de raţi-une este un om
cu minte şi înţelept; eel care îşi ascute minlea sa spre vătiî-marea aproapelui este
un mişel şi un nelegiuit".23
Iatacă şi virtuţile, şi patimile se împlinesc prin lucrarea aceloraşi mădula-re,
aceloraşî puleri, aceloraşi facultăţi; doar ca" la virlute se ajunge prin folo-sirea lor
sănătoasă, poirivită menirii lor fireşti şi normale, adică prin îndrep-tarea lor spre
Dumnezeu; iar la patima, prin folosirea lor rea, pacâtoasă, prin abaterea de la
rostul lor firesc şi alipirea lor de realitatea sensibilă sau tru-peascâ\ De aceea,
trecerea de la păcat la virtute nu î'nseamnii nefolosirea, monificarea sau chiar
nimicirea acestor mădulare şi puteri; ea se face prin reorientarea lor, prin
întoarcerea lor la ţclul lor firesc diniâi: realităţile du-hovnîceştî, Binele,
Dumnezeu. Sfâniul Nichita Stithatul arată astfel c;1 omul Irebuie „să-şi întoarcă
puterile sufletului sâu, prin pocăinţă dureroasă şi stă-ruitoare, ca să le facă aşa cum
ni le-a da( Dumnezeu de la început, când l-u zidii pe Adam"." La rândul său,
Sfânlul Maxim spune că, omul ,jietrebnic" „urmează şi se învoieşle poftelor şi
pornirilor trupului", iar cel virtuos „se străduieşte sa le înloarcă şi s.1 facă bune
mişcările de felul acesta ale trupu-lui".M „Cei ce se straduiesc... asemenea
medicilor înţelepţi, care vindecă chiar prin veninul viperei o muşcătură înveninatâ,
se folosesc de aceste afec-te (patimi) - de forţa şi puterea care le mână - spre
înlăturarea răutăţii celei de faţa sau a celei ce va să fie şi spre dobândirea şi
pazîrea virtuţii şi a cunoştinţei. Precum am spus, deci, aceslea devin bune prin
întrebuinţare în cei ce îşi robesc orice cugel spre ascultarea de Hristos"." Putem
spune, deci, împrcună cu Sfinţii Calist şi lgnalic Xanchopol că „suflet dcsSvârşit
estc acela a cărui putere pasîonală este în întregime îndreptată spre Dumnezeu".36
însuşi Apostolul Pavel îi cheamă pe cei botezaţi la o astfel de întoarcere catre
Dumnezeu a tuturor puteri lor fiinţei lor, prin care ele îşi regasesc buna lor
runduiula* firească: „Să nu puneţi mădularele voastre ca arme ale nedrep-tilţii in
sUijba pftcatului, ci înfâţişaţi-vn pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculaţi din morţi, şi
mădularele voastre ca arme ale dreptăţii lui Dumnezeu" (Rom. 6, 13); „căci,
precum aţi făcut mădularele voastre roabe necurăţiei şi fâr&le-legii. spre
faradelege, tot aşa faceţi acum mădularele voastre roabe dreptalii. spre sfinţire"
(Rom. 6, 19).
Am văzut că. mai întăi de toate, păcatul constă în uitarea şi necunoaşterea lui
Dumnezeu, din pricină că omul şi-a îmors de la El puterea cunoasterii şi a
V. Ibidem.
::
Ibidem.
" tele JOOde capete.... I. 17.
"4 t'apete despre dragoste, II, 56.
* Râsptffuuri câtre Jalasie, I, PG 90. 269BC.
'"('ele i(Hhircapeie....t>6.
348
1'rocH.sti/ tftmdduirii: ctmverlirea fătuuricâ
abătul-o spre lumea sensibilă, înrobind-o simturilor, ajungând astfel la o
cunoaslere fantasmatica şi deliranlă, care ia locul adevăratei cunoaşteri,
Facultăţilc cunoaşterii tşi recapătă sănătatea printr-o mişcare iuversă, adică
îniorciindu-se de la cele simţuale şi îndreptându-se din nou spre Dumnezeu.
„Precum s-au depărtal cu înţelegerea lor de l;i Dumnezeu şi şi-au închi-puir ca
zei cele ce nu sum, aşa poi prin minlea sufleiului lor sâ se întoarcă iurăşi la
Dumnezeu", scrie Sfântul Atanasie eel Mare.*' Iar Sfăntul Maxim învaţii că „prin
rafiunc omul trebuie să ocolească neştiinţa şi să se mişte nu-mai sprc Dumnezeu
prin cunoştinţâ".2"
Orgîinele cunoaşterii nu surit în nici un fel modificale în ceea ce priveşte
naiura lor, ci doar lucrarea lor capătă all sens, căci numai în funcţie de cele sprc
care se îndreapta' elc sunt fie bolnave, fie sanatoase: „C;1ci prin cugetare ne
fmbunătăţim, şi prin cugetare ne înrăim", spune Sfâniul Isaac Sinri,, ara-(and CÎÎ
de aceea Dumnezeu voieşte „schimbarea cugetării", căci numai o flsemenea
schimbare ne duce înaintea lui Dumnezeu.3 lar Slâniul Grigorie dc Nyssa
constata* că „ori de câte ori ue întoarcem miniea spre Dumnezeu",Jl ujungem siî
cunoaştem care esle biuele cel adevărat şi durnnezeiesc. Ceea ce-i rămâne atunci
omului de făcul este sa-şi mişte purerea de cunoaşterc spre ţelul care i se cuvine,
potrivil rostului ei firesc. „Căci sufletul având prîn fire puterea ciigetătoare, din
aceasta se naşte virtutea. Şi o are prin fire ca să râmana cum a fost făcut. Şi a fost
făcut bun şi foarte drepl. lar dreptatea sufletului se arală în păstrarea felului
înţelegâlor al lui, aşa cum a fost creai. I ii atunci când se abale şi se strambă de la
starea lui cea după fire, se spline că uceasia e râutatea sufletului. Deci nu e greu
lucrul virtuţii. Câci suntem în virtute dacjf râmânem aşa cum am fost făcuţ.i",33
Deci, omul nu Irebuie nici să-şi mortifice" puterea cugetâtoure a sufletu-Ini >i
nici s-o îngrâdească, pentru că astfel s-ar lipsi de mijlocul eel irmi potri-vit
pentru contemplarea realităţilor duhovnicesti şi cunoasterea lui Dumnezeu;
trebuie doar s-o foloseascft în alt fel, adică aşa cum se cuvine. Atunci, diipâ cum
arafă Sfântul Grigorie Palama, ea-şi regăscşte „adevărata viaţif", omul sJujindu-
se dc ea ca să se „ocupe din nou cu contemplaţiile dum-nezeieşti şi sd-l înalţe lui
Dumnezeu cântare de laudă şi mulţumitâ".w
Nu doar puterea cugetătoare a sufletului irebuie îndreptată spre inenire;i ei
originara, firească şi normaJă, ci toate celelalte puteri ale lui, puse sub con-
ducerea minrji, „Prin ascultarea de minte, care prin Tire a primil conducerea do
la Dumnezeu" - scrie Sfânlul Grigorie Palama - fiecare pulere 8 sufletu-
Cuvâtil împotriva elhtiiar, 34.

Epistoie. 2, PG 91.397B. ■'
Cuvinm desprt nevolttfă, 49. "
ibidan.
" Despnfeavrie, XII, 2.
:
Sf. Al;iitasic eel Mare, Vktfti Ctiviosu/ui Păiintelui iiosini Aminiir, XX. "
Si Grigorie Palama, Triad*, II. 2. 23. uihuhm
349
('tmttitiih' generate eife uimâduirii
lui şi fiecare mădular al tnipului „se mişcă spre cele pentru care a fost făcu» de
Dumnezeu".35
Puierea de a dori (pofta) şi putcrea de a se mania (hitimea) - care, perver-tite,
iscă* nenumărate tulburări şi prcxluc aproape toate aceste boli sufleteşti care sunt
patimile -, bine cârmuite de minte şi raţiune, se îndreaptă spre Dumnezeu,
redevenind sîînătoase prin reîntoarcerea la menirea lor dintâi, fireasca, care este,
pentru prima, să-L iubească pe Dumnezeu, iar pentru a doua, să lupte împotrivu
răului şi să se slrăduiască să facă binele. adică să se războiască cu toale cele care-l
fac pe om să se îndepărteze de Dumnezeu, şi ca sa" dobiindeascâ şi să păstreze tol
ceea ce-1 poate apropia şi uni cu El. Poirivil Sfântului Maxim, raţiunea poate fi
„imprimată în puterile iraţionale ale sufletului - e vorba despre iuţime şi pofta", pe
care omul le „închină şi le supime prin raţiune minţii'*.36 După ce aral5 ca
pornirile iraţionale ale omului au devenil pofle păcătoase printr-o greşitA folosire
a puterii sale de cugetare, Sfântul Grigorie de Nyssa spune. în acelaşi sens, ca.
„dacă, dimpotrivă. pute-rea minţii ajunge să stflpanească aceste porniri, oamenii
por implini to( atâtea virtuţi".'' „Dacă îndrcptăm - prin lucrarea înallâ a cugetării
- spre bine aces-le porniri, ele pol ajunge sâ se potrivească frumuseţii chipului
dumnezeiesc", arată Sfântul Grigorie în continuare.3" Origen spune şi el ca mănia,
pofta şi oricare all simţfimfuu al omului sunt fie bune, daca sum folosite potrivit
ra-ţiunii, fie rele, daca se uzeaza de ele in chip necugetat, şi că trebuie să ne
slrăduim sa dobândim „simţirea lui Hristos" pentru a „transforma" după voia
Dumnezeu, cele pe care El însuşi ni le-a dăruit/'
Nici in acest caz nu este vorba de a înăbuşi sau mortifica aceste puteri su-
fleteşti, ci de schimbarea felului în care sun! folosite, fiind cârmuite spre
Dumnezeu printr-o cugetare raţională. Sfântul Grigorie Paluma spune limpe-de că
tamăduirea nu se face „prin omorArea laturii patimitoare, ci prin muta-rea ei de la
cele mai rele la cele mai bune şi prin lucrarea ei îndreptată, prin deprindere, spre
cele dumnezeîeşti, după ce s-a întors cu totul de la cele rele şi s-a îndreptat spre
cele bune".40 într-adevăr, „cu aceasta puterc a sufletului iubim şi respingem,
apropiem de noi şi depârtâm de noi (...) iubitorii de bine nu mortifîcă latura
pătimitoare, închizAnd-o în ei înşişi, nelucratoare şi ne-mişcată", ci produc o
„strămutare" (u,ettS8eoiţ) a ei, adică îşi „mută loatâ aplecarea spre cele rele a
puferii acesteia spre dragostea de Dumnezeu şi a aproapelui"/" Omul vindecat de
bolile sale sufleteşti este, deci, eel care „şi-a supus iuţimea şi pofta - care
alcătuicsc împreunfi latura patimitoare a sufletului - pulerii cunoscătoare,
judecătoarc şi rationale a sufletului, aşa cum cei
Ibidem. " Ambigua, 6. PG 91.

1068A. '' Desprefacerea onmhii,
XVIII.
" ibidem.
' Omilii fa Cartea f'arerii.l 17.
w
TVfede, H, 2,19. " Ibidem, n,
2,23,
350
Condîţiile generate ale lăniâdnirii
nilă patimăcând omul se teme de pierderea bunurilor pământeşti, ajunge din nou
virtute prin mânarea ei spre rostul său firesc, care este teama de Dumnezeu."7
Şi tot aşa se întâmplă cu toate celelaltc afectc fireşti ale omului, cu încli-nările,
mişcările şi energiile sale sufleteşti, dar şi cu „fiecare mădolar al tru-pului" său,
care, „prin putcrea minţii" trece de la palimă !a lucrarea virtuţii, fiind printr-o
buna" întrebuinţare întors către slujirea voii lui Dumnezeu."8 Lucrarea virtuţii nu
se îndreaptă tmpotriva trupuliii. caci „trupul nu este un lucru rău in sine"; ea îl
abate de In faptuirea ptefltulUÎ şi-i redâ rostul firesc, de a fi „templu al Duhului
Sfânt" (1 Cor. 6, I9).w
Aceaslâ convertire a întregii sale fiinţc. înloarcerea cat re Dumnezeu a tu-turor

puterUor sale şi schimbarea patimilor in vi rti Hi , care-l due la redobândi-rea
sânătăţii dintru început, o săvârşeşte omul înlr-o viaţă de nevoinţă ne-curmată
pusă în slujba lui Dumnezeu, pe care Sfinţii Pârinţi o numeso „praxis". Vom
examina în continuare în chip detalial modalităţile acestei schimbări pfin care
omul primeşte de la Dumnezeu tămăduirea spirituals. Câci, aşa cum spune Sfântul
Maxim Mărturisitorul, se cuvine ,.să cercetăm cu multâ sLîruinţă.. şi puterc de
pătrundere" cum poate suflelul „înfâptui această bună tntoarcere, ca să se
folosească de cele prin care grcşea înainte spre naştereaşi susţinerea virtuţilor".91
87
Ibidem.
** Cf. Sf. Grigoric Paliuna, Triade, I. 2, 2. Sf. Nichita Stirhatnl. Ceie MM) de
CapetC..,
111,72.
w
Sf. Origoric Palama. Triade, I. 2. I.
'"tbidem.2. 1.2.
"' Kâspimsuri lâtre Tatasw, Prolog. PG 90. 252A.
356
PARTEA a IV-A
înfăptuirea tămăduirii
I
Dubla mişcare a converlirii inlerioare. Practica
Convertirea tuturor puierilor, însuşirilor, energiilor şi tendinţelor omului, prin

care se face trecerea de la boaia adusâ prin patimi la sănătatea virtuţilor, se
înfaptuicşte prin două inişcări simultane: prima, de îndepărtare a lor de la râu sau,
altfel spus, de încetare a relei lor folosiri. de desprindere a lor de res»-lităţile
trupeşli; a doua, de întoarcere a lor spre realitâfile duhovniceşti şi slujirea lui
Dumnezeu. Această dublă mişcare se împolriveşte dublei mişcări prin care omul
a cAzut şi pe care o repetă ori de cAte ori cade din nou in p;V cai: înioarcerea de
la Dumnezeu şi, în acelaşi timp, îndreptarea spre lumea sensibilă.
La aceasta îndoită mişcare iiiânluitoare îl cheamfl Dumnezeu pe om prin gura
PsaJmistului şi a Sfântului Apostol Petru: „Fugi de rău şi fâ binele" (Ps. 36,27; I
Pt. 3, II). „Adică - spune Sfânlul Maxim, comentând aceste cuvin-le - razboieşte
pe vrăjmaş ca să-ţi micşorezi patimile" şi Jupta" ca să dobandeşu' virtuţile".1
Prima mişcare deci constă în lepădarea răutăţii, care, potrivit cuvintelor
Sfântului Pavel, se face prin „râstignirea trupuliri împreuna cu patimile şi cu
poliele" (GaJ, 5, 24), prin „omorârea madularelor... celor pământeşti" (Col. 3, 5),
Se cuvine să repetăm ca, prin aceasta, nu trebuie să înţelegem rfistigni-rca şi
omorarca puterilor, facultăţilor şi energiilor sufleteşti şi trupeşti. Câci, dacă prin
ele patimilc sunl sprijinite şi sporite, lot prin ele - şi încă mult mai temeinic. căci
aceasta ţine de firea lor - se ajunge la virtuţî. Să reaminlim câ prin cuvântul
„tnip". în limbajul duhovnicesc, nu este numit corpul, ci Jegea păcatului" (Rom.
8, 2), care este atât în trup, cât şi in sufletul omului căzut şi supus păcatului.-'
Trebuie omorâte, adică tăiute. legaturile pâtimaşe ale aces-tor putcri cu lucrurile
rele;' nu cele prin care omul lucrcază răul şi se alipeşte de lume trebuie nimieile,
ci însăşi Iucrarea rea şi alipirea pătimaşă, „Ni s-a ponracit sâ răstignim trupul cu
patimile şi poftele lui (Gal. 5, 24), nu ca să ne Sinucidem, omorând toală
lucrarea trupului şi toală puterea sufletului, ci... ca sit nc eliberăm de poftele şi
faptele rele şi să ne facem fuga de cle neîntoar-
Capete desprv dragosttr, II, I I . A sc vcdea. dc asemenen: Avva Doroici, Cuvfmi il>-
Uţpel folosilor, XII, 10. Sf. Vtisile cel Marc, Regu/ilr mid 5, 'Cf. Sfi Giigoric
Palainn. Triada, I. 2. 1-2. lCfjWrfem,n.2,23.
w
injaptiiiivn tănuuluirii
sa", spune Sfântul Grigorie Palama.4 Avva Isaia arata. în acelaşi sens, că nu
trebuie să ne „tăiem" toată voia, ci „voile cele dupa trup'V spusa aceasta pri-vind
[oaie purerile suflelului şi ale trupului: trcbuie înlăturata cu toiul folosi-rea lor în
chip trupesc; trebuie nimicită aplecarea lor spre lucmrile şi desfăta-rile sensibile,
căci aceasta duce la patimi. Astfel, Sfinţii Părinţi vorbesc ade-seori, în acest sens,
despre „omoritrea patimilor" sau despre „tăicrea palimi-lOr", această expresie din
urmă invita foarle firesc la folosirea unor termeni specifici operaţiilor medicale;
„Mustrarea patimilor suflcCeşti este un fel de chirurgie: patimile fiind rană pentni
adeviîr, trebuie sft le mustram, îndepăr-tându-le prin tăiere", scrie Clement
Alexandrinul.7
Acesl soi de operaţie, prin cure omul se sileşte pe sine însuşi <cf. Ml. 11, 12;
Lc. 16, 16), este primul lucru pe care-1 are de facui daca vrea cu adevărat să sc
tămăduiască de loaie bolile sale, să-şi redobândească sănărarea şi să aiba pariede
bunătăţile împărăţiei. Redobândirea sănătăţii presupune mai în-u»i de toale lupta
împotriva celorce-l îmbolnăvesc. „Mai înlâi trebuie să scâ-păm de patimi şi de
boale", spune Clemenl Alexandrinul, sfîituind, in conse-cinţă: „Sa încereăm pe câ(
ne stă în putinţă, să păcătuim câl mai puţin"/ JRfirfi curăţirea de patimi, nu se
tămăduieşte sufletul de bolile păcatului", scrie Sfântul Isaac Siml/' Iar Sfântul loan
Moshu aminteşte învâţătura lui loan al Cizicului, carc spune, în acelaşi sens, că
„eel care voieşte să ciiştige virmtea, nil poate ajunge la ea dacă nu se scârbeşte
mai întâi de păcatul care îi stă înipoirivă".10 Virtuţile nu pot răsări alata vreme cât.
în locul lor, în su-flet există patimile, care le acoperă cu totul. înlr-adevăr, aşa cum
arata Sfân-lul Isaac Sinil, „patimile sum un perete în faţa virtuţilor ascunse ale
sufletn-lui. Şi de nu cad acesiea prin arătarea virtuţilor, QU se vad cele dinlăiinlru
(...)- Nimeni nu vede soarele în înwneric, nici virtutea firii stifletului, cât mai
stâruie în el lulburarea patimilor"."
De vreme ce virt.ur.ile ţ i n de slarea firească a omului, iar patimile de una
contram firii, putem spune ca înloarcerea omului la starea sa fireasca nu se poate
face decât prin lepădarea a lot ce este în el contrar firii. Jntoarcerea sufletuhii la
slarea sa după fire înseamnă despuiere de tot ceea ce este strain de ea", scrie
Sfântul Grigorie de Nyssa,1' în acelaşi sens, Avva Isaia spune: „Cel ce voieşte să
rcvină la cele ale firii sa taie toate voile lui cele după imp, pună se statorniceşte în
cele conforme firii".13 lar Sfânlul loan Damaschin
- Triade, II, 2. 24.

^ Oottâzeci şi nţwâ de cuvirtie, II, 4, în Filocaliu rom., vol. XII. p. 42.
'' A se vedea. de pildîl. Sfânttil Maxim Muriuristtorul. Capele de.ipre dragosie, III. 68.
' Ptfhgogul, Carteu întâi. VIII. 64.4.
' Iludem, II. 4. 2.
'' Cnvin/e de.spre nevvinfti, 86.
10
Uvada dukovniceaseă, 187.
1
Cuvinte dexpre /tevoin[â. 68. |: Despre feciorie,
XII, 2. 1' Donated jrf nouâ de eitvinle. II, 4 (trad, cit,
p. 42).
360
Duhh mişatrva ronveilirii interioure
aratii c£ in acest scop se face lucrarea nevoinţei: „Asceza şi ostenelile aces teia n-
au fast nSscOcite pentru a dobSndi virtulca, adusă din afară, ci pentru « da la o
partt viciul strain şi contra firii, după cum şi mgina nu este cev; firesc, ci ceva
care se depune din pricina neglijenţei; prin muncă insă* o înde părrâin şi dăm la
iveaJă strălucirea naturală a fierului".1'1 Reamintim ca acestt pste de alrfel unul
dinrrt' (elurile pe care le urmăreşte împlinirea poruncilor, aşa cum arată Sfântul
Isaac Sirul: „Bogatului care a întrebal pe Domnul: «Cum S3 moşlcnesc viaţa de
veci ?». El i-a spus limpede: «Păzeşte poruncî-le!» (Lc. 10, 25). Şi când a întrebat
care sum poruncile, i-a spus ca mai înlâî sii se înfrâncze de la faptele rele".JS
Apostolul Pave) însuşi învaţă că, pentru a fi omul „potrivit pentru tot lu-crul
bun", trebuie „să" se curăţeascl pe sine", adică sâ se ferească de greşeli (2 Tim. 2,
21 >; iar pentru a se putea „îmbrâca in omul eel nou". implinitor al virluţii,
sănătos şi desavărşit lucr.ltor al asemfinării cu Hristos, trebuie să se lepede $i să
se dezbrace de „omul cej vechi", adică, spune Sfâniul Isaac Si-rul, de patimi:16
„Să vă dezbrăcaţi de vieţuirea voasrra de mai înainte, de omul eel vechi. care se
strică prin poftele amagitoare, şi să vă înnoiţi în du-hul minţii voastre, şi să vă
îmbracaţi în omul eel nou, cel după Dumnezeu, ziclit înini dreptate şi în sfinţenia
adevHrului" (Efes. 4, 22-24).
Desigur, această primă mişcare a convertirii spirituale nti este de ajuns. intr-
adevâr, ni) este de ajuns să se întoarcă sufletul de la cele rele, ca sS ajun-gtf
deîndată la bine. Astfel, Sfântul Maxim Mărturisiforul spune că „eel ce a tăial
patimile de la sine şi şi-a facut gândurile simple, prin aceasta încă mi le-u întors
spre cele dumiiezeieşti".1' De aceea, amintind dc spusa Psalmului {36, 27), Avva
Dorotei arală câ* „oricine voieşte să se mântuiască, Irebuie nu numai să nu facS
răul, ci şi sa" lucreze binele'V Hrisros îimişi spune cS pentru a Ultra cineva în
împărăţia cerurilor trebuie nu nuinai s3-şi ia crucca sii, ci şi sfi-1 urmeze Lui
(Mt. 10, 38): „Dacă vrea cineva s5 vină după Mine, sâ' se lepede de sine, să-şt ia
crucea şi să-Mi urmeze Mie" (Mt. 16, 24). Şi fnsuşi indeamnă la a face binele
(Lc. 6, 35; In 5, 29), după" cum, urmându-l ctivintele, tot aşa învaţă şi
Apostolii.19
împlinirea binelui, a doua mişcare a convertirii. se face prin îndreptarea
luiiiror p uteri I or şi însuşirilor omului spre realităţile duhovniceşti, altfel spus
prin lucrarea virtuţilor. Avva Dorotei explicit acest proces asrfel; „Precum am
scos virtufile şi am sâdit patimile contrare lor, aşa trebuie să ne ostenim
*Dagmaica.m, 14.
'■ Epistole, IV.
j* Ibidem .
7
( nfii'if desprt Hragosîe. III. 68. A se vedeti, de asemenea. Sf. Simeon Noul
Teolog,
Celr 225 tie capste teolop.ee şi practice, I, 88.
" favăfâturi de st'flef fbhsiiotire, XJD. 9.
"Cf. Rom. 2. t6: 13, 3; Gal. 6, 10; Efes. 2. 10; 6. 8; Col. I. 10; I Tim. 5. 10; 6, 8; Tit
3. I; Fil. 6; I Pt. 2. 15, 20; 3. 6. 11; 4, 19; 3 In 11.
361
Infeipinirea tdmtiduirii
nu numai să scoatem patimile, ci şi să sădim virtuţile şi să le aşezăm la locul lor
propriu".20
Ccte două mişcări sunt complementare, nu numai penlru ca cea de-a doua
ircbuu' s:i-i urmcze celei iliitlâi |x'i)iin c;\ intoiiru-ti-a si fft deplnu. 0] şj ţx'ntni ca
fiecare dintrc eie o înlesneşte pe cealalta. Am văzul deja că prima este cu tonil de
irebuinţă pentru ca cea de-a doua să aibă loc; trebuie sâ spunem că, loi aşa, a doua
este condiţia celei dintâi, Aceusta se explicâ prin principiul iconomiei pe care 1-am
expus atunci când am vorbii despre puterea pofutoare a sufletului; întrc dorinţa cea
dupa Imp şi dorirea bunătaţilor duhovniceştî există o totală incompatibilitate; una o
exclude pe cealaltâ, dupfl cum învaţă Apostolul Pavel însuşi: „Trupul pofteşte
împouîva duhului, iar duhul. împotriva rrupului; căci acestea se împotrivesc unul
altuia" (Gal. 5, 17; cf. Rom. 8, 7 şi Gal. 5, 16). Lucru adevărat şi pentru celelalte
puteri ale sufletului, a căror energie, odată îndreptată spre ceva anume, nu mai
poate fi folosiia la altceva. şi cu atât mai mull la ceva cu loiul contrar: „Nimeni nu
poare să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî, şi pe celălalt îl va iubi,
sau de unul se va lipi, şi pe celălall îl va dispreţui" (Mt. 6, 24). De asemenea,
puiem referi la vimiţj şi, re>spectiv, la patimi, ceea ce Sfantu) lrineu spune despre
viaţa duhovniceascâ şi moartea duhovnicească (lucru cu atât mai îndreptaţit, cu cât,
aşa cum am văzut, patimile înseamnă moartea sufletului, iar virtuţile sunt viaţă
pentru el): „acestea îşi iau locul una alteia şi nu poi sla alaturi în acelaşi loc. căci
dacă se sălăşluieşte una, o scoate afarâ pe cealal-iă. iar d.ică este una de faţa,
cealalta piere".:i Aslfel, atâta vreme cat in suflet exist;! patimi, virtuţile nu pot
rasări; trebuie ca omul sa luplc iinpotriva celor diutai, pentru a le trezi la viaţâ pe.
celelalle. Şi. dimpotrivă, arălarea vinuţilor, dcci lucrarea binelui, duce la stingerea
patimilor. De aceea Stantul lrineu continuS: „dacă, deci, moartea, punănd stăpânire
pe om, 1-a lipsit de viaţă, făcându-1 mort, cu atăt mai mult viaţa, stăpanind asupra
omuliii, va scoate moartea afară şi-1 va face pe om viu"." La fel şi Evagrie spune
că cei care lucrează virtulea „pun căluş uiiuror patimilor necugetate ale trupului şi
retează relele sufletului prin împfmăşirea de bine"." Sfântul Simeon Noul Teolog
scrie: „Asa cum atunci cand răsare soarele, întunericul se retnige şi piere, tot aşa şi
atunci când strălu-ceşte virtutea, răul e alungat ca un înluneric'74 La rândul său,
Sfântul Maxim arată că „atunci când stapâneşle (în mintea omului) iubirea de
Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor (ale lucrurilor materiale), înduplecând-o s5
dispreţuias-că lucrurile ce cad sub sîmţuri".25 Ceea ce este întru totul în acord cu
învăţătura Slanlului Pavel: ,.în Duhul să umblaţi şi să nu împliniţi pofta trupului"
(Gal. 5, 16), pe care o regăsim la Sfântul Grigorie Palama: „La cei care şi-au înălţal
min-
" invdţăturt de suflet folosiUMire, XII. 10.

< oitim er€Ziitor, v. 12. I.
' lhid--iii.
VratQtulproctic. Prolog.
■H'utviu-zs, XVII. 15. '■
Capctedapre dragoste, II, 3.
362
Diihlti mişairr it corivertirii iitferitnm-
tea fa Diimnezeu şi suflerul la poftirea Lui.,., se înafţîl şi trupul., nemaipoftind

ceva poirjvnic Duhului".-1'
AstfeJ privite, virtuţile se vădesc a fi mijloace de supunere şi biruire a pa-
rirniJor,-7 de scoatere-*8 a Jor din suflet, sail - folosindu-ne de termeni medj-cali,
potriviti punctului nostru de vedere - leacuri,2'' ori, încâ şi mai precis, aritidoturi
ale acestora, de vreme ce fiecărci patinii îi corcspunde o virtu te pare i se
împolriveşte;30 virtutea fiind buna folosire, firească şi sflnfiioasă a puterilor
sufletului, iar patima, folosire pîttimaşă, nefirească, patologică a acestora," Cele
dorite şi nădăjduite se câşitgâ prin lepădarea rând pe râiid a cclorcare li sc
împotrivesc.13
La prima vedere, poale p«irea lipsit de conseevenţă a spune, pe de o parte, d\

scoaterea afară din suflel a patimilor îl readuce pe oni la siarea sa fireasca si face
să răsară din nou virtuţile; iar, pe de altă parle, e;1 este nevoie de lu-crarea
stâruiloare a binelui pentru a dobândi vhtuţile. Am putea fi în(reba|i; dacă. aşa
cum s-a văzut, virtuţîie se afl.1 in suflel, de ce mai trebuie omul să ie nevoiasca"
pentru a le câştiga ?
SS ne aducem aminre că. dintru începui, virtUţiie n-au fast pentru om de-c;'ii
seminţe pe care, pri» Jibera sa voinţa" si coniucrarea cu harul dumneze-iesc,
urma să le facă sâ creascâ şi să sporeiiscii în el; cH ele sunl tin dar a| han.ihii pe
care e| trebuie să şi-l fmproprieze, iar aceasla se face prin faptuirea binelui, prin
coniucrarea tuturor puterilor sale, în fiecare dinlre Iticrările lor, cu voia lui
Dumnezeu. prin împJinirea în fapt a celor rânduife prin pronia lui Dumnezeu şi
sădife în firea omenească. Convertirea spiritual^ se face deci in cadnil unui
proces dinarnic de creştere şi sporire neîncetara care-1 face pe om să treacă de la
siarea de copil la cea a bărbatufui desăvârşit, la mflsura vflrstet deplinâtâjii lui
Hristos (cf, Efes. 4, 12-15). Aşa cum spune Sfântul Simeon Noul Teolog, omul
„create în fiecare zi în vârsta duhovniceasca, desfiinţând cele ale cugetului
pruncesc şi fnaintând spre desăvârşirea bărbîttească. De aceea. pe mflsura viirstei
i se schimbă şi puterile şi lucrările fireşti".'-
Subliniem faplul că acesl proces de creştere, ca şi cel ai converiirii spiri-lualc

care-l susţine, este teaniropic; e[ presupune sinergia dintre strâdairia oraeiieascâ
si harul dunmezeiesc. în consideraţiile precedente. am insistai
"'hnuU; 1.2.9.
SI. Isaac Siriil. Cnvmle tfonpn iwvoinfd, 83. * Sf
loiin Casrun, Convorbiti iltihovitfifşti, V. 23.
" Cf Hi'. Maxim Mărturisitorul. Cupete despre dmgosre, II. 70. Sf. loan Scăraml.
ÎCtmi, XXVIJ. 32. AVVJI Dorotei, hivufăluri de suflet fot&sitottnt, XI, 10.
' (T. Sf. loan Casîan, Convorbiri duhovniceţfi, V. 23. Avva Dorotei. fnvâfâturi de
suihi fotositoare, XII. 10. Sf'. Maxim Mărturisitorul, Capete desprv dragosfe, IV, 57.
72, 80, 86. 11 Cf. Sl'. Muxîin Milrturisitoriil. Cupetr despre tlragosie, II. 3.
' M Origorîe (lc Nyssa, Despiv. feciorie, XVIII. 4.
'Catehezt,XIV. I I I - I J S .
303
htfdpiuirea Umu'tditirii
asupra primului factor, dar se cuvine să avem deplina conştiinţa a faptului că, dacă
stăruinţele şi rftvna omului sunt absolut necesare pentru ca el să-şi împroprieze
harul primii în dar, numai cu ajutorul harului dumnezeiesc omul poatc primi rodul
strădaniilor sale (cf. Mat. 19, 26; Mc. 10, 27; Lc. 18, 27); numai prin el ajunge sfl
se curăţeîisca' deplin de patimi si să câştige virtuţile; prin Sfântul Duh omul este
reinnoit, curăţit, sfinţit şi dus la desiîvaxşire. De aceea Sfântul Antonie cel Mare
vorbeşte de „Duhul întoarcerii" la Dumne-zeu, Care vine în ajutorul celor care
pornesc pe această cale şî Care „merge tnaintea lor. pentru a le face lesne de dus
războiul si usoară lucrarea întoarce-rii la Dumnezeu", Care .,le arata" căile
nevoinţei celei tnipeşti şi celei liiuntri-cc şi ce trebuie să facă pentru ca sâ" sc
întoarcă la Dumnezeu, Zidirorul lor, Cel care desăvârşeşte tot lucrul eel bun, şi sa"
rămânâ întm El"/'4 Sfântul Maxim vorbeşte şî el despre aceasta" lucrare a
Sfâniului Duh: „Mai înlâi. El îi învaţă să caute omorârea voinţei din pâcat sau a
pâcatului prin voinţă şi în-Vierea voinţei prin virtute sau a virtuţii prin voinţă. De
asemcnea sa cerceteze modurile dc omorâre a voinţei din pâcat, sau a păcalului
din voinţă; la fel, raţiunile învierii voinţei prin virtute şi a virtuţii prin voinţă",
adica cele prin cure în chip firesc „obişnuieşte să se întăptuiască omorârea
păcatului şi în-vierea virtuţji".15 în continuare, el arată că prin aceastfi îndoită
lucrare, cu ajuiorul Sfăntului Duh. omul ajunge „sa se sădcască in Hristos înlru
aseroă-narea morţii Lui prin omorărea păcatulut, dar şi în asemănarea învierii, prin
lucrarea virtuţilor".16 Or, aşa cum am văzut, în Taina Botezului omul u fost răcut,
prin hanil Sffmtului Duh. pfirtaş al restaurării firîi omeneşti înlâptuită de Hristos
în Persoana Sa; adica, prin moartea lui Hristos, a murit pâcatului, iar prin învierea
Sa, a înviat pentru virtute. Rămâne însS ca omul rcstaurat in starea sa du chip al
lui Dumnezeu să se păstreze curat şi neîntinat sau, dacâ şi-a pierdut curăţia din
pricina păcatului, să se străduiască s-o recâştige. şi de asemenea să creascu în
Hristos. prin Sfântul Duh, pânfl la desăvârşirea pe care este chemat s-o atingă în
Dumnezeu.
îndoita mîşcare prin care se împlineşie convertirea la cele dumnezeieşti şi care

constfl In curăţirea de patimi şi dobandirea virtuţilor, prin harul lui Dumnezeu,
prin credinţH fierbinte, prin pocăinţă statornică", rugăciune neîncetata şi
împlinirea poruncilor, este numitâ de tradiţia ascetică praxis (npâsit;. jipaiaiKfi,
npaKxiKfi u\e0o8og. npaxtiKfi plot, $iX.oao$lct npaieciKfi. 61X0 ootjtia
£u.rcpctKi:o<; etc.") sau asceză (âoKnaiţ). acest ultim termer» fiind fo-losit aici în
accepţia sa mai largă, de practică, antrenament, exerciţiu, felul în care se face ceva
sau mod de vicţuire... Convertirea presupunând întotdeauna
'; i-pixioh: l, 2.
''' Răspunsuri c&rt Tataris, 59.
K
Ibidem.
" Un intone nl acestei noţiuni. sub ditcritele ci fonne. poate il iiflnl in iniioducerea la
I'mtiitul{mirth- al lui Evagrie Ponticiil, semmttil de A. şi G. Guilluumont, SC 170. p. 38-63.
364
Dubla mifcare a convertirii iriifrioarr
slrădanie şi osteneală* şi chiar luptă, riizboi - împotriva patimilor şi diavoli-lor, şi

pentru câştigarea viituţilor - care mi înceteazâ niciodat,! cuvintele Oyc&v (luptă,
râzboi) şi &§\yp\c, (lupta, exerciţiu. antrenamcnl) sunl şi ele folosile in mod
curent.
Praxis-u\, sub dublnl său aspect, se sprtjina pe lucrarea poruncilor;'* înce-
puiul sail este credinţa/' iar sfârşitul, nepătimirea (dndiGeia) (starea omului
tiinuiduit cu totul dc patimi4") şi iubirea desăvârşitfi. Praxis-\x\ (practical este
cale de curăţire (Kâ6ctpai<;) de patimi. până la nimicirea lor cu totul, 42 şi urcuş
pe scara (icMuotţ) virtuţilor până la cea mai înaltâ dintreeJe.
Aceste două rosturi ale „practicii" se împlinesc, aşa cum am văzut, nu unul
dupa* altul, ci in acelaşi timp, şi, într-un anumit fel, dialectic, fiecare fund cu
totul de trebuinţă peniru realizarea celuilalt. înlr-adevăr, în suflet se petrece
ncelaşi lucru ca şi m trup: stingerea bolii şi intoarcerea la sănatate se lac îri
acelaşj timp, una producând-o pe cenlaltă. De accca. In sludierea tămă-duirii
bolilor sufletului, este greu să facem o distincţic clară, în cazul fie-eâreia
dintreele, între lupta contra patimii şi strădania pentru câştigarea vir-tuţii care i se
împotriveşte. Fn plus, apare o altă dificultate: aşa cum am văzut, patimile sunt
slrâns legate una de alia, fiecare dintre ele zămislind alte şi alte patimi. Ca
urmare, lupta împotriva unei patimi anuirte trebuie neapa>at în-soţrtă de lupta cu
toate celelalte, altfel rămâne cu totul deşartă:4' râzboită iiumai dintr-o parte,
patima nu va fi cu totul nimicită, ci va reapărea, iscată de patimile de care este
legata" şi care an fast lăsate in voia lor. Aceasta este, dupa cum arala Stantul
Grigorie eel Mare, una dintre semnîficaţiile versetu-lui urmăiordin Cartea lui Iov:
„se abat din dnimul lor, inaintcazaîn pustiu şi se rătăcesc" (lov 6, 18), pe care
Sfântul Grigorie o cxplică astfel: „Nu rareori vedem oameni care se pregi'itesc să
lupte cu toata tăria împolriva unor pâcate, darsiint lipsiţi de orice grijă faţă de
altele; si pentru cfl nu li s-au împotrivii acelora, ajung să cadă din nou în cele
dintâi, pe care dintru început |e biruise-riî (...). Astfcl ajung pacatele sa-l ţină
prins pe eel care vrea sa" scape de ele: ajutându-se în chip viclean uneie pe altelc,
tl aduc din nou In robin lor pe cel cure |e scăpase şi-l aruncă dintr-un păcat in
altul. peniru a se răzbuna. Cu adevărat, rătăcită este calea pflcătoşilor: crezând că
înaintează, de fapt se invar! îa CMC; abia au reuşit să-şi scoată un picior din laţul
unui pâcat biruit, că îndatâ un allul îi ia în stapânire, şi aşa ajung din nou să cadă
in eel de care au crezut c.î scclpaseră"'.44
Evagrie. TmUitulpraetlc, 81 (..Practica merge rtnpreiiiul cu ţinerea poruncilor"). 9

ibidem. Sf. Talasie Libianul. Cţtpete âtsprt dntgoste, mjr&nare si petrecerva eea
dupâmtnte, IV, 57. M Evagrîe. loc, cit, " Ihidtrn. Sf. Talasic. Capete..., 57. ''
Evagrîe. Tratalulpractic, 87; Gnostiati, 151. 41 Cl'. Sf. Grigorie eel Marc.
Comerforiu la Io\\ VII. 28. ** h>r. cit.
365
tnftiptiiirealanuuhtirii
Virtuţile, ca şi patiinile, sunt şi ele strâns unite. „Dacă privim bine, potential,
virlutea este una". arată Clement Alexandrinul."15 „Nature tuturor vir-tutilor este
una, deşi pure a fi separata în multe feţe şi sub nume felurite", spune, la fel,
Sfântul loan Casian.46 De asemenea, Evagrie constată câ „prin natură, virtutea este
una, dar ia diferite înfăţişări în fiecare dintre puterile suflemlui".'17 De aceea,
Clement Alexandrinul scrie că „virtuţile se înlanţu-iesc unele cu altele","* iar
Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol spun că „o virtute atârnă in chip bine orîtnduit
de alia"." „Virtuţile nu sunt despărţite unele de altele. şi de aceea e cu neputinţă să
câştigi una, cu adevărat şi în chip deplinf şi sa nu ajungi şi la celelalte; căci daca
una pătninde în om, neapărat îi urmeaza toate". arală Sfântul Grigorie de Nyssa. ,G
Urmează deci. pe de altă parte. că nu poţi avea cu adevărat vreo virtute. dacfl nu le
ai pe toate. şi c<i pierderea unei virtuţi le primejduieşte pe toate celelaltc. „Oricarc
virtute, de una singură, este neputincioasă dacă celelalte nu sunt desăvârşit
împlinite", scrie Sffintul Grigorie eel Mare, adăugând: „Virlutea desparţită de
surorile ei ori nu este deloc virtute, ori este departe de a fi desăvarşită".*1 „Se va
dovedi cfi nu are in mod desăvfirşit nici o virtute eel care se rectinoaste biruit in
Una dintre aceste (alte virtuii) (...) O cetate întărită cu ziduri, oricât dc înalte, şi cu
porţi oricât de straşnic zăvorâte, va fi pustiitit prin trâdarea unei singure uşiţe
oricât de mici", arată Sfântul loan Casian.52 De aceea, Evagrie îl sfatuieşte pe eel
care începe călătoria spre desăvârşire să ia seama ca nu cumva, „Urcând în
corabie, să* nu se rătăcească ori sa se scufunde, ci să se îngrijească de lucrarea
tuturor virtuţilor. caci ele se tin una pe aha, şi de obicei sufletul este biruit prin
ceacare lipseşte".ţ'
Strânsa împletire dintre virtuţi. ca şi cea dintre patimi, nu impiedica* totuşi

stabilirea unei anumite randuieli atât in lupta împotriva color din unna, cat şi in
strddania de a le dobândi pe cele dintâi.
Am vazin deja ca. dintre numeroasele patimi care-1 atacâ pe om, pot fi
desprinse opt patimi principale sau generice. adicâ in stare, fiecare dintre ele, sâ
zâmislească alte patimi cu un caracter comun. De asemenea, am văzut, iarâşi, că
dintre acestea opt. trei sunt de căpetenie, din ele ivindu-se toate celelalte, şi am
arătat şi ordinea in care se nasc unele pe altele. Fără să acorde
48
Stmmate, I- XX. 97, 3.
"" AşezamiitieU' mânâsfirşşti, V.
11.
' Tmtatut proctlc, 98.
"' Cele tOOdrcapete.... II
so
Desprefrctorie, XV. 2,
1
ConwitaHu in lav, XXII. Prolog.
Q
Aşi'7<ijnmtelemânăsiireşti, V. I I.
a
CntfSticuL 109. 366
Ihibli' mişcarr u ronveftirii iriietiourr
o valoare absolutii acestei scheme. Tradiţia a păsirat-o ca folositoare pentru

lucrarea dtihovnicească, pe baza ei stabilindu-se o aiiumita strategic şi tacti-că,
absolul necesare dată fiind legfltura dintre virtuţi şi, respectiv, dintre patimi. ca şi
neîncetata primejdie „de a ne scufunda"v' daca poniim „la întâm-plarc lupia
împoiriva putcrilor care se împotrivesc virtuţilor".^ ..Războiul cu vrajmaşii
Irebuie purtat dupii anumite reguii.*"'' De aceea, este important să r>iîm care
patimi trebuie mai întâi biruite. Se pot desprinde patm principii de baZă:
1) Trebuie început cu lupta împotriva palimilor celor mai grosokme, mu-
teriale şi legate de trup (de unde şi numirea lor, in chip obişnuil, de „patimi
trupeşti"), şi de aceea şi cele mai vădite: lăcomia şi desfrânarea. De la ele se irece
In putimile mai puţin vădite, lăuntrice, sfârşind cu cele niai subţiri şi rnai greu de
recunoscut sub înfăţişările lor viclene: slava deşartă şi mândria. Stabilirea acestei
ordini este de natură pedagogică - mergând de la cele uşoa-te, la cele grele -, dar
se întemeiază şi pe faptul c;l este cu neputinţă sîi se dazrădăcineze patimile
spiritualc cele mai subtile, dacă patimele trupeşti cele mai grosolane n-au fost
înca nimicite.
2) Se cuvine respectatâ următoarea ordine: lăcomia, desfrânarea, iubirea de
arginţi şi de avuţie, mania, tristeţea, flkedia, Slava deşartâ şi mândria. în legătură
cu aceasta, Sfântul loan Casian scrie că „deşi aceste opt vicii au obârşii deosebite
şi urmari neasemănătoare, totuşi primele şase: lăcomia pân-tecelui. desfrflnarea,
arghirofilia, mania, tristeţea şi trândăvia, sum într-un fol înnidite şi, ca s3 spun
aşa, legate în acelaşi lanţ, în aşa fel încat preaplinul uneia are ca urmare începutul
alteia. Din prea inarea lăcomie la mancare se flaşte desfrânarea, din desfranare
arghirofilia, din arghirofilie mania, din manic tristeţea, din tristeţe trândăvia. De
aceea rrebuie sâ luprfm în chip asemft-nator şi cu aceeasi judecată contra lor, şi
de la cele de mai înainte să trecem lu lupia tmpotriva celor următoare (...). De
aceea, ca sa fie învinsa" trând.ivia, trebuie mai întâi combătută tristeţca; ca să* se
alunge tristeţea, trebuie distrusă* mai IntAi mania; ca să se stingă" mania, trebuie
calcată în picioare arghirofilia; ca s9 se înlăture arghirofilia, trebuie nimicilil
desfranarea; si ca să se desfiin-w/.c desfrânarea, trebuie dărâinat viciul lilcomiei
pfintecclui. Celelalie două, slava deşartă şi trufia, sunt unite între ele în acelaşi fel
pe care l-am aratat $i despre celelalie, întrucât creşterea uneia aduce apariţia
celeilalte: prisosul de slava deşartă dă naştere trutlei". Şi în cazul acestora două
din urmii, „cresle-rca uneia are ca urmare începutul alteia şi dispare prin
micşorarea celeilalte. Dupii această rânduială. ca sfi poată fi înfrântă trufia,
trebuie mai întâi inăbu-şită slava desartă"."
' EvHgrie, Scolii lo Pmverbe. XXIV, 6. "

Ihidein. *-ibidem. 17 ('omi'rbiii
duhovniceştt, V. 10.
367
Ihibla mtfcart a comettirit Ituerioart
î anume: fiecare dintre virtuţi duce sprc altă vimilc,M „fiecare virtute este maica celei
de-a doua";6' a căuta să câştigi vtrtuţi „secundare", fară să fi câutat mai întăi pe cele
fundamental, din care decurg toate celelalie, esie lip-sil de orice folos şi chiar
diiunător: „De părăseşti, deci, pe mama care a năs-cul virtuţile şi mergi să cauţi pe fiice
înainte de a dobândi pe maica lor, virtu-tile acelea se vor face în suflet vipere", arată
SFAntul Isaac Sirul.'* Ca şi în cazul patimilor, şi aici ordinea este logică, iar nu
cronologică. şi nu exclude lucrarea deodată a tuiuror virtuţUor, ci doar araiă ca este
vorba de o anumita" iiiiâielate. Astfel înţeleasă, aceastîl ordine ne îngăduie să stabilim
o scara (KtauaO67 a vinuţiloi'. fiecare dintre ele închipuind o Ireaplă,'"4 care-1 înalţă pe
otn pâna" la culmea desaVârşirii sale duhovniceşii. „Virtuţile cuvioase se aseamană
scării lui Iacov - spune Sfântul loan Scărarul -, căci, legându-se una de alta, urcă pe ccl
ce le voieşte la cer".6'' Şi dupa cum pafimile nu pot fi biruite dinlr-o data, tot aşa
„sufletu! nu ajunge dintr-o data la culmea virtu-ţilor; el urcă din treaptă în treaptă spre
înălţimUe virtuţii („.); 51 sporirea noastră se face pas cu pas", arată Sfântul Grigorie
eel Mare,7" amintind de spusa Psalmistului: „Merge- vor din putere în putere" (Ps. 83,
8).
Praxis-u\ apare deci ca o adevărată mctodă,71 atfit in ceea ce priveşte cu-noaşterca

naturii şi înlănţuirii patimilor şi felul în care pot fi biruite-7' în acest cjiz v,ldindu-se o
metodă cu adevârat terapeuticaV' cât şi in ceea ce priveşte cunoaştcrea naturii şi ordinii
virtuţilor, şi a felului in care ele pot fi împlinitc. „DesMrşita practică - spune Sfântul
loan Casian - are două temeiuri. Pri-mul este să se cunoască natura vîciilor şi metodele
de a le înlătura. Al doilea,
- i
M
Sf- loan Scărarul, Scam, IX. I
' Sf Isaac Sinil, Cuvinte despre wvoinţă* 68.
' Ibidem.
?
E.ste, tie ultfel, (iilul celcbnilui tralut ascetic al Sfuntului loan, suprtinumif. din
aceastfi pricing „Sc3raniT\ **al Sclrii"*
* De iiccea, capitolele fnttatuhii Sf. loan Scărarul se raai numesc şi „trepte", iar uncle
dintre ele %t închcie cu astfel de cuvinte. de pildfi: „A fosl treapta a douăzeci şi doua.
Cel cc s-a suit pe ea a birtiit, dacft s-a putut sui".
*$<»», IX, I.
H
Comentariu la lav. XXII. 20.
r|
A se vedea. de piklă. Evagrie. Tnitatut f>rm:ti<\ 78: npaKtiKfj feoti ^£60601; TCVEI>
HatiKfy.. („Pracrica este nictodu duhovniccasctL."), Sf. Maxim Mărturîsilorul Capeie
tkspndm$Qsi£% II 5.
;:
Cf. Evagrie. Scotii fa Pitdt, PG 17, 225: „Trebnie sfi ne folosim dc o anumită
t&fitodă pentm a ne riizboi cu vrflmasii".
u
Cf Sf. Grigoric dc Nyssu, Marete cuvâm catehetu\ 8. St loan Casian. Cottvor/riri
thihovniceştii XIX, 14. Numeroase alte pasaje din scrierile Sfinţilor Parinţi, pe care le
voin clta ulterior, arutâ cu ci socotesc „praciica" o metodtl de trarumcm al palimiloi.
pe care ei le numesc in mod constant, aşa cum . n n văzur. „boli ale sufletului,#.
W)
liifupiuireu lămâdiurii
să se desluşească şirul virtuţiior, şi mintea noastră să se formeze dupâ desă-
vârşirea lor".74
O data încheiată descrierea pntimilor şi a felului in care se manifeslă, nu ne
mai rămâiie decât să arăiăm felul în care omul se poate lecui de ele şi cum se
poate mtoarce la sănătatea pe care i-o dau virtuţile, ducând-o la deplinătate în
Dumnezeu.
Convorbiri duliovmcefti, XIV, 3.

2
înl'ăptuirea virtuţilor generice, început al tămăduiriî pulcrilor

sufleteşti funclamentale
1. Introducers
lntrucîU toa(e patimile vin din îmbolnăvirea celor Irei puieri fundamcntale uJe
sufletului, mai precis din pervertirea rosiului fiecăreia dintre eJe, tămădui-rea lor
duhovnicească începe prin punerea în bună rânduială a accstor puteri. Redându-
le folosinţa cuvenita firii lot, omul îşi redobândeşte sănătalea, duptf cuni arala
Sfântul Nichita Stithatul: „luţimea, pofta şi cugetarea minţii, dacîl siau in ele
înselc şi se mişcă potrivit eu firea. t'ac omul întreg si în chipul lui Dumflezeu,
încât acesta se mişcă în chip sânătos şi neabărut nicicum de la lemelja Firească".1
Această repunere în buna rânduială se face prin dobândirea luturor vjrtu-|ilor,
dar în primul rând a celor nurnite de cfipeteiiie, sau generice (ytvuaxi ftpe*ai). nu
în sensul c.1 ele le-ar naşte pe loate celelalle. ci pentru că ele sunt condiţia
dobândirii celorlalte şi, într-un anume fel, (emelie a jddirii duhov-niceşti pe care
omul este dator s-o înalţe prin ele.3
începulul tâmaduirii părţii poftiloare a sufletului (kniQmt%iK6v) se face prin
virtutea cumpâiării/îiifrruiării (fcyKpdi'ceict),1 a celei irascibile (GUUAK6V>, prin
viruuea barbăţiei (AvSpeicc),4 cea a pflrţii rationale (toyicmKcv), prin ehibzuinţă
(0p6i>n,ai<;)-* Acestor trei virtuţi de căpetenie, Sfinţii Părinţi It' adaugă adesea
o a patra: dreptatea (dnecuoafcvTt), al cilrei rosi este „să" puml in acofd şi
armonie cele Irei piîrţi ale sufletului".6
Celt 300 de capete desprr fitptiiirt, fire ft cunosti'ifii, I. 15.

'Cf, Sf, Grigorie ecl Mare. Comentiimi la lo\\ U, 49.
'Evagrie, Tmiattttpmctic, 89. Cf. Sf. Maxim MiSnuiisitoriil, Capete dexpn- drtigosir.
II, 79; I, 65. Sfinţii Părinţi folosesc udesea în loc de fe-Yicp&Teia, aoitpocrfjlTj. ccea ce.
in fapr, înscumnă accliiţi lucrn. caci. uşa cum voin vedea. aceustu din nnna este forma
desâv&rşită n celei dineăi, ' Bvagrie, 7'raralulpractic, 89. Sf. Maxim Murturisiionil.
Disputa eu Pyr/ius. PG 91, 3I2A.
Evagrie, Tratatui practic, 89. Sf. Maxim Maiiurisilorul. i'apete desprc. dmgoxte. HI.
3: cf. II. 79.
* Evagrie. Tratatuipmctic, 89. Cu privire la ecle palm virtuţi generice, a se vedea:
Clement Alcxandrinul. SfrtHtuae, I, 20. Evagrie, Tratattd practic. 89. Sf. Maxim
Martuiisitonil.
371
injapruirra tihiuiiiuirti
2. Cumpătarca (înfrânarea)
Prin pacal, aşa cum am văzut, omul şi-a întors de la Dumnezeu puterea
poftitoare, abătând-o spre lumea sensibila şi căutând, în locul bucuriilor du-
hovniccşti pe care i le hărăzise Dumnezeu, plăcerea simţurilor. Am vazut, de
asemenea, că multe dinlre bolile sufletului, adică dintre patimi, se ivesc din
pricina relei folosiri de aceastâ putere, prin alipirea de plăcerilc necuvenite.
Tâmâduirea sufletului presupune ca omul sa* ia calea îndăraf, aclicâ să-şi
întoarcă puterea poftitoare de la lucrurile pământeşti, s-o îndrepte din nou spre
Dumnezeu, şi, prin urmare. să se desprindă de plăcerile sensibile. regă-sind
bucuriile duhovniceşti. singurele potrivitc cu ftrea sa.
în acest proces al tămăduirii, care-i redă pulerii poftitoare, ca, de altfel, şi
celorlalte facultaţi ale sufletului care tin de ea, rostul cuvenit firii sale adevă-rate
şi ţelului firesc, altfel spus care o readuce la sănatatea iniţialâ, virtutea înfrânării
(fevicpATEio:) are un rol esenţial. De aceea, Sfântul Vasile eel Mare o numeşte
„începutul vieţii duhovniceşti".7 lar Sfântul Isihie Sinaitul scrie cu privirc la ea:
„Unul dinlre înţelepţii în cele dumnezeieşti a zis: începtitul rodirii este floarea, şi
începulul făptuiriî, înfrânarea".* De asemenea, Evagrie socoteşte această virtute
ca foarte importanta, punând-o chiarîn acelaşi rând cu iubirea.1' Lucru de înţeles,
dacă se cunoaşte locul important pe care-1 ocupa* în suflel puterea poftitoare, ca
şi rolul fundamental pe care-l are atât în căderea, cât şi în mântuirea omului.
Virtutea înfranării constă, esenţial, în stăpânirea de către om a puterii
poftitoare, care se manifests în primul rând prin tăierea poftelor tmpeşti, pa-
timaşe, simţuale, şi. ca urmare, prin lipstrea de plifcerile legate de ele.
In sensul eel mai imediat şi, de asemenea, eel mai strict, ea este dominare a
dorinţelor pătimase ale trupului.10 Aceasta virtute o arată Apostolul atunci cand
spune că „îmi chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei" (1 Cor. 9, 27), Dorinţele
pătimaşe ale Irupului sunt, esenţial, cele legate de hrană şi sexuali-tate, care due la
patima lâcomiei şi, respectiv, a desfrânării, pe care Sfînţii Pilrinţi le numesc
„patimt trupeşti"." In general însa, sunl toate cele care implică simţurile.12
Dar înfranarea nu se mărgineşte, desigur, la cele legate de trup. în sens larg, ea
este înţeleasă ca stăpanire a dorinţelor patimaşe ale sufletului," care
Vupeie tlesjirv ilmgoxte, II, 79. Sf. Grigorie eel Mire, Cimwnlanu in low 0. 49. Sf. loan
I >aniuschin, CltVânl </<' sitffi'l folosilor. Filotei Siiuutul. Ca\n-te despre livzyie, 8. Nu vom
expune aici virhitea dieptfitii. pe cure, de obicei, SfinUi Părinţii doar o poincneac.
7
Regulihmari, 17, n.
' ('apet€ despre trwîe, 1.66.
9
Cf. Epistole, 38. ed. Frankenberg. p. 585.
" Cf. Sf Vasile eel Mare. tteguWe mart, 17; EpisioU, 366.
Evagrie. Tmlatutpmcttc, 35-36. Sf. Maxim Marturisitorul. Ctifxtu? ilespre dnigoste, 1.64.
12
Cf. Sf Vasile eel Man*. Rrgulile mart. 16. 1' Cf. Sf. loan Gură de Aur, 0*:\pre
Utvierea morfiior, 2.
372
VirtuţUe generic?
constitute substanţa aproape a tuturor celorlalte patimi. Astfel, Sfântul Vasile eel Mare
scrie: „Cumpătarea nu trebuie privita numai sub un singur aspect (...). Nu, ci ea trebuie
privită şi în legătură cu toate cclelalte dorinţe rele pe care le încearcă sufletur,14 Sfântul
loan Gura de Aur spune. în aeelasi sens, c;i „mfranarca sta in a nu te lăsa tărâl de nici o
patimă".'
De aceea, putem spune ca, în general, cumpatarea constă în înfrânarea de la orice
poftâ necuvenită.16
Pe de allâ parte, şi legat de aceasta, înfranarea constă în a te feri de orice pliicere
iraţională, adică de plăcerile sensibile, care sunt firesc legate tie pof-tele pătimaşe.
Dacă ca txebuie să se raporteze, în primul rând, la placerile legate de trup, mai ales la
lâcomie şi desfrânare, ea nu se mărgineşte însă la ele,17 ci priveşte de asemenea şi
placerea încercată de sufletul care se lasa* prada oricărei alte pat i mi prin care se
cauta" desfătarea.1* lată sfatul pe care-1 dă Sfantul Vasile eel Mare: „în privinţa
patimilor sufletiilui, există o singură şi simplă măsurii a înfrânării: îndepartarea totală
de toate cele care due la plâcerea ruşinoasă".1"
Să arătăm că înfrânarea (rebuie exercitata în raport cu toate manifestable mipeşu
sau psihice care răspund dorinţelor pâtimaşe şi căutării plăcerii; trebuie deci ca ea s3 se
îndrepte %\ spre stăpânirea pornirilor palimaşe ale trupu-lui,:c şi, mai înainte de toate,
îndeosebi spre reţinerea de la gândurile71 şi inchipuirilc de acest f'el.22
Cumpătarea se manifestă deci atât ca „pază a trupului", cât şi ca „paza* a
sufletului".
Dacă scopul cumpătarii este cu adevărat de a „veşteji" partea pofiitoare," aceasta nu

înseamnâ, aşa cum am văzut, lepădarea oricărei forme de dorinţă si, deci, mortifîcarea
puterii poftitoare. Prin înfrânare omul se leapădă de pofiele pătimaşe şi se întoarce de
la folosirea contra firii, şi deci perversă, a puferii sale de a dori. A te înfrâna de la
placere nu înseamnă a te lipsi de des-
|a
Epislote, 366.
' (tmilii In Tit, II, 2. Legat de aceasta, Sf. Disitloh al Foliceii spune cfl „întîfinarea estc
numcle dc obştc care se dă futuror virtuţilor" (Cuvânt ascetic in !00 ele eapete, 42). ''
Hernia, I'osumd, Vedenia II. 7. 2. Cu privire la inipoitanţa cumpătării, a se vedea. de
asemenea: Avm Dorotei, hivăţătnri de suflet fofosiiome (Diferite epistole, B). Sf.
Maxim Mi'iiturisiionil, Capete despre dragoste, IV, 80. Sf. Talasie Libianul, Capete
despre dragoste, infranare $i petnecerta ceo dupo while. I, 24.
1
Cf. Clement Alcxandrinul. Siromate, III, 1, 7. Sf. Vasile eel Mare, Episio/e, 366;
Rggtdite iiuiri, 16.
1
Cf. Clement Alexandrinul. Siromate. 111. 7.
'•.Regultlemari, 19.
Sf. Vasile eel Mare. Epistote, 366. Sf. Maxim Mărturisitorul, Copele despre dragos-
te. II. 56 !l Cf. Sf. Vasile eel Mare, Epislote, 366. Sf. loan Gura de Am, Despre irivierea
morţilor, 2.
Sf. Maxim Mfuturisitorul. Capete despre dragoste, II, 56. :'
Ibidem, IV. 80. Cf. Cuvânt ascetic, 19- 23.
373
fnfiiffluireti tânmduirii
fătare şi bucurie, ci a le feri de plăcerea pătimaşă. Tot aşa, a omorî trupul în-
seamnă a omorî patimile carc-î înrobesc pornirile fireşti. „împotrivirea faţâ de
pofiele tmpului", prin care Sfâiitul Vasile defineşte cumpătarea,24 nu în-seamnă
respingerea trupului (sub forma ignorării sau a dispreţuirii sale, de pildă), ci
refuzul de a-l iubi în chip pătimaş. Aşa cum spune Sfânlul Grigorie Palama,
tălcuind spusa Aposiolului Pavel (Rom. 7, 24), „tnipul nu este ceva rău"; iar
Apostolul „nu Irupul îl înfierează, ci pofta care 1-a dus la cadeTO".*' Şi to» asttel,
atunci când Sfântul Vasile eel Mare arată ca înfrânarea este ,.re-ţinerea de la toate
acele lucruri pe care doresc sa le gusle cei care trăiesc după poftft",38 nu înţelege
prin accasla renunţarea la lucruri in sine, ci la plă-cerea pătimaşâ pe care o
aşteaptâ omul de la ele.
Se cuvine să ne reţinem de la orice pklcere trupeasca din pricina relafiei
stiânse care există îiitrc ea şi păcat. Am văzut că omul a ajuns să se foloseas-că in
chip nefiresc de puterile sale şi a căzut asifel pradă patimilor, pentru că,
însirăinându-se de Dumnezeu, s-a lăsat ispitit şi atras de plăcere. Şi peniru câ
„aproape lot păcatul se face de dragul plăcerii",'7 reţinerea de la plăcere care se
face prin înfrânare este un mijloc de lupiă împotriva păcatului şi a patimi-lor,
peni.ru a le nimici cu totul/" Acest lucni îl arată Sfântul Vasile eel Mare, spunând
cn „înfrânarea este nimicire a pacatului, pieire a patimilor, mortifi-carea trupului
până in înseşi afecţiunile şi dorinţele naturale, inceput al vicţii duhovniceşti (...),
căci frânge în sine boldul plăcerii. Căci voluptatea este marea momeală a răului,
prin care noi oamenii alunecâm uşor în pacal şi prin care lot sufletul este tras spre
moarte, ca de o undiţil, De aceea, eel care nu se lasă înfrânt şi slăbit de aceasta,
reuşeşte să scape de toate pâcatele prin înfrânare".29
Dorinţa devine pittimaşă atunci când caută, prin cele câtre care se în-dreaptă,
voluptatea, iar nu bumirile duhovniceşti. Am vâzut deja c;1 lucrurile nu sunt
niciodală rele în sine, că totul depindc de ceea ce vrea omul sn do-bândească prin
ele sau de folosirea pe care le-o dă. De aceea, aşii cum spune Sfântul loan Casiaa,
nu trebuie să ne lipsim de lucniri, ci să ne mfrânâm de la miscarea pfitimaşă care
ne mână spre căutarea prin ele a plăeerii sensibi-le.™ fn ceea ce-l priveşte, Sfântul
Maxim face deosebire între lucruri, repre-zentarea noastră despre ele si palima
legată de ele. Or, aşa cum urată Sfânuil Maxim, „lupta (trebuie dusă numni)
împotriva patimilor".11 ..Mintea celui iu-bitor de Dumnezeu nu luptâ împotrivu
lucrurilor, nici împotriva înţclesurilor
tipisiote, 366. '■

Iriade, II. 2. 19. "
Re.gulilr inari. 16.
' St. Maxim Mfuiuiisitoml. Capete despre dmgosie. II. 41. Cf. Evagrie, Tmmtiil
pniclie, 75.
:H
Cf. Tcognosl. Despre jopluire si contempfafie, 4. -'
ReguHIeniari, 17. II. n Cf. Cimvorbiri duhm'iiices'i,
V. 19.
1
Cupele despre drtigoste. HI. 40,
374
Virtuţite generic*
acesiora, ci împotriva patimilor împletite cu înţelesurile"." înfrânarea stă deci în
lipsa alipirii de lucruri şi, mai mull, în lipsa patimii legate de repre-zentarea lor;
înfrânarea, spune Sfantul Maxim, ..păstrează mintea nepătimaşa* faţă de lucruri
şi înţelesurile lor";" „mare virtutc este să nu te împâtimeşti de lucruri, dar cu mult
mai mare decât aceasia e să rămâi fără palimă faţâ de inţelesurile lor".M
Principiul cumpătării csle ca, folosiudu-te de lucruri, sâ nu ai ca scop plă-
cerea." Cumpătarea desprinde dorinţa dc plăcerea sensibilă, o împiedică sâ*
devina dorinţâ de plâcere şi, în general, o scoale de sub robia oricărei alipiri
patologice de cele materiale.
Dar acesta nu este un ţel în sine şi nici scopul ultim al înfrânârii. Aceasta. raai
îniăi de toate. are menirea de a ţine în frfui dorinţa. de a o supune raţiunii,lf' de a o
piiiK- în bună rânduială,*7 de a o stâpâni. De aceea cuvântul feyicpoVţeux se mai
traduce şi prin „stfipânire de sine", Cumpătarea desprinde dorinta de iubirea
Irupului şi opreşte folosirea ei pâtimaşă, cu scopul de a-i reda roslul firesc,
conform naturii sale şi raţiunuV* adică, aşa cum ne sugerează acest uliim cuvânt,
conform Logosului. Altfel spus, pentru a o readuce şi a o tndrepta cu toiul numai
şi DUmai către Dumnezeu şi către desfatarea de cele duhovniceşti, de care se
împârtAşeşte omul care se uneşte cu El. înfrânarea este cu adevărat lipsită de
orice rost, dacă prin ea omul nu ajunge să-L dorească şi sa-l afle pe Dumnezeu.
Asifel, Clement Alexandrinul arată câ „înfrânarea nu-i însoţită de viitute dacă nu
se face din dragoste de Duninezeu";'" „noi îmhniţi.şâm înfifmarea din dragostea
de Doinnul'*.40 Sfâniul Vasile eel Mare subliniază, în acelaşi sens, câ înf'rânarea
este „împolrivire laţişă la poftele tnipului", pentru ca omul sa se dedice „mai mult
lui Dumnezeu".4'
Tilniadulrea puterii poftitoare a sufletului, aşa cum am arătat, se face prin
îiHoarcerea sa la rostul ei tircsc. Sfantul Maxim explică astfel acest proces al
convertirii ei: penlni ca1 diavolul l-a inşelai pe om. convingându-1 „să-şt miş-te
pofta de la ceea ce e îngăduit spre ceea ce e oprit". îndeosebi spre patima
ceadintai, care le z;îmisleşte pe celelalie, adică spre iubirea de sine, de aceea
„omul trebuie,.., cu ajutorul ciSutării prin dorinţă, curat.it de patima iubirii de
sine, să se lase purtat numai de dorinţa spre Dumnezeu"."1- lar în altă parte,
,;
Ibidem
" Ibidem, 39.
u
Ibidem, 38.
'' Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Despre feciorie. XIX, 2.
"a. Clement Alexandrinul. Stromate. III. 7.
' Sf. Miixint Miirturisitonil, Capet* despre dragoste, IV, 15.
I T ibidem.
•Sirxmmie. III. 6. 51. I. *
Ibidem,!, 59. 4. *'
Epbtole, 366. ,: Epbtole,
2.
375
tnfâphârett tâinâduîrii
dupa ce aratâ cum au devenit pătimaşe pulerile omului, subliniază rolul pc care-l
are înfrânarea în întoarcerea la buna lor folosire: „Mintea nelrebnicâ, când trupul
se mişcă prin simţuri spre poftele şi plflcerile sale, îi urmează şi se învoieşte cu
închipuiriJe şi cu pornirile lui; iar cea virtuoasă se infraneaza şi se reţine de la
închipuirile şi pornirile pătimaşe şi mai degrabă se strădu-ieşfe să facă mai bune
mişcările de felul acesta ale irupului"/" Pulem spune că, prin înfranare, într-un
anume fel se recâştigă energia puierii poftitoare, risipită în căuturea plăcerii prin
patimile sufletului şi ale tnipului, şi se folo-seşte la dobândirea bunurilor
duhovniceştî. Sfântul Maxim, vorbind despre trup, arată că „cel ce-şi păstrează
(rupul nesupus placerii şi (deci> sănătos, îl are împreună-slujitor spre lucrarea
celor bune".44 Pornind de la un exemplu rbarte material, Sfântul Grigorte de Nyssa
explică* felul în care lucreaza în-franarea: ea adună din risipirea prin păcat şi
rSiîicirea prin palimi energia pilr-i u poftitoare a sufletului şi o întoaree cu lotul
spre Dumiiezeu. El arată de alt-fel că este de ajuns ca această energie să fie
reţinută şi îndreptată spre cele ce se cuvin, adică să fie împiedicată să se
risipească, şi îndată înfrânarea se pu-ne în slujba binelui şi a înâlţării omului la
Dumnezeii. Intr-adevăr, aşa cum am văzut, toate puterile omului, şi îndeosebi cea
poftitoare, sunt, pe de o par-le, prin însăşi natura lor, mereu în mişcare, iar, pe de
alta, ele nu pot să se mişle în acelaşi timp şi spre realitâţile duhovniceşti. şi spre
cele pâmflntcşti, care se exclud unele pe altele (cf. Mt. 6, 24; Lc. 16. 13; Gal. 5,
17);4S de aceea, de îndatâ ce dorinţa este întoarsă de la unele, ea se îndrcaptă iute
spre celelalte. „După cum apa, care de obicei curge la vale, silitâ să treacâ prinlr-o
ţeavă este adesea împinsâ în sus, prin forţa presiunii, pentni câ mi are cum s.1 se
reverse allundeva, tot aşa cugetarea omului, strânsâ" din toate părţile de înfrânare,
lipsită de ieşirile prin care rătăceşte, va fi înfilţată spre dorirea celor de sus prin
însăşi însuşirea ei firească de a se mişca, căci, din pricina însuşi-rii de a se mişca
neîncetat pe care a primit-o de la Făcătorul ei, ea nu poate niciodatfi să r^mana*
nemişcata; iar dacă este împiedicata" s;1 se mişte spre cele deşarte, ea nu poate
decât să se îndrepte spre realităţile (duhovniceşti)".4''
înfranarea, spune Evagrie, „tâmăduieşte partea poftitoare a sufletului".1" Mai

întâi de toate ea vindecfi patimile niiniite .,tnipeşti",Jtt adică lăcomia şi
desfrânarea. Dar, desigur, efectele sale tămâduitoare se răsfrăng asupra tutu-ror
celorlalte palimi. Sfântul Vasile arată că, în general, „înfrânarea este ni-
' Ca/irfe despre drugostc, II. 56. •*

Ihhlrm, 1. 21.
" Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Dc.tprrfeciorie. XX, 2-3. ■'
Despre fedorie, VI. 2. 4' Capeii gnosfice. III. 35.
4
* Sf. Maxim Murturisitonil. (\ipeie despre dmgOSte, I. 64. Cf. I. 65; IV. 57: IV. 80.
86; Cltvâm ascetic, 23. 19. Evagrie, Tmttitut pracfic. 35.
376
Virtuţile generic?
micirea pâcaiului, pieirea patimilor",49 Totuşi, ca se vădeşte a fi îndeosebi leac

pentru iubirea pâtimaşă de sine.*0 din care izvorăsc toate celelalle patimi, şi u
patimii legate strâns de ea, adica iubirea de plăcere OfrifcrtSoiAa). „Docto-rul
sufletelor. Care este Hristos, a dal doctoria potrivirâ fiecărei patimi (.,.); iubirii de
plăcere. i-a dat înfrânarea". arată Avva Dorotet.S|
Infrânarea nu tămăduieştc nuinai partea poftitoare a sufletiilui. ci foloseşte lu
vindecarea întregului suflel. Abătând dorinţa, dar şi celelalte puteri sufle-leşti, de
la plăcerea sensibilă, înfrânarea le pune pe calea cea bună. le întoar-cede la
orienlarea contrară firii la cea cuvenită fîrii şi ţelului lor flresc. „Cel W ;i Slins
prin înfrânare plăcerea întortocheată, complicatâ şi amestecală în chip feiurit în
toate simţurile, a facut drepte (căile) cele strâmbe".51
In afarâ de funcţia ei tamăduitoare, înfrânarea are şi rostul de a-1 păzi pe om
de boala palimilor. înfrânarea îl fereşte pe on» de păcat omorând în el pofiii rea si
patimaşii şi făcându-I astfel nesimţitor la chemare.i ispitei;" şi Seoţfind acul
iubirii de desfâtare, „prin care tot sufletul esle tras ca de o undi-ţ.T', îl scapa de
înclinarea spre pâcat." După cum spune Sfantul Maxim, „hilrfuuirea păstrează*
mintea nepătimaşă faţă de lucniri şi înţelesurile lor".5î Ea le răpeşte diavolilor
puterea de a ispiti sufletul, fie el în stare de veghe, fie in somn,M păstrând astfel
netulburată puterea poftitoare a sufletiilui."
Daca pofta pătimaşă este boală pentru suflet, „înfrânarea este cea care în-
sSnâtoşeaza de orice boală". scrie Sfăntul Vasile eel Mare.*" într-adevar, prin
irtfrSnare, partea poftitoare a sufletiilui ajunge din nou in buna sa rânduiala
fîreasca, îşi regâseşte rostul şi lucreaza potrivit dreplei raţiuni. „Suftetul se mişcS
cum se cuvine (rational) când facullalea lui poftitoare s-a pat.ru ns de înfrânarc",
arată Sfântul Maxim.VI De aceea ea este cu adevarat virtute şi ifcvor de virtuţi.
Dinlre celelalle virtuţi, cea de care este eel mai strans legala şi care o vă-deşie
ca ajunsă la desaviirşire este cea numita prin termenul grec owfypooi)-vr|, eare,
literal tradus, înseamnă „starea sănătoasă a minţii sau a inimii'7"' sau starea
inimii curable de orice înclinare pntimaşă spre placere, de orice fel
* Regulile miiri, 17. Cf. Sf. Talasie l.ibianul. Capete despredragoste si injriiriare.,,, I,
II. 14.93.
■ Cf, Sf. Maxim Mârturisiiorul, Capetedespredragosre, II. 59; HI. 8.
" hmittituii de sujlet folosilOOrtf, XI. I.
B
Râspuiisuri către Talasie. 47. PG 90. 429A. Cf. 428 B.
B
Cf. Sf, Grigoric de Nyssa. VUtţa ltd Moixt\ II. 274.
u
Cf. Sf. Vasile eel Mare, Reguliie man, 17.
Capete despredragoste, HI. 39. *
Ibidem, II. 85. 1 Ibidem. IV. 79. v
Epislole, .166.
" Capete despre dragoste, IV, 15. w A. Builly. Dictiotmain
grec-francuis, Paris, 1950, p. 1892.
377
fnfâptuirea tămekhtirii
ar fi aceasia, şi care, în acest context, s-ar putea traduce prin „curăţie a itiimii"
sau, încă şi mai potrivit, prin „neprihănire duhovnicească".6'
Cu privire la legătura dintre înfrânare şi neprihănire, Sfântul Vasile cel Mare
scrie că „înfrânarea nu ne rnvaţa* curăţia, ci chiar ne-o dă".62 Tot aşa spune şi
Avva Dorotei: „Cel ce se înfrâneazâ întm cunoştinţă (...) voieşte ca prin înfrânare
să dobândeasea neprihi1nirea,'.M
împiedicând puterea poftitoare să se răspândească şi să se risipească în
mulţimea patimilor şi, dimpotrivă, adunând-o şi îndreptând-o spre Dumnezeu,
înfrănarea unifică nu numai această putere a sufletului, ci şi toate eele-lalte pnteri
ale lui care se răspândesc o data* cu ea sau din pricina ei. Ea con-tribuie astfel in
mare parte la desfunţarea nenumâratelor scindărt de care su-feră omul căzut şi
aduce sufletul la unitatea si simplitatea sa dintâi.64
Pentru că-l tămaduieşte pe om de pacat si de patimi. şi îndeosebi de cele care-1
ţin legat de voluptale, înfrânarea îl face pe om liber. „înfrânarea ne eli-bereazâ,
pentru eă ea este în acelaşi timp şi doctor, şi putere", arata Sfântul Vasile cel
Mare.'" Prin ea, omul îşi regăseşte autonomia spiritual^, care-l face asemenea luî
Dumnezeu. „Prin cumpatare ajungem tocmai la Dumnezeu, (şi ca şi El)... nu-ţi
mai doreşti niniic, simţind că ai de toate în tine (...), ca şi cum n-ai mai duce
nevoie de nimic, ci ai fi în plenitudine deplină'7*
lar pcntru că ea curftţă puterea poftitoare de patimi, care întunecă mintea
omului, îl aduce pe om la cunoaşterea duhovnicească. De aceea, Clement
Alexandrinul o socoteşte temelie a cunoaşterii lui Dumnezeu, Sfuntul Maxim o
aşază alfituri de iubire, care, potrivil înva'ţ.tHirii (uturor Sfinţilor Părinţi, este
poarla cunoaşterii: „Nu nesocoti dragostea şi înfrânarea, Câci accstea, curăţind
partea patimaşă a sufletului, îţi gătesc necontenit calea spre cunos-tinţă":"h
„Mântuitorul zice: *Fericiti cei curaţi cu inima, căci aceia vor vedea pe
Dumnezeu» (Mt. 5,8). Deci ÎI vor vedea pe El şi comorile din El atunci când se
vor curăţi pe ei înşişi prin dragoste şi înfrânare, şi cu atat mai mull, cu cilt vor
spori curăţirea".69 Curăţindu-I astfel pe om şi facându-l, astfel, vrednic de a se
apropia de Dumnezeu şi a se uni cu El, înfrânarea îl face in cele din urmă părtaş la
viaţa dumnezeînscâ", ncstricâcios şi nepătimitor. asemenea lui Dumnezeu Cel cu
totul nepătimitor.70
" Pcnlru jiislificiircn sensului miii larg al acestui cuvânt, u sc veilen R. Phis şi A,
Rayez. „Chastet£", Dictitmnaint desplrilualiti, I 2. Pmis. 1953. col. 778-779.
/ fisiol,; 366. '' fmaftituri de suflei
fotoxittmre. XIV. 5.
"* Cf. Fer. Augustin. Conjessimu's, X. 29: ..Piin stilpânirea dc sine ne reculegea >i ne
iulunuin în acelaţi loc de la cure ne-ani depitrtai în niulle locuri". "' EpiSfoU, 366. '■''
Ibidem.
"' Siromate.VH, 12,70.1. '"
Capete despre dmgoste. IV. 57.
* Ibidem, 72. Aces( pasaj esle reluat, cuvănt cu ciivâni. de Isihie Sinnirul. în Capele
tlespre tre&'ie şi viiinle. 75. T,,Cf. Sf. Vasile cel Mare. Episi.de, 366.
37S
Virttifile generic*
3. Bărbătia
Am văzut că prin păcat si puterea iuţimii a cazut pradă bolii. omul folo-sindu-se dc
ea penini a le face pe plac diavolilor, pentru a se razboi ca să-şi implinească poftele
(rupeşti şi sa prirnească din ele ptâcerea, ca să înlesneas-c8 lucrarea patimilor şi să-şi
satisfacS iubirea pîUimaşfi de sine.
Am văzut, de asemenea, ca* tăm&luirea acestei puteri sufleteşti nu sc face prin
îngrădirea sau nimicirea ei. căci mţimea nu numai că este de folos su-fletului şi-i
slujeşte omului în multe fapte bune," după cum spun Sfinţii Părinţi. dar ea este cu totul
de trebuinţă pentru a aiunge la bunătăţile cele dumnezeieşti, după cum învaţa' însuşi
Mânluitorul: ..împârâţia cerurilor se ia prin stiăduinţă şi cei ce se silesc pun mâna pe ea"
(Ml. II, 12 şi Lc. 16, 16).
Nu trebuie deci ca aceasta putere 8 sufletului să" fie mortificatâ, ci întoarsă de la rău,
pemru a se mişca „în chip cuvenit şi polrivil cu firea, cum a fosl creata" de
Duinnezeu".7' lar aceasta sfi face, mai întâi de ioate, punând-o să se războiască cu răul,
sub toate fonnele sale, căci pentru aceasta i-a fost data omului de Dumnezeu, ca arm;! 7*
Şi aslfel omul îi redă acestei puteri rostul ei Ilresc şi deplina săitâtate.
Trebuie, deci, să folosim puierea iuţimii pentru a lupta împoiriva pâcatu-lui" şi a
patimilor,76 inclusiv a mâniei, ca patimă care se iveştc prin reaiia fo-losire a acestei
puteri. Tâlcuind spusa Psalmistului: „Mâniaţi-vă, dar nu gre-şili" (Ps. 4, 4), Sfântul loan
Casian scrie: ..Oare nu este limpede (că vrea să spiină): mâniaţi-vă împotriva viciilor şi
furiei voastre?"." Şi mai arată incfl: „Chiar înţepâturile mâniei nu ne dăm seama că ne-
au fost dăruite cu un scop foarte sănalos, ca, indignându-ne împolriva viciilor şi
nltăcirilor noastre, să ne lăsfim stapâniţi mai degrabă de virtuţi şi rftvne duhovniceşti".7*
In general, iuţimea sufletului se cuvine sâ lupte împotriva „omului celui vechi" şi a
îmboldirilor ticăloase ce se stărnesc în el, să se războîascfi cu „omul care împlineste
pofta irapuliii". „Suntcm datori să mişcftm... mânia împotriva omului nostru d i n alară
(...). Sta* scris: «Maniaţi-vă împotriva pâ-catului», adică mâniaţi-vâ pe voi înşivă", scrie
lsihie Sinaitul.""
" Cf. S( Vasilc ccl Mare, Omilia a X-a. Impotriva celot ce sc mfinie. ;': Sf. Vasile cel
Miire. Omilia o X-a. tmpotriva cclor ce se mânie. Sf. Dindoh al Foli-ceei, ('uvâni ascetic
hi IW de capete, 62. Sf. loan Gui'3 dc Aur. Tidcuire la Psahnul4, 7. Sf. loan Casîan,
Aşeztimintele mâridstitrsti. VIII, 7.
' Isihîe Sinuitul, Capete despre tiezxie .ţi virtute. II. 24. 74 Sf. Diudoh al Foliccci.
Cnvânt ascetic in HH) de cn/iete. 62. ,Sf. Vasile cel Mare. Omilia « X-a. împotrivn celor
ce se miinie.
Cf. Sf. loan din Singuratale. CtiVâttf despre suflet si jiatbnile omcneşti, ed. HausheiT,
p, 90. Sf Vasile cel Mare. Epistole, 2.
1
Sf. Vasile cel Mare, Oinîlia a X-u. fmpotriva cclor ce se mânie.
~ Aşezântintele mâriăstirexti, VIII, 9. Cf. ibidem. 8. 1H ibidem, VII.
7
3. ''' Cf. Sf. loan Casian. Aşezâmbite.te mAtuisliresti, VIII. 9.

< <ii>ctf liesfire treziie si virtule. II. 24. Sf. loan Casian. Inc. eit.
379
înjapiuireti rânuuiuirii
Lupta împotriva patimilor, a pornirilor rele ale omului celui vechi, în chip
esenţial ia forma luptei lăuntrice împotriva gândurilor (AOYIOUOI) semănate de
diavoli. a luptei contra ispitelor. Tâlcuind versetul patni al psalmului amintit.
StâiUul loan Casian scrie: „Ni se porunceşte să ne maniem cu folos împotriva
noastră înşine si împotriva îmboldirilor ticăloase ce se stârnesc în noi şi sa nu
greşim împingându-le pe acestea spre fapte vătamâtoare".111 „Ne-greşit, avem
sadită în noi mânia spre o bună slujire, la care este folositor şi sânătos să recurgem
numai atunci câjid fierbem de niânie împolxiva pornirilor ticăloase ale inimii
noastre", adaugă Sfântul loan Casian.":
Această luptă este strâns legată de cea împotriva diavolului şi a duhurilor celor
rele, care-1 momesc pe om spre rău, îl stârnesc la făptuirea lui şi vor să-l supuna
voii lor ticăloase. Aşa după cuin arată Sfântul Isihie Sinaitul, „suntem datori să
mişcâm... mânia împotriva... şarpelui Satan"/' Tot aşa spune si Evagrie: „Din fire,
parlea pătimaşă luptă cu demonii'*."" Sfântul Gri-gorie de Nyssa scrie şi el. în
acelaşi sens: „Cât priveşte juţimea, mânia, furia, să ne folosim de puterea lor
firească împotriva furului celui vrâjmaş, care se strccoară în lăuntru pentm a rfipi
comoara cea dumnezeiască şi care vine «să fure şi să junghie şi să piardă» (In 10,
10)"." Sfântul Vasile aminteşte, cu privire la aceasta. versetul din Facere (3, 15).
prin care însuşi Dumnezeu spnrie ca va pune „duşmănie" între orn si Şarpe. KI' An»
putea cila aici nume-roase versete din Psalini. in care vedem cum credinciosul,
urmând Psaimis-iului, îşi arată uni faţă de diavoli, numiţi în chipuri diferite
(„caJcătorii de le-ge", „nelegiuiţii", „piieatoşii", „cei râT', „vrăjmaşii", „oştirile
vrăjmaşe", „neamurile cele străine"), cerându-l lui Dumnezeu să-Şi reverse mania
Lui, ca sa-i alunge, să-i faca neputincioşi şi sa-i nimiceascâ.
Dacă însă omul se ridică împotriva voii diavolilor, este pentru ca sa se poată
împlini în el voia lui Dumnezeu, iar dacii luptă contra patimilor, face aceasta
pentru a zidi in el virtuţile. Şi dacă se împotriveşte pornirilor rele ale omului
vechi. o face pentru a deveni în Hristos un om nou. Astfel, lupta părţii pătimaşe a
omului împotriva răutâţii se vatleste a fi lupta pentru impli-nirea binelui, „Sufietul
rational lucreaza firesc atunci când partea lui pâtima-şă se luptă pentru virtute",
scrie Evagrie."
A lupta pentru virtute înseamnă mai întăi de toate a lupta pentru a o câşti-ga;
de aceca, puterea iuţimii apare ca un adevărat motor al vieţii duhovni-ceşti, ca
forţâ care mişcă sufietul şi-| ridică la Dumnezeu.1"1 Sfâniul Vasile eel
Aji'winiiU'ic nH'mâMiri'şii, VIII, 9. "-

Ibidem. 7.
' ( tip'-le ilrspie trezvir gj virtutr, II, 24. M
Tmiaiul practlc, 24. M Desprefenonr, XVIII. 3.
M
' Oniilm n X-a. împolrivu ccloi ce se munie. "
Tmiaiul prattle. 86,
* Cf. Sf. Maxim Mfutiirisitonil, Capt-tc tlf.spiv t&UgOSte, II, 48; Ttilmiiv la Total
rwstm, PG 90, 896C.
380
Virtufile gene rice
Mare scrie că: „dacă vom face ca mania... să asculte de raţiune, ea va fi un nerv
al sufletului, care îî da* impuls pentru savârşirea faptelor bune".1'9 Apoi, mai
înseamna a lupta ca s-o păstrezi; în vreme ce, pătimaş folosită, ea se războieşte
ca sa păstreze bunurile trupeşti; bine şi sănălos folosită, ea se va bate pentru ca
bunătâţile duhovniceşti primite de la Dumnezeu să nu-i fie ră-pite de Cel
vrăjmas. Sfântul Maxim Mărturisitorul îndeamna, în acest sens: „iutimea sa"
lupte pentru păstrarea lui Dumnezeu",'" Dat fiind ca, „din fire, pailea pătimaşă
luptă în vederea unei plăceri oarecare",g| luptându-se pentru bunurile spirituale,
puterea poftiioare lupta „pentru plăcerca duhovnicească (KvematiKti edovn.) şi
starea de fericire (iiaicapiaTiK) creată de o astfel de plăcere",'*3 în loc să caute,
ca atunci când este râu folosită, plăcerea sensibilă.
Se cuvine să arătăm ca mania care corespunde folosirii după vimite a păr-lii
pătimaşe - cea care duce „lupta cea bună", cum spune Apostolul (I Tim. f>, 12; 2
Tim. 4, 7), şi pe care Sfinţii Părinţi o mimesc „mania cea înţeleaptă (ato4>po>v
8^4165)"^, „mania cea dreaptă"1*1 - se deosebeşte de mania patiina-şă nu numai
prin ţelul ei, ci şi prin fetul cum se manifesto; caci acestea doua sun! raţiunile
pentru care ea este mânie lipsitâ Ue păcat. adică mânia despre care vorbeşte
Psalmistul când spune: „Mâniaţi-vă, dar nu greşiţi" (Ps. 4, 5), sau, atunci când se
referă ia vrăjmaşii spiritual i „Cu ură desăvârşita i-am urât pe ei" (Ps. 138, 22).
într-adevăr, ea este o manic bine Stnmîtâ,95 lipsitâ tie tulburare (ovwipaxoc,),'"'
cu totul potrivită cu starea de nepâtimire (âwheia), care este ţelul nevoinţei
(praxis).
Astfel folosită, iuţimea poate fi asimilatâ virtuţii curajului, bărbăţiei
(Avfipela). In acest sens, Evagrie scrie: „Când virtutea se află... în partea
irascibila, se numeşte bărbaţie'V7 iar Sfăntul Maxim spune şi el la fel; Juţimea
după fire are în sine barbăţia".98
In vreme ce, folosindu-se de ea In chip pătimaş, omul lasa pradă bolii puterea
iuţimii, iar prin ea, întregul său suflet, folosită dupa" dreptate, se însănâ-toşeşte şi
ajunge ea însaşi „leac",'w redându-i-se rostul firesc. într-adevăr, aşa cum spune
Sfântul loan Gură de Aur, „mania a fost sădită in noi nu pentru ca
B
Omitia aX-a. Impotiiva celor ce se inanie. B
Tâkidw la Total nostru. PG 90. 896C.
Evagrie, Tratatut practic, 24. •
Ihulem.
n
Sf, Diadoh al Foticeei, Cuvănl ascetic in WO de capele, 62.
M
Sf. loiin Gurii de Aur, Tnlcuire la Psalmul4. 7.
B
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei, Ciivâm ascetic.,, 62. Sf. Vasile eel Mare, Omitia a X-a.
hnpotriva celor ce se mftnie. " Cf. Sf. Vasile ecl Mare. he. cit. " Tmtatutpmclic,
89. w Dispma cu Pyrltus, PG 91. 309C. w Cf. Sf. Vasile eel Mare. Oniilia a X-a.
fmpotriva celor ce se manic.
381
hjeipiuirea tânuiiluirii
să ne împingă să păcătuim (...), nu ca s-o schimbăm în patimă, neputinţă şi

slâbiciune. ci ca prin ea sa ne lecuim de palimi".'00
Folosilă cum se cuvine, puterea iu|imu apare, când e vorba de lămăduirea
sufletului, ca un bun sprijin pentru raţiunea prevăzatoare şi înţeleaptă.101 Căci
mintea, luminată duhovniceşte, arată care esle calea binelui şi luptele care trebuie
duse penlru a o slrabale, dar ea singură nu-1 poate impinge pe om pc această cale
şi nici nu-l poaie măna la luptă; iuţimea sufletului este tocmai forţa de care are
nevoie pentru a face aceasta, şi fără ea ar ramâne nepulin-cioasă. Sfâniul Vasile
eel Mare scrie în acest sens: .jntocmai ca un soldat care asculta de ordincle
generalului şi întotdeauna gata să sară-n ajutor, când e nevoie, lot aşa mania este
de un real folos sufletului. spre a sari in ajutorul raţiunii împotriva păcatului...
Dacă găseşte vreodată sufîetul moleşit de plă-ceri, mânia îl face, din extrem de
moale şi adormit, sever şi energic. Ca dacă nu te-ai mânia împotriva păcatului, n-
ai putea să-l urăşti atât câl trcbute (...). Acesta este ajutorul eel mai bun şi cel mai
poirivit dat de pasiunea mâniei părţii rationale a sufletului".102
Mulţi Sfinţi Parinţi. asemenea Sfântului Vasile eel Mare, subliniazâ rolul
esenţial pe care-1 joacă puterea irascibilă readusă la rostul ei firesc, în dina-
mizarea vieţii duhovniceşti. „Mânia este unealtă foarte folositoare pentru a trezi
sufletul din lâncezeala"101 şi „a-i da vigoare'*,"14 arată Sfântul loan Gură de Aur.
lar Sfântul Maxim Mărturisitorul îndeamnă ca „mintea să se întindâ întreagâ spre
Dumnezeu, intărită de iuţime ca de un tonic".105
Cu adevărat nici vorbă nu poate fi de viaţfl duhovnicească tară luptă; omul nu
poate primi puterea pe care i-o dă Dumnezeu. dacă nu-şi incordează înireiiga sa
putere; fară bărhăţie. el nu poate înfrunta neîncetatele atacuri alc vrăjmaşilor
mântuirii sale şi nu poate străbate împleliiurile viclene ale aces-tora, Dacă luarea-
aminte, aşa cum vom vedea, ii luminează şi-i netezeşte calea, prin puierea iuţimii
înaintează el pe această cale şi o străbate pănă la capât.
4. Luarea-aminte
Aşa cum am vazut, prin pâcat puterea de cunoaştere omenească a devenil

bolnavâ. înstrăinându-se de Dumnezeu şi îndreptându-se spre realităţile sen-sibile,
omul a ajuns să nu mai ştie de Dumnezeu, sa nu-L mai cunoască nici pc El, nici
adevărata natură a făpturilor create. Abia la capătul nevoinţelor.
m
Tălcuire In Psabnul 4. 7.
lCI
Cf. Sf. Vasile ccl Miire, Omiihi n X-n. împoirivu cclor ce se mânie.
1
thidem.
"' TQlcuirelaPsalmul4, 8.
"" Ibidem.
105
Tfllcuire la Tatăl nostru. PG 9). 896C.
382
Vinuţiie generic?
adică după ce se va curâţi de toate patimile sale, va ajunge omul să se tă-măduiască de

această îndoită neştiinţă: mai întâi. cea legată de raţiunile du-hovnicesti ale fâpturilor,
iar atunci îşi va redobândi întelepciunea <aaxj)iu): apoi va ajunge la cunoaşterea lui
Dumnezeu (yvoiaiţ). primiia prin darul Sfântului Duh. potrivit vredniciei sale. Atunci
îşi va recăpăta omul sânătatea deplină a pulerii sale de cunoaştere.
Dar în lucrarea sfinlelor nevoinţe ale desăvârşirii (praxis), încă de ta înce-put, omul
(rebuie mai întâi să-şt recapete buna folosire a facullăţilor de cunoastere, de care are
nevoie în împlinirea ei; iar dreapta şi cuvenita folosire a pulerii de cunoastere se
manifestă m primul rând în virtulea numită de Sfinţii Pârmţi „luare-aminte" ((J>p6vr]
(7ig).106
Am văzut că, în urma păcatului, omul a ajuns la o cunoastere confuza a binelui şi
răului, stabilind drept criterii ale acestora plăcerea şi, respectiv, du-rerea, in loc de a
avea drept criteriu unic împlinirea voii lui Dumnezeu. El s-a depilrtat aslfel de „calea
înţeleaptă",107 ajungând nesăbuit (d^pcav), în stare de uebunie ($<|>poawri). Dacâ
omul vrea ...i înainteze prin pocăinţă pe căile dreptăţii, adică să lepede răul şi să
îrnplinească binele, el trebuie sâ fie din nou in stare să le deosebească unul de altul, in
chip I impede şi lipsit de orice amâgire.
Prima funcţie a luarii-aminte este deci să discearna ce este bine, ce este rău şi ce nu
este nicî bine, nici rău.10" Apoi, pe o altă treaptii, ea este pulerea de a deosebi limpede
ceea ce vine de la Dumnezeu şi de la îngeri, de cele ce ne vin de la diavol sau de la
duhurile răutăţii,109 mai ales când e vorba de via-\i\ lăuntricâ. Ea devine atunci
„deosebirea duhurilor" despre care vorbeşte Apostolul Pavel (1 Cor. 12, 10).
Rostul luării-aminte este, mai larg vorbind, de a cunoaşte în orice împre-jurare care
este voia lui Dumnezeu,
In toate formele pe care le poate lua aceastâ prima funcţie, luarea-aminte este
asimilabilfi dreptei socoteli, puterii de a bine-deosebi (SidtKpioiţ; discretion şi este
chiar aşa numită de Sfinţii Parinţi.110 Sfantul loan Casian'" arată că această virtute esle
numită în Evanghelie „ochiul şi luminătoml Irupului",
Cu privire lu acesi subiect şi la distincţia lu.L- aiuinte-inţdepcitine. a se vedea

Evagrie, Tratatulpraclic, 73, şi comentariul Ini A. şi C. Guillaumont. din iniroducere.ii
In accsl (ratal, SC 170. p. 661-663; 548-685
" Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Mnrele ciivânt catehelic. 8.
1
" Cf. Evagrie, Talcuire la Psalmul 37. 6. Sf. Vasilc ccl Mare. Qmitia a Xlt-a, 6. PG 31,
397C. Sl'. Grigorie Taumaturgul, Cuviinlul tie mulfuniire lulresm lui Origen, 122; cf.
123, Sf. Maxim Mărturisiiorul, Copele despre drttgosie, II, 24. PtimfrazA in 150 i/e
aipeie a Sf. Simeon Metafreixtttl la cele SO de Cuvinte ale Sf. Macaric Kgipteamd. 45.
'' Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despie. nwoinţă, 26. Sf. Macaric Egiptcamil. toe. cif.
'' Cu privife la echivaJenţa dinue luare-amirtte şi dreapta-socotcalS (discernaniiinl). a se
vedea A. Cabassul, „Discretion", Dictionntiire de .\pirilmtlite. l. 3, Paris, 1957, col.
1311-1313. Această echivalcnţă rte olciă o explicate pentru f;iptiil cli iinii Sfinţi Pârinţi mi
vorbesc niciodată de „Inare-aminle", ci dc „dreapta-socotcala bine dcoscbitoarc".
1
Convorbiri iluhovtriceyti. II, 2.
383
htfăptuirea tâmăduirii
şi la ea se referă lisus când spune: „Luminătorul trupiilui este ochiul; de va fi
ochiul tău curat, (ot inipul tă» va fi luminat. lar de va fi ochiul tău rău, tot trupul
lău vn fi întunecat" (Mt. 6, 22-23), într-adevăr. ea cieosebeşte „între ele toate
gândurile şi faptele omului, vede şi luminează tot ceea ce trebuie făcut"."2 Sfanlul
loan Scărarul spune şi el, în acelaşi sens: „Dreapta socotealăestefăclie în
înluneric..., luminareacelorcu vederea slabă"."3 „Pu-terea deosebirii (a dreptei
socoteli) este şi se cunoaşte ca fiind îndeobşte cunoaşterea sigură a voii
dumnezeieşti în orice timp şi loc şi lucru"."l Tol el arutâ că despre această virtute
vorbeşte Psalmistul când îl roagă pe Dumnezeu: „Invaţă-mâ să fac voiaTa, căTu
eşli Dumnezeul men" (Ps. 142, 10) şi: „Arată-mi calea pe care voi merge, ca la
Tine am ridicat siifleiul meu" (Ps. 142. 8).m
Ea îl călăuzeşte pe eel care înaintează pe calea nevoinţei, ferindu-l de rîttă-cire
şi cădere. Ea este „numită de asemenea şi cârmS a vieţii noastre - spune Stântul
loan Casian - prin cuvintele: «Unde lipseşte cârmuirea, poporul cade»(Pilde II,
14)".""
Dreapta socotinţă este, prin urmare, pâzitoare a virtuţilor"7 şi, în acelaşi limp,
îl fereştc pe om de loviturile păcatuluL „Omul care urmează luă-rii-aminte
niciodată nu se va depfirta dc faptele virtuoase şi nici nu va fi prins de prapădul
păcatului". spune Sfântul Vasile eel Mare."* în general, lua-rea-aminte ca
discernămant îl ajută pe om sa-si cunoască starea launtrică şi să ştie la ce treaptă a
ajuns, şi astfel să vada limpede cată cale a străbătui şj cftta-i mai rămâne de
făcut.""
A doua funcţie a dreptei socotinţe este, dupâ cum arată Evagrie, „să conduce
lupta împotriva puterilor vrajmaşe, veghind asupra virtuţilor, pregătind trupele
împotriva relelor şi dirijând cele neutre după împrejuraYi",l2!) şi „stănd împotriva
furiei demonilor".131 Ea se vădeşte a fi marele strateg al luptei de neocolit pe care
o are omul de dus în nevoinţele sale duhovniceşti (praxis). Fără ea, „nu se poate
duce la bun sfârşit lupta (cea bună)", spune Evagrie.12 însuşi Domnul, arătând
necazurile pe care le vor avea de întfimpinat ucenicii Săi - cele prin care trece (ot
omul aflat pe calea nevoinţei şi care sunt semă-nate mai ales de duhurile cele
vrâjmaşe -, îi îndeamnă să se intr-armeze cu
1,1
Ibidem. '' St tint, XXVI. Partca a ||-a. Oespre dreaphi soitneato bine
deosebitoare, 22.
"* Ibidem, 1.
ui
Ibidem, Parteaa ll-u. 1.
110
Convorbiti dufiovriireş/i, U, 4.
1,1
Evagric. TrOtatulpraciic, 89.
"UhmlmaXlla,6.
1W
Cf. Sf. loan Scăranil. Scam. XXVI, I („Pulcrea de a deosebi eslc în cei începalori
cunoaşicrca adevăraia a celor privitoare la ei înşişi").
1:1
Vratatulpmctfc, 89.
,:i
//W«-m,73.
•!1 Ibidem.
3X 4
Virtufile generic*
luare-aminte/înlelepciune; ,Jată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişre oi în mijlocul
lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii" (Mt. 10, 16).
Aceasta a doua funcţie a luării-aminte esle stnlns legată de cea dintâi, căci
omul nu trebuie numai sa deosebească cu claritate ce este de la Dumnezeu şi
îngori, şi ce vine de la diavoli, şi să sesizeze atacurile color din tirmă, dar şi să
distingă (impede modurile în care se produc aceste atacuri (care sunt de multe
feluri) şi să zădctrniceasca" uneltirile lor cele viclene, lucru care nu se poate
fâptui fără cunoaşterea voii lui Dumnezeii, care-i descoperă omului binelccel
adevărat.
Dreapra socoteală are şi funcţia de a manifesta supremaţîa pcîilii cugeta-loare
a sufletului (Xoyia-HKbv) faţă de celelalte puteri ale lui - ea fiind, in praxis,
virtulea corespunzătoare aceslei puteri -, îndemnându-le prin urmare sa se supună
minţii, in lupta împotriva diavolilor şi a patimilor. In acest sens, ea îndrumă
îndeosebi puterea irascibilă.1"
în sfărşit, luarea-aminte are ca funcţie generală cârmuirea putcrilor sufletului,
punându-Ie în bună rânduiala* şi făcându-le siî lucreze dupa propria lor BRS.124
Astfel, SfSntul Isihie Sinaitul îndeamnă „să punem raţiunea în fruntea aceslora
două (mânia şi pofta, adică puterea irascibilă şi cea poftitoare) cu înţclepchme şi
cu ştiinţă, spre a porunci, a sfjftui, a petlepsi şi a stăpâni aşa cum stâpâneşte
împăratul peste robi".13' Şi această fiincţie este legată de celelalte. Pe de o parte
pentru că, „silind puterile sufletului s;l lucreze dupii propria lor fire"1 prin luarea-
aminte, omul poate mai uşor „să stea împotri-va furiei demonilor'V27 cflci
principalul lor scop şi rodul r;1u al vicleniei lor este de a face ca puterile
sufletului să se abatâ de la Dumnezeu, şi deci sâ lucreze contrar firii; pe de alta,
numai pe temeiul deosebirii dare între bine şi ran puterile sufletului pot fi readuse
la rostul lor, iar prin aceasta sa* înceteze de a mai fi rău folosite, adică împotriva
firii, şi sa poată lucra conform naturii lor, devenind, din paoătoase cum erau,
virtuoase. Astfel, Evagrie scrie ca: „(Puterile) după cum le folosim sunt bune sau
rele. due la virtuţi sau la vicii. Revine luării-aminte sa le folosească într-unul sau
altul dintre aceste doua sensiirT.12*
E limpede acum de ce dreapta socotiuţă este socotită de Sfântul loan Ca-sian
ca „maica tuturor virtuţilor, paza şi măsura lor",12'' „izvorul şi radă-cina": D lor. Iar
Sfmţii loan Damaschin şi Isaac Sirul o văd chiar „mai mare
i:>
Cf. Sf. Isihie Sinaitul, Capele despre îrezvie, întâia stitâ, 34. lMCf.
Evagrie, Tratatulpractic, 73, 88.
'' Capeledespretrezxie, A doua su(S, 25. Cf. Sf. Grigorie de Nvssn. Despre feciorie,
XVIII. 3.
Evagrie, Tratatul practic, 73.
w
Ibidem. m Tratatul practic, 88.
'" Convarbiri duhovntcefti, II. 4.
m
lbidem,9.
385
infoptuiiva tămădiiirii
decât toatâ virtutea".111 fnlr-adevăr, ea este, aşa cum am văzur, una dintre vinuţile
de care depinde dobândirea tuturor celorlalle, iar fară călăuzirea ei omul n-ar
atinge niciodata culmea doririlor, data fund mulţimea nemasuratil a greutâţilor pe
care trebuic sa le înfrunte şi de care Bunul Dunmezeu îl fereşte prin mijlocirea ei.
E I impede, de asemenea, că dreapta socotinţă este un mjjloc esenţial de
tămăduire a omului. Sfântul loan Scărarul spune că „cel ce deosebeşte (cele bune
de cele rele) află sănătatea şi departeazâ boala".112 într-adevăr, pe de o parte ea
constituie o bună folosire, după voia lui Dumnezeu, şi deci firească şi sănătoasă,
a părţii cugetătoare a sufletului, iar, pe de alia, ea o tftmăduieşte pe aceasta de
nechibzuinţă, care este o adevărată nebunie iscata de folosirea ei contrar firii.
„Păcatele ne vin prin reaua întrebuinţare a puterilor sufleuilui; neşliinţa şi
nechibzuinţa vi n din reaua întrcbuînţare a puterii rationale (...), Iar din buna
întrcbuinţare a acestora ne vin cunoştinţa şi chibzuinţa (dreapta socotinţă)", spune
Sfantul Maxim Mărturisiiorul."- Tot aşa, Sfântul Vasile eel Mare, după ce ara(A
că fiecare putere a sufletului „devine buna sau r£a după modul In care fiecare se
foloseste de ea", spune că, în ceea ce privcşte pulerea raţională. „omul care se
foloseste bine de ea este un om cu minte şi înţelepl"."4 Intre nechibzuinţă,
adevflrată forma de nebunie, şi dreapta soco-tinţă există o corespondents, in
sensul cfi ele se opun una alteia şi, dupD cum omul îşî îndreapia cugetul catre
Dumnezeu sau îl întoarce de la El, un;t in locul celeilalte, aşa încat atunci când
lipseşte una, îndaEă cealaltă îi ia locul. De aceea SfAntul Maxim spune că „eel ce
mi e fără minte, e cu minte".'
Dreapta socotinţă este de mare folos nil numui la tămăduirea facultăţilor
intelectuale ale omului, ci şi a a]tor facultăţi ale sale; datoritâ rolului său tie
L-;"il;'ui/:i pe cale;i biiu'lui, ea le .ijut.i s;i se mdrepte din DOU cfitTC I tiunnc/rii.
sa lucreze din nou potrivit menirii lor fireşti, ceea ce este tot una cu a redeve-ni
sănătoase. Putem, deci, spune. împreuna cu Sfântul loan Scfirarul că *a este „cale
de întoarcere pentru cei rătăciţi".1Wl
1,1
Sf. loan Danmschin, Cuvthxl de stifle! falmitor. Sf. Isaac Sirul. CuvhUe despre
iwvoinfit, 7. Cf. ibidem, 18. m Seam, XXVI. PaKea a Il-a. 22. '" Capete despre
dragosle, III, 3, IM Omiiiu a X-a, împotiiva eclor ce se mfuiie. V, 1 ° Dispute* cu
Pyrhus, PG 91. 309C. "\SV«m, XXVI. PHrtea a ll-a, 22.
386
3
Kolul tcrapeutic al părintelui duhovnicesc
Discernămâniul duhovnicesc aşa cum îl înţeleg eel mai adesea Sfinţii Părinţi
cste o harismă' pe care omul o primeşte pe treptele cele mai înaJte ale ostenelilor
duhovniceşti, alunci când, ajungând la capiltul lucrârii {praxis),2 ullage sttirea de
nepătimire.' într-adevăr, atâta vreme câl patiinilc mai stâruie in om in vreo
oarecare măsură, cugeţarca sa este strâmbă, iar puterea de a deosebi cele bune de
cele rele, cu totul slabă şi slricată.
Dar încă de la începulul nevoinţei duhovniceşti, omul trebuie să aflc caieii cea
bunfi şi dreaptă, să ştie să se fercasca de primejdiile şi cursele de care este
înconjurat, să cunoască în fiecare clipa ce trcbuie să racîi penlru a implini voia
lui Dumnezeu. ca sa nu umble pe cărări rătăciie. De la bun înce-ptit, el irebuie, şi
într-o oarecare măsură şi poate, să pună In lucrare virtutea dreptei socotinţe, pe
care o poale câştiga mai ales prin citirea Stinlelor ScripTiih. Dar pe cele dinlâi
irepte, ea nu-i poate da lumina deplinil de care are nevoie pentru a înainta pe
calea presâratâ cu atâtea primejdii, a sfintelor ncvoiaţe. El are nevoie, de aceea,
de o calauzft pricepută şi iscusită care să implincască lipsa de deplinătate a
puierii sale de discernfimânt O astfel dc calâuza este pfirintcle duhovnicesc
(nvextia-iiKo; nazvp) sau Băirânul fytpov; iar în limba msă: stareţ). nume d;i( de
Sfânta Tradiţie. Rostul sau mi se mărgineşle la cel de învâţător şi de sfatuitor;
Iradiţia ascetică în unanimi-lale îl socoieşte cu adevârat doctor, care-l
iămăduieşte de boala pe eel care se lasa în grija sa. făcându-I deplin sănătos.
La primii paşi pe calea nevoinţei, omul mai întotdeaiina are o anumită reţincre
şi o oarecare împotrivire la gândul că trebuie sa se dea cu loiul în niâna unui
părinte duhovnicesc, lasându-se în grija şi îndmmarea sa, mai aJes peniru cil. aşa
cum vom vedea, accasta impune ca el să-şi destainuiasca sutletul, arăiându-i
loate bolile sale. La noi, oamenii - spune Sfântul Grigo-rie de Nazianz - „raţiunea
şi iubirea de sine, ca şi neputinţa şi rcfuzul de a ne supune cu uşurinţă, sum cele
mai rmiri piedici în calea virluţii, Ne ridicam
Cf. Sf. loan Casîan. Convorbtri duhovniaeţtf, II. 1.

' In ncest sens, cstc seiiuiificutiv fupiul cA Sf. loan Scarariil vorbeţle clespre „dreapta
Bocolcală binc deosebitoaie" abia în CnvfniMil - mni binc zis pc trcapta - XXVI al
Stiirii sale, care are Ireizeci dc treptc. ' Cuviosiil Teognost. Despre fapiuire yi
coniemfitaţitr, 37,
387
mjapluirea tămoduirii
împotrivii celor ce ne vi n în ajutor şi toată râvna pe care ar trebui s-o îndrep-tăm
spre arătarea bolii înaintea celor care ne îngrijesc, noi o folosim ca să scăpăin de
tratament. Ne folosim toatâ barbâţia ca să ne facem rău nouă înşi-ne, şi minlea. ca
să ne îinpotrivim însănătoşirii noastre";4 sau ne tainuim gre-şelile, sau ni le
îndreptăţim, „încăpaţânându-ne (...) în a nu ne lăsa îngrijiţi cu leacuiili'
înţelepciunii, care tămăduiesc nepulinţa sufletului. Sau (...) suntem in chip fâţiş
lipsiţi de ruşine faţă de pâcarele noastre şi cu [olul obraznici faţă dc cei care au
sarcina de a ne tngriji"/
Socotind că se poate lipsi de un părinte diiliovnicesc, omul se amăgeşte
singur. Câci eel care voieşte cu adevăral să se facă sănălos şi s:l străbata pânâ la
capat calea nevoinţei are neapărai nevoie de un duhovnic. Astfel, Sfânlul loan
Scărarul scrie: „S-au înşelal cei ce s-au încrezut în ei înşi şi şi au socotil că n-au
nevoie de nici un povăţuitor'V lar Sfinţii Calisi şi Ignatie Xanlhopol spun şi ei la
fel: „Cei care nu ascultă si nu umblă potrivit sfatului, seamânil foarte multe cu
osteneală şi cu sudoare, lucrând ca în vis",J De aceea, Sfânlul Nichifor din
Singurătate învaţă aşa: „De nu afli povăţuitor, Irebuie căutat cu osteneală".8
Nevoia de îndmmare duhovnicească ţine mai întăi de toale de neputînla
omiilui de a se cunoaşte pe sine însuşi9 şi de a-şi cânlâri după dreptate fapte-le,
atâta vremc cât n-a ujuns la curăţia nepatimirii, care, după cum vom ve-dra, face
dcplinfi puterea deosebirii"' şi duce la dcsavârşila cunoaştere de sine. Cfită vreme
esle bâniuit de patimi, judecala omului este strâmbă. Mai ales dacă este biruil de
slava deşarta şi de mândrie, el „repede vede păcalul altuia, dar esle zăbavnic în a-
şi cunoaşK propriile-i păcate", dupâ cum nrată Sfântul Vasile." Or, aşa cum am
vâzut, sporirea diihovniceasca" atârna de re-cimoaşterea propriilor păcate; de
alttel. Sfinţii Pa>in|i înţeleg prin cunoaştere de sine „a-ţi cunoaşle păcatul". în
general Îns5 loate palimile întunecă şi strâmbă judecala omului. îi slăbesc puterea
dc a deosebi binele de rilu, îl îm-piedică să vadă ceea ce cu adevărai îi es(e de
folos şi-l lipsesc de „cunoaste-rea sigură a voii dumnezeieşti în orice timp şi loc
şi lucru".12 De aceca, spune A\vva Zenon, omul nu se poate „încrede în sine" şi
„nu-şi poate fi singur de tblos",13 Avva Dorotei învaţă, in acest sens: „Affându-te
în starea celui supus, niciodată sănu crezi inimii tale. CSci vechile împfltimiri te
orbesc";1*
' ('uvdnuhi, II. 19. J

Ibidem, 20. ' Scam.L
13.
CeU lOQdecapele..., 14. '' ('nvt'ini
dc.spre Irezvie şi piizircu inhiiii.
* Cf. Sf, Vnsile eel Mure. Omitii la llexaeinenm. IX. 6 („Da. intr-udevur. lucrul cel
rnai yc» dintre loate pare u fi să tc cunoşli pe line însnţî"). ": C!'. Sf. loan Scârarul,
Scara, XXVI, |.
Omiiii Ui Ilfxaemeron, IX. 6. " Sf.
loan Sciiiimil. Scant, XXV1. I.
l
*Apqflqune..N 509-510,
" Epistole, B, 4.
388
Rolul iwtpetitic id pârintrlui ăuhovHlCtSfl
„nicicând sii nu ne încredem ÎB inima noastra, câci ceeaceesre strâmb, chiar si pe

cele drepte lc strâmbă din pricina înipătimirii".'* Luându-se după pro-pria sa
mime, omul nu se vede nici pc sine, nici nu ştie ce cale s;i ia şi in orice clipn se
poale rSlăci. Sfântul Nichifor din Singurălate scrie astfel: „De aceea trebuie
căutat un povăţuitor neînşelător, ca din învăţătura şi pilda ace-luia sil Invăţăm
cele ce cad la dreapta şi la stfinga alenţiei (...). Scoţându-Ie pe BCCStea la
iveală, el ne arala in chip neîndoielnic calea duhovnicească si aşa o vom strâbate
cu uşurinţă".16
Nevoia unui pârinte duhovnicesc este cu atât mai mare cu cat omul se află in
primejdia de a umbla dupa* voia sa, care, în starea pflcătoasă in care se afl«l el,
nu face decât să se împotrivească voii lui Dumnezeu. „Dacă omul nu inlâlişeazâ
toate ale sale - spline Avva Dorotei - mai ales dacă vine de la o obişnuinţâ si de
la o vieţuire rea, diavolul găseşte în el o voie şi o pornire spiv mdreptăţire, şi prin
ea îl va răpune (...) Căci atunci când ţinem la voia noastra (...), atunci noi înşine
uneltim împoiriva noastrâ cu viclenie, convin-gându-ne câ un lucru e bun şi nu
ne dam seama câ ne pierdem. Căci cum pu-tern cunoaşte voia lui Dumuezeu, sau
să o căutam pe ea. când ne încredem in noi înşine şi (inem la voia noastră?".17
Dându-se în grija unui duhovnic, omul poate să-şi biruiască voia sa, care, după
spusa Avvei Pi men, este „zid ilc arumă între el şi Dumnezeii şi piatra care bate
împotrivă".1* Tot astfel, va dobiindi omul smerenia. SfantuI loan de Gaza scrie în
acesl sens: „Cel care cugetiî să facă ceva bun după mintea sa, fara a-i înlreba pe
Părinţii cei duhov-niceşti, se afla în af'ară de Lege şi nu face cele după dreptate.
Dimpotrivă, eel care pe toate le face cu întrebare, acela împlineşte Legea şi
Proorocii, căci e serrui de smerenie să întrebi (ce se cuvine să faci). Şi se face
acesta următor ill lui Hristos, Care S-a smerit. chipul robului luând. Căci după
adevăr se spune câ omul fărâ* povăţuitor îşi este sieşi duşman".19
De părinle duhovnicesc are nevoie şi eel care vrea să sporeasca în nevoin-ţfi,
din pricina necunoaşterii curselor şi primejdiilor care-l pândcsc la tot pa-sul şi
mai ales a mijloacelor prin care poate sil se ferească de ele sau să le infrunte. De
aceea, Avva loan de Gaza dă acest sfat: „întreabă pe Pfirinţii du-hovniccşti şi ffl
cum ţi-or spune, Nu urma judecăţii tale, ca Sa nu tc primejdu-icşli prin
neştiinţă'\;;1 „Aşadar. fiule - spune SfantuI Marcu Ascetut -, cine vrea sil ia crucea
şi să-L urmeze pe Hristos, prin ncîncetata cercetare a gân-durilor din sine (...) şi
prin întrebarea slujitorilor lui Dumnezeu. care sunt de acelaşi suflet şi de acelaşi
gând şi care poartă aceeaşi luptă, trebuie sfl-şi spo-rească, înainte de toate,
cunoştinţa şi înţelegerea. Aceasta din motivul ca nu
Jj Sentinfe, 2.
"' Dsxprr trezyîe şi /mzti ininiii.
'' invtiţtiiuri d*snflrf f'o/mitoare, V, 2.
'' Pateric, Pcntni Avva Pimen. 54.
Ipoftegme, N 111. -"' Scrisori
duhovmcesii, 702.
m
înfăpttiirca lâiiuUluirii
cumva, neştiind pe unde şi cum umblă, să călătorească în îniuneric, lipsit de
lumina sfeşnicului. Căci cel cnre călătoreşte dupa socoteala sa. fara cunoştin-|a
evanghelică şi fără călăuzirea cuiva, de multe se împiedică şi cade in multe gropi
şi curse ale celui rău, mull, rătaceşte şi prin multe primejdii trece şi nu şlie !a ce
ţintă va ajunge".11 „Atunci poarta râzboiul mai uşor şi îl cunoaşte mai bine - spune
în continuare -, dacă va fi cu luare-aminte la sine insuşi (...) şi se va sili sa* fie
împreună cu Pârinţi duhovniceşr.i fncercnţi, lăsându-se înţelepţit şi câlăuzit de ei.
Căci e primejdios lucru a fi cineva singur. fără mariori, a se calâuzi după voia sa şi
a convjeţui cu cci neîncercaţi în razboiul duhovnicesc. Unii ca aceşlia sunl biruiţi
de alte feluri de războaie. C.lci multe sunt meşieşugirile pacalului şi se ţin bine
ascunse; şi felurite ourse şi-a întins vrajmaşul prelutindeni. De aceea, dacă e cu
pulinţă. e bine să te sileşti şi să le străduieşti a fi sau a le înlâlni neîncelat cu
bărbaţi cunoscăiori- în felul aces-ta, deşi nu aî tu însuţî fficlia adevărarei
cunoştinţe. fiind încfi nedesăvârşit cu vârsta duhovnicească şi prune, dar
însoţindu-te cu eel ce o are, nil vei umbla în întuneric, nu le vei primejdui de laţuri
şi de curse şi nu vei ddca înlre fia-rele lumii spiriluale, care pândesc în întuneric şi
răpesc şi ucid pe cei ce umblă întm el ffira* făclia duhovnicească a cuvântului
dumnezeiesc".23
Data fiind mulţimea fîţră de număr a acestor primejdii, ffiră îndnimare căderile
sunt de neînlălural şi adesca fără putinţă de ridicare şi îndreptare. Câci, aşa cum
spune Ecclesiaslul: „Vai de eel singur care cade şi nu esle eel de-al doilea ca să-l
ridice" (Eccl. 4, !0). Avva Dorotei spune şi el: „în Pilde se zice: «Cei ce n-au
cârmuire, cad ca fnmzele, iar mânluirea esle întru sfat mult» (Pilde 11. 14), Luaţi
seama, fraţilor. la înţelesul cuvântului, luaţi sea-ma la ce ne învuţă Sfânta
Scriptură. Ne îndeamnă să nu ne încredem în noi înşine, s5 nu ne socotim pe noi
înşine înţelepţi, să nu credem c% putem sâ ne cârmuirn pe noi înşine. Avem
nevoie de ajutor; avem nevoie de cel ce ne cârmuieşte după Dumnezeu. Nimic nu
e mai jalnic, nimic nu e mai pierzâtor, decfil sa nu avem pe cineva care să ne
povăţuiasca pc calea lui Dumnezeu (şi să cădem ca frunzele)"/1 Şi tntr-adeVăr -
după cum arală SfAntul Grigorie de Nyssa - mulli s-au amăgit şi au căzut,
lipsindu-le îndrumarea cuvenită.^
Deci nu numai „cei începători", aşa cum s-ar putea crede, au nevoie de o
asemenea câlâuzire, ci şi „cei sporiţi". Aslfel. Sfanlul Maxim scrie că „înţe-
leptuluî nu-i apar (înţcleple) cuvintele sale, ci când i se va părea că e mai si-gur că
sunl adevărate şi bune, aiunci se va încrede mai puţin în judecata lui. El ia pe alţi
înţelepţi ca judecători ai cuvinielor şi gândurilor sale, ca «să nu alerge sau sa nu fi
alergal în deşert» (Gal. 2, 2)'\M într-udevăr. primejdia de a se rătăci sau de a cădea
esle cu atâl mai mare cu cat omul a sporil mai mull
1
F.jdsioUi vji(ri> Nirtthe Monahul, 5. n
Ibidem. II
M
hmtţiiutri <l» xujkH foloxitoaiv, V. I. *
Desprcftdorie, XXHI, 3.
'' Capete tlesprv dmgusfr. III. 58.
Rolul tenipeiiHc ill' părinteltii ifahovmcesc
in viala duhovnicească. Laţurile şi cursele vrajmaşitor se înmulţesc şi sunt tot
Diai viclene aiunci când omul se apropie de sfârsilul alergării, iar căile pe care
ajunge s;l umble îi sunt din ce în ce mai pnţin cunoscute, pentru că sunl dm ce in
ce mai straine de obişnuitele căi ale acestci lumi. Fâră ajulorul unui pâriflte
duhovnicesc încercal şi iscusit, care cunoaşte dnimul, pentru că 1-a strâbâtut el
fnsusi, şi şiie şi primejdiile. omul nil poate ajunge la capfitul dori-rilor. Sfântul
loan Scărarul arată astfel că mulţi, „voind să facS o cale luitgă", „pe la mijlocul ei
fie s-au primejduit, fie s-au întors, aflându-se nepregătiţi pentru grculăţile ei'\ din
pricina unei îndrumări nepotrivite.26
Numai prin ascultarea faţă de un Bâtrân poate omul calători până la capal,
„lara primejdie şi f;lră rălăcire pe calea Părinţilor'V7 singura cale care-l duce pe
om la desăvfirşire, după cum spune în mai mulle rânduri Sfântul loan Ca-sian:
„Dacâ vrem în rapt să ajungem la o adevăraiă desăvârşire a virtuţilor. Ircbuic să-i
urmăm pe acei dascăti şi îndrumăiori, carc au dobândît-o si cer-cat-o în mod real,
nu imaginandu-şi-o în discuţii fară miez; ci ei vor putea să ne înveţe şi s;l ne
crdăuzească spre aceasta" desăvârşire, indicandu-ne drumul cel inai sigur pe care
să ajungem acolo":3* „Domnul nu arală ealea desăvărşi-ni nici nnuia dinire cei ce
dispreţuiesc învaţătura şi aşezămintele Bâtranilor dc la car<r au ce mvâţa,
nesoco(ind aceste cuvinie pe care ar rrebui să le respecle cu sfinrenie: «întreabfi
pe tatăl lău şi-ţi va da de ştire. întreabâ pe bairâni, şi-ţi vor spune» (Deut. 32.
7)".w
Bălrânul este un părinte (otppoX.) duhovnicesc. Aceasta înseamnă că înlre el

şi cel pc care-l îndrumă nu se stabilesc relaţii de felul celor dintre maestrU şi
discipol, ci de felul celor care există* între un tat& şi fiul său.,c Arhetipul
ncestoraeste relaţia dintre Tatăl ceresc, „Tarâl Domnului nostru lisus Hris-tos. din
Care îşi trage numele orice neam în cer şi pe pajnant" (Efes. 3, 14-15), şi oameni,
care sum fiii Sîii adoplivi. Adică. legătura dinlre părintete duhovnicesc si fiul situ
duhovnicesc este o legălură de iubire reciprocă.11 Aceasla inseamnâ că menirea
duhovnicului nu este, ca cea a maesiailui, numai de a instnii. P&rinlele
duhovnicesc, aşa cum de altfel arată si numele, are rostul de a-l naşte îniru dull pe
ucenic, de a-l face să se nasoă „de sus"," de a-l ajuia să crcască pâitâ la măsura
bărbatului desăvârşit în Hrisios, aşa cum le pune Aposlolul fiilor sâi
duhovniceşti: „O, copiii mei, pcntrii care sutar iarăsi durerile naşterii, păna* ce
Hristos va lua chip în voi !" (Gal. 4, 19), Rostul lui, deci, nu este unul speculativ,
ci activ,
a
Câtnt Pastor, vn,M. Vwa
Doroiei. Epistate, B. 4.
l u :iuniiite(e imi/uîsrirrfti. XII. 15.
* Convorbiri duhovniceşti* ". 15. ,,:Cf Sf. loan
Scărarul, Câtn Păstor. XII. 56, 57. 11 Cf. ibhlcnu II. 14.
( I Sf. Nichila Stiihatul. Cele SIX)<!<■ capett, II. 54.
m
l/iftîptuirea tâmâeluiiii
Acesi rost activ se manifests in îngrijirile concrete pe care le dă fiului său

duhovnicesc, care, bolnav fiind, vine la el ca să se tămăduiască. Fiindcă pa-rincele
dubovnicesc esle cu adevărat o călăuziV care mi da* indicaţii abslracle, teoretice. El nu
arată pe o hartâ dinaintc l'ncută care esle calea cea buna; el însuşi călătoreşte cu fiul său
duhovnicesc, punândii-l pe umerii săi;'4 îl în-drumă pas cu pas, ferindu-l de ratăcire; îl
ajută sâ vadă primejdiile şi să le în-fninte, să treacă peste stavile şi să străbatâ până la
capăt fiecare dintre elapele acestui drum. Or, principalele stavile în calea înaintării
duhovniceşti sunt pa-limile, care, aşa cum am arătat, sunt de fapt boli ale sufietului. De
aceea, pentru că-l ajuta* să scape de ele, rolul duhovnicului este în chip fundamental
terapeutic." Lucrarea duhovnicului este socotită de Sfinţii Părinţi drept lu-crare de
lecuire a sufletelor, întm totul asemănătoare cu cea de tămaduiiv a (iiipurilor,'0 şi
adeseori în scrierile ascetice duhovnicu) este nuinit „doctor duhovnicesc", fie, direct,
„doctor"," sau contextul ni-l arată in chip limpede ca atare.'8 Sfântul Atanasie a]
Alexandriei spune despre Sfanlul Antonie eel Mare că era „dăruit de Dumnezeu în
întregiine Egiptului ca un doftor".:,') Avva Ammona spune că îndeobşte Părinţii pustiei
„de Dumnezeu au fost tri-mişi în mijlocul oamenilor, întăriţi fiind in virtute, ca să-i
vindece de bolile lor", căci „erau doctori ai sufletelor şi putere aveau să le tămăduiască
de boli",4" Sfântul Antonie eel Mare spune şi el la fel: „Părinţii din vechime au fugit in
pustie ca să se tâmăduiască, şi s-au tămăduit; şi făcându-se doctori iscusiţi, s-au aplecat
cu dragoste spre cei care erau bolnavi, şi i-au vinde-
" Cf. S£ loun Scăraral. Seam, I 18.

M
Idem. Câtre Pastor, XIV. 92.
15
Cf. hltm, Scant, I. 14.
f
' Asernănarea dinlre ele esle pe laig dezvoltacă de catrc Sf. Grigorie de Nnzianz.
CuvântăH, II, 13-33.
-' Această numire esee constant^ în Scara Sfăniului loan Scilranil (1. 19. 33, 34; IV 6,
13, 14. 68. 69. 77, 79. 103. 127; VITI. 35; XXIII. I; XXVI. I I . 21), şi încâ şi mai des in
epistola sa Câire Pâstor (4. 13, 14. 21. 23, 26, 35. 48, 88). A se vedea. în afnra rcfe-
linlclor care urmeazil: Sf. loan Casian, Aşezii/nintele riuituhiircsti, XII. 20. Sf. Ciprian
ai Cartaginei, Despre cei căzttţi ds l" credinfă, 14. Sf. Grigorie de Nazianz, Ctivântări,
11.passim. Sfinţii Vaisaniifie si loan, Scrisori duhovniceşti. 62, 269. In Typikon-\\\ ma-
nflstirii Prodromul întalnim aceaslă formulare caracteristic;!: „Voiesc ca în mânăstire
să se afle paiinţi duliovnici. pentru ca fiecare sa-i descopere celui pc care îl va alege
loviturile şi ramie sale, potrivit tradiţiei sfintelor canoane, penUit a primi îngrijirile cu-
venite fîecăreia în parte de la doctorii cei duhovniccsti (...). Căci este de mare folos si
ai doctor în apropiere" {tê I'vpikon tin manstere du Prodrome, cap. 13. In Bvzantitm.
12. 1937, p. 50).
8
Pateriad, Pentru Avva NisteiO, I. Chiril de Scythopolis. VUifa SJantidui Efiume. XIX.
Istoria monuhilor din Rgipt, loan de Lycopolis, 64. Sf. loan Scaranil, Scam, IV, 131;
XXVI, 20; Câtre Păstvr, 9, 14, Rânduiaia Sjântidui Matnmas, cap. 29 (cital de I. Hausherr,
Directit/n spitituelte en Orient aiitrejbis, Rome, 1955, p. 114). Typicoihul de la Evergetis,
cap. 17 C.TII, duhovnicc(...) da celor bolnavi sanâtate") (apud ibidem, p. 142).
1
Viaţa Cuviosului Părintelui nostm Autonic, LXXXVI. Sf. Macarie spune despre cl:
,Jată-l pedoctorul şi vindecalonil meu" {Vetlus de stunt Macai re t ed. Amclincaii. p. 121).
** Apoftegme. N 603.
u>2
Holul lerapeutic nl ptirinfi'hii ihihoviiirt'sc
cat".'" SfAntuI loan Gură de Aur arată că monahul încercat „ajunge să-1 vin-dece
cu lotul" pe eel care vine la el ca sa-i cear.1 ajutorul/*2 St'ântul loan Sca-ranil
spune că „cei bolnavi vor afla leacul tamaduitor prin purtarea de grijă a I'M
Dumnezeu şi prin iscusinţa doftorilor duhovniceşti"41 şi vorbeşte de „cei
tămâduiţi de patimile sufleteşti prin îngrijirea doclorilor"." Tot el îndeamnă:
..Dezgoleşte-ţi rana in fats doftoruluiV* căci „rari sum cei ce se timiuduiesc fflrfi
clot'tor"."J Sfântul loan de Gaza u spune unuia care-i cerea sfalul: „Pri-meşte-i
(pe sfinţi),,. ca eel ce, fund bolnav, are nevoie de doctor, Şi foloseş-te-te de ei,
pana te va duce Dumnezeu la cele desăvârşite".*7 Sfânlul Grigorie de Nazianz
vorbeşte despre preoţii care an lual juguj duhovniciei ca despre nişte dociori
„cărora li s-a încredinţat îndeplinirea slujirii de a tărn<klui",iK adăugand c.i „noi,
preoţii, îrnpreună lucrăm şi împreună slujim uceusta medi-cinâ
(duhovnicească)".49 Unii Părinţi ei înşişi se prezinlă. fie limpede. fie la-sand să se
înţeleagă aceasta. ca doctori duhovniceş(i.v* Găsim aslfel de cxem-ple la cei
vechi, mai înainte chiar de apariţia creştinismului; astfel, Filon Ale-xandrinul ne
spune despre membrii unei comunităţi ascetice că-şi spuneau „terapeuţi": „Ca
aceşti filosofi au ales cele bune" - scrie Filon - „se vădeşte cu uşiirinlă prin
numele pe care-l poarta: tkerapeutes - bărbaţii - si thera-peutrides - femeile; cu
adevAmt acesla este numele lor, mai întâi pentru că lucrarea vindecfitoare cu
care se îndeletnicesc este superioarfi medicinii prac-ticate în oraşele noastre, care
nu trateaza decăl trupurile, în limp ce aceasta îngrijeşte şi sufletele căzute prada
bolilor greu de (ărtiâduit pe care mulţimea nenumfimta a palimilor şi a celorlalte
rele le aduce asupra lor".S| lar ei îşi dau accfil nurrte nu numai pentni că încearcă
prin viaţa virtuoasa pe care o due sa se vindece de propriile boli sufleteşti, ci şi
pentni că. aşa cum arată Eusebiu de Cezareea, „ei îngrijesc şi vindeca sufletele
celor cafe vin la ei".v
Grija duhovniceascS de celălalt şi îndnimarea lui nu sunl uşor de implinif.

Alcfltuirea din mulle laturi a sufletului omenesc, însaşi firea lui deosebită;
înalţimea ţintci spre care alergam; caractenil lainic şi greu de cunoscut din
" Epislok. XII. 2.

'■' Apologia vieţii monahale, II. 8.
a
Scam, Vni, 28.
u
ibidem, J, 14.
* Ibidem. IV. 56.
* ibidem, 63.
Serbian tiultovnicefti. 457,
''(uv,btti,n. 11.22.
* Ibidem. 26.
11
Cf-, <le pililil. loim Moshu. Uvada dtditnttiireaicâ, 78. unde vedem aim cgumemil loan îi
spune iiivini tlinlrc cei care veniserâ sil-l vadă: „Dupfi cum sunt imilte păcate, tol asa sum şi
inulte Jeaciiri peniru ele. Daciî vrei v\ (e tamăduieşti. spunc roale cfile iii făcui, i;n.i să
ascunzi cevu. si. cu ajulorul lni Dumnezeu. îli voi dn leacul care-ţi trebuicşle".
Despre vinfn cotttemplativă, 2.
*fstoriabisericească, II, 17. 3,
vn
hifăptuirfit iiîniiuliiirii
afurâ al realitătflor duhovniceşti despre care ni sc vorbeşte, ca şi natura luptei pe

care o avcm de dus împotriva unor duşmani cumpliţi şi nevăzuţi, sunt tot atâtca
motive pentru care rnedicina duhovniceascâ este o artă şi o ştiinţa mult mai
dificilă decat vindecarea Irupurilor. După cum arată Sfântul Grigorie de Nazianz:
„într-adevăr. îndrumarea sufletelor este arta artelor şi ştiinţa ştiinţe-lor," pentru că
omul este cea mai tainică făptura, E uşor să înţelegem aceas-ta, daca vom compara
tămăduirea sufletelor cu medicina. care se ocupâ de îngrijirea tnipurilor. Dacâ stai
să te gândeşri cât de grea şi tmdnică este aceasta din urrnă, îţi dai seama că
medicina pe care noi o practicăm cere cu mull mai muliă irudă şi este cu mull mai
de preţ, datâ fiind natura obiectului ei, şiiinţa şi priceperea de care ai nevoie
pentru a o praclica, ca şi măreţia ţin-tei spre care se îndreaptă toate aceste
slrSduinţe. în primul caz, ne Sngrijim de trup, adicil de o materie stricăcioasă şi
trecătoare, menită dintru început să se desfacă în cele din care a fbst făcută,
potrivit firii ei (...) Când e vorba despre cealalta. grija se îndreaptă spre suflet,
care vine de la Durrmezeu, care este dumnezeiesc,*4 care este pârtaş a) slavei
celei cereşti şi care tinde spre ea şi râvneşte s-o redobândească"." „Să mai
adăugăni şi accst motiv: adesea medicina trupurilor se îngrijeşte mai puţin de cele
dinlauntru, lucrarea ei priveş-te mai mult cele ce se văd în afară; In vreme ce grija
şi zelul nostru se în-dreapta spre cercetarea omului ascuns în adâncul inimii şi ne
luptăm împotri-va unui duşman care duce cu noi un razboi lâuntric nevSzut .
„Acestea sunt raţiunile pentru care noi socotim lucrarea noastrâ de tamăduire cu
mult mai imdnică decât cea care se practica atunci cand se are în vedere trupul, şi
din această pricinăea este şi de mai mare preţ".H
Cu toate că mulţi se cred în stare să împlineascâ o asemenea lucrare. greu-tatea
ei face ca adevăraţii duhovnici să fie foarte rari,3* pentru că primejdia amăgirii
este foarte mare atâta vreme cat nu s-a ajuns la nepStimirc. Şi de aceea, in acest
donieniu pot fi „mulţi dascăli mincinoşi si înşelători".""
Penlru a fi cu adevărat călâuză şi tămîîduitor duhovnicesc, trebuie ca du-
hovnicul s5 ţină „învăţâturile ccle sănătoase", ultfel spus s3 fie desăvârşit
1
Sf. Nil Asccliil, ariîtând cS ..dinlre loate lucmrile ccl imii gren este grija dc
suflete". o numeşte şi cl ..mesteşugul ineşteşugmilor (atla arielot)". (Cuvânl ascettc
foart* ire-huincias xifoh.sitor, 21-22, PG 79, 748C-749B).
u
Sf. Grigorie de Nazianz nil Vfea prin aceasla sa spimă câ .sufleiul esie diminezeiesc
prin naiura lui. concept ie străinii de ctcştinism. Precizmea pe care o l'ucc îndatîl dupa
aceasta arată dc allfcl cil aceasta afirmaţi* se situeazîi m contcxlul ortodox: suflctul. Cfl
şi tnipul de ultfel. cslc menit a II îndiimnezeit prin bar, sâ devină dumnezeiesc prin
participate. A se vedea comeniai iul Sf. Maxim Mărlurisiionil în Anibigun, 7, prin cure
sunt criticaţi origeniştiî care au ciiutat să folosească aceasta foimiilă în favoarea cor»-
i-epuei lor slrăine de duhul Orlodoxiei. " CuvAmâri.W, 16-17. ""Ibidem. 19. ^1
Ibidem,
w
Cf. Apofiexmo, Elh. Coll.. 13. 6. w Cf.
Evagtie. Anlhviiml. Slava deşarifi. 9. "'
Cettf 225 de capete, 1.49.
394
Rohil tr/npi'uiir itl pârhueluî ilulurtniresc
ortodox (adică drept credincios)/'1 iar in lucrarea sa de vindecare a suflewlor s.1
iirmeze cu creilincioşie învăţătura Pftrinţilor din vechime.62 Cu privire la accst
subiect, Sfântul Grigoric de Nyssa spune: ..După cum oamenii au do-bândit prin
experienţă cunoştinţe medicale altădată nccunoscute, iar in urmă luptele le-au
întârit unele observaţii, astfel încât ceea ce este de folos şi ceea ce dăunează,
cunoscure ca atare prin maYturia experienţei, au pătmns în cârţi-le după care se
studiazS aceaslă ştiinţă, iar observaţiile înaintaşilor sunl folo-sile de urmaşi drepl
precepte; şi după cum astfizi eel care vrea să se apiece iiHiipiii acestei arte nu
esle nevoit să judecc prin propria sa experienţă efic.ici-ttftea leacurilor, şi aşa s.1
vadâ daca* este dflunător sau fâmăduitor, ci, după ce adobândit de la allul
cunoştinţele sale, practice el fnsuşi această artă, vinde-când pe mulţi; toi asa este
şi cu arta de a tSmădui sufletele, adică cu fUoso-fi;i.'" prin care ravăţăm ştiinţa
vindecaVii luturor patimilor de care sufera* su-fk'tul; nu prin paYeri lipsite de
orice temei sau prin pre-supuneri se dobândeste cinioaşterea în aceastfl ştiinţă, ci
prin ucenicie pe lângă ce! care şi-a căştigat aceastâ destoinicie printr-o
îndelungată si bogată cercare a Iticrurilor".64
Aceasta însă nu este de ajuns. Părintele duhovnicesc trebuie nu numai sfi ducă
o viaţă pe măsura învfyaturilor sale,(,s ci sîî fie şi experimental Aşa cum spline
Sfântul Simeon Noiil Teolog: „să nu te dai în seama unui învăţfltor ni'iiicercat
(.,.). ca nu cumva în loc de petrecerea evanghelică sH o înveţi pe cea
dracească",0'' lar Sfâniul loan Casian, aş» cum am arfttat şi mai uiainte, il.i ieest
sfat: „Dacâ vrem în fapt s3 ajungem la o adevâratâ desăvârşire a vir-lufilor,
trebuic să-i unnăm pe acei dascăli şi îndrumători care au dobândif-o )\
experimentat-o în mod real, nu imaginAndu-şi-o în discuţii fărtî miez'V"
Invăţâlura primitâ de duhovnic de la Balr&ii trebuie sâ fiiî ea însSşi pusă în
luaare; el irebuie să câştigc însilşi lucrarea duhovnicească a acelora, ducărtd. sub
îndrumarea lor, o vieţuire întru totul asemănStoare ctl a lor.'* îndnimat do aceia,
duhovnicul trebuie ca el însuşi sfl fi străbaiut piinil la caps'», calea pe care are
datoria s5-i călăuzeasca pe fiii s;li duhovniceşti.™ Trebuie ca el în-suşi sâ H
înfruntat primejdiile, sfi fi ocolir cursele şi să fi trecut pestc stavilele
nl
Cf Sf. loan ScSrarul. Câlre Pâstor, XIV. 96.
u
C(. Sf. Simeon Noul Teolog. toc. cit. Celt 100 </e cdpete ale lui Calist şi Ignafic
Xitiuhopol. 14.
0
Asupta sensului cieşiin pe care Sfintii Purinlîi. îndcosebi Părinu'î capadocieni şi Sf
loan Gurâ dc Aur, îl ilau cuvAnlului ..filosofie", a se vedca A.-M. Malingrey. „Phîh-
soptiia". EiuiU' il'iin groups il? mots dam In Uut'mtuic gtQCfflU! (fef PrSsocTOttques im
tV-estick apritsJ.-C, Paris, 1961. p. 207 ş.u.
84
DespnjeâoHe, XXHI, 2.
u
Cf Ceie 100 ilf capete ale lui Calist si Ignatic Xiuilhopol. 14.
u
aUe225decapese..,%l4Z.
\"i:âuimit,/f mânăslireşfi, XII. 15.
il. Sf, Simeon Noul Teolog. Cateht&, XIV, 5-13.
St loan Scărarul aseanulna dmniul pe care-l iire de sirilbătui pibinlele cluhovnicesc.
ca .să ajungil vreclnic să-i câlâuzcascii pe fraţii ssli. cu viaţa lui Moisc. caie a tivm de
infrumai nlnd pe rand lot felul de primejdii şi statfile, pânâ sa ajungă să scoalu |joporul
lui Puiunczeu din tobie (cf. Cătrt Pdstor. 98).
395
infaphtitva lâtnăduirii
ivite pe cale;7u caci, după pilda lui Hristos, numai „prin ceea ce a pătimit" şi „Hind
el însuşi ispitit" poale duhovnicul „cel or ce se ispitesc să ]e ajute" (Evr. 2, 18).
Mai înainte de a voi să poruncească altora. trebuie sîî-şi punâ în rănduială propria
casă, aşa cum arată Aposlolul: „Căci dacă mi ştie cineva să-şi rânduiasca propria
lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumne-zeu ?" (1 Tim. 3, 5). Trebuie să
dobândească el însusi laare virtuţile şi însuşi-rile hi care sum datori să ajungă fîii
săi duhovniceşti.71 într-un cuvant, trebuie ca doclorul cel duhovnicesc să se fi
vindecat mai întâi pe sine si să fie cu toiul sânătos, pentru ca lucrarea sa
vindecătoare să dea roade.'2 „Dacâ în casa ta domnesc dezordinea şi neorănduiala,
cei pe care-i conduci îţi vor spune. pe bunâ dreptate: «Doctore, vindeca-te pe tine
însuţi». Sâ ne vindecăm, deci, mai întâi pe noi înşine", scrie Sfântul Vasile cel
Mare.'! Căci aşa cum învaţă lnsuşi Hristos: „Dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi
vor câdea in groapâ" (Ml. 15, 14; cf. Lc, 6, 39) şi „cum vei zice fratelui tău: Lasă
sa scot paiul din ochiul lâu !, şi iata, bârna este în ochiul tău ? Făţarnice, scoate
întâi bârna din ochiul tau, şi alunci vei vedea sa scoţi paiul din ochiul fratelui tău"
(Mt. 7, 4-5; Lc. 6, 42). în acest sens, Sfântul Nil Ascetul îi înfierează pe asemenea
făţarnici: „Cum îndrâznesc aceştia, care nu pot dcosebi nici măcar păcatele văzute,
pentni că praful din lupta cu patimile întunecă încă judecata lor. să ia asupra lor
supravegherea altora şi să tămăduiască pe alţii. pâna ce nu si-au tamăduil încă
patimile lor şi încă nu pot, pe tcmeiul biruinţei lor, sa-i calau-zească pe alţii de
asemenea la biruinţă".M Dimpotrivă, aşa cum arată Sfântul loiin Scărarul, cei care,
căzuţi în tot felul de boli, s-au străduit să se vindece, „după însănătoşire vor fi
tuturor doctori si luminători, sfeşnice şi povăţuitori, îiivăţând chipurile de
vindecare ale fiecărei boli şi izbăvind pe cei ce vor că-dea, prin încercarea
(experienţa) lor"." Sfântul Antonie spune şi el că „Pâ-rinţii cei de demult, când
mergeau în pustie, întâi se vindecau pe sine şi, fa-cându-se doctori aleşi, vindecau
şi pe alţii".7" lar Avva Ammona, pomenin-du-i pe „Parinţii cei din vechime, care
erau doctori ai sufletelor şi puteau sâ le lămăduiască de boli", arată că „erau
trimişi ţla oameni) după ce se vindecau mai înlâi de bolile lor", şi că ar fi fost cu
nepuriiitn" să fie Irimişi dacă încă ar mai fi bolit.77 Aşa că, în concluzic, putem
spune o data cu Sfântul loan Scărarul că „doctor este cel ce are trupul şi sufletul
nebolnave, neavând nevoie de nici o doctorie pentru ele'V* Dacâ cineva se
socoteşte pe sine doc-
™ Cf. Sf. Nichifor din Singurălate. Ot&sprtt Irezvir si ftOZQ inimii.

]\ Cf Sf. loan Scilrarul. Câtn Pâstor, 111. 15.
:
Cf. Evagrie. Antireiiail, Shiva deşartă. 9. Sf. loan Scuianil. Scam, IV. 6; Căttv
I'astor, 13. Sf. Grigoricdc Nazianz. Cuvântări. II. 13.
1
OttttUi despre facerea o/tm/ui, I. 19. Cf. Sf. loan Casian. Aseztwtintetr
uummtireşi'.
yin. 5.
''' Cuvânt ascetic foarte trebiimcios si falasitor. 23. PG 749C-752A.
" Scam, XXVI, 11.
" Pateticul, Pentru Avva Antonie, 3.
~7 Scrisori. W, 2.
H
Ctitt* Pastor. 14.
396
Rohtl tentpeidic alpărintniui<iufitivitur.\i-
tor duhovnicesc fâră să corespundă accstei defini(ii. va cădea el însuşi în bolt îiicft
şi mai grele'" Sfântul Isaac aralii că mulţi, voind să-i înveţe pe alţii, ,.s-iiu omorâl
pc ei înşişi (...). Penlru ca erau încă bolnavi cu sufletul şi nu s-au îngrijit de
sfmătatea suflelelor lor, ci s-au predat pe ei înşisi mârii lumii acesteia, pentru a
tămâdui sufletele altora, ei înşişi fiind încă bolnavi, şi şi-au piei'dut sufletele lor,
căzând din nădejdea în Dumnczeu. Căci slâbiciunea simţurilor lor nu se putea
întâlni cu flacăra lucnnilor, care obişnuieşte să sporească tăria patimilor, şi să li se
impotriveasca"/0 Dc aceea el învaţă că „dacci omul simte (...) că vrâiid să vindece
pe alţii îşi pierde sănătatea sa (...), trebuie să-şi aducă aminte de cuvântul apostolic
care zice că «hrana tare este H celor desăvârşiţi» (Evr, 5, 14) şi să se mtoarca" la
cele dinainie ale sale, ca sa nu audâ spunându-i-se: «Doctore, vindecă-te pe tine
însuţi» (Lc. 4, 21). Să se jndece, deci, pe sine însuşi şi sâ-şi păzească buna lui
deprindere f.,.)", căci „estc el însuşi bolnav şi are nevoie mai mult ca ei de
doctorie";*1 ,.§i abia când îşi va vedea sufletul său sanătos, săcaute să folosească
şi pe alţii şi să-i larmiduiascâ prin sânălatea lui"."2
Kiscul de a-şi înrăutăţi propria stare şi de a-şi spori palimile, la care se su-pune
cel ce încearcă să-i vindece pe alţii înainte de a se fi vindecat pe sine, ţine mai ales
de faptul ca rolul de călauză şi tăitiăduitor duhovnicesc face sa se nască şi să
crească două mari şi rele patimi, slava deşartă*' şi mândiia, aceasta din urmă, aşa
cum am văzut, ducând adeseori la căderea celor sporiţi.
Pe de altâ pane, eel care nu este el însuşi deplin sanătos poate fi repede prins
sau eel puţin alins de bolile altora. De aceea Sfântul Isaac Sirul învaţă astfel:
.,Hrana tare - a părinţiei duhovniceşti - este a celor sănătosi, care an simţurile
deprinse şi pot primi orice hrană, adică ispitele tuturor simţurilor, fârâ sa-şi
vatărne inima prin întâlniri, datorită deprinderii în desavârşire".8' lar Sfântul
Simeon Noul Teolog arată ca nuinai sfinţii pot rămâne neatinşi şi cu toiul
netulburaţi de patimile pe care le îngrijesc: „Gâiidul sfinţilor, chiar dacă se pleacă
astipra patimilor înnoroiale şi ruşinoase, nU se întinează; caci mintea lor este
goala şi strâină de orice poftîi patimaşă. Şi chiar dacil ar vrea cândva să intre în
considerarea unor astfel dt- lucruii, nu o fac penlru altceva decât ca să observe şi
sâ afle mişcările şi lucrarile împătimite ale patimilor. .şi de aici sâ intelcaga
cauzcle lor şi prin ce fel de leacuri se şterg ele, precum auzim că fac şi medicii si
am auzit despre cei din vechime: caci aceştia dise-cau cadavrele morţilor ca să
înţeleagă poziţia trupului ca, ajungând su cu-noască de aici organele interne ale
oamenilor vii, să încerce să vindece în
'Cf, Eviigrîe. CnvătU desprr ntgăcitme, 25 („Vezi cii nu cnniva, părănd câ vindcci pe
nlml. să fii in în&uţi netajnuditît"). Sf- Isuac Sinil, ('uvhilr despre nn'omfâ. 58 (..Cel
bolnuv cu Milleiu!. iUw care îndieprează pc soţii lui. c CJI IID om cu ochii orbi cc iiiută
calea nllora").
'' < 'ui'i'itr tlrs/ire nevoinfâ. 23. "
Ibkiem. 56.
K
Ibidem.
11
Eviigiic subliniiiză nccustil legătuift (An/ireficu/. Slava deţailă, 9). 14
Ciiviuti- despre iirx'oinfâ, 56.
397
frifăfiruirea tămiiduirii
alţii suferinţele nevăzute. Aşa lucrează negreşit şi medicul duhovnicesc care vrea
sa" tămăduiască cu experienţă patimile sufletului".85
Cel care voieşte să-i tBmăduiasca pe ceilalţi fâră a fî el însuşi deplin sană-tos
nu numai că-şi sporeşte propriile boli, ci, după cuvânlul unui Sfânt Piîrin-te, „le
face boala şi mai gretf'® celor pe care îi îngrijeşte in chip nesocotit. Căci neşliind
din proprie experienţă nici ce este cu adevăxat silnfltatea, nici care este udevărata
nature a bolilor, nu poate să dea decat sfaturi rele şi lea-ctiri amăgitoare. care-i
due pe oameni la rătacire, iar nu la săniUate; fiind el însuşi rob patimilor, esre
lipsil de curăţie, singura prin care se ajunge la cu-Qoaşterea limpede a iniinii şi la
vederea bolilorei; şi de aceea 1111 poate da sn-fletului bolnav leacul folositor.
Sfântul Grigorie de Nazianz spune, cu privire la aceasta: ,.în rămăduirea bolilor,
aşa cum o facem noi, unul şi acelaşi leac nu este întotdeauna şi pentru toţi la fel de
folositor (...). Socotesc că aceasta ţine de împrejurări, de faptele în sine şi de cât
îngăduie firea celor pe care-i tratăm. A cuprinde toate aceste elemente cu cea mai
mare precizie, pentru a îniocmi un tratat al acestui soi de medicină, este cu
neputinţă, oricât de mari ar fi strădania şi inteligenţa puse în slujba unei astfel de
încercări; faptele şi cxpeiienţa due la învăţarea acestei medicini şi-l fac priceput pe
doctor".*7 Or, este foarte important ca doctorul să fie sigur pe sine şî experienţa
lui corectă, căci ,.în acest domeniu, a înclinn într-o parte sau Fn alta, din greşeală
sau din nestling, duce la primejdia deloc mică, şi pentru eel care vrea sâ*
dobândeas-ca" (aceasta ştiinţă), şi pentru cei pe care-i îndrumă, de a cădea în
pftcat"."8
Este limpede. deci. câ cea dintâi condiţie a exercitârii paternităţii duhovni-ceşti

este deplina sănătate sufletească. Aşa cum reiese din ccle arâtate până aici şi dupa
cum vom vedea din cele următoarc. aceasta este totuna cu a spline cfi, pentru a-şi
putea îndeplini aşa cum se cuvine sarcina de calauza" şi vin-decător, părintele
duhovnicesc trebuie să fie curat de oricc patimă,B'' Sfântul loan Scărarul, de pildă,
scrie cii: „doctorul este dator să se dezbrace cu desă-vârşire de patimi".'10 Şi
exclamă: „Fericită este la doctori neîngreţoşarea. iar la întâistătători
nepatimirca".91
Nepatimirea îl face pe duhovnic vrednic de luminai"e de la Dumnezeu in
lucrarea sa, e! primind lumina Duhului, fara de care nu poate fi tămăduitor iscusit
şi călăuză neînşetată, ci doar „orb care pe orb câiăuzeşte".''3 Sfântul
a
Phamurteticeyi,2$B.
'" Sf. Nil Ascelul, Cuvârtl ascetic foarte Irelmincios si folositor. 21-22. PG 79.
748C-749B.
CuvânUbi, II, 33.
M
Ibidem. 34.
* Sf. loan Scăiaml, Scam, IV. 6; (Yttre Pastor. 9. 46. 56. 95. Sf. Grigoric de Nazism/..
(iti.uiidn. II. 78. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capele..., I. 48. 49. ** Ccitre
Pastor. 18.
^Wtkm, 13.
>J
Cf. Ml. 15. 14. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de CffiMM»., I, 50.
398
Hohil if-nifn-iit'c ul ponnu'Uti iluhowiicrsc
Simeon Noul Tcolog spune câ „eel care nu are in el lumina Duhului SfSnt" se
aseamănâ* unuia care ar umbla în intuneric cu o lampă stinsă. El „nici nu vede
bine faptele lui, nici nu este încredinfat in chip desăvârşit dacâ ele sunt pe plucul
lui Dumtiezeu" si „nu e vrednic sa primească gânduri strAine (adică spovedania
allor oameni.) (...) pan;! ce nu va avea Lumina strălueind înfni sine; câci ('..,)
«eel ce umblfl ft) întuneric nu stie unde merge» (loan 12, 35), Deci. dacă acela
nu ştie unde merge, cum va ar.lta altora calca ?".n
Prin luminarea Sfântului Duh, părintele duhovnicesc primeşte un dar deo-
sebii de folositor in lucrarea sa; puterea de a cunoaşte inimile (cardiognosia),
Aceastit harismă duhovnicească ÎI face să citească în inima omului, să cu-noasca
deindaia „omul eel lăuntric" şi sS Ireacâ dincolo de apnrenţele adesea
amngitoare, ajungând sâ" vadă în fiul său duhovnicesc chiar cele pe care aces-tea
nti le cunoaşte despre sine, bolile sale cele neştiute. pornirile şi cugetele cele mai
lăimiile. „Cel care s-a curăţtt in chip desavârsit vede sufletul aproa-pelui şi în ce
damri se află", spune Sfântul loan Scăraful. lar Sfântul Simeon Noul Teolog arata
câ „cel ce vede duhovniceşte şi aude astfel, atunci cOnd vede, întâlneşte şi
vorbeşte adeseori cu cineva, vede însuşi sufletul lui, chiar Jiica an după fiinţa. ci
dupfl chipul (forma) lui, în ce fel şi cum este. Dacă deci a fost învrednicit să se
împaVfăşească de Duhul Sfânt, cunoasie aceasta din însâşi vedcrea Lui".^
Aceaslă cunoaştere harismatică nu-l face pe dU-hovnic jiidecîitor aJ fiului său
duhovnicesc; el nu se grăbeştc să-l osiindeasca (starca sa dc nepătimire ferindu-l
de aşa ceva), ci doar pune un diagnostic co-rect asupra slarii accstuia şi stabileşte
astfel felul cel mai potrivit in care peace ri vindecat. Pfirintele duhovnicesc, după
cum spune Sfantul Irineu. „scoate In iveală cele ascunse ale oamenilor" numai şi
numai „spre folosul lor".
Dar acest fin discernămani \m este singura însuşire pe care trebuic s-o aibă
parintele duhovnicesc Dacă, ajuiis cu totul nepfltimitor, el are toate vir-iiilile -
starea de nepatimire fîind legată de dobândirea luturor virtuţilor, dupa cum VOITI
vedea -, existâ* însă utiele care-i sunt hideosebi caracteristice celui allai in
scaunul duhovniciei.
fa nrimul rand, smerenia, care este conditic şi semn ill adevăratei duhov-
nicii.''' Ea se manifest;1! mai ales prin sentimentul duhovnicului că este el în-
susi pâcătos, şi Hicfl unul mai mare decat cel aflat în grija sa,1,K ceea ce-l face
t simtâ aceeaşi suferinţă şi durere ca şi acela. Astfel, Sfântul loan Gura de
Aurspuae; „Când e vorba de lecuirea tnipului, cel care laie în came vie nu
"Catehelc, XXXUI. 31. Cf. Sf. loiui Scfirarul. QfiW Păstor. 5.

M
Scant, XXVI. 68. Cf'. 53 („Cel cu sufletul ciuat ohişnuieşte siî cunoascfl... miiosttl
iniil aflat in iiliiî, de careel &-u izhilvil").
w
Caiehete. XXWU, 348.
Cmnt enzitter, V. 6, I.
i?
Cf. Apofiegme, Btli. Coll. 13. 6. Sf. loan Casiiin. Asrfâiiuntefo.., XII. 5. Calisi şi
Iţjiiiilie X;inlhopol. CWP' /(HI ,lr co/irfe, 14.
"Cf. Sf. loan Soărarul. Coire P&ttor, 14. Vedein din Palt-rir cA Pflrinpi îsi încep
cii-viimul cntre cei c<uc vin In ci sa le ceiUi'i sfat duhovnicesc, cu vorba: „laiiii-m;V\
399
înfăptuirea lânuiduirii
simte durerea; numai cel tăiat, nenorocitul de el, este sfâşiat de dureri ascuţi-[e. Nu tot
aşa este în tămăduirea sufletelor (—); eel care vorbeşte. când îi înlremează pe ceilalţi,
simte el cel diiuâi durerea acelora".99
De smerenia duhovnicului este strâns legată, dnpâ cum vom vedea, com-pătimirea,
mai bine zis împreună-pătimirea cu cei pe care-i are în grija,ia în-soţită de o total a
abnegaţîe, mergând pâna* la „uitarea de sine, urmărind în orice iucru folosul celuilalf,101
„o dăruire a sufletului pentru sufletul aproa-pelui în toate".102 Compătimirea aceasta îl
face pe duhovnic să se simtă întru total răspunzator pentni cei care i se încredinţează'"1
şi-l impinge sa" le poaite sarcinile,IM după cuvântul Apostolului (Gat. 6, 2), luând
asupra sa nepulinţe-le lor,1"- dupâ pilda lui Hristos, Care „a luat asupră-Şi durerile
noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovârat" (Is. 53,4).
Compălimirea esle semnul vădit al iubirii sale,1*' care se mai arată şi prin faptul că e
gala în orice clipa să raspundă la chemarea lor,1"'' prin marea lui răbdare şi multa lui
blândeţe,1™ fiind îngăduitor, iertător şi plin de bunâtate. După cum spune Avva
Dorotei, sfinţii „nu-l urăsc pe păcatos, nici nu-1 jude-că, nici nu-! ocolesc, ci împreuna-
păttmesc cu acela, îl sfatuiesc, ÎI mângâie, îi slujesc, îl tămăduiesc ca pe un mădular
bolnav; toate le fac ca să-l mântu-iascâ".13* Acest fel de a fi al duhovnicului este, de
altfel, condiţia unei depli-ne teimaduiri, aşa cum arata" Sfântul Isaac Sirul: ,.De doreşti
sâ tflmăduieşii pe cei bolnavi, cunoaşte că bolnavii au nevoie mai degrabă de îngrijire
decât de certare (...) începutul înţelepciunii de la Dumnezeu este bunătatea şi blânde-ţea.
Acestea se nasc dintr-un suflet mare şi poartă neputinţete oamenilor. Căci s-a zis: «Voi
cei tari purtaţi neputinţele celor slabi» (Rom. 15, I) şi; «îndrepiaţi pe cel ce a greşit, cu
duhul blândeţii» (Gal. 6, 1)"."" Sfântul Simeon Noul Teolog, care vorbeşte <şi ei despre
aceste virtviţi ale duhovnicului.
"' Oinilia; /; piimejdios hunt $i pentru preiticntor ţi pentrv asadtdutri c/i predicalonil
s<i predice pe placid tisculfătorilot, I.
"" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. St ri.soii duhovniceyii. 315. Avva Doroiei. învâfâiuri de
Kiifh'l Jtd(mtMin\ VI. 8. Sf. loan Casian. Ctmvorbiri dnhovniceştî, II, 13. Sf. lo;in Gură
dc Aur. hc, cil.
111
Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvtuuori, II, 54.
Sf. loan Scararul, Câtre Păstor, XII. 56. 57, 58. m Sf. loan Scarand,
Scant, IV. 39. 40; Căire Pastor, XII. 56. 57. 63. IM Cf. idem, (âtre
Pâstor, XÎI. 58.
lQS
Cf. Sf. Isaac Sirul. Ctivinle despre nevuinţă. 58. Sf. loan Gurâ de Anr. Otnilia: E
primejdtos hicni fi pentru predicator ft penlni astidtdtori ca predicatond sti predict iii'
placid asciduîtorilor, I,
U
* Cf. Sf. loan Scăranil, Câtre Pâstor, V, 24 (,J»e păstonil adevărat îl dovcdeste iubi-
ren. Câci din iubire S-a râsiignk Pastorul cel Mare").
:
"' Cf. Pateric, Pentru Avva loan Colov, 18. Sf. Varsanufie şi loan, Sciisori dnlwvni-•
rşti.AM.
w
Cf. Celt WO de. ctipeie ale lui Calist şi lgnatie Xanlho|3oI. 14. ""
hivtiţdturi de sujlet fohsiloore.. VI. 8.
"" Cuvinte despre nnvointA 58. Despre eficacilalca iciiipetKica n rabtlaiii, a se vedea
Puieiicid, Pentru Avva Isidor, I.
400
Rohd temfwtiic at pelrinietui duhovnicesc
arati că mai ales puterea de a-l înţelege şi de a-1 primi pe celălall sunt însuşi-rile
care-1 arată pe adevăratul duhovnic: „Un bolnav vine la medicul duhovnicesc
(...)- Medicul, iubitorde oameni şi compătimitor, îl vede pe acesta, în-ţelege
neputinţa fratelui, inflamarea suferinţei, umflătura. îl vede pe bolnav ajuns cu
tolul sub slfipânirea morţii (...) Atunci când medicul duhovnicesc iscusil vetle pe
fralele în cele pe care le-am spus. nu strigă de îndatâ, nici nu se dâ deoparte. nici
nu spune: «Cele pe care le ccri sunl rele şi aducatoare de moarte, deci nu-ţi voi
da aceste leacuri», ca nu cumva, atizind acestca bolna-VUl, să fugâ şi să meargâ
la un all medic, neiscusit in asemenea patimi, şi sâ moară în ceasul acela; ci îl
primeşre, îl ţine, îl mângâie, îi arata toatâ dragos-teaşi simplitaleaca să-1
Încredinţezecă-I va vindeca (...)".'"
Adevăratul părinie duhovnicesc nu stâ să-şi aJeagă fiii duhovniceşti, ci
primeşte fara" deosebire pc loţi cei care vin la el, şi mai ales pe cei rău bol-navi,
care, aşa cum spune însuşi Miuituitorul, au nevoie de doctor (cf. Mat. 9, 12).m Iar
Sfântul loan Scărarul aralâ că „nimic nu arală aşa de mult iubi-rea de oameni şi
bunStatea ceâ către noi a Făcătorului, ca a lăsa cele nouazeci si nouâ dc oi şi a
căuta pe cea rătăcită (cf. Lc. 15, 4). la uminte deci, o, minunate, şi arata-ţi toată
sârguinţa. dragostea, căldura, grija şi rugămintea ctin- Dumnezeu pentru cel
foarte rătăcît şi zdrobit. Cflci unde sunt mari boli-le şi ranele, fără îndoială mari
vor fi şi răsplătîrile date"."3 De altfel, el esle preţuit ca iscusit tămăduitor şi
câlăuză înţeleapta dupf» puterea de a însănatoşi pir cei rău patimilori şi de a
înţelepţi pe cei neînţelepţi, după cum arată Sfân-(ul loan Scărarul,""1 care spurie
că „doctoral va cunoaşte înţelepciunea data lui de Duinnezeu, când va putea sft
vindece bolile pe care cei mulţi nu le pot vindeca".111
Cel care voieste sfi dobândeasca" sănătatea deplină şi să atingă desăvârşi-rea

duhovniceascâ, va trebui să-şi caute un astfel de părinte duhovnicesc, bine ştiind
insă câ asemenea bărbaţi sunt rari şi abia. dacă sunt câţiva din neam în neam.
Sfântul loan Sc5rarul spune în repetate rfmduri câ omul (rebuie să-şi aleagă cu
grijă părintele duhovnicesc: „Având de gând sâ nc plecam gruma-zui în Doinnul
şi să ne încredem altuia, în scopul... mântuirii de la Domnul (...) să cercetflm... şi
să-l judecăm, ca să zic aşa, şi sil-l cercăm, ca nu cumva încredinţându-ne
corâbierului ca unui cârmaci. şi celui pătimaş ca unuia fără patimi, şi mării ca
portului, sa ne pricinuim un naufragiu sigur"."6 Fn orice
1
Discursuri etice, VI.
:
Sf. Ignalie Teofonil. Epiitola către Policarp. W, I (..Dacă iubeşti nuinai pe ucenicii
c«i buni. n-ai nici un merit; niiii mull supuneţi-i cu blunclcic pc cei niaî inolipsiţi"),
" Câire Păstor, Xm, 78.
"' Către Pâstor, V, 20 {„Nu c învîiţător vrednic de latulfi eel ce face înţelepţi pe copiii
îovâiiiţi. ci pe cei neînvăţaţi şi neînţelepţi, ducundu-i la dcsuvârşire"). M Ibidem. 19. 11
* Scam, IV. 7.
401
hi/apt iiirett tănmduirii
caz, „priceperea doctorului Irebuie sa fie pe măsura putreziciunii rănilor".'1 lar
„când un doctor îşi mărturiseşte neputinţa, e nevoie să mergem la aliul".'"
Iscusinţa doctorului se vede dupa cât de folositoare au fost sfaturile sale şi mai
ales după* cum poate lecui mândria, acest cancer al sufletului: „Dacă ai intrai
intr-un spital necunoscut şi ai întâlnit un doctor, fii ca un trecător şi ca unul care
cauţi sa cunoşti, fară sa fii băgat în seama. meşteşugul tuturor celor de acolo. lar
dacii simţi vreun folos de la doctori şi de la felcer în boalele tale, şi mai ales în
m n l i a i ■-.1 minţii (mândria), penlm care te cauţi, ramâi acolo şi te vinde pe aurul
smereniei, prin zapisul ascultării şi prin contractul slujirii"."9
Odată prczentate însuşirile pe care trebuîe sâ le aibă părintele duhovni-cesc, să

arătăm acum în ce constă lucrarea sa vindecătoare.
Mai un.n de toate doctorul duhovnicesc tămăduieşte prin cuvânt. Căci, asa cum
citim în Scriptură: „Liniba ceior înţelepţi aduce tămăduire" (PilJe 12. 18). lar din
Pateric vedem că cei care veneau la Părinţi cereau: „Avvo, spune-ne un cuvânt de
tblos" sau: „Spune-mi un cuvânt, ca să mă mântu-iesc". Nu sfaturi teoretice
aşteaptă ei, ci uşurarea suferinţelor sut'Ieteşti. lar puterea tajnăduitoare a
euvăntului duhovnicesc adeseori se arată" deîndata, aşa cum aflăm din „Vieţile"
sfinţilor şi din Paleric, cei care venisera tulbu-raţi, plini de întristare, de
deznâdejde şi nelinişte. folosindu-se de cuvântul lor şi ieşind de la ei mângâiaţî,
dobândind pacea şi bucuria sufletească (cf. Pilde 12,25), Evagrie, istorisind vizita
făcuta împreună cu alţi fraţi Sfântu-lui Macarie, spune că au primit de la acela
„cuvinlele vieţii, care mângâie sii-fletul şi-1 tflmaduie$c".l?l Prin cuvintele sale,
părintele duhovnicesc îl îmbăr-bătează1'" pe fiul său, „îl mângâic, îi slujcşle, îl
tămâdiiieşle ca pe un mădular bolnav".1" Cuvântul de învâţătură pe care-l rosteste
nu are un caracter abstract şi speculativ, ci este viu şi cu adevărat luciător. Sfântul
loan Casian arată puterea de tămaduire, dar şi de t'erire de boală, a acestui cuvănt
de în-văţătură: „Asa cum cei mai experimental dintre medici se preocupă să vin-
dece nu numai bolile prezente, ba, prin inreleapta lor experienţă, să le prein-
lumpine chiar pe cele ce se vor ivi şi să le prevină prin sfaturi sail medicaments tot
astfel şi aceşu adevăraţi medici ai sufletelor, înlaturând prin convorbiri
duhovniceşli, ca printr-itn remediu ceresc, bolile sufletului care s-ar ivi, nu
îngăduie acestorasă prtndă radăcini în minţile tincrilor, descoperindu-le, totodatiî,
şi cauzele patimilor ce-i ameninţa, şi leacurile de însănătoşire".12*
117
Ibidem, I, 14.
lw
/Wfcte»fcIV,69,
120
A se vedea, Sf. Atanasie cel Miire. Viata Ciwiosului Pctrintelui noStrU Anttmie, 87.
"'Apoftegme, Am. 222, 5,
lî:
Cf. Awa Dorotei. învdfături de tiifîeJ folositoare, XIII. 9. Sf. Ainnusie eel Mare.
Viafo Ctiviosuhd Piirinlehii noxtm Antome, 15. L* Avva Dorotei. învâfăniri d<>
snflet folositoare, 8. 1-4 Convorbiri duftowucesti, II, 13. IJ* A.yezâmhHt'fe
tnftnăstireşti. XI. 17.
402
lit/hi/ tempeutiv ril pârituelui duhmtticesv
Dar nu numai prin cuviniele sale dc învăţătură îi ajută duhovnicul pe fiii săi;
ci. neîncetat îngrijindu-se de mântuirea lor, punirca se roagâ pentru aceştia,u&
pentru ca harul tamăduitor al lui Dumnezeu s3 se reverse asupra lor şi sit lucreze
în ei, „Părinte, roagă-te pe-nlm mine !", îi cere din adănctil inimii creştinul
părintelui său duhovnicesc, şi atunci cănd vine la el pentru ajutor, ca şi atunci
cand pleacă cu suflctul mângâiat de cuvintele sale. Acesta esic, de alitel, şi sfatul
Sfântultii loan de Gaza; „A cere rugăciunile Pârinţilor noştri e de mare folos.
Căci zice: «Rugaţi-vă unii pentru alţii» (lac 5, 16), Şi iarăşi: «Nu au trebuinţă cei
sănătoşi de doctor, ci cei bolnavi» (Lc. 5, 31)... lar cerând nigaciunea Avvei, zi
aşu: «Avva. ma" simt ran, roaga-te pentru mine, căci stiu câ am nevoie <Je
ajutorul lui Dumnezeu»."127 Şi se cere de la pilrintele duhovnicesc rugăciune,
pentru că este socotit ca drept şi simţit ca sfiint, şi scris este că „mult poate
rugăciunea stăruitoare a dreptului" (lac. 5, 16). iar prin sfinţenia lui lesne
dobândeşte de la Dumnezeu pentru fiul său duhovnicesc ceea ce acesta, prin el
însuşi, nu este încă vrednic să primească. Sigur cii ?i acesta trebuie sa" se
roage,l2h dar el ştie că Dumnezeu îi va asculta eererea dacă o face prin rugăciunile
parintelui său, Şi apoi, odatu uşurat, el poate să rostească ca acest f'rate din
Pateric: „Pentru nigSciunile tale, părinte, m-a tâmăduit Dumnezeu".129
De asemenea, parintele duhovnicesc lucrează prin însăsi pilda vieţii sale.
fmplinintl tntru (otul voia lui Dumnezeu, el le arată fiilor săi prin faptele sale,
prin telul său de a tl şi prin purtarea lui cum se cuvine să vjeţuiască şi cum să
implinească şi ei voia Lui. „CBci,., toti privesc la el ca la o icoană pilduitoare $i
socotesc cele spuse şi facitte de el ca dreplar si lege".13' La aceasla se referâ şi
Apostolul Pavel, atunci când spune: „Aduceţi-vă aminte de mai-ma-rii voştri,
care v-au graft vouă cuvAntul lui Dumnezeu; priviţi en luare-aminre cum şi-ati
încheiat viara şi urmaţi-le credinţa" (Evr. 13, 7). Despre aceasta vorbesc adesea
Sfinţii Părinţi.'1'
Pilda of'erml de parintele duhovnicesc prin cuvintele, faptele şi purtările sale
are o mare putere lucrătoare. in stare să-i schimbe pe cei atlaţi în legiltu-rfl cu el.
Adevâratul pârinte duhovnicesc are o putere harismatică1'" pe care simpla lui
prezenţă o face sunfhtf*1 şi prin care, după cum arata Sfantul loan Scurarul, poate
„învia orice suflet mort".'34
1
'" Cf Sf. loan Scfrarul, Cam Pastor. XII, 63.
' Sf. Varsanufie ţfi loan. Scrisoriihiliovnicesti. 544.
* Cf. Pateric, Cuvânt pentru Avva Antonie, 18 („Un fnite i-a zis Avvoi Antonie:
Roaga-te peniru mine ! Zis-a lui Batranul: Nici cu nu te milniesc, nici Dumnezeu,
dacii lu însuţi nu te vei sili 51 nu te vei ruga lui Dumnezeu")
$ApoJlegme,N 509-510.
" Call* Paster. V. 23.
1,1
Cuvânf peniru Avva Isaac <le la Chilii. 2. Referiri la accusta găxim în imilte ulie
«ipoftegme din Pateric şi în Vleftle sfuifi/or. m Cf Sf. loan Scanirul. CiUre
Pastor. XIV. 92. n> Pateric, Cuvănt peniru Avva Antonie. 29.
& cam Pastor, n, 13.
403
/n/'eipiuirra lâiuădnirii
Această pulere care iradiază din persoana duhovnicului nu este altceva decât
manifestarea haruiui dumnezeiesc care sălăşluieşte in el. Aşa cum arată udeseori
Sflnţii Pârinţi, bătrânul grăieşte şi lucreazâ „după Dumnczeu", cu-vintele şi fapteie
sale sum insuflate de Sfântul Duh. Dumnezeu este Cel care glăsuieşle şi lucrează
prin el.'"
Acest har îi dă părintelui duhovnicesc pulerea de a lucra în chip minimal
pentru a veni în ajutorul llilor care se primejduiesc pe cafe. 1*' Tot prin pulerea
harului, el poate „să vindece bolile pe care cei nuilţi nu le pol vindeca".117 Se
cuvine să spimem câ* adesea, din smerenie, cl îi „face bine pe cei bolnavi rM ca
ei să simtă şi într-un chip ascuns".1"
Dar părintele duhovniccsc mi-si impune silnic pulerea primitâ prin darul lui
Dumnezeu, fărîi ca fiul său, în chip liber, s-o Iase să lucreze in el. Ea nu exclude,
ci, dimpotriva, cere conlucrarea acestuia. De aceea, puterea tiîmădu-itoare a
parintelui duhovniccsc lucrează prin mijlocirea tratamenlului pe care el il prescrie,
pe care fiul sSu are datoria să-l urmeze şi care este cu atât mai de folos cu cat grija
acesluia de a-1 urma pas cu pas este mai mure.
Acest iratament este îiHotdeauna perfect adaptat la personalilatea bolnavu-lui,
la situaţia sa particular;!, la starea şi dispoziţia sa la acel moment:.1™ Du-
hovnicuj, aratft Sfimtul loan ScSrarul, „trebuie sâ aplice leacurile potrivi-te".1'" Jn
tratarea trupului ~ spune, la feJ, Sffintul Grigorie de Nyssa - sco-pul medicinii este
until smgur, si anume vindecarea bolnavului. Cu toate acestea, multe şi fclurite
sunt îngrijirile, dupa cum şi bolile sunt multe şi di-ferile. Tot astfel, bolile
sufletului fiind şi ele de multe feluri, modul in care sunt îngrijite trebuie să fie eel
cuvenit fiecăreia dintre ele, pentru ca leacul să fie pe potriva rftului".141 lar Sfitntul
loan Gură de Aur precizeazâ că penlru tămăduirea sufletului, ca şi pentru cea a
trupului, trebuie nu numai sa" aplici natamenlul potrivit, ci s.Vl şi dai la timp.IJÎ
Aşadar, dupfi cum învaţă Sfântul Grigorie de Nazianz, „medicul trebuie să ţînă
seama de locuri şi împrejurări, de vârstă, de timp şi de toate celelalte de acest
fel".'43 Căci, arată el, „în tă-măduirea bolilor. aşa cum o facem noi, un singur leac
nu este întotdeauna şi pentru toţi la fel de folositor (...)- Dimpotriva, o anumită
dictă este bunâ şi folositoare pentni unii, in (imp ce pentru alţii, un regim cu totul
diferit arc acelaşi effect, Socotesc cfl aceasta ţine de împrejura'ri. de faptele în sine
si de
'-* Cf. Apofiegme, Am. 200. 5, Sf. Vnrsanufie şi loun. Srrisori duhavnicefti, 364. 369.
383. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capele„„ 1.61.
'"Cf. Sf. loan Scărarul. Ctilre pâstor, I. 3. ;,:
IbulemAV. 19.
'" Ibidem, XI. 52.
9
Cf. Sf. Ignalic Teoforul. lî/'hto/u cătrr PcUcatp, II. I. t'a'eric, Penlrti Avva losif
Tebenl. I; Pentru Avvu Pimen. 22. Sf. loan Scăranil, Câtn Ptîstor, II, 12; VII. 32:
XII, 53; XIV. 94. loan Moshu. Uviuia duktmrie&aaâ, 78. ,w Câtn Pastor, VII, 32.
'*' Cital dc P Loin Entralgo. MaUuiie et cutpabilite. Paris. 1970. p. 87.
u
-'Cf. Desfiie Jrt toriff, 17. 145 Cuvâniâri, II. 18.
404
Rolul tffmp&ftic alpărin'elui duhavnirexc
ce îngâduie firea celor pe care-i Iratăm. A cuprinde toale aceste elemente cu cea
mai mare precizie, pentni a întocmi un trataf a! acestui soi de medicină, este cu
neputinţa, oricât de man ar ii strfidania şi inteligenţa puse în slujba unei asifel de
încercări; lucmrile şi experienţa due la învăţarea medicinii şi-1 foe priceput pe
doctor".144 „Tot aşa - mai spune el - cum nu d;1m, când e vorba de tmp. aceleasi
leacuri şi aceeaşi hrană. ci, dupâ cum este sănătos sau bolnav. fiecare primeşte o
altă îngrijirc, tot aşa şi sufletele sum în chip felurit ingrijite, iar martori pentni cat
de bun a fost leacul sunt chiar cei care l-au primit. Unora le este de folos
cuvântul, allora pilda le face bine. Pe unii trebuie să-i îmboldeşti, altora le c de
folos zitbaJa. Sunt şi unii care nu sunt uşor de urnit şi cu greu se lasă mârtaţi spre
bine; pe aceştia îi trezeşli cu asprimea cuvântului". „Unora le este de folos lauda
pe care le-o aduci, altora doja-na; dar amândouii, folosite la timp nepotrivit şi
adresate cui nu trebuie, sunl cu totul dăuna'Ioare, Unii sunt aduşi pe calea
dreapti* prin încurajări, aiţii prin mustrări foarte aspre".14'' Sfântul loan Scăranil
spune şi el la fel: „Ceea ce pemni unul este leac, pentni altul este otrav.L Şi se
îmâmplă alteori câ una şi aceeasi, data unuia la timpul potrivk, îi este leac, si la
timp nepotrivit îi este osâiula";147 şi dă această pilda; „Am vazut doctor
neprioeput. care, defăi-mând pe eel zdrobit, nu i-a pricinuit nimic altceva decâl
deznădejdea. Şi am vâzut doctor iscusil, care, operand prin ocărâre inima umflatâ
(de mandrie), a golit-o de tot puroiul".14* Iar in alta pane învaţă că „trebuie sa fie
judecate... şi locurile şi chipul de viaţă nouă" şi deprinderile" celor bolnavi; „Căci
e o m;ire fclurime şi deosebire în acestea. De multe ori, eel mai slab e şi eel mai
«merit.cu inima. De aceea trebuie sa" fie pedepsit şi mai uşordc cat re doctorii
duhovniceşii. Iar ceea ce se cere pentni eel dimpotriva. e vădit".l4y
Duhovnicul poatc să dea leacul potrivit pentni că, pe de o pane, si-a ciîştigal
iscusinţa din propriile fncercari, iar pe de alta el are darul discernă-mSntului,
fiind luminat de Duhul Sfânt.11' De aceea, leucurile pe care le dă sujlt adesea
altele decât cele la care nădăjduia bolnavul.
Şi pentni ca, aş a cum spune Sfântul loan ScaYarul, ,.undc e mult puroi. c
nevoje şi de multă doclorie ca sa" se lepede stricăciunea",''1 în aceste cazuri
duhovnicul, în ciuda împoirivirii celui bolnav, va da leacuri usturătoare. Acelaşi
lucru îl spune şi Sfântul Ciprian: „Preotul Doinnului trebuie să se folosească de
leacuri care tamăduiesc cu adevărat. Cel care trateaza cu blăn-deţc abcesele şi lasă
puroiuI să se râspandească înlăimtnil tnipului este un
" Ibidem, 33.

m
ibidem, 30. M
Ibidem. M. " Seam,
XXVI, 20.
m
Ibidem. 2\.
u
" Oilre Pastor, X. 45.
m
d Sf. Isidor Pelusiotul. Scrisori, IV. 145. Sf. Varsanufie şi loan, Scrtsfiri duhovtd-
cefli. 363.
151
Scam, I. 33.
405
hifâpuiirea uimtkhiirîi
medic nepriceput. Rana Irebuie mdatâ deschisă, iirsa şi • 11r-.-ii 11.«. legată şi
îngrijită. Şi chiar dacă bolnavul la început se împotriveşte, strigă şi se plânge că
nu mai poate de durere, la urmă, când se face sănătos, îi mulnj-meşte doctorului
pentru toale".15? Sfânlul loan Scărarul nu se fereştc să-1 indemne pe duhovnic:
„întristeazâ pe cel bolnav pentru o vreme, ca să nu se lungeasca mull timp boala
sau să moară d i n pricina tăcerii vrednicc âc osândă".1" lar Sfânlul Simeon Noul
Teolog spune că atunci când bolna-vul se împotriveşte Iratamentului, penlru câ nu
este eel la care se aşlepta, duhovnicul poate apela la o mică înşelăciune, cu lotul
nevinovatfl şi foar-te folositoare: „Un bolnav vine la medical duhovnicesc
buimăcit de sufe-rinţa, având minrea cu lotul tulburată, cftutând în loc de
vindecare ccle ce vaiămă, adică cele ce sporesc parima şi aduc în scurl limp
moartea (...) Atunci când medicul duhovnicesc iscusit vede pe fratele în cele pe
care le-am spus, nu strigâ de îndată, nici nu se dil deoparte, nici nu spiine; «Cele
pe care le ceri sum rele şi aducătoare de moarte, deci nil-ţi voi da aceste leacuri»
(...), ci îl primeşte, îl ţine. îl mâiigâie, îi araiă toata dra-gostea şi simplitatea, ca să-
l incredinţeze că-1 va vindeca cu leacurile pe care le-a cerul şi îi va împlini pofta
sa. Fiindca sunl unii grav bolnavi la suflei si care poarta cu ei afecţiuni care cer
cele cc le sporesc boala lor şi paiima fiecăruiii dinlre aceşlia; şi suferinţa lor cste
poate aceeii ca acolo unde e nevoie de regim şi dc abţinere de la placed, ei sîl
ceară mai degra-bă sa se desfete cu mâncăruri stricăcioase şi să se ghiftuiasca
până la sa-ţietaie cu ele. De aceea, precum spuneam. medicul experimental nu
con-sinue de îndată la cele cerute de ciUre bolnav, dar făgSduieşte să împli-
neascâ toate cele ale cererii sale; bolnavul se griibeşte spre cele dorite dc el ca
spre nişte lucruri bune, i n r medicul ascunde leacurile; unul aşteapiă şi rabda" cu
bucurie. iar celdlall, înţelept fiind, arată în aparenţă lucruri asemănătoare celor
ceruie. dar care in ascuns sunt lucruri ciudate la gust şi in ce priveste puterea
efectului. lar bolnavul de-abia se atinge de leacuri că, împotriva oricarei nădejdi,
dobăndeşte vindecarc numai prin sim-pla alingere; şi de îndata" umflâtura bolii
încclează, rana di.spare cu desâ-vărşire şi lucrurile care la început îi aprindeau
pofta, de-abia dacă le mai supartă acum pomenirea. ŞÎ se poate vedea făeându-se
o minune mai inaltă decAt orice raţiune; căci fără nici un leac, numai prin
atingcrea şi vederea leacurilor medicale, îi face pe bolnavi s3 se însănătoşească,
face ca riinile şi umflăturilc lor să se retraga, şi fîerbinţeala lor să inceteze, şi cei
ce flămânzeau după mâncăruri stricâcioase şi vătârnătoare nU mai do-resc dc
acum încolodecât numai mâncămri folositoare, iar aceştia poves-tesc multora
minunile medicului şi meşteşugul minunal al ştiinţei lui'\ls"
": Btupre r.tu câzufi, 14. D

H
Qftw Păsto* VI. 26.
Oisamufi etice, VI, 279.
406
Kalul lempeutic atptirintehti duhovnicesc
Aceste cazuri, care cer o îngrijire cu totul specială, nu trebuie sa ne facă să
tiităm că. în general, tratamentul duhovnicesc cere, aşa cum am aratal deja,
conlucrarea activă şi permanenlă a celui bolnav. Aceasia presupune ca el să aibă
faţă de părinicle său duhovnicesc atitudinea cuvenită celui care vrea cu udevarat
să se vindece,1" După ce. căutându-I cu multă grijă, a aflat duhoviiic iscusit, el
trebuie sâ-i ramână cu totul credincios. „Bolnavii care. după îngrijirea din partea
unui doctor şi după folosul iivut de la ol, îl părăsesc pe acesta, alegând pe iiltul
inainte de a f\ desăvârşit tâmăduiţi, sunl vrednici de toată osaiida", scrie Sfânlul
loan Scărarul.156 FărS această credincioşie, lu-crarea de tămăduire nu dă roade.
căci pentru a dobăndi sănătalea duhovni-ceascâ e nevoie de o îngrijire nâîncetată
şi îndelungată, şi orice întrerupere este dăunătoare.
Acestea fiind spuse, priina îndatorirc a fiului duhovnicesc este ascuHarea hila
de pârintele său, la care ne cheama Apostolul Pavel spumlnd: „Ascultaţi pe mai-
marii voştri şi vă supuneţi lor" (Evr. 13. 17). Ascultarea CSte adesea prezentata
de Sfinţii Pilrinţi ca o cale nerătîicită prin care se ajunge deîndatâ la vindecare
sufleteasca şi mânuiire,"7 ducând în chip neînşelat pe treptde ccle mai înalte ale
vieţuirii duhovnicesti,"* ea fiind calea pe care Domnul în-suşi ne-a arătal-o
facându-Se ascuitator lui Dumnezcu şi Tatăl până la rnoiir-te. şi încă moarte de
cruce (cf. Filip. 2, 8).'"' Sfântul loan Scărarul vorbeşte dcspre „doctoria
ascultării"."'" Ascultarea faţă de părintelc duhovnicesc îl ajută indeosebi pe om
să-şi taie voia,"'1 care, fiind pricinuitoarea mandriei, este iin.i dinire cauzele
bolilor sale. De aici, omul ajunge să câştige smere-ttîa, care, după cum vom
vedea, este una dinlre virtutile fundamental, uşa a hiirului dumnezeiesc. Datorită
ei, de asemenea el poatc ajunge iule la negri-ja duhovniceasca (&HEptuvla), l6î
care este lipsa desfivârşită de grijă faţă de cele ale lumil, înstrăinare de ea şi
alipire de DumnezeU, si pace a inimii. care este rod sil liniştirii (hesychia) ajunse
pe cea mai înalta treaptâ.16"
Se cuvine sa arâtăm că ascultarea trebuie să fie desilvârşita; din ea lipseşte cu
totul orice împotrivire in cuvânt"* şi oricc forma de judecare a duhovni-
,B
Cf. Sf. loan Scararul. Ctitre Pastor. 39. 156
Scam, IV, 66. Cf. 91 şi 93.
' Cf, Awn porotei. kpistofe, B. 4. Cele 1(H) dfi capete ale lui Calist si Ignalie
Xanrhopol. 14, 15.
m
Cele 1(H),If capete ale lui Calist şi Ignalie Xanthopol, 15.
1
l I. Sf. Simeon Noul Teolog, Ccle 125 de capete..., I. 02. Cete M) de capete ale
lui Calist si Ignalie Xanthopol. 14.
' Scam, XXVI. 21. '"Cf. Cele 100de capete flfe lui Calist si Ignutie Xanthopol. 13.
Inî
Cf. Sf. loan Scăranil. Scam. IV. 105. Cele WO de '„pet,- ale lui Calist si Ignatie
Xanlhopol, 15. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete..., I. 61. 1 < I SI
Macarie Bgipteaniil. Omitii duhovniceyti (Col. It). Llll. 8. mCete 100 de capete ale
lui Calist şi Ignatie Xanthopol. 14. 15.
,B
Cf. Sf, Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete,... I. 55; Cttteheie, XX. 45. Cele
WO dc capete a\e lui Calist si Ignalie Xanthopol, IS.
407
înfăfttuirea îâmâduirii
cului.166 Ea presupune o predare deplină înaintca lui în loate.1*' Aceasta în-seamna
că omul trebuie să se supunS judecăţii şi voii duhovnicului în lucruri-\e cele mai
mici şi care i se par cu totul neînsemnate, dar din care i se ţese existenţa şi care,
toatc, au însemnătatea lor în ceea ce priveşte relaţia lui cu Dumnezeu şi înaintarea
sa duhovniceascîl. „De este cu putinţâ. câţi paşi face ciilugărul, sau câte picaturi
bea în chilia sa, trebuie cu îndrăzneala să le vesteasca* bătrânilor, ca nu cumva
sa* greşească întru ele", învaţa' Sfântul Anlonie cel Mare.lw Cu atât mai mull va
irebui omul să-şs mărturiseasca* du-hovnicului fîecare dintre cugetele sale, sit nu
i ascundă nimic din viaţa sa liluntrică, ci pe toata* s-o îneredinţeze voii aceluia,""'
căci, aşa cum vom vedea in coiuinuare, în lucrarea de tămăduire a suflelelor şi de
îndrumare duhovni-cească, mărturisirea tuturor gândurilor înaintea duhovnicului
are o importan-(.1 fundamentală. Este de ajuns sa" cităm aici aceste cuvintc ale
Sfântului loan Scărarul: „Nu poatc doctorul vindeca pe cel ce suferă, nerugai mai
înlâi de el şi neajutat prin arStarea ranei lui cu deplină încredere".170
Din ele se vede că ascultarea de părintele duhovnice-sc nu este totuna cu
supunerea oarbă faţa de o autoritate silnică. Ea se întemeiazâ* pe credinţă,"
încredere dcsăvârşită172 şi mai ales pe iubire.11' Respectul deplin faţă de liberate a
fiilor săi duhovniceşti este, de alifel, o însuşire a adevăraţilor Părinţi, care
îndeamnâ, si nu silesc, care Itiuiesc. şi nu ponincesc, urmând îniru totul cuvăntul
Sfântului Apostol Petru: „Păstoriţi turma lui Dumnezeu. data in paza voastra,
cercetâud-o, nu cu silnicie, ci cu voie bunâ, după* Dumnezeu (...) Nu ca şi cum aţi
fi stăpăni..., ci pilde fâcându-vă turmei" (I Pt. 5, 2). AMHH I când fiii lor sporesc
duhovniceşte şi mainteaza spre stare a bâibatului desăvârşit în Hristos, Părinţii
încetul cu încetul îi lasă slobozi pe cale, urmând pilda Sfântului loan Botezătorul,
cel care a rostit cu desâvârşită sme-renie: „Acela trebuie să crească, iareu să mâ"
micşorez" (In 3. 30).
m
Cf. Avva Dorotei. Epistole. B. 4.
167
Cf. Avva Dorotei, hiviifuturi dt> .sitflel fohsimire. V. 6-8; Eptefoie. B, 4. Sf. Mnca-
ric Egipteanul. Omilii\ duhovnicesll (Co\. II). LIII. 8.
'*■ Patrric. Pentni Avva Antonic. 40. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, time, IV. 25. lw Cf.
Sf. Simeon Noul Teolog. he, cit. Ce/e 100 de cap&t ale lui Calist yi Ignatie
Xanthopol. 15. '*' Căire Pastor, VII, 36.
71
Cf. Cele /W de capele ale lui Calist şi Ignutitf Xanthopol. 15. "; Cf.
Paleric, Pentni Avva Pimen. I 72. Sf. roan Scarimil. Scara, IV. 7. lM Cf.
Sf loan Scăranil. Câlre Paster, V. 24.
40K
4
Arătarea gâwlurilor
în cadrul legăturii dintre fiu şi părintele sau duhovnicesc şi al tămăduirii

sufleteşti care se lucrează prin mijlocirea ei, arătarea găndurilor (fe£,aYcpe-vai<;
ta3v XoYitrncou) are un rol de câpetenie.
Această practicâ poate fi privită ca un fel de spovedanie, dar nu este aşa.
Deosebirea fundamentală dinrre ele este faptul câ spovedania este o sfAnlă taină.
în timp ce arătarea gândurilor nu are acesi caracter sacramental. De aceea. ea nu
se face în mod obligatoriu înaintea uniii preot, ci se face înaintea unui părinte
duhovnicesc. care poate fi, desigur, şi preot, dar şi un simplu monah, pe care însă
însuşirile sale duhovniceşti îl îndreptăţesc pentru aceas-ta. lar dacă adesea şi
spovedania, şi arătarea gândurilor se fac către una şi aceeaşi persoană, care esle şi
preot, şi părinte duhovnicesc, totuşi uneori se poate ca omul sil se îndrepte spre
persoane diferite pentru aceste două rrcbu-inţe duhovniceştt deoscbite una de
cealaltă, în timp ce spovedania constă în mărturisirea pacatelor înaintca lui
Dumnezeu în prezenţa preotului - care, aşa cum se spune în rugăciunea de
dinaintea spovedaniei. nu este decât un martor - şi în primîrea dezlegării de ele,
de la acesta, arătarea gândurilor constă în a-i descoperi părintelui duhovnicesc
toate cugetele - care nu stint, toace. păcatoase -, penlru ca el să ajungă să
cunoasca starea launlricfi a fîului sau, iar acesta sa primejiscă astfel de la el
sfaturile şi îndemnurile cele mai potrivite penlru a putea spori duhovniceşte şi a
înainta pe calea vindecării şi a mantuirii sufletului său.
Faptul că vorbim despre arătarea „gândurilor'* ar putea, pe de alta parte, $a
sugereze o apropiere, chiar dacă parţială, de psihanaliză. Dar Irebuie să uratăm că
şi aici există o deosebire fundamental: eel care-şi dezvăluie gân-durile înaintea
duhovnicului nu face o operatic de rememorare a frecutului sâu personal. Sfinţii
Părinţi de altfel interzic aducerea-aminte amănunţitâ de celc trecute, din pricina
multelor neajunsuri şi chiar primejdii pe care le implies. Sffintul Marcu Ascelul,
de pildă, scrie ca „pacatele de odînioară. pomc-nite special după chipul lor,
vatămă (...). Căci dacă apar în cugct însoţite de intristare, îl desfac pe om de
nadejde, iar daca" i se zugrăvesc fără întristare, k'\ îniipăresc din nou vechea
întinăciune".1 Şi adaugâ: „Când minted, prin lepădarea de sine se ţine strâns
numai de gândul nădejdii, vrăjmaşul, sub mo-
Oespre cei ce cred câ ,se Uuh-epteazti dinfaple. 151,

409
înfăptnirea tămâditirii
tiv de rnărturisire, îi zugraveşte păcatele de mai înainte, ca să stârnească din nou

piitimile, uitale prin harul lui Dumnezeu (,,,), Caci facând vrăjmaşul aceasta,
chiarde va fi omul luminal şi urâtor de patimi, se va întuneca, tulbti-rându-se
pentru cele facute. lar de va fi înca" înceţoşat şi iubitor de plăceri, va zăbovi
desigur în convorbirea pălimaşă cu momelile. încât amintirea aceasla nu-i va fi o
mărturisire. ci început de păcatuire".
Gandurile care se destăinuie sunt, deci, gSndurile din prezeni. Şi nu e vor-ba
de oricare dintre ele, ci de cele care revin ncîncetat şi care înlr-un anume tel
vieţuiesc în suflet. Sfantul loan de Gaza îl sfatuieşle pe unul dintre cei care i se
adresau cerându-i sfatul: „Nu trebuie să se înrrebe despre loate găn-durile ce se
ivesc. Căci unele sunt trecStoare. Ci mimai despre cele ce stâruie şi războiesc pe
om".1 „Gandul care zăboveşte în line şi te razboieşte, spune-l lui avvâ al tău".
învaţă, la răndul său, Sf&ntul Varsanufie.4 într-adevăr, acesr soi de gânduri îi
descoperă pSrintelui duhovnicegc starea fiului său. frămân-larile sale, pornirile.
înclinările. înlr-un cuvânt aşezarea sa lâuntrică, ca şi ispilele la care esle supus, fie
de pofla sa/ fie din lucrarea diavolilor. Gându-rile de acest fel vădesc, de
asemenea, care sunl neputinţelc sufletiilui, părţile tin slabc pe carc cn precădere le
atacă diavolii. care dintre pulerile lui nu sunl tnoS deplin vindecate şi care, deci,
se pot îmbolnăvi din nou, sau, eel mai adesea. care sunl pârţile lui încă bolnnve,
in sens mai larg. exagortusis - termenul grec are o sferă mai largă decâi
expresia „arălaiea gândurilor" prin care se traduce de obicci in alte limbi -constâ
în deslăinuirea oricărui gftnd care tulburâ, a oricărei slări neobişnuite, a
indoielilor. a toi ce nelinişteşte şi frămfintă sufletul. Prin aceasta de asemenea se
fac cunoscute anumite amănunte din felul de a vieţui, penlru a se cu-noaşte dacS
acesla este înlru tolul cel cuvenit, dat t'iind câ orice lucni. câl de mic. are o
semnificaţie pentm viaţa duhovniccasca".
Modaliiăţile practice de arătare a gândurilor sunl felurite. Unii dintre Slln-iii

Părinli învaţă să se fac3 eel puţin în fiecare zi. Slanlul Simeon Noul Teo-log
îndeamnâ la o majturisire a cugelelor în fiecare ceas.6 Ea se poatc face şi mai des.
şi de nenumarate ori în timpul aceleiaşi zile, după pilda ucenicului care a mers de
unsprezece ori să ceară sfal de la avva al său. fâră să fie în vreun fel dojenit pentru
aceasla.7 De asemenea, se poale face şi mai rat, ea depinzând de fapl de frecvenţa
gândurilor şi de posibililatea concrete de a le inlâlni cu pârintele duhovnicesc. în
unele mfuiastiri, pentm ea sum fixate ore
' Ihuhm, 152.

1
Sf. Varsanufic şi loan. Svrisori duhovnicesli, 165.
Ubitlem. 215.
i
Cf. lac. I, 14. Sf. Varsunufie 51 loan, Scrisoriduhovnicesti, 256. I'aSerir. Pentm awn
Sisoe. 44.
' Catehwc, XXVI, 299-303.
7
VieţUe Păriixţlhr, V. 5. 13. PL 1\ 876C-D.
410
Anilarea gtmdurilor
anume. Dacă nu poţi ajunge îndată la pariniele duhovnicesc, se recomandă
însemniirea gândurilor pe măsurâ ce apar,* arătând linipul şi împrejurările în cure
s-au ivii, pentru a putca f\ mflrTurisite apoi în chip amănunţit.
Această practică presupune desigur multă trezvie şi atenţie de fiecare clipii la
Stările şi mişcările sufletului.
înainte de orice. se cuvine sA nu fie nimic trecut. cu vederea: să mi sc asctinda
nimic, să nu se uite niinic, să nu se inlâture nimic, să nu fie nimic dezvăluii în
chip strâmbal sau acoperit, ci destăinuirea sS se facă cu toată U-bertatea, fară
ruşine sau teamă. „Ca lui Dumnezeu, spune-i (părintelui duhovnicesc) toate
gândurile tale... farîi să ascunzi nimtc", învaţă Sfântul Simeon Noul Teolog.'' „Nu
unelc să le taci, iar allele să ]e spui aceluia (părinte-lui), ci loate să le mărturiseşli
şi în loate să te sfătuieşti", spune Avva Doro-iii ' „Dacii întrebi un Băirân despre
un gând, arată-î-I deschis", sfăluieşie Avva Isaia.11 „Libertatea in gânduri - arată
limpede Sfântul loan de Gaza -siii in aceea ca eel ce întreabă să-şi dezvăluie
deplin gAndul celui întrcbat şi să nu ascunda* ceva din el, nici să-l acopere cu
ceva, din ruşine. nici să nu-l înfilţişeze ca pe al altuia, ci ca pe al său propriu. aşa
cum este. Cflci acoperi-rea mai degrabă vatămă".12 lar Sfiintul loan Casian scrie
şi el: ..Trebuie spuse (Batrânilor), fîiră nici un ocol, toate gândunle care răsar în
inimile noastre", ohiar dacă „sfîala primejdioasS ne-ar îndcmna sH tui lc dam pe
laţ:i".n
Intr-adevăr, când e vorba să-şi dezvăluie gândurilc, omul are de înfruntai
inlâuntrul său multe tmpotriviri, care sc nasc din pricina mâiidriei1'1 şi slavet
deşarte,' ca şl din teatna, iscată de aceste douil patimi, de a nu t'i judecat ca
păcâtos sau de a nu fi mustrat.'' Trebuie biruitc de asemenea îndemnurile vi-clenc
ale diavolilor, care se silesc în chip deosebit să împiedice dezvăluirea
gândurilory1 de care se tern pentru că prin ea uneltirile lor pot fi uşor desco-perite
şi ocolite,1* fn general, ei îl fac pe om să se îndoiască de folosul unei asemenea
mărtiirisiri, după cum arală limpede mărturia unui Irate, din care, pe de altă parte,
vedem cat de grcu este să se tamăduiască cineva de o patima" dacă mi-si
descoperă loate gândurile parintelui duhovnicesc: „Aveam pan ma Bufletească şi
mă biruiam de dănsa. Şî auzind pentru AvvaZinon. că pe mulţi CAM st- alliiu
aşa, i-a vindecat, am voit să mă due şi să-i vestesc lui; iar satana mă oprea, zicănd
c;1 de vreme ce ştii ce trcbuie sâ faci, fa cum citeşti şi nu tC
"Cf Sf. loun Scărarul. Scam, IV. 32.

'W. IV. 27-28,
'/nvtiftitiiridi>suflel/{ilosiif/tin; V. I,
1
Ascf-ticon. IV. I
■' Sf VananuEe şi loan. Scrixoridithovniceyti, 375.
" Coavorbiri duhtnmiceştt, II, I I . 12, Cf. Afezămiltiebi mânăxtirepi. IV. 9.
14
a. Apofiegme, 592/50.
'" (I Avva Anuiiona, fnvitţtituri dtdtowiiceşti, IV, 24.
'*CF. Sf- loan Casian. Cotivorbtri duhovnicefti, II, 12, 13.
' < ! Apojiegme. N 509-510. Sf. Io.m Scărarul. Scam, IV. 62.
IU
Cf, Awa Doiolci. i'iivnf/iiun dr sufh-t jolositoar?, V, 6. 7.
411
Injapiuirea tâmâduirii
mai duce şi supăra pe bătrânul (...) lar de multe ori m-am «Jus la bătrânul, vrând
să-i spun lui gândul, şi nu mft lăsa vrâjmaşul, aducand ruşine în inima mea şi
aceleaşi zicând. Şi acestea îmi aducea vrajmaşul ca să nu arăt doctorului patima şi
să mă vindec (...) lar mai pe urmă, plângând. mi-am zis: Până când. ticaloase
suflete, nu vrei sa te lămăduieşti ? Alţii vin de departe la bătrănul şi iau lecuire,
iar lu nu le ruşinezi că, având doctorul aproape, nu vrei să le tămăduieşti ?".l9
Dezvăluirea gândurilor este cu lotu! de trebuinţă pentru sporirea duhovni-
cească. Sfântul Vasile eel Mare învaţă astfel: „Fiecare..., dacă vreu cu adevănit să
faca progrese însemnate şi sa ducâ o viaţâ cores pun zStoare poruncilor Domnuiui
nostru lisus Hristos, (rebuie să nu păstreze secretă în sine nici o miscare a
sufletului sau (,..), ci sâ-şi deschjdâ tainele inimii acelora dintre IVaţi care sunt
inci-cdinţaţi să poarte grijă cu iubire şi compasiune de cei bolnavi".-'0 Un Părinte
spune chiar că: ,JUI este aitâ cale de mâniuire decât măiturisirea cugetelor sale
Părinţilor care au dreapta socounţa".:i Sfântul Teodor Studitul spune şi el: „Sa ştie
loţi ca nimic nu duce mai lesne şi mai iute la mântuire (şi la desăvârşire) ca
arălarea gândurilor (pfirintelui duhovnicesc)".22
Se cuvine să subliniem în chip deosebit rostul tămăduitor şi feritor de boală al
acestei practici, care are o importanţă capitală în lucrarea de vindecare a
sutletului.
Celui care-i vesleşte toate gândurile sale, parintele duhovnicesc îi poate
descoperi înţelesul şi valoarea duhovnicească ale celor dezvăluite şi-l poate sfatuî
şi îndruma ce anume sa" facă şi cum sa* se poarte. Fiind nepătimas şi având
dreaplă socotinţâ, adevăratul pSrinle duhovnicesc poate judeca (impede cele care-
i sunt arătate; luininat de Sfântul Duh, el poate, de asemenea, sa" dea sfatul
potrivit. El poate, de pilda, să arate de ce natură este un gfmd sau allul, ce se
ascunde îndărătul lui, la ce poate duce, dacă esle un gănd oarecare sau, dacît este
unul rău, cum sa i te împotriveşti. Gândul care te mâna spre o fapta anume vine el
de la dîavol sau este insuflat de îngeri ? Şi, legal de aceasta, să dai sau nu urmare
îndemmilui cugetelor? Imaginea care apare adeseori, dorinţii care se isca în inimă
într-o anume împi'ejurare, o untune mişcare a sutletului, sunt ele neprihanite, sunt
ele după voia lui Dumnezeu, sunt ele oarecare, nici bune, nici rele, sau sunt cu
totul rele ?"' Cerând sfaiul părintelui, omul capată rifepuns sigur la toate aceste
întrebări care-1 tulbura, scăpfind de îndoială, de rătacire, de greşeală, de amăgirea
la care-l conduce propria lui judecata, de cursele pe care i le întinde voinţa
proprie, care-l impinge pe om să se conducă după reguli proprii şi după dorinţele
sale, în loc de a se supune voii lui Dumnezeu. De altfel, Sfinţii Părinţi învaţa* c?i
omul
9
Patent:. Pentm Avva Zinon, I I.
■;' R<'s>nltlcni«ri. 26.
'' Apaftegnut. la P. Everghetinos. Synagog£, Constanfinopol. 1801. p. 68. col. 1.
*' Ciiu-heu-U: nnm\ cd. Papadopoulos-Kerameus. p. 176.
:
" In ScrisariU thtiiovnice.yii :ile Sf. Varsanufie şi loan gâsim ncnuinănitc cxcmplc tic
vestire a gândurilor c5tie parintele duhovnicesc şi de inlrebfiri legate de ele.
41?
Artitmva gâiujuri/or
trebuie să-şj anile gândurile tocmai din pricina primejdiilor care-l pândesc daca-şi
urmează propria judecată şi propria voie. Aslfel, SfSntul Anionie cel Mure
spun©: „Ştiu călugări care, dupa" multe osreneli, ziu căzul şi întru ieştre din
rninţi au venil, pentru că s-au nădăjduil în lucml lor şi am«igindu-se nu au înţelc»
porunca celui ce a zis: fntreabă pe larăl tâu, şi-ţi va vesti ţie (Deut. 32. 7>"/4 lar
Sfântul Pahomie arală CJ'I, din pricină că* nu şi-au arălai rănile Sufletuiui unui
părinte duhovnicesc, .jnulţi s-au omorâr pe ei înşişi, unul, ieşit din minţi,
aruncandu-se de pe o slâncă, altul spinteca«du-$i pâiitecele, aiţrt Fn felurite afte
chipuri, Căci mare pagiibă şi primejdie aduce să nu desco-pi-n tadaiă răul care e
în line celui care are ştîJflţa"." Cel mai adesea la asrfel de râlăcire se ajunge din
lucrarea diavolilor, care lesne se slrecoară in omul ce stâruie în voia Jui. ,.Dac;1
omul nu înfăţişeaz;! loale ale sale..., diavolul ga-sesle En el o voie şi o pornire de
îndrepriitire, si prin ea îl va rapune", arata* Awa Dprotei,2'' ndăugând că pe „eel
care urmeazii desăvArşit voii şi gânduJui lui'1. repede „îl rostogoleşic vrâjmaşul
cum voieşte".27 De aceea, vestirea gundurilor, prin care omul se preda judecăţii şi
voii părintelui său duhovnicesc. se vădeşte a fi ferire şi bună pază de amilgirile şi
lulburările pricinuire de diavoli. „Această riinduială - scrie Sfântul loan Casian -
nu numai că-l va învaţa pe lânâr să meargă pc calea adevărată a dreptei judecâţi,
având un în-drumător sigur, dar chiar il va pazi neatins de ro( felul do înselăciuni
şi curse ale duşmanului. Cine irâieşie nu după socoteala lui, ci dupfi exemplul
celor mai mari, nu va putea fi umâgit dc nimic - căci duşmanul eel viclean nu se
va mai putea folosi de ignoranţa celui ce djn cauza unei ruşini nelalocul ei nu mai
ştie cum să-şi acopere toate gândurile cans i se nasc in mime -, căci |e poate
rcproba sau admile cu ajutorul examenului mntur al Batranilor".2* Iar Awa
Doroiei sfflwieste astfel: „Dacă s-ar bîtarj suffeiul prin mfirfurisirea lu-luror
gândurilor sale şi prin auz.jrea de la un cunoscător al rndernnului: Fa aceasta. sau
nu face aeeasta; aceasta e bine, aceasta nu e bine; aceasta e o pOmire de
îndreptâtire a la; aceasla e o voie a la. Sau ar auzi, iarâşi: Nu e rnontentul potrivif
penlru acesl lucru; iar alia" data: acum e momentul, - nu ar alia diavolul prin ce
înşelăciune să-l vatăme pe el, sau să-I rostogolească. pentru câ intotdeauna ar II
cârmuit ?i din toale parţile spnjinit".29
Diavolii se folosesc de gândtirile riu'nuile penlru a-şi împlini lucrarea Jor
vicleanâ, cele mai muJie dinlre cugete Hind de altfel aduse de ei tocmai in acesl
scop. Aslfel, Slaniul Patriarhul Anlonie Studiiul arata că nimic nu dâ puiere
diavolilor şi sfaiurilor vrâjmaşe ca ţincrea lor în inimaVl:) iar Avva Pimcn,
aminlind un cuvftni al Awei loan Colo v. spune ca „de nimic nu se
" Pawricui, Pcmru Awa Antonid, 39.

J
Viafti SJantiilui Pahtwiir (I). 96.
'' tnvnfaiiiri de sif/Jef fiitosi/oarf, V, 2.
:?
thhh'fn. 1.
9
CottVorbMilnhovnic'şli, II. 10.
J
Inviiltilmj dv sufh'i fi'lo.sitiHire. V, 4.
'" Ciuu dc I. Jluushcrr, Direction Sp&rttUetU en Orient iiii/ii'ff'h: Roma. 1955. p. 159.
4J3
Injapluirea lămatluiiii
bucură aşa de muh vrajmaşul ca de cei ce nu-şi arată gândurile lor".31 Dc aceea,
Sfăniul Teodor Studitul învaţă: „Vcdeţi cât de mulie sum cursele şi amăgirile
diavolului! lar din ele nu va scăpa ornui decat prin vestirea gându-rilor sate".*3
Vădirea gandurilor îl fereşte pe om de păcatele pe care le zămislesc gân-durile
ascunse. „De unde vin printre voi (...) faptele necugetate (...)? Nu, oare, din
pricină că nu vă descoperiţi gândurile cele rele, ci le ascundeţi şi nu le
măfluri.siţi ?". întreabâ Sf&itul Teodor Stmlitul," adăugând: ..începulul şi
riidăcina păcatelor pe care le facem sunl gândurile rele".M De asemenea, des-
tâinuirea gândurilor împiedică îmărirea patimilor sau ivirca unora noi, ia care
condtic delasarea şi stăruirea în ele.
In sfarşit. ea scoaie din suflel gândurile care-1 macină şi-l surpă. şi care au cele
mai nenorocile urmări pentru vîaţa lâuntrică tocmai t'iindcă rămân ascunse. într-
adeva>, gândurile nemărturisite conlinuă sft vicţuiască în suflet. adesea neştiute şi
nevâzute, se înrădăcinează în cl, cresc si, încelul cu încetul, ajung sfl-l otrăvească.
Ele due sufletul într-un soi de robie din care icse cu atât mai grcu cu cât omul s-a
lenevit mai mull sil se dezbare de ele şi a înrâr-ziat sa le descopere înaiiuea piu
intelui duhovnicesc. Din această cauză, Stan-mi loan Casian vorbeşte despre
„puterea gandurilor ascunse asupra noastră" şi „robia groaznică în care ne ţin câtă
vreme rămân nemârturisite".33 Intr-un cuvânt, aşa cum spune un Batrân
îmbunălăţit: „Dacă te războiesc gânduri înlinate, nu le ascunde, ci spunc-Ie
mimaidecâr părintelui tâu duhovnicesc (...). Căci. daca le ascunzi, ele se înmulţesc
şi prin putere (...). Şi asemenea unui vierme înăuntru lemnului, tot aslfel şi gandul
rău (ascuns) surpil ini-ma".v lar Sfanml Teodor Sluditul învaţă la fel: „Dupft
cuvântul Scripturii (1 Cor. 14, 25) vă îndemn, fraţilor, vestiţi cele ascunse ale
inimii voastre. Căci plnnta care are vierme la rildăcinîi moare. iar sufletul carc-1
ţine pe şarpe, adi-că ascunde ccva, nu poate să nu puirezească, să nu se umple de
viermi şi să nu se slrice cu totul. VS rog, deci, fraţilor, scoateţi afară pe eel ce va
roade iniru ascuns"."
Sfinţii Părinţi îndeosebi aratâ că eel care nu-şi mărttiriseşte loule gânduri-le
sale fie îşi înlreţine bolile, fie chiar le sporeşte. „Cel ce ascunde şarpele (adică
gândurile rele de pSrintele său), rătăceştc pe locuri fiiră căi", spune Slaniiil loan
Scăranil." Nearătarea gândurilor iscă boli cu atât mai mari cu câi gândurile sum
mai rele şi mai lăinuiie. şi es(e legară sirâns de pariina mândriei, pe care o
întnreşte, aşa cum spune un Pârinte: „Cel care-şi ascunde
11
Patericul, Pcniru Avvu Pimen. 101.
'' Catehezets mart, ed. Papudopoulos-Kernineus. p. 533.
' Vaieht-zele trUci, ed. Auvniy. p. 464.
1
Ibidem,
" Conviithiii duhovntieştî, ||. ||. "'
Apqfttgm, N 592/50.
1
Catehezete mart, cd. Pupadopoulos-Kcriuneus. p. 623.
".SWim. IV. 39.
•HI
Arâtarea gântiurilar
gândurile boleşle de mândrie'V' De aceea Sfântul Pahomie învaţă că „gre-şeşte
mull eel care nu-şî arala" îndată răul celui care are ştiinla tămăduirii. înainte de a
se învechi boala".40
Arătarea gândurilor este deci mijlocul sigur prin care omul se poate feri de
bolile care-l pândesc şi prin care, de asemenea. se poate vîndtfca de cele care s-au
abătut asupra lui. ,.Ce] care nu-şi spune gândurile sale rămâne ne-vindecat",
spune Sfântul loan de Gaza.41 Iar Sfanliil loan Casian spune şi el că dacă „ne
tăinuim gândurile şi roşim să le spunem şi allora (Batranilor)", ,.nu piitem
dobândi leacuri de mânluire".-2 Dimpotrivâ, ..eel care nu se teme să-şi descopere
gândurile înaintea Părinţilor. le alunga de la el", îiivaţă Avva Ammona." lar
Sfântul loan Scărarul arata că „ranele descoperite nu se vor niâri, ci se vor
(ămâdui'V' într-adevăr. „după cum şarpele care iese din as-cunzăioarea sa fuge
numaidecât, tor aşa şi gândul rău. descoperit. se îndepăr-lează (,..). Cine-şi arată
găndurile primeşte indală vindecare". spune un alt Părinte.^ în Rânduiala
mânăstirii „Sfânta Maria Binefâcătoarea" din Con-srantinopol se cere: „Acum
este vremea aiiltSrii gândurilor. acum se face îngrijirea bolilor sufleiului vostru
(...). Spuneţi, dar, lămurit (bolile voastre), ca să dobAndtţi sânătatea desăvârşitâ a
sufietului" .4&
în bună parte vindecarea sc datoreaza chiar simplei descoperiri a gfmduri-lor.
Cel care şi-a mărturistt toate gândurile sale se simte eliberat de apăsarea şi
îniunecarea aduse de ele în sufletul său, scapă de nelinişte, de teamă şi de
tulbumrea inimii, adică de neliniştea şi deznădejdea legate de ele, încearcă un
sentimeni de uşurare şi pace. îşi simte sufletul uşor şi plin de bucurie.47 „Ce este
mai luminos deciit un suflet dăruit pumrea acestui exerciţiu ? Cei care l-au
experimental ştiu ce nâdejde, ce lipsă de griji, ce Iibertale dobândesc ! Şi. mai cu
seamă, ce lipsă de teamă (...), ce îmblânzire a luptelor şi. în sfârşir, ce curăţie a
sufietului !", exclamă" palriarhul Antonie Studitul.41 Sfinţii Părinţi vorbesc mai
ales despre lipsa de grijă (ttuepiU-iAa) pe care o are eel ce obiş-nuie.ste sîi-şi
mărturisească gândurile. Aminlind despre vremea în care îl avea drept pârinte
duhovnicesc pe Sfântul loan de Gaza, Avva Dorotei scrie: „Nu aveam nici un
necaz şi nici o grijă. lar de se înlâmpla să am vreun gând, luam tăbliţa şi scriam
Bălrânului (...) Şi înainte de a primi poninca lui, încH scriind. simţeam folosul
uşurarii. Aşa de mari erau negrija (ftuepiuvia) şi
"Apofiegitte. 592/50.
*n Vicifa Sfant aim I'ahomi* (I), 96
Sf, Vursunufie şi loan. Serisori tlnhovnieeşti, 320.
" Convorbiri duhoviiir.efti, II, 12.
ihvăfdtUti duhovniceşti. IV, 24.
"Seam. IV. 13. *Apofiegmc,
592/50.
'' Ri'tintidalu tie la Ever$etis\ cap. 7, citiUS de I. Huusherr. Direction spintuelle en
Orient autrefois, Roma. 1955. p. 226. '* Patent uf esic plin de «site I tie pilde
grfrtoare. 01 Cilat de I. Haiisherr, Direction spirtlmMe en Orient autrefoix, Romu.
1955. p. 159.
415
fnfăpntirea tântâduirii
odihna (dtwfcnawnO".49 „Toate le încredinţani bălrânului Avvă loan. Nici-odatâ

nu sufeream sâ fac ceva fară sfatul lui (...) Şi niciodată nu îngăduiam gândului sa
ma facă sâ mă încred în mine însumi, fără întrebare. Şi cre-deţi-mă, fraţilor. câ"
eram în itiare odihnS, într-o mare negrijă (...)".w
Dar să nu uităm că* aceste roade, care se ivesc aproape îndală după arătarea
gândurilor, şi vindecarea pe care ea o aduce se datoresc în mare pane sfalurilor şi
îndrumăiilor cerule de la păriniele duhovnicesc care, piimind mărturisirea sinceră
a Inilin '..in. cunoaşte (impede slarea lăuntricâ acestuia şi poate spune aslfel cu
exactiiale c;ire es(e boala şi care sum leacurile potrivite. Fără ele, omul n-ar pulea
nicicum să se vindece. „Dupa cum, când e vorba de bolile trupeşti - scrie pa-
rriarhul Antonie Studitul - doctorul îngrijeşte şi dă leacuri pent.ru rana pe care a
găsii-o şi pe care a văzut-o el însuşi cu ochii săi, tot aşa e şi cu relele sufletului.
Cel care se lasă în voia sa şi lucrează după bunul său plac, fărfi sS-şi descopere
boala sufletiilui Parinţilor, anUându-le gândurile, este vrednic de plans, căci va
auzi cuvântul care-l osândeşte: «Vai de cei care sunt înţelepţi în ochii lor şi
prioepuţi dupa gândurile lor!» (Is. 5,2I)".51
Descoperirea deasă şi neîncetată a gandurilor îl ajută pe pâYintele duhov-
nicesc să pună în lucrare tratamentul, adesea lung, care duce la tâmăcluirea
sufletului de toate patimile sale, pentru că el ajunge sâ cunoască limpede şi în
iniregime starea bolnavului, lendinţele şi evoluţia bolii lui. Fn acesl sens Stântul
loan Casian spune: ,.Cu câl lulburările sun( mai des văznte şi comb<i-iule, CU
Qtfit mai repede vine şi vindecarea".v
De aceea, la parintele duhovnicesc se merge ca la un medic/' Astfel, Sfântul
Vasile cel Mare îndeamnă sâ ne descopcrim lainele inimii „celor care au sarcina să
poarte grijă cu iubire şi coinpasiune de cei bolnavi"/4 La rândul său, Sfântul loan
Scfirarul sfătuieşte aşa: „Dezgoleşte-ţi, dezgoleşte-ţi rana în faţa doctorului şi nu
te ruşina să zici; A mea este buba, părinte, a mea e rana !";" iar Sfântuj
Varsanufie scrie: „Gâiidul care zăboveşte în line şi i.e războieşte, spune-l lui avva
al tău. Şi acela te va lecui pe line"/'' „Toate pornirile noastre trebuiesc destiunuite
fară nici o acoperire Bătrânilor" şi la ei să cûtăm „leacuri peniru rănile noaslre",
slatuieşte Sfântul loan Casian/7 Faplul că duhovnicul este socotit un adevărat
doctor, iar descoperirea gându-rilor, lerapie pentru bolile sufletului, se vede din
formulele multor Rânduieli de vieţuire mânăstirească/* Astfel, Rânduiala
mânâstirii Sfântul loan Bote-
*' mvăfâturi tU' sitflrt ţolosiiotxtv. I, 24.

H
Ihidem, V, 6.
■' Ciliit de I. Hausherr. op, dr.. p. 159.
,:
Aşertimintflr tnânîtstirepi, VI, 3.
K
A se vedea. de pildîi. Apoftegme, N 509-510.
" Regulile man, 26.
' .svww. rv. 56.
* Sf. Varsanufic şi loan. Sriisoriduhovniceyri. 215. 9
Crmvorbiti dulioYiiiceşti, II, 13.
Rt'mduiaUi {tvpikon) este o ciilegere de reguli după care este organizatâ în mod
praorte viaţn din<(-o mitnăstirc.
416
Arâtarea Rândurilor
zătonil, de lângă Serres, în Macedonia, hotărăşie ca în mîinăstire să fie puşi
„duhovnici, pentru ca fiecare, alegându-şi until, să-şi arate rifnile, potrivit
sfintelor canoane, pentni a primi din partea doctorilor duhovniceşti îngrijirilc
polrivite fiecărei boli în parte. lar răni sunt gândurile {...). Estc deci de mare folos
să-l iii aproapc pe doctor".*9 Rânduiala mânăstirii Prea Sfintci Fecioarc, M.iicu
lui Dumnezeu, din Machaera, în capîtolul 11, privitor la marturisirea jiiiiidurilor,
stipuleazăcă „eel care are slujirea (de duhovnic) (...) se cuvine sâ aibă toată grija
şi sa-i asculte cu răbdare pe cei care vor să se mărturisească, si să-i dca fiecăruia
leacul polrivit"; dacă gândurile „vor fi uşor de înlăturat şi nu stăruie în a tulbura",
ele pot fi arătate şi unora dintre fraţii pe care el i-a în.sârcinat cu aceasta, iar „cele
care cer mai mare îngrijire (medicaJă) duhovnicească" îi vor fi aduse lui la
cunoşlinţă, iar el va „da îngrijirea cuvenila, pe mfisura bolii".60
Fnncţia terapeutică a duhovnicului, legatâ de descoperirea gândurilor, se

exercitâ prin ascullarea plină de bunâvoinţă şi rabdare a celui care îşi dcschi-de
sufletul inaintea lui, prin mângâierea şi îmbărbătarea lui, prin luarea asu-pni sa a
neputinţelor acesluia şi prin rugăciune stăruitoare penini el. Sfinţii Piiriiuj iirată
adcseori că părintele duliovnicesc csie mijlocîtor către Dumne-zeu itl fiului -HI iar
tămăduirea estc data prin hand dumnezeiesc, ca răspuns la rugaciunile sale
stăriiitoare/'1 aşa cum scrie Sfântul Varsanufie: „Gândul... spune-l lui avva al tău.
Şi acela te va lecui pe tine, prin Dumnezeu".62 lar tin frate spune, în acelaşi sens;
„Prin rugăciunile Bâtrânului m-a vindecat Dunv ppzeu".63 Pentru aceasta trebuie
ca eel care-şi mărturiseşte gânduiile să aibâ faţîi de părintele său, iar prin el faţă
de Dumnezeu, starea cuvenită; să-şi facă. adica, mărturisirca cu credinţă şi cu
străpungerea inimii, din tot sufletul, după cum ne arată această upoftegmă: „Doi
fraţi, locuind deosebi, mergeau unul căire altul. Şi a zis unul dinlr-înşii celuilalt:
Voiesc să mă due la Avva Zinon şi să-i spun un gând. A zis şi celălalt: Şi eu
voiesc aceasta. Deci s-au dus amândoi împrcună. Şi luandu-i pe fiecare deosebi,
şi-au spus gândurile lor. Şi unul, spunându-le, a căzut înaintea BălrâmiUii
rugăndu-l cu multc la-crirni ca sft se roage lui Dumnezeu pentru dânsul. Şi
Batrânul i-a zis lui: Mergi. nu le slăbi pe tine şi nu grăi de rău pe cineva şi nu te
lenevi la rugâ-ciuaea ta". Şi ducându-se fratele, s-a vindecat. lar celălalt,
spunându-i gândul sdu Batrânului, a adaus moale şi cu nebăgare de seamă:
Roagă-te pentru mine ! Dar n-a cerui cu deadinsul. lar după o vreme s-a întâmplat
de s-au întăl-nit unul cu altul. Şi a zis unul dintr-înşii; Cănd am mers catre
Bătrânul, i-ai spus lui gândul care ziceai ca voieşti sft-1 spui lui ? lar acela a zis:
Da, i-ani
I A- Typikon du mtmast&n dti Prodrome, cap. 13. în Byz/miion, I2. 1937, p. 50. "
Ciiai de I. Hausherr, op, dr., p. 219.
11
A se vedca. de pilda, Apojtejţme. N 509-510. Sf. Varsanufie şi loan. Scri.wri dtihov-
nicefti, 215.
r
" Scrisori duhovrUc&ftt, 215.
Âpafiegme. 509-510.
417
infăptuirea tămâduirii
spus ! A întrebat acela; Oare te-ai folosit după ce i-ai spus ? Râspuns-a frate-le:
Da, m-am folosit, că pentru rugăciunile bătrânului m-a vindecat Dumne-zeu. lar
celălaJt a zis: Eu mâcar că i-am mătlurisit gândurile mele, nu am simţit vreo
uşurare. 2is-a lui eel ce s-a folosit: Şi cum te-ai rugat Bătrânului ? Răspuns-a
acela: I-am zis lui: roagă-le pentru mine, că am acest gând ! Isir cclShili a zis: Bu,
mărturisindu-mă lui, am udat picioarele lui cu lacrimile mele. rugându-1 ca să se
roage lui Dumnezeti pentru mine. Şi prin rugăciunea lui m-a vindeCat
Dumnezeu".64
Pentru ca descoperirea gândurilor să fie tâmăduitoare, trebuie ca acela care
cere sfai să se încreadă desăvărşit în părintele său duhovnicesc. „Unde inima ta nu
are vestire, nu lua aminte", sfâtuieşte Avva Pimen/S De aceea, de la bun început
pariniele trebuie ales cu multă grijă, iar după aceea întru nimic nu irebuie călcat
cuvântul lui. Astfel, un părinte învaţă: „După cum> când e vorba de vindecarea
trupului, căutăm medici pricepuţi, io( aşa trebuie să cercetam iscusinţa (parintelui)
pe care l-am întâlnit, iar apoi numai iui sa-i descoperim suferinţele sufletului; să
nu ne împotrivim îngrijirilor lui. ci să le primim cu recunoştinţă, chiar daca penlru
o vreme ele ne produc durere"."'' De altfel, această încredere deplină, care îl face
pe om să-şi dezvăluie gandu-rile, şliind câ" nu va fi judecar şi osândit, îl face să şi
primească poruncile du-hovnicului, oricare ar fi elef fără nici o şovăială şi fâră să
se îndoiască de folosul lor,
Descoperirea gândurilor trebuie să se facă întotdeauna înaintea aceluiaşi
părinte. căruia se cuvine să i se rămână întotdeauna următor credincios,*7 Sfinţii
Părinţi arată că dorinţa de schimbare a parintelui duhovnicesc, care vădeşle o
îinpotrivire priinejdioasă la leacurile date, mai întotdeauna vine din lucrarea
diavolului6* şi duce la sporirea răului.6^ Dezvăluirea gândurilor îna-intea
aceluiaş» părinte pennite urmarea pânâ la capăl a tratamentului dat de acesta în
vederea vindecării depline. De altfel, numai aşa poate părintele duhovnicesc să-1
cunoască bine pe fiul său, să-i ştie şi laria şi slâbiciunile, neputinţele care-i sunr
proprii, înclinările cele mai tainice, felul propriu de înaintare; şi numai astfel,
întemeiat pe cunoaşterea lui deplină, poate slabiii felul bolii şi leacul potrivit.
Aratarea gândurilor înaintea unui părintc duhovnicesc nu constitiiie un scop în

sine, aşa cum am mai spus. Nu ca pricinuieşte tămăduirea. iar roadele ei nu se
arată întotdeauna de îndata. Ea singură nu-l poale vindeca pe om. Sim phi
înfaţişare a gândurilor, şi nimic mai mult, flu duce la nimicirea puterii
M
Patericul, Pentru Awn Zinon. 9.
1,1
Pateric, Penlm Awa Pinien. 80.
* P, Everghetinos. Synagoge, Conslnnlinopol. I86I, p. 68. col. 1.
"? Cf. Sf. Simeon Sludilul. cieal de I. Hausherr în inlioclucerea sa la Viola Sffmiului
Simeon AW Tettfog, p. XLIX-L.
M
Ibidem, p. L.
u
* Ibidem,
418
Arălarea gă/uluritor
lor de ii naşte patimi în suflet. Se poate ca gândurile care ne-au tulburat ade-sea
s;i stăruie în a ni se înfăţişa în minte. Important este dacâ le urmâm sau nu.
Vestindu-le duhovnicului şi întrebându-l pe el (din textele ascetice reiese
echivalenţa acestor două expresii), vom afla de unde vin, care este adevărala lor
natură. iar dacă sunt rele, cum pulem să ne împotrivtm. lar odatfi acestea ştiiite,
avcm a ne război cu ele, până ce le vom birui.
5 Lupla împolriva găiidurilor
I. Lupta lăunlrică
în cadrul lucrării de tămăduire a bolilor sufletului şi de redobândire a să-nittaţii lui.

lupta (năXi), drycuU) CU gândurile are un lc>c central.
Ferirea de faptele rele şi de păcătnirea cu lucnil' este doar o prima (reaptîi în urcuşul
duhovnicesc, iar aceasta nu este de ajuns:2 omul Irebuie să se îndepărteze şi de gândurile
rele,1 pentru a se feri de păcatul cu gândul4 „Vă rog, fraţilor, să ne înfrânSm de la
gânduri, tot aşa cum ne înfrânăm de la faptc", învaţă un Bătran/ într-adevăr, toate
răutaţile pe care le săvârşeşte omul izvorăsc din gAndurile relc. fiindcă acestca mai
întotdeauna due la pa-cat,6 iar manifestarea patimilor in faptele de răutate îşi are
rădăcina în mani-festarea latintrica' a acestora, sub forma inişcărilor pStimaşe
dinlfiuntrul omu-lui. a închipuirilor şi a gândurilor. „Izvorul şi pricina a tot păcatul sunt
gân-durile rele", arată Origen.7 „Toate p.lcatele bat inai întâi numai prin gânduri la uşa
minţii", arată Slantul Isilue Sinaitul1 De altrel, prin mijlocirea lor lucrează diavolii
răutatea !or in om.'' „Cei ce caută punirea sufletul nostru ÎI caută prin cugetări pătimaşe,
ca să-l tmpingâ la păcatul cu gândul sau la eel cu lucrul". arată Sfântiil Maxim
Mărturisitonil,11' adâugând: „Dracii iau pri-lejurile de a stârn i In noi gandurile pătimaşe
din patimile afUUoare în suflet. Pe urma, războindu-ne minted prin aceste ganduri. o
silesc la consimţirea cu
Cf Sf. Maxim Milrturisitonil, Ctipefe despre dmgoste. U. 87. ; A se veclea, de

pilda, sfaturile lui Filoiei Sinaitul, Capete despre trezrie, 37, ' Cf. Sf. Simeon
Noul Tcolog. Cele 225 de cafupe..., I. 37. * Cf. Evagric, Antiretiad. Prefaţă. 9
Apqflegm*. N 220.
" Cf. St*. Maxim Măriurisitorul, Capete despre dmgoste, III, 52 („Cfiml vezi mintea în-
deletniciiitlu-sc cu păcatele şi nu o opieşti. cunoaşle că nu va întârzia nici tnipul sn
aluncceîndc").
;
lalmhe In I'snhmd 20. 11. PG 27. I29C.
■ Cuviiui despre trezvie, II, 9. A se vedea. de usemenca, Filotei Sinaitul. Ctipefe despre
trezvie, 33.
5
Cf. Isihie Sinaitul, Cm-ant despre trezvie, II, 72. Cf. Q, 71.
Ctipefe despre dmgoste. II. 20.
420
Uipui împofrîva gănjurilor
păcatul. Aslfel biruita" fiind, o due în sfârşit, ca pe o roabă, la faptă",11 Deci ,.de
13
IHI paciUuieşte cineva mai fntâî cu mintea, nu va păcătui nici cu lucrul".
Prin urmare, dacă voim s3 ne lepadăm cu totul de pacatc, fie ele făptuite bri
numai cugetate, avem de luptat mai întâi de toate cu gândurile. împotrivi-rea faţă
de manifestările din afară a]e patimilor este cu totul deşartă, de vre-me ce ele îşi
au rădacina în gânduri. iar acesiea continuâ* să vieţuiască în su-flei Atflta timp
câi stăruie gândurile rele, ele vor naşte fapte rele. CSci scris este: „Cinc va pune
peste cugetul meu bătăi ? Şi peste inima mea învaţălurei Enţolepciunii, ca
rătficirile mele să nu fie cruţate şi ,să nu fie îngăduite păcate-le? Ca greşelile
mele să nu se înmulţească şi pacatele mele sa" nu sporească şi sâ nu cad în
mâinile potrivnicilor mei şi să nu se bucure de aceasta vrăjma-şulmeu?"(lnţ.Sir.
23, 2-3).
To! affit dc desert ax fi ca omul să creadă - sub cuvânt că patimile ne Jeagă de
lucrufi şi se îndreapta' spre cele materiale, şi că vederea lor ne impinge la pacai -
că e de vrcun falos să se îndepărteze de cele ale lumii pentru ca prin accasta să
nimieească patimile. Cu adevârat, nu lucrurile în sine sunt rele: ..Mimic din ceJe
create şi făciile de Dumnezeu nu este râu". spune Sfiuitul Maxim
MănurisUorul.11 Ceea ce esle rău este felul în care omul se foloseşie de ele, din
pricina unei rele judecăţi cu privire la ele: „păcâtoşenia este o judeeată greşita cu
privire la înţelesurile lucrurilor. câreia îi urmează* reaua lor înlrebuinţare (abuzul
de lucruri)" şi. prin urmare, „in minle este puterea de a se folosi bine sau râu de
ele", spune în allă parte Sfântul Maxim.|J Nu hnpolriva lucrurilor are omul a se
lupta, ci împotriva inţelesurilor cu privire la ele care sunt in noi şi care, de altfel,
ne vi n din iiducerea-aminte de ele şi din inchipuirea lor, chiar atunci când
lucrurile nu sunt de fată. Aşa „războ-iesc dracii... prin înţelesurile lucrurilor pe
cei despartiji de |iicruri",n „iar raz-boiul dracilor împotriva noastră prin gânduri e
mai cumplit ca râzboiul eel prin lucruri";1'' şi „cu cât e mai uşor de-a păcătui cu
minttia decât cu lucrul, cu atât e mai greu războiul cu gândiirite decât cei cu
lucrurile".17
Sfinţii nevoitori, îndeosebi cei care au vieţuit în singurătate, au cunoscui că
patimile sunt hrănîte de gânduri şi închipuire, şi nu numai de cele pe care ele
înscle le isca\ ci şi de cele care vin de la eel viclean, şi care, de altfel, nasc şi
sporesc patimile printr-o lucrare pe care o vom descrie ulterior. „înlâi răsar
gândurile pătimaje, apoi se ivesc patimile", arată Avva Dorotei.""
"ftbfaR.31. ,: ibidem, 78.

•lbHl,<m. 111.3.
lt
lbidem,n. 17: 73. Cf. 83.
'• Ibidem, 71. "W™,
1.91. '•'Ibidem, [J. 72.
11
IftvâţâtUridesujlelJbtwitoaiv. XIII. 8. A se vedea. de aseineneu. Sf. Maxim Mărtu-
risiloml. Capele despre dragOSt*, III. 20. Aslfel, Evagrie spunc: „Es)c de cercctat dacîi
pniirnile se nasc din cugeie. sau cugetele din pat î mi. Unii înclinst spie prim» (purere).
421
htjtiptui ret i fâmâcfi li rii
Pentru (outc aceste motive, omul care se ingrijeşte de vindecarea şi mart-tuirea
sa trebuie mai înlâi de toate sa se razboiascS împolriva gândurilor,'1' rilzboi pe
care Sfinţii Părinţi îl mai numesc şi „război launtric", „războiul ne-văzut",
„războiul minţii", „războiul inimii'*, care este „lucrare cugetătoare",î(1 „lucrarea
inimiiV singurul mijloc de curăţire a sufletului de pâcate şi de tamăduire a
patimUor, fie ele ştiute, fie neştiute, înca ascunse.2"
Ca toţi ceilalţi Sfinţi Părinţi, Sfântul loan Gurâ de Aur arată cât de mare şi
cumplit este acest război:" „Nici un neam sălbatic nu duce un război alăt de
înverşunat ca cel dus de gândurile rele care se salăsluiesc în suflet sau ca patimile
nebuneşti (..,); şi e de înteles de ce este aşa, pentru accia se luptă cu noi din afară,
iar acestea ne războiesc dintăuntru. Or, dupa cum vedem ade-sea. relele lăuntricc
sunt mai primejdioase şi mai cumplite decat cele care ne vin din afară. (...) Nimic
nu este mai pierzător pentru sănătatea şi puterea irupului ca bolile care-i vin
dinlăuntru: inai rele sunt pentni o cetate luptele dintre cei ce locuiesc în ea, decât
razboaiele cu neamurile straine. Tot aşa sufletul nu trebuie să se teumă atât de
mult de cursele pe care i le înlinde lumea, cât de bolile pe care el însuşi le-a adus
asupra sa".?J De aceea, Sfântul Macarie Egipteanul invaţă că „se cuvine, deci. ca
toată lupta omului să se sâvârşească faţă de cugete"." Şi tot el mai spline că „eel
care vrea să se inimească cu adevărat creştin, are de dus un război duhovniccsc,
împotriva gândurilor (..,). Numai priqtr-o asemenea luptă va ajunge la curăţie".26
Şi pentrti că multe gânduri sunt trezite şi întreţinute. dacă nu chiar iscate de
diavoli, războiul contra gândurilor este în acelaşi timp un ră/boi împolriva lor (am
vâzut de altfel că Sfinţii Părinţi asimilează adesca gândurile patimaşe diuvolilor).
E limpede că despre acest soi de război vorbeşle Apostoiul atunci când scrie:
„lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotri-va începătoriilor,
împotriva stăpăniilor, împotriva stăpânitorilor intunericuhii acestui veac,
fmpotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduhuri" (Efes. 6. 12). lar această tuplă
este una de apărare faţS de râzboiul înveişunat, plin de cnizime şi lipsit de orice
milă, dus neîncetat de diavoli împotriva omuliii, pe care Sfântul Filotei Sinaitut il
descrie astfel: „Este un râzboi îniru ascunsul nostru, susţimit de duhurile râulăţii,
care se poartă prin gânditri cu sufletul. Câci sufletul fiind nevâzut, puterile acelea
rău-voifoare, potrivindu-se fiinţei
iilţii. spre a doun" (TrziUitul practic, 37). în fapl se produc ambele pvocese. îtir ilacâ
Sfinţii Părinţi vorbesc când ilc unul. cfind de altul. după cum e cazul. aceasta nu în-
scamnâ că nu le uu în vcdcre pe ainândouă.
,:
A se vcdea, de pi Ida, Sf. Varsanufic şi loan. Scrisoh duhuvniceşti. 258.
'" Sf. Filotei Sinnitul, Capele despre irrzvie, 3. " Sf. Isaac Skill,
Ctti'mlr despre ttevpblţă, 17. a Cf. ibidem.
3
A se vedeu, de asemcnca, Sf. Maxim Mfirturisitorul. Capele despre tiragoste, I. 91;
IV. 50. Sf. Filotei Sitinitul, Capele despre trezyie. \. 1 Tâlcuirt la Psahmit4, 12. "'
Omitii dultovnicesti (II). VI. 3. "'lhidem. LIII, 15.
■\.'.:
Ijipfa impolriva f>âridurilor
lui, se apropic de el prin razboîul nevăzui. Astfel, se pot vedea între ele şi suflel:
arme, rânduire de bătaie, inşelăciunî viclene, război înfricoşal, ciocniri dc lupul,
biminţe şi înfrângeri din amândouă părţilc".27
Caracterul subtil al gândurilor, vicleşugurile şi meşteşugirile lucrale de diavoli
pentru a-i duce la rătăcire pe oameni prin mijlocireu lor, greutalea ucestui război
şi mai ales lucnil de mull preţ pentru care se duce el - sufleiul omenesc, au făcut
ca Sfmţii Părinţi să socoteascâ „arta" războirii cu gânduri-te viclene (prin „artă"
înţelegându-se aici sensul vechi al cuvantului, de „teh-nicu") drepl „şliinţa
ştiinţelor şi arta urtelor",3* Deoarece ei, pentru motivele ami ale mai sus, au pus
la punct o strategic foarte precisă - intemeiată pe o cunoaşiere sigură a adversary
or şi a felului cum acţioneazfi, adicâ a naturii gândurilor şi a felului in care apar şi
se înrădăcineaza* în suflel -, cu totul de trebuinţâ. caci, peritru ca să biruim, este
nevoîc, după cum spune Evagrie, „sâ ne războim cu metodă împotriva
vrăjmaşilor".29
2. Dubla originc a gândurilor
Trebuie sft stim dintru mceput că originea gândurilor este una dublă: stări-le şi
aplecările, sau pornirile omului, pe de o parte, şi lucrarea diavolilor, pe dcalta.'0
Slflrile omului sum date de patimile sale, care, aşa cum am văzut, se ma-
nitesta mai întfu' prin gânduri. Aplecările şi pornirile - obisnuinţele - sunt dale dc
„amintirea ren", urma lăsatâ în suflet de patimi şi de greseli. sau de lipsii de grijă
din trecut.'' Astfel, Sfântul Marcu Ascetul defirieşle pomirea pîilimuşă ca
„aducerc aminte de păcatele de odinioarff.17 Gândiirile ?i imagi-nilc pătimase
sunt, în esenţă, furnizate de memorie" şi de imaginatic, care este legulu de
mcmorie. De aceea, pornirea pătimaşâ poate stanii chiar dacâ omul s-a lepădat de
patima spre care-l mânâ şi chiar dacă a trecut multâ vre-me de cănd n-a mai câzut
în greşeala care a înliparit-o în suflet. Astfel, Evagrie spune; „Dacă avem amintiri
p.ltimaşe, aceasta se datoreazA faptului cti de lu bun început am primit lucmrile
in noi cu patimă; şi invers: despre liicriirile pe care le-am primil in noi cu pal i
ma" vom avea amintiri patima-ş»'" M lar Sfântul Marcu Ascetul, care a insista! mai
mull decAt oricare all P;V
■' Capete despre trvzwe, 7.

* Ambcle cilaic siinl din Sf. Isihic Sinaitul. Cm-am despre irezyie. II. 19 (Părintele Stă-
niloac a (nidus, mai potrivil: „S/riinţa şliinţelor şi mesteţ ugiil meştesugurilor". n. imd.).
;
" Comentariu la Pittfr. XXIV. PG 17, 225.
" ('t' St Diadoh al Foticeei, Cuvâni ascetic >" 100 de capete, 88.
" Cf, Sf. Varsanufie şi loan, Srrisori dithoviiueşti, 256. Sf. Diailoh al l'oriccei. loc. rit.
11
HespiY tegea duhovtuceascâ, 152.
" A se vedea. de pîldîî. Sf. Maxim Martin i si torn I. Capete tlespre dragtnte, II. 74.
" Tmiaiiilpractic, 34.
423
hifm
ituirea tănttiduirii
rinie asupra importanţei obişnuinţelor pâtimaşe, precizează: „Patima ajun-gând stăpânft

peste fapte cu ajworul voinţei, se impune pe urmă silnic, chiar dacă nu vrea cel partaş cu
ea (odinioară)";1* „când vom lepăda din cuget tot păcatul de bunăvoie, voin lua lupta cu
paiimile din obişnuinţa'V"1 .,nu zi: nu vreau, şi lotuşi vine; căci cu siguranţă dacă nu
iubeşti lucml însuşi, dar iu-beşti pricinile lui";" „cfmd vezi poftele ce zac Itrâuntru că se
mişcă cu puterc şi cheamă mintea ce vieţuieşte în linişte, la vreo palimă, cunoaşte că
mintea s-a ocupat mai înainte cu acestea şi le-a adus la fapta şi lc-a aşezat în ini-mă". ,K
Altfel spus, în afara gândnrilor primite cu voia în prezent, exista în suflet şi gânduri pe
care nu le primim de btinavoie în prezent, dar care ne vin pentru că au fost cândva
primite şi acceptate şi penl.ru că, chiar dacă urmârile lor nu mai sunt voite, totuşi pricîna
lor a fost voită.1* Tol Sfântul Marcu Ascetnl mai spune: „De vin asupra noastrS ganduri
fâru voie, să fim siguri că iubim cauzele lor; iar de vin gânduri cu voia, iubim şi
lucrurile spre care se îndreaptă";4" „Gândurile fărăde voie răsardin păcatul de mai
înainte; iarcele cu voia, din voinţa liberă. De aceea, cele din unnă sunt pricinile celor
dinuir.41
Ceahillu sursă a gândurilor este lucrarea diavolească,'1* care atacă sufletul fie
indirect, prin mijlocirea tnipului41 (prin Sjmţuri, dar şi prin mişcârile şi pornirile
launtrice), fie direct, cu ajutorul memoriei şi al imaginaţiei.''"' Faptul câ diavolii se
folosesc de facultăţile omcneşti pentru a isca gândurile pătima-şe face ca noî „să le
simţim pe toale ca ieşind din inimă", cum spune si.mini Diadoh al Poticeei,4"' deşi
pentrti unele ea nu este cu nimic vinovată.
Gândurile pătimaşe sunt iscute de diavoli eel mai adesea pe temeiul dispozi-(iilor
sau/şi al predispoziţiilor omului, după cum arata* Sfântul Apostol lacov:
'* Despre cei ce c.red Că « îndrepteazti din fapte, 85.

1(1
Despre legea daiiovniceascd, 138. "Ibidem, 142.
* Ibidem. 179.
* Cf. Sf. Mafcu Ascctul, Despre cei ce cred câ se mdrepteazâ din fapte, 104 („Dacâ,
potrivit Scripnirii. tot. cc ni sc întâmplă tarâ voie îşi lire pricina in cele sâvurşite cu voia.
nimeni nu e alăl de duşniun omului ca el însusi"); 119 (..Cel care urâştc patimile smulge
pricinile lor, iar eel ce se supune pricinilor e ruzboil de paiimi, chiar daci mi vrea").
x
" Ibidem, 86.
41
ibidem, 190.
:
' Cf. Sl'. Varsanufie şi loan. Scrisari duhtrvmcesti, 57. Sf. Diadoh al Foticeci, Cuvitnt
ascetic in ItH) de capete, 88. Sf. Macarie Egiptcanul. Omi/ii didiovnicesti (Col, 111).
XXV, I, 2. Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred câ se mdrepteazd din fapte, 146. Sf-
Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinţei, 83. Apoftegme. colecţie anonima, 143. Sf. Chiril
al lerusalimiilui, Cateheze, U, 3.
" A se vedea, de pildfl. Sf. Maxirn Mărturisitorul. Capete despre dragoste, II. 74.
44
Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cat'dnl despre trezviesi lirtute. II. 16. 17. Sf. Filotei Sinaiiul.
Capete despre trezvie, 7.
45
CtivârU ascetic hi 100de capete, 83.
424
hi/flu itnpolriva gtmefuri/or
„Fiecare este ispifit când esle tras şi momil de insăşi pofta sa" (lac. ], 14),* sail
Sfâfltul Isaac Sirul, care scrie: ,Jn toale încercările osândeşte-te pe line însuţi ca
fund vinovat de ele".47 înir-adevăr, „dracii iau prilejurUe de-a stărni în noi
gândurile pătimase din patimile aflătoare în suflet", spune limpede Sfântul
Maxim.4" lar Sianhil loan Casian arală că sufleiul, ca şi trupul, este atacat de
boaJu in părţile lui cele mai siabe: „Pupa cum când apar în corpul nosiru unele
siari neplăcuie (...) fi cad viclime mai întâi p^rţile mai siabe ale trupului, iar
pârţiie mai puternice încep s«i sufere numai când s-a asezai bine boala m corp, toi
aşa ?i sufleiul fiecâmia dîntre noi, cand suflă vftntul dăunator a! viciilor, parlea
cea rnai slabă şi mai firavfi nu rezista atacurilor puiemice ale vrăjmaşului şi
ajunge fn primejdia robiei, începiind cu partea care, fiind păzită mai puţin,
deschide cale mai uşoară pentm tratlare (...) In asa fel ne încearca' duhurile rele cu
şiieienie pe fiecare dinlre noi. amagindu-ne mai ales în acele simţămime ale
sufletului pe care lc stiu ca" sum bolnave".49
Trebuie însă să ştim că diavolii pot s.vi aducă omului ganduri sau imagini faru
nici o legalură cu stările SAU pomirile sale, chiflr dacă el îşi poate închi-pui, şi în
acest caz, că acestea vin din el, după cum aratâ Sfântul Macarie Egipleanul:
„Există o putere vrăjmaşa' şi rea care împinge neamul omenesc în chip ascuns la
râtâcire, puuându-i în tnimă, pe nevăzute, gânduri nelegiuilc. Apoi, oamenilor nu
le mai rămâne altceva de făcut decât s.1 făpruiască ceea ce li s-a strecurat pe
ascuns, cu propria lor voie; cei mai rnulţi dinlre ei nici nu şliu de unde le vj.n
momclîlc şi, din pricina obişnuinţei pe care o au de a vedea iscându-se în sufletul
lor gânduri rele, ajung să creadă că acestea sum porniri fireşti ale inimii".1D
fn această privinţă, răutatea diavoJeasca nu ocolesfe pe nimeni. lucrând în toţi
oamenii, însă în mod diferit, potrivit rreptei spirituale pe care se nfln fiecare/1
Aşa se face că înşişi sfinjii, care prir» nevoinţă leantropică - oste-neală
omeneascîi unită cu puierea harului dumnezeiesc - sunt curaţi de orice pficai >i
au ajuns la nepălimire şi în care, deci, nu mai există nici srâri şi nici jimiiitiri
păcătoase, au lotuşi de înfrurtiat gândurile aduse de diavoli, prin care sum in
coniinuare ispitiţi. w Sfinţii Parinţi spun chiar că lucrarea diavoJească sporeşie şi
gândurilc sermlnate de ei se înmulţesc pe măsura înaintării dnhov-iiiccşii a
omului.** Esle bine cunoscuta vorba Părinţilor din pustie, ca omul
** Cf. Ptiferiait, Pcnlni Awa Sisoe. 44- Sf. Varsamifie şi loan. Scrisoh di/tttmricejffi, 256.
' ('uvinte despre nevoinfâ. 80.
" Capete despre dmgmte. II. 31.
1
Convorbmdtdiovniceţti.XXlV, 17.
w
OmitU dulwvmveşti (Col. III). XXV. 1.2.
M
Cf Sf. Maxim Mârturisitoruj. Capple despre dragoste. II. 90.
n
Cf. Awa Ammona. Scrisori, XID, 5. Sf. Macarie Egipteanul. Orni/H duhovniceftt
(Col 0), XVI, 3.
H
Cl Sf. Filotci Sinaitul. Cape'edespre tivzvie. 27. PaterituL Pcnlru Maica Singliti-
chiu, i i !..!'.- . .i! sporcsc nevoilorii. pe alâi îniânipină mai mare luptălor împolriv<T').
425
înfdpiuirea teimâduiriî
trebuie „sâ aştepte ispita până la răsuflarea cea mai de pe urmfi",M şi cfl până la
ultima lin suflare are dc luptal cu gândurile scmănate de diavoli." Căci zice lov:
„Oare omul pe pămănt nu este ca într-o slujbă ostăşească (...)?" Clov 7. I).*6
„Omul mi poate până la moarte să nu aibă gânduri şi război", spune si Sfântul
Isaac Sirul,17 iar Sfântul Simeon Noul Teolog zicc că omul ,,8 primit puterea de a
nu face răul, dar nu şi pulerea de a nu se găndi la el'V „Precum nu se poate sâ nu
taie aenil din afară cel ce umblâ" pe pământ, tot aşa e cu ni'pulinlâ sâ nu fie
războită pururea inima omului de cfitte draci sau sâ nu fie tulburată de ei într-
ascuns", aratfi Sfântul Isihie Sinaitul.sv lar Sfân-tul loan Damaschin, vorbind
despre cele opt gânduri ale răutăţii care cores-pund patimilor de căpetenie, spune:
„Ca aceste opt cugete să ne tulbure sau nu, nu ţine de noi".60
Prin semanarea de gânduri în inima omului, diavolii urmăresc să înlreţinn
patimile care zac în el şi să-l împingă în păcatiil cu lucnil sau, în cel curăţit de
patimi, sa* le aducă din nou în el; astfel, celor sporiţi se muncesc sfl le în-tineze
rugftciunea şi sa-i împiedice să se înalţe la contemplate:61 întotdeauna însâ ei se
atrăduiesc sa-I înstrăineze pe om de Dumnezeu*3 şi să-l despartă cu totul de El.
Din acest punci de vedere. oricare gând se vădeşte a fi o ispită, cu atfil mai mare
cu cat omul, aşa cum vom vedea, poate sa" primească g«in-dul. şi astfel să urmeze
voia cea rea a diavolilor. sau să-l lepede de la el, impliuind voia lui Dumnezeu.
Orice gand carei vine omului in minte este o încercare,61 care-l poate duce fie la
pierderea sa, fie la mânluire. diipă cum alege să urmeze sau nu îndemnul la pacat,
După cum, lăsandu-se biniii de ispitâ. omul îşi înlreţine starea de boală, sau cade
din nou in ea, tot aşa, îm-potrivindu-se gandultii, el poate să se lecuiascfi cu totul
si să stămie în bine-Mai ales la acesl din urmfi aspect găndindu-se, Sfântul Isaac
Sirul spune: „încercarea e de folos pentni tot omul", exclamând: „Slavă
Stăpânului, Care prin doctorii amare ne dâ bucuria săniUăţii !". M Sftntul Apostol
lacov arata rostul tăinăduitor al ispitei: „Fericil este bărbatul care rabda" ispita,
căci lamu-rit făcându-se va lua cununa vieţii. pe care a făgâduit-o Dumnezeu celor
ce-L iubesc pe El" (lac 1, 12). Astfel, pentru cel inrobit de patimi fiecare gfind
" f'aterieuf, Pentru Avva Anionic. 6.

' A M vedcii, ihidem, Peniru Avva Agiithon, 9; Pentru Avva Theodor al Pennei. 2. lft
Cf, Origen. Despre nigticiune. 29: „Toatîî viaţa omului este o conrimiă ispilire".
' Cnvinle despre nevuinţă, 83.
*C*fe225ltf«Mţp«te...(in<3I.
" Cuvtmi despretrezi'ie, II, 12.
Jl
('want de suflet fotosilor.
1,1
Cf. Sf. Maxim Murturisitoml. Vapete despre dmgosie, II, 90. '
Ibidem.
" Cf. Sf. Vaisiinufie şi loan. Scrisori duhovniceşti, 39, 483.
' Cuvtnt* despre nevoinfd, 48. cital in Cele WO de eapeie ale lui Colisl şi Igwtlie
Xitnlliopol. I6j
426
hipla impoiriva %<tn<lurilor
este mi bun prilej de a scăpa din legătura lorf'* şi de a se curăţi de pâcate;!,f' iar
pentru împliiiilorul desăvârşit al pomncilor, prilej de a se întări în virtute, dupâ
cum scrie Sffmiul Varsanufie unuia dintre fiii săi duhovniceştî: „S3 nu te
moleşeasca" pe tine mulţimea patimilor şi nălucirilor drâceşti, ci crede ca nu vor
izbuli nimic tulburările şi ispilele lor, ci mai vârtos îţi vor spori virtu-tea, dacă
vom lua aminte cu grija să stfiruim în răbdare (...). Câci aşa cum în-tălnireacu
focul face aurul mai strălucitor, la fel îl face mulţimea încercărilor pe cel drept".
lar Avva Ammona scrie că „Puterea Duhului dă sfinţilor, dupâ ce a trecut ispira,
spor de mărire şi mai mare puiere".** Toţî Sfinţii Părinţi arată că numai datorită
ispitelor, deci şi a celor aduse prin ganduri, poate omul hiainta duhovniceşte.
Avva Ammona scrie: ,Dac£l nu vă vine nici o ispitit fie ea pe faţă. sau într-
ascuns, nu puteţi urca pe o treaptă mai înaltă decât cca pe care sunleţi"//t Sfântul
Antonie eel Mare vede chiar în ispilă lucrulcu lolul de trebuinţă pentru mântuire:
„Nimeni neispilil nu va puiea sfi intre în Impăfăţia cenirilor. Că ridica, zice,
ispitele. şi nimeni nu este care să se mânîuiascn"
latâ deci câ soarta .sufletului atârnă de ctnn va primi omul gândurile ce-i vin în
minte. Şi prin primirea şi însoţirea cu ele, se nasc patimile şi se întă-rcsc. iar
diavolii pun stâpânire pe suflet şi se sălăşluiesc in el, lar prin lepăd;i-rea lor,
dimpolrivă, omul poate. cu ajutorul lui Dumnezeu, să iasâ din robia patimilor şi
să sporească în virtule. ajungând să se unească cu Dumnezeu şi 8ii înainteze in
aceaslâ' unire.
Dacâ nu se păzeşte, omul repede poate fî furat de gânduri; şi dacă în pri-mill
moment ele pot fi uşor respinse, cu cAt Irece timpul, e din ce în ce mai grou, iar
apoi vine o vreme când este aproape cu neputlnţă sâ li se mai împotriveascâ.
I.upta cu gândurile presupune o cunoaştere (impede a felului in care ele
lucrează in suflct, ca şi a alitudinii sufletului faţă de ele. Sfinţii Pânnţi au observat
că ispita funcţionează asemenea unui mecanism, toldeauna in ace-lusi fel,
diferitele ei etape corespunzând evolnţiei modului in care omul reac-ţionează faţă
de gândul care-i este semănat in minte,
B
Cf. I'arajhizd t" ISO r/r copete a Sftmului Simeon Melafraslul la cele 50 de Cuvinie
ale StVoitului Macarie Egipteanul, 130.
" cf Sf. Maxim Mjlrturisiionil. Copete despre ărogoste, II, 45.
0
Scrisert dutwvntceţti, 118. Cf. Parafmaî tn I5Q de capet*.,,, 130. Avva Ammona,
Saigon, IX, 2. 3.
m
Scrisori, XIII. 6.
■ Ibidem, IX, 1.
'" Patericul, Pcniru Avva Antonie, 7.
427
hifâpiuirea tămâdturii
3. Mecanismul ispitirii
Etapele ispilei71 sunt:

1) Momeala sau atacul (npoapoXfi). Sfântul Filotei Sinaitul îi dâ acesteia
o definiţic preluală de la Stantul loan Scărarul72: „Atacul cstc gândul simplu
sail chipul lucnilui născul de curând în inimă, cc se aratii miiHii"," EslC,
adică, aşa cum spunc Sfântul loan Damaschin, „ceea ce ne pune simplu
vrâjmaşul înainle".74 Sfâniul Marcu Ascelul aratâ" că momeala esle „arătarea
unui lucru rău in forma exclusiva a unui gând"T\ Spunând, în altă parte, cfl
atacul este „o mişcare tară imagini a inimii",7'' el mi vrea să spună câ este cu
lolul lipsii de vreo imagine ţaceasla, de altfel, ai contrazice cealallă defini-
ţie>. ci că aceastâ imagine (sau acesl. gând> nu se mişca în acel moment în
nici un fel, şi de aceea poate fi asemănată cu un impuls initial, sau, cum
spune acelaşi Sfânl Parinre, este o „primă răsărire".77
2) însoţirea (aw8ixxo"n6ţ). Sfăntul loan Damaschin o defineşte ca
„primirea gândului pe care ni l-a adus vriymaşul",11 iar Sfântul loan Scărarul
spune, mai precis, că ea este „convorbirea cu ceea ce s-a arătal în chip pă-
timaş sau nepătimaş".7'' Această precizare ne arata c& trebuie deosebite douâ
ireptc ale însoţirii: pe una, are loc simpla convorbire (6|.iiMa) cu gândul,
când omul se opreşte asupra gândului şi-l ţine, vorbind cu el, dar „fără pati-
mă". adică fănl a se însoţi in vreun fel cu el; pe a doua se produce însoţirea
propriu-zisă, când omul iniră într-adevăr în legăUml cu gândul, se alipeşte de
el şi se uneşte cu el, desffitându-se cu el. lar de atunci, dupâ* cum aratâ
Stântul Isihie Sinailul, omul îşi amesteca propriile gânduri şi imagini cu cele
semănatede diavoli/1 Din pricina acestei uniri. nălucirea, sau gândul diavo-
lesc, ,.creşte şi sporeşte şi mai mult, ca să pară minţii. care a primit-o şi pe
Voin găsî descrierea sau .sîmpla lor enumerate. îndeosebi la: Sf. loîin Sciiriirul.
Scum, XV. 72. Sf. Miircu Ascelul, Despre le/ţeti duhovnrceoscâ, 139-141; Despre Ba-
lez, Răspunsurile 3, 4. 5, I I , 13. 16, 17; Despre cei cecreâ câ se indrepiează dinjiip-ie,
209. Sf. Isîhie Sinatml, Cuvt'tni despre irezvie #4 vinuie, 43-46. Sf. Filotci Sinailul.
Capele despre trezvie. 34. 35. Sf. loan Damaschin. ('uvflrtt tie stifle/ folosilor. Sf.
Maxim Mărturisitoml, Ciipete despre dmgosle, I. 84. Rthuluiala Sf. Nil Sorski, I.
'\sVflra.XV.74. '■' Capele despre irezvie, 35. 74 Cm tint de suflei folosilor. a Despre
Botez* Raspunsul I I. * Despre, legea duhovriiceascd, 140.
Despre Boiez. Raspunsul 11 (.,Momeala râmane neclinlilil pe loc. ca gând simplu.
fiind impicdicata de neplăcerea înimiî sn progreseze la o cugelare dezvoltală* şi la
patiiuă").
" Cuvânl de suflei folosilor.
" Scam. XV. 72. Sf. Filofei Sinaitul dă o acceaşi defînin'e: ..însoţîrea slâ în convorbirea
en ceea ce s-n arătal fie cu patima. fie fârâ* patimă" {Capefe despre trezvie, 35). "; Cf,
Despre Botez. Răspunsul 16. Cf. Despre cei ce cred câ se indrepleazd dinfapte, 209. S|
Ctivârti despre Irezvie si virtule. 43, 46.
A2X
Ijifla împolhva gîindutilor
care a prâdai-o, vrednică de iubit, frumoasă şi plăcută",H: lucru care nu este
deparle de a se lăsa oimil cu tolul prins de ea. Dar în iicest moment, chiar dacâ
omul s-a alipit de gând, încă nu se cheamă că 1-a primit cu totul.
3) Consimţirea (auYKcucfc9ecn<;) sau încuviinţarea esle „învoirea cu pla-
cere 3 sufletului cu ceea ce s-a arătat".*1 în acesl moment, omul se învoie$te
deplin cu gândul, primeşte să-1 urmeze şi să-I „treacă fn fapta", predându-se ou
lotul plăcerii născute din el.
4) Roblrea (cAxjiaXoala). O datâ gândul primii cu toală voia, omul devi-ne
rob al lui, Sfântul loan Scărarul defineşte robirea ca „tragerea cu sila şi fară voie a
inimii, sau însoţirea stăruitoare a inimii cu lucnil acela şi pierde-rea stării noastre
celei bune".84
5) Făptuirea (kvkpyeia.). Sfântu] loan Damaschin o defineşte ca „lucrarea
însăşi a gândului patimaş cu care ne-am tevoit".*5 încuviinţând gândul şi Bind
[iirobit de el, omul Irece la faptă, şi lucreazfl păcatul.*6
6) Pathna (rtdGoi;). Repetarea consimţirit cu un acelaşi gând duce la naş-terea
acelei patinii carc-i corespunde sau, dacă ea deja vieţuieşte în suflet, la întârirea
ei, Sfântul loan Scărarul o defineşte astfel: „propriu-zis patima esle ceea ce se
încuibeaza" în curs de vrcme lungă în suflet, în chip putimaş şi-1 duce la o
deprindere prin obişnuinţă cu ea, încât se porneşte de bunSvoie şi de la sine spre
fapte".
De-a lungul acestei înlânţuiri, Vinovfipa omului nu este Una si aceeaşi.
wt
1) Momeala este nepăcătoasfi (Avau(ipXTfcov) şi nevinovată."' într-ade-văr,
aşa cum am v;1zut, ea nu ţine de voia omului şi nu stâ în puterea noastra de a lie
feri de atacui'ile diavolilor, De aceea nu sun tern în nici un fel răspunzători de
aparitia ei.''G Adam in rai a suferit ispita de la diavol,91 şi Hristos însuşi a
fos( ispitit, EI. Care nicicum n-a păcătuit vreodai;V:
2) fn ceea ce priveşte însoţirea, ea poate fi lipsilfl de păcat, câci, in primul
moment, omul poatc vorbi cu gândul fără să se alipească de el în vreun fel, ci.
dupa cum vom vedefl, cu scopul de a-I alunga. Dar, dupa cum arală Sfân-tul loan
Scărarul, ea nu este întotdeauna nevinovală,'" înir-un al doilea moment, asa cum
am văzul, producându-se deja o alipire „cu dulceaţă" de el.
** Ibidem, 11.42.
*' Sf loiui Scuraml. Scam, XV, 72. Cf. Sf. Filotei Sinaiuil. Capete despre trtzvie, 35.
Sf. Maicu Ascetul, Despre iegea duhov/iireasiti, 91. Sf. Mnxiin Miirturisitorul. Capete
dtsprt dra&oste, I, 84.
" Scant, XV. 72. Sf. Filoiei Siniiiiul, lor. cit.
i. u ■ ■;"! fir wjh-f foiositor-W Cf, Sf. Isihie Sinuitul, Qjvânt
despre Irezvie fi virtuie. 43-46.
Si am. XV. 72, Cf. Sf. Filotei Sinuitul, Capete tiespre ire?vi<\ 35. " Sf, loJin
Scărarul, Scam, XV. 72. Sf. Filotei Sinaitul. Capete tiespre trtzvie, 35. ' SI. Marcii
Ascctul. Despre legea dulwvnicetsscti, 141, m Cf. idem. Despre Botez.
Ruspunsiil 10. " Cf, ibidem, Râspunsul 13. ,: Cf. idem. Despre unirea
ipostatică, 28. w a Scam, XV, 72.
429
hifâptuirea tâinăduini
Tomşi, ea înca nu este cu iotul păcătoasă,'4 tie vreme ce omul n-a consimţit la pacat.
3) Consimţirea esle cu adevărat pâcat, şi pe ea se străduiesc diavolii s-o câştige.'4
Atâta vreme cât omul nu şi-a dat consimţirea» el este liber şi nesupus puterii
diavolilor, care se mărgineşte la momeala.w' Dar odată consimţămân-ml dat, el a şi
căzut în greşeală, devine rob al gândului, care-l lârăşte cu sila, nemaiputând face nimic
pentru a se întoarce de la el.97
Dezvăluind mecanismul ispitei, Sfinţii Parinţi subliniazâ faptul că, dacă nu s(ă în
puterea noastră să ne ferim de momelile diavolilor. de noi depinde cu totul dacă le
primim sau le alungăm;'* ei aratîi de asemenea că până la uu anumil moment al acestui
proces. adică până la consimţire, stă în puterea onmlui să se fereasca de a cadea în robia
cugetelor, şi că, după aceea, îşi pierde această putere; în felul acesta, omul şiie exact
care este momentul in care poate opri acest mecanism. Astfel, Sfânlul loan Gurâ de Aur
scrie că; ..Dintre gânUurile rele, unelc nici nu pot să treacă pragul sufletului nostm,
dacă-I ingrădim cu bune metereze; altcle, dupa ce s-au ivit în noi, dacă nu ne îngrijîm,
cresc şi sporesc; dar daca ştim ce trebuie sa t'acem ca să nu le lăsam sâ crească, ele pot
fi de îndată înabuşite şi nimicite. tn sfârşit. altele se nasc, cresc şi chiar ajung fapte ale
răutăţii şi strict cu totul sănătatea sufletului nostril, dacă lipsa noastră de grijă esie peste
măsură de mare".''9 Aşadar, cunoaş-terea acestui proces înlesneşte aplicarea unei
strategii potrivite pentru a ^ă-dfirnici năVala gfindurilor rele şi meşteşugirile diavoleşti
care le insufla.
4. Strategia duhovnicească. Veghea şi luarca-aminte
tn strategia duhovnicească, veghea (trezvia) (vrjv/it)100 şi luarea-aminte

{rtpoo~oxf|),ioacă un rol esenţial.
M
Sf. Filolei .Sinaitu). i'apete despre trezvie, 35,
15
Sf, Miircu Asceiul. Despre legea diihovnicemr.ă, 93.
M
Cf. Sf. Chiril ill lerusajinmlui. Cateheze baptismal*!* IV. 21. Avva Doroici. tnv&fă-
tint de suflet fotosiUHire. XIII. 6. Sf. loan Casian. Comwlriri diilwvriireşli, VII. 8-
OT
Cf. Avva Dorotei, fnvdftUitri de suflet fohsifoure, 6.
'" Cf. Sf. loan Casian. Cowotbirt diihwiucesti, I. 17 (,.Nu-i csie cu putintfi inînţîî sâ nu fie
lulbiinttă de gânduri. dar ea poaie să lupie împotriva lor şi să le învingă. lar dacft nu depimie
de noi aparitiii lor, in schimb esle in putcrea noastrS dezaprobarea sail iicceptaiea lor").
Evagrie. Tmteiitd pmrtic, 6 („Faptul cii toate accsle guntluri (rele) ne tulbuiil sau nu sufletul.
nu tine de noi; faptul însîi ca ele... Siamese sau nu patimi. ţine dc noi"). PatericuK Penlni
Avva Piinen, 28 („Tol asa cum nu poţi opri vftntul. nici gândurile nu le pori opri sa nu vină.
All lucru este înssi sii lestaj împotrivă"). Sf. loan Damaschin. Cmxiiit de sujlri folasitor.
"'Oimlii la Ozia, IV, 5.
Iua
Ciivfiniul ufj\|/ic, înseamnă. pe lăngă veghe şi irezvie; etimologic. derivS din verbul
Wlêiv. care înseamnă a fi treaz. opus verbului uEfrticiv, care înseamnă a fi beal (cf. I.
Haushcrr. Hăsycheisme et priere* Roma, 1966, p. 226). tn mod riguros. penim a reda
430
lupux împatiiva gândurilor
fndemnul la veghe si trezvie poale fi adeseori aflai în Sfuitele ScripUiri. Hristos

însuşi îl rosteşte în mai multe rânduri: „Luaţi aminte, privegheaţi (...) V<;-gheali, dar
(...) lar ceea ce vă zic vouă, zic tuturor: Privegheaţi" (Mc. 13, 33, 35, 37); „Rămâneţi
aici şi privegheaţi" (Mc. 14. 34); „Privegheati şi vă rugaţi, ca să nu intruţi în îspilă"
(Mc. 14, 38); „Fericite suiu slugile acelea pe care, veniiul, siăpânul le va afla veghind
(...) Fie că va veni la straja a doua, fie că va veni la Sttaja a treia, şi le va găsi aşa
(veghind), fericile sunt acclea" (Lc. 12, 37-38); „Privcgheaţi dnr în toatfl vreinea
rugându-vâ, ca să vă întăriţi şi să scăpaţi de toafc acesrea care au sS vină şi să* staţi
înainrea Fiului Omului'* (Lc. 21, 36). Tot aşa indeamna şi Sfântul Apostol Pavel:
„Treziţi-v;1 ('eKVi^jaie) cum se cuvine şi nu pacăluiţi" (1 Cor, 15, 34); „Dc aceea să nu
dormim ca şi ceilalti, ci să priveghem şi sii fim treji" (I Tes. 5, 6). lar Sfântul Apostol
Petru spune şi el: „fiţi dar c» mintea inlreagâ şi privegheaţi în rugăciuni" (1 Pt. 4, 7);
„Fiţi treji, privegheaţi. Poirivnicul vostru, diavolul, umblă, râcnind ca un leu, c&itând
pe cine să înghitâ" (I Pl. 5, 8). Acelaşi îndemn îl fac de neminrârate ori SFinţii Păriiiţi
prin cuvintele 880 prin scrierile lor,lc" iar din Vieţile Sfmţilor vedem c;1 lu area-ami nte
şi Irezvia sum socotite virtuţi pe care aceştia le-au avul în chip desăvârşît.102 Aceste
douâ slări, foarte apropiate una de cealaltă (adesea ceî doi lermeni apar ca sinonimi),
sunt, intr-adevâr, condiţia esenrială a vieţii duhovniceşti; în mare măsură prin ele poate
omul, prin harul dumnezeiesc. sa scape din robia răului şi să se ferească a mai cădea în
el şi, legal de aceasta, să poată ajunge ta unirea cu Dumnezeu şi sa* rilmână alipit de El
(ceea ce, de fapt, se urmăreşte prin ele). De aceea Avva Pimen zice; „A veghea şi a lua
aminte de sine şi socoteala cea dreaptă; aceste trei faple bune sunt povfltuitoare ale
sufletului",101 spunAnd chiar c«& „Nu avem trebuinţă de nimic decâl de mime
trează".l<M
acesi ii imcn ar iiebui folosite cxpicsiî ca „liezvie veghctoaie" sau. si mai bine, ..veghe
deazii"; ţinftnd conl şi de această conotaţie, vom folosi însft cuvântul „veghe". uccastâ
noţiune fiind cuai important;! decat cealaltâ şi acopeiind o sferiî mai lurgă tlifl domenhil
.semantic al cuvânlului vrlv|/iţ.
" A se vedea. între altele: Paterivul. Pentni Avva Pimcn. 35, 135. 164. Pentru Awn
Rnf. I. Viaţa Sfihilutui Pahomie (I). 96. Sf. Vaisafiul'ie şi loan. Sriisoh duhavrdcefli, 7.
10. 44, 45. 49. 53. 98. 106, 136. 137. 138. 187. 197. 203. 216, 235, 237, 240. 264. 267.
268. 269. 291. 305, 342. 347. 379. 412. 418. 429. 454, 482, 573. 575 bis. 583. 613,614,
615, 769. 770. 833. Avva Dorotei, TnvâţâtuH de mflei folmiuxire. X. I; XI. 2. Sf. Isaac
Siml, Cwirue desprmnevofnfă, 58. 60. Sf. loan Scaiiirul. Scara II. 12; IV. 75; XXVI.
Partea a H-a, 16. Sf. Maxim Mărturisitonil. Cuvânt mctfiic. 16. Avva Isaiii Pustnicul.
Doucizeci $i mmâ de cttvlnt*. XXVII, IS. Sf. Origorie Palama. Triade, I. 2. 9. Sf.
Vasilc eel Mare a închinat vegherii si luăiii-aminte de sine Omilia a lll-a la at-
vinwlc: .Ja aminte de tine insufi", PG 31. I97C-2I8B. Sf. lsihie Sinaitul a scris un în-
treg Cuvâ/it despre trezvie şi virtutG, iur Sf. Filotei Sinaitul (•/(' de) Qtp&e de&pW
a
A se vedea. de pildă: Sf. Atiuiasie eel Mare. Viaţa Qevituuhi I'tiriniefui nos/m
Antmie, 9. Viafti Sfânttdui Pafwmie (I). 72. ■ Patericui. Pentru Avva Pimen. 35. 01
Ibidem, 135.
431
fnfâptuirea tămâduirii
Se cuvine să arătăm că pentm a da roade duhovniceşti, trezvia şi lua-rea-aminte
irebuie să fie neîncetate şi desăvârşite.10* Desigur. la această stare nu se poate
ajunge deîndată, dar omul este dator să se străduiască să o câşti-ge. întemeiaţi pe
propria lor cercare, Sfinţii Pftrinţi spun că omul este în stare de o asemenea luare-
aminte, chiar atunci când se dedă altor activilăţi. Astfel, Sfântul loan de Gaza
scrie: „Cei desftvârşiţi iau aminte la ei în chip desăvăr-şit, asemenea meşterului
care-şi cunoaşte în chip desăvâxşit meşteşugul lui. Căci de i se întAmplă să se
întreţină cu unii în vreme ce lucrează, convorbirea cu aceia nu-l împiedică să
împlincasca cele cuvenite ale meseriei sale."10* Sihaştrii îmbunătăţiţi sunt în stare
de veghe chiar şi în vremea somnului, dupa cum dă mărturie acest cuvânt din
Cântarea Cantărilor, pomenit de Sfân-tul loan Scărarul:'07 „Eu dorm, dar inima
mea veghcază" (Cânt. Cânt. 5, 2), şi cum arată Sfântul loan de Gaza: „Când inima
veghează, somnul tnipului n-are însemnătate".lt",
A lua aminte omul la sine şi a se pâzi înseamna, după cum vedem din în-
demnurile repetate ale Paiinţilor, a se îngrtji de fiinţa şi de menirea sa
duhovnicească, iar nu de lucrurile din afară.''' Indeosebi omul Irebuie să se
strfiduiască să-şi (re)cunoască bolile sufleteşti, aceastfi (re)cunoaştere fiind
condiţia tâmăduirii sale: „la aminte de tine însuţi, ca sâ cunoşti când ţi-e sănătos şi
când ţi-e bolnav sufletul. Căci mulţi oameni, din pricina marii lor ncluări aminte,
suferă de boli grele, de nevindecal; şi nici nu ştiu că sunt bolnavi (...) Porunca
spune: înceteaza a te interesa de păcateie altuia! Nu mai da râgaz gândurilor să se
ociipe de cusururile altora, ci «la aminte de tine însuţi», adică întoarce-ţi ochii
sufletului spre cercetarea propriilor tale cusururi", spune Sfântul Vasilc eel
Mare.""
în sens mai larg, înseamnS atenţia omukii la tot ce priveşte întreaga sa făptură,
adica supravegherea atât a trupului, cât şi a sufletului; a purtarilor, pentru a se feri
de faptele rele, şi a vieţii lăuntrice, pentru a se pfizi de gându-rile ritutăţii. Caci
aşa gSsim scris ţn Cartea Pildelor; „Calea celor drepţi esle ferirea de râu; numai
acela care ia aminte la mersul lui îşi păzeşte sufleiu] său" (Pilde 16, 17). lar
Sfăntul Grigorie Palama spune: „Ai grija de tine", zice Moise (Deut. 15. 9); de
tine în întregime, se înţelege; nu numai de unele, iar de altcle nu (...) Pune-ţi
aşadar aceastil pază sufletului şi trupului (...) Guvernează-te, aşadar, supra
vegheaz<l~!e pe tine însuţi (...) «De se va sui peste tine duhul celui puternic».
adică al duhurilor rele şi al patimilor. «să nu
Cf. Sf. l i i . i i u eel Marc, Coitwnntiiu la low XX. 3. Sf. Ioiin Scăianil, Scant,
XXVII, Aceliişi cuvunl, 6. 40. Sf. Varsumifie şi loan, Svrisori diilwvnue\ti. 269. 459,
fyoftegm*. N 427; N 529. "' Sf. Vursanufie şi loan. Strisori tlitfwvnicesti. 459.
' "T Scam xxvn, 16.
,M
Sf. Viusanufie şi loan. Scrisori duhavmceşti, 519.
11
Cf. Apajtegmc. Cuvintc adunate de ia doisprezece sihaştri. Sf. Vasile eel Mure.
Omilui a Hl-a la ruvinlele: ..la aminte tie line insuft".
m
toe, Git
M2
tjipla împolriva gândnritor
laşi locul tău», zice Ecclesiasiul (10, 4), ceea ce înseamnă să nu laşi
nesupravegheată vreo parte a sufletului sau vreun m5dular al trupului. Fă-când
aşa, le vei ridica mai presus de duhurile care te ameninţă dejos".11
Dar pentru ca, aşa cum am văzut, faptele urmeaza" găndurilor şi mai ales prin
ele se nasc şi stăruie patimile, Sfinţii Părinţi îndeamnâ îndeosebi la paza
gândurilor. Şi pentru că e limpcde că de ea aiârnă tJimăduirea sufleteascfi a
omului, de accea trexvia şi luarea-aminte la acest nivel se vedesc ca remedii de
căpetenie. In omilia la cuvintele din Deuteronom (4. 9 şi 15, 9); „la amin-te de
tine însuţi". Sfântul Vasile eel Mare spune: „Noi oamenii păcătuim uşor cu
gândul. De aceea, Cel care a zidit una căte una inimile noasire, ştiind că cele mai
multe păcate le săvârşim din imboldul gândurilor noastre, a poruncii ca în primul
rând mintea să ne fie curată. Şi pentru că păeătuim uşor cu mintea, Dumnezeu ne
cere să avem de ea mai mulrfi purtare de grijă şi pază. Că precum doctorii cei
prevăzători întăresc cu mult înainte. prin mij-loace profilacticc, părţile mai slabe
ale trupurilor, lot aşa şi purtătorul obştesc de grijă şi adevăratul doctor al
sufletelor a prevăzut cu o pază mai puternică mai ales acea parte a sufletului
nostru pe care o ştie mai înctinată spre p ă ca t'*1 1.3
1) Paza gândurilor înseamnă mai întâi de toate o neîncetatfi supraveghere a
iniinii, ca să putem zări deîndată gândurile care se ivesc în ea, de la prima lor
râsărire,"3 şi o trezvie de fiecare clipă, ca să ne pulem feri dc alacurile filrâ de
veste ale vrăjmaşului.114 De aceea ea este adesea numită „paza ini-mii"115; se
cuvine ca mintea să stea ca un străjer la poarta inimii, în acelaşi (imp veghind la
cele ce se petrec în jurul ei. atenta la cea mai mjcă mişcare, la orice apariţie şi la
orice zgomot, şi gata întoldeauna să preîntâmpine alacurile vrâjmaşe.
Astfel, în ceea ce priveşte rostul de a veghea al minţii, Sfântul Isihie Sina-itul
scrie: „Lucru! trezviei necontenite... este sâ" vada îndalâ nălucirile gilndu-
m
Trttute, 1.2,9,
?
" //«. Hi.
'" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşli. 85. Avva Doroiei. hivaţaturi de
mfletJblvsiUxire, III, 4; Epistute. A, I. Sf. Iaihie Sinaitul. Cuvâftt dtfspre irvzvie $i i'ir-
liiit; 14. 44, Sf. Filotei Stnaitul, Cetpefe despre irezvie. 25,
14
Cf. Sf. Vasilecel Mare. Omiliaa lll-a la cuvintele: „la seixmade line hm/fi". II.
' Uneori ea este ntimiiă, de asemenea. „paza minţii" (cf. Sf. lsihie Sinailiil. ('uviim
dispre irezvie >«* virtute, 113, 121. Sf. Filotei Sinuitiil. Capeie despre trezvie, 26). Dar
cretlem că prima exprcsie este mai porrivită, penlru cft, aşa cum vom vedca. ..paza
niinţii". în sens propriu. înseamnâ ferirea de orice reprezenUire. fie ca chiar buna, ea
liiiul condiţia mgâciunii cuiale şi nerisipite. Cu privire lu aceiistil dcosebire. a se vedea
Sf. Isiliie Sinaitul. loc. c.it., 3 (.„Tiezvia... e numitâ şi linislea ininiii. lur desăvâi-şila
pitnâ la golirea de orice mllucire e... şi pază a minţii"). Sf. loan Scârarul. S<wra.
XXVI. 50 („Allceva esie strâjuirea gândurilor. şi akccva pâzirea rain(ii. Pe dil dc
depaitc esle răsarîiul dc apus, pe atâl e mai înalla cea dc-a doua fn\C\ dt> cea dinlâi sî
mat obosiloarc").
433
înfăptiiirea fă/ruiduirii
rilor care au luat chip în minte".'"' Iar Sfântul Filotei Sinaitul spune şi el că omul trebuie
să-şi întărească „cu trezvie mintea sa în Domnul împotriva amăgirii dracilor" şi să
urmăreascâ' „cu dinaclinsul intrările lor si impletirile ce se nasc din năluciri".117 lar
Sfântul Vasile eel Mare îndeamnă: „Sfi ai ncadormil ochiul minţii penlru paza ta (...)
uită-te la loatc cele din juru-ţi ca sa scapi din cursîî (...) Păzeşte-te. să nu ciizi în
curse...".'"' în ceea ce priveşte ferirea de curse, Sfântul Grigore eel Mare arată că
„veghea trebuie să fîe neîncetată (...) şi întotdeauna sa* fim gata de luptă, penlru a ne
război cu Vrajmaşul; să Mm prevăzători şi să ne ferim în fiecare clipâ de vicleşugurile
lui cele ascunse (...). Daca vrem să nu vină asupra noaslră fară de vesie şi în chip viclean
ispita, Irebuie ca neîncetat să ne păzim cu sabia trezviei"."' Spusa unui Băirân cuprinde
în sine amândouă aceste rosturi; „Lucrul călugă-rului este să vadă de departe venirea
gândurilor sale".120 Şi, cu privire la accasta, să ne aducem aminte de cuvintele
Domnului: „De ar şti stăpânul casei în care ceas vine furul, ar veghea şi n-ar lăsa să i se
spargă casa" (Lc.
12*39).
2) In al doilea rând, a veghea şi a fi cu luare-aminte mai înseamnă şi a cerceta
fiecare gând de indală ce S-a ivit, l ? l apoi să se vadă natura lui, penlru a cunoaşte
limpede dacă" este vorba despre un gând bun, unul oarecare, nici bun. nici rflu. sau unul
cu totul rău.'"
La faza dintâi se referă Sfântul loan de Gaza când îndeamna: „îndata* ce apare un
gând, cercelează-l".1-1 lar Sfantul Isihie Sinaitul o descrie astfel: „Trezvia e fixarea
stăruitoarc a gândului şi aşezareu lui în poarta inimii, ca să privcascăgîtndurile hoţeşti
care vin şi s;l asculte ce zic şi ce fac ucigasele, şi care este chipul taurit şi în«1I|at de
diavoli (.,.)".,?J
Această primă fazâ, cercetarea gândului, are drepl scop deosebirea limpede a naturii
lui. care constituie a doua fază. Astfel, Sfântul Miicarie scrie: „Nu trebuie ca omul lui
Dumnezeu să urmeze deîndatâ gândului, fără a-1 cerceta mai întâi".1" Sfântul Isihie
Sinaitul spune şi el: „Eşti daior să pri-
116
Cuvi'ml despre trezvie fi virtute* II, 51.
117
Capete despntrvzyie, 7.
x
Omilmu III a In emintete: ..lit aminte de line insufi". II. "'■
Comentariulalov.XX.X
111
Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori dtihovniceşti, 85. 92.
'" Cf. Sf. Macarie Egipieanul. (hmlii dulu/v/iiceyti (Col. II). VI. 3 (,.să nu se Itisc omul
in voiii cugetelor, ci iiduniinclu-le dc prclulindeni. sS le deoscbească pe cele fireşli de
ccle rele (...). Este nevoie de mulla atenţie penlm a pulea cinevu sa distingă cugelele
Elaine ale pulerii celei potrivnice"). Sf. Vasile eel Mare. Omifia a IH-n hi cuvintele: „la
aminte de tine îrisufi", II. Sf. loiin Casian. C'onvorkiri duhmmiceştt, VII. 5. Avva Isaia
Pustnicul. Douazeci si nouti de citvinle, XXVI. 19. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvâiit lespre
trezvie si virtute, II. 19.
"' îf. Varsanufie şi loan, .Scrisori duhovnicestt, 86. I2<
Cttvârtt desprejrezvie si virtute, 6. a OmiM
duhovnicesti (Col. II), LIU, 14.
434
htpttt împotriva gânduritor
vesti cu o căutălură ageră şi încordată a minţii, ca sâ cunoşti pe cei ce intriV'. l2S lar
în Pateric ciiim: „Zis-au Pannţii: la tot gâiidul ce îţi vine, să îi zici: al nostru eşti
sau al vrăjmaşilor noştri ? Şi ştiu că îţi va spune ţic".12 Acelaşi slat îl regăsim, cu
nceleaşi cuvinte, la Evagrie: „Stai la poarta inimii şi pe fiecare gând care se arată
întreabă-1: Eşti de-al nostru sau de-al vrăjma-şilor?".1211 Sfâniul loan de Gaza
spune şi el acelaşi lucni: „A-şi păzi cineva inima înseamnă a avea minica trează
şi curată când e războil (...)- Şi dacă vn'i să afli deeste duşman sau prieren, roagă-
te şi întreabă-l: eşti de-al nostru sau al duşmanilor ? Şi-ţi va spune adcvărul".l2";
3) Dacă esle vorba despre un gând bun sau despre unul oarecare, omul po;«e
să-l lase să intre, căci este lipsit de tirmari, îii afară de cazul in care se afla în
slare de rugăciune, căci ele împiedică rugăciunea curată. Sfântul Nil Sorski
scriecu privire la aceasta: „lardenu va fi vremea rugăciunii şi gându-rile sum
înlru cele Irebuincioase ale vieţuirii, unele ca acesrea fără de păcal sum, Pentru
că şi sfinţti cele Irebuincioase în viaţa aceasta cu binecuvântare le tăceau. Oriînce
gând se va afla mintea întru înţelegerea cea bunâ\ cu Dumnezeu este"."1'
Dar nu lot aşa trebuie să l'acă omul când e vorba dcspre un gând vădit rău.
Atunci el trebuie să se ferească de a-1 urma şi să-l lepede cu tolul, înainte de
aseajunge, aşa cum am văzut în cadrul procesului descris mai sus, la stadiul
consiniţirii.
5. Atungurea gândurilor rele
Pentru a îndepărta gândul rău care se iveşte înaintea sufletului, se pot lua
douăatitudini:
a) Prima, pe care am putea-o denumi „antiretică", constiS în a îngădui gân-
dului să pătninda* în suflet, pânâ la primul stadiu al însoţirii (auySuxanoţ), in
care sc convorbeşte cu el (6u,iMct) în chip nepătimaş. în cadrul acestei
coavorbiri, omul contrazice şi combate gârtdul, această combatere (dtvxtppnoiQ)
constând în a-i opune argumente împotrivitoare, care, practic, sum scurte texte
din Sfintele Scripturi care se corespund situaţiei.131 Atunci omul este dator. după
cum scrie Sfântul Macarie Egipteanul, sâ „cugete la ponmcile lui Dumnezeu şi
pe ele să i le dea mint.'' spre lucrare. lar aceasta
1
('nviini despn irezyie şi. vinu/c. 22. i?
Cap. XXV. Ptmtnt socotinffl 4.
\rnir?tictil. Mândria. 17. " Sf. Viitsiinufie şi loan. Scrisori duhovnicegli. 166.
Kitiuluiiih Sfâtiiu/ui Nil Sorski. \. Şi urmeazfi: „Iur de gândurile cele rele se cnde
itototdeauna a ne feri"
'" Să rciiminiim câ* Evagrie a scris un tiatat, intitiilai Aiitiit'ticuf, în cure dîl. pcntni
fiecare dinire cele opt gânduri ale răutuţii. textele scripturistice potrivite pentru a le
tafrunta,
435
iiifâptuirea tâinăduirii
pentru ca gândul cuccrnic prin care ne împotrivim, rămânând în noi, să biruiascâ

raul (...).m Pildă de o asemenea purtare ne dă „eel ce a zis: (...) «Şi voi răspunde
celor ce mă osândesc cuvânt» de impotrivire (Ps. 118, 42). Şi iarăşi: «Pusu-ne-ai
pe noi spre grăire împotriva vecinilor noştri» (Ps. 79, 7)".'" Şi tot aşa sfătuieşte
Avva losif din Panefo pe unul care-l întreba ce să facă atunci când îi vin gândurile
rele: „LasS-le să intre, şi te luplă cu ele"; şi-şi îndreptaţeşte sfatul spunând: ..De
vor intra gândurile şi te vei lupta cu elc, dănd şi primind lovituri, mai iscusit te
fac"."J Sfântul Isihie Sinaiml în-vaţfl la fel: „După ce miiitea (...) a dobândit
deprinderea neîncetata a războiu* lui încâr poate patmnde cu adevarat gânduriie
(...) atunci trebuie să lase gândurile să vină înăuntru (...), să le vădească cu ştiinţă
şi sa le doboare".'"
Acest fel de războire cu gândurilc este însă rezervat celor sporiţi duhovni-
ceşte, care, în convorbirea cu ele, nu so lasă amăgiţi de momelile vrâjmaşU-lui, nu
le urmează şi nu sunt biruiţi de el. llr ' Din această pricină, Avva losif din Panefo,
care, asa cum am văzut mai sus, îndemna pe tin frate ia luptâ cu gfmdurile pe unul,
pe altul îl sfatuieşte: „Nu lăsa nicidecum să intre gândurile, ci îndată le taie"."7 Iar
Sfâmul loan dc Gaza scrie (impede unuia dintrc fiii sai duhovniceşti; „Cât despre
împotrivirea în cuvânt, ea nu e cu putinţâ oricărui om, ci numai celor puternici,
cărora dracii li se supun. Căci dacă vreunul dintre cei neputincioşi vrea să li se
împotrivească, dracii îşi râd de el ca de unul ce vrea sa li se împotrivească aflându-
se sub puterea lor".lle Slântul Varsanufie, la rândul sâu, tot aşa îi scrie unui ucenic
de-al său: „E propriu celor desăvârşiţi să lase gândul să* inrre în inima lor şi apoi
să-I scoata. Tu nu lâsa focul să intre în pădure, ca să nu o ardă (...). N!u te juca cu
tulburarea, căci nu vei rarnâne neclintit în această ispită".1*' Şi tâlcuind
râspunsurile deosebite date de Avva losif de Panefo la aceeaşi întrebare, mai zice
încă: „Cel ce poate sîi li se împotriveascS şi sa lupte cu ele şi să nu fie biniit, sa le
lase să intre; iar eel ce e slab şi nu poate, ci ştie că se va învoi cu ele, să le taie".140
Chiar dacfi nu ajunge să fie biruit, omul care nu este cu lotnl întărit, va icşi rănit
sau întinat, aşa cum arată Sfântul Isaac Sirul, care, de aceea, sfătuieşte sa ne ferim
de o astfel de lupta: „C;lci nu avem în toată vremea puterea s5 ne împotrivim
tuturor gândurilor ce se ridicft împotriva noastră, ca să le oprim, ci de multe ori
primim dc la ele o rana" ce nu se vindecă multa vreme. Pentru cil ai potrivnici pe
Unli... care te pot răni peste
"; Omilii duhmmiceşti (Col. II). LIU. 14.

'" Sf. loan Scfirarul Scam, XXVI. 51.
:>A
/'nirricid. Pentni Avva losif eel (lin Panefo. 3.
B
('want desprv trezvic ţt viriute, 44. ,w
Cf. Ibidetn,
17
Puinuiii, Penlru Avva losif eel din Pnnefo. 3.
lH
Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovnicefli, 304.
m
lbUkm. 138.
140
Ibidem, 432.
436
hiptti impotriva ganduiilor
Olăsura îiiţelegerii tale. Şi chiar de îi vei birui, întinâciunea gândurilor îţi murdăreşle
cugetul şi răul lor rrtiros rămâne multa vreme în nflrile tale".141
Faptu] ca acest fcl de luptă este rezervat celor sporiţi nu inseamnă că este desăvârşit
în sinel4:: în afară de riscul de a fi biruit. se ajunge şi la o aniimită creştere a ispitei,
care, dupît cum arată Stîtntul Marcu Ascetul, este însoţită de tulburare
(notppiTio^bţ),1*1-1 de care cei desăvârşiţi se feresc îndeosebi; iiKii implică, de
asemenea, o anumită aplecare asupra gândului şi stjjruirc asupra lui, ceea cc
îndepărteaz£i mintea de la deplina luare-aminte pe care o ceiL' rugăciunea curată; în
sfârşil, într-o anumită mâsurîi, se face voia diavo-Itfor; de aceea Sfăntul loan de Gaza
îl sfătuieşte pe un ucenic de-al său: ,.Să nil i te împolriveşti (gândului). Căci aceasta o
doresc ei (diavolii) şi nu vor înccta să te războiascâ".144
De aceea, celălalt mod de războire - care este „tăicrea gfindiirilor" - tre-buie privit
ca mai bun, aşa cum, de allfel, învaţa şi Sfinţii Părinţi, pentru că bste mai direct şi mai
rodnic decât ceUllalt; Sfântul Isaac spune că omul care se foloseşte de el, „prin aflarea
carăriî celei scurte, la care a ajuns, a tâiut imprestierea căii celei lungi".14'
b) Acest al doilea fel de luptă, care ţine de o amimitS lucrare a trezviei, C0nst2 in a
nu lăs» deloc gândul să intre14'' şi a-l alnnga (PSrinţii mai spun si: a-l impiedica (să
intre). a-l tîlia, a-l tăia îndata, a-l tăia repede, a-l lepâda) de In cea dintâi ivire, adică
atunci când nu este decât o simple adernenire. ' ..(Momelile diavoleşti) trebuie numai
sîl !e vedem şi îndată sS le tăiem de cum răsar şi ne atacă (ne momesc)*', învaţă
Sffinlul Isihie Sinaitul.|4H lar BfBntuI Filotei Sinaitul spune câ ,.ccl ce se impotriveşte,
sau nu se supune în-ccptilului. adicâ atactilui, a tăiat dintr-o data toate relele"-149 Sfinţii
Pîirinţi iiniiit limpede şi în repetate rânduri că nu trebuie primilă sămânţa vrăjmaşu-kii.
' si cu atât mai mulf nu trebuie sa se stăruie in gandul sau nfllucirea puse inaintc de
el.131 fntotdeauna însă, rânduiala trebuie s;l fie aceeaşi: ..nu lâsa
('itvinle despre nevomţâ, 33 (Nu trebuie sâ ne înipotrivim gandurilor...}. u:

Cl Sf. loan Scăiurul. Scam. XXVI. 50. " Cf. Epistolâ câsre Nieotae
Monahul, 7.
" St. Varsanufle şi loan. Scrisori duhoviticesti, 166. Cf. Avva Dorotci, Kpisto/c, B. 3.
■ ( nvirile despre nwiixfti, 33.
''Cf. St'. Varsunurle $i loan. Scrisori duh&vnlceşti, 258. Apqflegnx. X. 90. Sf. Filotei
Sinaitul. Capete despre trezvie, 25.
7
Cf SI*. Isihie Sinuilut. Cuvfml despre Irezvie S' inrtute, 20. 22. 86. Sf. Filolci
Sinaitul, Capete despre trezvie, 2. 26. Patericul, Pcnini Avva losif eel din Panefo, 3:
Pi'ntiu Avva Theodor de la Schit. Sf. Varsanufle si loan. Scrisori duhosnucesti, 432. .Sf
Maxim Martini si torn I. Capete despre dmgoste. III, 52. '" Cuvtltit despre tretvie si
virtuie. 44, * ( 'apele despre trezvie. 36. ' Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovnicesti,
256. Sf Chiril al leiusalimului. Catehezfi Ixiptistnale, II. 3.
Sf. Vursanufie şi loan, Scrisori duhovnicesti. 660. Sf. Maxim MâYturisitoml.
Capete despredmgoste. III. 52. Origen. Tâlcuire. la Pi/de. 5. PG 17, I76CD.
437
înfăpluiiett lâmâduirii
gândurile sît zăbovească în suflet", după cum învaţă Sfântul Maxim.:w Adica.
irebuie b local de la bun început mecanismu! ispitirii, pe care 1-am de-scris mai
sus. Astfel, Sfântul Isihie Sinailul scrie: „Dacă mintea noastrâ e încercată şi
disciplinată, având deprinderea de a se observa şi de a vedea curat şi limpede
nălucirile şi înşelflciunile amăgitoare ale diavolilor, stinge cu UŞOrinţă... săgeţile
aprinse ale diavolutui îndată ce s-au arătat, neîngSduind fanteziei pătimaşe să se
mişle deodată cu momeala şi să modejeze cu palimii gândurile noastre după
forma ce ni s-a arătat sau să stea de vorbă cu ea în chip prietenos, sau să
gândească mult la ea, sau să-şi dea învoire cu ea".li Dimpotrivă, a 15sa să se puna'
în mişcare acest mecanism înseamnă, dacă nu chiar pierzarea, cel puţin intrarea
într-un razboi crud care ar fi putui fi ocolit. De aceea, Stantul Chiril al
lerusaliinuiui spune: „Nu primi sămânţa (...) înaiwe de a da floare, smulge răul
din ritdîtcină. penlm ca nu cumva negrija de la începul să le facă mai pe urmă
vrednîc de secure (cf. Mt. 3, 10) şi foc. începe să te îngrijeşti de ocliii tăi boluavi
la vreme, ca să nu cauţi doctorul după ce ai orbit".154
Potrivit unei asemănări folosită adesea de Sfintii Părinţi. dacîi laşi să intre
capul şarpelui, uşor va pătnmde apoi tol trupul. Aslfel, Sfântul loan Casian spune:
„Trebuie necontenit să ne amintun de acca povaţă: «Păzeşte inima ta mai mult
decât orice», si, potrivit ponincii de căpelenie a lui Dumnezeu, sîl observ«lm cu
ba*gare de seama" capul vătamător al şarpelui (Fac. 3, 15), adica începutul uiiuror
gândurilor rele, cu ajutorul cărora încearcâ diavohil sâ se strecoare în sufletul
noslm. Să nu îngâduim sa pătnindit prin nesinchisire în inima noasuă tot coipul
acestui şarpe, adică încuviinţarca ademenirii, care, fan» îndoială, de va fi intrat, ar
ucide prin otrava muşcitturii lui mintea robitli".1*5 Iar Sfântul Grigorie de Nyssa dă
acest sfat: „Daca deci vrei să le păzeşti de sălăsjuirea fiarci în tine, ia aminte la
capul ei, adică la prima momealâ" a răului. La aceasta te îndeamnîi ghicilura
ponmcii Domnului: «Aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa câlcâiul» (Fac.
3. i5)'\ Un alt Parinte talcuieşte tot aşa: „Gfmdurile au un singur cap (...). Daca*
n-ai văzut de la începnt capul, ca să-1 scoţi afara" din tine, vei fi prins şi amăgit
de gândurile care vin în urma lui (...) Dacă deci vrei &jj biruieşli paumile, ia
aminte la capul gandurilor şi. îndată ce 1-ai descoperit care este, războieşte numai
cu el". Sfflntul Isihie Sinaitul da* acelaşi sfat: de îndatii ce ai cunoscut pe cei ce
inlrâ (gândurile), „îndata să zdrobeştî, prin împoti'ivire, capul şarpelui".158
" Capete tiespre dmgosle, III, 88.

'" Cuvtiiis despră trezvte $i vitiate, XI. 41.
' <\ufliez'' fwpiisnuitt', II, 3. lM
Aft'z/imhnelt' mânaslireşfi, VI. 13.
'" Despre Rugăcitmea dontrteascâ, IV, 6.
'"A/w^me. PA72. 3b.
158
CitvOnt tipspre Irezvie şi virtute, 22. Cf. II. 76 („Cel ce urmăYeşle capul şarpelui şi
prin inunioasă împothvire... îl loveşte cu pumnul în faţîi a ahingar vriîjmaşul dc !.i
sine. CAci zdrobind capul a pus pe fngâ mulle giindnri rcle...").
43K
Utpla ftnpotriva giinduiihr
Părinţii numesc metaforic ademenirile „capul şarpelui". dar şi „înfâi-năs-cuţii

în pămâniul Egiptului" (Egiptul simbolizând, în limbaj duhovnicesc, muHimea
patimilor), sau „pmncii Bailonului" (Babilonul închipLiind, de ase-menea.
tărâmul patimilor locuit de diavoli). Şi atunci când îndeamnă ea gân-durile sS fle
îndată nimieite, dc la ivirea lor, ei pomenesc adesea acesre versete ale Psalmultji
136 (8-9): „Fiica Babilonului, ticăloasa ! Fericit este cel cc-ţi va răsplati tie fapta
(a pe care ai făcut-o nouă. Pericil este cel ce va apuca şi va lovi pruncii tai de
pjatră".159 Iar „Piatra". după râlcnirea Sfinţilor Pârmţi. este Hrisros chemat în
rugăciune.
6. Rulul rugăciunii şi ai răbdării
în lupla împoiriva gandurilor, fie cil alungarea lor se face pe „calea cea lungu",
sau pe „cea sciirtă", rugăciunea, alămri de luare-arninttf si de trezvie, are un rol
dc capetenie. Domnul însusi le pune alături: ..Privegheiiţi si vă nigaţi, ca sâ mi
intraţi în ispită" (Ml. 26, 41; Mc. 14, 38; cf. Lc. 22. 40-46). Parinţii repeta"
adeseori pottinca Lui,|(,u arâtând limpede că, alături de trezvie, rugâciunea este cea
mai putemică armâ' a omuhii impotriva ispilelor şi a celor care le aduc,"'1 şi cel
mai poirivil leac peiitru tiimăduirea de gândurile rele."'3
Cel mai adesea ei îndeamnâ la rostirea „rugăciunii lui lisus", care este de eel
mai mare folos pentm oni. Pe de o pane, datorită scurtimii ei, ea poate fi repede
îndreptată unporriva găndufui amagitor şi-i îngadtite omuhii sa aibâ o reacţie la
re I de rapidă ca şi atacul aceluia;1"1 dupil cum spune Sfântul loan .Scârarul, ea
„alungâ. printr-un singur cuvânt atacurile. de la începuturiJe lor".■u Pe de altă
pane, rostirea ei neîncetata se potriveşte cu starea de trezvie, care şi ea trebuie sa
fie neîntrempta. în sfarsit, numele lui lisus chemat In rugaciune are o mare putere
iinpotriva gândurilor şi a celor care le insuflă. după cum aratâ Slantul loan
Scărarul atunci când spune: .,Loveşte-i p*e vrâjmaşi cu numele lui lisus. cSci nu e
în cer şi pe pamânt arma" mai tare"."'*
w
A se vedea. clc pilfiîl, Sf. Isihie Simiitiil. Oivâiii despr* tregfle si virttite, II. 56. mCf.
Awn Doroiei. EpistoU, VIII. 193. Sf, Vuisanufic şi loan, Scrison dtdurvnicesti, 660.
Sf. Isaac Sim], Clrvinte defpre woinţâ, 33 (M/ tribute s« n* Ptw&rivitn gânttu-riior,
ri sri U> prediun lui Ihuimezeii). Sf. Isihie Sinaitul. ('tivâ/tr despre tivzyie si vjrtutc, 20.
M. 4. 66. 80. SI. 87. Sf. Pilotei Sinaitul. Captlte despre trvzvie. 25. !S1 Cf. Sf. Maicu
Ascclul, Despre cei ce cred cei se tndreptgati/i din fiiple, 146. Sf. Isihie Sinaitul.
Cuvânl despre trezvie si virtute, II. 74 (..Rugiiciunea... cu trezvia nc iii.imieazii
împotriva drucilor ca o sabie de foe").
* Cf. A wa Anuiionii. Bpixtate, IX. 2. Sf. Maicu Asceiul. Despre eei ce cred că se w-
dpepteaiă dlnfapte, 106.
< % Evagrie, Desţrre mgăcime* 98. m Scanty XXVIII. 20. CE Sf. Filotei Sinaitul.
Capet* despre irezvir, 2. |M Scant, XX. 6. Cf. Sf. Isihie Sinaitul. GUvâM despte
twi*> >i vtrtKte, II, 50 (avfuid „ca aulitii pntemică numele lui lisus Hrisios").
439
Iitjeipluirea tănuUiuirii.
lar Sfântul lisihic Sinaitul învaţă aşa: „Oricând şi ori de câte ori se întâmplă să se
înmulţească în noi gândurile relc, să aruncăm în mijloctil lor chemarea Domnului
noslru lisus Hristos, şi ie vom vedea îndata împrăştiindu-se ca fu-inul în văzduh,
cum ne învaţă experienţa".16' Tot el, în altâ parte, îndeamnă: „îndată dupâ
împoirivire (cel ce se luptă) să strige către Hrislos într-un sus-pin negrăit, şi
atunci va vedea pe vrăjmaş risipindu-se, prin numele sfânt şi inchinai al lui lisus
Hristos, ca praful Ue vânt sau ca fumul ce se mistuie, împreunăcu nălucirile
lui",167
Nu este vorba aici de o practică magică; chemând în rugăciune numele lui
lisus. omul aleargă la Hristos ca la un adăpost,1'* penrni a fi apărat şi a primi
ajutorul Lui;169 prin rugâciune el cere - iar dacfi se roagă aşa cum se cuvinc, şi
primeşte - hand care-i vine în ajulor şi prin care îi biruieşte pe vrăjmaşi.l,f Aşa cum
spune Sfântul Filotei Sinaitul, „lisus eel chemat (este Cel care-i) izgoneşte pe
draci împreună cu nălucirile lor".171
Fără rugăciune, mărgînit la propriile sale puteri, care nu-i sunl de ajuns, omul
nu poale birui vrajmaşi atât de vicleni şi plini de nlutate.17: Astfel, Sfantul Isihie
Sinaitul învaţa: „dacfl ne vom increde... numai hi trezvia sau atenţia noastră,
repede vom cădea, răsturnându-ne, fund împinşi de vrăjmaşi, şi ne vor rapune
viclenii şi înşelătorii; şi tot mai mult ne vom prinde in mrejele gândurilor rele'V"
Şi tot el spune: „Făra cheiuarea lui lisus Hrislos, nu e cu putinţa a izgoni momeala
găndului riSn".174 într-adevăr, prin rugăciu-ne omul dobândeşte ajutorul lui
Dumnezeu, de care nu se poate lipsi. caci El, cu atotştiinţa Sa, zădărniceşte
înşelaciunile diavolilor, iar prin atotputernicia I.Aii nimiceşte puterea răutăţii lor.
„Să nu înceteze niciodată... rugăciunea către Hristos lisus, Dumnezeul nostru.
Căci ajutor mai mare afara de lisus nu vei at'lu in toată viaţa ta. Fiindcă numai El
singur cunoaşte, ca Dumnezeu, vicleniile, mesteşugirile şi înşelăciunile
dracilor", spune acelaşi Sfânt
'** Cuvânt despre irezvie ji vinute. 97. Cf. II, 72 (..Rugilciunea de nn singur cuvânt
(sau gând) omoarâ şi preface în cenuşă artiîlgirile (diavolilor)'1.
'"7 Ibidem, 20.
",s Cf. Sf. Varsanufîe si loan. Scrisori didwvniceşti, 4.32. 660.
'*' Cf. Pamfrazâ Tn 150 de capete a Sfântidui Simeon Metafnutut la cele 50 de
('nvinif alr Sf. Macarie Egipieanuf. 130.
I7;i
Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cwâtti despre irezvie fi ihiuie. 22 („strigfi cu suspîn câfre
Hristos şi vei shnţi ajutorul nevilzm dumnczeiesc..."); 26 („cula vrerne - mintea -
cheania pe lisus Hristos înipotriva Uuhurilor ruuluţii, le izgoneşte uşor... şi pune pe
fuga putcrile nevâzulc .şi ruzboinice alc vriijrnaşiilui").
'" Capele despre trezvie. 25. Cf. 26.
in
Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre Irezvie ţi viHute, 24. 26 („Cel ce se nădaj-
duieşi' în sine, şi nu în Dumnezeu. va cădea cadere jalnică"); 42; II, 79 (..Precum nu
ne este cu putinţă sa unnâiim păsurile ce zboarîl..., fund noi oanteni,... la fel nu e cu
puiinţă sâ biruim gândurilc drăcesti făra mgAciunc treazâ şi deasă\..").
™ Cuvânt despre irezw'e şi virtuie. II. 50. Cf. II. 43. 67.
m
Ibidem, II.40.
440
htpta tmpotriva gândurihr
Pârinte.175 „Aleargă la Dumnezeu împotriva (duşmaiiilor), aruncând înainrea Lui

neputinţa ta. Şi El va putea nn numai să-i depărteze, ci chiar să le îa puterea dc a
lucra", sfătuieşte, la rândul său, Sfăntul Varsaiiufie.'76 Singurii rugaciunea are
puterea nu numai de a alunga, ci şi de a nimici gândul strain: „Ceea ce stinge şi
împrăştie îndată orice inlenţie a vrăjmaşilor. orice gând. orice nâlucire, orice
forma* şi orice rail iscal in noi, este chemarea Domnu-lui". spune Sfântul Isihie
Sinaitul.177 lar Sfântul Filotei Sinaitul arală. în ace-laşi sens, că „pomenirea... lui
Iisus obişnuieste s;1 împrăştie.., toate vrăjile gândurilor, înţelesurile. cuvintele.
nălucirile, chipurile întunecoase şi, simplu vorbind, toate mijloacele prin care
luptă cu aprindere atoatepierzătorul, cflu-lând să inghită sufletele. (...) lar lisus cel
chemat le arde toate cu uşuriiHă".17"
Numai rugăciunea poate curăţi în chip deplin inima,17'1 adicâ numai ea poate
„omorî până şi icoana şi mişcarea patimii",'*"1 ştcrgând cu totul urmele pc care
este cu neputinţă să nu le lase gimdurile în sufletul omului, mai ales dacă a primit
să vorbească cu ele, amestecându-le astfel cu propriile sale ctigete.181
Astfel, prin rugăciune însoţită de trczvie, şi mai ales prin rugăciunea lui lisus,
ajungem „sa cur.lţim casa inimii noastre de răutate", dupâ cum spune Sfântul
Isihie Sinaitul,1"7 şi să ne tămâduim în chip desâVârşit suflelul nostru.
Alingerea acestui ţel însă cere multă răbdare, şi de aceea, pe Ifingă trezvie şi
rugăciune neîncetate,1"' Părinţii îndeamna" la stăruirea în răbdare, cea mai
potrivită şi de trebuinţy atitudine pentru a duce cu folos lupta împotriva
gândurilor. Fntr-adevăr, pe de o parte gândurile conlinuă să se tot ivească atâ-(a
vreme cât rădăcina lor nu este nimiciul şi în suflel continuă să" existe slari şi
pomiri p;1oniaşe, care le zămislesc. Pe de alta parte, războiul acesta tre-zeşte şi
sporeşie lucrarea diavolească, înmulţind ispitele. „Cel R5u se înar-meaza şi mai
mult tmpotriva noastră... dacă noi primim atacurile cu curaj".'84 Lupta aceasw este
îndelungataV*'' biruirea desavâYşită a gândurilor cerând adesea războire de zeci
de ani,IWl si esttf cu neputinUl să nu fic însoţită de
'_ Wdem, 39.

"'Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhevnicfţli, 166.
' ('nvt'iiit ilf\j)re Irezvii' şi vititiie, H, 51.
i upele despre tre?vit>. 22. ": Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre
trezyie ţi viiiute, 28; II, 20, 50, 73. "' Sf. Marcu Asceiul, lipisiolă ctitre
NUuhie MoiuthnL 1. " Cf. idem. Capete desprtt tivzvie, 47.
( 'itvânt dex/ire trezvie si virtute. II. 50. m Cf Avva Dororci. Epistoie, VIII.
193; XIII. Sf. Varsanufie si loan. Scmori dufiovniceţti, 118. " l'unifmzfi ii' 150 de
rtipele a SfâiUiihii Sittwon Metufrasttil la celt 50 de Cuvinle ale Sjăiiliiluî
MtHiirie Egipfeannl, 132. !M Cf. Sf. Marcu Ascetul, EphioLî câtre Nicola*
Monaliul, I. m A se vedea. dc pildă, Patericul, Pentru Aw» Isidor, 3.
441
înfăptuirea tâmăduirii
necazuri şi suferinţe.117 Şi pentru că in tot acest timp dcznădejdeii îl pândeşlc
pururea pe ncvoitor, răbdarea aparc, alături de rugâciune, ca un leac tmpotriva
ei. Astfel, Avva Ammona scrie: „Rabdaţi (ispitele) până cc lc vcţi birui (...)- lar
leac pentru a le îndura csie să nu vă deznădăjduiţi niciodată şi să vă rugaţi
pururca lui Dumnezeu, în El aducând mulţumire din toată inima şi în toatc
răbdând, şi aşa cle se vor îndeparta de la voi'\188 Rătxlarea unîtâ cu rugâciunea
ducc în mod sigur la biminţă. „Fugi de ispită prin răbdare şi rugăciune", învaţă
Slantul Marcu Ascetul.189 Aceasta urmează cele scrisc de Aposiolul lacov:
„Fericit este bărbatul care rabdă ispita, căci lâmurit făcându-se va lua cununa
vietji, pe care a fâgăduit-o Dumnezcu celor cc îl iube.se pc El" (Iac. 1, 12). De
asemcnea, aceasta este una dinlre semnificaţiile cuvimclor Domnuluî: „ccl cc va
răbda până în slarşh, acela se va mâniuT (Ml. 10,22).190
Se cuvine ca omul să sc roage pentru a eâştiga rabdarea. Şi toi asa trcbuie
să se roage pentru tre/vie'1": dacă trezvia cere osteneală din partea omului,
pentm a da roadc, ea are trebuinţă de lucrarea harului dumnezeicsc.1''* Dc
accea, Părinţii, îndemnându-l pc om la veghe duhovnicească, arală că aceasta
estc o harismă,19' mai alcs alunci eând csle desăvârşita, Or, numai prin ru-
găciune, si îndeoscbi prin rugaViunca lui lisus, poalc omul primi accst har.194
Astfcl, Sfâniul Isihie Sinailul spune: „atenţia suprcmă vine din rugăciunca
neîneetală";195 „dacă vrei... sâ păstre/i cu uşurinţă Irc/via în inimă, să sc
lipească rugăciunea lui lisus de rasuflarea ta".l%
Trezvia este roada rugăciunii, dar ca cste înlesnilâ şi de anumite atiiudini
duhovniceşti, care, de alifel, trcbuie s-o însoţească şi alăluri de care ea poatc
împlini aşa cum se cuvine „lucrarea inimii": postirea,197 tăccrea.1*8 însingura-
rea, aducerea-aminte de moarte1''" şi mai ales îniristarea (nfevOot;) si smere-
Cf. Avvu loan Carpaliul, Una s,lt^ capete <& Wmgâiere, 30 („Bsie cu ncpulinţă celui
povătuil priii încercări .să treacă prin c!c farâ întristare"), Sf. Marcu Ascelul. Despre cei care
cn-d<dse mdreptca:îidinfapte. 75. Avvy Domtci. Invâţâtltndesufleifolositonre.XWX.l.
m
Epistole.\X,2. 189 Desprc cei care cred cti se mdrcpteazu dinfapte, 106.
1.0
Cf. Sf. Varsanufic $i loan, Scrisori duhovniccsti, 118,
191
Cf. Sf. Marcu Asccml, Desprc horez, 23. Sf. Isihie Sinaitui, Cuvânt despre trezvie
si virtute, 10, 93. Sf. Filoici Sinaitui, Capete despre trezvie, 25.
1.1
Cf. Apoftegme, N 437. Sf. Isihie Sinailul. lot: cit, 1. Sf. loan Casiatt, Asczdminicle
mănăstireşti, XII. 6, 2.
m
Cf. Sf. Varsanufic şi loan, Scrisori duhovniccsti, 197. 267. Sf. Macnric Egiplcanul,
Omilii duhovniccsti (Col. II). XXXI, 5.
"" Sf. Varsanufic si loan, Scrisori duitovnicesti. 197. Sf. Isaac Sirul, Cuviiue
despre
nevoinţâ, 26.
m
Cuvâm despre trezvie si virtute, 93.
m
Ibidem. 11,80. Cf. 81.
1,7
Cf. Sf. loan Scfirurul, Scam, XIV, 16. Sf. Filolei Sinaitui. Capete despre trezvie, 6,15.
IM
Cf. Sf. Filotci Sinailul. be. clt.. 6.
199
Cf. ibidem, 2,6, 13. Sf. Isihie Sinailul, Citvânt despre tnrîe y/ virtute. 17, H, 53, 87.
442
Lupta fmpoiriva gândurilor
nia.200 Mai ales înlristarca cea dupâ Dumnezeu şi slrăpungerea inimii în-
lcsnesc trezvia, prin elc având omul neîncetat constiinfa vie a păcatelor şi
patimilor care-i zac in suflet. „Fcricit este eel care are întotdeauna înaintea
ochilor păcatele sale, căci acesta este pururea treaz", spunc un Părinie.201 lar
Avva Isaiu SCrie: „Plansul şi întrisiarea sunl Ire/via cea desăvârsită; eel care
n-are plansul nu are nici trezvie".202
7. Efectclc tămăduitoare
Luarea-amime, trezvia şi însoţitoarcle lor se vădcsc a fi condiţia sporirii

şi înaintarii duhovniceşti,21" şi niai înlâi de loate a tăinaduirii sufletcşti. Ele
sunl, după cum spune Slantul Filotei Sinaitul, „leacuri mânluitoare ale sufle-
tului".20,1 Ele sunt, in sine, sânătatea duhovniceascâ* a omului. „Bogă'ia şi sâ-
nătatea (sufle(ului) se nasc din irezvie şi dreapla socotinţă", scrie Sfântul
Isaac Sirul.205
într-adcvăr, prin ele si prin cele care sun» împreună cu ele, miiitca „vine
iaraşi la rânduiala sa1'.206 îşi regăseşte starca nomială şi fireascâ.70' îndeosebi
trezvia estc, după cum spune Sfăniul l-ilotei Sinaitul. „locul minţii".™ Vladimir
Lossky rezuina* învăţâtura palristică atunci când scrie: „Mintea oniului, în chip
firesc, (...) esle în stare de veghe. Trezvia (vfjvj/iţ), paza inimii (KCtpSiaicfi rcpo-
ooxfi), dreapta socoiiiiţă şi puterea de a disccme cele duhovniceşti (SidKpicnţ)
caracterizeazâ fiinţa omcneasca în starea ei nestricăeioasă".209
Faptul că mintea revine la propria ordine, câ îsi regăscşte lucrarea fireas-
că, înseamnă mui ales că ea nu mai este atrasă fără voia ci de năluciri şi găn-
duri, nu mai este înrobită de ele şi risipitâ fară încetarc, divizatâ, răspăndiia
şi, in final, răpită de ele,21" iar prin ele, de diavoli.3" Trezvia îi redă omului
300
Cf. Sf. Rloici Sinaitul, loc. cit., 11. 13. 14. Sf. l.siliie Sinailul. he. rit., II. 50. 66,74. K7. 101
Apoftegme, PE III, 35. 24-25. 263 Douâtcci şi nouâ de cuvinte, 29. m Cf. Awa Dorotci,
Invâiâturi dc suflet fohsiloare, X, 2. 384 Capete dcspre frezvie, 14. m Cuvinte dcspre nevoinfă,
38.
m
Sf. Isihie Sinaitul. Cuvânt despre trezvte şi virtute, II. 27. Cf. Sf. Iwiiic Sirul, Cuvinte despn-
nevoitfţă, 37.
110
Cf, Sf. Isihie Sinaitul, Cuvânt desprc trezvie si virtute. II, 27, 76. *a
Capete dtfspre trezvie, 19.
** Thâohgit mystique de t'EgltU d Orient. Paris. 1944. p. 20().
310
Cf. Sf. Varsamifie si loan. Scrisori duhovtneesti, 172. Avva Dorolei, hivăţdturi de suflet
fohsitvare, IV. 25: XI. 120. Sf. Macarie Egipteonul. Omilii duhovniceşti [Col II), IV, 4; IX, IJ.
Avva Amrnona, hiva(imtri, IV. 52. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfu, 8 şi 60; Epixtole,
3. Apoftegme, PE I, 24, 4. Sf. Vasilc eel Mare. Omiiia a Hl-a la aivintelc: „la ami/He la tine
insuţi". Sf. Nichifor din Siiiguflitalc. Cuvânt despre trezvieşipâzirea inimii. -'" Cf. Sf. Isaac
Sirul. Cuvinte despre nevoinfd, 36. Apoftegme. PE I, 24,4.
443
hifâpluirea tâmâduirii
deplina stăpânire asupra gândurilor sale,212 prin luarea-arainte fiecare dintre

cle fiind cercelal, iar prin puterea de dcosebirc cunoscând pe care să-1 pri-
mească şi pe care să-1 lcpede, după cum cstc bun sau rău. Sfântul loan Ca-
sian scrie cu privire la aceasta: „Chipul minţii desăvârşilc este foaric frumos
reprezcntat prin acel sutaş din Evanghelie, carc (...) nu se lasă dus de gânduri
înlamplătoarc şi nepotrivite, ci, după judecata sa, le admilea fără nici o
greutate pe celc bune sau le respingca pe ccle relc (...): «Căcî şi eu sunt om
sub puicrca altcuiva, având sub puterca mea soldaţi, si zic accstuia: du-tc, si
se duce, şi alluia: vino, şi vine, şi slujilorului meu: fa aceasta, si face» (Mt. 8,
9). Dacâ, aşadar, şi noi, luptând bărbăteşte împotriva (uiburârilor sj vicîi-lor,
le vom putea supune cu dreaptfi judecată autoritâţii noaslre, dacă vom stinge
în trupul noslru patimile şi vom subjuga raţiunii COhorta gândurilor
neslatornice (...), penlru atâtea merite, votn fi înălţaţi la rangul acclui sutaş
duhovnicesc (...). Şi astfel, înălţaţi şi noi în vârf'ul acestei demnităţi. vom
avea această putere şi vinute de a comanda, prin care să fini conduşi nu de
cugetările pe carc nu le voini. ci să putem rămâne în acelea care ne dcsfală
duhovniceşte, poruncind îndemnurilor rclc: Plecaţi!, şi vor pleca; iar celor
bune lc vom zicc: Vcniţi !, şi vor veni".21*1
Omul ajunge astfel să supună judecaţii şi voinţei sale nu numai gân-durile
conşiiente, ci şi pe cele care înaintc cxistau în el in mod înconstient. Trezvia
ncîncetată îl ajulă pe om să pătrundă în tainilelc propriului suflet, iar de
acolo sâ aducu la suptafaţa conşiiinţei inconştientul său dc natură spirituals.
Esie bine cunoscută afirmaţia lui Bvagrie, prcluatâ dc Sfântul Maxim:
„Mulle palimi sunt ascunse; c!c ies la iveală de-abia atunci când sc arată
lucrurile (ispitele)".214 Prin trc/.vie si rugăciunc, omul le izgoneşte din
ascunzisurile lor, se curăţă şi se poate feri de ele, Astfel, Sfânlul Isaac Sirul
scrie: „vieţuirea prin cugetare, care este lucrarea inimii (...) stă în a lua
seama la palimile cele ascunse, ca să nu se ivească cumva vrcuna dintre cle
în latura cea ascunsa şi duhovnicească".215 înlr-adevăr, prin vieţuirea
neîncetată în Irezvie şi rugăciune, minlea se face limpede şi curală si se
subţiază,216 putând sâ* zărească gândurile cele mai mărunte şi să cunoască
sîgur de unde vin şi dc cc natură sunt. Cel care se războicşte cu gândurile,
aşa cum am arâtat, obscrvă că acestea, atacându-1, se înmulţesc; lui i se arata
astfcl gânduri pe care mai înainte nu le vă/.usc niciodata. Sufletul său care
era altadată asemenea unui lac liniştit $i limpede, sub biciuirilc
"' Cf. Sf. Maxim Mănurisilorul. Capete dcspre dragoste. III, 13.
211
Convorbiri duhovnice$ti, VII (Prima convorbire cu Parinfele Screnux), 5.
N
• Sf, Maxim Mănurisitorul, Capete despre dragoste, IV. 52. Cf. Evagrie. Capetc gnos-
lice, VI. 52.
m
Cuvinie ilespre nevoinfă, 17.
îl6
Cf. Sf. Filoiei Sinaitul. Capete despre trezvie, 28.
444
Lupta împotrivtt gândurilar
trczviei şi ale rugăeiunii, se lulbură şi se învolburează, revărsând din

adâncuri mâl negru şi rău-mirositor şi scoţând la iveală gunoaiele şi
mortăciunile carc zficeau pe fundul lui. Sfântul Diadoh a] Foticeei scrie cu
privire la aceasta: „Precum ochii noştri cei irupeşti când sunl sănăto$i po(
vedca toate. până si ţânţarii care zboarâ în aer, dar când sunt acopcriţi cu
albeaţă sau de niscai urdori, chiar dacă vine înaintca lor vreun lucru mare
nu-l vâd dccât foane şters, iar pe cele mici nici nu Ie prind cu simţul
vederii, lot aşa şi sufletul, dc îsi va subţia cu luarc-aminte coaja care i-a
venii din iubirea de lume, va socoti chiar şi ccle mai tnici greşeli ale sale
ca foarte mari (,..)".2'7 lar Sfântul Filotei Sinaitul. după ce arată că sufletul
omului căzul „este legat cu lanţurile întunericului..., fiind orb cu ochii
dinlăuntru", scric: „Cănd va începe să se roagc lui Dumnezeu şi să vegheze
prin rugăciune, se va î/băvi prin rugiiciune de înluneric, căci altfel nu
poate să se izbăvcască. Atunci suflctul poate cunoaşte că îniîuntru, în ini-
nia. cste o altă luptă şi o altă împotrivire ascunsă, şi un all război, al găndu-
rilor duhurilor răutăţii".218 Şi tot cl mai spune: „Trezvia curăţă luinino.s
consliin|a, iar aceasta, curăţitâ. izbucneşte îndată ca o mare luinină, altă-
dalfi acopcrită, alungând marcle întuneric. lar acesta fiind alungat, con-
ştiinla, prin trezvie neconleniiă si adevărată, descoperă, la rândul ci, cele
ce se mişcă pe ascuns".219
Cunoaşterea limpedc şi supuiicrea gândurilor nasc rodul cel mai dc preţ al
vieţuirii în trezvic şi rugaciunc, adică ornul, prin harul lui Dumnezeu, ajunge
să se ferească din cc în ce mai mult dc păcatul cu gândul si cu lucrul, se
curăţă încetul cu încetul de păcatele trecute, iese din robia gândurilorrele, se
vindecă de toute patimilc, leapădă toate pornirile şi înclinârile rele, vâzule
sau tăinuite; fnlr-un cuvfint ajunge să fic libcr de păcatul care mai înainte
zăcea în el.22U De aceea. Sfânlul Varsanufie sfatuieşte: „Veghează, aşadar, ca sa
iiimiceşti cu tărie cele opt neamuri străine",221 adică cele opt palimi de
căpetenie, iar prin aceasta pe loate celelalte carc purced din ele. Vorbind
despre trezvie, Sfăntul Grigorie Palama scrie tot aşa: „Pune deci această
pază sufietului si trupului tău. şi ea te va elibera cu u.şurinţă de relcle lor
Jlî
Cuvânl ascetic în iOO de capete, 27.
m
Capcte desprc trezvie, |9.
w
Ibidem, 24.
20
Cf. Sf. loan Casian, Convorbiri dtthovrticeşti. VII. 5. Sf. Macaric Egiptcanul, Omilii
duhnvnicesti (Col. II), LUI. 15. Sf. Marcu Ascetul, Epistold ctftre Nicotae Monalnd. 7.
Sf. Isihie Sinaitul. Cuvănt despre trezvie ţi virtute, I. 4. 51; II, 7, 9. 20, 52, 86. Avva
Isaia Pusinicul. Douăzt'ci $i nouăde cuvin/e, VIII, 60. Sf. Maxim Mărluri&itorul, Capetc
despre dragoste II. 11. Patericul. Pentru Amroa Theodora, 3. Sf. Dindoh al Foticeei,
Cuvânr ascetic in 100 de capete, 23. Sf. Filotci Sinaitul, Capete despre trez\'ie, 24. 28.
Sf. loan Damaschin. Cuvât't de sttfletfolositor.
221
Sf. Varsaiiufic şi loan, Scrisori duhovnicesti, 44.
445
Iiijafnuhva lănuUhiitii
patimi".223 „Din ostcneli şi din pază izvorăşte curaţia gândurilor", araiă Sfâniul
Isaac Sirul.221 „De vom întari lucrarca noastră şi ne vom trezi cu si-linţâ, nu vom
afla în noi întinăciuni", spune Avva Pimen.?M lar Sfântul Ni-chifor din Singurâlate
scrie: „Luarea-aminte este semnul pocâinţei neştirbue (...), este desfiinţarea
păcatului (...) şi încredinţarca neîndoielnică a iertărij păcatelor".225 Sfânlul Diadoh
al Foticeei, la rândul său. aratfi cfl „sufletul..., când începe să se cur&ţească cu
niuliă luare-aminte, simte frica lui Dumnezeu ca pc un leac adevărat al vieţii, care
mustrându-l îl arde ca într-un foc... şi curăţindu-se treplat ajunge la curăţirea
desSvârşită (...) în care este nepăti-mirea deplină".22*'' Sfântul Isihie Sinaitul
socoieşte trezvia şi rugăciunea doc-lorie care face sufletul să dea afara toate
ciigetele olrăvite ale răutăţii: „Pre-cum măncărurile aducătoarc de boală îndală ce
au lost primite în inip supării, iar cel ce le-a măncat. simţind îndată vătămarea,
caută să le verse mai repede prin vreun leac. si aşa rămane nevftfamat, la fel şi
mintea, când a primit să* inghită găndurile şi simte amăiaciunea lor, le varsă cu
uşurinţă prin rugăciunea lui lisus strigată din adâncurile iiiimii. şi le leapădă cu
desăvftfşi-re, precum au învăţat şi cercat cu şliinţă aceasta cei ce se îndeletnicesc
cu iivzvia".3"
în fapt. eliberarea dc gândurile rele şi de patimi se face treptat, pas cu pas.
Stăruind cu riîbdare şi întru cunoştinţă în lepâdarea gândurilor de îndată ce se
ivesc, omul le micşorează puţin câte puţin mulţimea şi puterea, şi tot aşu, încetul
cu încetul, slăbeşte patimile228 care vi n din ele, căci acestea nu mai găsesc în om
hrana care le pastra în viaţă. După cum spune Avva Pimen: „Dacă nu dai loc
gândurilor (celor necurate) şi nu te îndulceşti cu dânsele, nlmân nelucrătoare"; şi
încă: „Precum o ladîi plină cu hainek de le va lăsa cineva, cu vrcmea putrezesc,
aşa şi gândurile, de nu le vom face cu trupul. cu vremea se prâpjîdesc şi se
putrezesc".22
Lucrând astfel, omul nu numai c;1 îndepărteazo gândurile. ci le leapădă cu
totul şi nimieeşte înseşi patimile/" tăîndu-le din rădăcină şi stergând orice urmă
lăsată dc ele în suflet.3îl Astfel, Sfântul Isihie Sinailul spune că „dacfi curăţia
inimii, adică observarea şi pSzirea minţii.... este ţinută de noi cum nebuie, taie
toate patimile şi toate relele, dezrîidâcinându-le din inirnă".'*2 De
m
Triaâe, I, 2. 9.
I
Ciivinte (ies/tre nevomfii, 30.
"•'"' l'atericul, Penlru Avva Pimen. 164. 225
Cuvânî <U:\fire trezvie şi pâzirea imtiiii.
::ft
Cuvâtu ascetic in loo <le capote, 17.
:::
CttVănt despn trezvie şi virlute, II. 86.
*Cf. Sf. M ixim Marturisitonil. Capete tfrs/tre t/mgoste, II. II.
219
Patfiit ul, Pcntru Avva Pimen. 15. 20.
'" Cf. Sf. Maxim Murturisitoml. C.ojn-le tfespre dnigvste, IV, 48.
II
Cf. Sf. Marcu Ascetul. Episiolti ciitre Nicola*. Momihut. 7.
■'"' Cuvânt desţtre trezvu' şi virtule. II. I I . Cf. II. 35.
446
Ittpta împotriva gâttdtmtor
aceea el numeşte trezvia ,vo metodă duhovniceascâ, care urmârită cu râvnă limp
mdelungat, cu ajutonil lui Puninezeu, izbăveşle pe om cu toiul de gânduri şi cuvinte
pătimaşe, ca şi de faptele reie"; adaugând: „ea este, propriu-zis, curăţia inimii".21'
Sco(andu-f pc om din tobin patimilor, fre/via insoţifa de mgitciutie aduce in sufTclul
lui. în locul acestora, virfutile-**"1 ,J_uarea-aminte - spune Sfântul Nichifor din
Singurăfate - este desfiinţarea pitcatului şi recast igarea Virtu-in ' ' lar SffintuJ Isihie
Sinailul mvatii ca" „trezvia este calca a toată virtutea şi u toală porunca lui
Pumnezeu".2'''
Tfimăduirea adusă de trezvie, prin care omul se izbăvcşie de patimi, ade-vărate boli
ale sufletului, şi-şi recapată sănătatea prin lucrarea virtuţilor, nu este totuşi decât o
prifnă treaptă. Odată redobândjtă sânătalea, oinului îi ră-mâne sa* lucreze pentru
păslrarea ei, iar trezvia şi luarea-aminte slujesc şi la împlinirt'a acestei lucrîiri. Rostul
lor de a păzi şi ten de pîtcat este cum nu se poate mai limpede arâtat de expresiile „paza
inimii" («tuAcucr) KapStacj şi „paza minţii" (<t>uAafcr| sau xfepflaic, VO6Q). care
praclic sunt sinonime;217 Pa-rinţii se folosesc când de una, cfmd de cealaltă, aiunci când
vor sâ sublinieze aceastii anume semnificaţie a trezviei.21" fnir-un anumit sens, trezvia -
în-soţifă de rugăciune, de care, repetăm. nu poate fi despjirţitâ - este întotdea-una
profilactica: omului care luptă împolriva palimilor, ea îi este de folos pentru a se feti de
orice gând care !e-ar putea hrâni; celui care s-a eiiberat de cle, îi foloseşte la păzirea de
cele pe care i le-ar putea aduce din nou în suflet. Dar in eel dintâi caz ea este doar unul
dinlre elementele lămfiduitoare. in limp ce in al doilea, este leacul prin excelenţâ,
pentru câ omuJ trebuie să se ferească de a cădea din nou în păcat şi sft păstrezc binele
dobăndit," adioâ sănatatea sufletului. Aceasta o spune Jimpede Sfantul Varsanufie: „Să
stăm-
w
Ibidem. I.
"'4 Cf. Avva Doroici, hivăţâutri de mflet Jbhmtmire, X, 1-2. Sf. Isaia Pusfnicul.
Ascetuon, 30. 5D.
<'ttvânt despre tregyi* si pazirea inimii.
m
Cuvânt despre tre&ut fi vtrtute, 3.
Cf. .Sf. Nichifor din Singurittate, Cuvtiru despre irezvie fi pthire.a inimii. K Peiilru
prima cxpresie. a se vedea. întrc aJfele: Pilde 4. 23. Sf. Alanasie eel Mure. Vuiţtt
Cui'umihii I'cinritelui nostni Antanie. 21. Sf. Macurie Egipleanul. (Jriutii duftov-tiiresti
(Col. II), IV, 4. Eviigrie, Capete gttOStiCM, VI, 52. Sf*. Varsanufie şi loan, Scrisori
duho\-niresti. 166, 454. Avva Dorotci, ţnvăfâluri tie suflet foltmtaiire, l/l, 4-6 (umle.
Părintele Stăniloae ji folosil expresia „pîizirca conşlrîriitfi". n. Ir.). Sf. Filoiei Sinaiwl.
Capete despre i/ezyie, 23. lai* pentru a iloua expresie: Sf. Dittdoh al Policeei. < 'ifvânt
ascetic- in 100 de rapeie. l)7. Sf. Isihie Sinailul. ('want despre Irezyie si virtu-tf, II, II.
55. 66. Sf. Filoiei Sinaitul, Capete despre trezvie. 26. De asemenca, expreskt „paza
niinţii" se folo&cţte mai ales când este vorba despre o altâ Ireaptil, aşa cum vow vedea
ulterior. "'Cf. Apofiwrw. H 47X
447
hifa/uuhfa lănmdiiirii
im mgâiidu-ne să nu căderr» în aceleaşi palimi sau în altele. Dacă mănanca cineva

vreo mâncare şi se vatămă la slomac sau la splină sau la ficat, şi prin îngrijirea şi
meşleşugul doctorului se vindecă, nu mai e cu negrijă la sine, ca să-l ajungâ ceva
şi mai rău, ci-şi aduce mereu aminle dc primejdia dc mai înainte, cum a spus şi
Domnul celui vindecat de El: «Vezi, te-ai facui sanătos, de acum sa" nu mai
pacătuieşti. ca să nu păţeşti ceva şi mai rău» (In 5, I5)".MCI Avva Dorotet, vorbind
mai general, spune acelaşi lucni: în ceea ce priveşte trupurile, „dacit cincva duce o
viaţă fără rânduială şi nu vegheazâ asupra sănătaţii sale, se produce sau o
prisosinţfl, sau o lipsă, şi de aici vine neorânduiala"; tor aşa se întâmplă şi cu
sufletul: dacă omul „nu rămăne cu luare-aminte şi nu se păzeşte pe sine, se abate
cu uşurinţă de la cale, fie spre cele de-a dreapta, fie spre cele de-a stânga, adică fie
spre ceea ce prisoseşle. fie spre ceea ce e cu lipsă, şi dfl naşlere bolii care este
păcatul (rautatea)".241 lar Sfântul Isaac Sirul spune scurt şi ciiprinzator: „Bogăţia şi
sănălalea sufletului se nasc din trezvie şi luare-aminre. Cât timp trăieşle cineva,
are nevoie de trezvie şi de veghe pentru păzirea comorii. Pentru că de pârăseşle
pravila (aceasta), se va îmbolnăvi şi va fi furat'V'J
Aşa cum am spus, este cu neputinţa ca omul să nu fie ispitit şi ca diavolii s;i
nu-l ademcneasca prin gânduri. Dar dacă a dobândit prin trezvie şi rugă-ciune
neîncetată puterea de a se păzi pe sine, el se face nesimţitor la momeli-le
diavolilor,'"1 dispremindu-le şi ridicându-se deasupra lor,24J tarâ a fi în ntci un chip
Uilburat de năkicirile lor şi neclintindu-se din locul său (cf. Eccl. 10, 4) şi spunând
cu Psalmistul: „Amupt-am şi n-am deschis gura mea" (Ps. 38, 13). După ce,
printr-o nevoinţă îndelungată, omul dobândeşte prin harul Im Dumnezeu biruinţa
deplina" asupra vrăjmaşilor, el ajunge la pacea desâvâr-ş\iă?AS Atunci, nu numai
mintea sa, ci toate celelalte puteri lăuntrice rămân netul-buratc."'"' Această Hnişte
lăuntrică - la care ajunge omul prin lucrarea trezviei, din care vin supunerea
gândurilor, lepădarea patimilor şi biruinţa asupra diavo-lilor, dar şi liniştirea
puterilor sufleteşti si tăcerea gândurilor, care decurg din toate acestea - corespunde
unuia dintre principalele sensuri ale cuvântului ixihie CtYJxrxXa), care este
adeseori întâlnit în textele ascetice.247 Sfinfii Părinţi
1
Sf Varsanufie si loan, Sciisori dultovniceşti. 347.
w
invăfatiiri de xujlet foh.utiNtre.X, 3.
MJ
Omnte despre iwoinfti, 38.
w
Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXVI, 62.
-lU Cf ibidem. Sf. Alanasie ccl Mare. Vitifa Cuviosului Ptiriittetui rioslm Anionie, 9.
w
* Cf. Sf. Maxim Marturisilonil. Capete despre drttgosle, II. 87. Sf. loan Gura de Aur.
Tulruiie In Psalmul4, 12; Tâlvuire la I'safnud 124, I.
:
"Cf. Sf. Isihie Sinaiiul, Cuvârtl despre trezvie fi virtuie, II. 76.
: 7
* Asupra difcritclor sensuri ale accstiii cuvânt, a se vedca siudiul lui I, 1 lauslien, „L'hesy-
chasme. Etude dc spiritualiie". in i/Asyclmsme el prieiv, Roma, 1966. p. 163-237.
44X
Ijipta ihipolriva gândurilor
socotesc isihia rod şi însuşire a Irezviei,34" împlinirea desăvârşită a acesteia din urma
fiind penlru ei sinonimă cu Iiniştirea.74"
în acest capitol, ne-am referit in principal la (rczvie ca mijloc de luptji împotriva

gândurilor pătimaşc şi de curăţire a inimii. Vom vedea Insă, la mo-menrul potrivit, că
trezvia mai are şi rostul de a feri sufletul de orice repre-zentare, imagine sau gând, fie
ele chiar neulre, aceasta fiind una dintre con-diţiile rugăciunii curate şi ale
contemplării. Acest al doilea rost îndreptăţeşte folosirea numirii de „paza minţii", în
limp ce primul cere, strict vorbind, numirea de „paza inimii". Isihia la care se ajunge in
acest fel înseamnâ lipsa oricărei reprezenliSri, de orice natură, pacea desăvâtşiul a
minţii. care, unită cu inima curată, se ocupă neîncelat şi în chip nelulburat numai de
cugetarea la Duninezeu.
Luarea-aminte ajunge atunci să fie luare-aminte neîncetată la Dumnezeu; iar Irezvia,
al cărei nume însuşi înseamnă „deşteptare", nu mai este doar ve-ghe şi pazâ fata de
sine, ci şi deşteptare fata de Dumnezeu şi pazire a pome-nirii lui Dumnezeu. Când
Sfinţii Părinţî spun că trezvia Iucrează deşteptarea minţii v> sau când îl auzim pe Sfântul
loan Scararul spunând: „Prietenul li-niştii este cel al cărui gând... stă neaţipit",351 iar
„mintea (este) neadormi-fi",753 se cuvine sâ avem în vedere acest îndoit înţeles.
Acesta este un all rod al trezviei: tămăduirea omului de mulţimea stărilor pătimasc
pe care păcaiul le-a adus în el şi care-1 îndepărtează de adevărata sa ('iinţă şi mai ales
de Dumnezeu; somnul spiritual, - ' nepăsarea,"" uitarea,25 Irftndăvia,258 negrija
(lenevia),25' împrăştierea minţii,:>K neştiinţa,"1 pe care
* Cf. Sf. Filoiei Sinaitul, Capete despre trezvie, 3, Sf. Isihie Sinaitul, Cuvănt despre
in'zxif VI virtute, 7.
1
'T Sf. Isihie Sinaitul. foe, dfc, 3. 5, 10, 15, 27. Sf. Nichifordin Singuiătate. Cuvânt
despre trezyitr si păzirea ininui.
'"Cf. Sf. Isuuc Sirul. Ciivmtt' despre nevoinfâ. 73. Sf. Filotci Sînaîtnl. t'apete despre
irezvie. 27. ; 'SttWW, XXVI1.2. :5; Acelnsi atvâal. Despre felurite liniştirilor..,, 6.
*' Cf. Mc 13. 35-36. I Tes. 5. 6. Sf. Varsamifie st loan, Scrisori diilwvnicesti, 197. Sf.
Vasilc eel Mare, Onii/ia a lll-ti la ctivintele: „hi aininle de line. insttfi". : Sf. Isiliie
M
Sin.HI u!. ("ttvani despre trezvie si virfute. 84.

* Palericut, Penlru Avva Orsisie. 2. Sf. Isihie Sinaitul. he., cil., II, I, 18. 26. Sf.
Maicu Ascctul. Epistolâ cat re Nicolae Monalnd, 12-13.
Sf. Varsanufic şi loan, Scrisori dtdiovnicesti. 197, 573. Sf. Macaric Egipteanul,
Omilii duhovniceşti (Col. II), IV. 5.
" Cf. Sf. Viirsaniifie si loan. Scrisori duhoxmicesti, 197, 259. Avva Ammomi, Scrisori, X,
5. i'tileiicul Ptontm Avva Orsisic 2. Sf. Isihie Sinaitul. ('want desptv trez\'ie si virtute. II,
18. Sf. Murcu Ascctul. Epistolă ctitre N'tcohte Monalnd, 12-13 („ncpiisarea tifuidava").
" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhovniceşti. 660. Sf. Isaac Sirul. Cuvittte ili-
sprc nevoinfă, 73 („zăpăceala cugctării"). Sf. loan Scârarul, Scam. XXVII. 7.
* Sf. Maicu Ascetul. Epistolti catre Nicolae Monahul. 12-13.
449
Infapfuirea tâiiuuluitii
trezvia le alungu din sufletul în care ea s-a sălăşluit. Jar dintre acestea, ceie iruii
rele sunt uitarea. negrija şi neştiinla, pe care Sfântul Marcu AscetuI (si mai apoi
Sffinlul loan Damaschin260) le numeşte „cei Irei uriaşi ai celui Rău" sau „cei trei
uriaşi puternici ai diavolului", aratând că prin ele ,.furişându-se celelalte patimi ale
răutăţii, lucrează, vieţuiesc şi prind putere" si „pe ele se reazema toalâ oaslea
duhurilor răutăţii, ca să-şi poată duce la indeplinire planurile, iar f'âră ele nu se pot
susţine".261
Se vedc limpede, aşadar, rostul esenţial aJ trezviei şi al însoţitoarelor ci Fn
vindecarea sufleteasca a omului şi în redobândirea sănătăţii sale.
CuviittS de sujlei folosifor.

Efiislolti câfre Nico/ne Moiuthul. 12-13.
6
Nevoînţa trupească. Rostul ei ajutător în

(ămăduîrea sufletului
■
Am vazut ca, în sens larg, noţivinea de asceză poate fl asimilată celei de

praxis, care desemnează dubla mişcare prin care omul se curâţâ de patimi şi
dobândeşte virtuţile.
Totuşi, pentru câ* omul are a se împotrivi paiimilor aşa-numire „trupeşti" si
pentru câ* în viaţa duhovniceasca' întâmpină unele staviie dalorale anumitor stări
corporate, asceza este adesea înţeleasă, într-un sens mai restrâns, ca ansamblul
practicilor care privesc nemijlocit trupul. în acest caz se vorbeşte în general de
„nevoinţă trupească", deosebind-o de „nevoinţa liluntrică" (iiumiiă uneori
„nevoinţa inimii'V pe care o precede din punct de vedere logic, dar nu temporal.
La aceasta" nevoinţă trupească se referă Apostolul atunci când zice: „îmi
chinuiesc trupul meu şi îl supun robiei" (1 Cor. 9, 27).
In frunlea practicilor din care e constituită, se cuvine să numim postul, prive-
gherea, kicrarea ostenitoare/ metaniile (sau îngeiiuncherile),1 ca şi orice oste-
nealâ pe care omul o ia asupra sa de bunăvoie4 sau pe care o primeşte atunci când
i se întămplă tara sa o fi căutat/ ca, de pildă, bolile, suferinţele şi necazuriie de lot
felul care-i vin de-a lungul vieţii pitmânteşti. Astfel, Apostolul scrie: Jn toate
înfiiţişându-ne pe noi însine ca slujitori ai lui Dumnezeu. în multă răbdare în
necazuri. în nevoi, îii strâmtorări, în bătăi, în temniţfl, în tulburări, în osteneli, m
privţigheri, în posturi" (2 Cor. 6, 4-5); şi ftică: „în osteneal.l, în trudă, în
privegheri, adeseori în foame şi în sete, în posturi de multe ori. în frig şi în lipsă
de haine" (2 Cor. J1,27; cf. 11,23-26).
Aceste nevoinţe ascetice nu surtt un scop în sine, tar suferinţele, mai inici sau
mai man, de care sunt rnsoţite nu sunt nicicum legate de vreo dorinfft a omului
de a se pedepsi pe sine sau de a-I oferi „satisfacţie" lui Dumnezeu.
1
A se vedea. de pildfi. Sfantul Antonie eel Mare, Scrisori, I, 2. : A se vedea, între
alţii: Avva Aminona, Jm'afâttm. II, 5. Râinhiiata Sf. NilSorski, IV. Cf. Sf. Isaac .Sirul.
Gffltintt de.sprr. iwvoîniâ, 8. RihuhiUih Sf. Nil Sorski, IV. ■ .St", loan I ),!in.i.v.i.i!i diî
o lungfi lista a lor (Cuvânl de suflel jolosiior, in I'hifoludia, i. II. p. 232).
s
Cf. Sf. Nichila Slilhalul, Gefe .iOO de capeie.... II. 9 (..osleneli de biinăvoîe*' şi
„neca-ztui iVirâ de voie"). Sf. Maxim Mărturisitorul, Riisptoixuri câire Talmie, 47. PO
90. 42SAB. Sf. loan Carpalinl. Capeie de mângâierv. 21.
451
Nevoinţa trupfusvâ
irebuie privit ca o pedeapsă pentru lipsa sa de grija. ci oa un dar al proniei
dumnezeieşti, pentni ca omul să poată dobândi bunurile duhovniceşti de care
allfel ar fi fost lipsit. Ei spun apâsat că fără osteneli şi necazuri omul nu se poate
nici curăţi de vreo patimu, nici câştiga vreo virtute, şi nu poale irece de l<i starea
de creatură câzută la cea de lâplura nouă", „Pocainţa, adică înloarcerea de la
starea cea contra naturii la starea natufflifl", se face „prin usceză şi osteneli", scrie
Sfăntul loan Damaschîn.1* Sfântul Isaac Sinil o spline în repetate rânduri:
„Pomncile lui Dumnezeu se împlinesc în necazuri şi strâmioriiri";17 „pricina
virtuţii (sunt) strâmtorarea şi necaawl'V* „virtuţile au împleiire în ele îittristările.
Cel ce iese din necazuri se desparte Riră îndoială şi de virtute. De doreşti virtutea,
predă-te pe tine oricami necaz",1'' ..Să nu te miri cânJ, punand început virttiţii,
izvorăsc împotriva ta, din toate părţile. necazuri aspre şi tari. Caci nu se socoteşte
virtute aceea care nu este însoţită de greutăţi în lucrarea ei, Penlm că chiar numele
virtuţii vine de aici, cum a jpus Sfânlul loan: «E obişnuit să vină asupra virtu(ii
greufăţile. Şi e vrednica cle dispreţuit virtutea care se însoţeşte cu tihna». Căci,
spune Sfântul Marcu Ascetul: «Toată virtutea (adevărată) ce se savârşeşte se
numeşte cruce»2"." Mui marc încă este osfeneala pentru curăţirea de patimi, farn
de care nu se poale ajunge la câştigarea virtuţilor, după cum arată Sfântul loan
Casian: „Este de ştiut că va trebui să trartspirâm cu o dubl.1 ostenealâ în
alungarea viciilor, în comparaţie cu-dobândirea vimHilor'V1 într-adevăr. omul
trebuie niiii întâi de toate să mpa legălurile care-1 tin strâns alipit de lume, să taie
pomirile şi înclinările firii sale căzute, întipărite şi întârile în cl prin obişnuinţă şi
devcnite o a doua natură. Sfăntul loan Scărarul aralfl că omul căzui este asemenea
unui bolnav carc zace de mujtă vreme şi a cărui stare nu se poate îmbunătăţi pe
dată: „Precum cei ce a bolit de o boaln lungâ nu poate agonisi sânataiea într-o
singur.1 clipă, aşa nu pot (î bimite paiimile, sau putima. dintr-o data"." Sfântul
Grigorie de Nyssa, situându-sc de ascmenea înlr-o perspectivă medicala, spune că
este cu neputinţi» ca îngrijirca suflerului sîi se facâ fără suferinţă şi durere, şi în
partc şi explic.1 acest fapt: comparand pal i mile cu negii (comparaţie întru totul
îndreplâţita dacă ne găndim că paiimilc Mini excrcscenţe nesăniUoase, adSugiri
ncfireşti pe natura primordia-lâ a omuluî). el scrie: „întrucât vreme îndelungată
sufletul a crescul împreună cii păoatul, se poate întâmpla şi cu noi ceea ce se
hitâmplâ ciind se face o in-cizie înlr-iiii neg: ni se încrănceneaza pielea de duivi
e. căci ceea ce a inlrat în chip nefiresc în organism se încuibează acolo alâi de
adânc. incât pare araes-
n
Dogmatica, 11.30. ' < 'uvtttte
dttsprt rurvotnpă, 27. " Ibidem.
'" Ibidem. M.
a
Ibidem, 19.
■' Convorblfi duhovniceşti. XIV. 3.
".Seam. XXVI. Cufirinxulpescurt alttiturorce.hrxfw.senun mainfe. 46.
453
hifăptuirea lănuiduirit'
teciit cu viaţa noastra, deşi pânâ atunci era cu lotul strain, iar descotorosirea de el
provoacă dureri şi usturimi până la lacrimi".13
Acestea fiind spuse, se cuvine să arătâm mai precis care sunt rosturile
nevoinţei trupeşti şi ale celorlaltc osteneli asemenea ei.
Cel dintâi rosl al nevoinţei irupeşti este sa pună un capăt înrobirii nefireşli a
sufletului de către imp: să elibereze sufletul de sub stăpânirea trupului, să
restabilească domnia suflelului asupra trupului, să supună tmpul şi sufletul
duhuhii. Astfel, Sfântul Talasie Libianul scrie: „Este propriu celui rational să se
supună nuiunii şi să-şi strunească şi robească trupul".24
Am vazut, într-adevăr, că păcatul şi patimile supun în chip nefiresc sufletul
poftclor irupului şi-l mslraincază de firea sa adcvărată. într-un anume fel, spune
Avva Dorotei, el „s-a facut una cu trupul şi s-a facut omul întreg imp"." Or, după
cum arata Sfântul Isaac Sirul, „când sufletul, părăsind cele ce sunt ale lui, urmează
trupului.... firea nu se află întru ale sale, ci în cele pol.rivnice".2'' Pentni ca să-şi
regăsească starea firească şi să vieţuiască în chip duhovnicesc. adică supunându-se
Duhului, trebuie mai întâi sa-şi redo-bândească libertatea faţă de trup şi stăpânirea
asupra lui." „împărăţia duhului presupune răstignirea trupului"."'' lar atunci cand
sufletul inceteaza de a mai fi supus trupului şi grijilor legate de el, când nu-şi mai
foloseşte toate puterile pentru a-i împlini poflele şi nu-1 mai lasă să-i soarbă toată
vlaga, el ajunge să cunoască o viaţă nouă, împlinindu-şi menirea în felul cuvenil
demnităţii şi naturii sale.29
Supunerea trupului nu este în acest caz urmarită ca scop în sine, ca in unele
practici necreştine, ale căror precepte „au oarecare înfăţişare de înţe-lepciune în
păruta lor cucernicie, în smerenie şi în necruţarea trupului", dar care, in fond „n-au
nici un preţ" şi nu slujesc decât „saţiul trupului", după cum învaţă Apostolul (Col.
2, 23). în creştinism, prin nevoinţa tnipeascâ se urmâreşle vieţuirea potrivit dreptei
credinţe, căci, aşa cum spune Sfânlul Apostol: „deprinderea trupeasca la puţin
foloseşte, dar dreapta credinţa sprc toate este de folos" (1 Tim. 4, 8).
Am arătat în altă parte'" că suferinţa legată de boala trupeasca poate fi asumată
duhovniceşte în Hristos, căpatand astfel un rost curăţitor. Acclaşi lucru se poate
spune şi despre suferinţele care însoţesc nevoinţa. Sfinţii Pă-rinţi arată ca, prin
harul lui Dumnezeu, ele au puterea de a curăţi omul de
" Marele cuvâ/tt vitleheiic, 8.

A
Capete itespri* dragOJttt, mfrânnre $i petrecerea CtXt tlupâ mint*. II, 5.
s
hivtiţâturi dr .Mijlft JolosifeHirf, II, 14.
!
" Cuvuite cfcspre nevoiitţcî. 83.
"Cf.tffcfem. 16.
:
" Ibidem.
"' Ibidem.
"'în lucrurea Tkobgta bolil Paris, 1991 (trad. în ib. rom.. Sibiu, 1997).
454
Nevoinţa fin/wascd
păcatele şi patimile sale.'1 Numai prin „durerea postului, :i priveghcrii şi a

allofa ca acestea..., se moitifîca pornirea păeâtoasa* a tmpuluj'', spune Sfântul
Cîrigorie Palama.'2 lar Sfântul Nichita Stithatul spune: ..Veninul pacatului
adunat tn noi fiind mult, e nevoie şi de foe mult care să-1 curefe... prin du-
rerite fără de voie ale căinţei şi prin cele de bun.lvoie ale nevoinţei",33 Aceas-
til învâfâhjră a PaYinţilor este conform.1 cu spusa Apostolului Petru: „Aşadar,
fiindcă Hristos a pătimif cu trupul, fnarmaţi-v.1 şi voi cu gânduf acesta: că
cine a suferii c» irupul a isprifvjt cu păcatul" (1 Pt. 4, 1).
fn ceea ce piiveşte „pau'mile impeşti", adică eelc legate nemijlocit de trup, ca
lâcornia $i desfrânarea, se cuvine sit arătăm c,1 fârâ nevoinţă Uupească omul nti
poate să le micşoicze.u „Lilcomia la mancare şi desfrânarea (...) an nevoie de o
pricinii din nlarâ penfm a se fmplini şi ajung sfi se săvărşească prin actiunea
căinii", arata SfHnti.il loan Gisian.15 Dacă pentru patimile „râsăfite din stifle!" este
nevoie doar de „îngrijirea stJflctului","' „cele carnale... nu se însanăfoşesc decât
printr-un dublu traiamenf.37 „Nu este de ajuns ptiterea minţij peninj a înfrânge
poniirile acesiora - cum se petrec lucrurile uneori fmpotriva mâniei sau a Irisleţii
şi a celorlaite patinii. pe care priceperea minţii ştie sâ le învingă fara vreo luptA
împotriva cărnii ~, dacfi nu i s-a adăugat şi stiipânirea trupuhii prin posfuri, veglie,
muncîl şi evitarea prilejurilor. fiindca' acesfe vicii se nasc în tnip şi în suflet şi nu
vor putea fi învinse dec.1l prin concursul amandurora",18 Nevoinţa uupească
apare aici ca o nelipsită însoţitoare a cumpătârii,î,; pe care, de altfel, o si
staiomiceşfe în suflet.40
Deşi nevornţa trupească se praclică îndeosebi pentru tanulduirea de „pati-
mile tmpeşti", toiuşi ea este de mare folos în lupla împotriva „patimilor su-
fletului". Şi penini că accsl fucru poale părea ciudat, Sfinţii Pârtnţi, mai îna-
inte de a da vreun sfut în această privinţă. încep prin a recunoaşte că estc
indreptaţit s<1 ne întrebăm: „Ce are osteneala trupeasca" cu simţirea sufletu-
Jui ?";'' ..Pemru care motiv ostenelile trupeşti sum vinuţi ale stillelului ?".42
Cf. S(. I il;i,:i,' I ih i . u n i l . Capete desţtre. ilragoxte. infMiuirr fi petreceteu cefl duptî
mitnr, Ifl. 14 i..' v . u . i n i i i . i i n r . i i . - i o fac osleneUle ncvoin|ei"). Hie Ecdicnl. Cuitrgere
din sentinfete UţelepţUor,.., 34 (,.Pe cfli simţ' <'urcrilc. pc atAt să te bircuri.... căci ii se
fac pricin:! dc curăţire desilvflrşitil"). Râitduuiln SfSntutui Nil Sorski. IV.
1
Triads, II (Cuviinl pcntm cci ce se Iini$tesc co evJavie. Af doilea dintre celc din
Cele3Q0d4>captie,U,9,
B
Cf. Sf. Isaac Sinil, Cuvintf despre nevoinfă. (7. '
('onvorhiri thiliovnireşli, V, 4. Widem. '' Ibidem. a Ibidem
n
Ibidem.
f Cf. Sf. CWgOfitf tie Nyssn, tăkiure anuimi/ifită la Ohitareo CtVuâritor, Omjliu a JJI-ii. S. 9.
Pespre h'ericiri. Cmilniul 2. Evagrie. Twtatut pra&ic, 94. '' hivătâtuii ilf siijh'l fi/limtiHiri', II.
14. ' ''Ibidem, 13.
455
infâptuireii Ithnailuirit
Răspunsul la această întrebare esre dat de înţelegerea legăiurii care uneştc
inipul şi sufleiul în condiţiile de existenţâ pământească a „compusului ome-nesc".
Sufletul - scrie Sfântul Isaac Sirul - tlse împârtăşeşte în chip firesc... de cele ce
întrislează trupul, pentru unirea mişcarii lui cu mişcarea trupului, printr-o
înţelepciune neînţeleasiT"4'; şi „sufletul... urmează viaţa trupului".44 Pe de altă
parte, mai general vorbind, putem spune că* datele materialc a)e cxistenţei omului
se răsfrâng într-uii anumit fel asupra stării lui lâuntrjce. Astfcl, avva Dorotei aratfl
că „în altă simţirc se aflil sufleiul celui sănătos şi în alta al celui bolnav; în alia al
celui flămănd şi in alia al celui sătul, La fel, alta e simţirea sufletului celui ce şade
pe cal, şi alta a celui ce şade pc Iron, si alta a celui ce şade jos. De asemenea, aha
e simţirea celui ce poartă haine Irumoase, şi alta a celui ce poarta haine
murdare"."" Astfel, sufletul este atins de tot ceea ce face sau sufera trupul,'" iar
acest principiu este valabil şi In a-lnlalt sens. „Tulburarea de bunăvoie fie a minţii,
fie a trupului. o sporeşte pe ceulaltă, cea a minţii pe cea trupcască, si cea a
trupului pe cea a mintii", spune Sfimtul Marcu Asceiul.47
Atunci cand ain analizat procesul căderii omului, am văzut c<i oinul s-ş
indcpărtat de realîtăţile duhovniceştî şi s-a îndreptat spre cele sensibile, pri-inind
prin mijlocirea simţurilor momeala placerii, ajungând rob al ci şi având de atunci
o iubire nesocotita faţă de trup, slrăduindti-se sa împlinească toate poftele acestuia
(cf. Ron». 13, 14), adica, altfel spus, căzând în iubirca de sine, maica tuturor
patimilor. Prin nevoinţa trupească acest proces este refăcut în sens invers.
Legatura firească dintre suflet şi imp care a îngăduit păcatului să zămislească şi sfi
întărească patimile. este folosita acum in mod contrar, pentru nimicirea patimilor
şi restatornicîrea virtuţilor.4"
Tratând irupul cu asprime (cf. I Cor. 9, 27), nevoinţa se împotriveste în mod
direct iubirii de sine şi, în acelasi timp, loveşte şi în patimile care se nasc din ea,
înlesnind totodată ivirea virtuţilor corespunzătoare. Jnaintea tuturor patimilor stă
iubirea de sine. Iar înaintea tuturor virtuţilor, dispreţuirea odihnei", scrie Sfântul
Isaac Sirul.** Şi. pentru a sublinia rostul tamăduitor al ostenelilor la care se
supune omul de bunâvoie, ca şi al necazurilor care-i vin din afarâ şi pe care le
priineşte cu bucurie, el adaugă: „Precum curăţesc leacurile necuraţia sucurilor rele
din trup, aşa şi asprimea necazurilor curâţcşte cele rele din inim3".J!)
Faptul că ostenelile nevoinţei Irupeşti contribuie esenţial la tămăduirea de
patimi, şi în primul rând de iubirea de sine, maica lor, se datoreazft faptului
('ttviiitt' despre nevoinţă, 83.

44
Ibidem.
" fnvâţâturi de sufiet fohxitoare. 14. Cf. Sf. Isaac Siml, Cuvinte despre nevoinfă, 16.
** Avva Dorotei. loc. cit. Cf. Sf. Isauc Sirul. toc. cit 7 Despre id ie eredcâxe
hidrepteam din fopte. 46. 48 Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuviiite despre rwvoinfâ, 27.
"Ibidem, 11. 30 Ibidem,
456
Ne\'omfa Irupeaxcâ
că ele se împotrivesc plăcerii, cea care hrăneşte şi sporeşte patimile. Astfel,
Sfânlul Talasie Libianul scrie: „lubirea de osteneală mdelungată ((JjiXoitovla)
izgoneşte iubirea de placere (<J)iXt)5oyla)".sl Şi, în altâ parte: „Placerea se stinge
prin reaua pătimire (nevoinţă) şi prin îiHristare, fie prin cele de bunăvoie, fie prin
cele aduse de Providenţa"/' „Necazurile şi primejdiile omoară dulcea împătimire a
patimilor, iar tihna le hrăneşte şi le face să creas-eft", acrie la rândul său Sfânlul
Isaac Sirul." lar Sfânlul Nichita Stithatul învaţă aşa: „Cel care a slujit pânil la
săturare plficerilor rmpului şi faptelor lui, are trebuinţă şi de sălurarea cu
ostenelile nevoinţei, în sudorile grelei pă-timiri. In r'elul acesta vei alunga
săturarea prin săttirare, plăcerea prin durerc, tihna prin ostenelile trupului"^4
Astfel, prin nevoinţâ, treptat omul devine nesimţitor fa(â de poftele trupeşti."
Sfântul Maxim Mărturisitorul - care, aşa cum am văzut, socoteşte că în procesul
câderii omului cautarca plăcer ii şi, legal de aceasta, ferirea de durere au avut un
rol fundamental - vede în ostenelile cele de bunăvoie ale nevoinţei si în necazurile
pe care omul le primeşte fărfl sa" cârtească56 un preţios mijloc de întoarcere a
ornului la starea cea dintâi." Astfel. el scrie: „Cel ce se doreşte dupfi viaţa
adevărată. cunoscând că loată oseneala. fie cu voia, fie filra de voie. se face
moarte a pli'icerii, care e maica morţii, va primi cu veselie toate asprimile
încercărilor farfl de voie..., fâcând din necazurile sale c3i uşoare şi line care due
la mân-luire".M In (imp ce din câutarea plăcerii şi ferirea de durere vin toate
patimile, primirea necazurilor şi osteala de bunăvoie due la tăierea lor şi la
dobândirea virtuţilor: „Dacă, atunci când odihnim truptil. putcrea păcatului
obişnuieşte să sporească, e limpede că puterea virtuţii va creşte în chip firesc si pe
drepi. cuvănt dacă tnipul este supus ostenelilor";" „lupta virtuţii este neVoinţa în
osteneli, iar preţu! biruinţei ei în cei care o due cu riibdare este nepatimirea
sufletului .
Ncvoinţa împuţineaza şi micşorează îndeosebi patimile iscate în partea
piiiimaşâ a sufletului (care, să amintim, este alcătuită din puterea iuţimii şi cea
poftitoare) care este tegată nemijlocil de trup. Astfel, Evagrie arată că
Oespre dmgmte, înfrănare fi pelrece.rea cea după mintf. 111, 10.

a
/WAm,1.33.
0
('nvinii'despft nevuinfd. 27. M
Cele iOOde capele.,,, I, 86.
13
Cf. Isttnict moiialutor din ligipt, loan dc Lycopolis, 29.
" Cf. Râspunsuri câlre ToUuit, 47. PG 90. 428A-B. " Cf.
Zece ctiptle, 8. " Răspimsuri rdlre Ttdmie, 47. 11 Zece
capele, 4.
■ Ibidem, 2. Cf. Sf. Nichita Sfitlmtul. Ctk 300 de capete..., I. 25 („prin mulrc
nevoîn(e ţî lacrimi afli loc de nepulimire sufletului lâu osteoit"); 29 (Cel care... a
luat... jugul nevoinţei nu sc spcrie de asprimea ostenelilor pentni vtrtute.... ci anrnciî
cu Incrimi in (arîna sa vie seminţele sale, phnA îi va i v iri seniănutura venle a
ncpiilimirii").
457
htfăpluintd tâmtîduirii
munca, veghea şi postul „vindeca partea pătimaşa a sufletului".61 La fel spu-ne şi
Sfântul Maxim Mămirisitorul, socotindu-le adevărate leacuri62. Sfântul Isihie
Sinaitul, la rândul său scrie; „nevoinţa trupeasca, adicâ postul, înfrâna-rea,
culcarea pe jos, starea în picioare, privegherea şi celelalte care se obişnu-iesc în
legătura cu trupul fac sîî se liniştească partea pasională a tnipului de păcatul cu
fapta (...); ele sunt o strunire a omului nostru din afară şi un paznic împotriva
patimilor cu fapta".6*
Patimile care-i vin omului din partea poftitoare sunt cele spre care se în-
dreapta îndeosebi nevoinţa trupească, pentru u le înfrâna şi a le împuţina: „Sum
unele lucruri care opresc patimile din mişcarea lor şi nu le lasa să* spo-rească (...).
De pildă, postul, osteneala (tconoq)'"1 şi privegherea nu lasă pofta să crească",
scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul." lar Evagrie spune: „Pofta încinsă se stinge
prin foame, rrudă (Konocj şi însingurare".66 Acest efect al nevoinţei asupra pârţii
poftitoare este legat de pulerea pe care ea o are de a micşora înclinarea omului
spre plăcerea senzuala. „Partea poftitoare a sufletului, întăiâtată mai des, aşază în
suflet deprinderea anevoie de clintit a iubirii de plăcere (...)". Pe ea „o tămaduieşte
nevoinţa statornică cu postul, privegherea şi cu rugăciunea", arată Sfântul
Maxim/'7
Efectele nevoinţei, care se inanifestă mai întiîi în latura pătimaşă a sufletului,
se rfefrâng şi in latura lui raţională, susţinând lupta împotriva mândriei şi a slavei
deşarte, care sunt patimi proprii acestei pâifi a sufletului, şi înlesnind dobândirea
virtuţii care li se împotriveşte, srnerenia. „Ostenelile trupeşti sunt calea care duce
la smerenie", fnvaţă un Bătrân"* Legătura dintre ceea ce sufera trupul prin
nevoint.ă şi simţirea sufletului legată de aceasta este aici cu totul limpede. „De ce
se spune că ostenelile trupeşti due sufletul la smerenie?", întreabă Avva Dorotei.6''
Şi răspunde: „Sufletul ticaloşit păti-meşte şi simte şi el împreună cu cele ce se fac
de către trup (...). Osteneala smereşte trupul, iar trupul smerindu-se, se smereşte
împreună cu el şi sufletul (...) Bine a zis deci Bătrânul că ostenelile trupeşli due la
smerenie",76
în vreme ce un trup bine hrănit şi odihnit îi da omului o stare amăgitoare de
depliniltate şi libeitate, care-l duce la mândrie, nevoinţa, stramtorâiid trupul, il
face pe om s<i simtă cu adevărat neputinţa şi nestatornicia firii sale actuate. El
------------------------------------------------------------- /
*■ Tratatut pmctu\ 49.
C&pett despre dmgoste, II. 47.
' ( uvănt despre trevâe ţi virtiite, II. 10.
w
Cuvaniul Kdnoţ desemnează munca grea, clar şi. în general vorbintl, nspriiitea
fclului de viaţă, lifxsa <Je rihnă şi odihnâ etc. A se vedea, inlroducerea la TraUtUtl
practir al lui Evagrie a lui A. şi C. Gtiillaumonf, în S(\ 171. p. 537. n, 15,
" Capete despw dmgoste* II. 47-'*
Tnitaiut practic, 15. 67 Capew
despre dragoste* II, 70.
m
ApoftegimM 323,
69
îmdţâturi tiesujha fofosttoare* IU 13. 14.
458
Nevtrinţa inipeosra
ajunge să înţeleaga" că viaţa sa trupească şi pământeascâ este repede trecătoare şi

că lăptura omeneascâ" esle slabă şi pieritoare, iar aceasta îl duce la smerenic. ..Pe
cal se înmulţesc ostenelilc, pe aîât se împuţinează îndemnurile linguşiioare ale
cugelului (părereadesine)",71 spnneSfânlul Isaac Sirul,
îi) acelaşi timp şi din aceeaşi pricing ncvoinţa tmpcască duce la străpun-gerea
inimii,'2 care este simţirea dureroasa" a stării de păcai în care zace omul, a nepulinţei
sale sufleleşti şi a depărtării de Dumnezeu.
Pe deasupra ea micşorează mulţimea gândurilor pătimaşe care vin în minlc, le
slăbeşle puterea şi potoleşte mişcarea lor plină de lulburanr71 adu-când liniştea < irw
lo | şi pacea minţii, căci, aşa cum arată Sfnntul Isaac Sirul, „în trupul strâmioral nu pot
avea loc gânduri ce se împrăslie sprc celc deşaile. Cflnd cineva rabdâ cu bucurie
ostenelile şi necazurile, poate frâna cu putere şi g And u rile".7'1
Vcdem aslrel câ nevoinţa trupească nu struneşte nuinai „omul eel din afară".
păzindti-l nuinai de „păcatui cu fapta", cum spune Sfănlul Isihie Sinailul, ci-l ciirâţeste
şi pe omul lăuniric şi-l intăreşte în lupta împotriva gândurilor.
Nevoinţa rnipeascâ* înlesneşte rugăciunea curată, plecandu-l pe oin spre starea

cuvenită ei. Astfel, Sffuitul Grigorie Palama scrie: „Avem nevoic să simţim cu impul
durerea postului, a privegherii şi a alrora ca acestea dac.1 vrem să ne mj!M[ii)i de
rugăciune. Căci numai prin ea se mortifica poniirea păcâioasă a Irupului. şi gândurile
care mişcă patimile animalice se fac mai cumpătate şi mai slube. Ba nu numai aiâta,
ci aceasta aduce şi înoepulul sfinţitei străpungeri a mimii, prin care se şterg
întinăciunile nccurate de mai înainte şi care ne pleacă spre rugfciune şi-L face pe
Dumnezeu mai presus de toate milostiv şi înduplecai de ea. Căci «inima zdrobită
Dumnezeu nu o va urgisi» (Ps. 50, 18), după David, iar după Teologul Grigorie, «de
nimic nu arc Dumnezeu mai muJta grijă ca de greaua pău'mirc»." De aceea a şi
învăţat Domnul în Evanghelii ca «muU poate nigaciunea însoţit;! de post» (Mc. 9, 29;
Ml. 17,21 )■'."'
Nevoinţa trupeasdi nu numai că ajută la curăţia minţii, dar o şi face snbţire, niai
uşoara' şi mai destoinicâ" în lucrarile duhovniceşfi care-i sunt pro-prii." (ndeosebi
postul şi privegherea sum de mare folos.
Priii curăţirea şi subţierea minţii, nevoinţa trupească o ajută sa* se ridice la
coiitcniplare."1 Durerile ostenelilor sunt vremelnicc şi trecătoare, iar nlsplata
Cuvbiu- despre nevoinfd. 27. :: Cf, Sf.

Grigorie Palama, Triage, II. 2, 6.
?
' Cf. Sf. Isaac Siml. Cuviftfe dexpre newtiifâ, 27. Sf. Grigorie Palama. '/node, U, 2.6.
:
" Cuvhlli' tlt'st'te nevomţă, 27. ;' Cuvâfttut24, II. nTriad0.H,Z6.
" Cf. Sf. Nichita Stithalul, Cete J00 de copeie.... I. 91 (Ce! nevoilor ..işi cinilţeşle
rcpede minren sufletului sîiii şi. siibţiind-o..., o fac* nepăiimitoarc ţi străvj&iitoare"). M
Sf. Isaac Siml. Cuvinie d&pn ntvoitifâ, 9 {.Xacrnrea silită tnipreunfi cu paza Mib(iii7.ă
mintea în cilldura lor şi-i dăruiesc vederw").
459
Tănu'uhtirea pa/mu/or şi dobândirea vtrtufilor
căuiare a plăcerii, iar pe de alia orice exces în raport cu strictul necesar.' Aslfel,
Sfântul Vasile scrie: „Aşa se păzeşte scopul înfrânarii, folosind atât cât avem de
trebuinţâ, cele ce sunt mai ieftine şi neapârat trebuincioase pentru viaţă, ferind»-
ne totodată de urmările păgubitoare alc saturării pesre măsură, iar de la cele care
dispun sprc plăcere abţinându-nc cu desăvârşire".'1 La întrebarca: „Cum veştejeşte
înfrânarea pofta (trupească) ?", Sfântul Muxim răspunde la fel: Jntrucâl tc face sâ
lc opreşli de la toate care nu îm-plinesc o trebninţă, ci aduc o plăcere. şi (e
îndeamna sa nu te impărtăşeşti din nimic, decât de cele trebuincioase vieţii, nici sa
urmareşii cele ilulci, ci cele de folos, şi sa nrâsori cu trebuinţa mâncările şi
băuturile",5
Tămăduirea liîcomiei şi practicarea înfrânării nu constau deci în lipsirea de
hrană, căci - aşa cum spune Sfântul Vasile în această privinţă - „toale câte le-a
făcut Domnul sunl bune" şi nu trebuie lepadate/* ci în primirea lor RSra* patimă.1
Tol aşa, nu trebuie sâ dispreţuim hrana, ci poftele pătimaşe legate de ea. Sfântul
Diadoh al Foticeei spune I impede: „Cei ce se nevoiesc trebuie să urască toate
patimile neraţionale în asa fel încâl să le ajungă ura r'aţă de ele o adevărata
obişnumţă, Dar înfrânarea de la mâncărt trebuie s-o păzească în aşa fel ca să* nu
câştige careva vreo scârbâ faţă de vreuna dintre ele. Aceasta ar fi un lucni vrednic
de osândă şi cu totul drăcesc".H
Lupta împotriva patimii. în esenţă, se duce prin renunţarea la plăcerea sensibilă
care o isca şi o hrâneşte. La început. renunţarea aceasta se face prin ferirea de
întâlnirile care o prilejuiesc şi prin necautarea unor feluri amimc, plăcute la gust/'
Dar mai rămâne de învins o •dificuitate, anume faptul ca plâcerea este în chip
firesc legată de limcţia nutrîtiva. Trebuie aturtci să ne sirăduim, dupn cum ne
sfătuieşte SfAntul Grigore eel Mare, să despârţim plficerea de Irebuinţă10 şi s-o
lepădflm pe cea dintfii. Sfântul Grigoric de Nyssa scrie în acest sens: „Omul
cumpătat trebuie sfi se folosească de aceasta regula de viaţii: să nu-şi alipcasca*
niciodată suflctul de vreun lucru în care se află ispita desfătării şi mai ales sa se
ferească de plăcerea gurii (...). Pentru ca tmpul nostru sa rămână cu desiWarsire
nemişcat şi netulburat de pornirile
1
învâţatuni luiuror Pfuintilor se rezumâ. în esenţii, la accste principii. A se vedea, de
pi Ida: Sf. loan Gunl de Aur. „Cei ce nu se nedreptit|e>te singiir...". 7. Sf. Varsanufic şi
loan. Scrisori duhovnieesti. 161. Evagric. Tratatul practh, 89. Sf. Grigoie eel
Mate,
('tntwiilariii la low XXX, 18.
' Ref-tdite man, 18. Cf. 17, W. lipistole. XXII.
' Cuvânt ascetic, 23. A se vedea. de asemenea. Sf. Diadoh al Foticeei. i'nvâiU ascetk
<n lOQdecapste, 44. 51-
6
RegalUe mart, 18.
Cf. Sf, loan Casian, Convorinri diihovniceşti, V. 19.
* i 'uvărti on 'talc hi 100 de capete, 43.
''Cf. Avva Dorotei. fnvâţfitari de .suffer fohmltmre. XV. 101. Sf. loan ScSraml, Scara,
XIV. 8.
' Corneniaha la lay, XXX. 18. Cf. Sf. Vursanufie si loan. Scrisori dunoviucesti, 161
(..A mănca diipn poftfi inseamna a pofti s5 manânci nu pcnlni trebuinţa ii'upnlui. ci din
lăcoiuia pantccelui (,..). A pof(i şi a dori mâncarea este poftîi şi slu|iioiaea lăcomieî
pâjitecelui").
466
Tiuiu'iduireagtUtriitu/cghifi
pâiimaşe care vin din îmbuibare, Irebuic să veghem ca nu plăccrca, cî ircbuinţa să

dea măsura înlranării şi să punD stavilă plăcerii. Şi penlru cs plîîcerea este
amestecată cu folosul (...), nu irebuic sâ* lepădăm cele de folos di» pricina
plăcerii care !e însoţeşte, nici, bineînţeles, sa urmărim în primul rând placerea, ci
se cuvine ca, alegând ceea ce este de trebuinţâ' tn oricc lu~ cru, să lepadăm oeea
ce desfata simţurile".1' De aici irartspare că nu placerea in sine este rea, ci
căutarea ei cu to( dinadînsul şi alipirea de ea, care due la paiima. Astfel, Sfântul
loan Casian spune că „Plâcerea hranei nu este un rau si o fărădelege"; „n-a fost
niineni osăndit numai pentru că s-a hrănil dacă nu ş-a unit cu aceasta sau nu i-a
urmat ceva prin care a ineritai să fie osândit".12 înfrânarea, strict vorbind, stă mai
curând îii a se lipsi omul de plăcere, în a n-ocăutacu orice preţ şi în a nu se alipi
pătimaş de ca şi, mai (erneinic, a nu lua in nici un chip searna la ea. în acest sens
sfatuieşte Avva Pimen: .,Mă-nâncfl ca si când ti-ai mânca si bea ca şi când n-ai
bea".n
Pentru câ lacomia nu se îndreaplă numai spre calitatea mâncfirurilor, ci şi spre
muiţiiTica lor, Sfinţii Părinţi îndeamnă la ferirea de orice execs1"1 şi dau ca
regulâ' practică să nu se mflnânce şi s.1 nu se bea pana la sălurare,|S adică sâ sC
opreascfl omul înainte ca să se fi stins pofta." Astfel, Sfantul loan Ca-siiin
scrie: ,.fn general, aceasta este măsura cumpălării, ca fiecare (...) să ma-nance cât
îi cere menţinerea corpului. jar nu (pânâ la a-i împlini) dorinţa dc aaţhi". 17 lar in
alia parte spune: „Sentinţa Părinţilor este foarte adevărală şi mull probată, că
mftsura... înfrânării conslâ numai in limilarea hranei (...). Şi desăvârşirea virtuţii,
la care trebuie omul sfi ajungfi, iocmai acest hotar Î1 im-pune în comun tuluror:
sa pună capăt mâncării Irebuincioase tmpului atunci când pofta încă nu s-a
stins"."1 Tot aşa învaţa" şi Sfântul loan de Gaza: „PS-rin|ii spun despre rrulsura
înfrânarii c«i ea Stfi in a tc opri put in înainte de săiurare, fie de la mâncare, fie
de la băutnrîl, adicâ înainie de a avea stomacul plin'V' A nu inânca pc saturate
este de folos pentru a îndepărta plăcerea, a cărei căutare îl impinge pe om să
dcpăseasca mflsura."0 De asemenea, in acesl fel omul este ferit de relele urmări
asupra stării sufletului şi de neajun-surile în ceea ce priveşte viaţa duhovniceascâ
pc care le aduc hrana şi băutu-
' Oesprvfeciorie, XXI. 2. Cf. 3,

-' f 'onvorbiri duhovrticefti, XXI, I?. n
AjKfftegHw, col. el., 14. 63.
" SI. Vasile ecl Mure. Regutiht mart, 18, AVVÎI Dorotei, tnvâfâturi tlr sufh-t
fi/losiuxi-«;XV, Ifil.
1
Cf Sf. Vasile eel Vlaie, Keguiifr mart, 18, 19. Evagrie, Triilciinl ///</< lir. 16. Sf.
Warsanufie şi loan. Scrisori Movnlceşti, 154 („A se înfrfuw stă in a se sculu cineva dc
l.i masfi cu puţln inaime dc a se saiuia. cum mi orfmduit Pîirinţii celor începuiori").
" Cf, Sf. loan Casian. Asezti/tiinitfU' riurndstirefii, V, 7. Avva Isaia Pustnicul, Ast cit-
ron. (V. 44.
7
Cwtvorbiri duhovniceţti, II. 22. '" Afttfimi/uele
ntârUktireşlit V, 8. " SI Vaisamifie şi loan, Scrisori
tlii/tovnict'sii. I55. -"Cf. Sf. Grigorc ecl Mare. Comatiariu
la /<>\; XXX. 18.
467
'famtU/uireti /Httimilor yi dohâiutireu viilxifîlor
ra din belşug; şi, dimpotrivă, a nu mânca sau bea pân;i la săturare îi îngăduie
omului să se folosească de roadele postirii. chiar daca nu este vorba de un post în
sensul strict ul cuvântului.'1 Astfel, Sfântul loan Casian recomanda ca „nimeni să
nu se încarce de mâncare pâna la saturare, chiar dc i-ar sta în putinţă. într-adevăr,
nu numai calitatea, dar chiar cantitatea mâncării toceşte ascuţimea minţii şi,
îngreunând şi duhuf o data cu irupul, aţâţă focul primej-dios al patimilor"," căci
„mintea înăbuşită de greutatca mâncărurilor nu mai poale păstra cârma dreptei
socotinţe (...), necumpătarea la toate mâncărurilc o face sa" sc clatine şi să se
poticnească".2'
Daca regula de a nu căuta desfatarea atunci când ne hrănim poate fi uşor
înţeleasă, cea care îndeamnă la a ne margini ta cele de trebuinţa şi la păstra-rea
dreplei mSsuri este mai greu de pus în practică dat fiind faplul că fiecare îşi are
nevoile şi măsurile sale. Sfântu] Vasile eel Mare arată că este cu nepu-linţ;i de dat
o regula valabilă pentru toţi: „In privinţa alimentelor, aşa cum nevoile oamenilor
diferft ale unora de ale altora, după varstă, îndeletnicire şi obişnuinţa tmpului, la
fel şi măsura şi modul de folosire a alirnentelor sunl diferite, după caz. Aslfel nu e
cu putinţă să fie cuprinşi într-o singură regulă toţi cei care se călesc întni
nevoinţelc cucerniciei", invocând cu privire la aceasta cele scrise în Faptele
Apostolilor: „Se dădea fîecăniia după trebuinţa pe care o avea" (2, 45). 24 Oe aici,
problema de a şti cum sa stabileşti măsura a ceea ce este de folos, şi care este
hotarul nevoii şi de unde începe excesul. în aceste condiţii, îi revine conşliinţei
fiecăruia să stabilească ce este potrivit pentru starea sa. Astfel, Sfăntul loan Casian
arată că „desavârşirea înfrănă-rii... trebuie căutată... mai presus de toate în măsura
conştiinţei".25 Ea este cea care trebuie să dea dovadîî de discernământul necesar în
aceasta privin-ţă.26 Avva Dorolei stariiie asupra însemnâtăţii unui asemenea
discemământ: „Cel care voieşte să se curaêască de păcat (...), trebuie mai întîu'
de toate sâ se ferească de lipsa de socotinţă câiid e vorba de hrană. căci, aşa cum
spun Pîirinţii, lipsa de dreaptS socotinţă cât priveşte mâncarea este începîttoarea a
tot răul din oin".27 De fapt este vorba de a stabili daca" starea in care se află trupul
înlesneşte viaţa duhovnicească sau dacă, dimpotrivâ, îi pune piedici. [ar piedici
sunl, pe de o pane, o prea mare putere a trupului, iar pe de alta, o prea mare
slăbiciune, şi de acestea trebuie sa" se ferească omul. Se cuvine deci să-i dâm mai
multfi hrană trupului dacă se aratfi neputincios în a-şi îm-plini rostul săn în
lucrarea sa duhovnicească şi daca, astfel, el slăbeştc su-
" Cf. Sf. Diadoh al Foliceei. CttvâiU ascetic '" 100 de CGpete, 45, 48. 49.
Asezflmuiteh' mânăso'reyti, V, 5.
-'' Ibidem, 6.
M
Hegulite riuiri, 19. Cf. Sf. loan Casian. Asezamitttele mânăstireşti, V. 5 (Jn tliiraru
poslirilor nu poatc fi uşor păslratâ o aceeaşi regulă"). *Loc, dt.,% ;'CX Sf. Grigore
eel Mare. CotMtttariu b lov, XXX. 18.
fnviiftitiiii de suflet folosiiintre. XV. 161. Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Sciisori duhov
nictstt, 158 („Dumnezeii a dat omuliii priccpere ca să deosebeascfl lucrurilc").
468
Tâmiitiuireti gdstrimarghiei
fletul în loc să-l sprijine şi-l întristează şi-i mută toată grija spre ce]e trupeşt în
loc să-i sporeasca râvna spre cele înalte; şi, dimpotriva, să i se împuţinez
măncarea dacă prin întărirea lui peste mâsură ajunge să îngreuneze sufletul ţ
înlesneşte apariţia şi înieţirea gândurilor şi a pornirilor pfitimaşe.3* Sfântu Ipalie
m\ ;ii.i aşa: „Rânduim ca Irupul să fic stăpânit, pentru ca să nu fie în greunal de
mâncaruri Şi sa nu cufunde sufletul în pacate, dar. pe de allS pane nici să nu se
usuce şi să se sfrijeasca, înipiedicând sufletul să se afieroseasc; lucrurilor
duhovniceşti. Ci suflelul trebuie în aşa fel să struneascfi trupul în ca( atunci când
slăbeşte, să-l odihneasca puţin, iar când îşi recapăta puteriie să-i pun;l hăţuri".2y
în acelaşi sens, Avva Dorotei spune: „Mânânca potrivj nevoii eel care, după ce
şi-a hotărnicit tainul zilrtic, î] mai micşorează puiii dacă prin îngreunarea pe care
i-o produce îşi dă seama cft rrebuîc să taie cevz din el. Dacă, dimpotrivă. vede că
nu-i ajunge pentru susţinerea trupului ş trebuie puţin mărit, mai adaugă ceva la
el. Astfel. el masoară în chip drepi nevoile sale, iar apoi urmează cele rânduite,
nu din pricina poftei, ci pentru ? mentine puierile trupului".30
2) Am văzut, examinând parima lăcomiei, că ea duce la îmbolnăvire.i oimilui

nu numai pentru că este o pervertire, o folosire nefireascâ a funcţiei nutritive, ci
mai ales pentru că-l îndepartează de Dumnezeu. Am văzut că ea este in fond o
atitudinc idolatră, omul făcând din pântece cenirul fîinţei sale, iar din desfcitarea
lui o grijă neîncetata şi adeseu chiar ţelul vieţii lui. dându-i locul care, in chip
firesc. este al lui Dumnezeu.
Ţamăduirea lăcomiei se face şi în acest. caz numai printr-o con venire, printr-o
schimb.ire de atitudine, care să-l facă pe om sfi pună pe primul loc dorireii lui
Dumnezeu şi numai spre El să se îndreple; să îiiţeleagă c«1 Dumnezeu este
singurul desav'ârşit, adevfiratul ţel al existenţei sale, că a Lui este „toata slava, cin-
stea şi închinăciunea" şi că bunătâţile duhovniceşti dăruite de El sunt cu adevărat
cele care se cuvin naturii omului, singurele desăvârşit bune. Astfel, Sfâniul loan
Casian spunc că prin „dorinţa desăvârşirii" trebuie omul să se străduiască „sâ*
slingil polta pfmtecelui'''' şi „îndreptându-şi văzul minţii spre cele neschimbă-
tOJire şi veşnice" se poate elibera din robtacămii şi poate bimi palima.'* Şi pre-
cizează că: „în nici un iilt chip nu vom putea dispreţui plăcerile mâncarilor pil-
mântcşti decât dacă mintea, pironită în contemplarea diving îşi va gasi destatarea
* Cf. Sf. Diadoh ill Foticeei. Cuvân' ascetic in t(H> iff ai/wti: 45 („Preciim trupul în-
giciiiuit de niiih 111K- i mâncărilor face inintea nioliiie şi greonie. tot aşa când c slflbit dc
pica mullă înfi-i'inare. fuce ptirtea conteinplativfi n sufletului posonioifitit. Dcci mânca-
lilc ifclmie sîl se potrîveascâ cu staiea Irupuliii. Când e sanalo.s. irebtiie sn fic chînuit
iiti'ii cat trebuie, iar când e slabit. să fie îngrijit. dar cn miisiiră"). Sf. Grigorc eel Marc.
Comenlariu lu lov. XXX. 18.
<;itlinjcos, ViaiaSfântuluilpatie, XXIV. 70-71. " iitvtitntiin dc snfh't JohsiltMin',
XV. 162. Cf, Sf. Vaisanufîe şi loan. Sciixnri t/uhvv-niatfi, 156. 157. 158. "
Aţgzâmînteit! ftiănâstimşti, V, 14. '-'/W.w, 16.
469
Tămtkhurea paiimilor si dohâ/idiren virtufi/ot'
mai degrabâ în dragostea pentru vittuţi şi în fnimuseiea hranei cereşti"." lar Awa
Varsanufie arată că eel care „cauta ceie de sus cugetă la cele de sus şi stăruie în
gândirea la cele de sus", acela „nu-şi aduce aminie de hrnnă" (Ps. JOK 5), altfel
spus nu se mai arată iubitor de mâncăruri.34
l)o asemenea, palima poate fi biruilâ dacă, primind hrana omul li mulţu-meşte
lui Dumnezeu penlru ea, arătand astfel că toală luarea sa aminte şi iubirea lui se
îndreaptă numai spre El. Am vazut înlr-adevar ca în paiima 15-comiei omul se
desfată cu bucatele în afara lui Dumnezeu, pe ele iubindu-le şi folosindu-se de ele
numai şi numai peniru plăcerea sa. Or, hrana esie - di-recl sau indirect - o creaţie a
lui Dumnezeu şi un dar al Lui făcut oamenilor, de aceea ea nu are preţ în sine, ci
pentru că vine de la El, şî arc mcnirea de a fi consumală in chip euharistic. Astfel,
Sfântul Apostol Pavel spune că Dumnezeu a făcul bucatele „spre gustare cu
mulţumire, pentru cei credincîoşi şi pentru cci ce au cunoscut adevăful" (1 Tim. 4,
3). Omul se vindccă de patî-mă şi-şi redobândeşte starea virtuoasă atunci când
încetează de a mai privi hrana ca scop Tn sine şi nu se mai slujeşte de ea pentru
propria lui desfatare, ci, dimpotrivă, o priveşte ca primitii de la Dumnezeu şi-1
mulţumeşte Lui pentru ea. Aşa învaţă Sfantul Apostol Pavel: „on de mâncaţi. ori
de beţi, ori altceva de faceţi, toate spre slava lui Dumnezeu să le faceţi" (1 Cor.
10, 31).3S Dacii aşa primeşte hrana, atunci omul o sfinţcşte <cf. 1 Tim. 4, 5) şi,
prin ea, sfinţeste întregul cosmos creat de Dumnezeu. din care ea este o parte şi
[je care-l reprezinta. în acelaşi timp, omul se sfinţcşte mai ales pe sine, doborând
stavila pe care lăcomia o pune între el şi Dumnezeu, iar cu fiecare rugaciune de
mulţumire pe care i-o aduce se uneşte şi mai mull cu El.
Patima lăcomiei nu izvoraşte din ncvoia trupului, ci din poftele care vin din
inimâ, adicâ ale omului launtric. Ea constă deci în(r-o anume atitudine taţă de
lirană şi într-un anume fel de a privi actul mâncfirii. Ea rezida in esen-ţă în
câutarea plâcerii legate de calitatea sau şi de mulţimea şi felurimea bu-catelor,
cure-l face pe om să mănânce peste măsurâ de mult, adică dincolo de nevoile
fireşti. De aceea lupta împotriva acestei patimi şi vindecarea de ea se fac, aşa cum
am văzut, prin dreapta socotinţa, dar şi prin paza gfmdurilor,56 tnsoţită de trezvie.'7
" Ibidem. 14. Cf Sf. Diadoh al Foiiceei, Ciwtiut ascetic in HHI de rapete, 44 (,.N-ani
puteu dispreţui cti bucuric lucniiile tlulci dc aici dacă n-«uii gusta cu toatft sim|irea >i
îiicredinţarea dulceaţa lui Dumnezeu"). " St risori tluhovjiice.sti, 154.
's Cf. S£ Vasile eel Mare. Reguiiie riKiri, 18. Sf. Diudoh al Foticeei. Cuvdnt asce/ir tn
100 de rapete, 44 („A riiănca şi a beu din toate ecle puse înainte. niiil|uuiind lui Dum-
nezeu, nu este ceva care se îinpotrivcşte canonului cunostinţei"). Avva Dorotei, hivâ-
faiuri de sirflet f'olosiltmre, XV. 162.
"'Cu privire la aceasta din urmâ, a se vedea. dc pi Ida, Sf. Varsanufie şi loan. Scrixori
dtthovniceşti, 161, 163.
7
Cf. Sf. loan Casian, Ctmvorbiri duhovnice?ti. V, 4. Sf. Varsanufie si loan. Scrixori
didmvnicesti, 163 („C&nd vezi gândul <3u îndulcindu-sc de o mancare... ia aniinfe la
line însuţi..").
470
Tânuidtiirea gatilrinuirghiei
Dar, pc de alta parte, nu poatc fi tfigăduit faptul că lăcomia cste o patimS trupcască,
adică are o legâtura" nemijlocită cu trupul, şi mi numai penlru că nu sc poate manifesta
decât prin el, ci şi penlru că acesta are partea lui în a o trezi. Or, acest soi de patimi, aşa
cum spune Sfântiil loan, „nu se însanătoşesc decât printr-un dublu tratament"."1 Altf'el
spus, alâturi de lucrarea de tamăduire îndrep-talâ spre suflei, trebuie să i se dea leacuri
şi tnipului. Sfantul loan Casian scrie în aceasta privinţă: „Lacomia şi desfrânarea.... care
uneori se ivesc lara vreo atâţarc sulletească, numai prin imboldul şi lucrarea cărnii, au
nevoie totuşi de o pricină din afură pentru a se împlini, şi aşa ajung să se săvarşească
prin acţiunea cărmi. (...) Dc aceea în mod deosebii acestea douâ\v' care se îndeplinesc cu
trupul, în afarft de acea grijă duhovnicească a sufletului, au nevoie şi de sUlpânire
trupeas-B&",*° adică de nevoinţă trupească, despre care am vorbii mai înainte. Astfel,
poslirile/1 vegherile,42 lucrul mainilor4-, potrivit stării şi imprejuranlor,*" sunt dc mare
folos pentru (funâduirea de lăcomie.
Citirea Sfmcelor Scripturi,^ gîlndul la mointe*1 stint şi ele leacuri ajucătoare. Şî, ca
în orice luptă împotriva patimilor, este de trebuinlâ slrăpungerea inimii, pri» care-şi
plânge omul înaintea lui Dumnezcu păcatele şi se roaca să fie izbăvit de paiima care-l
111 anizeaza' şi-şi arată voinţa de a se lepada de ca. Şi mai presus de toate este nevoie
de rugâciune, prin care se cere ajutorul Lui.*8 Astfel, Sfântul loan Scărarul,
personificimd lăcomia, o pune să spună: „Cel ce a dobândit pe Măngăietorul se roagă
Acestuia împotriva mea. Şi Acesta, înduplecar, nu ma lasă să lucrez în chip rodnic în
el",4'' ceea ce este întru totul în acord cu spusa Apostolului Pavel, cS înfrânareaeste
.joada Duhului" (Gal. 5,22).
Am văzut, atunci cănd am analizat parima lăcomiei, că ea este izvor de irtulte rele.
atât pentru sufletul, cat şi pentru trupul omului, şi că Sfinţii Pă-rinţi o socotesc
„întâistatătoare a relelor care ne razboiesc, uşa patimilor"'0 şi pierzătoare a roadelor
virtuţii.*1 Este de la sine înţeles deci că prin virtutea
'" Convoiitin duhovnicesli. V. 4.

"' Aiitorul vorbeste în acelaşi limp si despre dcsfiânaie şi despie lâcomie. '"
Convarbiri duhavnirt'.şti, V, 4. H Undent. Aşeztintintele mânăstireştt, V,
14. ,: Idem. tor. Hi. Sf, loan Seiîrunil, Scant, XIV. 21.
a
Sf. loan Casian, ConvorblH duhovnicesli, V, 4. Sf. loan ScSrarul, Scum, 22. "
Cf. Sf. loan Scărarul, for. cit.
" C'l. Sf. loan Casian, Aş?miniiUt>le nubulstiresti, V. 14; Cotivorhtii duhovnicesli, V, 4. '*
Cf. Sf. loan Scararul, Seam, XIV. 27 (..Şezând la masa cu bucate, adu-(i aniinte de moar-
te... şi aşa vci îinpiedica patinm"), 31; VI. 13 („Poinenirca nioiţii depăitează mâncarea"). T
Cf. Sf. loan Casian. Aşezăminlele inâixăslireşti. V, 14 („Trebuie sn biruim pofta
păniccelui... pfin cainţa deasă a inimii, în care plangcm la antinlirea ainăgirilor şi a In-
frângerilor noastrc..."). Sf. Varsanufie şî loan, Scrisori duhovnicesti, 462, 604. " Cf. Sf.
Varsanufie şi loan, Scrisori duhovnicesli. 162 (..Dacă stăniie pofta. cheamă niiiiiele lui
Dnninezeii în ajutor si te va odihni tie ispittV), 328. nScam. XIV, 31. " tbidem.
11
Sf. Maxim MSrturisitorul, Râspunsuri cdtre Ttllasle, 65, PG 90. 768A („Patimu lă-
comîei stomacului a lipsit tnulle viiluu' de fii, pierzându-i prin gandul Iunecos al plâ-
cerii. ca prinlr-o sabic").
471
Tămăduirea palimilor $i dolxtridirea virfufilor
înfrânării sunt îndepărtate toate aceste re!eS2 şi patimi" şi i sc dă sufletului sănătatea^4

anllându-se pricinuitoare a multe bunatăţi" şi virtuţi.Vv
Am remarcat în primul rând că lacomia pune piedici vieţii duhovniceşti, aducând
lâncezeală sufletuliii, îngroşând şi îngreunând mintea, împiedi-când-o să duca" aşa cum
se cuvine lupta, împuţinându-i puterea de judecatâ şi dreapta socotinţă, fitcând-o leneşă
la rugăciune. Prtn înfrănare omul îndepăr-tează toate aceste piedici," astfel că ea ajunge
să „înlesneasca funcţiile sufle-lului'V făcând îndeosebi mintea trează şi activă, întîlrind
puterea ei de dis-cernămănt şi de înţelegere/9 duce la străpungerea inimri50 si la
nigtlciune.61
Am văzut, de asemenea, că lăcomia trezeşte şi hrăneşte numeroase alte patimi,
printre care la loc de frunte sla desfrânarea. înfrânarea are deci rostul de a „îmblânzi
patimile trupului"62 şi, în final, de a le reteza,sl dar contribute şî la micşorarea patimilor
sufleteşii, îndeosebi a slavei deşarte,M a mândriei şi iubirii de sine;''5 ea întesneşte
restabilirea virtuţilor care ]j se împotrivesc acestora:!/" curaţia st fecioria,67 conirare
desfrânării, smerenia,6" opusă mân-driei. Tot aşa, în vreme ce lăcomia trezeşte
mulţirnea gândurilor pălimaşe, în-frânarea „păstrează mintea nepătimaşă faţă de lucruri
şi faţâ* de înţelesurilc tor",* aducând pacea şi odihna sufletului, curăţind inima,70 lucru
care îl ajuta pe om să ajungii la rugăciunea curată şi la adevărata cunoştinţâ,71
;' Callinicos. Viafa Sjârittdui Ipatie, XXIV. 62.

1
Ct Sf. Maxim Marturisitorul. Capete despre dmgpste, IV, 86. Sf. Grigorie de Nuzianz
snune: „Stapâneşte-ţi pfintecele, şi te vei afla stapanind toate patiinile talc" (l'tmne, II. 2.6).
,J
Sf. Vasile eel Mare. Regalile mari, 18 (..înfrânarca cstc... datîiloare de sănătale"). "
Callinicos, Viafa SJântului Ipatie, XXIV. 62. 72.
6
Cf. Sf. loan Gura de Aur. Oespre feciorie, 71. Sf. Grigorie de Nyssa, Tâlaiire lo
Câmarea Câmărilor, XII.
" Cf. Sf. Vasile eel Mare, Regulile man, 18. Callinicos. Viafa Sfâmuhi Ipatie, XXIV, 24.
70.
iH
Sf. Grigorie dc Nyssa. Desprefecume, XXII, 2. M Cf.
Callinicos. Viafa Sf&itufoi Ipatte, XXIV. 24. 62.
10
Cf. Sf. loan Scararul, Scant, XIV. 17 („Când pânlecele e sn âmlotat, se smeieşle inima").
B1
Cf. ibidem. XXVIII, 13. *2 Callinicos. Viafa Sfthitulni Ipatie. XXTV. 63.
J
Evagric, Traiatut practic, 35. Sf, Vasilc cel Maie, Kegidile ntari. 16. .*•
Sf. loan Scararul, Scam, XXVI. Parlea a III-a, 2. 65 Sf. Maxim Martui
jsitorul, Capete despre dragostc. lit. 8. '*'' Sf. loan Gur3 dc Aur, Despre
feciorie, 71.
"; Sf. Vasile eel Mare. Regulile'man, 18. Sf. loan Scararul, Scam, XIV. 3 (..Necajirea
pantecehii e piidnuiloaie de cumţîe"). Cf. Sf. Maxim Mărturisiiorul. Cuvânt ascetic, 23. 88
Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XIV. 27; XXVI. Partea a lll-a. 2. * Sf. Maxim
Mărluiisitorul. Capete despre dragaste, III. 39.
7
"Cf. Callinicos. Viafa Sfibitidui Ipatie, XXIV. 63. Sf. loan Casian, Aşezâmintele ifiâ-
nâstirefH, V. 22. Sf. Maxim Marmrisitorul. loc. ciu, IV. 72. Sf. Isihie Sinaitul. Capete
despre Irezvie si virtute, 75.
T|
Cf. Callinicos, Viafa Sfiwttditi Ipatie. XXIV, 63. Sf. Clement Alcxandrinul. Simulate,
VII. 12. Sf. Maxim Mărturisilorul. Capete despre dmgosle, IV, 57.
472
2 Tăinăduirea
desfrâmirii. Abstinent» şi costitate
Lucrarea de tămâduire a desfrânării vine i medial dupâ lucrarea de i«V măduire a

lăcomiei, dal fijnd faptul că desfrânarea este, ca şi lăcomia, o ..patimă (rupeascâ" şi
face parte dintre patimile grosojane şi primitive împotriva cărora se cuvine să lupte
omul în primul rând, dar şi pentru ca1 dMfrfinarea este nemijlocit legată de
gastrimarghie, care eel mai adesea duce la apariţia ei.1
Tămăduirea desfrânării se face deosebit de greu; ea cere multă îărie şi strâdanie şi ia
mul! limp, după cum arată Sfântul loan Casian: „A doua lupiă. dupA piedania
bâtrănilor, este îrnpocriva duhiilut desfrânării. Este un război Jung şi mai crâncen decât
toale celelaite, terminal cu biruinjâ' de foarte puţini. Războiul acesta este înfricoşător
(...)"-2
Virtutea care se împotriveşte desfrânării esle castitatea (aco^pocrO, caxti-WJ), în
sensu! strict al acestui cuvânl. Se pot deosebi două modalitâţi de cas-tilnic: castitatea
din cadrul monahismuJui, a cefibatului sau a vâduviei,' sau castitatea din cadrul
cjfeătoriei. Aceste doufl modaliritţi, diferite ca formfl, uimăresc în fond acelaşi scop: pe
de o parte să aşeze în trupul şi sufletul omului curâţia (&yve\a), fără de care el nu se
poate uni cu Dumnezeu, iar pe de aJl;1 parte să-t îngăduie omului sâ-şi îndrepte spre
Dumnezeu, iar nu spre tnip, toatli dorrnţa luj şi toata" puterea lui de a iubi.
' Cf Sf. loan Casian. AşrztiniitHrlt' mâtufctireşti, V. I I <..Cinc nu vn fi în stnre *ă-şi rn-
frflneze dorin|ele pântecelui tin va putea $â ţină piepr niciodarii îmboldiiilor poflei
aprinse ti cărnîi"); 20; Convorhiii duhevnicepi. V, JO („Cu s;l se desfiin|cze desfrana-
ica. trebuie dframat viciul Iticomiei la mâncare"); XXII, 6. Afwiiunt'If itithitistjre.yii.
VI. I.
' Noi o vonj nuini ..castilate moriahalji", monaltismul desemnând. eliniologic. starea
eelUi care alege sa* râniânâ singur. Amintim ca în Biserica Oriodoxfi cclibalul nu con-
stiiuic uri statin in sine, ci doar o siare provtzorie. înainlea iinui angrtjări fie pe calea
căsălorici. fie pe calca inonajiisniiihii, cele douâ . ii duhoviiicesti cu puiin(il de nrmat.
Cîlâadu-i pe pâiinţi. vom folosi, de asemeneii, Icmieniil de ..feciorie'* (napteytoi), lu-
âmln-l, aşa cum fac miilli dintre eî, în sensnl său larg, de „abMinenţă desăvârşilă". de
.jenunţare absolutâ la pjaclica sejcuala" (a se vedea introdiiceiea lui M. Aubincau la
Gregoirc de Nysse. Ttiiiie de In virgimie. SC 119. p. 147).
473
Tdnmduirwt pttttnmbr şi tfot/atutirea virluţilor
1. Castitatca monahală
Se cuvine maî întâi de toate să aminlim că din punclul de vedere al creşti-nismului

sexualitatea nu arc nici un sens şi nu se poate manifesta sănătos şi these decât in cadrul
iubirii conjugate; pentru aceasta, ea este aprioric exclu-să din cadrul celibatului şi al
vieţii monahale. De aceea, virtutea castităţii, care, înţelesă în sensul strict al cuvântului,
se opunc patimii desfrânării, prc-supune şi semnifică, în acest cadru, o totală abţinere de
la orice act sexual şi, mai înainte de toate, de la orice dorinţă sexuală, acestea, sub orice
formă, ne-putând fi considerate altfel decât ca patimă. Această abstinent^ totaliî presu-
pune o înfranare desavârşită (feYKp&teia, contmentia), acrica capacitatea de a stăpâni
şi a reprima deplin impulsurile şi dorinţele sexuale.
In măsura în care sexualitatea este legată de reproducerea speciei, ea capita forma
unui instinct deosebit de puteraic şi adânc înrădâcinat în natura actuală a umanităţii,
ceea ce face ca abstinenţa totală sâ Be în mod special greu de realizat şi explicit durata
îndelungulS şi ditlcultalea luptei împotriva ei.
Pentm că desfrânarea esle o patimă pe care trupul o trezeşte şi o împltneş-te, penlru
(âmăduirea ei este ncvoie, „în afară de acea grijă duhovnicească a suflelului. şi de
slâpânirc trupească".4 De accea, postirile,5 vegherile/' munca istovitoare,' care rnortifică
trupul, sunt pentru căiugăr mijloace esenţiale de împolrivire la ispite, de infrânare, de
păstrare a curfiţiei şi de biruire, la acest nivel, a desfrânării. Prin acest soî de nevoinţe se
urmareşte slabirea trupului, lipsirea lui de preaplinul de energie carc ar putea II uşor
îndrcptată spre lu-crarea pntimii. dar fiecare dintre ele are un rosl anume. Muncu are
rostiil de a-1 feri pe om dc trândăvia care înlesneşte zămislirea gândurilor pătimaşe şi a
nălucirilor necurate." Prin privegherile de noapte se taie multa dormire, care şi ea duce
la desfrânare.y In ceea ce priveşte postul, el cstc de eel mai mare folos, de vreme ce
mulţimea hranei aduce desfrânarea trupului. De altfel. din această pricină lucrarea de
tămaduire a desfrânării mi poate fi începută înain-
4
Sf. loan Casian. Co/ivarlriri tiuhoviticeşti, V. 4. Cf. Sf. VarSiinufie ţi loan. Scrison
iluhovifUeiti. >48 („Patima ruşinoasă şi uvâtu are ncvoie lie osteneala... irupului. ca sil
so dcziădăcineM... prin usiipriie şi supuncre cu toată putereu").
* Cf. Sf. loan Casian, Aşezominldr nn'imi.siin^ti, VI. 1-2; Convoibih tftihovmcrşli, V. 4;
VII. 2; XII. 4. 5, 15. Sf. loan Scărarul. Scam, XV, 12. Sf. Maxim Muiturisuorul. Capettt
dtsprt. dragoste, I. 45; II. 19; 111. 13. Evagrio, Tratatul practte, 17. Sf. Vat-sanufie şi
loan. Scrisort duhovnicepi. 255.
* Cf. Sf. loan Casian, Convorbiri duhovnlceşti, V, 4; VII. 2; XII. 4, 5. 15. Sf. loan Sca-
iiirul. Seam, XV, 12; XIX, 4. Sf. Maxim Miirnirisiiorol. Capele dexpre dmgoxir. I.
45:11. 19; 111. \X
7
Cf. Sf, loan Casian, Cvtivorbiri duhovnirfyli, V. 4; XII, 4. 5; Aşezăimntvle mânâsfi-
rryti. V. 10; VI. I. Sf. loan Scfinirul. Scam, XV. 12. Sf. Maxim MOrtnrisiionil. Caprie
dtspndragosre. II, 19. 111. 13.
* Cf. Sf. loan Casian. Aşeiănuntete niâiKhiireşfi, VI, I.
' A se vedea. de pildă. Apoftegnte, N. 592/24.
474
TAmătiuiren desfmmim
ie de nimicirea lăcomiei, căci nu poate fî aceasta bimita înaintea celeilalte."?
Astfcl, Sfântul loan Casian, vorbind despre anumite rnanifestâri ale desfrânft-rii,
spune: ..Doctorii duhovniceşti, punând în discuţie prima pricing a acestei boli. şi-
au dat seama câ de obicei stă într-o hrană prea îndesiulaloare"."
La acesie nevoinţe trebuie adăugatii „ocolirea prilejurilor'V' care, practic, se
face priii relfagerea în singurâtate.13 „Este necesar sn fle înlăturate cliipul şi male-ria
care le ispiteşte, pentru ca pofta să nu încerce să se dezlăntuie'V' spune Sfân-rul
loan Casian. lar &i alia parte adaug.1: „Aeeastă boală (desfrânarea), o data cu
pedepsirea trupului $\ cu căinţa inimii, are nevojc de singurăiate şi de retragcre
din lume pentru a putca ajunge la o .stare de desSvârşită s.lnatate după lepâdarea
primejdioasei fiei'bJnţeli a patimii. Precum celorce suferă de o niimită boalu. de
cele mai mulle ori este folositor să nu |j sc hifSţiseze nici chiar privirii rnâncâri
vătămătoare, ca nu cumva, numai vâzându-Je, să Ji se nască vreo poftă ucigâlon-
re, tot aslfel ajuta eel mai mult la alungarea aceslei boli mai ales liniştea şi singu-
rătatea. Mtntea bolnavă neniaifiind tulburată de chîpnri felurite, ajungând aslfel la
o privire liluntrică mai curată, va putea sii dărâme din temelh cuptorul încins al
poftei otravitoarc".11 In lipsa singurâulţii, este nevoie de o asprâ vp;izâ a simţuri-
lor", îndeosebi a văzului, care, ahlturi de pipăil, esle simţul care trezeşte cel tuai
lesnc aceasta patirnă.'6
fnsa numai prin aceste nt-'voinţe tnipeşti - care sum de mare ajutor şi de care
eel rnai odesea omul nu se poate lipsi - nu se poate ajunge la nimicirea palimii.1
Mai întâi, pentru că* sălaşul dorinţci sexuale nu este numaj trupul. ci si suftetul
sexualitaiea omcneasc<t fiind mi numai de nalurlî fizicit, ci şi psihicl. dacă nu
cumva chiax mai mult psihică. De aceea, împotriva desfrn-nftru omul trebuie sa
Jupte înlâuntml inimii. cliiar mai mult deeâi pe plan trupesc. VrăjrnaşLil, arata
Sfânluf loan Casian, ne atacS „pe două froiuuri... De aceea, trebuie să i se ţină
piept, Ja fej, pe douâ rYomuri, fiindcâ. aşa cum îşi (rage forţele din boala trupului
şi a sufletiilui. tof aşa nu se poate obţine biruinţa decât de cei ce lup(ă pe
amândouă fronturile".1* Toţi Sfinrii Părinp spun răspicat că fecioria nu sfcl numai
îu fnfrănarea irupeascâ'" si câ aceasta
' Cf. Sf. IOJUI Casiiui. AffZiiifiinii'le inăiuhiin^li, V. 11. 20: Conwrkm ihiUovnit'eşli,
V. 10; XXIJ, 3. PattticuliStoOtta multole fcluri de palinii şi răeboaie ule curvîci, cc se
ridicil u.Mipra robilor lui Oniniitfzeu), 23. 11 C'omwrbiri duliovnfct-ştL XXH, 6.
tbidcm, V. 4. Cf. Sf. Maxini Miiiturisitortil. Capetsdtfpretlragast*. II. 19. '•' Cf. Sf,
loan ScăiJinil. Scam, V. 5. St. Maxim Mfirturisitonil, CafH'tr ttespm dmgtHtm III. 13
(..IVnini citrvie. posleşte. privegheiiză, osteneşw-te î penect în sinfiimîlHfc"). 11 Omvarbirî
t/iihov/iit'eştf, V, 4.
Aşi'zâfiunii'lt' nu'inâslirefii, VI, 3, "Cf. ibidem, VI, 12. Sf. Vasile cel Maic.
Deapr*fedoiie, 4. 5. 13, 14. " Cf. Sf. loan Casian. AfttămirtieU /iuinaMmû'. V\. 1, 2. Sf.
loan ScBranJ, Scam, XV. 13. '* ;\şi'Ziiniîntt?U' mtiiiihtireşfi, VI, I.
' A se vedeu, dc pildil Hi. loiin Casian (Ajezainirttffs iiMinhlirrştiyi. 4; Convorbiri
iht/iov/ticefti, XII. 10-11; XIII, 5), cure subfrniazii l'aptul cil iibsiiaenţ;». înlr-un nnimie
47*
Tănmduirea ptitimilvr şi dobândirea vinufitor
este lipxită de orice folos dacă sufletul rămâne bâniuit de dorinţe şi nâluciri
necurate. Pentru că „dorinla nu vine de la imp. deşi se face prin irup",*0 cas-tiliirea
trebuie mai întăi sa se sălăşluiască în inimă şi. în esenţă, constă în „curfiţia
inimh".21 Pentru cădorinţele, gândurile pătimaşe, nălucirile şi închi-puirile
necurate se nasc în inimâ (cf. Mt. 15, 19), tămăduirea desfranării se face in
principal prin „paza inimii". Aslfel, Sfântul loan Casian scrie: „Le-cuirea acestui
viciu depinde, într-adcvăr, mai ales de (...) curăţia inimii, de unde, precum sc ştie,
iese izvorul vieţîi şi al morţii, după cuvântul lui Solomon: «Păzeşte-ţi înima mai
mult deeât toate, caci din ea ţâşneşte viaţa» (Pilde 4, 23). Căci carnea îndeplineşte
hotărârea şi porunca acesţeia".'2 Această lucrare, care implică dreapta socotinţă şi
vcghca plină de trezvie du-hovniceasca. constă, aşa cum am văzut, în lepădarea
gândurilor, amintirilor şi imaginilor necurate de îndată ce se ivesc, când elc nu
sunt decât simple momeli, pcmru a ne feri de consimţirca şi îndulcirea cu ele,
nelasând palima Să pâtrundă în suflet şi, în urmă, să pună stăpănire pe trup.:'
îndeosebi în lupla împotriva acestei patimi. din pricina marii ei puieri, e mai de
folos tăie* rea grabnicâ* a gândurilor amăgitoare decât combaterea lor prin
conirazicere (vezi cap. Lupta cu găndurile, pct. 5, n. ir.), aşa cum îndeamnă
Sfântul loan Scărarul: „Nu voi să răslomi pe dracul curviei cu dovezi şi cu cuvinte
de împotrivire, pentru că acela are bune temeiuri, ca unul ce se luptă cu noi în chip
firesc",24
Fircşte că paza inimii trebuie însoţiiă de rugăciune, mai ales de rugăciu-noa de
iin singur giind," cele două lucrări fund, aşa cum am arâtat, de nedes-părţit. Atunci
când rugăciunea de un singur gând nu este deplin statornicitfl in inimă, este de
folos s-o unim cu „nigăciunea irupeascil", care ajutfi şi ea la îndepartarea acestei
patimi.26 „Celor care n-au dobândit încă adevărata rugă-ciune a inimii, mult le
ajutfi chinuirea din nigăcivmea trupească. adică ridi-carea măimlor, lovjrea
pieptului, privirea curată la cer, mulţimea suspinelor,
1'cl. nu este decât începutul castitătii. o castitale „pnrţială". Adcvfuata cjisliiate presu-
pune ..curiitia permanent;! a uupiilui" şi. pc deasupra. „fecioria minţîi". •° Clement
Alexandrinul. Stwmate, 111. 4. 34.1.
:l
Cf. Sf. loan Casian, Aêzjnmhueff mânătttrtfti, VI. 19. Sf. loan Scfuajul. Seam, XV,
5 (,.Nu este cimit eel ce si-a pa/it Imul neintinal. ci ecl ce si-a supus \n chip desfivftrşit
mfululsirele sufletului"). :: .\.)<-zxiimi\li'li' mârtitstfmşti, VI, 2,
■ I'lttrrirtd, cap. VI (Pentru nmlte fclmi cle patimi şi ifoboaic ale curviei. ce se ridica"
a-supra i obi lor lui Duninezeu), I. 3, 4. 8. 17. 18. Sf. Varsanufie si loan, Scrisori dulun'-
nicejti, 86. ISO. 248, 256. Sf, loan Scfirarul. Scam, XV. 3. Sf. loan Casian. A^'Ztimin-
ttle iii'1/iristirf'şli, VI, 9, * Scant, 19.
B
Cf. I'titt'iirul, cap. VI. 2, 8. Sf. loan Casiun. Aftqiiniwtelr mtinăsiirvşti. V. 10. Cf. VI. I.
Sf. loan Scănu'iil. Scam, XV, 7, 50. Sf. Maxim Măiturisitoiul, Capete dsspm (Impost?, I.
45. II. 19. Sf. Vai-sanufie si loan. ScHsori dulwvnitvşti. 180.248.255.256.258. a Cf. Sf.
loan Scfirarul, Seam* XV. 75.
476
Tămaduirea desfrânării
plecarea necontenită a genunchilor".31 Psalmodierea ajutâ* şi ea în lupta

împoiriva acestei boli.,B
Prin rugăciune se cere mai ales harul dumnezeiesc, fară de care strădania
omului de a birui aceasta patiină este cu totul nevolnica şi deşartâ, lipsită de rod,
vădindu-se astfel că fecioria este un dar al lui Dumnezeu.29 Astfel, Sfân-lul Joan
Scilranil spune eft „cel ce voieşte să-şi biruiască trupul, sau să se răz-boiască din
puterea sa proprie, în zadar aleargă".30 Şi încă: „Nimeni dintre cei ce au agonisit
neprihănirea prin nevoinţ<f s<i nii creadS că şi-a agonisit-o singur. Căci este cu
neputinţă ca cineva să-şi biruiască firea sa. Unde s-a bi-ruîi firea, acolo se
cunoaşte că se află de fata* Cel mat presus de fire"." tar Sfântul loan Casian
sfatuieşte aşa: „Dacâ ne este la inimă sa ne întrecem în lupta spirituală (...) după
regulă, să ne silim cu toată încordarea minţii să biruim acesl duh întunecat (âră a
ne baza pe puteriie noastre - căci strădania omenească nu este în stare s-o facă -,
ci cu ajutorul lui Dumnezeu. Căci va trebui să fie asaJtat suftetul nostru de acest
viciu mult (imp pâna să ajunga a recunoaşte că poartă un râzboi mai presus de
puteriie sale şi că biruinţa n-o va putea dobândi prin propria lui osteneală şi râvnă,
f3ra* a fi sprijinit de ajutorul şi apararea lui Dumnezeu'';32 „suportând asprimile
(...) înfrânării tru-peşti, conduşi de experienţa, învăţăm c£ virtutea desăvârşită (a
neprih.lnirii) se dobândeşte prin dărnicia hanilui dumnezeiesc"."
fncâ alte două lucntri duhovniceşti contribuie la tămăduirea omului de
desfrânare şi mai ales la ferirea de gândurile necurate pe care le trezeşte ea: citirea
cu luare-aminte a Sfintelor Scripturi şi cugetarea la elew (pe care Sfântul loan
Casian le trece în rândul leacurilor potrivite pentru bolile sufle-EUuiiM), ca şi
aducerea-aminte de moarte,16 pe care Sfântul loan Scăranil o socoteştc, alaturi de
rugăciunea de un singur gând, ajutatoare in tămăduirea acestei patimi." De
asemenea, Sfinţii Părinţi văd in ascultarea faţă de părin-tele duhovnicesc'" şi în
practicarea regulată a „descoperirii gândurilor"jV mij-loace de stingere a acestei
patimi şi de dobândire a neprihănirii.
;• Scam, XV, 75.

** Cf. Sf. Maxim Mâilurisitorul, Capele desprf dragvste, I. 45.
* Cf. Sf. Clement Ronianul. ICpistoUi cdttv Coriitieni. 38. 2 („Cel curat ci) trupnl să nu se
mâmlrească, ştiind ca allul este eel ce i-a dat înfranarea"). Sf. loan Scărarul. Scam, XV, 75.
Sf. loan Casian. Aşetfmmtete inâiui?iîrefti, XII, 11., 13. Sf. Varsanufie şi loan, Scttsffti
dttliovnkeşîi, 255, 500. 503, 660. Puiericnl. Cuvîuit pentin avva Agathon, 21.
* Scorn, 20.
M
/W * fc n * ,3 .
n
/LşezâmitUel<> mânâstireşti. VI, 5. Cf. Convorbiri dt'hovnicf.yri, XII, 15- 16.
" Convorbiri dufiovnicef It, XII, 4.
" Sf. loan Casian, Aşeztf/mittefe tttâiiastireşti, VI. I, 2; Convorbiri duhi'vnicefti, V, 4;
xni.
11
4.
Convorbiri. duhovniceşii, V, 4.
"* Sf. Diadoh al Foticeei! Cttvânt ascetic fn 100 de capele, 99.
-° Scam, XV, 50.
" Sf. loan Casian, Aşi'wimniele mâtuîsttreţti, V. 10. Sf. loan Scămrul. Scorn, XV, 33.
"'Cf. AţM'ftegmc. N 165.
477
Tamdduireti [nitiimlorţi dubândirva vtrtttţilor
Pentru că patimile se sprijină uncle pe altele, tămriduirea desfrânării nu poate

fi despârţitâ de lecuirea celorlalte patimi.411 îndeosebi a celor care o în-lesnesc. De
aceea, lupta împotriva desfrîuiării trebuie însoţită în primiil rSnd de râzboirea
lăcomiei pântecelui, aşa cum am vftzut, dar şi de lepădarea mân-driei"*' şi a slavei
deşarte, a judecarii aproapelui, a akcdici: de stingerea mâni-ei,J? de tăicrea
îndrăznelii faţă de orice em/3 a vorbirii deşarte44 şi a iubirii dc avuţie.*1* patimi de
care ea este nemijlocit legată.
Dar penlai că şi virtuţile sunt legate una de alta, câsligarea neprihftnirii se face
prin lucrarea allor virtiiţi/^* „Mai înainle de toaie... să punem lemelie adevăratei
smerenii".47 pentru ca, aşa cum spun bătrânii, „nu se poale ajunge la castitaie până
nu se va aseza în inimă umilinţa ca lemelie puternică".4'1 Tot aşa, sunt de folos
răbdarea*' şi blândcţea:*0 „Cu căt va înaima cineva în pacea şi răbdarea ini-mii, cu
atăt va avea bune roade şi în curâţia trupului", scric Sfâmul loan Casian, 1"
adăugiuid: „Nu va pulea cineva să înăbuşe războaiele aspre ale poftclor împotriva
tmpiiltii dacă n-a învatat să mâiiuiascîl mai întâi annele blândeţii";v şi puţin mai
departe: „Răbdarea este un leac prielnic inimii"."
Semnificaţia desăvărşitei înfrânări monahale esle data de temeiul si meni-rea

monahismului, adica de predarea dcplină de sine înaintea lui Dumnezeu, alipirea
de El şi slujirea Lui. Monaluil nU sc căsătoreşte pentru a nu avea alta" grijă decâl
grija de Dumnezeu, pentni a-L putea dori şi iubi numai pe El, din toatâ inima şi
din tot cugetul şi cu toalii puterea sa. „Cel necăsătorit se îngri-jeşte de cele ale
Domnului, cum să placa Domnului" (I Cor. 7, 32), „femeia nemăritată şi fecioară
poartfi grija" de cele ale Domnului" (I Cor. 7, 34); şi unul si cealaltă sunt „fâră de
grijă (...) de cele ale lumii" (cf. I Cor. 7, 32-33). Dimpotrivă, „eel ce s-a căsătorit
se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să plac;l femeii (...) şi cea care s-a măritat
poîirtâ grijă de cele ale lumii, cum să placa bărbatului" (I Cor. 7, 33-34). lar dacit
Apostolul socoteşte că este „bine
4
"Cf. Sf. loan Casian. Aseumuntele mâmhtirexH. V, II; VI. 2, 23. '[
a. ibidem* V. 11.
:
Cf. Sf. loan Casian. Aşezdmintele titâiuhtiresii. VI. 23; Canvorhiri dulwviticeşti.
XII. 6. 15. Sf. loan Scăianil, Scara, XV, 9. Sf. Diadoh al Policed. Ciivtmi ascetic in
loo de capeie, 99. w Sf. Varsanufie si loan. Scrisori duhovniceyti, 261.
" Cf. PatericuL Penlm Avvu Piinen. 62. Sf loan C&UBO, Convorbiii diihovnîcef/i, XII. 15.
45
Cf. Sf. loan Casian, Aşemininii'te măiuhtimpi. V. 11.
*Cf.lbtdm. IO-II.
7
Ihiilan. VI. I. A sc vedea. dc asemenea: V, 10; VI. 23. Com-oihiri diihmviciyii, XII. 4
Sf. loan Scăraml, Scam. XV. 9, 10. Sf. Vursanufie şi loan. S&isori duHovnlccfti, 255. 256.
;
' Sf \oAnCa&\an, A.ţt'zthnintc/c mâitctslireşti,V\. 18. 4';
Cf. Ibidem, 23; Canvorbtri duhovnicejti, XII. 6. 50 Cf. Sf.
loan Casian. Convorbiri duhovniceşti. XII. 6. 11 Ibidem. H
Ibidem. * liÂdem.
478
Ti'inuithureti dexfrtintîrii
peni.ru om să fie aşa" (cf. I Cor. 7,26), spune aceasta ca să-i îndrepte „spre.,.
iilipirea de Doinnul fără clintire" (2 Cor. 7, 35).
Am văzul c3 toţi Sfinţii Părinţi spun că doriiifa sexuală nu a făcut parte din
Urea originara* a omului şi nu ţine in mod esenţial de ea, ci este o conse-cintf a
căderii în pScat," după ce Adam şi Eva nu şi-au mai îndreptai dorinţa jor nninai
spre Dumnezeu. „Fecioria - spune Sfântul loan Darnaschin - este dinlru început şi
dintru început a fost sădita în fîrea oamenilor (...). în rai domnea fecioria";" şi, aşa
cum arată -Sfânlul loan Gură de Aur. Adam şi Eva in rai „duceau viaţă
îngerească".56 De aceea Parinţii văd in feciorie un mijloc de redobândire de catre
om a firii sale din Stares paradisiacal7 stare care-] face asemenea ingerilor"1" şi
preînchipuie viaţa cereascaV potrivit cuvintelor Domnului: „Laînviere, nici nu se
însoară. nici nu se miirila, ci sunt ca îngerii liii Dumnezeu în cer" (Ml. 22, 30).
lata* peniru ce siarea de fcciorre nu numai că „are cununa înfajetâţu în limp",*10
ci şi, fără putinţâ de tăgadîl, este mai presus de casătorie şi cu totul desăvârşită.
Aceasta nu înseamnâ câtuşi de puţin că în creşlinism se condamnă sau se
dispreţuieşte căsîttoria. Sfînfii Părinţi, lâudând măreţia fecioriei şi a înfrânârii
monahale, nu uită să cinstească valoarea căsătoriei, pe care fnsuşi Hristos a
sfinţit-o prin prezenţa Sa la nunta din Cana. unde a şi făcul prima Lui minu-ne din
viaţa Su publică. Este de notat că majoritalea scrierilor patristice refe-ritoare la
feciorie cuprind, aiăiuri de laudele aduse acesteia, apologia căsâto-riei, Toiuşi,
dacă ei privesc câsătoria ca „bunâ" si chiar „sfăntâ", înlotdeauna spun că „fecioria
este mai bună",**1 constatând ca ea aparţine totuşi numai miei elite. Nu poale fi
osândit eel care se casătoreste, spune SIAntuI loan Gurâ dc Aur; „dar i se poale
spune că râmâne într-o slarc mai modestâ"V' Insuşi Apostolul recomandă
căsătoria, ca un pogorământ. celorcare ,,nu pol să se înfrâneze", ca mai bună,
„decâi să ardă" (\ Cor. 7, 9) şi pentru se feri de desfrânare (1 Cor. 7, 2). El îi
sfaluieşte astfel pe cei cîtsâtoriţi; „Să nu vâ lipsi|i until de altul... ca sâ nu vă"
ispiteasc.1 snlana, din pricina neînfrânării voastre" (I Cor. 7, 5).'"' lar Sfântul loan
Darnaschin spune si el, în acelaşi
M
Cf. vol. de faţa. Partea inlâi. cap. III. 2, b
>
Sf. loan Darnaschin. Dtigwafica. IV. 24. Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. CateheZH,
XXV. 92-108.
9>
Oimliihi Farere.XWMA-
-' Cf. Origin. Omi/ii fa Cartea lacerii, III, 6; Omilii la Cdntarea Cânttirihr, 2; /V-
<:»>■ rtigiicinne, XXV. 3. Sf. Grigorie de Nyssa, Oesprrjecipric, XII. 4. lftCf. Sf loan
Gura de Aw. Despr*feciorie, 11-12. Sf. loan Darnaschin, Dogmatlca, IV. 24. Sf.
Grigorie de Nyssu, Desprt ftchne, II. 3: IV. 8. Sf. Vasile al Ancirci. /)<-are
feciorie, 51. Sf. Vasile ecl Mure. Episwle, XLVI. 2. " Origen, Fragment* (dm
lâletdma) t" Itomarii, 29. " Sf. loan Guiă cle Am', Des'prr Jecioric, 11-12.
' Ibidem, 13. Astfel. Sf. loan Diuiiaschin scrie: „Şiim totuşi c3 fecioria csi<.* .superioară
căsâtoriei, de vreme ce aiât în vîrtu|i. cât şi in vicii sunr grade mai înalle şi mai joaxe"
ţDdgmaiica, IV. 24). " Desfire ffciotif, 10.
i f. ibidem.
470
Tăinăduirea pathmlor fi dobândirea vimiţilor
sens: „Bunâ este căsittoria, din pricina destrăbălărilor. Căsăloria le curmă pe

ncesta şi nu îngăduie furiei poftei sa* fie mânată spre fapte nclegiuîte, din pricina
îrnpreunării legale din căsătorie. Bună este câsâtoria pentru cei care mi se pot
înfrâna. Dar mai bună estc fecioria, deoarece cultivă naşterea de copii ai
sutletului".64
Se cuvine lotuşi să arătăm c;1 celibatul şi castiiatea rnonahală n-au valoare
decât dacă îi sunt închinate lui Dumnezeu şi dacă au ca scop o unire mai deplină
cu El. Astfel, Sfântul loan Gură de Aur arată că fecioria nu este un bun preţios în
sine şi că valoarea ei stă în scopul pe care-1 urmăreşte. Ea este „stearpă şi lipsită
de rod pentru păgâni, de vreme ce n-o dedică lui Dumne-zcu". El îi înfierează cu
asprime pe cei pentru care ea nu este decât un inijloc de a scfipa de greutfiţile
cftsătorici, iar nu slujire a unirii cu cerul,'* spunând chiar că în acest caz „fecioria
este maî neruşinată decâl deslrabăla-rea'V'7 Aşadar, fecioria nu este preţuită pentru
ea însăşi, ci în măsura în care îi permite omului să se dfiruiasca deplin lui
Dumnezeu. Vorbind desprc fe-ciorie, Sfăntul loan Gură de Aur arată că
desăvarsirea ei „stft mai puţin în cu-ruţia irupciiscft, cât în faptu) că ne face liberi
să ne consacram viaţa lui Dum-nezeu şi să ne dedicăm pietăţii", adăugând că „cei
care depun votul castităţii nu-si propun numai să rămână neprihfoiţi, ci mai ales să
se îndeleinicească numai cu lucrurile dumnezeieşti» dedicându-se cu totul slujirii
lor".68 Ferici-tul Augustin le îndeamnă astfel pe fecioare: „Hristos sa ia in inima
voastră locul pe care n-aţi voii să-1 daţi oăsăEOrioi".69 Căsătoria apare deci ca o
stare inferioară fecioriei numai în măsura în care ea nu-i îngăduie omului o aseme-
nea afierosire deplinfi lui Dumnezxu, dorinţa şi puterea de a iubi ale omului
neputând fi deplin îndreptate călre El. „Virtutea ne devine mai puţin la înde-mână
în căsătorie întrucât grija pentru soţie şi copii opreşte sufletul nostru din nazuinţele
sale către cer şi-l aduc cu sila la îndeletnicirile pământeşti", arată Sfântul loan
Gură de Aur.70
2. Castitatea conjugalâ
Natura castităţii la cel căsâtorit se deosebeşte în parte de cea care-i este

propriecelibatului.
In timp ce acesta din urm5 implică o înfrânare totală, în cadrul căsătoriei
creştine, în vitîutea caraclerului ei strict monogam, înfrânarea ca atare se re-feră la
manifestările sexuale extraconjugale, simpla dorinţi. constituind deja adulter: „Aţi
auzit că s-a xis celor de demult: «S5 nu săvârseşti adulter». Eu
___________________________________»
^ Dtwprefeciorie, 4. **
Cf. ibittem, 1,8.
t7
lhitfem.&
lS
(Yttw o femeiv rtlrmisâ văduvo cfi? tâtuirâ. împotriva wpetării cthcjtoriei, II, 3,
* Despre sfilnta feciorii\ 56. K
f>esf>re feciorit\ 44-
4X0
Teimdduirea dtxjrântirii
însă vă spun vouii câ oricine se uilâ la femeie, poftind-o. a şi săvârsit adulfer cu

ea în inimn Jui" (Mt. 5, 27- 28). Tămăduirea sau ferirea de desfrânare, la ncest
tiivel, presupune punerea în lucrare a unora dintre mijloacele descrise mai înainie,
îndeosebi „paza ochilor" şi, mai inainte de toa(e, „paza inimu'", „caci dinăuntru,
din inima omului, ies cugetele rele: desfrânarile,.., adultc-rul,.., neruşinarea" (Mc.
1, 21-22; Mt. 15, 19). Sfântul Toan Gură de Aur spunc eă Hristos, fâcând vădit
roJu! primordial a( dorin|ei, ne arată şi mijlo-cul prin care putem scoate răul din
rădăcină: „Nu numai răul vâzut, dar chiar rădficina râului ne învaţă s-o tăiem
Hristos. Şi pentm c?i râdâcina preacurviei estc pofta nemşînatâ, Domnul mustr-l
nu numai adullerul, ci şi pofta. Doctorii fac răspunzaloare pentru boală fnsâşi
pricina bolii (...). Tot aşa face si Domnul".71
Pesl'rânarea însă nu este în nici un fel Jegată de unirea conjugalS în sine. ci,
dimpotrivă. aceasta este un mijloc de a se feri omuf de ea. Majorilatca Sfinţilor
Părinţi vâd în casătorie, peniru cei care nu se pot înfrona. un leac împorriva
desfrânârii; după unii, acesia şr estc unuJ dintre roslurile ei. Acesl puncl de
vedere urmcază întro totul învAţătura Sfântului Apostol Pavel: „Din pricina
tlesfrânftrii, fiecare să-şi aibâ* femeia sa si fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei"
(f Cor. 7, 2); „să nu vă lipsiţi unul de altuL., ca să nu ispitească S;iiiiiKi. liin
pricina neînfranării voastre" (1 Cor. 7. 5); „celorce sunf necasS-loriji si văduvelor
lc spun: bine este pentru ei să ramana* ca si mine. Daca" ills;! nu pot sâ" se
înfrâneze, sa" se câsfltorească. Piindcn mai bine este sa" se câsîltoreascit, decât să
ardă" (I Cor. 7, 8-9).
Castitatea conjugalil despre care vorbesc Pânnţii, urmând Apostolului care
îndeamnă: „Cinstita" să fie nunta întm toate şi patul ncspurcat" (Evr 13, 4), nu
înseanina abstinenţă sexuală. Legatura sc.xuala jîne în mod esenjiaf de căsâtoric.
Aposlolul Pavel o spune foarte limpede: ..Bărbatul să-i dea fcmeii iubirea
datorată, asemenea şi femeia, bărbatului. Femeia itu este siăpânâ pe trnpul său, ci
bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este srapân pe trtipuJ său, ci femeia. Să nu vtf
lipsiţi unul de aJtuI, decât cu bunn învoialâ, pentm un timp, cu sâ vă îndeletniciţi
cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi sH fiţi împreună (...)" (I Cor. 7, 3-5).
fnfrfuiarea. aşa cum vedem dîu sfatul Apostolului, îşi are un anume loc al său în
cadml vieţii conjugale, dar numai pentru un timp şi in vederea împlinirii unor
cerin|e duiiovnicesii foafte precise,7" Sfântul
' Otniui despr* pocâmfă, VI, 2.

' Bi.serîca Ortotloxă rwxHnandA absfinenţ;! sexuulil în liinpul postiilui din zilele de niieicuii
şi vineri (îti caic se hicc pomenireu paiimilor şi râsiignirii Domnului) şi in rirnpiil ^ ■;• ■:
pann mari posnirî clc peste un. O iis^rnciieji „înfrânare pcjiodicu", sptine Sf. Grigoric ile
Na?.iunz, niTnâinl citvâninl Apostohiltli, trebuie sa ,jx facil tie coinun acoid <fo căiie soţi.
pcntni a sc puiea dalica îinpituml nigilciiuiii, cmc este lucnuca ceu niai de pre|", adaugând:
.Acewtu nu csle o Icge. ci un sfal" (Citvâ/itâri. XL. IS). Această ulliinâ reniiucl c.Jtpriin3
ubsefi|a unei fomie juridice în rradiu'a ortocloxîî în aceaaiă privintu\ cure lasâ pc seama con-
şiiin(ei sojilor «1 judece ceea ce esie mai potrivît pentni ci din piinci de vedcie diihovnicesc.
481
Tănuiduirea patimilor şi tloljândirett virtufilor
Grigorie de Nyssa chiar spune că „cel prea înfranat îşi chinuieşte conştiinţa, cum
stabileşte Apostolul (1 Tim. 4, 2)", şi „se scârbcşle şi de căsătorie ca de o
dcsfrânare".73
ExisU cu adevărat o legătură conjugală castă; „este cu putinţă să te folo-seşti
cumpătat de căsătorie" şi „unii au făcut copii, trăind în înfrânare cu fe-meile lor",
scrie Clement Alexandrinul,74 spunând despre cei care denigrea2ă legătura
conjugală: „Cum vor scâpa, dar, de spurcăciune cei care spun că esie spurcata
căsătoria, când ei s-au născut tot din căsâtorie T\ Tot el arată că viaţa
duhovnicească şi căsătoria sfinţesc legătura trupească: „După păre-rca mea, este
sfântă samânţa celor sfinţi. Nouă trebuie să ne fie sfânl nu nu-mai duhul, ci şi
purtarea, şi viaţa, şi tmpul".76
Sfînţii Părinţi spun adeseori că legătura trupească nu este rea în sine şi câ lotul
depinde de felul în care se face u'z de ea. „Când lucrarea este bună şi cu-ratâ, ceea
ce se face este în cele din urmă bun; şi este rău, când ea este rea şi lipsită de
rânduială", scrie Metodiu de Olimp.77 Iar Avva Dorotei spune ca „şi în căsătoria
legiuitîî şi cănd desfrânează omul, acelaşi este lucrul care se lace, dar se
deosebeşte dupâ cugetul cu care se face".78
Am văzut, analizând patima desfranării, că ceea ce o ciiracterizeaza este abuzul
de sexualitate, constând în folosirea ei de dragul plăceriî. Or, se poate vorbi în
cadrul căsătoriei despre o pervertire a acestei funcţii, care, prin fire, este destinată
procreării şi care trebuie să fie, fundamental, o manifestare a iubirii pe care soţia şi
soţul o au unul pentru celalalt, în strânsă legătură însă cu celelalte modalităţi de
unire a lor, şi îndeosebi cu latura duhovniceasca ;i acestei uni ri . Tamăduirea
desfrânării şi dobândirea castităţii pe acest plan trebuie să se facă deci, mai înainte
de orice, prin întoarcerea la această menire fireasca şi normală a legăturii trupeşti
dinire soţi.
Cel dinlâi principiu, penrm soţi, trebuie să fie acesta: să nu se uneascn în
vederea plăcerii simţurilor, să nu facă din desfatare scopul şi obieciul legăturii
lor.'"' Ei trebuie sa vegheze să nu se lase stâpâniţi de plăcere,,,;, să nu-şi lipeasca
inima de ea, să n-o caute şi, în celc din urma, să nu mai lie în nici un chip atraşi de
ea. „Cât timp simţîm ca suntem mânaţi de poniirile trupului, vom şti ca n-am ajuns
încă pe culmile castităţii", scrie Sfântul loan Casian,"1 Aceasta nu înseamnă
refuzul şi excluderea plăcerii legate în chip firesc de legăiura trupească, ci
\.: .i.! slaie tie spirit se manifeslă si în mvuţătuni Sf. loan Giirit de Aur. (A se vedcu. dc
piltlu. OniîHi fa 1 CoiiiUetu, XIX. 2.)
1
Viaţa lui Moise. II. 289. Cf. Oespre feciorie. VII. 2. M
Stmmale. III. 6. 45, 4 şi 52. I. " Ibtdem VI. 46. 5. !*
Ibidem. vi. 46. 5 si 47. I. 1 Btmcketul, II, 5.
%
hivaUituri de suflei jolositoare. XV. 162,
'Cf. ibidem. Sf. Maxim Mărlurisilorul, Capete despre dragosle, II. 17.
I !'. Sf. Grigoiic cle Nyssa, Desprrfrciorir, V||. 2. i'onvorbiri
ihihovniceşti, XII. 10.
4K2
Ttim'ithiiretl desfrânăm
nealipirea de ea, refuzul de a face din ea un absolut al vieţii în doi. Plăcerea este
doar o urmare a legiWurii dintre soţi. un asupra de dar.
Legatura trupească, in care nu se cuvine să se urmărească desîătarea, tre-buie
s5-şi g;1sească locul firesc în cadru] mai larg al iubirii pe care soţii o au unul
pentni abut, înfapluind pe plan trupesc o unire asemănătoare celei care se
împlineşie iiilrc sufletele lor şi care duce la unirea lor deplina. prin care, poirivit
cuviintului Scripiurii. ei devin „un Irup" si un singur duh. Castitatea conjugal;!
presupurie ca unirea irupească să nu fie nici ceva absolut nici uni-cul lucru
impoitant în sine pentru cei doi soţi, ci sa fie parte a unirii lor mai profunde,
sut'leteşti, de care depinde întru lotul. si. mai mult, să fie slujitoare supusâ a unirii
lor duhovniceşti. Cu privire la acest subiect, Sfântul Vasile al Ancirei scrie
următoarele: ..Atunci când partea raţională a sufletului este pri-ma care une
sufletele sub domnia ei şi mai întâi le uiieşte printr-o legălură în-lemeiaiă pe cele
ce sunl dc mai mare însernnătale, este firesc ca aeeastâ unire a lor sa se însoţeascâ
de unirea legiuită a trupurilor in care locuiesc ele. Dar când sufletele urmăresc în
primul rfind altceva, iar inipurile, c«iu(ând plăcerea ?i mgripndu-se numai de ele,
unesc douâ stiflete numai pentru a le pune în slujba patimii care le frâmântă,
faptul că sufletele sunt târâte de viciile triipului face nelegurită unirea
trupească".83
De asemenea, casiitatea conjugate presupune ca omul să nu fie stiSpânit de
poft;i $\ mânat de pornirile irupului, iar unirea trupească a soţilor să nu se faca
din pricina lor. Aslfel. Clement Alexandrimil dil acesi principiu: „sa* nu beam
nimic mânaţi de poftfi".*' Unirea soţilor nu îrebuie inspirată de instinct,
manitestare impersonală a naturii biologice, nici de dorinla, ci de iubi-re. tn acest
sens castitatea conjugate presupune o anumilă înfrfinare, care conslă într-0
permanent;! stăpânire de sine, pentni a înfrâna mişcarile insiinc-tuale, pentru a
potoli dorinţele şi a se feri dc orice gând sau închipuire lipsite de curaţie, Aslfel,
Sfântul Grigorie de Nyssa îi îndeamnă pe soţi „s,1 se folo-scasca de câsatorie cu
cumpârare şi măsură",*4 „cu muitS grijă şi înfrănare",*5 iur Sfântul Grigorie de
Nazianz arată că se cuvine să fie cumpăniţî şi sa nu-i dea prea mult.il libertate
Irupului."'' Aceasta cumpătare este necesară penim ca umrea soţilor să nu devina
un simplu mijloc de satisfacere a doi'inţelor şi pentru ca persoana $i libertatea
fiecăruia dinlre soţi să fie respectale; şi. de asemenea, pentru ca omul să nu
devina „cu totul numai Irup şi sange",*7 îiicetâiul asild de a mai da intâietatea
cuvenită duhului în viaţa sa."* Căci nu este „mica primejdia", araîă Sfântul
Grigorie de Nyssa, ca omul, „amăgil de gustarea desfalarii. să nu mai preţuiască
vreun alt bine în afară de eel pe care
' Dejprcfeciorie, 38.

PStmwie,m, 7.58, I.
Otaprefedorie, VII. 3. "
Ibidmi, VIII.
Ctivânfdri, XXXVÎI, 9. "; d. Sf. Grigorie de
Nyssa. Dgspre fedorie, VIII. w llndrm.
483
Tămădttirea paiimilorfi dobândireis virtufilor
l-a simţil cu irupul, în oarecare chip pntimaş, şi să nu devina cu tolul Irupesc,
abălându-şi cu totul minlea de la dorirea bunurilor duhovniceşti, alungând de la el
toată plăcerea care vine de la ele, ajungând «iubitor de desfătări mai mull decât
iubitor de Dumnezeu» (2 Tim. 3, 4)".*9 Sfântul Părinle arată că mai ales puterea
obişnuinţei îl alipeşte pe om de voluptate şi d5 ca pildă fap-tul câ mulţi oameni,
„odală dobânditâ o asemenea plăcere, dupa ce şi-au în-lors loată puterea dorinţei
lor spre asemenea lucruri (...) şi şi-au abătut năzu-inţa minţii de la realitaţiie
dumnezeieşti, (îndreptând-o) spre ele, şi-au des-chis larg sutleiul pentni patimi,
până când orice pornire spre cele de sus a în-cetat cu totul, iar dorirea lor a
secătuit, curgerea ei fiind întoarsă spre patimi".'" De aceea el dă această regulă de
conduită: „lată ce ştim cu privjre la căsătorie: se cuvine să se dea întâietate grijii
pentru lucrurile dumnezeiesti si pentru dorirea lor".91
înir-adevăr, desfrânarea îl desparte pe om de Dumnezeu. Dimpotrivă, ros-tul
castitâţii este de a-l uni din nou cu El. „Castitatea este apropierea desăvâi-şită de
Dumnezeu", scrie Sfăntul loan ScăraruI.'J? în vreme ce prin desfrAnare doiinţa se
desprinde de Dumnezeu şi de realităţile duhovnîceşti şi se îndreap-tă spre
realitâţile trupeşti, căulând plăcerea legatâ de ele, unul dintre scopuri-le esenţiale
ale înfrânării şi ale curăţiei trupeşti este de a o întoarce la menirea ei normala şi
firească, adică la dorirea lui Dumnezeu. Cilci, atunci cand am studiat aceastâ
putere a sufletului, am văzut ca ea nu se poate îndrepta spre obiecte diferite decâl
daca se împarte între ele, lipsind pe unul de ceea ce-i dă celuilalt. înfrânarea şi
curăţia trupească în căsătorie au mai ales rostul de a Ntabili o anumită economie a
dorinţei, pentru ca ea sâ nu se indrepte spre se-\ualilate înir-atât încât să-şi sleiască
toata" puterea, părăsind realitâţile duhov-niceşti, care sunt esenţiaie."
Toate acestea ne fac sa mţelegem ca tămăduirea desfranării şi dobândirea
curăţiei trupeşti consiau de fapt în convertirea dorinţei, astfel ca iubirea
duhovnicească să ia locul iubirii trupeşti. Aşa putem înţelege cuvintele Sfân-tului
loan Scararul: „Curat esle eel ce a respins de la sine dragoslea prin dra-goste şi a
stins focul material prin focul nemateriar.''4 Şi de aceea spune el: „Dragostea
trupurilor să-ţi fie chip al dragostei de Dumnezeu",1* iar în altii parte: „Fericil este
eel ce are faţa de Dumnezeu un dor asemănâtor celui pe care-l are îndrăgostitul
nebun faţa de iubita sa".'"' Şi încă: „Am vazut suflete necurate stiipânite nebuneste
de dragostea trupurilor. Dar luand din cercarea
Ibidem. "
Ibidem AX. I.
" Ibidem, VJi, 3.
*: Scam XV, 32.
0
A se vedeu ilustrntea pe ewe o clil acestui principiu Sf. Grigorie de Nyssa. in Despre
frdorie, VII
■ v.m-j.XV, I. «Ibidem.
XXVI, 31. " Ibidem,
XXX. 5.
4X4
'laimuhurea ti/>.\fhintirii
dragostei pricing de pocâinţă, an întors aceeasi dragosre spre Domnul. Şi să-rind

îrtdatâ pesle orice trica". s-au altoit fără saţiu in dragoslea de Dumnezeu. De
aceea şi Domnul a zis despre acea pacilloasă. nu cfi s-a temut, ci că a iubit mull,
>i a pulut schîmba cu usurinţa dragostea cu dragostea (cf. Lc. 7.47)"."7 In viaţa
conjugal;!, desfrânare înseamml iubirea celuilall in afara lui Dumne-aseu, iubire
pur carnală, adica* opacă la energiile dumnezeieşfj. Dimpotriva*, ciir<Uia în câsnicic
înseamnă iubirea celuilall în Dumnezeu, şi iubirea lui Dumnezcu în celălnlr.
Curăţia Iransfigurează iubirea celor doi. o urc5 la înălţimi duhovniceşri, unde ea
devine cu totul transparent;! faţă de Dumnezeu. ciipatând un sens mislic (cf. Efes.
5, 32) şi împlinind. în chip analogic, laina iubirii lui Hrislos pentni Bi-serică, asa
cum spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Efeseni. care se citesle la
slujba cununiei: „Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, dupA cum şi Hrislos a iubit
Biscrica" (5, 25); „De aceea, va lăsa omul pe lalăl sSu şi pe mama sa şi se va alipi
de femeia su şi vor fi amândoi nn trup. Taina aceasta mare esle; iar eu zicîn
Hristos şi în Biserica" (5, 31-32).
Despre caslitate, fie monnhală, fie conjugală, nu se poate spune că a fost cu

toiul dobânditâ decât dacă a devenit o obişnuinţâ" de loată vreme-a,98 dacă mi
mai trcbuie sîi ne luptăm penlru ea şi dacâ esle însoţilă de o linişle netul-burată,
„Aceasta este castitatea desăvârşttă, care, nu luptând împolriva dorin-ţclor
irupeşti, ci respingându-le cu tot dispreţul. îşi pâslreaza curăţia neînce-latâ
neîncetată şi neatinsâ", spune Sfântul loan Casian."
Unul dintre semnelc prezenţei sale este privirea fără patimâ" şi cu inimă curată
a lucrurilor care poi starni patima.100 Sfântul loan ScSrarul spune ca esle cast „eel
care a dobândil o desăvârşită nesimţire faţă de deosebirea dintre trupuri"101 şi
conchide: „Aceasta es(e regula şi definiţia desâvârşilă a atolcuratei curăţii. să fie
cu aceeaşi stare de suflet faţă de trupurile însufleţite şi neînsufleţite, cuvăntătoare
şi necuvanlătoare".'02 Şi totel exclamă: „Fericil cu adevârat este eel care a câşltgat
o desâvârşită nesimţire faţa de orice tmp. culoare, l'rumuseţe".101
în Hristos „nu mai este pane bârbăteascu şi parte femeiascâ" (Gal. 3, 28), adică
dispare deosebirea dintre sexe nu numai ca principiu de despărţire, de opoziţie, de
dominare, ci si 08 sursă a dorinţei senzuale şi a patimii. Celalalt esle văzul in
realitalea sa fundamental, de persoană care are săditâ in natura ei chipul lui
Dumnezeu; devine icoană a lui Dumnezeu, transparent peniru El, prilej de a-L
slăvi. Srantul loan Scărarul da mărturie despre Ireapra cea mai toaltă a acestei
virtuţi: „Mi-a istorisit cineva o pilda foarte înaltă de cură-
" Ibidem; V, 6.
* Cf. Sf, Viisile ccl Mare. Ephtote, 2. Sf. loan ScSrurul, Scam, XV, 2.
('omorblri duhovnia-şti. XII, 11.
m
<3. EVogrie, Tmttitui pmclic, 89.
"" Scam, XV. 2. ",: Jbidan, 2.
"'lbi<ie,ti, 4.
4S.S
Ttimiidnirea patinulttr şi dol/ândirea vitlitfitor
ţie. VăzAnd cineva, zicea, o frumuseţe deosebită, slăvea foarte pe Făcătorul din
acest prile-j şi numai de vederea ei era mişcat la iubirea lui Dumnezeu si-i izvorau
lacrimi, Şi era lucm cu totul minunal să vezi că luc-ml care pe altul l-ar fi fi făcut
să cadă, acestuia îi dăruia cununa viituţii".'04
Unul dintre roadele curăţiej este liniştea şi lipsa de lulburare a inimii.105 De

asemenea ea desfiinţează încordarea şi dezbinarea dintre suflei şi irup.
restabilindu-le armonia.'1*'
Castitalea este uşa iubirii.107 Fără ea, nu se poate ajungc la cunoaşterea
duhovnicească.lt* Virtutea curăţiei se vădeşte a fi pentru om izvor de sfinţi-re;1''
prin ea Duhul Sfânt110 şi Hristos"1 se sfllăşluiesc în inima omului, fă-cându-l
asemenea îngerilor"2 şi chiar asemenea lui Dumnezeu/'
Curăţia trupeascfi este izvor de bucurie duhovniceasca de nespus şi mai pre-
sus dc plâcerile trupeşti pe care le-a părâsil pcntru ea eel care a câşiigal-o.1 N
"" Ibidem, 57.

103
Cf. Sf- loan Casian. Comorbhi duhovmcepi. XII. II, 13. ,
0#
Cf. ibidem, 11.
l
" Cf. Sf. Maxim Măriurisitorul, Ccipele despre tlniRostr. I. 45 (..Sfinfeniti ncprihănirii
vu aduce iubirea").
"" Cf. Sf. loan Casian, AftZăminteU mânăsttreştl, VI, 18; V, 33 („Custituiea sc poale
iifla chiar fărâ liaiul ştiinţei, dar şliinţa spirituală fărâ cuiilţia castitâţii esle cu nepiuin-
ă s-o ai").
,K
Cf. ibidem,V\. 15.
1,0
Ibidem
1
'' Ibidem. Sf. loan SciUarul, AVv/nrf. XV. I („Curfyia este casa prea iubilil a lui Hristos").
1 ;
Cf. Sf. loan Scararul. toe. dt. Sf. loan Casian. Convorbm duhi>vni<:<>şii, XII. 14,
1
' Sf. loan Scararul. Scam, XV, 32 („Curaţia este... ascmanarea cu El, pc car este cu
pulinţa oamenilor").
'"Cf. Sf. loan Casian. Comtirbiti dnho\>niceşti, XII, 5, 10, I I .
486
3
Tăniaduirea fllarghiriei şi a pleonexiei.

Neagonisirea şj inilostenia
Aşa cum am văzut, iubirea de arginţi şi de avuţic sum fundamental insa-

ţiubile. în vreme ce trupul pune unele limite dorinţelor care susţin lăcomia şi
desfrânarea, dorinta care st3 la baza filarghiriei şi a pleonexiei sporeşte pe masurâ
ce cste împlinită, şi aceste patimi devin cu atâl mai greu de lecuit cu cât au fost
mai mult lăsate în voia lor. De aceea Sfinfii Părinţi, înatnte de a vorbi despre
lecuirea !or, îndeamnă la ferirea cu totul de ele. Astfel, Sfântul loan Gură de Aur
spune: „Vâ* îndemn să tăiaţi răul acesta de cum răsare. După cum ('ebra nu dă de
la început o sete arzăloare, dar când creşte şi aprin-dc irupul, aduce o setc atât de
mare, încăt cu greu poate fi slinsâ, şi oricât i s-ar 'i.i să bea nu o poate astâmpăra
şi mai mull se aţAţă fierbinţeala; lot aşa se intâmplă şi cu patima aceasta: dacă n-o
smulgem de la început, dacil nu-i inchidem uşa sufletului nostru, odată intratâ, ne
va aduce o boală de nevinde-cal (...). îi rog deci pe cei care n-au ajuns s-o
ounoască să se ferească" de ea".1 Sl'ântul loan Caaîan anită că aşa se cuvine să
facem cu toate patiinile. dar mai ales când e vorba despre fîlarghirie:2 „Cu câl mai
uşor poate fi evitată şi res-pinsă (această boală), cu atât devine mai prime, jdioasfi
decât toate şî mai greu dc alungat dacă. neluată în seamă la început. a şi palruns în
inim;V\*
Totuşi, cei în care aceste patimi au ajuns să creased nu trebuie să deznă-
dajduiascS din priciiia lor; jar aici avem eel dintâi principiu al tămădiiirii:'1 „Celor
atînşi (de accasta boală), dacă se folosesc de raţiune ca de un doctor priceput, le
spun că este vindecare pentru ei prin hand lui Dumnezeu", adau-gă Sfantul loan
Gura* de Aur la cele spuse mai sus/ chemându-i pe ascultâto-rii lui să ia aminte la
neniimaratele pilde din Sfintele Scripturi ale „celor care au căzut In greşeală, dar
au fost vindeeaţi".6
Dar pentru ca mldejdea lor să se împlinească, ei trebuie să se foloscasca de
iinumite mijloace de tămăduirc. De aceea, Sfântul loan Gură de Aur soco-teşte de
cuviintft să dea „o regulă amănunţita\ dup5 cum fac şi doctorii"/
1
Oim'/ii /a I Omntem, XI. 4-5. J Cf.
AfezOmintete mân&Urejtl, VII. 21. '
Ibidem, 2.
J
Sf. loiui GurS de Aur, Omitii la I Corimein. XI. 5. '
Ibidem ''lhulrm fbidem.
487
Tătnăttuirea ptilitmior şi dobândiren virrufilor
Mai întâi de toate, cei care vor să se vindece dc lăcomia de bani şi de avu-iii'
irebuic să-şi cunoasca patima şi să ştie care sunt relele ei urmftri, această
cunoaştere fiind primul pas spre iecuire. De aceea, Sfinţii Pârinţi. în învăţatu-ra cu
privire la aceste douâ patimi, înainte de a d;i leacurile, fac o prezentare amânunţită
a cauzelor şi urmărilor lor. Sfântul loan Scărarul, atunci câncl vorbeşte despre ele
în Scara sa, îşi începe astfel cuvântul: „Să spunem mai întâi câteva vorbe despre
aceasta boală, şi apoi despre felul însănatoşirii de ea'\* Sfântul loan Gură de Aur
spune şi mai explicit, vorbind despre filarghi-rie: „Ce nebunie mare şi ce boală!
însa, ni se va spune, nu e cazul să-i învi-novăţim pe bolnavi, trebuie doar să-i
tămăduim de patima lor. Dar, cum să-i îămăduim, oare, dacă nu arfuându-le cât de
(osnică e boala lor şi câte rele ne-măsurat de mari aduce după sine?"/' Tot el, în
altă parte, aratâ că bolnavul trebuie „sa se gândească nu numai la cei care s-au
vindecat de râul acesta, dar şi la suferinţele celor care au stăruit în el".10 lar Sfântul
loan Casian, în capitolul dedicm filarghirici din Aşezămintele mCmăstireşti, scrie:
„Negreşit, fără a fi înfaţişat ni.ii întâi felul ranilor şi fSră a fi cercctate începutul şi
pricinile bolilor, nici bolnavilor nu le va putea fi asigurată îngrijirea cuvenita si
nici celor sănatoşi putinţsi de a-şi păstra o sănâtate desăvârşit.l Bâtrânii care au
cunoscut ncnuinărate poticniri şi câderi ule multor monahi an expus de obicei în
sfaiurile lor aceste lucruri şi altele cii mult mni numeroasc, pen-tru învăţarea
tinerilor. Multe dintre acestea, înfaţişale de bătrăni ca şi cum ei înşişi ar fi fost
tulbuniţi de aceleaşi patimi, de nenumărate ori aflându-le şi în noi, ne-am lecuit de
ele f'ără sa roşim de ruşine, învaţând în tăcere şi leacurile, şi cauzele viciilor care
ne otrăveau"." înţelegfind cat de valămaloare este boala de care suferă. bolnavul se
scârbeşte cu roiul de ea şi caută din tot su-fletul să se însănătoşească; cunoscând-o
în profunzime, îi înţelege mecanis-mul şi poate asţfcl să lupte împotriva ei.
jn al doilea rând, tâmăduirea iubirii de bani şi de ftvuţie prcsupune înţele-gerea
deşertâciunii lucrurilor după care aleargft cel împătimit de ea. Aslfel, Sfântul loan
Gura de Aur aratâ că omul irebuie .,să înţeleaga nimicnicia lucrurilor pământeşti şi
să ştie că bogăţia este o slugă rea şi nestatornică, care-i iinincă pe siapânii ei în
nenumărate rele".!" Omul trebuie să ştie, aşa cum aratâ Sfântul Simeon Noul
Teologul, că „toate sunl umbră şi toate cele văzu-te tree" şi că e cu totul de râs si
ruşinos „să te joci cu o umbră si să slrângi la piept ca pe o comoară cele
curgătoare", asemenea unui copil care vrea să scoată apă cu sita." Cu adevărat,
faptul ca viaţa este trecatoare, iar moartea,
■Swnw.XVI, 1.
■ Omilii Iti f Corinleni, XXI11, 5.
'Ibidem, XI. 5.
1
AşezâtnintetenuVtăstire.fti. VH, 13. -
Omilii la / Corintetii, XI, 5.
n
Catrheze.X\X, 140-143.
48X
Tâinâdtiireti fittirghiriei ■>*/ o pleotiexii-i
sfârşitul tuturor lucmrilor, vădeşte, pâml la urmă, deşertăciunea avurici.14 De
allfel, timpul scurf care trece repede şi nestatornicta celor care-i sunt supuse sunt
invocale <Je Sfântul Apostol Pavel alunci când îndeamna la dezlipirca de
bunuriie acestei lumi: „Şi aceasla v-o spun, fraţilor: câ vremea s-a scurtat de
acum, aşa încât (...) şi cei ce cumpără (să fie), ca şi cum n-ar slăplni; şi cei ce se
folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul
acestei lumi troce" (1 Cor. 7, 29, 30-3!).
In al treijea rând, penlru a stinge palima iubirii dc bani şi de avuţie omul
trebuie sn se mulţumeasca' cu ceea ce are, împorrivindu-se astf'el acestor două
patimi. care-l îtnping saVşi dorcască şi să adune mai mull decât are nevoie. Lu
aceasla indeamnă şi Apostolul Pavel: „Feriţi-vă de iubirca de argint şi indeslidaţi-
va' cu cele ce aveţi, căci însuşi Duinnezeu a zis: «Nu le voi lăsa.
nici nu te voi parăsi» (Evr. 13, 5)".
în cuvinteJe sale aflăm un al palruJea leac împotriva acestor boli: credinia
deplină în Dumnezeu. Aşa cum spune limpede Sfânlul loan Scărarul: „Cre-dînţii
adevărală" curma toale grijile".1*
Am văzui că la rădăcina accslor două patimi stau nelinişlea omului în faţa
viitorului pe care iiu-1 cunoaşte şi pe care nu-l poate stăpâni şi încercarea de a-şi
asigura ziua de meiine prin păstrarea sau dobândirea unei mari mulţimi de bunuri
material©. Astt'el, omul ajunge să se increadă în propria bogăţie şi sa* se sprijine
pe averea sa, în loc de a nădăjdui în ajutorul lui Dumnezeu, Pent.ru a se putea
lecui de acesle patimi, este decî cu totul de Ircbuinţă ca, după ce ajunge să
înţeleagă că esle cu nepminţil să se bizuie pe bunurile ma-leriale, nesigure şi
slric.icioase, omul să se încredimeze cu toiul în mâna lui Puniiifzeu şi-n El să-şi
pună toată nâdejdea. Drept urmare, omul rrebuie să >e străduiască* să ajungă în
împarăţia lu) Dumnezcu, iar în locul avuţiei desar-te si pieritoare să cftşiige
bogâţiile duhovniceşti. nepieritoare şi sigure, pc Care El le daruieste celor care
aleargă la El. Aşa învaţă însuşi Maniuitorul: „Nu vă ingriji|i pentru sufletul vostru
ce veţi mâiica. nici penlru irupul vostru cu ce vă veţi îmbrăca (...) cine dimre voi,
îngrtjindu-se, poate sâ' adauge sta-dirii sale un cot? (...) Deci nu duceţi grijă,
spunâiid: Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbnlca ? Că după
loale aceswa se slrăduiesc nea-murile; ştie doar Tatăl voslru Cel ceresc că ave-ţi
iievoie de ele. Căulaţi mai îniâi impără|iu lui Dumnezeu şi dreptafea Lui, şi loate
acesta se vor adâuga vouil" (Mt. 6, 25-33). „Nu vă adunaţi comori pe p;1mâm.
unde molia şi rugi-nii Je sirica şi unde furii le sapă şi le liiră. Ci adunaţi-vâ comori
in cer, undo nici molia. nici rugina nu le strică. unde furii nu le sapa şi nu le tiira"
(Ml. 6, 19-20). In lumina aoestei învăţâturi SfAntul loan Gură de Aur spune: „Sfi
ne iiicredin|;'im (Slăpânului noslru) în loate lucrurile şi să nu ne lăsăm hSrţuiţi de
grijile vieţii"; „dacădăm întâietale bunurilor duhovniceşti, nu va trebui s<i ne
M
CI. Sf. loan GUrit dc Aia. Otnilu la loan, LV. 3.
"Scan,, XVI. 20.
489
Tamiiihiirea putinulor ai tlobdndirea virtufifvr
îngrijim de cele materiale, căci ni le va dflrui Dumnezeu";"' .,să lindem cu lot

cugetul nostru spre bunurile duhovniceşti, iar toate celelalte să le socotim mai
prejos de desfătarea bunStăţilor ce vor să fic, şi aşa vom primi din belşug şi cele
din veacul acesta, poirivit făgăduinţei".17
De altfel, alipindu-şi sufletul de bunurilc duhovniceşti, omul ajunge sa
dispreţuiască tucnirilc maleriale, câşligitnd o virtute opusfl lăcomiei de bani şi dc
avere, dcspătimirea. ,,Ce] ce a gustat din cele de sus dispreţuieşte cu uşurinţ.1 pe
cele de jos", aratâ Sfântul loan Scârarul,1* adăugând: „Puţin foc mistuie muliă
materie. Printr-o singură virtute, se poate scăpa de toate pati-mile. Aceasta se
numeşte nepătimirea. Pe ea au născut-o cercarea şi gustarea lui Dumnezeu (,..)".19
Pentru a se alipi de bunurile duhovniceşti, mai întâi trebuie ca omul să în-
ţeleagă că „există o altă frumusete, şi o altă bogaţie, şi o altiî desfătare, mai înalte
şi desdvârşite",20 „bogaţii adevărate care aduc o desfâtare nepieritoa-re",21 şi că nu
există „o altă... bogăţie sau cinste sau desfălare... mai mare de-cat împărîlţia şi
slava lui Dumnezeu... şi mai vrednica" de dorit".22 Dar la această Tnţelegere nu
poate omul ajunge cu adevărar decât prin experierea realităţilor duhovniceşti.
atunci cănd înceteaza1 de a mai duce o viaţă cu totul trupeasca" şi când se uneste
cu Dumnezeu prin iubire şi prin împlinirea po-runcilor Lui, Numai „gustarea lui
Dumnezeu", cum spline Sfântul loan Scă-larul, il face pe om în stare să vadă
nimicnicia ..bunurilor" maleriale şi cat de lipsile de preţ sum ele faţă de bun'iulţile
dumnezeieşli.
Faptul că despiilimirea de bunurile materiate este în legătură cu alipirea de cele
duhovniceşti, şi invers, se explică, aşa cum am arătat în repctate r.uiduri. prin
faptul că este cu neputinţă ca dorinţa să se îndrepte în acelaşi timp spre două
„obiecte" diferite, după cum spune însuşi Domnul, vorbind chiar de-spre iubirea
de avuţie: „Nimeni nu poatc sa* slujească la doi domni. căci sau pe unul îl va urî
şi pe celalalt îl va iubi, sau dc unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; nu puteţi
să* slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona" (Mt. 6, 24) [mămon însemnând, în
aramaică, „bogăţie"). fnţclegem prin aceasta că omul nu-L poate îubi pe
Dumnezeu atâta vreme cât iubeşte bunurile pământeşti; e vremea să" amintim că
scopul tămăduirii de lăcomia de bani şi de avuţie este să-l facă pe om în stare sft
se întoarcă spre Dumnezeu, să se unească cu El, să-L iubească din toatâ inima, din
tot sufletul, din tot cugetul şi din loata puterea lui, să-i scoata1 puterile sufletului
din robia materiei, pentru ca sâ* le poatâ îndrepta spre Dumnezeu. potrivit menirii
lor fireşti. Starea duhovni-
"<«ti-hezr Implismale, VIII. 19.

' Ibulntt, 24. 11
Setati. XVI, 15. "
Ibidem. XVI. 23.
Sf. Ioiin Guia dc Aur. O/tiifit la I Connteni, XXIII. 5.
:
*!bidnn. XI. 5.
:
Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etî<<\ III, 662-668.
490
Tt'wuuiuirt'a jitarghiriei ft a i/ieoiirxiei
cească a omului şi soarta sa în veşnicîe depind de felul bogăţiei pe care do-reş(e

s-o dobândească şi de care-şi lipeşte sufletul; problema lui fundamentals în
această privinţă este dacă-şi adună „comori pe pamant" (Ml. 6, 19) sau „comori
in cer" (Ml. 6, 20), căci, spune Mântuitorul, „imde este comoara (a, acolo va ft şi
inima la" (ML 6, 21).
Tfimăduirea lâcomiei de bani şi de avuţie dupa cum vedem implică con-
vertirea dorinţei, întoarcerea puterii poftitoare a oimilui şi a puterii sale de a iubi
de la bogăţiile acestei lumi la Dumnczeu şi bunâtăţile duhovniceşli. Dacă [e
întrebi; Cum mă pot vindeca de iubirea banilor şi a avuţiilor pâmân-tesii ?, ţi se
răspunde: „îndnlgosteşte-te de altceva ! îndrăgosteşte-te de bog;V ţiaceudin
ceruri".23
Prin această con venire, cele două patimi sum Inlocuite de vimnile care li se
impolrivesc: neagonisirea şi milostenia.
1. Sărăcia de bunăvoie (neagonisirea)
Penlru că filarghiria este iubirea banilor şi, mai larg, a bunurilor materiale, iar
pleonexia vădeste lăcomia de avere cat mai mare, virtuţile care li se impolrivesc
nemijlocit şi care due eel mai repede la iesirea din robia lor sunt, firesc, neagoni-
sirea şi lepadarea avutiei. Ele înseamnă respingerea de bunăvoie a oricfirei forme
de avere, oricare ar fi ea, in afara celor strict necesare vieţii.24
Neagonisirea (Aietnjioafcim,) in monahism este totuna cu sărăcia materials.
Dar esle cu tolul de trebuinţă ca ea să corespundă unei sturi lăuntrice, unui fel
Uuhovnicesc de a privi bunurile materiale. E nu constil numai in a nu le poseda,
pentru că, asa cum am văzul, se poate ca eel bogat să nu aibă aceste paiimi, iar un
sărac, lipsit de orice bogăţie, sâ fie otrăvit de ele. Căci, inlr-adevăr, poţi să n-ai de
nici unele şi să fii bântuit de duhul iubirii de bani î de lâcomia de avere şi,
dimpotrivă, sa" ai de toafe fară a avea sentimental posesiei, adică lară a avea
sufletul alipit de ele. Ca stare duhovnicească de nealipire de lucrurile posedate,
sărăcia are un sens şi !n afara cadrului mona-Iml. eel la care se referă SfiintuI
Apostol Pavel atunci când îi îndeamnă pe cei care vieţuiesc în lume: „Cei ce
cumpăra (să fie), ca şi cum n-ar srfipAni; şi cei ce se folosesc de lumca aceasta,
ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea" (I Cor. 7, 30-31). Dar această vinute nu
ajunge la desfivârşire, decât dacă omul urmează cuvuntul Donmului; „Dacă
voieşti să fii desnvârşit. du-te, viti-deavercata. dă-o saracilor (...)" (Mt. 19, 21).
Launtric, sărăcia se manifestă prin lipsa de grijă' faţâ de bunurile materiale.
„Neaverea (sărăcia de bunSvoie) este lepădarea grijilor, lipsa de îngrijoru-
a
OmiUi h Motel, IX. 6.
!
" A se vedeji. de pi Ida, Sf IOJUI Casian. Asezannnlfie iw'tnmiitvşti, VII, 21. 29. Sf. Issuie
Sintl, Cuvinlf rfesf/rf iHi>oin{el, 33. Sf loan Giirfi de Aur. (hnilii In 2 Connuvi. XX, 1.
491
Tâmââutrea panmîlor şi dobâttdirm virtufitor
re a vieţii (...)"." Este limpedc că la această lipsă de preocupare şi de îngrijo-rare
nu poate ajunge cu adevărat decât eel care, in mod concret, a renunţat la orice
formfi de avere şi la orice câştîg.
Fundamentals în lupta fmpotriva iubirii de bani şi a IScomiei de avcre, ca şi în
dobândirea virtuţii sărflciei. este eliminarea cauzei răului, adică scoate rea din
suflel a dorinţei de avere de ftidatâ ce s-a ivit. dup;1 cum spune Sfân-lul loan
Casian: „Trebuie nu numai să ne fcrim de a fi în stflpânirea unor siime de bani,
dar chiar şi dorinţa după ei s-o alungăm cu totul din suflel. Caci (rebuie eviiate nu
numai efectele lAcomiei de bani, câl mai ales stârpiiii din r&dâoini palima dc
bani; 1111 ne va fi de nici un folos a nu avea bani, dacă dorinţa de a-i avea stăruie
în noi";26 „chiar fără a avea bani poate suferi cine-v;i de boala lâcomiei de avere $i
să nu-i aducâ nici un folos silnlcia daca n-a fost in stare să-şi stârpească această
patimâ".27 Fiind caracterizatfi prin lipsa de orice dorinţă sau gând sau închipuire
legate de avuţie sau de adunarea de bogăjii maleriale, saracia de bunăvoîe apare ca
un element al viriuţii funda-mentale, ..sărăcia cu duhul" (cf. Ml. 51 3), care
înseamnă lepildarea oridimi gând pătimas, oricare ar fi el.
2. Milostenia
Am vâzul că iubirea de bani şi lăcomia de avere îl fac pe om să-şi însu-şeascâ

in chip egoist cAl mai inulte bogăţii, lucru care se face pe seama aproapelui, de
instaurAnd o stare nefircascii, prin faptul că se impotrivesc egaliiatii voile de
Dumnezeu ciind e vorha de împârţirea bogaliilor. pe teme-ml egalităţii Iiinţiale a
luturor oamenilor. în vreme ce este firesc ca banii .>i bunurile materiale sa
împlinească nevoile esenţiale ale omului, acesta, mâmU de aceste patimi, le
perverteşte rostul, conferindu-le o valoare in sine şi slu-jindu-se de ele pentru
propria sa plilcere. Omul, astfel, nu mai ia seama la semenul său. se leapădă de eel
de-o fire cu el şi nu-l primeşte. după cum spune Sfantul loan Gurfi de Aur, ca
tovarfls al lui. Fihirghiria şi pleonexia sc impotrivesc îii acest fel, şi încă şi în
multe alte feluri, iubirii,
De aceea, iubirea apare ca until dintre leacurile cele mai folositoare penlru
tămăduirea aceslor doufl patimi.2" şi anume sub forma care li se opune în chip
specific: milostenia. Iubirea cu adevSrat dispreţuieşte bogăţia2'' şi o ni-miceste,13
pentru că fiind iubire a lui Dumnezeu şi a scmenului nu poate sta
\w.r.XVI. ||.
J6
AfezâmnHrh' nuhulstireşti, VII. 31.
"Ibidem, 22.
* Cf. Sf. loan ScSrarul, Scam, XVI. 3 (..Ce! ce a dobtuulii dragoste va rispi banli"). "'
SI Maxim M;liturisîloml. Capet* tiespretini/ţoste, I, 72.
1
Evagrie. Treiialut praciic, 18.
492
Tiimătluirea ftktrghiriri fi ti p/?ont'\ie.t
alăiuri de iubircaavuţiilor, şi de aceea o scoate afarâ.11 Avva Isaia îndeamnă: „S;i

iubim milostenia către săraci, ca să ne mântuim de iubirea banilor"."
Virtuiea milosleniei (feXermoauvri) la care ne îndeamna însuşi Domnul de
multeori(Mt. 5, 42; 6, 2; 10. 18; 19,21;Lc. 3, I I ; 6, 30-38; 12, 33; Mc. 10. 21) şi
pomenită in nenumărate rânduri în Epistolele St'ântului Apostol Pavel (Rom. 12, 8; I
Cor. 16. 1-3; 2 Cor. 8, 3-15; 9. 8; Gal, 2, 10) şi in Faplele Apostolilor (Faptc 3, 26; 4,
35; 10, 2-4; 20, 35), constâ* In împărţirea a ceea cc ai," in a da din ce-ţi prisoseşte celor
care sun! in nevoie (cf. Lc, 3, 11; 2 Cor. 8. 13-I5)34 şi in a da chiar din puţinul tail celor
aflaţi în lipsa (cf. Mc. 12, 43-44)." Ea se împotriveşte direct filarghiriei, care urmăreşte
păstrarea bogăţiilor, şi cu atât mai mult pleonexiei, care nti ştie de altceva decâl de
sporirea averilor. De aceea ea esle leacul cel mai potrivit pentru tămăduirea de aceste
boli ale sufletului. „Duclorul suflerelor este Hrislos şi El cunoaşte toaie şi dă doctoria
potrivitâ fiecărei patimi. Aşa... iubirii de nrginţi, îi dă poruncile milosteniei", scrie
Avva Dorotei.1" Acest leac totuşi este potriv.it îndeosebi pentni cei care. trăind in lume,
au unele bunuri. iar nu în primul rând pcntm călugări. care nu au nimic al 1or,; si care
au la îndemână, asa cum am văzut, leacul sarăciei de bunăvoie. Peniru ei, milostenia
râmâne ca o diitorie numai în alt înţeles al ei, anume ca milostenie prin cuvâiK. adicft
îrn-părtăşkea cuvântului lui Dumnezeu şi a bunatâţilor duhovniceşti pe care le câştigă
în această stare a lor, urrnând celui ce a spus: „Am învăţat fară vicle-nie şi împărtăşesc
fărâ pizmă" (înţ. Sol. 7. 13)."'
De altfel. cuvântul grcc feXeriu.oo'OvTi nu semnificfi numai milostenie. ci şi miki,
compfitimire. Altfel spus, milostenie înseamnă. alâturi de dărnicie ma-icnală. şi dăruire
suftcteascâ, şi numai aşa se apropie ea de iubire. nerămâ-nând un simplu act de caritate
(chiar daca făcut deseori, căci Sfintii Părinţi
' Cf. Sf. Maxim MilrlurisitQnil. Capeîe despre dfaga&te, II, 3.

■ Ascelicon, 16.
a
Cf. Sf. loan Gurii de Aiir. Omille la cminiek: ..Avâwl actlaşt duh <il cmlinţ<'i". II,
9; Omilii In Xfalei, XLV. 2; LIII. 2.
* Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuviiite despre iievoinţâ. 33. Sf. lonn Gnrîi de Aur. QfttlUe l><
BWttntek: »Că iirbuiasâfii-acolo lerluri". 9; Omi/ii la tivrri, I, 4; XXVIII. 4.
,s
Cel carc dii din pufinul pc caie-1 are. este. fircsc. niai upioape de desăvărşircu uces-
lei viitu|i decât cel carc dâ d i n ce-i prisosesle şî cu atâi mai mull decâr eel care dă nu^
iiiai o piule din piisosul său. Sf. loan Gură de Aur spnne (în Oiiiilii In loan, LX. 4) că
eel care .11 din piitinul sSu „face marc milostenie".
'" fnviUiituridesitjletfolosttottre. XI. I.
17
A se vedea. de pililil. Sf. Isaac Sirul. Ciwiiite despre nevomfti, 33 („Că a zis carevii
dinlic sfuiti c5 nu aceasta e vrcdnicia vicţuirii tale, ca să snturi pc cci fliunanzi...
Această vieţuirc e tânduitâ celor d i n luine..."),
a
La Sf. Simeon Noul Tcolog, Caielteze, XXXI. 74-88. Cf. Sf. Isaac Siml, Citvinte deaprt-
nevoinţa. 23, Sf. Maxim Mruiurisiionil. Oipete desptv dragOSle* I. 26 <„Dragostea sc face
cunoscula mi numiii prin dăinirea dc buni. ci en imili nuu mull piin împăilăşirea cuvântului
lui Dumnezea..."). Avva Dorotei, îmtiţăiiiri de mtfktjblQiitoare, XIV. 10.
493
Tâmâduirea jmtimilor şi dabtuidirea virtufilor
spun câ milosienia irebuie facutâ în fiecare zi'9). ci devenind o stare launtrică

permanent^, lucru cuvenit oricărei virtuţi. Această stare ISuntrică din care
izvorâşte dărnicia este mai prcţioasă chiar decut darul (in acest sens po-mnceşte
lisus: „Dati mai întâi milostenie celc ce sum înlăuntrul vostru" (Lc. II, 41); în cele
din urmă, ea este cea ciire face ca fapla de milo&tenie să ca-pcle valoare
duhovnicească şi din ea îşi tragc omul folosul duhovnicesc. Căci, aşa cum arată
Sfînţii Părinţi, menirea milosteniei nu este doar de a-l njuia pe cel saVac. Mai înlâi
de toale, ea face iin bine duhovnicesc celui care dâ, formăiulu-l şi transforniându-l
duhovniceşte. Sfăntul loan Gură de Aur spune chiar: „Nu pentru uşurarea sărăciei
a poruncit Dumnezeii milostenia. ci pentru binele celorcare-o fac".40 De altfel, eel
care dă are mai mult folos din dărnicia lui deciit eel care primeşte/ 1 lucru pe care-1
arală şi Sffintul Aposlol Pavel atunci când spline: „Mai fericil este a da decnt a
lua" (Faple 20, 35). într-adevăr, pentru eel care-1 primeşte. darul are o valoare
esenţial-menle materials, deci trecătoare (unele damri chiar dispar prin
consumare), îh vreme ce pentru eel care 1-a făcut el este izvor de bunHtaţi
duhovniceşti vcşnice. De aceea Sfantul loan Gură de Aur spune în repetate rânduri
- pentru a izbi auziil ascullStorilor săi - câ eel care face milostenie îniprumută, de
rapt, cu dobfindă, adunănd astfel mari bogâţii. Aceasta este întm totul in acord cu
învflţătura Mâiituitorului: ..Milostenia ta sH fie într-asciins şi Taliil tău. Care vede
în ascuns. îţi va râspklli tie" (Mi. 6, 4); „vinde averea ta, dâ-o sâracilor, şi vei avea
comoarâ în cer" (Mt. 19, 21) şi cu cea a Sfantului Aposlol Pavel: cei bogaţi „sa fie
darnici, sa" fie cu iniină largfi. agonisindu-şi lor bunS lemelie în veacul viitor" (I
Cor. 6, 18-19).
Valoarea milosteniei nu este data de mărimea ei. Ea Irebuie doar sa* fie pe
măsura mijloacelor celui ce-o face (cf. 2 Cor. 8. 3-14; Mc. 12, 43-44).4î Slaniul
loan Gură de Aur nu osteneşte în a-i linişn pe cei care n-au de unde să facii
milostenie, arătnnd ca" Dumnezeu cautS la buna lor vomţit şi la inlen-lia lor
curată.4' lar acestea sunt esenţialc, penlru că unul dintre rosturile milosteniei este
tămăduirea sufletească şi desăvarşirea duhovnicească1 a celui care o face, dupiî
cum arată I impede Sfântul loan Gum de Aur: ,.nu-i pedep-siră sau încununală (de
Domnul) fapta, ci gândul c încununat"; spunând: „Luaţi aminte, sa nu faceţi
milosienia voaslră înainlea oamenilor spre a fi vâ-ZUţi de ei" (Mt. 6, I), Domnul
arată* că va judeca ,JHI săvârşirea milosteniei,
'* A se vedea, de pildîi, Sf. lom Giiră de Aur. Oitiitie la cm-hitele: „Avâitd acelttşl duh
af rrfdiniri". III. 12. Sf. loiin Gimî de Aui în mod obişnuil iise;uiii1nă milostenia cu
untdelemnul din candclelc fecioaielor înţclepie din parabola biblic;! <cf. ibidmn
Ormlii la Matel, L. 4: Omilii la loan, XXIII. 3; LX, 4).
" Oespre milostenie, IV. Cf. Omilii fa I Corintem, XXI. 6. Oniilii la Roman!, XIX. 7.
" Cf. Sf. loiin Gură de Aui. Desprv milostenie, V.
i:
Cf. 'ulem, Omilii la Fapte, XXI, S; Omilii la Rotnanl, XIX. 7; Omilii fa Coloseni, I.
6. Omllil h Evrri, I, 4.
1
OmîUi la Evrei, I, 4. tmpotriva anbmettor, VIII. 2. Omilii la Filcere. I-V. 4. Omilii
fa Fapte, XXI. 5.
494
TtinuuJui/va filtirgluriei si a p/cimt'<t<i
ci gândul cu care o faci" şi „după gând hotărHşte paguba sau răsplata"; ceea ce
cere El este „gandul şi felul in care faci milostenia. C3ci Dumnezeu vrea să-ţi
formcze sufletuJ şi să te scape de boalfi".44 De aceea. cum spune Sfâniul Părinte.
„ceea ce ne cert Domiuil nu este datul milosteniei. ci felul daiului".dS
Pentni a avea o valoare duhovniceasd*, milostenia irebuie f'acuta lan'i ca omul
Sil urmareascA vreun folos. adica să nu aştepte de pe urma lui vreo răsplată sau
vreun câştig, de orice fel ar fi el, şi uideosebi eel care i-ar veni din mulţumirea de
sine. „în dar aţi luat, în dar să daţi", învaţă Domnul (Ml. 10, 8), îndemnându-ne
s;i ne lerim de slava deşartă legată de milostenie: „Deci când faci milostenie nu
trămbiţa înaintea ta. cum f;ic fatarnicii (,..), ca să fie slăviţi de oameni (...), Tu
îiisă, când faci milostenie, să nu ştie stanga la ce face dreapta, ca milostenia ta six
fie înir-ascuns" (Mt. 6,2-4; cf. Lc. 18, 12).
Pe de altă parte, eel care dăruieşte irebuie să facă aceasta faYa* nici o reţi-
nere, nici in ceeii ce priveşte bunurile de care se desparte, nici fata* de eel câ-niia
îi dă, ci, dimpotrivă, s-o facâ cu mărinimie; numai dacă se face cu dfirni-cie, e cu
adevărat milostenie, spune Sfântul loan Gură de Aur.4'' Tot aşa în-dtfamnâ
Aposlolul: eel ce dă sftdea „cu milrinimie" (Rom. 12, 8), „nu cu pă-rere de râu
sau de silă" (2 Cor. 9, 7), „cu ininiă largă", „din toată inima" (I Tim. 6. 18: Col. 3,
23) şi „cu voie bună" (2 Cor. 9, 7).*7 Este atat dc important pentru oin să dea cu
buctirîe, încât Sfântul loan Gură de Aur spune c:T bucuria este „însăşi natura
milosteniei";4* milostenia, arată el, „nu Btfi în dar, ci în râvna şi bucuria cu care-l
dai".4'' Starea de bucurie a sufletului dovedeş-te ca milostenia se face cu adevăral
în duh de iubire; ea este, spune Sfântul loan Gurâ de Aur, „veselie a iubirii care
îşi revars.1 preaplinul","1
Milostenia nu are valoare duhovnicească decât dacfi este manifestare a
dragostei şi numai daeS se face din iubire de Duinnezeu şi de aproapele, sim-
laininte care sunt de nedespărţit. fntr-adevăr, dragostea de Dumnezeu este te-
meiul. pricinuitoarea şi capatul iubirii semenului. De aceea Sfântul loan Gură de
Aur. vorbind despre milostenie, spune: „Pe Dumnezeu se cuvine siVL iubim, şi
toatc sa" le facem din iubire pentru HI", „de dorul Lui",51 Pe de altâ parte,
dragostea de aproapele si milostenia prin care ea se face arătatâ sum conditia
iubirii lui Dumnezeu, căci, aşa cum spune Sfântul Apostol şi
"OnuliitaMaU'i.MX. I. -v
tbidm.
te
Cf, Omitii la 2 Corimem. XVI. 4.
17
Cu piivire la aceste ciivintc, „cu voje buna". Sf. loan Gury de Am spline c;t, tliică
D i i f i m i w i i . indeninfuid la milostenie. ar fi avul in vederc doar ajiiloiiiit'it sătaciloi. El
ar fi poruncit pur şi simplu oinului sil dea. fâiă s5-i mai ceariî s-o lacS „cti voie buna";
EWQSte cuvjnle dovedesc liinpcde ca El ptetuie^le stuiea sufleleusca a celui ce face
milostenie (cf. Despre milostenie, IV). 4K Ibidem, IV. ' * inuMi ta Filipent, I, 4. '"
Omilii la Faettre, LV. 4. >' Omilii ta I'A-rei, I. 4. Cf. Omitii ta Factrt, XXXI. 7.
493
T&mâduimu iMitimihrji dvbăndirva virtufihr
Evanghelist loan; „Dacă zice cineva: iubesc pc Dumnezeu, iar pe fratele său îl uiâşte,
miiicinos este ! Pentru oă oel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a vâzui, pe
Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poaie să-L iubească" (1 In 4, 20) şi: „Cine are
bogăţia luinii acesteia şi se uilă la fratele său care este în nevoie şi-şi închide inima faţă
de el, cum rămâne în acela dragostea lui Dumnezeu?" (i lii 3, 17). Pentru că omul este
facut dupu chipul lui Dumnezeu, iar prin înfiere fiu aJ Lui şi frate al lui Hristos, menil să
dcvină dumnezeu prin har, tot ceea ce facem pentm aproapele, Lui Fi facem. si dacă-1
nesoco-tim pe acesta, pe El ÎI nesocotim, după cum limpedc spune lisus atunci cănd
vorbeşte despre faptele de mîloslenie: „Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcul nnuia dintr-
aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. (...) întrucât nu aţi (acut unuia dintre
aceşti prea mici. nici Mie nu Mi-aţi făcut" (cf. Mt. 25, 34-46). Astfel, se cuvine ca
milostenia să se faca cu conşiiinţa că. daruind aproapelui. fi darn lui Dumnezeu însuşj.*-
„Nu-i nici o deosebire dacă dai acestuia (săracului) sau Aceluia". spune Sfântul
Părinte,-' adăugând: „Când dăm deci celor sâraci, sii avem o astfel de stare sufletească
ca şi cum l-am da lui Hristos (...) CAnd vezi un sărac, adu-ţi aininte de cuvintele Lui
care-ţi spun câ El este cel hrănit şi miluit"."
Ca forma a iubirii. milostenia presupune de asemenea conştiinţa şi simţi-rea unicităţii
naturii omeneşti. a egalitâţii fundamentale şi a slrânsei unităţi care există între oameni,
care sunt cu toţii pârtasi uneia şi aceleiaşi firi.^ Asl-fel. Avva Dorotei învaţă: „Noi
trebuie să facem milostenie (...) pătimind îm> preuna cu alţii ca şi cu mădularele
noastre", adăugând: „Aceasta este milostenia întru ctmoştinţă".s" De aceea, se cuvine ca
milostenia să se facă fără deosebire catre toî cei aflaţî în nevoie, către toţi cei care cer,
ncprivind în nici un fel la faţa oniului şi necercetând cine şi de ce ne cere." „Oricui îţi
cere, dă-i'', porunceşte lisus (Lc. 6, 30; cf, Mt. 5, 42). Cel ce face aşa împli-neşte voia lui
Dumnezeu, se face asemenea Lui in faptele sale şi-n felul de-a fi, şi este cu adevănit fiu
al Tatălui său Celui din eeruri, Care „face sS răsară
' A se vedea, de pildă. Sf. loan Gurii de Aur. Omilii la Ma/ei, L, 4. uncle Sf. Pifrinlc dil
aceasta" interpretare cuvintelor lui Hristos: „Pe săYaci pururea îi aveţi cu voi. dar pc
Mine nu Mă aveţi punirea" (Mt. 26, 11): „Tocmni pentru aceasfa trebuie sfi-L mihiini" -
adicfi „sa nu treccm cu vedetea pe fratele nosmi strâiutoraf şi necfijit" -, „ca mi-L avem
pe El pururea flsimand. ci nuinai în viaţa aceasra". " Ibidem, LXXXVUL 3, u Ibidem.
* A se vedea îndeosebi Sf. Grigore eel Mare. Commlariu la low XXI. 16-19. 56
inviiuuiiri de sujlet folositoare, XIV. 9.
'' Cf. Sf. Isaac Sinil, Cuviniv desprr nevoinţâ. 23 („Dacîi crnevu, aflându-se pe cal, in-
titule inâna spre tine ca sS primeasca milostenie, nii-l respinge. Cuci cu siguranţâ" în
acel timp este lipsit, ca unul dintre săraci"; „Să nu deosebesti pe bogat de sărac şi nu
căuta sa i i. » deosebire între ecl vrednic şi eel nevrednic, ci să-ti He ţie toţi oainenii
deopotriv'i dc buni". Sf. loan Gură de Aur. Omilie la ruvhilele: „Avâitd QCctOfi duh <il
• rcdinţei". II. 7. Omi/ii h Romani, XIV. 9.
49ft
Tâmădnirea filarghiriri şi a plronexiei
soarele pesie cei răi şi peste cei buni şi trimile ploaie pesle cei drepţi şi pcste cei
nedrepţi" (Ml. 5, 45). „Cei ce face milostcnie imilând pe Dumnezeu nu cunoaşte
deosebire înlre rău şi bun, între drepl şi nedrept când c vorba dc cele ce sunt de
trebuintă inipuiui. ci împarte tuiuror la fel, după trebuinţă", spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.4*
Prin neagonisire şi milosienie se lecuieşle omul nu numai de iubirca de bani şi

de lăcomia după avert, ci si de loale celelalre răutilţi pe care le zămis-lesc aceste
două patimi.
Am v;1zut că ele iimplu sufletul de tulburare neîncetată, lăsăndu-1 pradă
mulţimii grijilor şi frărnântărilor. ţinf\ndu-l într-o continuă stare de teamă şi
nelinişte, de chin şi zbucium. Fireşte că prin vindecarea lor omul scapă de roate
aceslea. „Cel ce şi-a bjruit aceasiă patimă (a iubirii de bani) şi-a tăiat grijile".
arală Sfântul loan Scărarul.*9 îndeosebi sărăcia de bumlvote slinge tulburarea şi
aduce pacea sufletului;''0 aşa cum spune ace I aş i Sfânt Părinle, ea este „lipsade
îngrijorare a vieţii"/'1 „Nimic nu sădeşlc atâta pace în minte ca sărăcia de
bunăvoie", spune, la rândul său. Sfântul Isaac Sirul."
Slobozindu-1 pe om din robia grijilor inevitabil legate de orice forma de
posesie, ea îl scoate cu totul din înstrăinarea în care-I ţine alipirea de bunuriie
limiii iicesteia; de acum el poale să se îngrijească doar de cele plăcute lui
Dumnezeu, să împlineasca' voia Lui şi numai Lui să-l slujească. Dezlipin-du-se
de bunurile materialc, omul se poate alipi. potrivit rostului firii sale, de bunuriie
cele duhovniceşti. Hristos însuşi arală că sărăcia de bunăvoie esie calea
desăvârsirii. pe care o aleg cei ce vor să-1 urmeze Lui: „Dacă voieşli să fii
dcsăvârşit, du-te. vinde averea ta, dă-o săracilor (...), după aceea, vino şi
flrmeazS-Mi" (Mt 19,21).
Cât priveşie milostenia, Slânlul loan Gură de Aur arată de nenumărate ori că
ea este „leac" puternic''3 prin care omul îşi recapătă sănătalea sufletului.'"'
„Dumnezeu - spune Sfântul Părinte - vrea (prin milostenie)... să te scape de
boală'*.65 „Să nu dispreţuim (...) leacul rilnilor noastre. Leacul acesla, da, mai cu
seamâ leacul acesta, ne va aduce atât de mare vindecare şi va tămădui aşa de bine
rănile suflelelor noastre, încât nici urma de elc nu va mai rămâne";'* şi încii: „Aţi
văzut, iubiţilor, puterea leacului ? Să ne procurăm cu toţii leacul
('upete despredmgoste, I, 24.

»Scam, XVI. 7. Cf. 24. wCl
ibidem, 13.
fbidem. Cî. Sf. loan Gurâ de Aur. Despre feciorie, 69.
'■ Cuviiue despre nevomfâ, 23.
'* Cf. Omilii lu Făcâre, LV. 4. Despre diavol, II, 6. Omilie ta ciivhitelr; „Având ace-
teşi duh ai rredinţei", I. 8. Omitii ia Matei, LXXVII. 5. Omilii to loan, I.XXXI. 3.
Qmitii la Fllipetii, I. 4. OmiUt la Tit. VI, 3. J Despre diavol, U, 6.
a
OmWtktMtttet:XXX, 1. ,f Oiiutii hi Facere, LV. 3.
497
Tânu'iduireti patimilvr şi dobândirea virlufilor
acosta. Nu e scump, deşi are atât de mare puterc".''7 Pentru aceasta el spune că
săracii sunl „doctorii sufletelor noastre",4* „cei care vindecă rănile sufletu-lui, iar
prin mâinile lor înlinsc către noi prîmim leacurile de care avcm ne-voie. Nici
mâna dociorului, nici leacurile lui nu fac atât de bine trupului cât face săracul
care-ţi cere de pomana. Prin mana lui, se iau de la tine toate re-lele".''1' Prin
milostenie şi neagonisire omul scapă şi de celelalle boli sufle-teşti. Aşa cum spune
Sfântul loan Gură de Aur, milostenia face parte dintrc acelc leacuri „prin care pot
fi omorâte patimile care ne vatamă sufletul".'11
De asemenea prin ele omul iese din alipirea de bogăţia lumii acesteia şi revine
la o atitudine firească faţă de ea, adică nu se mai bucurâ în chip egoist de avuţia sa
şi se face iconom al bunurilor pe care i le-a dat Dumnezeu, spre ajutorarea
semenilor,71 altfel spus împarte cele primite de la Dumnezeu cu ceilaHi oameni
(cf. Mt. 10, 8).7:
Pe de altă parte, milostenia îl vindecă pe om de răutatea pe care lăcomia de
bani şi dc avuţie o aduc în relaţia omului cu aproapele său. Ea îl fereşte de a tl
nesimţitor faţă de nevoia celuilalt," unul dintre rosturile pentru care Dumnezeu a
dat ponjnca milosteniei fiind ucela de a ne învaţa să suferim împrcună cu semenul
nostru aflat in nevoie.'* De asemenea, ea îl scapă pe om de pornirile mânioase la
care-1 imping aceste patimi. SfSntuI Maxim Mărturisitorul spune că milostenia
este leac împotriva mâniei.7S Practicată cu smerenie, ea stinge dispreţul faţa de
aproapele şi, dimpotrivă, duce la preţui-rea lui.T<> Ea restabileşte între oameni
legătura iubirii şi punc aslfel capăt des-părţirilor produse în Datura umana de
patimi, redându-i unîtalea firească. Să amintim cu privire la aceasta cuvintele din
Faptele Apostolilor: „Inima şi sufletul mulţimii celor ce au crezut erau una şi nici
unul nu zicea că este al său ceva din averea sa, ci toate le erau dc obşte" (Fapte 4,
32). Sfântul loan Gură de Aur comentează astfel acest verset: „lată folosul
milosteniei(...): unirea pe data a inimilor"; „ea este cea care face un trup din cei
care sum mădulare ale lui Hristos".77
a
Ibidem, 4.
* Omilie la cuviniele: „Awind aceidfi duh nl credintfi", III, I I .
"' Omilii la I Timotti, XIV. 2. n Omilii In Maiei, IV, 9.
11
Cf. Sf. Vnsile ccl Marc. Omi/fa a V/i-a (Câtre buâţil 3 {..Oamenii care jiulecă cu in|e-
lepciune trcbuie să fie înciedinţaţi că avuţia li-i datiî sprc adininisluue, şi nu spre desfata-
re">. Sf. loan Gura de Aur. Desprr drepltd lamr, U. 4-5; Omilii In Matei, LXXV1I, 5 (.-Sa
iui-ţi închipui c3 avuţiile sunl ale tale, din pricină că Dumnezeu, din larga Lui iubire dc oa-
meni, n .i porundt să le dai cu din ale tale (...) Când ii In saracului. ii dai din averile lui"),
17
Cf. Sf. loan Gura de Aur, lac. eft, H. 5.
" Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle. despre tievoinf/i, 79. Sf. Grigoie eel Mare.
Comenlariti lalov, XXI, 16-19.
74
Cf. Sf. loan Gură dc Aur. Omilii fa Matei, XIX. 7.
75
Cf. Copele despre dntgoste, I, 29. Cf. Sf. loan Scurarul. Scant, XVI. 19.
M
Cf. Sf. Grigoie eel Mare. Comenîariu fa low XXI, 16-19.
^ Omilii la Tit, VI. 3.
4<>X
Tămudtiirea filarghiriei ţf a pleonexiei
Milostenîa este de asemenea leac împotriva tristeţii7* aduse în suflet de palima

iubirii de bani şi de avuţie.
Ca rod ul ei, omul primeşie de la Durnnezeu iertarea greşelilor şi curăţia inimii.
după cum arata Sfinţii Părinţi,™ urmând spusa lui Isiis Sirah: „Milostenia curaţfi
păcarele" (Is. Sir. 3, 29) şi îndemnul proorocului Daniel: ..Răs-cumpără păcatele (ale
prin fapte de dreptate. şi nedreptăţile (ale prin milâ c;1trecei sflraci" (Dan. 4, 24).
„Milostenia şterge orice greşeală şi nimiceşte roatc pacatele. Nu e paeat care s-o
copleşeuscâ, căci ea este leac putemic pentru rănile sufletului*'. învaţă SfAntul loan
Gura* de Aur;*° „ea este doctorie peniru greşelile noasire, şi prin ea se spală sufletul
de întinăciune".*1
Sfânlul loan Gură de Aur socoteste, de altfel, milostenia ca pc o bunâ în-soţitoarc a
pocâinţei:*' „Milostenia face ca Jeacul pocăinţei sîî lucreze repede şi deplin. Doctoriile
pe care le dau medicii adesea suni un amestec din mai niuhe ierburi. dintre care unele
au mai mare pulere de vindecare. Tot aşa este si cu leacul acesta al pocăinţei; printre
cele care intră în alczituirea ei se află una mai bună decât toate celelalte, iar aceasta
este milostenia".
Din aceasiS pricinfî, milostenia are ca alta roadă a ci rugâciunea, pe care o face
curată* Ş' rodnic;!"
In general, ea hrfmeşte, întăreste şi luminează suflelul,1"' fiind peiitni el izvor dc
bucurie duhovnicească.17
In vreme ce neagoiusirea duce Ja smerenia deplină a sufleddui," miloste-»i<i
sporeşte iubirea, al cărei rod este."9
Cel milostiv urmează lui Dumnezeu,0" se arată a fi cu adevărat fiu al Lui'" şi ajunge
sfi I se asemene atăl cât îi sta" omului în putinţa. „Aceasta este virtu-tea care ia în chip
deosebit ca pilda pe Dumnezeu. Căci ea esle o însuşire proprie Lui", după cum
„Domniil însuşî zice: «Fiţi milostivi, prccum şi Tatăl
N
Cf. Sf. loan QurS de Aur, Seam, XVI, II.
Cf Avva Dorotci. îm'iifătitri ilr xujîet foh.sifotnr, X[V. 8 („Trebuie sa cunouscii
otiiul ciî binete nulostenici. adică hi.nil ei. cste aşa de maie. c-Ă poate ieria
pucatele"). ,SI lonn Gură de Aur. Omilii despt* pocitinţâ. Ill, I; CtUetuze baptismal*,
VII, 27; Omilie la cuiwUrle: „Avâltd acctafi duh al crediiifei". Ill, 12; Omilii lo
l'mriv. XXXI. 7; LV. 4; Omilii ki Muiei, LXXVII, 5; Omilii ta toân, LXXX1. 3. "
OmiHi la Faple, XXV. 3. Cf. Omi/ii h 77/. VI. 2. "OimliilartL VI. 3. - ilmi/U i/esprf
l>orăiii(n, VII, 6. J* Omt/ii ta Evrei, DC, 4.
"Cf. Sf. loan Scarunil, Scara, XVI. 14 (..Bărbaiul neagonisitor e ciinH in rugiiciune").
Sf, loan Guru de Aur, Omilii la Psabml 140. 5. '■ Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii to 2
Tinwiei, VI, 3. y Cf Sf. loan Gură cle Aur, Omilii la loan. XXIV. 3; LXXXI, 3.
*7a.ihidem.XL.4.
"Cf. Sf. loan Scararul. Scam, XXV. 62. "' Cf. Avva I&aia
Pustnicul, Cuvi'utl tlrs/w nrvoinfu, 16. 55. Ul' Cf. Sf. Maxim
Mflrturisilorul. Capet* drsprr JrOgOStti, I, 24. 91 Cf. Sf. loan Gura
de Aur. Omilii la Fttipenl, Trolog. 3.
499
Tamtuluîrea /Mifiniilor şi ttolkitulirea virtufilor
voslru eel din ceruri milostiv este» (Lc. 6, 36)", spune Avva Dorotei.'2 Iar Sfântul
loan Gură de Aur spune la fel: „Numai prin milostenie şi mila ajun-gem să nc
asemânăm cu Dumnezeu".''- Prin milostenie omul ajunge să-şi îm-plinească
menirea ia firească; din neomenos şi plin de cruzime ca o fiară sal-batică, cum îl
făcuse iubirea nesăţjoasă de bani şi de avuţie, redevine om iidevârat: „Mare este
binele milosieniei (...), cei milostivi se fac asemenea lui Dumnezeu pe cât este cu
putinţâ, căci mai ales ea ne face să fim oameni", Spunc în acest sens Sfcintui loan
Gură de Aur;04 şi încă: „Penlru ce te minu-nezi când spun că a milui înseamnă a fi
om ? Spun încă ceva mai mult: a mi-lui înseamnă a fi ca însuşi Dumnezeu".95
tn\ ni'iiun <!■• snflei fotosihxirt: XIV. 8. "

* Omilii la 2 TJmotei, VI, 3.
w
OmlUi to 2 Corinu-nL XVI. 4. Cf. Omilii In Mttlei. LII. V („Ducu nu eşti railoau'v, ai
încctiit si'i fii 0111 I"; „u miliii înseamnă a fi om"). H OmiUi /« Mairi, Lll, 5.
500
4
Tămăduiiea Iristeţii. Lacrimile,

slrăpungerea înimii şi bucurîa
Mai mull decât in cazul oricărei aile patimi, câetd e vorba despre tămăduirea
tristeţii, frebuie ca omul să fie conşlient că ea esle o boală şi sâ vre*t să se vindecxv
Căci nu rareori, după cum arată Sfîintul loan Gură de Aur,1 omul se complace în
această slare şi se Uisă în voia ei. găsind in ea o desfâtare morbidă: adesea el nici
nu stie câ a eăzut pradă unei patimi deosebit de grave, mai ales prin relele ei
ijrmări asupra îniregii vieţi duhovniceşti. De aceea, Sfaniul loan Casian, dupa cc
vorbeşic despre aceste efecle dâunâtoare, scrie: „Daciţ dorim sa* ne oslenim după
lege (1 Tim. 2, 5) în luprele duhului. trebuie să ne vindecăm de aceasta boală nu
cu o maj mica prevedere deciH în cele de mai înainte"; 2 iar Sfânlul loan Gură de
Aur spune: Ircbuie ca omul .,sa vrea şi s3 nndajduiascil din tot siifletul sâ se
vindece"; „Este de mare folos pentru a risipi negura tristeţii sâ te simţi cu (otul
nciiorocit câ siiferi de o asemenea boală".3
Atunci când am vorbit despre această patimă, am vâzut c£ ea poate avea
diferite cauze. Fiecărei situaţii i se potriveste o aniimită Iucrare de tămăduire.
I) O prlmă cauză a Iristeţii este faptul că omul se simic lipsit de plăcere, fie
preZentă, fie nădăjduitâ, şi, deci, mai profund. are sentimental lipsirii de un bun
material sail al lipsei de împlinire a unei dorinţe inipeşii. în acest caz, lămăduireu
Irisleţii implică în mod escn|ial renunţarea la dorinţele şi plăccrile „Irupeşti" $i,
legat de aceasta, dezlipirea de „bunurile" rnateriale. mergând pâiul la dispreţuirea
lor.*1 Sfântul Maxim MaVlurisilorul aratâ ca „cel ce fuge dc loule pottele lumeşti
se aşază pe sine mai presus de Coal«l înfristarea lu-mească"'' şi sfatuieşte:
„Peiitru întrisiare, dispreţuieste... lucrurile material*". Sfăntul loan SciSrarul
aratfl şi el cd: „cel cc a urât lumea a scăpal de întristare; iai ce] ce e împătimiî de
ceva din cele văzute încă n-a scăpat de ea. Câci cum nu se va înirista de lipsa a
ceea ce iubeşte ?".' lar Evagrie spune: „Cel ce se
1
Câtre Stagfiiric Ascclut. III. 14.
Afezâminteh ntânâstirefti, IX. 2. '
Ciitre Staghtrie Aicetul, III. |4. 4 Cf.
Avva Dorolei. Sfittinţf, 3-' Ctiptfe
dtxpre dragoste, I, 22.
"Ibidem,m,13
Scani.U, II.
501
Tânuiduirett /Mttimihr şi dolnuuiireo virtufifor
fereşte de loate plflcerile lumeşti e o cetate de ncpătruns pentru demonul tris-leţii.

Câci tristeţea este lipsa unei plăceri, fie prezente, fie viitoare. Şi nu se poate
respinge un astfel de vrăjmaş dacă noi aveni vreo înclinare palimaşă pentru vreun
lucru pământesc. Căci el aşază irâvodul şi produce tristeţea exact în locul spre care
vede că suntem atraşi eel mai mult".B Curn orice pati-mă are la bază dorinţa de
pklcere sensibilă, este de la sine înţeles că tâmădui-rea tristeţii este legal;! de
vlndecarea altor patimi. Astfel, Evagric arata că „tristeţea apare când nu dobândim
ceea ce dorim în chip trupesc; or, peniru că de fiecare palimă este legatfi o
dorinţfl, eel care a biruit patimile nu va fi stapanit de tristeţe (...). Ce] care
stăpâneşte asupra patimilor a învins tristeţea, iar eel care este biruit de placere nu
va scăpa de legăturile ei. Cel care iubeşte lumea se va înlrista adeseori (...). Dar
eel care dispreţuieşte plăcerile lumeşli nu va fi tulburat de gSndurile tristeţii".9
Omul supus trupului răvneşte nu numai bunuri materiale, ci şt cinstea şi slava
lumească. Atunci când am vorbit despre patima tristeţii. am arâtat legă-tura
strfuisâ dintre ea şi slava deşartă, care face ca una dintre cuuzele cele mai des
întâlnite ale tristeţiî sfl fie dezamăgirea produsă de lipsa onoruhlor, in cazul celor
care n-au ajuns să le dobândească. sau de dorinţa nestinsfl de mai multiî slavă şi
cinste a celor care le-au câştigal. în acest caz, tămiîduirea Iris-leţii implică
dispreţuirca slavei şi demnitaţilor pamânteşti,10 o desavârşitif ne-păsare faţă de ele,
fie câ le ai, fie că eşti lipsit de ele: „Pentru înlristare (...) dispreţuicşte şi slava, şi
necinstea", îndeamnă Sfântul Maxim."
2) Mânia este o a doua cauză a tristeţii, care fie c3 este o urniare directă a ei,
fie că se manifeslă ca ranchiună, în urma unei jigniri.
Sfinţii Părinţi arată că pricina iristeţii omului nu slă în cei împotriva căro-ra ne-
am rnâniat, nici în cei care ne-au jignit şi cărora le purtăm ranchiună, ci în noi
înşine. De aceea. B înceta orice relaţie cu persoanele în cauză" nu poate fi o
metodă potrivită de vindecare. Astfel, Sfantul loan Casian scrie: ..Durn-nezeu,
Facătoml a toate, cunoscând mai presus de loţi calea de însănătoşire a creaturii
sale şi că nu în alţii, ci în noi se afla" rfidflctnilc şi cauzele greşelilor, a ponincil.
să nu parăsim obştea fraţilor şi să nu-i ocolim pe cei ce socotim că i-am jignit noi,
sau de care noi am fost jigniţi".12 Dimpotrivă, continuând să-l vezi şi să-i vorbcşti
celui care te-a întristai. ajungi sfi te vindeci mai repede, pentru că astfel te lupţi
direct cu greutăţile care sunt pricina tristeţii şi le în-vingi mai iute şi mai uşor.
Altfel, m singur;1tate, există primejdia ca aceste motivele tristeţii să rămânfl mai
mult sau mai puţin necunoscute, ele continu-ând să acţioneze şi sâ-l ţină pe om în
întristare; se ştie, pe de altă parte, că
1
Trafaful praclic, 19.
" Despre cete opt duhuri ale niiifâţii. 11 -12. PG 79. 1156D; 1157BC.
'"Cf. Avva Dorotei. Seniinfe, 3.
1
Capet*dtşpw dfOgOSttt, 111. 13.
i:
Aşezaminielc mitnuAtireşti. IX. 7.
502
Ttimdduirea tristvţii
amintirea jignirilor, resent i men tele, ranchiuna şi in general toate urmârile
mâniei au lendinţa sa se dezvolte in chip ascuns. sporind şi întărindu-se sub
etectul imaginaţiei. raspândindu-se ca veninul şi otrăvind suflelul în întregi-me.
De aceea, Sfântul loan Casian spune că tiisteţea face pane dintre cele câ-ifVM
patimi care „se vindecă prin meditaiia inirrrii curate, prin grija mereu treaza şi
chiar prin sprijinul şi îndemnul stâruitor al fraţilor. Cu cât tulburări-le sunt mai
des văzute şi combătute, cu atât mai repede vine şi vindecarea".13 Tot aşa, în altă
parte, el aratil că pentru aceste palimi „trăirea în societate nu este vătămatoare, ba,
din contra, de eel mai mare Iblos pentru cei ce doresc într-adevăr să se lipsească
de ele, fiindca prin legâturile cu oamenii ele se pot descoperi şi, fiind date pe faţă
şi mai des puse la încercare, se pot vindeca mai repede".14
De aceea, Sfinţii Părinţi îndeamna' nu numai să nu ne supărâm pe cei care ne
jignesc, dar să-i socotim adevăraţi binefăcători ai noştri, doctori care ne dau
leacuri pentru bolile sufletului. să le fim recunoscători şi sa le mulţu-mim. Dacă
un frate „te ocărăşte sail cumva te întristează", învaţa un bătrân,|S „roaga-te pentru
el după cum au spus părinţii, cu gândul ca-ţi face mare bine şi că este doctor care
te tămăduieşte de iubirea plâcerii". lar un altul spune: „Dacă-şi va aduce omul
aminte de eel care l-a ocărât sau batjocorit sau întris-lal, să-l socotească ca pe un
doctor trimis de Hristos şi binefacător al său. Pentru că, de vreme ce te întfistezi
de batjocură sau de ocară, înseamna că ai suflelul bolnav, căci nu te-ai mîthni
dacfi n-ai fi bolnav. Să-i mulţumeşti deci frntclui, că prin el ţi-ai cunoscut boala;
să te rogi pentru el şi să primeşti cele ce-ţi via de la el ca pe leacuri date de însuşi
Domnul. Dacă însă te vei tnahni. e ca şi cum i-ai spune lui I isus: Nu voiesc
leacurile Tale",16
Se cuvine ca întotdeauna să-l iertăm pe eel care ne-a jignit, să lepâdăm
ranchiuna faţă de el şi, dimpotrivă, să-i arătam bunăvoinţă şi iubire. Şi ne vom
putea purta aşa, punând capat tristeţii din sufletul nostru. mai ales dacâ ne rugăm
pentru el.17 „întristarea este împletită cu amintirea răului", arată Sfantul Maxim
Marturisitorul; „când mintea va oglindi faţa frutelui cu triste-ţe, vădil este că-şi
aminteşle răul de la el"."1 „Dacă îţi aminteşti de răul făcut de cineva, roaga-te
pentru el şi vei opri patima din mişcare, desparţind prin rugâciune amârăciunea de
amintirea raului ce (i 1-a făcut. lar devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul
patima din suflet".1'1
Nu pe eel care ne-a jignit trebuie să-l osAndim, ci mai curand pe noi înşi-ne.
lie socotind că într-adevâr suntem vrednici să primim batjocură, de vreme ce
suntem pâcătoşi, fie înţclegând că într-un amime fel, prin cuvănt, sau
u
Atfm,.VI,3.
* Convorbiri tiuhmwicpyii, V, 4. Cf. XIX, 6.
■StofapnţXU, 136.
'* Ibidem, XVI. 17. Cf. Awn Dorotei. hivâfutuii tie suflet fohsiloare. VII. 4.
17
Cf. Fericitiil Nil Sorski. Ctwinlr thihovnirefti\ 4.
" Capete desprtt dmgostei III. 89.
" Ibidem, <>0.
503
TănKuluirea patimilar şi dahâtulirea virtuţilor
prin puitare, sau prin vreo faptă a noastră, l-am făcui pe fratele nostru sâ se poarte
astfel.*0 Avva Dorotei aratâ* că, „de se va cerceta cineva pe sine cu hi-ca liii
Dumnezeu şi-şi va întreba cu de-amanuntul conştiinţa sa, se va găsi fără îndoială
vinovat pe sine".3' întotdeauna. spune Sfântul Părinte, „pricina oricărei tulburâri
(ce-o suferă cineva de lit un frate care-1 nccâjeştc) este, dacfl vom căuta cu de-
amămmtul, faptul de a nu ne învinovăţi pe noi înşine. De aceea avem toată
întrislarea aceasta; din cauza aceasla nu aflăm niciodată odihnă; şi vedetn că
nimeni n-a calătoril vreodata pe altâ cale, ca să afle odihna (...) de nu va tine omul
calea aceasta, nu va înceta niciodată să se su-pere şi să se întristeze şi va pierde
toate oslenelile iui. Dar ce bucurie, ce odihna nn va avea oriunde va merge eel
care, precum a zis Avva Pimen, se va învinovăţi pe sine însuşi! Căci orice pagubâ,
orice necinstire. sau orice necaz i s-ar întâmpla, de se va socoti de mai înainte pe
sine vrednic de ele, nu se va tulbura niciodală. Şi este oare cineva mai fărâ grijă
decâl acesta T'r2
3) Am vazul că, in afara tristeţii căreia îi putem gilsi o pricină, in sufletul

omului se poate ivi o tristeţe lipsitâ de orice noima, care, în majoritatea cazu-rilor,
este iscata nemijlocit de lucrarea diavolului. In acest caz nu se poate da tin ieac
anume. ci este nevoic de o îngrijire mai generală, aceeaşi care, de alt-fel.
completează formele de tămăduire arătate mai sus, pentru fiecare forma de Iristeţe
în parte.
Esie bine ca cel cuprins de trisleţe să nu se închidă in sine, ceea ce-ar du-ce la
sporirca bolii, ci să iasă din slarea sa, sâ-şî descopere gândurile unor părinţi
îmbunătăţiţi şi să aibă cu aceia convorbiri duhovniceşti,'1 Va pulea astfel să scape
de aceste gânduri*'' şi va primi de la ei cuvinte de mângâiere care-i vor fi de mare
folos. Sfânlu! loan Gură de Aur arată puterea tămădui-toare a cuvânlului
duhovnicesc peniru cei care suferă de întristare: ,Jţî voi da leacul cuvântului
mângâietor pânfl ce rana irisieţii ţi se va închide cu totul. De vreme ce doctorii
îngrijesc rănile trupului până când se stinge toata du-rerea, oare nu tot aşa trebuie
să facern şi când c vorba de suferinţa sufletu-lui ? Trisieţea este o rană a suflelului
care rrebuie spălata" cu apa binefacfuon-re a cuvăntului plin de blândeţe, Da.
cuvintele blânde uşureazâ sufehnţa su-fletului mai bine decât răcoreşte apa rănile
trupeşti. Doctorii se f'olosesc de un burete; noi ne folosim de lirnbă ca să dăm
leacul eel bun; n-avem nevoie de foc ca să încropim apa, câci haml Sfântului Duh
dă căldură cuvantului iiostru. Şi astăzi, iată, încercăm să vâ mângâiem sufletele,
căci dacă n-o fa-cem noi, unde veţi găsi uşurarea sufcrinţelor voastre ?".~s
Cf. Avva Dorotei. tnviiţâluri de suftel foloxitoare. VII. 4. :v

Ibidem. " Ibidem, 3.
n
Cf. Cuvinte duhovnicesli, 11.
u
Cf. Sf, Isîhic Sinailiil, Cuvânt despre treble ft virlule. II. 34. "
Omitii la stalui, VI, I.
504
TSmâduirea tristrţii
Dc asemenea, omu! poate afla ajuiorul şi mângâierea de care are nevoie în
citirea unor texte potrivite din Sfintele Scripturi şi în meditarea la înţelesul lor
leac foarte potrivit, mai ales dacă estc însoţit de rugăciune. Penlru a ri-sipi
întrisiarea, îl învaţâ Sfânrul loan Gurflde Aur pe Slaghirie: „foloseşte-te, pe lângă
îmbflrbutarea ctigetului, de rugăciune neîncetată. Folosindu-se David adesea de
acesi îndoil leac, a putui să-şi aline suferinţele şi mahnirea, Acum cădea la
rugăciune, strigând: «Necazurile inimii mele s-au înmulţit; ilin nevoile mele
scoate-mă»; acum îi spunea sufletului său cuvinte pline de cucernicie: «Pentru ce
eşti mâhnil, sutlete al meu, şi pentm ce te tulburi ? Nădajduieşte în Dumnezeu,
că-L voi lăuda pe El» <Ps. 24, 18; 41, 16-17). Apoi iarăşi se înlorcea la rugăciune
(...) şi iar îşi îmbărbfita cugetur.'7
fmr-adevăr, rugăciunea esre leacul ccl mai puternic împoiriva trisleţii, oricare
ar fi pricina ei. „Rugăciunea este izgonire a iristeţii şi a mâhnirii". învaţă Awa
Nil.28
De asemenea, cântarea de psalmi se vădeşte a (1 un leac tbarte potrivit şi foarte
puternic împotriva tristeţii care ne vine direct de la diavoli;'1' iar rugă-ciuneu
inimii, lucraiă cu trezvie şi luare-aminte, este leacul eel mare al orica-rei trisleţi.
Sfântul loan Casian, care arată că tristeţea face paite dintre pati-mile care „se
vindecă prin medilaţia inimii curate şi prin grija mereu Irea-/ii".'n spune. mai
departe: „Vom putea goni din noî această patimă ucigătoare numui dacă (...) vom
păstra mintea noastră stăpânită de o necontenîta medila-|ie duhovnicească. într-
adevăr. toate felurile de tristeţi, fie cea izvorfilik din-tr-o manic de mai mainte,
sau din pierderea unui câştig, ori din vreo pagubă snii'.rilă sau pricinuită de vreo
jignirc, de vreo lulburare farfi noima a minţii, sau cele care ne imping la o
deznădejde de moarte, vor putea fi (astfel) bimite".31
Lupta împotriva Iristeţii şi biruirea acestei patimi nu-1 due de îndată pe om la

slarea opusa* ei, adicâ la bucurie. El tiebuie sa* se străduiască mai întăi să
înlocuiascâ tristeţea ca patimă cu o altă tristeţe. cu tericita întristare, singura care-
l poate duce la adevărata bucurie. Căci despre această tristeţe s-a spus:
„îniristarea voastră se va preface în bucurie" (In I6f 20).
Cercetând patima tristeţii, am arătat că la ea se ajunge prin pervertirea acesteî
Iristeţi virtuoase.
în vreme ce trisleţea ca patima - pe care Sfinţii Părinţi o desemnează prin
euvântul \inr\ - slă în mâhnirea omului din pricina lipsirii de desfătare
■ CF. Evagrie. Ajttirettcul, Tristeţen.

'' ('tiin' Stttfţhirit? ASGeiul, III. 14.
'" l'afencul, Pentni Avva Nil. 3, Cf. Evagrie. Cuvâitl despre rtigăcitinr. 16 („Ruguciu-
nen esle alungareti întristurii şi » descurajilriî")- Sf. Isihie Sinaitul. Cuvtbtf despre irez-
vit- \i lirtule. II. 33.
*Cf. Paîericid, Penlni Maicn Singlitichia. 21.
1,1
AşfZtlmmtete mtmâstire$ti. VI. 3. "
IbidemAX. 13.
505
Timtăduirea patinriforsi dohăadirea virtuţitor
rmpească, sau a pierderii bunurilor materiale sau a neîmpUnirii plăcerilor M i n M i f ilor. sau a
jignirilor, tristeţea virtuoasă - numită şi tânguire, pliîiis (n£v9o;; tactus)\ străpungerea inimii
(Katci;u\)î(;; compunctio)" - stă mai înainte dc toate în mâhnirea omului de a se fi înstrainat
de Dumnezcu şi a fi departe de EK" de se fi lipsit de bunătăţile duhovniceşti;3*1 şi atunci când
se indurerează din pricina stării sale dccăzuie şi a păcatelor lui f şi cand îşi plan-ge greşelile,
ştiuie şi neştiutc, pe care le-a făcut şi pe care în toală ziua cu nc-socotinţă le face/9 omul a ujuns
la această fencita tristcţe, De aici se poate vedea că ea esie nemijlocit legată de pocăinţă, 1" tni
lacrimile şi suspinele sum semnul vfizni al acestei căinţc.17
în al doilea rând tristeţea virtuoasS stă în mahnirea peniru aproapele, în-strainal şi el de
Dumnezeu şi lipsit de buirâtăţjle ccle duhovniceşti, şi în întristarea pcnlru grcşelile şi
neputinţele lui.w
:
Esie atâi de dificil să faci distinc(ie înlre nfevroţ şi icaxdvuljit, încăt I. Hausherr. în
mugislralul studiti consacral uccstei chesliiini ({Ptnthos. IM doctrine de la componctton duns
{'Orient chr&ien* Roma, 1944) consider;! htttmyxis „un sinonim, sau oricum fourlc apiopiat
dc penfhox" (p. 14). De aici, şovaiclilc carc apar când e vorba de Iraducerca loi
,v
Cf. Sf. Efrem Sirut. Omilii h Is&ia, XXVI, 10. Sf loan GurS dc Aur. Despre zdrobi-
reamimii...* I. 10.
■ Cf. Sf loan Cură dc Aur, Despre zrfrobirea irrimii..., I, 10, Sf. Grigorie de Nyssa, Omilii la
Feriviri* III, 3-5.
M
Cf. Parrricut, Pentni Maica Singlilichia, 21. Sf loan Scâranil, Scant. VII, 24 Sf. loan Guiâ de
Am\ Despre z/lrobirea tmmii^* I. 10; Cfitre Staghirie Ascend* III, 13, 14, Omilii despre
pocâtnţă* VII. 6; Omilii l<t mucenici% 3, Sf. Varsanufie si loan. Scfi' soti duhamiaiftii 237,
394» 682. Pol fî gfisitc. dc asernenea. cu privire la aceasui o muilime de alle rcferinţc în
lucrareu cifala a lui I Hanshen', p> 35-50* * Existîl întie ele o puicrnică reciprocitaîe care face
siî se trezcascft ţi să sc întărca&că una pe cealaltsY Dc aceea Sfinţii Parinţî când spun, urmând
Apostoluhii Pavel (2 Cor, 7, 10), ea intristarea dtipii Dumnezeu aduce pocftinţa (a se vedeat de
pildil, Sf Vai'sa-nufie ţi loan. Scrisori duhovnieeşti* 242). cftnd aratil că poc5inţa aduce
întristarea (a sc vedea Viafa Sj. Chiril I:it/?otttlt cilata de Hausherr. Pendtos\ p, 26).
A se vedea, de pilda, Sf, Varsannfîe şi loan, Scrisori duhovniceştL 462 ş\ mai ale»s 285. [,
Hauxhen consider^ „lacriinile" ca un sinonim pentru „doliu" şi „sîxăpungerea inimii'1 (op. cit^
p. 16), Accasla estc adeviual numai cftnd estc vorba dc un anume fel dc lacrimi, Pcnlru ca
Sfinţii Paiinţi deosebe&c mai imille feluri de lacrimi, Noi ne refe-rim uici nurnai la cele care
sunl legate de slrâpungerea inimii. Nu vom acorda un loc aparre penlru ceea ce se nnmeşte
„harisma lacrimîlor"; pe de o partc, orice lacrimi duhovniceşti pol fi piivite ca un dar al lui
Dumnezeu: iar. pe de alta parte. accaslă cx-presie im de-seinnează niinic aliceva decăl pl&nsul
care a devenil curat ji ncîncctaL Cu privire la acesi subicct. a se vedea sludiul deja clasic al D-
nci M Lol-Borodiae, . I .f mystere du -<don des lannes^ dans TOrient chr6ticn,f. Supplement a
IM Vie spiriutetie. 48, 1936, p, 65-1 10. reluut în lu dotdouretue jaie% Bellefontaine, 1974. p.
131-195. 1' SI loan OurS de Aur. Câtre Staghirie Ascend. III. 14; Omilii la Stolid, XVIII. 2, 3;
Omilii l<i l.vrei* XV. 4; Omilii ia FOipenL HI. 4. Sf, Vasile eel Mate. Regtdile micK 31:
Omilie la mticmrifa lulita* 9. Sf. loan Casiafl. Cotivorbiri duhovwceşti^ IX. 29* Teodor
Sluditul. (fitcheiele mici, eil. Auvray. p, 25. Sf* Pctru Damaschinul. (Utrtea intâi.
su-s
Tăntâduirea tristefii
Sfinţii Parinţi pun faţfl în faţă în mod constant cele două forme de tristeţe,
arătiind cât de lipsită de rost si de temei este cea dintâi si tndemnând să o lepă-
dăm; învâţând în schimb să o câstigâm pe cea de-a doua, arâtand cat de îndrep-
tâţitfl şi cât de folositoare şi de preţ este penlni viaţa duhovnicească şi pentru
lucrarea mântuirii; urmând Apostolului (2 Cor. 7, 9-11), ei o numesc „întristarea
cea după Dumnezeu", sau „întristarea iubitoare de Dumnezeu"," ,jntristare mân-
tuitoare",40 „întristare sfântă", „întristare folositoare","" „fnimoasâ intristare";'''
„lacrima fară durere".41 „fericita tristeţe bucuroasă"44 etc. Despre ea vorbeşte
Sfânlul Pavel atunci când scrie: „mare îmi este întristarea şi necunnată durerea
ioînui" (Rom. 9, 2). Şi pe ca nc îndcamnă Ecclesiasuil s-o câştigâm cAntl spune:
„Inima celor înţelepţi este în casa cea cu lânguire" (Eccl. 7,4).
nisuşi Apostolul Pavel stabileşte iimpede această opoziţie. atunci când scrie:
„întristarea cea după Dumnezeu aduce pocăinţă spre măntuire, fără pă-rcre de rau;
iar întristarea lumii aduce moarte" (2 Cor. 7, 10). UrmanU cuvin-telor lui. Maica
Singlitichia învaţă câ „este o tristeţe folositoare şi una care omoara, Cea dintâi are
plânsul pentru păcatele sale şi mahnirea pentru nepu-tinţa fraţilor, ca nu cumva să
cadă din hotărârea lui (cea bună) şi să iubească nunâtatea dcgăvârşilă. Dar e şi o
întristare care vine de la vrăjmaş (.,.). Trc-buie deci să ulungăm acest duh (a! relei
ÎQtristări)".45 Sfanlul Maxim Mărturi-sitorul pune şi el faţă în faţă „întristarea cea
neraţionalâ, a celor mulţi, care apasă sufletul pentru câ* e lipsit de plăceri sail dc
bnnuri materiale ce stârnesc in om porniri contrare firii spre cele ce nu trebuie şi îl
fac sa fuga de cele de care nu trebuie să fugă", cu „cea folositoare'", „cea raţională
şi încercata dc cei înţelepţi in cele dumnezeiesti".46 lar in alia pane el scrie: „Cel
ce iubeşte pe Dumnezeu... nu se întrislează pentru cele vremelnice. întristeaia şi
se îiitristează însă cu singura întristare manluitoare",47 Sfântul loan Gură de Aur
tovaţa şi el la fel: „O. credinciosule, alungii inlristarea ta cea de ucum şi îmbracă-
te cu altă întristare, cea pe care Apostolul o numeşte întristarea dupa Dumnezeu,
care poate să lucreze temeinic mântuirea. Altfcl spus, ciSieşte-tc si plange-ti
pâcatele pe care le-ai fâcutV lar în alta parte spune limpede: Hristos „îi numeste
fericiţi pc cei ce plâng, dar nu pe cei care varsă lacrimi din pricini omeneşti, cum
ar fi pierderea vreunui bun vremelnic, ci pe cei care plăng aşa cum se cuvine
creştinilor, cu inima zdrobită, care-şi deplang
Sf. Diadoli ul Foticeei. Ciivânt ascetic in 100 de capeie. 60. 8 Aceastft formula a
pare cu o prescurlurc a pasajului din 2 Cor. 7, 10. Cf. Sf. loan Sciuurul. Scam, VII.
50. Sf. loan Casian. Convmbin dnhovnireşti. V, 23. " Sf. Maxim Muilurisitorul.
Kdspunsiin căire Talaste, 58. '■ Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omifii despre
pocăirifâ, VII. 6. '' Sf. Diadoh ul Foticeei. Cuvdiil ascetic hi 100 de capeie, 60. "
Sf. loan Seărarul. Scam, VII, 11. a ApofieRtne, seria alfabeticii. Maica
Singlitichia. 21. "; Răspunsuri cat re Talasie. 58. PG 90. 579B. " i 'apete despre
dragosle. 1.41. '" Dejtpnr mângâiere hi faţ» mor/ii, II. 8.
507
Tehiuliiiiirea /Mt/iinilor fi efoMntiirra viHufihr
licaloşia si se căiesc pentru păcatele lor, şi nu numai pentru ale lor, ci şi pentm ale
aproapelui".4'' SfantuI loan Casian scrie şi el: Jn afara de tristeţea în-găduita, ori
pentm căinţa mântuitoare, ori pentru zelul spre desavârşire, sau pentru dorinţa
după cele viitoare, pe care ni le insuflă, orice altS tristeţe s-o socotim tristeţe a
lumii, care aduce moarte şi trebuie data afara din adâncul inimilor noastre şi
alungată...".30
Nu trebuie deci nimicită orice forma de tristeţc din suflct, ci numai cea ,.după
lume", care este păcătoasa şi iluce la patimă. Şi în acest caz. lepădarea patimii nu
înseamnă nimicirea unei funcţii sufleteşti, ci tămăduirea ci, pentru a-si afla
folosirea firească şi normals şi a lucra din nou în chip sfânt. De ase-menea, şi aici,
tămâduirea capătă forma unei convertiri a funcţiei sufleteşti, a întoarcerii ei de la
folosirea pătimaşă, contra firii, la întrebuinţarca ci virtuoa-să, pentm care a fosi
menită. Sfântul Grigorie de Nyssa o spune limpede: dupâ ce arata că „mintea
trebuie să fie stăpână pe toate cele dinlăuntrul omu-lui şi sa" folosească, potrivit
propriei lor meniri şi in vederea binelui, puterile sufletului pe care Făcătorul
nostru |e-a creat pentru a ne sluji drept inslru-mente şi unelte (...)", el spune: .,Cât
priveşte bunul de mare preţ al Iristeţii, sa* ne îngrijim să-l avem la limpul cuvenit,
al cainţei pentru păcatele noastre (...). caci la nimic altceva nu ne este de folos.
deciU pentru aceasta". ' Sffintul loan Oură de Aur. arătand că „de noi depinde
felul in care ne sl ujim de mă-dularele noastre, fie pentm a făptui păcaiul, He
pentru a lucra dreptatea",v spune în acelaşi sens că nu trebuie sa lepădăm
întristarea, ci să ne folosim de ea in chip rational şi cumpătat.^ Şi mai ules spune:
„Cel pâcfltos (...) să se folosească de tristeţe ca să-şi curăţească sufletul şi sa-l
aducă la o stare mai buna".'"' „Domnul - spune Sfântul Piuinte - a binevoit ca
omul să pătimeas-că (t'iresc) din pricina întristării (...), pentru ca sa scoata* din ea
mari foloase si de mult preţ. Cum le vom dobândi ? întristându-ne pentru cele ce
se cuvj-ne să ne mâhnim. Nu din pricina nenorocirtlor şi a necazurilor, ci pentru
pă-catele noastre"." în altă parte el spune: „Nemăsurat de mare este stăpânirca
tristeţii; este o boală a sufletului care cere mult A putere şi barbSţie ca să i te
împotriveşti şi să dai afară răul din ea, luănd numai ceea ce este de folos. Căci
într-adevăr este în ea ceva bun: când am păcatuit, atunci ea este buna* şi ne este
de folos; dar este cu totul nefolositoare când e pricinuilii de nenoroci-rile
lumeşti".s'' Sfânful Varsanufie spune scurt si concis: „Nu trebuie sa ne întristăm
deloc pentru un lucru al lumii acesteia. ci numai pentm păcat"."
J
' Otmlii la Filipeni, XIV, I. "'
Aşi'ziiniiiitcle mândstlreţti, IX. 12.
Despmfaciorie. XXVIII, 3.
'' Ihnitii la statui, IV. 5. 1
(YUreSttif'hirieAsceUif, III. 14. 14
Ibidem. u Ibidem, 13.
r>//i/7/7/«/r*wi(LXXVIII. I.
n
Scristori etohovnicefli, 674.
508
Tibiuuitiirt'o trixtefii
întristarea virtuoasă nu esle deci de o alia naturâ dccât cea pacătoasă; se deo-
sebeşte de nceasta dour prin scopul şi prin obieciul spre care se îndreaptîi. Acesl
scop diferit îi dă o formă diferitfl. Sfântul Casian prezinta asttel însuşirile distinc-
tive ale celor dona fomie de tntristare; în limp ce tristeţea pâcătoasă este „moro-
cănoasă, rara răbdare, neîndurătoare, pizmaşă, dtf o stearpă amâraciune şi de o
dureroasă disperare" şi „zdrobeşte sufleteşte pe cej pe care l-a cuprins. parali-
zandu-i orice sArguinţa şi dorinţă de mântuire, căci este tară noimîT, dimpotrivă,
„iniristarea care aduce pocăinţă spre mântuire, fără părere de rău" (2 Cor. 7, 10),
cstt' „supusu, binevoitoare, smerită, blăndă, bună şi răbdătoare, ca una care esle
mişcată de dragostea de Dumnezeu. Din dorinţa de desăvârştre, ea se întinde, fîirii
a obosi, până la toată durerea tni}Hitui şi zdrobirea sufletului, diir ramânând îiiti-o
oarecare măsură' voioasâ şi putemicâ, prin speranţa izbâiizii, având în ea îiisăşi
toate roadele Duhului Slant, pe care le nurnără Apostolul: «dragoste, bu curie,
pace, indelungă răbdare, bunălate, facere de bine, credinţă, blândeţe, înfrânare»»
(Gal. 5,22-23)'?K
Dmul trebuie să se întristeze nn numai pentru păcatele pe care le-a făcut, ci şi

penlru starea de cădere şi înstrăinare de Dumnezeu în care se află, sau peniru
îndepărtarea sa de Dumnezeu. Pentru aceasla, se cuvine ca in tot cea-sul să aiba
în suflet întristarea cea duhovnicească. „fericita îniristare". Omul „trebuie de-a
pururi să aibă plânsul (penthos) în sine", învaţă Avva Pimen.*" lar un all bătrân
spune: „Precum umbra noastră pururea o avem cu noi. oriîn-cotro mergem, aşa ni
se cade nouă să avem itiniliiiţii şi plângerea pururea cu noi. oriîncotro vom merge
şi oriunde vom fî'V'" în acelaşi sens, Sfantul loan Gură de Aur spune că
„întotdeauna e vremea să plângem".''1 „Străpungerea adevărată este durerea
neîmprăştiată a sufletului, care nu-şi dâ* nici o mângâ-iere, ci îşi închipuie în
fiecare ceas desfacerea (moartea)",": scrie Sfânlul loan Scârarul, iar „plânsul estc
durerea îmbibată într-un suflet învăpăiat".'1-
Rostul înlristării dupâ Dumnezeu este ajungerea la deszivarşire,64 iar pri-cina
ci este dorinţa acestei desăvârşiri6* şi a fericirii ce va să fte/^ Şi cu cAt se apropie
mai mull omul de Dumnezeu, cu atât cunoaşte cAl de departe e de El;ft7 şi cu căt
înainteazâ pe calea desăvftrşirii, cu atât i se pare că nîci n-a
■" Aşi'tiiniinti-lt' itu'uuisiireşti. IX, I I .

" l'dirrim/. Penliu Avva Piinen. 26.
Vl
Ihidirin, Cap. 111. l'i'iiltv grijâ,vi plânRrif. 6.
" (h'utii hi livn-i. XV, 4. Cf. Dtapm zdeohirea inimii.... I. 9.
,J
.Vrflm.V1l.30.
°lMm,Vn. 51.
"Cf. Apofiegme, seria alfaberică, Maica Singliiichia. 31-
''■ Cf. Sf. loiui Casiiin. Aşezămmlete mdmistirrţti. IX. [0,11,13.
* Ibidem, IX, 10.
■' A sc vedca. de pîldă, spusa Avvci Matoi: „Pe câl sc apropie omul dc DumneWii. pe
.ifiii ê vedc pc sine pucălos" (l'titcrictd. Pentru Avva Maloi, 2).
509
Tânu'itUtirea peilimilor ,w dolxmdiren vîrtnţilor
ţeascâ plângerea şi lacrimile"."7 Iar Awa Pimen zice că nu este o altă calc pentru a
ajunge la faptele celc bune;1"1 tot asa spune şi Sfântul Isaac Sirul: ..Suflerul care
şi-a luat asupră-şi grija pentru virtute... nu poate fi fărfi întris-tare în fiecare zi.
Pentru că virtuţile au împletite în ele întristările. Cel ce iese din întristare se
despartc fâra îndoială şi de virtute".I19
Un rod al tristeţii celei dupa* Dumnezeu este mangâierea plina dc dulceaţâ n
suflelului prin care, în chip minunat, se înlătură din plans îndurerarea, fiind un
semn vădit al ajulorului dumnezeicsc şi al prezenţei în suflet a harului. Astfe],
Sfântul loan Gură de Aur spune că:,,Mare e rodul suspuielor şi minimată şi plinâ*
de mângâiere şi deplin încredinţata e dulceaţa lui, (,..). Lacrimile necontenite aduc
mângâierea suiletului".140 Sfântul loan Scăranil scrie şi el: „Adăncul plân-sului
mângâiere a văzut. (...) Măngâierea estc răcorirea siitletului Indurerat, care în
acelaşi limp plânge şi surâde în sine asemenea pruncului. Sprijinirea (dumne-
zeiască) este înnoirea sufletului care a căzut în întristare, prefScând in chip miiui-
nat lacrima dureroasa" în lacrimi f'firâ durere".14 Spusele lui se potrivesc înlni
totul cu învăţătiira lui Hristos: „Fericiţi cei cc plâng, ofi aceia se vor mângâia"
(Ml. 5, 5), Cel care spusese încă de mai înainte, prin proorocul Isaia: ..Doninul M-
a uns.,. M-a Irimis să vindec pe cei cu inima zdiobită.,. Să mângâi pc cei ilitristaţi;
celor ce jelesc Sionul, sâ* le pun pe cap.., untdelemn de bucurie în locul
hainelorde tânguire" (Is. 61, 1-3).
înir-adevfir, pe cel întristat după virtute Dumnezeu nu numai că-l mân-gâie,
dar îi dăruieşte şi bucuria duhovnicească, care este roada Sndurerării, plânsului şi
zdrobirii inirrmV-1 după cum însuşi Domnul spune: ..Adevărat. adevfirat zic vouă
că voi veţi plânge şi vă veţi tângui..., dar întristarea voasiră se va preface în
bucurie" (In 16, 20). De aceca Sfinţii Pilrinţi numcsc triste-ţea cea după
Dumnezeu, în chip greu de înţeles pentru omul trupesc, „fericita tristeţe
bucuroasă","1 Avva Isaia spune simplu şi limpede: „întristarea după Dumnezeu
este bucurie".144 Sfântul loan Scărarul, care îşi intitulează Ireapta a şaptea a Scârii
sale; Despre ptânsul de-bucurie-făcător, subliniază tocmai acest lucru mai presus
de Tnţelegere: „Eu mS minunez cănd caut la calitatea străpungerii inimii. Cum,
numindu-se plâns şi întristare, are înîUmtru Implcti-te cu sine, ca mierea cu ceara,
bucuria şi veselia ?".14* Şi ajunge să vadă cfl, în chip minunat, „cel care a
îmbrăcat pIAnsul fericit si plin de har ca pe o
1,7
Vuiţa Sfinfilor Pâririfi, VII, 3S, PL 73. 105SC. ,s*
Palericul, Penlm Awa Pimen. 119. lM Cuvinlf
t/espir iwvainţă, 37. 110 Omilit tu niiireiuci; 3.
w
Scam, vii. 53.
142
Cf. Avva Ainmona. Epistole, II. I.
I4V
Sf. loan Scanuiil. Scam. VII. 11, Sf. loan Casian. Aşeziiiimitele. mânăsltreşti, IX. 11
(..nisteţe voioasâ"); Convorbiti duhovniceşti, V. 23.
,u
Ascetictm, XVI. 42.
M
Scam, VH, SO.
516
Tâmăduifea itisteţit
haitiâ ile nuntâ a cunoscui râsul duhovnicesc al sufletului".'1"' Fn acelaşi sens,

Sfitntul loan Casian spune şi el; ,.Nu este uşor de înţeles cum sail în ce chip itfs
aceste sentimente din înc^perile tainice ale sufletului. Adesea, o bucurie de
nespus, sau o înălţare duhovnicească, dă la iveală rodul simţămintelor
ţStfiSpungerii) inimii, care se manifestâ prin strig&e de mare bucurie, tresăl-(arca
de mulţumire a inimii pStrunzand şi în chilia fratelui'V*7 Sfântul loan Gură de
Aur arată şi el că „întristarea din pricina păcaiului aduce sufletului mure
bucurie";14" „întristarea după Dumnezeu naşle desfătare si voioşie, după cum bine
cunosc cei care se roagă cu îndurerarea sufletului şi varsă |a-cfmii de pocăinţâ.
Cine ar putea spune mulţimea bucuriei care se revarsă asu-pra lor V*,14' lar în aită
parte spune câ Hristos ,.îi numeşte fericiţi pe cei ce plăng, dar nu pe cei care varsă
lacrimi din pricini omeneşti (...), ci pe cei care plâng aşa cum se cuvine
creştinilor. cu inima zdrobilă", şi arată c<1 bucuria la care ne îndeamnă Apostolul
Pavel, spunând: „Bucuraţi-vâ pufurea îniru Domnul. Şi iarăşi zic: Bucuraţi-vă"
(Filip. 4, 4), „departe de a se împotrivi plânsului, dimpotrivă, din ea se iscă
izvorul lor curai şi îmbeişugat. Cel caie-şi plâuge adevărata nenorocire (cea din
pricina păcatelor) şi o dâ pe faţfi, aoela aduce sufletului său bucurie şi fericire".I5°
Acest lucru minunat, că întristarea aduce bucurie şi că în sufletul omului
aceste doua start pot sta ulături ln acelaşi (imp, poate fi explicat duhovniceste in
mai multe feluri.
Sâ arătăm, mai înlâi, că omul nu se întristează şi nu se bucură pentru una şi
aceeasi pricină. „Da, este cu putinţă, omule - spune Sfântul loan Gură de Aur -, şi
sâ lii mâhnit din pricina pâcatelor, şi să te bucuri pentru Hristos".''
Apoi. se cuvtne sîî spunem că, întristându-sc în chip duhovnicesc, omul
implineşle voia lui Dumnczeu. ceeace 'i se face pricing de mare bucurie.155
O altă explicate este faptul că, spre deosebire de Iristeţea păcătoasS, care nasre
deznSdejde, întristarea dupii Dumnezeu este însoţită de nădejdc. MAhnin-du-se
pentn) păcatele şi bolile sale sufleteşti, omul toiodată nădâjduieşte să primească
de la Dumnezeu ieitarcu şi tămâduirea lor, iar aceasta este izvor de bucurie pentru
el, cum spune SfAntul Nil: „Plângerea pficatelor ;ne in ea întristare plinii de
dulceaţa şi amărăciune ca a mierii, căci e dreasă cu nikJejde bună şi peste masiirâ
de mare. Şi pentru acesta, ea hrăneşte irupul si face sS strălucească bucuria în
adâncul sufletului".151 Sfăntul Grigorie de Nyssa scrie şi el, în acclasi sens: „Cum
sâ* nu socotim fericit acel plans care se naste pentru greşeli şi păcatc ? (...) Cu
adevilrat, acest fel de pălimire a sufletului nu este farâ fericire, cand
1
ibidem, AI,
w
('onvorbiriilufawiict-fti, IX, 27. Cf. 28. -
Omilii t« stand, XVIII, 3.
* ibidem. Cf. Omilil in mactmid, 3.
'" Omtm la mUpmi, XIV. 1. Cf. Sf. Miixun Milrturisitoiul. Rihtntimtri tritre Tattuie. 58. 1
fee. «ft.
'- Cf. Avva Isuia Piisrnitul. Ascelicon. XVI. 42. "•' Sciisort, I. 220. PO 79. 164. Cf.
Sf. loan GurS cle Aur. Omilii to Mi/ui. XVIII. 3.
517
TtiitKiduircu fxitimihr şi dvbâiulirea viiiufiior
surleiul, ajiiiis la simţirea raului, îşi deplânge viaţa în pacat. Să luâin o pildă: în
bolile rnipeşti, cand vreo parto a trupului a înţcpcnit din pricina vreunei boli, lipsa
de durere a ei e un semn că (partea bolnava) stâ să moară; dar dacă prin vreun
mesteşug dofloricesc i se redă iarăsi simţirea, atât bolnavul, cât şi cci se îngrijesc
de lămăduirea lui se bucură, socolind venirea maclularelor la simţirea dureroasa a
înţepaturilor cn un semn de întoarcere la viaţă".1*4
Se cuvine de asemenca sâ sputiem că, cii cât se mahncşte omul mai mull
pentru păcatele sale şi sc smercşte înaintea lui Dumnezeu, cu atât mai mult se
deschidc harului dumnezeiesc, împartăşit de Sfântul Dull, Mângâietorul (cf. 2
Tes. 2, 16), izvor al oricărei bucwii adevărate (cf. Gal. 5, 22).
Această bucurie de nespus nu are. nimic comun cu bucuria pricinuită de lu-
crurile lumii şi nu poale sla în nici un chip alaturi de ea. Salăşluirea ei în suflel
indepănează plăcerea născutâ de patimi. penlru ca ca este, aşa cum spun Parinţii.
„bucurie adevâVată şi deplină",1-* bucurie dumnezeiasca, bucurie în Domnul (Ps.
31. 12: Filîp. 4, 4). rod al harului1^ prin care i se dă omului fericirea cuvenitfl
naturii sale, semn de sânătate a fiinţej lui. Ea este scmn de sanatatO a fiinţei lui
revenitii la starea ei firească şi vădeşte că omul a devenit solas a) lui Dumnezeu.
locîn care lucrează energiile Lui indumnezeiloare.
Să reaminlim că tristeţea şi lacrimile nu-l părăsesc pe omul ajunS la desă-
vârşire. Dimpotrivă, aşa cum am aratal mai sus, harisma lacrimilor este semn al
acestei desăvârşiri, Astfel, Sfântul Isaac Sirul spune: „Toţi sfinţii au plecal
plângând din viaţa aceasta. (...) Fericiţi cei curaţi cu inima, câ nu este [imp in care
să nu se bucure de destTuarea aceasta a lacrimilor şi în ea punirea vor vedea pe
Domnul. Şi încă fiind lacrimi in ochii lor, se învrednicesc de vederea
descoperirilor Lui în înâlţimea rugăciunii lor".1"
Aceasta se datorează faptului că, aşa cum spune in alta pane SfânUil Isaac
Sirul, „chiar şi desăvârşirca celor desăvârşili este nedesavârşita".:,h Şi numai după
înviere Dumnezeu ii va da omului deplinatatea desăvarşirii, şî numai alunci va
înceta toată durerea, întristarea şi suspinarea (cf. Is. 35. 10; Apoc, 7. 17; 21, 4),
căci numai atunci pacatul, pricina întristârii şi lacrimilor, va fi cu totul nimicit.159
Sfinţilor care cunosc bucuria ce vine din plans Ii se da şi o altă bucurie. care nu
este legatil de nitristare, ci este arvună si pregu stare a fericirii din veacuJ ce va să
fie.1* "Tot aşa, celor care au darul lacrimilor izvorâte din stră-
,M
Oexpre „FertctH", III. 2. Cf. Awa laaiu Pusinicul. Asctticon, XVI. 22. '"
Gf. Sf. loan Casiiin, Convorbiri duhomieeşti, V. 23. '^Temienii greci
%aţxk şi %ăţnţ Ml acceasi rJdacinS.
' ('uvuiu- fii'sfw iievoinfă, 85.
m
IbUiem,56.
m
Cf. SI. loan Scararul. Scam, VII. 50 („Oinoarii piicaiul. şi lucrima îmliireiaiâ a
ocliilot Inipeşli va fi tic prisos... nu va fi lacrima dupa înviere. cflnd va fî încetai pfica-
Wt">. Sf. Nichita Stithutul. Viafu Sjantutui Simeon Nout Tcolog, 69-70. "" Cu pi ivire
la iiceste doufi soiuri de buctirii, a se vedea. de pilda, Sf. Dindoh al Foti-ceei. ('uvăni
ascetic fti 100 de aapete, 60.
5IK
Tâmâditirea trisirfii
pungerca inimii, pnn care au ajuns ]u curaţia inimii şi a minţii, li se dau şi alt le!
de lacrimi, iscate de aceastâ bucurie curatS şi din contemplarea tainelor
dumnezeieşti. Dar această preafericită bucurie şi acestesfinle lacrirni mi le sunt
dale întotdeauna şi ele nu iau cu totul locul celor dintâi.
!>e aceea, pentru toţi oamenii, lacrimile şi străpungerea inimii rămân esenţiale
în aceasta' viaţa: Sfânlul Isaac vorbeşte îndelung despre acest lucru,'* ,? iar Sfântul
loan ScaYarul scrie: „Nu vom fi învinuiţi, o, prieteni, la ieşirea sufletului că nu am
savflrşil mimmi, nici ca n-ani teologhisil, nici că n-am fost văzători, dar vom da
negreşit socoteala lui Dumnczeu că n-am plans".1"
Am vorbit în cele de mai sus mai ales despre întristarea omului pentru
păcalele sale. Aceasta nu trebuie să ne faca să uilâm că el irebuie să se
niâhrieasc;1 şi pentru greşelile aproapelui său.
Aceasta forma de manifestare a tristeţii este deosebit de importantâ. Sfantul
Clement Romanul arată câ ţine de purtarea fireascS a crcştinului s;1 se înlristt'ze
pentiu păcatele aproapelui şi să ia asupra sa slăbiciunile lui.IG* lar Sfântul Teodor
Studitul spune că, peniru a ne numi cn adevâiat ucenici ai lui Hristos, Care s-a
aratal milostiv faţâ de toţi oamenii, „nu se cuvine sâ ne îngrijim numai de noi
însine. ci sa ne întristăm şi să ne rugăm pentni întreaga Uinie".''^
întristarea pentru semeni izvorăşte din mâhnirca pentru propriile pacate. Inima
străpiinsă de durere îl împinge pe om să verse lacrimi pentni greşelile fratelui ca
şi pentru ale sale,166 cu atât mai mull cu cât, curfi|indu-se prin ele, vedc limpede în
el însuşi mârimea ticăloşiei şi suferinţei omenirii căzute şi înstrăinate de
Dumnezeu.167 Nevoitonil, plângându-se pe sine, plânge întrea-ga omenire,
simţindu-se vinovat pentru toate şi faţa de toţi; mânal de rnilă, se pune pe sine în
locul fiecflrui pîîcătos, socotind ca ale sale toate pacatele lumii şi luându-le
asupra sa.
Foloasele duhovniccşti pe care această înlristare plinîi de milostivire faţă de
semen i le aduce omului sunr asemănăroare celor care-t vin de la Dumnezeu prin
străpungerea inimii, „AdevSralul creştin se mahneşte pentru cădeiea fratelui, iar
prin aceastn întrislare câştigă bunăvoinţa şi prielenia Domnului", spune Sfâmul
loan Gură de Aur.168
Cf. Sf. loan Casian. t'onvorlriii duhoviricejti, IX, 29 („L'neori plânsul apare din
contemplarea bunurilor veşnice şi din donil de acea liimină viitoare, pentru care izbuc-
nesc izvoarc bogate de lacrinti din nestăpâniiea bncuriei şi din mate eiiiiiziasm").
'■ Ciivhiu- despre ttevohtţă, 85. "'
Seam, VII, 73.
'' Epistoh nine CoiinH'ni, II. 6 („Plângeaţi pentru pâcalele semenîlor voşlrj şi soco-
reali caale voastre slăbiciunile lor").
(atehi'Z.ete itiici, ed. Auvray, p. 25. |
*Cf. Sf. loan Scătarul, Seam, IV. 40.
Cf. Sf. Tcodor Sludilul. Vaiehezele iiiici, ed. Auvrny, p. 25.
m
QmmiarfatuLXVBl.2,
519
Tănuiduirea patimilor ft doltândirett virmiihr
De asemenea, prin ea primeşte iertarea păcatelor şî tămăduirea de palimi. De

aceea Sfântul Vasile cel Mare învaţă: „Se cuvine să plfingem fmpreună cu cei ce
plâng; când vezi pe fratele tău susptnând pentru păcatele sale, plângi şi tu cu el.
Aşa te vei vindeca pc tine însuţi, luând aminte la greselile altuia; căci eel care
varsă lacrimi pentru pâcatele celuilall şi se întristează pentru l'raiele său se
tamflduieste pe Sine".
De asemenea, ea stimulează viaţa duhovniceascii şi înlesneşie dohândirea
virtuţilor.1,' Şi tot prin ea omul primeşte de la Dumnezeu mângâierea şi bucuria
duhovnicească.'71
DacS nu aflăm la Părinţi un acord în ceea ce priveşte roadele ei, aceasta se
întâmplă pentru că e]e sunt aceleaşi cu cele produse de iubire. întristarea pentru
greselile aproapelui izvorând din milostivire, '2 care este o forma a iubirii, să ni se
îngăduie, de aceea, ca pentru cele ce-ar mai fi de spus aici, să-l trimifem pe cititor
la capitolul referitor la această virtute.
169
Oniilie lu miui'iiiui lulita. 9.
170
Cf. Sf. loan Gurfl de Aur. Omitii ta statui. XVIII. 3.
'H ibidem.
' Cf. Cartea Sf. Pe.tru Dwiui.schin. Sf. loîin Gnrâ tie Aur, OmiUl la Filifn'm, III, 4.
S20
5
Tăiiulclujrea akcclici
Atunci când am descris patfma akedieî, am văzui câ ea are parricularitafea de

n cuprinde ioate puterile sufletuluj şi de a siârni aproape toate palimile şi ciî, prin
urmare, ea înseamnâ monrlea tuluror virtutilor. De aceea, spre deose-bire de
celelalte patimi, akedia nu poate fi tămăduilă printr-o virtute care s;l i se
jmpoiriveasca direci şi care să-i ia locul în suffeiul omului. „Ficcare diiure
celdalre paiimi c nimicitâ de o virtute. Dar trftndăvia suflelească (akedia) este
moartea atotcuprinzdloare a călugârului". spune Sfântul [oan ScăraruJ.1 Aceastâ
purticularilate face ca tamăduirea acestei patimi să se faca pe mai multi- c;li, dupâ
cum aratâ Sfâniul loan Casian: „Atletnl lui Hrtslos, care trefoil ie să se uilrcacă
după lege în lupla pejitrti dcsăvârşîre... se cuvine să se râzboiascâ pe toate
fronturile cu acest ficălos duh al neliniştii".-'
Pentru vindecarea ei, mai înlăi irebuie Ca boala sa f'ie scoasă la luminS ţ;i sâ
(ie ciinosciita' ca atare, pentni ciî aceasta* patima nu are o pricină anume şi tie
aceea adesca ea râmâne nejtiulil sau de neînţeles. cu atal mai mull cu căr unul
dintre efecicle ei este orbirea minţii şi înmnecarea în ÎMregime a sufle-lului. De
aceea, SfânluJ loan Casian mai spune câ eel care vrea să i SC împo-trivească
trcbuie „să se grabească a alunga din ascunzişurile sufletului aceas-(ă boală".1 lar
Avva Pimen aratâ ş\ el câ „de o va cunoaşce omul că aceasta este, se odihneşte".4
Pentni că ukedia obişnuieşCe sil-1 împingă, îndeosebi pe anahorel, să-şj

părâsească chilia, sil umhle dinir-un loc îri aîtul, să came inrălnirea cu ceilalţi,
penlni nevoi care i se par cu totul îiidreptaţife, în primul rând omul trebuje să
înţeleagă c9 ele nu MJIII decât pretexic vane pe carc i le dictează însăşi paiima sa.
Aiunci când uke-dia se manifest^ sub aceasiă forniă, Sfinţii Părinţi, cu to-|ii,
recomandă ca mai întâi omul s«1 se împotriveaseă pornirii de a-şi părasi locul,
oricâl de bmecuvântotă i s-ar părea pricina peniru care vrea să iasâ. „Sit mi-ţi laşi
chilia la ceasul încercarilor - scrie Evagrie -, plasmuindu-ţi pricini bine
întemeiate. Ci stai înăuntru, rabda şi întâmpină-i vjtejeşte pe toţi
S<<:>a.XU\,6. * Afi'~titiiinte/#
niâiuuttreşri, X. 5.
Ihulrin. ' hitr-ricul, PcnCru Avv;i
Pimcn. I49.
521
Tdmadiiirat palhmhr $i dolnbidîrea virhtţilor
cei care dim nuvjila peste tine, şi mai cu seamă pe demonul akediei («■)"• „Cand
se ridică asupra la duhul akediei, nu-ţi părâsi chilia si nu te feri de lupta cu el",
scrie el în altă parte.0 Tot asa spune şi Sfăntul loan Casian, că omul trebuie să
lupte în aşa fel încât să nu se lase „alungat dintre zidurile mânâsttrii şj să dispart
ca un dczcrtor sub cine ştie ce pretext, chîar de evlavie'V
Atunci când akedia se manifest sub forma dorinţei de a dormi. se cuvine de
asemcnea să i ne împotrivim, străduindu-ne să ieşim din toropeală şj să nu ne
lăsiim doborâţi de somn/ în toate situaţiile, după cum arata Sfantul loan Casian,
„experienţa a dovedit că de asaltul neliniştii nu trebuie să scapi ferindu-te, ci
trebuie s-o birui infruntând-o'?'
A nu i te împolrivi estc, oricum, o soluţte greşită, care nu face decât să spo-
rească boala. „Asaltat de vrăjmaş cu asemenea vicleşugiiri, cât timp este sleit de
duhul neliniştii (...) îşi află scăparea sau în somn. sau esfe dat afarâ din chilie. ca
să-şi caiite în vizitarea unui Irate o alinare a suferinţei. Dar leacul folosil deocam-
datâ îl va îmbolnăvi şi mai rău curând dupa aceea. căci vrăjmaşul î) va ataca şi mai
des î mai înverşunat pe cel pe care-1 ştie că. pornită luptn coip la corp, va
întoarce spatele şi-1 vede bine că-şi spera scăparea în fugă, nn în lupta până la
victorie", aratâ Sfântul loan Casian,10 care spune In alta* parte despre cei pe care-i
atacă akedia: „dacâ-şi îngâduie libertatea de a iesi mai des din chilie, slăbindu-şi
regiilile schimniciei, vor ridica impatriva lor o furtună de nelinisli mai rele decîtl
cefc pe care voiau să le lecuiască. Asa este cu bolnavii de friguri. care cred câ-şi
potolesc febra liiuntrica band apă rece, deşi se ştie câ in felul acesta acel foe mai
mult s-aprinde in loc să se stingă şi, dupa o uşoară mângâiere, urmează atacul şi
mai puternic al bolii".11
Pentru ca pricina acestei boli se află înlăuntrul omului. tat nu in starea de
singurătate, atunci când se caută leacul pentru tamaduirea ei trebuie sa* se apiece
omul asupra sa, şi sa nu-l caute in afară, în inlălnirile cu ceilalţi. Cel mai adesea,
credinţa câ poate primi ajutor de la ceilalţi pentru suferinţa lui este cu totul deşartă.
SfaiHul Isaac Siail scric cu privire la aceasta; „însilnăto-şirea şi leacul (akediei)
izvorăsc din linişte (isihia'1). Aceasta este mângâie-rea celui ispitit de ea. Dar din
întâlniri nu primcşte niciodată himina mângâierii şi convorbirile cu oamenii nu-l
tămăduiesc, ci-l odihnesc pentru o
■ Trutatul prrwiic, 28.

" Câtretiihigări, 55. ed. Grcssmann. p. 157. frse&Imintete mânăsfirejtl, X. 5, Cf. Sf.
Isaac Sirul. CuvirUe dr.s/>re ngyoinjă, 57 (.,Eu te niJ. mil. fratc, şi te sfatuicsc... din
sălaşul liUi s,1 nu ieşi"). Sf. Nil Sorski. Cuvinte ihiliovtiitvsti. 12 („Se cuvine a îăbda
cu barbate înăiiiiinil uşilor. cu tăcere").
■ Cf. Sf. loun Casian. loc. cit.. X. 3.
5.
'lhitU-M. X.25.
'" Ibidem, 3.
" ConvoHAn duiwmicejtt. XXIV. 5.
' Ainintim ch acest cuvant. tiouxla. înseamnfiîn acelnsi limp rfiecre. linişte linieriosi-
iii si exterioitfft) si singurfitate.
522
'I'âmiidiiirea akediei
vreme. dar după aceea se ridica* împotriva hn cu şi mai mulla" iărie. (...) Fericit
este cel ce rabdă acestea, rămânând în sfilaşti] saW*
Fireşte, Pârinjii admit ca în anumite cazuri „este neapârat nevoie de un om
luminat. cereal în acestea, ca să se primească de !a el luminare şi întări-ţţ£'}* Dar
aceasta rămâne o situaţie de excepţie." Sfântul Nil Sorski spune şi el ca uneori
esle nevoie de „omul mai cu pitzire înlru vieţuirc şi mai folositor in vorbire,
precum zice marele Vasile.1" Că ssice: de muUe ori trândăvirea fund in suilei.
ducerea către unii la vreme potrivită şi fără de vinovăţje. grăi-reu înlr-o mtfsura*
oarecare poate s-o strice pe această patimă a trâiidăvirii. Şi nevoilorul, întărindu-
se puţintel, mai cu dragoste se apropie de luptă. lar a răhda inmi linişte (isihla)
mai de folos este, zic Parintii, cunoscând acesla ilin cercare". Cel inai mare folos
ti vine omului din lupta de umil singur cu paiima şi din împotrivirea cu bftrbăfie,"
pentru ca numai aşa sufletul esle în-cercat ţ.i întăril. De aceea Evagrie scrie:
„Cănd se ridică asupra ta duhul ake-diei, nu-ţi părăsi chilia şi nu re feri de lupta
cu el, la vremea pofrivita, care-ţi este de mare folos, căci, dupii cum se curăţiî
arginiul şi se albeşte, loi aşa su-flelul tâu .sc va lumina şi se va face strălucitor":1"'
şi încă: „Să" nii-ţi laşi chilia laceasul iricercârilor (».)i c* întâmpină-i vitejeşte pe
(oţi cei care dau năvalii peste line, şi mai cu seamă pe demonul akediei. Acesra.
fiind cel mai apăsă-lor dintre toţi. face sufletul foarte incercar"'.''' lar Sfântul
Isaac Sinil spune: ..l-'ericir este cel ce rabdă acestea, rămânând în salaşul său.
Căci va ajunge după aceasta în locaş şi în putere mar*, cum zic Părinţii",'1
S« cuvine să ştim că împotrivirea faţ.1 de patimă nu-şi dfl îndată rodul eî. La
biniinţâ se ajunge în urma unei luple îndelungi şi neîncetate. " Fireşte ca
lăniăduirea ei cere înainte de loale multa răbdare şi stăruinţă\ virtutea rSbdarii
vădiiidu-se iislfel unul dintre leacurilecele mai potrivite pent.ru ea." „Akedia este
mdepărtată prin rabdare (iwrou.ovfl)'\ scrie Evagrie,24 lar SfântuJ Maxim
Mărturisitoml arată că accsl leac ne-a fost dat de însuşi Hristos: „Moleşeala
lakedia), făcându-se stăpână peste toate puterile sufletului, siârncştc deodală
aproape loate patimile. De aceea este şî cea mai grea dintre toate celelalte
< 'uvtnie tlt'si're nevomţa, 57. " tbUkm. Cf. Sf. Vasileccl Mare.
CoMtihtfiilr ascciice, VII. 2. °Cf, Sf. Isaac Sirul, he cU. '' <
'onsiiuifUle ascetice, VII, 2. ? Cuvinttr diihoviiivfşii, 12. "■ Cf.
Sf. Isaac Sirul. (uviiue despre mvohtţâ. 57. " Câtre moiwhi. 55.
ed. Gicssinann. p. 157. '' Traialulpractic,2$. ' ('iivinit' despi'i'
nevoinfă, 57. "i'i ibidem,
'" Cf. ParttfraZâ in 150 de cupete... la cek 50 de ctfvinle alt- Sf. Mmafie Egipteanut,
129. Sf. loan ScaYarul, Scam, XXVII. 38. Sf. Varsanufie *i loan. Saisori didunni-
r''''. 13. Avvu Dorolei. fnvâfâturi dv suflei fohsiloan'. XIII. 2, Sf. Nil Sorski, Cuviti-
tedithovnici'.yti. 12. 1 • (Un cutugări, PG 79. I236A. Cf. Tnitatul practic, 28.
523
Tămtuluirea paiimilor .vi dubâiutireu rirfufilt/r
palimi. Bine zice, asadar, Domnul, când dă doctoria împotriva ei: «întru râbdarea
voastra veţi dobândj sufletele voastre» (Lc. 21, 19)".3S
Un all leac esenţial care trebuic adăugat rfibdftrii este nădejdea.26 „CălugS-nil
cu nădejde tare junghie lenea, omorând cu sabia acesteia pe aceea". spune Sfântul
loan Scărarul.'' lar Evagrie sfătuieştc aşa: „Când dăm peste demonul akediei (...).
semănând în noi bunele nădejdi. să rostim descântecul acesta ;il sfântului David:
«Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi penlru ce mă lul-buri ? Nădăjduieşte în
Dumnezeu, că-L voi Iftuda pe EI; muntuirea feţei mele este Dumnezeul meu» (Ps.
41, I6)".3K Nădejdea pe care secuvine sa şi-o sS-dească omul în siiflet nu este
n.umai aceea câ\ niai devrcme sau mai târziu, va fi izbâvit de patimă şi va ajunge
la odihnă/'' ci şi nădejdea sigură a bunătăţi-lor viifoare. care, aşa cum arală Sfântul
loan Scârarul, este judecătoarea aces-tei parimi'" „şi o omoară cu desăvârşire"."
Un al treilea leac este pocainţa, întrîstarea dupâ Dumnezeu şi sirftpungtf-rea
inimii. „DacVşi va aduce aminte omul de păcatele sale. Dumnezeu îi va fi ajutor
în toale şi va lua de la el Irândăvia", învaţă un Batran.1? „Să fie legal acest tiran cu
aducerea-aminte a păcatelor", îndeamnă Sfânlul loan Scăra-nil;" şi înca: „Cel ce
se plânge pe sine nu cunoaşlc trândăvia sufleiului".'4 Lacrimile de pocainţă şi
plânsul cel duhovnicesc sunt cu adevăral tin leac fbartc puternic. „Akedia este
îndepitrtata" prin lacrimi", aralfl Evagrie," şi tot el spnne: „Plîlnsul amarnic este
leac puternic împotriva vederilor de noapte /.inn- tiii- de akedie. Acest teac îl da
patimilor sale proorocul David, spunând: «Ostenit-am înrru suspinul meu, spSla-
vo'i in fiecare noapte patnl meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda» (Ps. 6,
6)"."'
Un alt remediu împotriva trăndăviei sufletcşti este „aducerea-aminte de
moarte" (liWiMI Bavăxov)*'1 lucrare ascetic^ de temelie, care stă în a-şi aduce
aminle omul neîncctat că este muritor şi că în orice clipă poale veni
' ('ofh'U' ilespre dmgoslr. I. 67.

I 'I I'/iriifrrKK in ISO (U- ta/iele... fa vele *>(> <!<• cuvinlv ale Sf. Maraiit' Egipleamlf,
129 .Sf. loan Scărarul, Seam, XXVII. 38. Sf. Nil Sotski. Cuwmle dulwvimvjii, 12. *
Scam. XXX. 17,
* Tm/ciiul praciti-, 27. Evagrie dâ ucelaşî leac aii lire tic şi ptopiine ticelaşi versct din
Scriptura in Antireticul silu. VI. 20. 29 Cf Patericut, XXI. 8.
Sr«m.XIII. 10. "
Ibidem. a Ai>ofh'gn>e, PA
32. 7c.
"AV«m.XIII. 10.
M
Ibidem, 9. Cf. XXVII. 38.
- Câire ofecioarii. 39. ed. Giessmann. p. 149. Cf. Traiaitiipmetfc, 27,
"• Atttirfiticul. VI. 10, ecL Frankenberg. p. 522. 32-35. Cf. 19. aceenşi ed.. p. 524.
20-22: „Siiflehil care crede cii lacrimile nu sunt dc folos impolriva ukediei sii-şi amin-
teascrt de David care făcea hi fel. spunând: «Fflcutu-mi-s-au lacrimile mele pfiine zimi
şi noapiea» (Ps. 41. 3)".
i?
Cf. Sf. loan Scărarul. Seam, XIII. 10.
524
Tiinuuîmrea akediei
monrtea. Aminlirea morţii se cuvine a fi însoţită de cugelarea că fiecare zi trebuie
trăită ca şi cum ar fi cea din urmă, sfat pe care Părinţii îl dau adeseori nu pentru a-
l pregăti pe om pentru moarfe, ci pentru a-l ajuta să trăiascâ aşa cum se cuvine.
Gnndul morţii face ca omul să nu risipească timpul, atât de preţios pentru
mantuirea sa, ci „să răscumperc vremea", după cum spun* Aposiolul (Efes. 5,
16), şi să (răiască !n chip duhovnicesc fiecare clipă a vieţii sale, să se fereascâ de
păcat, să împlinească poruncilt* şi să se predea cu loiul lui Dumnezeu. Amintirea
morţii este îndeosebi folositoare în vindeca-tea akediej, în care este lipsă de grijă
penlru mânUiire, toropeală duhovni-cească, (rândăvie în lucrarea virtuţii şi care-l
mâna pe oni I» lucrâri şi la întâJ-niri cu semenii lipsite de orice folos, care, din
purtct de vedere duhovnicesc, sunl o adevârafă pierdere de timp. Astfel, „I-au
înirebal odată pe un bălrân: Cum de nu te deznădajduieşti ? Şi a râspuns: Pentru
ca astept sS mor în fiecare zi'V lar Sfantul Afttonie cel Mare favaţă: „Spre a nu ne
face nepăsători, e bine să cugetăm la spusa Apostolului: «Mor în fiecare zi» (1
Cor. 15, 31). Cîlci dacă am trăi şi noi ca cei ce mor in fiecare zi, n-am pacătui. lar
ccea ce se spune prin aceasta trebuie s-o înlelegem aşa: sculându-nc, în fiecare z\
sâ* socoiim că nti vom rămânc în viaţă pAnă* seara, şi când ne culcăm sa*
socotim cfi nu ne vom mai scula".5'; Evagrie, în Antiretic, sfatuicşte ca, împotriva
gân-durilor aduse de akedie, sfl rosiim acesle vcrsete din Scriptură: „Omul ca iar-
ba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Că vânt a trecul peste el şi nu va
mai fi şi nu se va mai cunoaşte încft locul său" (Ps. 102, I5-16)40 şi: ,Z\kh noastre
pe pământ nu sunt decât o umbră" (lov 8, 9); „Nu sum, oare, Zllete mele destul de
piiline ?" (lov 10, 20).41 Şi aminteşte de sfaiul părintelui său duhovnicesc:
„Sfântul şi preaîncercatul nostru învăţător spunea aşa: CălugăTUl trebuie să se
ţină tot timpul gata, ca şi cum ar muri a doua zi. (...) Astfel, spunea el, smulge
gimdurile akcdiei şi se face mai râvnitor {...)".4Î Lucnil acesta este de folos pentru
că, aşa cum aratâ Evagrie în altâ parte, demoiuil akediei „îi înfăţişează călugărului
cât de lungd estfi viaţa**43 şi câl de grele şi nesfârşite sunt „chinurile ascezd",44
insuflându-i dezgust faţă do osteneala duhovnicească şi gândul câ* nu poate
împlini mulţimea nevoinţei care-i stă înainte,
Frica de Dumnezeu este şi ea un remediu puternic împotriva acestei pa-limi:
„Mimic nu poate alunga aşa de mult trândăvia ca frica (de Domnul)". spunc
Sfântul loan Scârarul.45
m
Apoftegme.XXI,%
"'
n
Sf. Atnnasie eel Mare. Vtafet Cuviosnlm Părintelui malm Atitonif, 19.
Amintkut,yi,23, " tbidutt, VI. 32. 33. ■' I'IHUIUII pratlu . 29.
"Ibidem, 12. 1' Ibidem. *\S,;mi. XXVII, 34.
525
Twiuîdirirett //titiiiufar şi doftâiidirnt vîrhtfilar
Printre leacurile prescrise de Paring este şi lucrul de mână."'' fnir-adevar,
munca ÎI fcreşte pe om de plictisul, toropeala şi nestatornicia la care-l impinge
această patimă şi care sunt slarile ei aJcăluitoare. Munca îl ajut't să dobân-dească
anumite calîtaţi: stăruinţa şi slatornicia în lucrare. alenţia şi efortul susţinLH. alât
de necesare penrru viaţa sa duhovnicenscă şi pe care akedia în-cearcă să le
spulbere. Prin ea omul se împotriveşte direct trândăviei, o tbrmă a akediei şi izvor
de nenumăratc rele pentm suflet. Sfânlul Casian vorbeşte indelung despre lucrul
mâinilor ca remediu împotriva akediei pe care el o arată îndeosebi sub această
forma, a Irândaviei, referindu-se îndeosebi la în-văţăiura Sfântului Pavel:
„Fericitul Aposiol, fîe câ văzuse aceastil boală năs-culâ din duhul neliniştii
furişându-se chiar atunci, fie, prevăzând prin desco-perirea Duhului Sfânl. că se
va ivi mai lârziu, se grăbeşte ca un adevârat doctor al suflctului s-o prevină prin
medicamentelc mântuitoare ale pomnci-lor sale. De aceea, scriindu-le
tesalonicenilor, ca cel mai pricepiit. si desavâr-şit mcdic, mai înlâi susţine
slfibiciunea suferinzilor prin tratamenlul blajin şi uşor al cuvântului. Pornind de la
dragoste, pentru care îi laudă, le potoleşte durerile rănii ucigătoare prinir-un
medicament mai uşor, pentru ca, odată Ire-cula l'uria bolii, să poatfl suferi şi
doctorii mai tari* După ce arnră acest fel plin de bunatate şi înţelepcnine cu care
Sfănlul Apostol îşi începe cuvânlul vindecatorde sui'let, Sfânlul Părinie luminează
stalurile date de Apostol, care sum in fapl leacurile acestei palimi: I) „Şi să râvniţi,
ca să trăiţi în linişte" (cf. I Tes, 4, II), adică, comentează Sfânlul Părinte.
..ramaneţi în chiliile voastre şi nu vă lasaţi lulburaţi de feluritele zvonuri care se
nasc din dorinlele şi laifasurile celor ce lenevesc"; 2) „să faceţî fiecare cele ale
sale" (cf. I Tes. 4, II), adică „să nu doriţi să cercetaţi, din curiozitate, faptele lumii
şi să nu iscodiţi felul de viaţă al altora, în loc să va daţi osteneala spre îndreptarca
Voastră şi spre cultivarea viruiţHor"; 3) „şi sfi lucraţi cu mâinile voastre, pre-cuni
v-am dat poruncă" (cf. 1 Tes. 4, I I ) . Apoi, Sfâiitul loan Casian aminteş-te si
tâlcuieşte*"1 cuvântul Sfântului Apostol, prin care acesta se da drept pildă de buna
purtare: „Căci voi înşiva ştiţi cum trebuie să vfi asemănaţi nouS, că noi n-am
umblal. fara de rândiiiala (,..), ci cu tHUncS şi cu trudă, am lucral noaptea şi ziua,
ca sa nu împovărâm pe nimeni dintre voi" (2 Tes. 7-8). lar dupfi ce citcază
urmarea acestui verset, în care Apostolul îi pomeneştc pe cei ce „umbla fără
randuială. nelucrand nimic. ci iscodind" (2 Tes. 1. II), SfBn-(til Parinte arata ca
Aposlolul „se grabeştc sa aducîî cuvenita Curăţirc (...), Se intoarce din nou la
inima de părinte iubitor. sau de medic compătimitor, şi aduce prinl.r-un sfai
sănătos lecuire fiilor săi celor suferinzi. zicând: «Unora ca aceştia le pomncim şi-i
rugăm, în Domnul nostru Iisus Hristos, ca să muncească în linişte şi să-şi mănânce
pftinea lor!» (2 Tes. 3, 12). Prin mân-tuitoarea povaţâ a muncii a tratat, ca eel mai
priceput medic, cauzele atâtor
"' Cf. ihitiem, XIII. 16. Sf. loan Casian. A$t?zti"utilelc nttmâsiiwşli, X. 7-24.
Xwi'omhueU' mimiL\tire.\li, X. 7.
4
* Ibidem, 8-9.
52ft
Tâmâduirea akediei
plăgi care decurg din trfmdâvie. ştiind că* şi celclalte boli, care se înmulţesc ilin
aceeaşi tulpină, pot fi îndată stinse, o data ce a fost suprimată cauza maladiei
principale"." Totodatâ, Sfâniul Părinre arată că, în afara valorii tă-maduiioare,
sfaturile Apostolului au şi uu rost prevenitor: „Totuşi, ca medic patrunzator şi
prevăzător, doreşte nu numai sfl vindece rănile celor suferinzi, dar şi celor
sănătoşi le dă la fel poveţe potrivite pentru a-şi păstra o neştirbirâ sitnatate".' 0
închcindu-şi învăţălura în această privinţă, Sfâniul loan Casian îl dă drepl pildâ pe
Avva Pavel care, cu toate c5 avea hrana asiguratB de o mictf grâdină, iar oraşul
era prea departe ca să merite sa-şi vAndfi roadele muncii. ..işi impunea (oluşi o
muncâ zilnică neînlreniptfi, ca şi cum din asta ar fi Irebuil să-şi aslguie traiul. Ear
dupa ce-şi umplea peştera cu munca întregului ;in, dftdea foc, să ardâ lot ce
slrânsese cu grijâ neostoită'*; şi conchide: Jn felul acesta. dovedea el că monahul
nu poale sta locului făra să-şi puna* în lu-crare mâinile, nici să se înalţe vreodată
pe culmea desăvărşirii, şi chiar dacă nici o nevoie de hrană nu 1-ar sili să faca
aceasta, el totuşi s-o îndeplineasca numai peniru curăţia inimii, pentru
statornicirea gândurilor, pentru a rămftne iu'i 1111,1 în chilie şi pentru a dobândi o
izbândi»deplină asupra iielinişuT'^1
în sfârşit, rugăciunea este marele leac al akediei,*1 pentru că numai cu 8JU-
lorul haruUii dumnezeiesc poate fi omul izbăvit cu totuJ de această paiimă, iar
harul se dobândeşte dacă este cerul în rugăciune. Fâră" rugăciune, toate ce-lelaJte
leacuri rămân lipsite de folos deplin şi numai din ea îşi Irag ele viflu-lile
tămăduitoare. De aceea, razboireacu această patimă, împolrivirea faţă de ca,
rflbdarea de care Irebuie să dea omul dovadă, târia nădejdii, Tntristarea cea
cuveniul, plânsul, amintirea morţii. Iucrul mâinilor, toute trebuie msoţîte dc
rugflciune, care le Tntemeiazâ pe credinţa în Dumnezeu şi care face ca ele să nu
rămâna simple mijloace omeneşti de luptA cu patimu.
Oar akedia, prin însăşi natura ei, îl îrnpiedicâ pe om sS alerge la rugaciiwe si-l
face sii renunţe la ea. De aceea, el trebuie sâ se împotrivească aceslei ispite şi să
continue sâ se roage, dacă n-a încetat s-o faca, sau să se reinloarcâ laea, dacă între
limp a părâsit-o. Şi pentru câ akedia îngreunează şi trupul o data cu sufletul,
Părinţii sfatuiesc ca rugăciunea sa fie însoţită de mătănii, carc-l scot din loropeala
şi îngreunarea aduse de această patimâ. Astfel, Slanlul Simeon Noul Teolog
îndeamna: „Cunoscând dcci pricina şi izvorul de unde ţi-au venit acestea, intră cu
sărguinţfl în locul obişnuil al nigaciunii tale şi căzând la iubitonil de oameni
Dumnezeu, roagît-le din inimfi cu sus-pîne, intru durere şi lacrimi, cerând
izbavirea de povara trândăviei şi a gân-
* Ibidem. 14.
* Ibidem, 15.
" Ibidem, 24. Cu privirc la semnificaţia muncii manunle în cadnil vieţii de nevoinţă, a
se veclea stutliul hit A. GniNaiimont. ,.Le travail miinuel dans le monachisme ancien.
Contestations el valorisation", in Aux origines du titoiuuliisnte rhretirn, Bellcfonraine,
1979. p. 117-126. *-'Cf. Evagrie. Cuvâttt despre naăciune, 16. Sf. loan Seurarul.
Seam, XIII. 16.
527
Tămehiuirea ţMtimihrfi dohâtidireu virtuţihr
durilor rele; şi ţi se va da degrabă ţie, celui ce baţi şi stăruîeşli cu osteneală,
izbăvirea de acestea"."
îndeosebi cântarea dc psalmi este foarte folositoare în tâmâduirea ake-diei»M ca
şi rugâciunea inimii, cu trezvie şi Uiarc-aminte, dupâ cum aratâ Sfântul Diadoh al
Foticeei: „De aceasta paiimâ moleşitoare şi aducatoare de toropeală vom scăpa de
ne vom tine cu tarie cugetul noslru între hotare foartc înguste, căutâiid numai la
pomcnirea lui Dumiiezeu. Căci numai întorcân-du-se astfel mintea la căldura ei va
puiea să se izbăvească fără durere de aceasiă împrăştiere nesocotită"."
Dupa biruirea akediei, omul cunoaşte un moment de răgaz în râzboiul

duhovniccsc. Pentiu că\ într-un anume fel, in ca sunt cuprinse toale patimile, odalâ
nimicită, nici o allă patimă nu se iveştc îndata după stingerea ei. „Acesl demon nu
este urnial indeaproape de nici un altul; o stare de linişte... cuprinde suiletul după
încheierea bătăliei", spune Evagrie.56
Ear pe lânga odihnă şi pace, un alt rod al biruirii ei esie „bucuria de nespiis" dc
care se umple sufletul omului."
0
Cell' 225 de vapele..., I. 66. Cf. Sf. Nil Sorski. Vuvinte duhovniceşti, 12.
M
Cf. Sf. loan Soărarul, Scam, XIII. 16.
Ciivt'uit ascetic in 100 de capete, 58. 5 Cf. Trateitul pmctic, 12. Sf. Isaac Sirul,
Cuvintr despre nevoui{u, 72. Sf. Isihie *Mn.iii nl Cuvânt despre trezviesi virtute,
II, 34. " Cf. Evugrie. he. eft.
528
6 Tămăduirea mâniei. Blândeţea si răbdarea
Pentm că iubirea de plăcere (4»iX.T)6ovia) este pricina relei folosiri a puterii

irascibile a suffetului, pe ea trebuie mai întâi de toate să şi-o smulgă omul din
suflct dacă vrea să se vindece de paiima mâniei.1
lubirea dc plăcere fiind esenţial legatil de dorinţele siinlurilor, tămăduirea
niâniei presupune omorârea poftei tnipeşti.' Astfel, Sfâiitul Maxim spune că
„iuţimea <Guu,6t;) ce se înfurie şi lalră la cei înrudiţi, fără cuviinţă" poatc 11
potolită „stingând pofta". Căci „iuţimea, înfuriată de plăceri în chip lipsil de
rânduială", se potoleşie îndată ce a fost omorâtă pofta."
Peiiiru ca să se poată tămădui omul de mânic, trebuie să se vindece mai 'iniâi
de patimile legate de poftele Irupeşti, îndcosebi de lăcomie. de desfrâna-re şi
iubireade bani, care adesea sunt pricinuitoarele acestei patimi, şi să lu-creze
virtuţile care li stf împotrivesc acestora. Sfinţii Părinţ' îndcamnă mai ales la
lepădarea iubirii de bani, arătând că, în mod puradoxal, un leac foarte puleniic
împotriva mâniei esic milostenia. Astfel, Evagrie scrie: „Sa fim cu luare-aminte
lacâte ne invaţă Doctorul sufletelon prin milostenie tămăduicş-te mania":1 lar
Sfâniul Maxim Mărturisitorul, arătand că „sum unele leacuri care (...) împuţinează
şi due spre micşonire patimile", spune că în cazul miV niei este potrivitâ'
milostenia si „Milostenia tămăduieşte iuiimea sufletului".6
De aJlfel, milostenia esle o manifeslafe a iubirii, virtutea care se împotri-veşte
nemijlocii mâniei, de vreme ce aceasta se porneşte împotriva aproape-
' Cf. Evagrie. Tmtatul pmciic, 99. Awa Doroici. fnvâffilun dr \uftel jMavitoanr. XII, 7.
Despie tâmaduirea acestci patimi am vorbil, parţi>il. în Partea u IV-a, cup. 2. 3; atiinci când
<im ;II:II ii t'elul în care poute fi vindecată puierea irascibilă, din cafe sc nasic neinijlDcii
ni.'un.i Am aiăiat mai ales fapitil cfi tămăxluiiea iinplică o convertire a eleinenlnlui irascibil.
ciirc conslil în întoarcerea lui dinspre semen şi îndreptarea lui mimai ţi numai spre rău, spn*
diavoli. spre palimi. spre pitcat. în felul acesta, mânia patimaşâ poate li înlocuită cu o mânfc
viitnuasi Nu vom reveni în pnginile ilc faţă asupra acestiu' aspect, ci vom strata modul de
lăriuicluiie al tnaniei si care sunt viruiţjle care i sc împotrivesc. din perspecriva icfaţiei cii
npioapele. care nu a fost hiati atunci în seaină.
;
Cf. Evagrie. Cuvâtit despre mgâciime, 27 („înannându-te împotriva niâniei, nu vei
snfcii niCÎOdatfi pofla. cacj aceasta dă mâncare mâniei"). ' Tâlcuire h TateV
nostru, PG 90. 885AB. ' < 'apşte despn deosebirea patimihr jî a gândurifor, 3.
'' ( npeie dtspre dragoste, II, 47.
i
ibidemXT9.
529
Tămâduirrtt jmlimilor şi doltândirea virtuţilor
lui. manifestându-se ca urâ faţă de el.7 „Iubirea vindecă partea mânioasă a

sufletului", arată Evagrie," spunând că: „Partea mânioasă a sufletului are ne-voie
de mai mulie leacuri decât partea poflitoare. De aceea şi iubirea e numi-tă «marc»
(1 Cor. 13, 13), întrucât ea înfrânează partea mânioasă".'' Acelaşi lucru îl spune şi
Sfântul Maxim: „Mai anevoie de bimit sunt patimile iuţimii decât ale părţii
poftitoare. De aceea a şi dal Domnul, ca o doctorie mai tare impotriva ei, porunca
dragostei".10 Şi (ot el zice că: „iuţimea tulburată conti-DUU (,..) o (ămăduieşie
bun&atea, iubirea de oameni şi mila"." Evagrie arată şi el că mila penlni semen
micşorează tuţimea12 sporită de manie.1* Avva Dorotei învaţă că „unde este
compătimire şi dragoste, iuţimea şi ţjnerea de minte a răului nu mai au nici o
putere".'"1 Sfântul loan ScaYarul. îndemnând să înjugăm împolriva mAniei iubirea
cu blandeţea şi răbdarea.1* spune limpe-de: ..Cel ce a dobândit iubirea s-a
înslrăinat de nebunia mâniei";"' „Mulţimea dragostei risipeşte ura".r; SfSntul
Maxim, vorbind despre ţinerea de minte a răUhli, scrie în acelaşi sens: „devenind
iubitor de oameni, vei şterge cu totul patima din suflet".1" Şi, în general,
îndeamnă: „învinge ura cu dragostea'V'
lar pentru ca, pe de altă partc, mfinia este iscată de mandrie şi de slava de-şartă,
luptând împotriva acestor patimi, ne vom putea tămădui şi dc mânie. Sfântul
Maxim, care spune ca slava deşartă este until dintre motivele peniru care se
„tulbură partea mânioasă (iuţimea)",2" arată câ fărfl dispreţuirea slavei omeneşti
omul „nu poate tăia de la sine prilejurile de mânie".71 Sfântul loan Gură de Aur, la
rândul său, însîstă asupra fapiului că mândria este pricinui-toarea acestei patimi şi
că ea trebuie biruită mai înainte de toate: „CAt priveş-te bolilc sufletului. cuvântul
nostru are două lucruri de fScut: mai întâi, să vindece boala; apoi. dupfi după
vindecare, să împiedice revenirea bolii. Acum însfi cautăm o mctodâ pentni o
tânrâduire greu de împlinit; nici vorbă încâ de săn&ate deplină. Cum să sfarşim
odată cu această patimă vrednică de plans ? Cum să stingem fierbinţeala cumplită
a mâniei ? S3 vedem mai întai
' Cu privire la această opozîţic, a se vedea, de pildiî. Evajţrie. Tmtatul prtu ric, 76.
' ( (i;»i'/f gnosiiee. 111. 35.
7
Tratalul practic, 38. Cf. ibidem. 15.
10
('apete desţne dragosle. I. 66.
11
Ibidem, II, 70.
|;
Tralaluipractic, 20.
"Ibidem.
14
îmăţtituri de suflel fohmtotire, VIII, 6.
* Seam, VIII, 29 („Să fie deci legatfi tirana manic în calusele blândeţii $'\ lovită dc în-
dclunga^rubdare, trasfl lu judecatâ de sfanla iubire.,.").
'*
11
Ibidem, IX. ;4.
Ibtâenu S. ' ('apetg despre
dragoste, III, 90
"Ibidem. IV. 22.
-° Ibidem, III, 20. Cf. 13 (,Pentru rnftnie disprcţtiieşie slava şi necinstea"); IV. 41
(„Cel ce iubeşle încfi slava dcşarta... are ură faţîi de oaineni"),
™ Ibidem, I. 75. Cf. Avva Dorotei, Seniirife, III. 202.
530
răiiiiidiiireu ntâiuH
ce anumc o pricinuieşte şi să nimicim cauza. De unde vine ea, îndeobşte ? Din
semeţia peste mâsură de mare şi din mândrie. Să înlaiurăm deci pricina, şi boala
va dispărea"." Or, aşa cum vom vedea, anlidotul slavei deşarte şi al mandriei esie
smerenia. De aceea, pentru a se tămădui omul de mânie, tre-hiiie să câştige
smerenia. De vreme ce „iuţimea este semnul închipuirii de sine (al mândriei)",
„întoarcerea cuiva de la păcal la sine însuşi are nevoie de multă smerenie", spune
Sfântul loan Scărarul,21 care, în alia pane, arată că smerenia „alungâ iuţimea şi
mania""*' şi ..precum la arăUirea luminii se retra-ge imunericul, asa mireasina
smereniei face sa piară toată amămciunea şi iuţimea"." Sfantul Grigorie de Nyssa
spune şi el: „smerita cugetare e ca o maicâ a deprinderii blăndeţii. Pentru că dacă
scoţi din purlare îngâmfarea, paiima măniei nil mai are prilej să se iveascit Căci
pricina aceslei boli esle ociirArea şi barjocorirea. Dar simţirea ocării nu-l atinge
pe cel ce se deprinde pe sine cu smerila cugetare".26 Omul trebuie să slăniie „în
deprinderea adAncă" a smeritei cugetări. dupa a cărei dobAndire mânia nu va mai
avea nici o intrare în suflet".7' lar Avva Dorotei aminteşic cuvinlele unui Bâtrân:
„Smerenia mi sc inânie, nici nu mânie pe eineva'V'*
De aceea, eel care vrea s;l se lămăduiascfl îndata de această patimă, tre-buie
mi niimai să primească cu bucurie ocara şi dispreţul, ci chiar să le caute. iar
primindu-le, sfl le sufere fără să se tulbure din pricina lor. „Nemânierea -spune
Sfântu! loan Scărarul - este dorinţa ncsăturată de necinstire (...). Blân-deţea este
srarea ncmişcată a sufletului care ramane aceeaşi în necînsliri. ca şi în laiide".2''
Astfel, eel care ocărăşte şî nccinsteşte pe cineva este, fără să vrca, doclorul
sufletului aceluia. după cum arată un Băirăn, vorbind despre legatura dinlre
lămâduirea prin suportarea nccinstirii şi cea a omorârii poftei si a iubirii: „Daca"
le ocarăşte fratele sau le milhneşte în vreun fel. roagfl-te pentru el, cum au spus
Părinţii, cu gândul la binele pe care [i-l face vindecân-du-ţi suflciul de iubirea de
plăcere. Aşa ţi se va slinge mania, iubirea fiind, cum spun Paring, frfiul mâniei".i0
Puterea tămăduitoare a smcreniei sporeşte atunci când cste insoţîtă de po-
căinţâ şi slrilpungefea inimii. Astfel, SfânCul loan Scărarul spune că pocainţa.
plânsul şi cuvioasa smerenie „sunt ca un lanţ preacuvios", iar „însuşirea cca din-
tili şi ce mai aleasă a acestei bune şi vrednice de laudă ireimi este primirea cu cea
mai marc bucurie a necinstirii, care e aşteptaUl cu mâinile deschise ale sufletului
•: QmiUi ta Fapte* XXXII, 3.

Scam, VHI; 12. "'
ibidem, XXV. 5. c
Ibidem, VIII, 8.
Desprt l'Wiriii", U. n
tbiikm.
*'" hivâţâluri. iif sufU'l folosiUHire, II. 4.
:
".SWim. VIII. 2. 3. Âfwftegme.XV,
136.
>H
Tămăduirea patimilorşi tialtâtuiirea virtufilar
şi e imbrnţişată ca una care alină şi topeşte bolile sufletului şi mari pacate. A doua
insuşire e pierderea a toată iuţimea şi cumpittarea ce se arată în pololirea ei".1' Tot
el anită în altă parte puterea pe care o au lacrimile izvorâle din inimu care-şi
plânge păcalele de a potoli mania: .J'recum apa, adăugântiu-se câte puţin în foc,
schimbă văpaia cu desăvârşire, aşa şi lacrima plAnsului adevârat stinge toată vâ-
paia mâniei şi a iuţimii".-12 Regăsim la Sfântul Simeon Noul Teolog aceeaşi ima-
gine: „Cine, plângând în fiecare zi, va rămâne să trăiascâ cu mânie şi nu se va face
blând ? Câci asa cum apa azvârlită peste foe ii stinge flacfira (înţ. Sir. 3. 30), rot
aşa plânsul şi lacrimile sting iuţimea suflctului; şi pe cîit stâmie cineva mai itnilt în
ea, pe atât iuţimea sufletului său se slrămută, ajungând tiemişcatâ"." Qdata
dobânditâ vindecarea, întristarea dupa* Dumnezeu îl tereşte pe om de a mai cădea
în aceasta patimă. SfânUil loan Scărarul spime că „mania e ţinuiA de la-crimi ca
de un frâu".5,1 lar Sfântul loan Casian vorbeşte şi el despre puterea pe care o are
căinţa şi plănsul iscai de ea de a alunga „toată izbuciiirea ruriei păti-mase" a
SUfletUlui"
Fireşte că toate aceste remedii duhovniceşti trebuie însoţitc de nigâciune.
Sfânlul loan Casian arată cS mania, ca toate celelalte patimi, ,.se vindecă prin
ineditaţia inimii curate"."' lar Sfântul Nil învaţă, tot aşa, că „rugăciunea este
utlraslă a blândeţii şi a nemâmerii"." Dintre toate formele de rugăciune, cfln-tarea
psalmilor este cea mai poirivită pentru stingerea iuţimii sufletului aprins de
mânie.1" „Psalmul - spune Sfântul Vusilc ce] Mare - este linişle a sufletelor,
conductor ai pâcii; potoleşte tulburarea şi vâlvîUaia gândurilor, Inmoaie mania
sufletului şi înfrăncază pornirile pătimaşe".,y
Pe un alt plan, tămăduirea mâniei se face prin străduinţu de a ne feri sa ne

tblosim de ea împotriva aproapelui, spre care se indreaptfl ea îndeobşte. Este
primul pas pe care trebuie să-l faca" omul, după cum tndeamnâ Awa Dorotei:
,.De-a fost un om munios... să înceteze a se mânia".*0 Pentru aceasta, fireşte cfi
omul trebuie sâ ştie că nimic nu îndreptăteşte mania împotriva semennlui. De
aceea Sffintul loan Casian scrie: „Tămaduirea de aceasta boală va cere mai întâi să
credem că nu este îngaduit în nici un chip a ne mania, fie pentru caiize drepte, fie
nedrepte",41 Prin aceasta urmăm însftşi învăţătura lui Hristos
11
Seam, XXV. 7,8.
,!
Ibidem. VU\,\,
a
Cateheze, XXXI. 57-66. M
Seam, vm. 27.
" AjfezCmiintirie inâmistireşti, VIII. 9.
"•Ihulem, VI .3.
,T
I'oieriail, Pentru Avva Nil. 2.
' Cf. Evagiie. Tmtand pradte, 15 („Parteu pătimaşii ugiutiă se domoleşte prin
cânlatea psalmilor..."). w Omilie hi Psalmul L 2. *" fnvâtâtUTi de sujlel
fotosiffxtre. XII, 8. '//.«W VIII, 22.
532
Tămăduirea itrfirtiei
Care spune: „Eu tnsă vă spun vouă: că oricine se mânie pe fratele său vred-nic va
fi de osândă" (Mt. 5, 22).
Pftrinţii, de altfel, arată că faptele sau vorbele rele ale cuiva îndreptate îm-
potriva noastra nu pot în nici un chip îndreptăţi mania şi nti sum o explicaţic
pentru ea; cauza ei trebuie întotdeauna câutatS numai şi numai în noi înşinc.
Aceasla ararâ că stă în puterea noastră sâ scăpăm de ea şi nu irebuie să aşteptăm
ajutorul celorlalţi. „Nu cuvintele unuia sau altuia provoacil în noi suparare, ci
mândria noastră de a ne socoti mai buni decfu eel care ne-a jig-nit. preţuirea
exagerată pe care fiecare o avem despre noi. Dacîi vei smulge din suflel acesle
douâ gânduri, jignirile vor fi ecoul unor sunete lipsite de continnt",43 De aceea,
spune Sfântul loan Casian: „îndreptarea şi liniştea noastră deplină nu trebuie să se
întemeieze pe o bunfivoinţii sirâina, care, de altfel. nu sta în putinţa noastră, ci
mai degrabă în târia noastră. înăbuşirea mâniei nu e bine să atârne de desăvârşirea
morală a altuia, ci să coboare din pulerea noastră" duhovnicească",43 El arată cfi.
de allfe), „nu este tie ajuns să lipsească oamenii împotriva cărora să se aprindă
mânia (...)- caci ea se poate porni chiar împotriva lucrurilor neînsufleţite şi
mute".*14 De aceea fuga de oameni nu poate fi un mijloc de tămăduire.* 1'' de
vreme ce adevărata pricina a mâniei zace înlăuntrul omului.
Pentru a nu se mania, omul trebuie înainte Ue toate sa înăbuse orice porni-re
spre iuţime, împiedicând-o să se manifeste. Astfel, Sfântul Vasile eel Mare
îhdeamna: „Linişteşte-ţi inima manioasă şi înfuriatfl I (...) sâ silim mania sâ
asculte de raţiune, ca şi calul de frâu".4i'
Se cuvine, în primul rând, sa ne înfranăm de la gesturile şi vorbele prin care in
chip obişnuit mAnia tinde sa* se manifeste: aceasta se poate face eel mai uşor
pastrând tăcerea. Sfinţii Calist şi Ignatie Xanthopol amintesc aceasta învâţătură a
Părinţilor: „Frânarea iuţimii se face prin tacerea la vremca ciivenită".47 „începutul
nemânierii este tăcerea buzelor în vremea tulburării inimii", spune Sfântul loan
Scărarul,411 care arală eft eel care „e anevoie de nrnit la cuvant... e nemişcat spre
mânie".*' De altfel, in treacăt fie spus. (aci-rea este cea mai potrivită atitudine faţă
de eel care se pornesle cu mânie împotriva noastrii, caci aşa poate fi ea uşor
potolilA.*0
* Omilitt a X-a. îiupolriva celor ce se manic. VII.

*' Âş<\'atiunii'h■ nuuitistirt'şti. VTII. 17.
"Ibidem, 19.
* Cf. ibidem
" Omilirt a X-a. Smpotrivu celor ce se manic. V.
"(>{*> taOdf.r.aftete....lZ.
*Seam, VDI.4,
'; Ibidem, XXVII, 4.
:i
Cf. Sf. Vasile ecl Mare, Omi/ia a X-a. fmpotriva celor ce se manic. IH („Te-a
insultai cineva cund era mânios ? Potoleşte răul prin tilcere").
533
Tătnâduireti ptitiinilor şi dobâiulirea vintifilor
Fireşte câ tămâduirea acestei patimi nu se face numai prin ferirea de ma-

nifestările ei exterioare, de gesturi sau vorbe necuvenite. înfrânarea mâniei începe
prin Unistirea gândurilor, Tăcerea buzelor trebuie însoţită de „lăcerea
gândurilor"." Se cuvine, de aceea, să împlinim ceea ce spune Scriptura: „Să nu
duşmaneşti pc fralele tău în inima ta" (Lev. 19, 17), câci din iniină ies toate
cugetele cele viclene şi gândurile rele (cf. Ml. 15, 18-19; Mc. 7, 21), iar din
acestea curge mulţimea cuvintelor şi fapielor rele. Aşadar, la acesl nivel omul
poale slapâni eel mai bine mânia, eviiând aprinderea şi sporirea ei." De aceea,
Sffintul Vasile cel Mare îndeamnă „să oprim chiar de la începui acest rău,
izgonind din sufleie, prin orice mijloc mănia" sl
Dar peniru ca sa împiedice ivirea mâniei în inima sa, si cu atâl mai mull
manifesiarea ei în gesturi şi citvinte, omnl ircbnie să dea dovadci de o neînce' tată
luare-amiiiie. După cum spune Sfântul loan Casian, mania nu poate fi lâmăduită
decât prinlr-o „grijă mereu treazâ'\V|
Tulburarea gândurilor iscată de mânie Irebuie de îndală stinsă nu num;u penlru

câ de aici porneşle şuvoiul faplelor şi vorbelor prin ciire ea se face arfitală, ci şi
pentru că această patimă poate siămi în suflet în chip ascuns. sub forma supărării,
a urii şi amintirii răului. Astfel, patima n-a fosl cu ade-văral nimicilâ. iar viaţa
lăuntrică este primejduiiă de un rău ascuns, înăbuşit, dar nu slârpit cu lolul. Sfântul
loan Casian învaţa" că „trebuie să înlăturant mania QU doar din fapte, dar chiar
din străfundu] inimii noaslre s-o smulgem cu lotul. (...) Cuvântul Evangheliei ne
poninceşle să siârpim mai degrabă ră-dâcinile viciilor decât roadele, care fără
îndoialâ vor dispnrca dupa ce le-a fost nimicilă vatra, când acestea vor fi alungate
nu de la suprafaţa faplelor noastre, cidin adâncul gândurilor noaslre"."
l'.i/.t gândurilor se vădeşte a fi mijloc esenţial de lâmădiiirc atunci când mânia
a căpâlat forma urii sau a linerii de minte a râului. Dacă acestea sum legate de
vreo jignire. primul lucru pe care trebuie sfi-1 facem este să „uifi'tui ocara", altfel
spus s-o jertăm. Sfantul Maxim Mărturisitonil arală că „nepo-menirea răului
opreşte mânia şi n-o lasă să creasca'V" Aşa învaţă, de altfel, Sfintele Scripturi:
„SA nu ai ură împotriva fiilor popomlui rău" (Lev. 19. 18).
Acest remodiu trebuie însoţit de un altul: Tmpăcarea cu aproapele, aşa cum ne
porunceşte lisus: „Dacă îţi vei aduce danil lău la altar, şi acolo îţi vei adtice aminte
ofi fralele tău are ceva împotriva ta, las 3 darul lău acolo, înain-tea aliarului, şi
mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău, si apoi, venind, adu da-
" Scant. VIII, 4.

,:
Cf. Awa Dorotei. îtivăţatitri de sufleffohsiiowv, VIII, 2.
Omilui u X-a. îinpotrivu celor ce sc tnânie, III.
'* AsemniiiiU'lt' inânâslireşli, V|, 3. Sl Ibidem.
VIII. 20.
'" ('apeie despre rfrajwfcr, II. 47.
v>.|
Taiinhhiirra mâiuri
nil tâu. împacă-te cu pârâşul tău degrabă, până eşti cu el pe cnle" (Mt. 5, 23-25).
Sfantul loan Gură de Aur arală câ* această învăţălură a lui lisus este dv mare prcţ
pentni vindecarea sufletului. Hristos, spune el. „ştie că duşmâ-nia Irebuie scoasă
iute din suflel. şi, ca un doclor iscusit, nu dâ" numai doctorii ce nc poi feri de
boli, ci şi doctorii care tilmăduiesc bolile'\" Sfântul loan Casi;in tâlcuieşle în
acelaşi tel învăţătura lui lisus: „Doctorul sufletelor şi cueioscaroruJ celor ascunse
dinlăunmil nosiru a voil sâ înlăture cu lotul orice prilej de manie din inirnile
noaslre. Astfel, el ne porUBCCŞte nu numai să-i iertâm pe fraţii noşlri care ne-au
supârut şi sa" ne împăcăm cii ei, alungănd din mime loată jignirea sau întristarea
pricinuiul dc ei. dar, mai mult; dacii ştim câ ei au vreo pornire dreaptă sau
nedreaplâ împolriv;Vne, la fel ne impune să lăsâni darul nostru. adica* sa
fnirerupem ruga, şi să ne grăbim mai întăi a-i împilca. Duptl cc Ie-ani potolil
mânia, putem înălla nepătate darnrile nigăciu-nilor noastre".58 fmpflcarea cu
semenul implied recunoaşterea faptului că avem şi noi o partc de vină; căci mai
întotdeauna, alunci când cineva este su-părai pe noi, suntem şi noi vinovaţi înrr-
un fel sau altul. De aceea, se cuvinc sa ne invinovăţim pe noi înşine '' şi să-i
cerem iertare fralelui că i-am fosi prilej de ispitâ.60
Dar. ca ÎH cazul oricărei patimi, mi estc de ajuns sa iSiem orice forma de

mânie, ci trebuie să punem în locul acesteia viiiutea care i se împotriveşte. Or, în
ceea ce priveşte punarea faţă de semen, vîrtutea care se opune mâniei in primul
râiid este blândeţea (npa6xTTţ).bl De aceea Avva Dorotei, dnpîî ce spune; „De-a
fosl. un om mânios..., să înceteze de a se mânia", adaugfi: „şi sa" dobăndeasca
blândeţea".'' „Cum poţi să lupţi îrnpotriva milniei ? (...). Prm blândeţe; ciici a ie
lupia cu ceva înseamnă a fî de partea a ceea ce i se îrnpo-iriveşre". aratâ Sfânlul
loan Gura" de Aur.*1 Mânia şi blândeţea fiind Stfiri antagoniste, se exclud uria pe
alta. „Cflci nalura firii omeneşti e desfăculă nu-maidecfit în doua porniri, fle în
mânie, fie în blândeţe (...)",spune Sfâniul Grigorie de Nyssa.',,J De aceea, dupfi
cum mania alungă blândeţea, blândeţea
afe şi i'ii puletea de a slinge n........1.1 şi de a o împiedica Scî se apnndă. „Blân-
cleţea spulbera mânia". urată Sfântul loan Gurii de AlIr,'', Evagrie spune la
VOnMiilaMaiei.XVl 10.
s
* Aşezimiiitti-li' ntâiu'istireşti, VlJi. J4. tl' Avvu Doiotei,
hivâftiutti de stijltft folosiitxire, VIII, I, 2.
•■Gf. ibidem, 1-6.
cl
A se vedc;i. clc pilclfi. Awa -Doiolei. hivâţături I/I- snfîvl folmiliwrr. XII. 9. Sf.
Gligoiîc de Nyssn. D&prt „(••iî<hi'\ II.
' Imiifuiitri tfe suflfi fohsitoare, XII. 9.
"Onufiital'otHr.XVll'S.
M
Dexpre „ii'riciri", II.
■• Omitii to Fapte, XV. 4. Cf. XLVM. 3,
535
Tamăduirea patimihr şi doltândirea virtuţtlor
fel: „blândeţea micşoreaza' mânia",61' şi învaţă ca sufletul „sa-şi înfrâneze iuţimeu prin
blândeţe'V'7 iar în al(ă parte scrie: ..învaţă-i pe fraţii tăi blânde-ţea. ca să le fie cu
anevoie întoarcerea la rnânie'V'* Sfântul loan Scăranil. la rândul sâu, spune că
„blândeţea este lespede aşezatit peste marea mânici, care risipeşte toate valurile ce se
izbesc de ea, nesuferind nici o clfl(inare".M
Blândeţea duhovniccască nu arc nimic de-a face cu nepăsarea sau moli-ciunea.70 Ea
nu este o stare pasivă, ci una acUvă", stabilitate a sufletului care, ajunsă la desăvârşire,
devine sen imitate învecinată cu nepătimirea.71 Sfânuil loan Scărarul o defîneşte astfel:
„Blândeţea este starea nemişcată a sufletului, care rămâne acelasi în necinstiri, ca şi în
laude".71 Vedem deci că ea se împo-triveşle nu numai mâniei, ci şi celorlalle palimi care
pol tulbura sufletul când e vorba de relaţiile cu semenii. Se cuvine să adăugâm ca ea este
o viriute care se îndreaptâ de asemenea spre aproapele. manifestându-se prin ntgăciunea
pentru el şi prinlr-o atitudine iubitoare. „Blândeţea stă în a ne niga în chip netulburat şi
din inimă pentru cel ce ne lulburâ, în vremea lulburărilor ce ni lc pricinuieşte", spune
Sfăntul loan Scararul,74 şi: „Esle semn al celei mai înalte bhlndeţi a rămâne senin cu
inima şi plin de iubire faţa de eel ce ne supărâ, chiarcând e dc faţiT,75
Blândeţea poate fi câşligală în principal prin rugăciune Dc asemenea, o naşle

iubirea," ea însăşi fiind o formă a iubirii, postul," râbdarea,7'' străpun-gerea inimii şi
plânsul/1'
Nu trebuie însă uitat că stradania omenească singură nu esle de ajuns penlru a ajunge
la blândeţe; ea esle un dar al Im Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel o numără între
darurile Sfântului Duh (Gal. 5, 22); ca orice dar dum-
" Tmtatuipractfc, 20.

Scrisori, 19. A se vedea. de asemenea, Capete despre deosebirea /lali/mhr şi a
wmt/uiHi/r, versiunea neprcscurtală. 27: „liniştind purfea ira&cibiln prin blândeţe (...)".
a
Scrisori. 56. * Scam, XXTV, 2.
7d
Cf. Sf. Grigorie de Nyssa. Despre ..Ferrari". U. Sf. loan Gnră de Aur. Omilii h Fapti.
XLVII1, 3. 1 Sf. Grigorie de Nyssa. lac. cii " Cf. Sf. loan ScHrarul. Scam, VIII. 27 şi 4.
ibidem, VIM. 3. Gă&im o aproape aceeaşi definiţie în Cuv&ntul XXIV. 2: .JBIâmleţeu
es[e starca neclătînalii a ininţii. care rămanc la fcl în cinsliii şi nccinsliii". H Scam.
XXIV, 2. ;■ Ibidem, VIII. 13.
'' Cf. I'aiericiit, Cuvan! pentru Avva Nil, 2. CeUr 100 de capete ale ltd Call's' si tştmtie
Xafilhapol. 78.
Celt 1(H) de capete ale tut Calist si Igiwlie Xanthopol. 78.
Ibidem. " Ibidem. H0Cf. Sf. loan
Scararul. Scara. VIII, I.
536
Tamadutrta numiei
nezeicsc, şi iicesla este primit numai dacă omul îl caută cu stăruinţa $i-l cere prin
rugăciune (cf. 1 Tim. 6. 11; Col. 3, 12).
Blândcţca este un rcmediu nu numai pentni mânie, ci şi pentru toate bolile sufletului,
cum citim în Pilde: „Omul bland este leac pentru inimă" (Pilde 14, 30). Blăndeţea, scrie
Sfântul loan Casian, „este un leac atat de prielnic ini-mii.... încât stinge deopotrivă focul
nu numai al maniei, al tristeţii, al pizmei, al slavei deşartc. al trufiei, ci şi al poftei şi al
tuturor viciilor"/1 arâtând şi puierea ei de a-l feri pe om de patimi: „Cine este blajin şi
liniştil nu se aprin-de de rulburarea maniei, nu se istoveşte de înăbuşeala tri'mdâvieî şi a
tristeţii, nu se umflă de deşertăciunea slavei şi nici nu este chinuil de boala trufiei"/2
StArpind atâtea patimi din suflet, şi i"n primul rând mânia, blândeţea îl eliberează
astfel de tulburarea pricinuită de acesta şi-l fereşte de ispitele care vin asupra lui,*'
faeându-1 nesimţitor la ocară şi necinstire.*4
De aceea, blândeţea este o piedica" pentru lucrarea dracilor.** Evagrie spu-ne chiar
că ea este virtutea de care ei se tern eel mai mult să n-o aiba* omul,"0 lucru tie înţeles
dacă ne gândim că mania este o însuşire a diavolilor, şi prin ea omul ajunge să li se
asemene*7 (cf. Ps. 57, 4), în vreme ce blândeţea, dim-potrivă, îl scoate pe om din starea
demonica si-l apropie de starea îngerească."
Contribuind la tămăduirea sufletului de numeroase patimi, blandeţea îi înlesneşte
omului dobândirea multor bunataţi,
Ea este izvor al liniştii, al odihnei şi al păcii lanntrioe;" întâreşte sufletul şi-l face
putcrnic in faţa ispitelor venite de la semeni;'"1 îi dă omuliii îndrăzni-ie la vremea
rugăciunii'" Blftndeţea apare mai ales ca temei al discemamăn-luliii duhovnicesc, după
cum arată Sfantul loan Scărarul:''-' „Domnul va po-vitţui pecei blânzi întni judecată"
(Ps. 24, 10), mai bine zis in lucrarea deo-
Comorbîn d'diovmcefti, XII. 6. Sfantul loan Casian .spune accstea despre lahdare, dat
in actsc pasaj el se refcriî în acelaşi timp şi la blunde|e, şi la liibdare, ca şi cum nu ar
vedea vreo deosebire înire ele. u Ibidem.
" Cf. .Sf. Maxim Marturisiioiul, Capetc desire, dmgoste, I. SO.
'" SI loan Solnwl. Scara, IV. 2 (JnibrăcH|i în platoşelc de Tier ale rabdăiii şi alc
blândetii. {atle(iî lui Hristos) resping prin ele loata ocara şi înţepfttura şi săgeata
cuvânlului").
* St. loan ScOranil, Seam, XXIV, 2 („Blundeţca este... legaiea diacilof >
"Cf. Capefe dtfspre deoxebirea ptifimilor$i a gitndurilur. 14. PG 79. I216CD.
° Cf. Evagrie. Captte pwstice, I. 68: III. 34; V, \\\Svrisori. 56.
M
Cf. Sf. loan Scararul, Seam, XXIV, 2.
;
*' Cf, Sf. Simeon Noul Teolog. Catcher*, XXXVI. Sf. loan Giuă de Aur, Oinilii la
Muiei. LXI. 5. Sf. Grigorie de Nyssa, Despre „I'eticiri".
m
Cf. Sf. loan Giirâ cle Aur. Oinilii la Evrei, XXII. 2.
" Sf. loan Scârarul. Scara. XXIV. 2.
* Ibidem.
537
Tănuuiuitext fxiiitiulor $i doiHiiulirea virtttfilor
sebirii (discernământului)'\vl De asemenea, ea este izvor de înţelepciune. căci scris

este că Domnul „învăţa-va pe cei blânzi căile Sale" (Ps. 24, 10) şi „îndrepla-va pe
cei blânzi la judecat<V* {Ibidem), Cu privire la aceasla, Eva-giie scrie unuî frate:
„Sunt încredinţat ca blândeţea ţî -a pricinuit marea tfi ştiinţâ, Cu adevărat, nu este
alia virtute care sa nască înţelepciunea ca blân-dcţea, peniru care Moise a fost
lăudat şi numil cel mai blând dintre oameni .
Numeroase sunt virtuţile născute din blândeţe: ea este „uşa sail mai bine zis
maica iubirii",M „propteaua răbdării",96 „ajutătoarea ascultării (smereni-ei)V7 izvor
al neprihănirii şi curăţiei/'8 „înaintemergătoarea smeritei cuge-tări'V'" virtule de
care este strâns legată şi prin care ajunge să se statorniceas-căînsufletu]omuUii.lcc
Blăndeţea izvorăşte sufletului bucuria duhovnicească,""care este arvuna
fericirii fagăduite celor blânzi, polrivit cuvântului Domnului: ..Fericiţi cei blânzî,
că aceia vor moşteni pământul" (Ml. 5, 5). Oar ce înseamnă aceasta: pământ ?
„Adică inima, care face ca o sămânţă să rodească prin puterea haru-lui", tâlcuiesc
Sfinţii Calist şi Ignalie XaiHhopoI;" sau şi: împărăţia ceruri-lor.,,y* de ale cărei
bunâtâţi sfinţii se bucură în pane înca de aici, de pe pă-niânt. Câşiigul blândeţii,
scrie Sfăntul Grigorie de Nyssa, este „fericirea şi moşienirea pământului ceresc. în
Hristos lisus".,u" înlr-adevăr. prin aceastâ vimite omul se face asemenea lui
HristOS,*05 Care este blândeţe desăvârşitS (cf.Mt. l l , 2 9 ; 2 l , 5 ; 2 C o r . 10, 1).
Adeseori Părinţii pun alături de blândeţe răbdarea, care are aceeaşi putere de a
se impotrivi mâniei şi a tcri sufletul de ea. Asl.fel, Sfântul loan Gura de Anr
spune: „Mânia este foc, vâlvătaie care cuprinde sufletul, il apiinde si-l mistuie. S-o
stingem prin blândeţe şi răbdare".1'* Iar Sfaniul loan Scăraml învaţă aşa: „Să tie
legatii, de aci înainle, lirana mftnie în cătuşele blândelii. Şi lovitâ* de
* Ibidem, XXIV. 4.
94
Scrtsori, ^6. Cf. 41. Cf. Sf. loun Scaraml. Scam, XXTV. 4 (..In sufletul lin va încăpea
ciivîlntul înţelcpciunii... Snflelele celorblânzi se vorîmbogflţi întni cunoştinţă").
M
Sf. loan Scăraml. Seana, XXIV. 2.
M
ihitfrm.
r
' Ibidem.
m
Ct. Sf. loan Casian. Cuvâiileiridiihovm.rsii, XII. 6.
1
M lo.in Scăraml, Scânt, XXIV. I.
"" Cf. Sf. Grigorie de Nyssa, Drjpre ,.l\mcm". II. SF. loan .Sciiranil. Seam, XXV. 10.
'" Cf. SI. loan Gură de Am. OmitU fa Mutei, LXI. 5.
0
Cafe IQQ&capcte...,n.
'"' Cf. Sf. Grigorie dc Nvssa. Despre ..Fniciri". II.
' Ibidem. |M Cf. Sf. loan Scaranil. Scam,
XXIV, 2. "' Omi/ii fa Evmi, XXII. 3.
5314
Tânuiiltiirta nUiri'i'i
îndelunga-rabdare'V0' Sfânlul Maxim vede şi el în acesle douft virtuţi moduri de lecuire

şi <le ferire de patimi pe care e bine ca omul sa le tbloseascS împrcunâ: „Surtt unele
leacuri care opresc patimile din mişcarea lor şi nu le lasă să sporească în crcştcre (...)".
Pentru miinîe suni poirivite ..îndelunga rfibdare... şi blândeţea. care o opresc şi n-o Ias3
să ciească"."* în ceea ce-[ priveşte. Sfânful loan Casian practic le socoteşte ca unul şi
acelaşi leac: „E Jimpede c;S râbdarea este un leac prielnic inimii. porrivir cuvinlelor lui
Solomon: Bărbatul blănd este doctor al inimii". lar dup;l ce aratâ câ" răbdarea stingc
deopotriva" mânia şi alte paiimi, spitne: „Cine este blajin şi linist.it nu se aprinde de
ttilburarea mâniei ('..->. Pe drept se spune: «Este mai bun eel râbdâtor decfu" cel
ptitemic şi cel ce'Şi stâpâneşte mânia decât cel ce cnccreşte o cetate» (Pilde 16, 32)n.iw
De aceea, Sfiuiiijj Părinte socoleşte răbdarea ca virtutaa care se împotriveşte cu cea mai
muliil putere mâniet: dacă „mânia nimiceşte răbdarea". ;c atunci, in sens invers. răbdaiea
alungâ mânia, pentni câ: „atunci când patimile vor fi învinse- de poporul lui Israel,
adicA de virtuţi. care luptfl impotriva lor". „locul pe care-J ocupase furia il va lna
rabdarea"
RiU)darca": constâ în a sufcri în linişte relele care ne vin de la întâmplâri-\e vieţii
sau de la semeiii şi, in acest din urmă caz, mai ales a suporta fara' nici o rulburare
criticile, ofensele, cuviiitele insultătoare.1" Sfântul Maxim o defi-neşte astfel:
.jndclunga răbdare (înseamnfi).., a sta neclintit în imprejurări aspre $i a r;1bda relele; a
aştepta sfârşitul încercării şi a nu da drumiil iuţimii la îiitîlmplarc; a nu vorbi cuvânt
neînţelept, nici a gândi ceva din cele ce nu secuvinunui închinătoral luî Duiflnezeu"."4
lar Sfântul loan Casian spune: ..Toţi ştiin că răbdarea înseamnă suportarea suferinţelor
şi de aceea este sigur c;i nimeni nu poate afirma că este răbdator în afarft dc acela care
suportâ (Tirâ supîirare necazurile care i-au fost pricinuitc"."1 Sfîtnlul foan Gnră de Aur
" S.am, VIII. 29.

'* Capetk deâpre dragoxte. II. 47.
Convorbiriduhovni&tftf, XII. 6.
1
iftf&Iminfâiemâttâstiresti, XII. 3, 111 Cwtvorbiri dufttrvnfceşil, V, 23. *' Râbdareu
este o viriure dcosebit cle bogută şi multiform;!, duptf cum ne pntem dii
«ama citind. cle pildă, dwcrierea pe care i-o diî Sf. Ciprian (Ih>s/m> (oktsul râbddrii,
20). De aceea. aicî ne voin referi la ea niiniai ca virtute care se împotrîvcşte direct
iiiuiiei. Sfinlii scriitori de limbă grcacă folosesc douâ tiivinie penrrii a deseinna
i'ilbd;uL'a- paicpoemta: şi inicîovi]. McticpoQAXtto. care eel mai bine ,se irailuce prin
„tndolungfl rfibdare", înwaniniî rnai curand suportarea necazurilor de ordin moral;
imouovflînseainnu „persevereniă", altfel spus capacîtatea dc u duce la capilt o luciarc.
în cinda yreiituţilor întfintpinafe. dm descrnneazff ţi răbdareu propiiu-zisâ. Jidicîi
puierea de a aştepra în chip linişiit ceea ce întăizic iă se pcrreacft. 1' Cf. $f. loan Scăranil.
Srtim, IV, 2. Sf. loan Casian, Ajez/btrintrfe1 ntiiiuîslir?$ii, VII,
3, i; Comorbiri{hilunmiceţff.XVtO, 13-14. ''
Cuvânt ascetic, 21. " ('amoihin ttuhaviuceşii.
XVIII. B.
5^9
Tămaduirea milimilor şi lioMmlirea virtuţHor
arată şi el că „omul cu adevârat răbdStor duce povara necazului fară a se lăsa

doborât de ca";116 „omul rSbdător aleargfi la răbdare ca la un port în care işi al'lâ
iinişlea cea mai deplinâ; paguba pe care i-o pricinuieşii nu poate mişca slânca pe
care slă; jignirile tale nu pot dărăma turnul în care s-a suit","'
Viitutea răbdilrii se câştigă înaintc de toate prin dragostea de Dumnezeu, care-l
face pe om să-L ia drept pildâ în tot ce face pe Iisus. Care, „răsplătit cu
nerecunoştiiiţâ şi cu hulă, se purta cu îndelungă răbdare; bătut şi omorăt de ei.
răbda, neînvinuind pe cineva*\llh „Cel ce a dobandit în sine dragostea
dumnezeiasca nu ostcneşte urmând Domnului Dumnezeului său, asemenea
dumnezciescului leremia (XVII, 7), ci suferă cu vitejie orice osteneală, batjocură
şi ocară, neluând in seamă câtuşi de puţin răul, de la nimeni"."
Râbdarea se naşte. de asemenea, şi din iubirea aproapelui,121' dar mai ales din
smerenie. De aceea, Sfântul loan Casian spune că „virtutea răbdării nu izvorăşte
din nimic altceva decât din umilinţă, care... îndură cu marinimie orice jignire
venită de la alţii".121
Răbdarca este una dintre vinutile de eel mai mare folos pentru mântuirea
omului. „Prin răbdarea voaslrâ veţi dobândi sufletele voastre". învaţă Iisus (Lc.
21, 19). Ea se vfldeşte a fi un leac potrivit pentru toate bolile sufletu-lui,1" şi nu
numai pentru mânie. „Rflbdarea este un leac prielnic inimii", scrie SfAntul loan
Casian.1" De asemenea, ea are o mare putere de ferire a omului de patimi. „Nu
numai că prin ea păstrăm cele ce ne sunt de folos; dar ea ne apara* de cele care ne
sunt contrare", arata Sfântul Ciprian.1'1 lar Sfân-lul loan Gură de Aur spune că ea
„scoate duhurile rele din suflet'"" şi-l fe-reşte de săgetările lor.lîf'
Dar râbdarea nu numai că-l izbăveşte şi-l terestc pe om de râu, dar este
totodatii şi „izvor al luttiror bunătăţilor",1" Astfel, ea este de eel mai mare folos
pentru restabilirea sănătăţii sufleteşti.
Mai întâi de toate, răbdarea dă sufletului puterea de a lupta şi de a se nevoi in
vederea sporirii duhovniceşti.138 „Ea da o putere de neînvins", arată
'" Omilii la t-aple. VI, 4.

"7 Omilii la I Corintetti, XXXIII, 1.
"" Sf. Mnxim Milrliirisitorul. Capet* despr* ilragosir, IV, 55. Cf, Sf. loan Gură de
Aur, Omilii h foflfl. LXXXIV. 1.
''' <''apelc. tlesprp dmgoste, I. 28.
liu
Cf Sf. loim Gură de Aur. Omilii to / Corinteni.XXX\l\. I. 111
Aşezximmtetemâiuistin'sli. VII. M. Cf. IV. 32. 9. 1 Cf. Sf.
Cipriun. Detprejbtosat niMării. 20. '■' CtirtvarbiH
du/wrtih'fjfii, XII. 6.
:J
Drxprr folosul rtlfxlatii, 14.
-' Omilii la limn, LXXXIV, I. ia*Cf. Omilii la I
Corinleni. XXXIII. I. m Ihutrm. lWCf.Sf. Cipriun.
Despre fataiui riibtitirii, 17. Cf. 14.
540
Ttimtiditirea nuhriei
SfikntuI loan Gură de Aur. Pe Ifwgă aceasta, peniru că tămăduieşte suflecul de mânie
şi dc orice alfă tulburare iscaia de paiimi. a căror tărie ea o slăbeşie, râbdarea aduce
sufletului pacea şi statornicia în bine.130
Rabdarea esrc pricjnuitoare a nenumararc virtuţi,1" îndeosebi a curăţiei şi
nepriliănirii.133 Ea face neclinlită îofrânarea."1 Răbdarea este vîrtutea cafe-i uneştc pe
oameni întreolalrâ, prin es se regăseşte şi se nienţine buna înţelege-re între ei,m aşa
cum arată Sfântul Pavel, aiunci cand învaţă: „Umblaţi cu vrednicie... cu loatâ
smerenia şi blândeţea, cu îndelungă-răbdare. îngâduin-du-vîl unii pe alţii în iubire,
silindu-vă să păziţi uniialea Duhului, înrru legâ-iurapăcii"(Efes.4,2.).
Din răbdare îi vine omului mângiuerea de sus şi bucuria cea duhovniceas-câ\
Aslfel, SfflntiiJ Isaac Sirul scrie: „Când se înmulţeşte rabdarea in sufletde noastre. e
semn că am primit în ascuns harul mângâierii. Târia răbdării e mai niare ca gândurile
de bucurie ce se ivesc în inimă".115
PaYinţii îndeamna' ca blăndeţea şi rabdarea sa" fie însoţite de iubire, care itpiire
astfel ca a treiu virture prin care omul se poale împotrivî mânieî."1
De altfeJ, Irebuie spus c«1 între iubire şi răbdare exists o Jegitturâ foarre slninsă.
Pe de o parte, iubirea iniplic.î răbdarca, care este una dintre însuşirile ei, dupîl cum
afatfi Sfântul Apostoi Pavel: „Dragosrea îndelung rabdă" (1 Cor. 13, 4). La înfrebarea:
„Cum tmblânzeşte iubirea iuţîmea ?", Sfantul Maxim răspunde: „Fjindca1 are pulerea
slt se milostivească şi sfl faca" bine aproapelui, şi sâ* fie cu îndelungil răbdare faţă de
el, şî să îndure cele ce-i vin de la el (...). Avăndu-le, prin urmare, pe acestea,
îmblânzeşte iuţimea celui ce a dobiindie-o"."7 SfâniuJ Ciprian, tfilcuind cuvântul de
mai sus al Aposlolu-Itii, zice cîi iubirea nu poaie fi statomică şi rare decâr daca* a fost
căliiâ prin rabdarea luturor îiicercărilor.13* Pe de alia pane, peniru a fi cu adevârat
viriu-pasă, rabdarea trebuie sâ izvorascâ" din iubire, caci, aşa cum arată Sfântul loan
Gura de Aur. „uneori, ea poate duce la ntzbunare", peniru cfl „înteţeşte
Smson văire Ottmpttub, VII. 4 IM Cf Sf. Ciprian. Despre fittmil nifxîârif, 17. Sf. Joan
Cîurâ dc Atir, Strisori câtre Olimpiutkt, VII. 4. Cf. Omiiii la FafHe, VI, 3. 'U Cf. Sf, loan
Gurâ de Aur. Scrisori către Olitnpimhu VII. 4. : Cf, Sf. loan Ca&ian. ('otworblti
duhavtdctfti, XII. 6 (..Cu câ! va înainla cîneva în paccn şi i'âbd,ire« inimii, cu nfat vn
avc^ bnite ronde ţi în curăliii frnpului"). Sf. Cipii;ui. Despir fohsul râbdârii, 20. '? Cf.
Evagrie, l'raratuf pmctic, Prolog.
'*' Cf. Sf. Grigorie eel Mare. Coineritariu la lov. LXXII. 21. Sf. loan Oi&ian, Aţăg&
miiiteU' uiânăstitvyti. IX. 7. Sf- Cipriiin. Urspi*•fohmil niMtirii. 15. M Qivinttţ tlesprr
nfvohiţti. 73. :'"Cf. Si loan Scărarul, Scam, VIII. 29-''' ( uvâm ascetic, 20. ! " Dfspttt
jolosul mbtfcirii, 15.
541
Tâmâduirea jNirimilor şi dob/hidirea virtuţi/or
flacăra în sufletele aprinse de mânie" şi „aduce ură şi ranchiună".139 ceca ce ne

îiidreptăţeşte s;l spunem că „răbdarea lipsiră de maiimmie esCe de-a drep-lul un
cusur*'.140 De aceea - spune Sfântul Părinle -, Apostolul, după ce zice: „Dragostea
îndclung rabdă", adaugă: „dragostea esie binevoitoarc" şi: „dra-gostea nu
pizmuieşte" (t Cor. 13, 4), îndeinnând: .,îngăduiţi-vă unii pe alţii
taîabiwwtBfes.4f2);
Iar penlni a ajunge la o asemenea iubire faţă de semeni, caJea cea mai si~ gură
este rugâciunea pentru el. „Ţi-a venit vreo ispită de la fralele şi supâ-rarea le-a dus
lii ura ? Nu te lăsa biruil de ură, ci învinge ura cu dragostea. Şi vei învinge în
chipul acesta: rugându-te pcntru el cu adevftrat lui Dumne-zeu".141 Şi toi el învaţă:
„DacS îţi aminteşti răul de lu cineva, roagă-te pcntm el şi vei opri patima din
mişcare".142 I sr în alia parte. spune: „Peiuru ţinerea de minte a raului, roagiVte
pentru cel ce te-a supărat şi (e vei izbăvi".143
Cât priveşte natura şi roadele iubirii, vom vorbi despre ele la vremea cuvenifă,
când voin prezenta accastă virtute sub toate aspeclele ei.
1
"' Omilii la I Corimmi, XXXm. 1.
""Ibidem.
'M Capele despre dmgosla, IV, 22. : Ibidem, HI. 90. Cf. Bvagrie. Către mtmtihi. 14.
Avva Dorolei. fnvafâtitri de sitjUt
fitlositoonc, VIII, 6.
r' Capettdespredrago.su: III, 13.
542
7
Tămăduirea fricii. Frica de Dumnezeu
Frica şi stârilc legate de ea, ca (eattia, neliniştea, spaima, anxietatea, an-goasa,

sunt fundamental legate, aşa cum am vSzut, de alipirea de bunurile materiale.
Omul nu se poate deci tamfldui de elc decăt desprinzându-se de lumea aceasta' şi
aruncând toată" grija la Dumnezeu. cu nădejdea tare c3 prin pronia Sa va primi
(oate cele ce-i surtt de trcbuinţfl. lisus însuşj ne îtivaţă: „Nu duceţi grija\ spunând:
Ce vom mânca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrăca ? Că după toate acestea
se străduiesc neamurile; ştie doar Tatăl vos-Iru Cel ceresc că aveţi nevoie de ele.
Căutaţi mai întili împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui. ?i toate aceslea se vor
adnuga vouă. Nu vă îngrijiţi de zina de mâine" (Mt. 6, 31-34). în lumina acestei
învSţfturi, Sfântul Isaac .Siml spune: „De crezi că Dumnezeu poarlă grija" de tine,
pentru ce te îngri-jeşli de cele vremelnice şi de irebuinţele trupului tău ? (...)
Arunca" grija ta asupra Domnului, şi El te va hrăni (Pilde 3. 25). Şi nu te vei
înfricoşa de spaima ce vine asupra ta";2 „apropie-te, zice. ca să nădăjduieşti îniru
Mine, şi te vei odihni de orice lucru şi de orice teamă".3
Cea dintâi pricină ;i fricii este, aşa cum am văzut, lipsa de credinţil De aici
urmează că în sufletul celui cu credinţă puternică în Dumnezeu frica nu-şi mai are
locul. „Credinţa neclintită - spune Evagrie - nu primeşte bân-tuielile fricii".'1 Cel
care crede cu tărie în Dumnezeu şi în purlareji Sa de grijîl are siguranţa că va
primi de la EI în orice împrejurare ajutor şi apftrare, şi deci n-are a se teme de
nimic, nici de întîimplaYile vieţii, nici de duşmănia oamenilor. nici chiar de
moarte. Sfântul Pavel aminteşte că „însuşi Dumnezeu a zis: Nu te voi Iflsa, nici
nu te voi părSsi"; penlru aceea, putem zice cu credinţâ tare: „Domnul este într-
ajutorul meu; nu m;1 voi teme V (Evr. 13, 5-6). lar Psalmistul spune: „Domnul
este lurninarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme 7 Domnul este
apărătonil vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa? (...) De s-ar rândui împotriva mea
oştire, nu se va înfricoşa inima rnea (...)" (Ps. 26, 1-2, 5); „Că de voi şi umbla in
mijlocul morţii. mi mă voi leme de rele; ca Tu cu mine eşti" (Ps. 22, 4).
; Cf SF. loan Gură de Aur. OmUii la starlit, XVIII. 4.

' Ctivir/H' despre nevoinţă, 5.
1
Ihuieiiu 58.
" Capetegnostice, IV, 48.
543
!'.'y,f~ultiiii'it /uili'ilil'" y (lobâtuHttQ \irtittilor
Nu credinţa sa ÎI scap<i pe om de frică, ci ajutorul lui Dumnezeu, care-i vine ca
răspuns la credinţa în El şi-l sprijină şi-1 întăreşte.5 Astfel, Sfântul Isaac Sirul
spune: „Când vede (omul) că inima lui nu are linişte din partea fricii şi
tremuratului, va înţelege şi va cunoaşte că această frică îi arată că este lipsit de
altcineva, care s;l-l ajute. Căci inimn dâ mărturie prin frica ce-o apasă şi o
războieşte îniUintru că-i lipseşte cineva. (...) Căci ajutorul lui Dumnezeu este,
zice, eel ce mântuieşte".
lar aces! ajutor omul trebuie să-l ceară prin multil rugăciune, cu credinţa că
Dumnezeu i-l poate da şi cu nădejdea că-1 va primi.'" Leacul eel mai puternic
impotriva fricii şi a celorialte patimi care-i stau în preajmă - neliniştea, anxietatea,
angoasa - este îndeosebi „rugaciunea lui lisus". Sfântul loan Scărarul învaţâ aşa:
„Loveşte-i şi biruieştc pe vrajmasi cu numele lui lisus, căci nu e in cer şi pe
pam&nt armS mai tare. Izbavit de boală, preainăreşte pe Cel ce te-a izbavit, Caei
mulţumindu-l, te va acoperi in veci"." Iar Evagrie scrie: „Cel ce are grijă de
rugaciunea curata va patimi do la draci ocări, loviri, strigăte şi vătăimri. Dar nu va
cădea, nici nu-şi va părăsi gândul, zicând către Dumnezeu: «Nu mâ voi teme de
rele, căci Tu cu mine eşti» şi cele ascmenea".' Tot el arată ca ,£ste ftresc ca cel a
cărui minte este întotdeauna îndreptatâ spre Dumnezeu, având în partea mânioasâ
deplina aducere-aminte de El, iar partea poftitoare cu totul întinsă spre El, sâ nu se
teama" de cei care umbla racnind in jurul trupurilor, adică de duhuriJe răzvrătite,
care ne duşmănesc".10 într-adevăr, prin rugâciunea inimii omul se află (ot limpul
unit cu Dumnezeu, primind ajutorul Lui neînceiat, astfel că nici o pricînă de teamă
nu i se poate strecura in suflet. „Un bătriui a zis: Fie că dormi, fie ca veghezi şi in
tot ce faci s&-L ai pe Dumnezeu înaintea ochilor, şi nu va putea vrajrnasul să te
înspăimânte. Dacă gândul tău rflmăne aţintit la Dumnezeu, puterea Lui rămâne şi
ea în tine".11 Cu cât rugăciunea este mai curată, cu atât piere frica. „Semnul că s-a
ajuns la (rugaciunea adevărată) este că omul nu se mai tulbura" chiar dacă* lumea
întreagă s-ar pomi impotriva lui", scrie Sfânlul Varsanufie.1*' La stingerea fricii şi
a patimilor iscate de ea se ajunge, in acest caz, datoricîi prezenţei continue a puterii
dumnezeieşti in sufletul omului, adusă de rugaciunea neîncetatâ. Dar omul se
poate izbăvi de frică şi rugându-se anume lui Dumnezeu pentru aceasta. Astfel,
Avva loan din Singurătaie spune; „Dacă cerem de la Domnul, El ne dă putere şi ne
ajută să sdîpăm de frica"." lar un cuvânt al bătrânilor ne spune că: „Intrebat-a
oarecine pe avva Theodor: De se va
* Cf. Sf. Vmsaniifie si loan. Sciijori dulumiicesii'. 131. Sf. Isaac Sinil, CuviiUe despre
nevoinfii, 5.
n
Cmtinte despre nevoinfă, 21.
7
Ct'. ibidem*
" Scam, XX, 6.
9
Cuvimt dexpre nigiUiune, 97.
'" Capote gnastice, IV, 73. 11
Apofiegm*. N 377.
Sf. Varsanufie si loan, Scrisori dtthovnicesti, 150. 11 Dialog
despre suflei si pittimifc omenesii, ed. Hausherr. p. 94.
M4
TâtiuUttheafricii
întâmpla vreo năprasnă, şi ni le temi, avvo? l-a zis lui bătnlmil; De se va lipi cerul
dc păntânt, Theodor nu se teme. Căci s-a rugat lui Dumnezeu ca să sc ridice de
ladfinsul frica".14
Lucrarca de (âmâduire i fricii implicit din partea omtilui lepădarea voii proprii si
o slarc de smerenie, Aslfel, umii irate care-l îmreabă; „Ce trebuie să facâ cineva
ca să scape de wlburarea gândurilor", Sfantul Varsanufîe îi răspunde: „Taie voia
ta în loare şj păstrează smerita cugetare (...) şi vei fi izbăvit prin hand luî
Dumnezeu. Şi oriunde Wi fi, neliniştea nu va avea putere asupra taM." Am vfout
câ* frica este legarfi de mAndrie, şi aiîtta vreme câl omul se încrede în propriile
sale puteri, el este bântuit de această patimă. Penini ii putea s-o biruiască prin
puterea lui Dumnezeu, peiitni a primi aceas-lîi putere şi a o pastra mereti în suflet,
omul Irebuie să se lepedc de sine şi ! i recunoască neputinţa; altfel harul
dumnezeiesc nu se poa(e sâlfişlui în el. De aceea Sfântul Isaac Sinil spune că eel
care vrea să fie izbavit de frica irebuie sîl se roage mai întâi sa" câştige smerenia:
„Cu cât mmuljeste (rugă-ciunea), cu atât se smereştc mai mult în inima sa. (...) lar
când omul se snie-reşte, îndauS îl înconjoară mila, si atunci inima simte ajutorul
lui Dumnezeu. Şi aflii în el o putere de încredere ce se mişcâ" în ea".16
Tot aşa, omul poate birui frica prin iubire, căci, după cuvanrul Aposto-lnlni
loan: „In iubire nu este fricâ\ ci iubirea desăvflrşiiă alungâ frica (...)" (I In 4, 18).
Urmând acestuia, Sfăntul loan Scârarul arată că „cel ce s-a um-plut de iubire" este
f3ră ftfcă. Aceasta este adevărat în ceea ce priveşte iubi-rea fa|ă de aproapele: cel
care-l iubeşte pe fratele sflu nu se teme de el. Dar, fundamental, aceastd
învaţătură se referâ la iubirea lui Dumnezeu, care scoate din sufletul omului frica
lumească si îndeosebi frica de moarte. care, eel mai adesea, este pricina a toată
frica.1" Din iubirea lui Dumnezeu omul primeşte „puterea de încredere", care
biruic frica;1'' unit cu Ce] caruia îi sunt supuse toate, nimic nu-i poate face rau,
nimic nu poate să-1 vatăme.3" Prin iubire omul ajunge să vieţuiascîi w preajma
lui Dumnezeu şi se înstrăinează de cele ale lumii, fie ele din afara lui, fie
iSunirice. eare-i înfricoşează inima, şi se desfată de bunălăţile duhovniceşti, care
nu pol fi nicicum luate de la el. „Catii vreme eşti cu oamenii, aşteaptă-te la
necazuri ?i la primejdii şi la bfin-tuielile vfmiurilor nemateriale; dar când vei
ajunge la cele gfrtite tie, atunci vei fi fără fricâ", scrte Sfântul Varsanufie.31
'* Patertcul Penrni Avva Theodor ,il Fermei, 23.

■ Scrisori duhm'iricefti. ISO.
10
('tivîiitr cfr.vf>rr ntwftnftti 21.
"Svara. XXX. 4.
IH
Cf. £f. Isaac Sirul, CuvhUe drspr? newi/ifth 58.
•» a ibidem, 21.
1,1
CT. Sf. V.irsuntifie <»i lo.-ui, Scrisori titififvniifşiî, 196. :|
Ibidem, 8,
54.S
Tâiiuiduirea jjtitimitar $i dohăndire.a virtufilor
Omul cu adevărat trebuie să se tămăduiască de fricâ, însă et nu trcbutc să

lepede din suflet orice fel de teamă, căci „nu oricc frică este patimă". 22 Exis-lă, aşa
cum am văzut, o frică virtuoasă, pe ciire Dumnezeu i-a dat-o omului ca mijloc de
muntuire şi pe care Părinţii o numesc „frică mântuitoare", „neli-nişte mântuitoare"
şi în alte feluri asemănătoare. Această frică este numitâ de tradiţia ascetică „frica
de Dumnezeu". Frica pătimaşă trebuie nimicită pentru a face loc temerii de
Dumnezeu. în fapl, ambele forme de frică se întemeiază pe [endinţa firească a
omului de a se teme." Numai că prima se iscă din pricina lumii acesteia şi nu se
îndreaptă, aşa cum se cuviue naturii ei, spre Dumnezeu. Ca şi in cazu! celorlalte
patimi, trebuie deci ca omul s-o conver-tească, s-o întoarcă spre Dumnezeu.
Bazandu-se pe una şi aceeaşi tendinţâ a sufletului, ele se exclud una pe alia. De
aceea unul dinlre rernediile fundamental in cazul fricii este tocmai frica de
Dumnezeu. care, pe măsura ce sporeşte în iniraa omului, micşorează frica
pricinuită de lume şi îi ia locul. „Cel care se teme de Domnul n-are teama de nimic
şi nu tremiitâ" (Int. Sir. 34, 14), lar Sfântu! loan Scărarul, vorbind despre teama de
Dumnezeu, spu-ne că frica aceasta „alunga toată frica".24 Tot el spune: „Cel ce s-a
facul. rob Domnului nu se va teme decât numai de Stâpânul său. Dar cel care nu se
teme incă de Acesta se teme şi de umbra sa . Avva Serapion arată că „dacă omul ia
aminte înaintea lui Dumnezeu cu frica" in tot ceasul, nimic dintr-ale vrâjmasului
nu pot sa"-l tagroZeasca".26 Sfăntul Simeon Noul Teolog spune şi el că „cel ce se
teme de Domnul nu are fricâ de asaltul dracilor, nici de nepu-tincioasele lor
atacuri, dar nici de ameninţârile oamenilor răi".27
Frica de Dumnezeu poate fi socotită în toate privinţele ca o virtute funda-

mentală. In Sfintelc Scripturi sunl numcroasc textelc m care este vorba despre
ea,5* iar Părinţii o prezintă ca pe o condiţie a mântuirii.2'' Sfântul loan Casian
spune: „începutul mfmtuirii noastre şi al priceperii este, dupa Scrip-turâ, frica de
Dumnezeu (Pilde 9, 10)".3!) Iar Sl'ântul Varsanufie scrie: „Dacă nu dovedim prin
fapte amintireu fricii de Dumnezeu şi străpungerea pricinui-
B
Clement Alcxundrimil. Strotnate, II. 8. 40,
* Ceea ce ii face pe imilţi Pflrinţi sa îndemne: „Sfi ne lemem de Domnul ca dc fiiuc.
Aceastfi comparalie este folosiiă de doi dintre maiii învâţăiori ai sfintelor nevoin|e: Sf.
Macarie Egipteanul (Apofitgltte, Eth. Pat. 417) şi StTinlul loan Scărarul {Srcira. I. 26).
"SMra^VI, 10.
•' Ibidem, XX. 10. Cf. Evagrie. i'uvânt (kspre rugăciiuu: 100. ''
fitirricid, Pentrti Avva Serapion, 3.
7
Cete 225 de capeie.... 68, Cf. 69 („Cel ce umblâ înfru frica de Dumnezeu. chiar
dacB pcirece in mijlocul omenilor riti, nu se teme").
M
Cat priveste Noul Testament, a se vedea; Lc. 18. 2. 4; 23. 40; Papte 9. 31; 10, 2. 22;
13. 16. 26; Rom. 3, 18; 2 Cor. 5. Ui 7. I; Efes. 5, 21; Filip. 2. 12; I Pt. I. 17; 2, 17;
Apoc. 14.7; 19.5.
10
A se vedea, dc pildfi. I'aterivuL Pcntm Avva Evpiepie. 6. M
A>ezaniinle/f manastiresli, IV. 43.
546
Tămadui rea frivii
(ăde aceasla, ne osândiirT/' In ceea ce-l priveşte. Stântul Isaac Sirul spune şi cl: „Frica
de Dumnezeu este începutul vieţii celei adevărate a omuluif\M
Există doua forme ale fricii de Dumnezeu,^ corespunzătoare celor două rrepre ale
acestei virtuţi34
a) Pe trcapta de jos slă frica de judecata lui Dumnezeu, în această viaţă1* sau în
vcacul ce va să vină,1fi şi de ameninţarea chinurilor,'7 pe care Parinţii le numesc
„pedeapsîT. Am arftfat în altfl parie'* că acest termen nu trebuie înţeles în sensul cS un
Dumnezeu razbunător şi crud i-ar pedepsi pe cei care încalca poruncile Sale, ci ca
suferinţa a sufletului însrrainat de Dumnezeu şi lipsii de bunăulţile duhovmceşti care-i
fuseseră menite şi pe care singur omul . i " aduce prin pacat, judecata lui Dumnezeu
nefacând altceva decat să-i descopere dreapla măsură.39
Această frică este frica „începătoare", cea pe care o cunosc „înccpăto-rH"-40 Căci
scris esle: „începutul înţelepciunii este frica de Domnul" (Ps. 110, 10; cf. PUdel,7;9,
10).
Trei sunt pricinile - spun Parinţii - peniru care poale părăsi omul rilul şi carc-l fac sA
se alipească de Dumnezeu; frica de pedeapsă, nădejdea bunălăţi-lor viitoare şi iubirea
lui Dumnezeu/11 Primele doua „sunt proprii acelor oameni care tind să înainteze în
virtuţi",4i dar care se află încă în starea robi-lor (cf. GaL 4, 1); a treia este a celor
desăvârşiţi* căci „este a lui Dumnezeu şi a acelora care au primil in ei chipul şi
asemănarea l ui Dumnezeu'*/5 a celor
Srn\ori duhovrticeşti* 397. '

Cuviittedesprenevoittfă* I.
* Cf Sf Maxim Miirtuiisitorul. Capet* despre dfflgaste* I, 81, 82, Sf. loan Casian,
Convorhiri duhmmiceşti* XI. 6, 7, 13, Avva Dorotei. Invafafttri de sitflei foiositoare,
IV, I (..Sum doufl frici- Una începâroare şi umi desiWfirşîrfr). 14 Cf, Sf. loan Casian,
to& cit. Avva Dorotei, he. ciu a Ct St loan Sciirarul, Scam, VII, 12.
**'Cf. i*(U*'tiatf< Pentrti Avva Hie, 1: „Zis-a uvva Hie; tin de trei lucruri mil tcm: cănd
va vrea să iasa sufletul rncu d i n trup. când voi vrca sB întutnpin pc Dumnezeu şi când
va fi să iasil hotărâre asupra mea'\
Cf Sf. Maxim Marturisitorul. Capete despre dntgoste* 1. 81, 82. Sf. loan Cusiiin,
Convorhiri didwvniceşti* XI. 6, 13. Avva Dorotei, htvdfiitttn de suflel fittostioare, IV, I.
Sf Grigorie de Nyssa, Tdlcuire amdmmfiui hi (Wttatva Cihttdriior, I („Unii dobfindcsc
mântuirca şi prin fricfi, atunci când. gândindu-se la ameninţarea chintirilor ilin gheena.
u depart de rău"). Sf. loan Scararul, 'Seam, VII. 12; XXVII, 34. h feohgia boUi (trad
root.), Sibiu, 1997, p. 32-33,
v
A se vedea. cu privire la acesl subject, Clement Alexandrinul, PedagoguL VIII, 69. I,
Sf hineu al Lyonului, Contra ere?Jihr% V» 27. 2; 28, I.
9 Sf loan Casian. Convorhiri dnhovnieeşti, XI, 13. Avva Dorotei, învafâiuri de suffer
foiosiloare, IV, I. Sf. Vusile ecl Mare, Rgguffie Tttatit 4.
4;
Cf. Sf. Vasile eel Mare. toe. cirtt Cuvântînainie. Sf. loan Casian. Convorhhi duhov-
nîceştU XIt 6. Avva Dorotei. învăţături de suflel folositoare, IV, 2. 1 SI. loan Casian,
Convorhiri duhovmceşti* XI, 6.
547
Tămădtiireu patimilorşi dobtmdirea virtufi/or
care nu mai sum robi. ci fii şi moştenitori ai Săi (cf. Gal. 4, 7). „Dacă tinde aşiidar
cincva cStre desăvârşire - scrie Sfântul loan Casian -, de la acca pri-mfi treaptă de
teamâ, despre care am spus câ în mod propriu este o stare de robie (...), înaintând
de pe o treaptă pe alta, se va urca pe aceea a speranţei (..,), cătrc a treia treaptd, a
tlilor (....), treapta dragostei (...). De aceea. să ne străduim sa" ne ridicăm cu
desăvârşită ardoare a minţii de la această teamă la speranţă, iar de la speranţa la
dragostea de Dumnezeu şi de virtuli".44
Atunci când Părinţii spun că prima fonnă a fricii este a celor începători, inţeleg
prin aceasta pe cei care n-au atins desavarşirea, pe cei care nu sunl încfl sfinţi.
Deci. această frica o au şi se şi cuvine s-o aibă chiar cei sporiţi duhovniceşte. 4*
Avva Dorotei nu se fereşte sa spunâ monahilor; „Frica înce-pătoare ţine de
alcătuirea noastra'\4G
Totuşi omul es(e chemat sfl-şi stinga aceasta* fricâ şi sîl treac-a dincolo de ea,
ajungand la iubirea desăvârşită, aşa cum învaţă Aposlolul loan: „în iubire nu este
fricâ, ci jubirea desflvârşită alungă frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar
eel ce se teme nu este desăvârşit în iubire" (I loan 4, 18). Urmând acest cuvânt,
Sfântul Maxim M;1rturisitorul scrie: „Prima temere este scoasă afară de dragostea
desăvârşită a suflctului (I In 4, 18), pe care a dobândit.-o şi care nu se mai teme de
chinuri"."17 De aceea. Sfânttil AiHonie eel Mare poate spune: „Eu nu mă mai tern
de Dumnezeu, ci Î1 iubesc pe El. Că dragostea scoale afarn frica".*1
Se cuvine sa arătam însă că, aşa cum o spun cu dinadinsul Apostolul loan şi toţi
Pârinţii, numai iubirea desăvărşită face frica cu totul nefolositoare. Atâta vreme
însîl cat omul nu este cu tolul curaţit de patimi şi n-a atins starea de nepătimire şi
deplinătatea iubirii, frica are toate motivele să stnruie şi este prcţioasă pentru
mântuirea lui. Sfântul Diadoh al Koticeei spune limpede: „Frica este starea proprie
drepţilor care înca se curăţesc, fund împreunata" pe jumătate cu dragoste. Iar
dragostea desăvărşită este proprie drepţilor curăţiţi deplin. în care nu mai este
frică. «Căci dragostea desăvârsită, zice, scoate afară frica» (1 In 4, 18). (...) De
aceea zice Scriptura într-un loc: «Temeţi-vâ de Dumnezeu toţi sfinţii Lui» (Ps. 33,
9); iar în alt loc: «lubiţi pe Domnul loţi cuvioşii Lui» (Ps. 30, 25). Prin acesta
învăţăm limpede că frica de Dumnezeu este proprie drepţilor care se curăţesc înca,
fund împreunatâ. cum s-a zis, pe jumătate cu dragoste; iar dragostea desăvârşită e
proprie drepţilor cu-râţiţi. îri care nu mat este gândul vreunei temeri, ci o ardere
neîncetatS şi o alipire a sufletului de Dumnezeu prin lucrarea Duhului SfAnt".*'
M
ibidem, 7.
' Sf. loan sc.ii.li nl spime ace us t a in repctute riinduri şi in lemienii cei mai lari. A .se
vedeu Scam, VII. (2: XXVII. 34; XXVIII. 7. 31; XXX. 5. '" Imaffihiri lie
sujleipUmimtrr, IV, 3.
" Capeii despn dmgoste, I. 82. Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXX. 4.
;M
Patericul, Penrm Avva Antonie. 34. ''' Cuvi'ml ascetic in MX)
de caj/ete, 16.
548
laiwidttirea fricii
Se cuvine ca frica sa" stăruie în sufletul omul atiita vreme cat iubirea n-a ajuns
la desavârşire pentm c;1 ea contribute in mare parte la curâţirea omului de pîîcale
şi la atingerea nepătiniirii, fflră de care mi poate omul alinge depli-ntftatea iubirii.
Putem spune chiar ca" făr.l frică - care şi ea implică o anumită curâţie -, omul nu
poate ajunge la iubirea desa*vârşila\ Sfântul Isaac o spune rflspicat, an'itând c;1
ea este cea care-l misc;i şi-l îndrumâ* pe om spre pocainfn* si îndeosebi prin ea
se ajunge la curîiţia inimii: „Precum nu este cu putinţă a Irece marea cea mare
făr<1 corabie, aşa nu poate trece cineva spre dragoste fără frică. Marea cea r.lu
mirositoare aşezată între noi şi raiuj înţelegiitor, n-o putem slrăbate decât prin
corabia poc&nţeî, mânata* de vâslaşii fricii. Dacă vâslaşii aceştia ai fricii nu
cârmuiesc corabia pocainţei. prin care se străbate marea lumii acesteia spre
Dumnezeu, ne înecâm în marea cea rltu mirositoare. Pociiinţa este corabia; frica
este cârmachil ei; dragostea este limanul dum-nezeiesc" Ml Sfântul Maxim spune
şi el că „temerea de Dumnezeu... face să se nascil in noi nepâtimirea, maica
iubirii".M far Sf;lntul Diadoh al Foticcei spune din nou cu loaM limpezimea:
„Nimeni nu poate sâ hibească pe Dumnezeu cu toat.1 inima dacâ mai îiitlii nu se
va teme de El îmru simţirea inimii Cctei numai curăţindu-se şi înmuindu-se
sufletul prin înrâurirea temerii, vine l;t dragoste lucrătoare, Dur nu va veni cineva
la temei-ea de Dumnezeu in chi-pul arfical dacâ nu va pflrâsi toate grijile lumeşti.
Căci numai când ajunge miniea la linişte mulrâ şi la negrijă, o stramtoreaza" frica
de Dumnezeu, cură-ţind-o înlru simţirc multă de toată grosimea pfimântească, ca
astfel să o aducă la marea dragoste a bunatiuji lui Dumnezeu".52 Şi încheie asffej;
MSă avem deci ca laudil neîncetată, mai presus de toale laudele. mai îruăi frica de
Dumnezeu. apoi dragostea, care este plinirea legii desaVârşirii în Hristos".'
Sfânttil Grigorie Palama arată şi el rostul pedagogic şi curâţitor al fricii şi
fapttil că ea este cu totiiJ de Ireburnţă pentru om, socotind-o pricinuitoarc şi
mijlocitoare a iubirii, şi deci a însăşj vederii lui Dumnezeu: „Curnţirea sufle-
tului are ca începătoarc fricade Dumnezeu (cf. Pilde 1, 7), din care se paste
rugăciunea neîncctaiă calre Dumnezeu întru durerea inimii şi lucrarea ponm-cilor
evanghelice. Şi reîmpăcândti-se omul cu Dumnezeu prin rugăciune şi împlinirea
poruncilor, frica sc preschimbfl în iubire, iar îndurerarea din vre-iiu-a rugâciiinji
se preface m bucurîe de nespus. care face să râsara" floarea ciinostinţei celei
sfintc".5"1 Sfântul Isaac Sirul Fnvaţâ- şi el cfl frica este condi-ţia esenţiulă a
desăvârşirii Fn virtute, a iubirii şi a cunoaşterii lui Dumnezeu, şi deci cale
duhovniceuscil de neocolit pentru cei care vor sa" ajiing;! la capâ-Cuf doririlor:
„Cunoştinţa duhovnicească urmeazâ. prin fire, după lucrarea virtuţiJor. Dar
amfmdurora Je premerge frica şi dragostea; iar dragostei îi pre-
" Cuvinte tjespre newinţâ, 72.

Captrfe dasprc dragostt, I. 81. ^ Ctfi'Snt
ascetic tn 10Q de captte. 16. Cf. 17. 0 Ibidem,
17.
Tttok.1 1.7.
549
Tântădiurea patinulor ţ% liitbdndireo virtudlor
merge iarăşi frica. Tot eel ce zice cu neruşinare că se pot câştiga cele din urrnă
înainte de Iucrarea celor dintâi a pus în sufletul său cea dinlâi temelie a pterzării.
Căci aceasta estc calea Domnului: cele din urmă se nasc din cele
dintai'","
b) A doua formă de frică ţinc de iubirea desăvârşită.*'' Ea se naşte din iubirea

lui Dumnezeu, care o izgoneşte pe cea dintâi. Este frica de a nu f\ despftrţit sau
înstrăinat de Dumnezeu, frica de a fi lipsit de „îndrăznealn dragostei"." După cum
spune cu rnultă dreptate Clement Alexandrinul, „nu te tend de Dumnezeu, ci te
temi sâ nu cazi din haml lui Dumnezeu".^ „Ccl care are iubirea adevârată - spune
Avva Dorotei -, pe care Sfântul (Apostol loan) o numeste desăvărşită, această
iubire îl duce pe el la frica desăvârşită. Căci se teme şi păzeşte voia lui Dumnezeu
(....) pentru că, aşa cum am spus, a gustat din dulceaţa de a fi împreună cu
Dumnezeu şi îi este frică să nu cada din ea, îi este frică să nu fie lipsit de ea".w lar
Sfântul loan Casian, care de-scric pe larg aceastâ teamă plină de mareţie, citând şi
textele din SfAnta Scriptură in care se vorbeşte despre ea, spune: „Cel ce va fi
întărit în desă-vârşirea dragostei, trebuie să se ridice pe o treapta mai înalta, şi
anume la ncea sublimă leaniă a dragostei, pe care n-o zămisleşte nici frica de
pedeapsă, nici dorinţa de riteplată, ci mSreţia iubirii, prin care fiul îl respecta pe
prea ingăduirorul său tată, sau fratele pe frate, sau prietenul pe prieten, sau soţia pe
soţ, cu simţa'mânt deplin, de vreme ce aceasta nu de cearta şi de batata lui se teme,
ci de o uşoară shlbire a atecţiunii, simţământ pornit dintr-un devota-meni
intotdeauna curat, manif'estat nu numai in vorbe, ci şi in toate faptelc, cu grija ca
nu cumva să se ofileascl cfituşi de puţin floarea dragostei lui'\so
Frica aceasta este „frica desîlvârşită",61 „a celor sfinţi şi desavârşiţi. a celor
care au ajuns la măsura iubirii".^ Sfinţii, spune Avva Dorotei, „nu mai fac voia lui
Dumnezeu de frica chinurtlor (...). ci, pentru cfl ÎI iubesc (...), se tern s5 facă ceva
contrar voii Celui iubit (...). Căci sfinţii nu mai fac voia Lui din frică, ci se tern
pentru că-L iubesc".fti Sf'AntuI loan Casian arată şi el că „la aceastiî teamă, aşadar,
sunt poftiţi nu păcătoşii, ci sfinţii, precum spune în cuvinte profetice Psalmistul:
«Temeţi-vă de Dumnezeu toţi sfinţii Lui, fiind-
' C'uvittie despre nevoinţâ, 44.

* Cf. Sf. loan Casian, Cunvorbiri dtdwvniceşti, XI. 13. Sf. Maxim Mfuiurisilorul.
Ciipete
despredmgoste, 1.81, 82 (..A doualemereesteîmpreuiuitS punirea.... cu tlnigostea").
SI". Maxim MJrtnrisitonil. Capete despre dmgoste. I, 81. M
Stromate, II, 8, 40. u învafăfiiri desidlet folosiuxtre, IV. I.
no
Couvorhiri didioriiicesti, XI. 13.
1
A se vedea Awa Dorotei (învdfâturi de sujlet fotositoam* IV. 2 si 3), a cănii
învâţiiiurâ pe aceasta temîi este întro totul nsemănăîoare cu cea a Sf. loan Casian. ":
Ibidem, IV. I.Cf. 2. "Ibidem, IV, 2.
550
Ttifmuiuireafricii
câ nimic nu le lipseşte celor ce se tern de El» (Ps. 33, 9). Este sigur că nimic nu-i
lipseşte celui ce se teme de Dumnezeu cu aceasiă teamă. (...) Despre aceasta
(eamă vorbeşte profetul, când spune că Duhul Sfant s-a coborât în şapte forme
asupra Omului-Dumnezcu. la naşterea Sa in trup, «Se vaodihni. spune el, asupra
Sa Duhul Domnului: duhul înţelepciunii, duhul înţelegerii, duhul chibzuinţei şi al
puierii, duhul ştiinţei şi al evlaviei» (Is. 11, 2), adăugând ca pe ceva de căpetenie:
«Şi-L va umple duhul temerii de Domnul» (Is. 11.3). în aceste cuvinte din urmă
trebuie să observăm cu mare aten-ţie că n-a zis: «Şi se va odihni asupra Lui duhul
lemerii de Domnul», cum spusese despre celelalle, ci «Î1 va umple duhul temerii
de Domnul». Atâi de mare este puterea virtuţii sale. încâl celui pe care 1-a
stâpânit odată pentru virtutea sa îi ocupă nu numai o parte, ci loată mintea sa. Şi
pe bună drcptate. fiindca pe eel care nu se desparte niciodată de dragostea Lui
aceastfi dragoste nu numai că-l umple, dar chiar îi stăpâneşte fără întreruperc si
pentru totdea-una (.,.). Aceasta este aşadar teama desavârşirii, de care se spune că
a fost umplur Omul-Dumnezeu, care a venit nu numai pentru a răscumpăra
neamul omenesc, dar chiar pentru a-i dărui o forma" de desăvârşire şi pildă de
vinuii"."4
însă nimeni nu poatc ajunge la această fricâ dacă n-a cunoscut-o înainie pi*
prim a: ..Nu e cu pulinlu să ajungă cineva la aceasta daca nu o are mai înlâi pe
cea începătoare". spune Avva Dorotei,™ „căci zice: «Frica de Domnul e
începutul înţelepciunii» (Ps. 110, 10), şi iaraşi: «Frica de Dumnezeu e înce-putul
si sfârşitul» (Pilde 1, 7; 9, 10; 22, 4)"."
IV aceea. celui care nu s-a tamăduit pe deplin şi n-a ajuns la nepfitimire, nici
n-a atins deplinalatea iubirii, i se cuvine sa caute a dobândi frica cea în-cepaloare.
Caci, spre deosebire de frica pătimaşfl, teama de Dumnezeu nu se iveşte de la
sine, ci este o virtute pe care omul trebuie să se străduiască s-o caştige cu ajutorul
lui Dumnezeu. De aceea ea şi este o poruncâ pentru om: ,.Teme-te de Dumnezeu
(...), Acesta este lucru cuvenit fiecanii om" (Eccl. 12, 13); „cu frică şi cu cutrcmur
lucraţi mântuirea voastră" (Filip. 2, 12); „petreceţi în frică zilele vr.'melniciei
voastre" (I Pt. 1, 17). Omu! nu poate înainta pe calea făptuirii (praxis) fară
această stare lăuntrică, după cum arată în chip figurat Sfântul Varsanufie: „Când
voieşte cineva să călălorească, îsi in în picioare încălţăminte (...).Când deci se ştie
cineva pe sine câ are să facă un lucru. trebuie să înţeleagă prin pregatirea
trupească pe cca duhovniceasca şi să-şi ia încălţaminlele duhovniceşti, adicâ
pregătirea prin frica de Dumnezeu şi să cugete că toate trebuie să le facS cu frica
lui Dumnezeu şi să-şi pre-gfitească inima să cheme pe Dumnezeu, ca să-i
dămiască frica Lui .
'' Cenverbiri duhovniceşti. XI. 13. 's

hmiftiliiii de suflet Jblosiiitare, IV, 3.
Ibidem.
"' Scrisori dithovniceşli, 393.
551
Tthiuuhiireit ptilimilor fi dolHiiuhren virtufihr
Dar cum se poate dobândi frica de Dumnezeu ?

Ea „este rodul credinţei".6* Pe de altă parle, ea este nemijlocit legată de Jucrarea
poruncilor,** dupa cum spuae Psalmistul: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul;
întru poruncile Lui va voi foarto" (Ps. HI, ]), „Fericiy toţi cei ce se tern de Domnul, care
umblă în căile Lui" (Ps. 127, 1) şi Ecclesias-iul: „Teme-te de Dumnezeu $i păzeşte
poruncile Lui !" (Eccl. 12, 13). Legă-tura dintre ele este atâi de puternicâ, încât adesea
Părinţii înţeleg prin frica de Dumnezeu însăsi împlinirea poruncilor.70 Căci nu poate
omul să arate că are cu adeviirat aceastfi virlute decât dacă sc supune voii lui
Dumnezeu, cuprinsa în poruncile Sale. Pentru că, altfel, şi diavolii se tern de Dumnezeu,
dar nu cu o frică virtuoasă, caci recunoaşterea atotputerniciei şi măreţiei Sale nu o
însoţesc de împlinirea voii Lui.
Dezlipirea de lume şi negrija duhovnicească de cele pământcşti due şi ele la frica
desăvărşită de Dumnezeu.'1 Aducerea-aminte de moarte7' şi de cele de pe urmă,7* ca şi
însingurarea,74 care sunt legate de cele pomenite mai sus, inlesnesc şi ele frica cuvioasă.
Tot aşa, cercetarea deasă a constiinţei," recu-noasterea propriei păcâtoşenii,7''
întristarea77 şi lacrimile7* o zâmislesc pe ea. De asemenea, Pârinţii îi îndeamnă pe cei
care voiesc s-o câştige sâ stea în preajma unui om duhovnicesc care are această virtute.7'1
Sa" nu uităm totuşi că, fiind o virtute, frica de Dumnezeu este o manifesta-re a
harului, şi nu este numai rod al strădaniei omeneşti, ci tin dar al Lui, care irebuiecemi
prin rugaciune.811 Mai ales prin nigâciune primeşte omul curăţia
Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despiv nrvoinfa, I. Cf. IS („Credinţa produce in noi frica...").
Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de mpeie..., I, 5 („Cei ce nu se teme de Domnul, nu
crede câ există Dumnezeu, Dar eel cc crede câ existâ se teme tie El..."). 69 Cf. Sf. loan
Qura de Am. Tâlctfire la Psalmut 11 /. I; Taladnt la Psalmut 127. I.
J
A se vedea. de pikiă. Sf. Maxim Mfulurisitonil, Reisputisitri ciît/v Talasic, 48 (..Miniea
caută... pe Domnul. Dai mi oricum, ci in frica Domnului, adică prin Trnplinireu pomncilor").
' Cf. idem. Cuvâm ascetic, 18 („Negrija deplina de cele pănianteşii... aduce sufteiul la frica
lui Dumnezeu"). Sf. Diadoh al Foticeei. Cuvânt ascetic m lOOde capete, 16 (..Nil va veni
cioeva la (etnerea de Dumnezeu in ehipul arâtat daciî mi va pflrăsi loaie grijile lumesli. Căcî
numai cand njunge mintea la... neglîjă o striuntorcaza frica de Dumnezeu"). 72 Cf Sf. loan
Scanuul. Scam, VII. 13. AvvuDorotei. hivăialuiide sujlei jbteniioarv, IV, 6 (..Pariinii au
spus câ omul dobândeşte frica de Dumnezeu având ainintirea morţii...").
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte aespre nevainfă, 1. Avva Dototei. lac, tit. 74
Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despiv nevoinfâ, 56. " Cf Avva Doroîei.
hivâţâtuH df suflet fotosiloare. IV. 6.
76
Cf. Sf. loan Scărarul, Scam, XXV. 28 (..Cei ce s-a cunosctif pe sine a cunosciil in sine
gandul fricii de Doninul").
7
Cf. Sf. Viusanufie şi loan, Sc/i.wri dtihovniceţti. 96 („Fără necaz şi întrislarc nu eslc
înaîntaie in frica lui Dumnezeu") 'H Cf. Sf. loan Scănirul. Scam, VII. 54.
,y
Cf. Avva Doroiei. hiveiţăluri df Sujlet folositoare, IV, 6 (,,Ce voi face, pfirinte. ca să
mil leni de Dumnezeu ? Mergi, alipeste-te de un om care se teme de Dumnezeu. si din
frica lui de Dumnezeu învaţă şi tu să te temi de Dumnezeu").
ffi
Cf. Sf. Diadoh al Foticeei, Cttvănt ascetic in 100 de capete, 17. Sf. Isaac Sirul.
Cuvinte despre nevoi/iţei, 56. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisoii duhovnice.yli, 393.
552
Tăiiuuluirea fricii
care-1 face să simtă frica de Dumnezeu; căci atâta vrenie cât este supus pati-
milor. el nu are nici frica cea roai de jos. De aceea, chiar „frica începătoare"
presupunc o anumîtâ sporirc duhovnicească. ea nefiind propriu-zis o virtute a
„incepatorilor", ci mai curând a celor îmbunatăţiţi. Aslfel, Sfântul Diadoh.
folosindu-se de un limbaj medical, serie: „Rănile primite de trup, dacâ s-au
înaspiil şi s-au umplui de murdăric, nu simt lucrarea leacnlui; dar după ce sum
curilţîte, siml lucrarea lui, ajungând prin el la tjimaduire deplină. Aşa şi siifletul:
câlă vrcme e neîngrijit şi acoperit în întregîme de lepra păcalelor. nu poaie simţi
frica lui dumnezeu, chiar dacă i-ar vesti cineva neîncetat judecatu inli'icosaiă si
aspră a lui Dumnezeu. Dar cănd începe să se curăţească cu muliă luare-aminte la
rugăciune, simte frica lui Dumnezeu ca pe un leac adeviirat al vieţii. care,
mustrându-l, îl arde ca într-un foc fară durere"."1
Roudele fricii de Dumnezeu," care este cu adevărai temei şi condiţie a vieţii

duhovniceşli, sum atâl de mari şi numeroasc, încâl Sfântul loan Gura de Aur
spune: „Avcţi o comoară nepreţuitfl, maî presus de loate bogîiţiile (...): frica dfi
Dumnezeu"."
Mai întâi, ea îl îiitoarce*4 pe om de la rfiu, dupa cum învaţă Solomon (Pilde
14, 27; cf. 8, 13). Ea îl curăţil pe om de tot pâcatul şi de toatâ* patima." vădindu-
se aslfel ca un „leac""6 bun la toate. Sfăntul loan Casian o numeşte cruce pe care
se pironeşte nevoitorul pent.ru a muri lumii." lar Stantul Diadoh .if Foliceei,
subliniind roslul ei tamăduitor, spune: „ca un leac adcvăial al vielii". ea „arde
(suflctul) ca înir-un foc (...). Aşa, curăţindu-se treptat, ujun-ge lacurăţirea
desâvârşită"/* Sfântul Grigorie vede in ea „începătoarea" „cu-răţirii sufletuiul",
care „scoate toată întinăciunea şi-l netezeşte (...), facân-du-l asemenea unei
tăbliţcgata să primeasca* înliparirea harurilor Duhului". '
Frica tie Dumnezeu îl tâmaduicşte pe om mai ales de patimile care îi în-
greunează sufletul şi-l împiedică să sporeasca în viaţa duhovniccască: akedia
1,1
Cuvâni ascetic in 100 <U> capete, 17.
■' în cele cc urmează nc vom rcferi Tndeosebi lu efeclelc cclei dintfti forme de fricii,
pcntm că cea clc-a <loua depaţeşte cadrul fSpliiirîi (/>mvi.v).
"OmiHela('ate»a>,3.
* Cf. Sf. loan Casian, Convorlriri Athovtttceşti, XI. 6. Avva Doiolei, hivâfâiuri de
siiflri fbtositoare, IV. 6 („din frica de Domnul fieciue se abate de la rău"). " Cf. Sf.
loan Gura de Aur. Ontilii la xtatui, XV, I. Sf. loan Scăraml. Sean* XXVIII. 34. Cf.
Avvji Doroiei. toe rit. (..negreşit node nu este fricîl de Dumnezeu, acolo este toatiî
palima").
' Tennemil este folosit de Sf. loan Gură de Aur. he. .//.. 2. Sf, Diadoh al Foticeci
spune si el cfl tciunsi de Dumnezeu este „leac adevarui al vîe|ii" (Cnvaiii ascetic hi 100
df capete, 17).
Afezămittuie itu'utiisiiresti. IV. $5 („Crucea noastră este frica de Doinnul").
*Cuvânt ascetic in 100 ,!<■ capete, 17.
a
Triade,i, 1.7.
"Ibidem.
553
Tâinâdmrea patimilor ft dobândirea virtuţilor
t„nimic nu poate alunga aşa de mult trândăvia ca frica", spune Sfântul loan Scararul91),
uilarea şi negrija," lipsa de curaj a sufletului şi moleşeala," în-vârtoşarea inimii,*4 în
sensul ascetic al cuvântului, adică nesimţirea sufletească.
De asemenea, frica curălă sufletul de poftele trupeşri,^ de gândurile relev6 şi
nâlucirile''7 necurate. Şi scoţându-le din suflet, ea îl fereşte pe om de în-loarcerea lor.
Sfântul Vasile eel Mare spune: „Frica îndepărteaza ispitele pă-cătoase (...)• Acolo undc
se află frica de Dumnezeu, întinăciunea şi murdăria patimii este ştearsă din cugetul
nostril*. Sfântul loan Gură de Aur spune şi el: „Acolo unde este frica, poftele rele sunt
împiedicate, dezlflnţuirea patimilor alungată; şi după cum de casa care este întotdeauna
păzitâ de soldaţi uu îndrăzneso să se apropie nici tâlharii, nici ucigaşii, nici vreun alt
răufăcător, tot aşa atunci când frica stăpâneşte sufletul nici o patimă necuvenita nu pă-
trunde tn el. toate fug şi dau înapoi, ahingate din toate părţile de puterea de nebiruit a
fricii celei mântuitoare".'w De asemenea, frica îndepărtează din suflet grija şi
preocupările lumeşti.100
Frica de Dumnezeu este astfel de mare folos pentru paza inimii. fără de care nu se
poate ajunge la rugăciunea curată, la iubirea desâvârşită şi la vede-rea lui Dumnezeu.
Origen spune că „nimic nu păzeşte inima mai bine decât tearna de Dumnezeu".101 lar
Sfântul Varsanufie vorbeşte despre „cei desă-varşiţi, care pot să-şi cârmuiască mintea şi
o pot ţine în frica de Dumnezeu, ca să nu porneasc;! in toate laturile şi sa se scufunde în
cea mai adânca îm-prăşiiere şi în tot felul de închipum".'02
Prioa de Dumnezeu „nu numai că alungfi din inimă patimile, ea şi aduce în ea

mulţimea virtuţilor"."" Avva Iacov spune aşa: „Precum faclia în camera întunecoasă
lumineazâ, aşa şi frica lui Dumnezeu. când vine în inima
"'.SYww. XXVII. 34.

,,:
Cf'. Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori duhovriiceşti. 226 t.Jnc51zeştc-ţi inimaîn frica lui
Dumnezeu, trczintl-o din soniniil .spiritual al celoi doufi cumplite patimi potnenite:
uiiareaşi negrija").
1
Cf. ibidem, 149 („Suntem lipsiţi de curaj şi ne molcşim. Dc unde vine aceasta ? De
acolo ciî tnipurile noastre n-au fost strapunse de frica Lui"). " Cf. ihuli'tn, 600.
9i
Cf. Sf. loan Gură de Aur. Omilii la stand. XV. I. Sf. loan Scăninil. Scam, XXVm, 34. «
Cf. Sf. loan Gurfi de Aur. he. cti, Sf. loan Scfirarul. Scam, XXVID. 34. " Cf. Sf.
Vai'sanufie şi loan. Scrisori dtdioviiicesti. 431.
Cuvâat despe facerea amutui, II. 11. Cf. Avva Doroteî. hivâţâlitri de suflel
fohsitoare. IV. 3.
'Omilii fa slatui, X V , ] .
100
Cf. Sf. loan Scfirarul. Scam, XXVIII. 34.
101
Tâkuire Ui psalmut 140, 3. PG 12. I666A.
" Sciixon duhovnicesii, 431. Cf. Sf. Isaac Sinil, C.uviiue desjue iirvoitiţă. I. m
c
Sf. loan Gurf de Aur, Omilii la slatui. XV. I.

554
lYtnuiduirea fririi
omului, ÎI lumineazâ şi-1 învaţă toate faplele cele bunc şi poruncile lui Dumnezeu"."*
Iar Sffintul loan Gură de Aur arată că „nimic nu face să crească şi să înfloreasca"
virtutea ca simţirea necontenită a fricii de Dumnezeu".105
Frica de Dumnezeu este începătoare a vieţii virtuoase10'' şi condiţia ei esen-ţială. Mai
înainte de lucrarea virtuţilor stă frica de Diimnezeu, §i loate virtuţile din ea se nasc, aşa
că fară ea nu-i esltf cu putinţă oinului sâ le dobândească pe acestea, spune I impede
Sfantul Isaac Sirul.'07 Tot aşa spune şi Sfâniul loan Gură de Aiir: „După cum, dacă n-ai
simţirea fricii, eşli departe tie a face binelc, tol aşa, iiinnci cfind ai în suflet teama de
Dumnezeu, te îndepărtezi de la rău".IOH
Abâtăndu-I pe om de la rău şi curăţindu-l de toatâ răutatea, ea îl aduce la lapiuirea
binelui, dupâ cum spune Sfâniul Pavel atunci când învată: „Să ne curăţim pe noi de
loală îniinarea [rupului şi a duhului, desăvarşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu" <2
Cor. 7, l), adică la împlinirea poruncilor.10'' „Feri-cilbârbatulcaresetemede DomnuI"(Ps.
I l l , I). Dece? Pentru că „se stră-duieşte cu toală râvna să împlineasca pomncile",
răspunde Sfântul Vasile tal-cuind cuvinlele care urmează, din acelasi versel: „întru
pomncile Lui va voi foarte" {Ibidem). „Penlru ca nu este propriu celor ce se tem să
disprcţuiască vreo ponmcâ pe care au primit-o sau s-o împlinească cu neglijenţa".
Fricade Dumnezeu întăreşte credinţa"1 din care purcedc si care esle temeiul friauşi
al vieţii duhovniccşti. împreunata cu credinţa, ea îi dă omului puierea „sa lc
împiinească pe Coate, chiar şi pe cele ce par grele şi cu nepurjnţă celor miilţi"."3 î| face
tare şi de nebituit pe cale,1" „întăreşte cele diiilăuntru ale ini-mii".1'" dar mai ales îl face
să-şi puna nadejdea în Dumnezeu.1 " Iar dc aici omul capâtâ sialornicie şi bărbaţie
sufletească, atât în faţa necazurilor şi tulburărilor din aoeastS viaţă, cât şi în fa{a
vrăjmaşilor cu care are a se razboi pe calea nevoinţei; în vreme ce, dacă a părăsit frica,
dimpotriva, se arata nevolnic, supus împrâştierii şi schimbării lucrurilor din Untie şi
înstrăinat de bine.1 R
inlesnita de pocăinţa, de întristarea inimii şi de lacrimi. frica este totodatâ izvor al
acestor stări de căinţă ale suflelului, sporindu-le şi îrilariridu-le."7
"" Patertad, Pentru Avva IHCOV, 3.

C«r. dt,
w
Cf. Sf. loan Gmfi de Aur, Omllii la swiui. 2. Sf. Isaac Sirul. Cuvinie despre nevoin-
t('i. I („Fcicii <le Dumnezeu este începutut virtuţii").
'' Cuvinte despre nevoinfâ, 44. m
Omilii la siaitii, XV, 1.
:
* Cf. Sf. Vasile eel Mare, Regulile mart, Cuv&m inaintc. Sf. Grigorie Paluina. Triade,
I. 1.7. Palericul. Penlni Avva lucov, 3.
"* Ibidem.
1
Bvagrie, Tralniiil praclic, Prolog. 8 („Credinţa se întflrcşlc cu frica tic Dumnezeu").
"-' Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 decapefe... I. 69. 1,3 Ibidem.
'' Sf. loan Caiiiui. Aşezâmintele ntânttstireşti', VI, 13.
' Cf. Sf. Maxim Miirturisitonil. Capele despre dragosie. I, 81.
'' Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinie despre nexoinfa, 1,
l?
Cf. ibidem, 72. 18. Sf. Vnrsaniifie şi loan, Svrisori duhovnicesti. 397. Sf loan Gură
ik- Aur, Omilii Ins/ami, XV. I; Omilii hi Filipeni, III, 4.
555
Tâmăduirfa ftaiimilorsi dohântltrea vir/ufilor
Frica de Dumnezeu înlesneşte rugâeiunea şi o face plinfi de răvna" şi fier-

binte.1"1 Ea face să rodeasca rugăciunea de cerere: „E o mare bucurie sâ cearâ
cineva un lucru cu frica lui Dumnezeu. Acesta va îndrăzni să creadă c;1 cererea
lui se va împlini", scrie Sfântul Varsanufie.1,1' Din ea izvorâşle şi ru-găciunea de
laudă, după cum stă scris: „Lăudali pe Domnul nostru loate slugile Lui, cei ce vă
temeţi de E1, mici şi mari" (Apoc, 19, 5); „Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi slavă
Lui" (Apoc. 14, 7). Tol frica de DumnezeU naşte şi „nigăciunea neîncelata" c&tre
Dumnezeu înini durerea inimii". cum arată Slântul Grigorie Paluma.120 Ea face
orice rugăciunc curată. pentru că ea aduce trezvia suflelului.121
în chip deosebit însâ, frica de Dumnezeu este izvorul smereniei.122 De aceea,
înlrebal de un frale: „Cum vine omul la smerira cugelare ?", Avva Cronie îi
răspunde: „Prin frica lui Dumnezeu".1"
Şi lot prin ea ajunge omul, aşa cum am vazut, la iubire, care este cununa
luiuror virtuţilor.1
farcurăţirea de palimi, nepfilimirea, împlinirea poruncilor şi lucrarea vir-
uiiilor, a căror culme este iubirea. ÎI due pe om la cunoaşterea duhovniceas-cfi. De
aceca, se poate spune că fără frica de Dumnezeu nu poate ajunge omul la aceastâ
cunoaşfm- şi nici la prima ei treaptă, care este înţelepciunea. Astfel, în mulle
rânduri cilim m Sfiniele Scripturi cfi „înccputul înţelepciunii este frica de
Dumnezeu" (Ps. 110, 10; Pilde 1,7; 9. 10), iar PsalmistuI spune şi el: „înţelegere
bună este tuturor celor ce o fac pe ea" (Ps. 110, 10). Ur mand acestei învTiţături,
Sfântul loan Gurfl de Aur spune ritepicat: „Omul imbunâtăţrt şi temfttor de
Dumnezeu este eel mai înţelept dinlre oameni", şi iarăşi: „eel ce se teme de
Dumnezeu este plin de toată înţelepciunea".125 Slantul Grigorie Pnlaiiui socoteşte
frica de Dumnezeu nu numai început al ln|elepciunii, ci şi al vederii dumnezeiesti.
larSfânlul Isaac Sirul ne araiâ limpede, pas cu pas, felul in care frica duce la
cunoaştere: „Din credinţîi se naşte frica de Dumnezeu. Şi cănd va urma ei prin
faple şi se va urea puţin prin lucrure, se iveşte cunoştinţa duhovnicească (...).
Credinţa produce în noi frica, şi frica ne sileşte să ne pocaim şi să lucram cele
bunc. Şi prin aceasta se dă omului cunoştinţa duhovnicească, care esle simţirea
tainelor şi naşie credinţa din vederea (contemplaţia) adevărata*. Nu din crcdinţa
singură şi
"* Cf. Sf. lonn Gm 5 de Aur. Omilii la sfatut, XV. I,

Si rlsori duhovntK'sti, 262. ;' Triade.l, 1.7. 1 Sf. Mnxiui Mar(uiisitoru). Cavâin
ascetic. 18 („Fricn lui Dumnezeu aduce trezvia
atcnu'oi"),
" Cf. Sf. loan Casiiui. Aşezămintele mîiiuislirefti, II, 3. 4.
° Paltricul, Pcntru Avva Cronie, 3. 114 Cf. Sf loan Sclfrarul, Scam, XXV. 28 („Cel
ce câlulorcşle cu gandul fricii de Domnul. ajunge la poartu iubirii"); XXX, 12
(„Crcşterea fricii pune inceput iubirii"). Sf. Isaac Sirul. Ciivmte despre nevoinfo,
44, 72.
•'* Omi/ii la Itfiti. XLI. 3. '
m
7Hadet I.i,7.
>sft
Tâmăduirea fficU
simplă se naşte cunoştinţa duhovnicească, ci credinţa naşte frica, şî din frica de
Dumnezeu. când ne învrednicim să lucram prin ea, adica din lucrarea fri-cii de
Dumnezeu în noi, se naşte cunoştinţa duhovnicească. Căci a spus Sfâniul loan
Gura de Aur că, atunci când dobândeşte cineva o voinţă ce asculta de frica lui
Dumnezeu şi de dreapta cugetare, primeşte cuiând desco-perirea celor ascunse.
Iar prin descoperirea celor ascunse înţelege cunoştinţa duhovnicească".12'
larSfântul loan Casian siratăcă fricade Dumnezeu nu fo-loseşte numai pentru a
ajunge la cunoaştere, ci şi penlru a o păslra: „Măreţia fricii de Dumnezeu a aratat-
o minunat unul dinire prooroci: «Bogfiţia mân-luirii, a spus el, sunt înţelepciunea
şi ştiinţa; teama de Dumnezeu îi este co-moan» (Isaia 33, 6). N-a putut săexprime
mai limpede vrednicia şj meriiul acestei lemeri altfel deciit spunând că bogăţia
mântuirii no&Stt©, care constă în adevârata înţelepciune şi cunoaştere a lui
Dumnezeu, poate fi pastrata numai prin teama de Domnul".13"
Sigur că aceastâ cunoaştere duhovnicească nu este un rod direct al fricii de
Dumnezeu, ci este darul nepreţuit al lui Dumnezeu ca răspuns la rugăciu-ne şi la
nevoinţele omului, lucrâri în care frica are un rol esenrial. De aceea Sffintul Isaac
Sirul are grijă să spună: „Nu frica de Dumnezeu naşte aceasta cunoştinţâ
diihovnicească (...), ci cunoştinţa aceasta se dă ca un dar [ucrării din frica lui
Dumnezeu".12*
Toate cele de mai sus ne fac să înţelegem de ce Părinţii socotesc frica de
Dumnezeu ca pricină de bucurie duhovnicească pentru om. Urmand Psalmis-
tului, care exclamă: „Fericit bărbatul care se teme de Domnul" (Ps. III. I), Sfantu]
loan Gură de Aur spune: „Cu adevârat fericil este numai omul care se teme de
DommiP'110; „eel care se teme de Dumnezeu (...) cunoaşte ferici-iva adevăratâ" şi
trainică"131; „adevărata fericirc sta* în frica de Dumnezeu".132
'? < 'uvinle despre nevoinfti. 18. :K

Convorlytri (luhovmceşti, XI. 13. ''
t 'iivinw despre nevoinfd, 18. "
Caieheze bapiimale, II, I.
Uleuire to I'sahmit 127, 1.
m
T&leidrelaPsalmulinA.
8 Tămăduirea slavei deşarle şi a
mândriei. Smerenia
1. Tămăduirea slavei deşartc
Atunci când am vorbil despre slava deşartfl, am arătat câ este o patimă

deosebi) de subtilS, greu de sesizat, care poate să ia formele cele mai diverse,
alacându-l pe om din toate laturile. De aceea, Sfântul loan Scărarul o socoteşte „o
capcană greu de ocolit şi foarfe primejdioasă".
Lucrarea de tămăduire a acestei boli sufleteşti esle deci dintru începui deosebil
de delicată, cu atât mai mult cu cât ea se hrăneşle din înseşi lucrurile prin care i se
împolriveşte omul şi se întăreşte chiar atunci când este înfrântă, dupâ cum arată
Sfântul loan Casian: „Toale păcatele, odata biruire, încep să se ofilească si, după
înfrungere, devin din zi în zi mai slabe, iar cu vrcmea le scade puterea şi îşi
înceleazei fierberea (...). însa această boală, o data ce a tost doborâtă, mui cu
înverşunore se ridică la Uiplă şi tocmai când crezi că a tost stinsă, atunci se scoală
din moaite şi mai puternică. Celelalte păcate îi atacă de obicei doar pe cei biruiţi
In luptă, acesta însfi îi urmăreşte rnai înverşunat pe biruitorii lui, şi cu cât a fost
mai puternic sirivit, cu atât mai aprig îi atacil chiar cfuid se mândresc cu izbânda
lor".1 Astfel, slava deşartă" ,ji înşală mai cumplit pe cei neprevăzători tară ca
aceştia sa se aştepte".3
Cel care vrea să* se vindece de slava deşartâ trebuie de aceea, de la începul şi
pânfi la starşir, să dea dovadă de mare discernămânl duhovnicesc' şi de
neîncetata* (rezvie.4
Ferirea de această palimă, ca şi tăinăduirea ei se încep prin cunoaşterea ei în
amânunţime; căci are multe şi felurile feţe, este plina" de şiretlicuri şi presanl
cursele cele mai viclene. De asemenea trebuie cunoscute dinainle mijloacele prin
care pot fi zadSrnicite toate acesle înşeluciuni. De aceea, Părinţii au socotit de
trebuinţ-a să le arate pe toate acesta celor care nierg pe cale: „Aşa cum cei mai
încercaţi dintre doctori se ocupă sâ vindece nu numai bolile prezente, ba, prin
inţeleapta lor experienţa, să le preiniâmpine chiar pe
1
Aşezfitrtintttle wânastireşii. XI, 7.
■' ihuimu 9.
' Cf. ibidem. 4.
4
Cf. ibidem, 19. Sf. loan Scararul. Scant, IV. 75. Sf. Varsunufie şi loan. Sviisori
iliihovriin'şri, 324.
55X
Tanuidttiifa slavei tleşarfe >■/ a nuhulriei
cele ce se vor ivi prin sfaiuri sau medicamenle, tot astfel şi aceşti adovăraţi
doctori ai sufletelor, înlaturând prin convorbiri duhovniceşti, ca prinir-un remediu
ceresc, bolile sufletului care s-ar ivi, nu îngâduie acestora sâ prindii radâcini în
minţile tinerilor, descoperindu-le totodaiă şi cauzele palimilor ce-i ameninţă. şi
leacurile de însflnăloşire".5 „Punându-Ie în faţă amăgirile tuturor palimilor la care
sunt expuşi tinerii şi cei fierbinţi cu duhul. vor cunoaşic ascunzişurile acestor
asalturi şi, vâzându-le ca înlr-o oglindă, vor găsi şi cauzele viciilor de care sun!
zguduiţi, şi leacurile. Apoi, preveniţi şi asupra luptelor viitoare mai înaintc Ue
ivirea lor, vor şii cum trebuie sâ ia măsuri de prevederc, cum să le înlâmpine şi să
se lupte'\(
Cunoscând de la început cât de primejdioasă şi vîcleană este această pati-mă şi
mai ales câ din pricina ei poate fi pierdut rodul tuiuror strădaniilor şi nevoinţclor,
şi toate virtuţile dobândite.7 omul înţelege ca* trebuie să luple înv polrivaci din
toate puteriJe. Căci, făcăndu-l să piardă tot binele, îi primejdu-ieşte insâşi fiinţa
sa, dupâ cuvântul Psalmistului care spune: „Dumnezeu a ri-sipii oasele celor ce
plac oamenilor" (Ps. 52, 7). reducându-l la nimicnicie. De aceea, pent.ru biniirea
ei omul trebuie să înceapa prin cugetarea la judcca' tii dumnezeiascâ şi teama de
osfmda în această viuţă ca şi în cea cc va să fie/ cunoscând că, după cum nc
descopera cuvânlul Domnului: „Oricine se înalţii pe sine se va smeri" (Lc. 14,
II).
Şi penlru e;l această patirnS este cautare a slavei orneneşti. lumească şi pa-
mântească, eel care vrea s-o biruinscă trebuie să înţeleagă câl este ea de de-şarta,
să ştie ca* se sprijină pe ceva cu toml nestatomic şi ca urmăreşte nimi* cul şi
umbra, după cum, in nenumârate rânduri. arata Sfinţii Părinţi." Moartea este cea
care-i descoperă omuiui cât de amagitoare este slava lumii şi câl de lipsite de prcţ
şi trecătoare sunt lucrurile oineneşti după care aleargă mânal de ea. De aceea,
aducerea-aminte de moarre, ceasul înfricoşător şi de ncocolit cănd omul vine la
judecatâ înaintea lui Dumnezeu, este de mare folos în luptaîmpolriva acestei
patimi.10
Şi tot aşa, pcntnj că ea este căutare a cinstirii de cătrc semeni. a faimei.
demnităţilor. vazei şi locurilor de frunte, se cuvinc ca omul sâ se Icpedc do tot
ceea ce poate fi pricina sau prilej pentru acestea; Sa fug?i de cei care sunt robiţi
de ea" şi care sunt astfel o rea pilcICi pentru el; să nu primească nici o Blujbă
inallă. care-i da putcrc asupra altora şi-l face cunoscut de mulţL să se
Ajezâfninteltr rnânâstltvşti, XI. 17. '

Ibidem, 17. â.ibulcnK 19.
11
Cf. ibidem. St", loan Scflnirul. Scant, XXI. 41. Sf. Macatie Egipteanul. Omilii
tlufiav nicepi(Cot H), i.V.4.
' Cf. Sf. losin Gură de Aur, Omilii la Evrei, IX. 5; Qmille la cuvhuele: „M* va '<'
mefL; ". I. f: Owitii la Motel. LXV, 5; Tfikuire la Ps(tlnml4. 6. 1 ( I Sf. loan
Scftraral. Seam, XXI. 32.
1
Cf. Sf. Isaac Sirul, Oivintr tfespre rwoi/ifâ, 5 („De te-aî scârbit dc slavu desarta.
fugi de cei ce o vnnează pc ea").
559
'laiiuuluirett jtatimilorşi dolrâtulirra virlufilor
ferească de oricc i-ar putea atrage admiraţia oamenilor şi laudele lor.'2 lar penlni
că slava deşartă mai este şi dorinţâ de a fi vazut de ceilalţi, (rebuie ca omul să se
ferească, în cuvintele, faptelc şi modui de a se purta, de orice 1-ar putea deosebi
de semenii săi.13 Cel care nu vrea sa cadă pradă slavei deşarte trebuie sa facă în
aşa fel încâi să rămână neştiul de oameni;14 la aceasta este ajutat de alegerea unei
condiţii sociale de rând şi de căutarea singuriUSţii.15
Am văzut însa" că slava deşartă nu-1 impinge pe om să se mândreascâ nu-mai
cu biinurile materiale pe care le poseda, ci şi sft se laude, în fa(a semeni-lor sail în
sine, cu bunurile duhovniceşti, cu nevoinla şi virtiiţile sale. Aceasta este o forma
subtilă a patimii, cea mai de temut. care-1 ameninţa fâră încetare pe omul
duhovnicesc şi împotriva căreia trebuie sâ lupie în multe chipuri.
Se cuvine mai înlâi să-şi ascundfi dinaintea oamenilor, de la care patima îl
mână să aştepte cinstire şi laude, nevoinţa şi faptele sale bune.;'' Astfel, Sfânlul
M;ixim scrie: „Slava deşartă este alungată de fâptuinsa tntr-ascuns".17 Şi încă: „Nu
mică luptă se cere pentru a te izbâvi de slava deşartă; şi se izbăveşte ci-neva de
aceasta prin lucrarea ascunsă a virtuţilor (...)?',w Trebuie ca omul sft se îngnjească
să nu-şi vădeascil, nici prin cnvinte, nici prin purtaii, starea liiuniricA şi să nu-şi
descopere lucrarea duhovnicească. Aşa statuieşte Sfăniul loan Scârarul: „Fii
sârguincios cu sufletul, nearătand aceasla nicidecnm prin rnip: nici prin înfaţişare,
nici prin vreun cuvânt deschis, nici prin vrcun cuvânt cu subînteles";1'' „Oriunde (e
vei duce, ascunde-ţi vieţuirea ta".20 în altă parte spune iarăşi: „Incepulul necautării
slavei deşarte e păzirea gurii".*' Cu alâl mai mul(. omul duhovnicesc trebuie să se
ferească de a-i învăţa pe alţ.ii şi chiar de a vesti cuvamnl dumnezeiesc, după cum
arată Sfântiil Maca-rie Egipteanul: „Cel care este rugal să le vorbească fraţilor şi
să le spună ctivâiii de mâniuire, se cuvine să se întristeze pentru aceasta şi sa fuga
ca de foc. îndepărtând de la el gânclul. pentru ca să scape de ispita şi să nu cada în
slava deşarlă din pricina vorbelor".22 EI aminteşte21 de Moise care, îndemnai de
Dumnezeu sâ vestească cuvintele Sale lui Israel, s-a rugal să fie iertat, spunând:
„O, Doamne, eu nu sunt om îndemânatic la vorbă" (leş. 2, 10)", şi de leremia, care
tot aşa s-a ferit, zicand: „O, Doamne, Dumnezeule. eu nu
- Cf. Sf loan Casian. Aseztmmtel? ntfruhtireşti. XI. 18. Sf. loun Scftrarul, Scum, XXI, 8.
" Cf. Sf. loan Casian. Aşeztimintete mântisHrey/i, 19. Sf. loim Scaianil. S&IM, IV, 75
(.Jii aminre la line insuţi cancl te afli cu frapi ţi nu lc griîbi sA le arăţi nicidecum mai
tlrept ca ci în ccva"). " Cf. Sf. Macarie Egiptcanul. Otnilii tluhoviiice.şti (Col. Ill),
XXI. X 2.
15
Cf, Sf. loan Scărnrul. Scara, XI. 6.
16
Cf. Sf. loan Guiîi de Aur. Omitii ht Matei, XIX. 2.
7
Caţtete despn dragoste, 111. 62,
'" Ibidem, IV. 43.
18
Scara, IV. 76.
'•'Ibidem, XXI. 29. Cf. 26.
■•' Ibidem, M.
•'-' Omiiii duhovniceftt (Col. II>. LV. 2.
w
Ibidem.
560
Tănuuhtirea slavei destine fi a utâiuiriei
ştiu să vorbesc, pentru că sunt încă tânăr" (ler. I, 6), şi de Apostolul Pavel, care
scrie: ..fără voie (vestesc Evanghelia)" (I Cor. 9, 17). în Paieric affclm
nenumârate pilde de parinţi care s-au ferit să rostească cuvânt, şi numai cu muUă
greuiate şi dupâ lungi rugăminţi primeau sa* răspundă celor care-i între-bau de
cele duhovniceştt.
Pe de altâ parte, cel ce voîeşle sâ biruiască slava deşartă trebuie să-şi ves-
teasca* greşelile înaintea celorlalţi. fireşre cu condiţia ca accasta să nu-i vală-me
sufleieşte. Sfântul loan Scărarul spune tn acest sens: „Nu-ţi ascunde ruşi-nea la
din socotinţa de a nu Ua pricină de sminteală. Dar nu trebuie sif se fo-losească
acelaşi plasture penim orice rană, ci potrivit cu felul ei".M întotdea-una, leacul de
căpetenie împotriva slavei deşarte esle primirea necinstirii şi chiar căutarea celor
care aduc dispreţul semenilor. Culmea „necăutării slavei deşarte - spune Sfântul
loan Scărarul - este a face în chip nesimţit înainlea mulţimii cele ce aduc
necinstirea".^ De aceea, un Bâtrân invaţii astfel; dacă dracul „te înşală curnva cu
înălţarea, fa şi tu un lucm oarecare. prin care sfi te necinstească oamenii; căci să
ştii că de nimic nu se scârbeşte, nu se necăjeşle şi mi se lopeşte Satana mai mull
ca de aceasta, când doreşie însuşi omul şi îşi iubeste necinstea şi umilinţa". 26 lar
Sfântul loan Scărarul spune că „Dumnezeu Se bnciiră văzându-ne că alergăm spre
necinstiri. ca să strâmto-ram, să lovim şi să pierdem închipuirea deşartă de sine".i7
Tot el arală că unii pâstori sau părintj duhovniceşti pomnceau lucruri de necinste
pcntru cei carc nu se smereau pe ei înşişi, pentru a-i tăinădui de slava deşartă:
„Doftorii. bă-gand de seamă că unii dintre ncestia erau iubitori de a se arăta la
venirea în mânăstire a mirenilor, îi acopereau în faţa acelora cu ocari şi cu slujîri
mai puţin cinstite".3(l Chiar Dumnezeu foloseşte leacul acesta, şi cu acelaşi ros!,
după cum arati acelaşi Sfânt Părinte: „De multe ori Domnul îi aduce pe cei
iubiiori de slavă desaita* la lipsa de slavă, prin necinstirea ce li se întămplă".29
Pentru aceasla, omul trebuie să vadă în umilinţele pe care le are de îndurat —
disprcţ. ocară, batjocura şi altele de acesl fel - leacuri ale proniei dumnezeieşti. iar
in eel care l-a miiistat în vreun felr sau l-a baljocorit, sau l-a nedreptăţit cu ceva,
un adevărat tămăduitor al bolii sale, care i-o descoperă şi-i dă şi doctoria
trcbuincioasă, ca să se vindece. Astfel, un Părinte învaţă: „De-ţi vei aduce aminte
de cel ce le-a nccajit sau te-a necinstit sau te-a pfigubit, daror eşti să-ţi aduci
aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos şi să-1 ai pe el ca un facător de
liine, ca" însuşi necazul tâu însemneaza' că-p boleşte sufletul. Că de nu boleai, nu
pâiimeai. Deci dator eşti să mulţumeşti fratelui şi să to rogi pentru dânsul, cfl prin
el cunoşti boala ta şi vei primi cele de la el ca pe nişte doctorii trimise de la lisus.
lar de te scîirbeşti asupra fratelui, zici ca şi lui lisus: Nu voiesc să primesc
» Scan,, XXlîl ■'

Ihidem.
' Pateriatl, Cap. 0. Penini umilinfă. 23.
■'Sr„m,XXV. 41.
' IhUU-m.iV, 28. *
Ibidem, XXI. 29.
561
Tătiuuluireu patimitor $i dolwiulirea virtufi/or
doctoriile Tale, ci voiesc să putrezesc întru rânile mele".10 lar mai departe: „Deci
cel ce voieşte să se vindece de rănile cele sufleteşti dator esle să sufere cele ce
sum aduse de doctor, în orice chip ar fi. Căci nici celui ce boleşte trupeşle nu-i
pare bine să se taie sau să se ardă, sau să ia curâţenie, ci cu greaţă îşi aduce aminle
de acestea. însă, încredinţat fiind ca este cu nepulinţă to alt chip a se izbăvî el de
boaiă decât prin acestea, le suferă cu vitejie, mulţumind doctorului şi ştiind că prtn
greaţă se va izbăvi din îndelungata boaUt Fier arzator de nuiă al lui I isus estc eel
ce te necinsteste sau te ocăraşle. dar te izbăveşte de slava desartii".'' Şi lot el spune
că, in ceea ce-l priveste: „Eu nu i uivinovăţesc pe cei care ma ocărăsc, ci-i nuinesc
fScatori de bine ai mei, şi primesc pe doctonil inimilor, care dă pentru necurăţia şi
mândria sutletului meu leacul umiluiţei"."
Când omul suieră fară mâhnire să fie necinstil înaintea oamenilor." nu ţine
minte răul şi nu păstrează ură în suflet faţă de eel care l-a dispreţuit SOU l-a
defăimat in vrcun fel," ci, dimpocrivă, îi mulţumeşte ca unui binefâcHtor al sâu,
este semn că s-a tămăduit de slava deşartâ. într-o asemeiiea lumina, putem
înţelege de ce Sfântul Maxim spune că „dragostea faţâ de aproapele <îl face pe
om) să dispreţuiască slava .
Primind şi chiar cfwtând necinstirile se tămăduieşte omul de slavă în ma-sura
în care ea este dorinţâ de slavă lumeasca, nevoie de admiraţie şi stimă de la
ceilulţi. Dar slava deşartă LI face pe om să sc stimeze, să sc admire şi să se
cinstească pe sine, şi să se înalţe în propriii săi ochi. Pentru a o birui când se aratâ
sub această formă, omul trcbuie să-şi nesocoteascâ propria nevoinţâ şi propriile
virtuţi, sâ ascundă faţă de sine însuşi ceea ce are bun în el şi fap-tele sale bune.36
Sfânlul loan Gurfl de aur arată că Hristos, după ce prin felu-rite pilde îndeamnă pe
oameni să se depârteze de slava deşartâ, „îndreaplă gândul celor care suferă de
această boală", poruncind: „Să nu ştie stânga tfl ce face dreapta ta" (Mt. 6, 3)."
Chiar dacă ar împlini deplin voia lui Dumnezeu, se cuvine ca, aşa cum invafa
Mântuitorul (Lc. 17, 10), omul sa" se socotească pe sine slugă nemer-nică, care n-
a făcut decât ceea ce era dator sS fac;1; acesta este unul dintre mijloacele pe care
le recomandă Părinţii pentru a ne feri de slava deşartă/"
Fireşte că până a ajunge la o asemenea înălţime omul trebuie să-şi cerce-teze
mai întfti conştiinţa şi sa vadă cât de departe este de săvârşirea desăvâr-şită a
poruncilor/' Tot aşa, sc cuvine să-şi aminlească păcatele sale şi sa se
I'mericuî, Cap. XV1U, Pentru îndelunga răbdure şi nepoinenitca de rău, 22.

" Ibidem. H Ibidem.
w
Cf. Sf. loan Scarunil. Scant; XXI, 30.
'* Cf. Sf. Maxim Mîirturisitorul, Copete desprv dmgasie, IV. 43. u
Ibidem, 75. " Cf. Sf. loan Gură dc Aur, Omilii h Maiei. XIX. 2.
Ibidem. M Cf. Apojiegme,
N. 299. 19 Ibidem.
562
'lămtidiiirea xlavei de$arte si a mâiuiriei
miristeze pentru ele, ceea ce va tăia de la el înălţarea, atât în propriii săi ochi, cat
şi înainlea celorlalţi, „Dacă vom avea mereu în faţa ochilor păcatele noas-ire. nu
ne vom semeţi în inima noastră cu cele pe care le avem. Avuţiilc, pulerea,
demnitâţiie şi măririle nu vor însemna nirnic pentru noi", spune Sl.miul loan
Gura" de Aur.in Iar Sfântul loan Scărarul învaţii: „Când lăudăto-rii. mai bine zis
amâgitorii, încep să ne laude, sâ ne aducein aminte de mulţi-mea farâdelegilor
noastre, şi ne vom afla nevrcduici de cele spuse sau făcute ţprc cinstirca
noastra".""
S& arătăm, în sfarşit, rostul esenţial pe care-I are rugăciunea în tâmâduirea de
aceasiă palimă, ca şi de oricare alta. Prin rugăciune, omul primeşte aju-toruJ lui
Dumnezeu, fară de care este cu lotul neputincios în a birui vreo pati-raă- in cazul
slavei deşarte însă. primeşte în plus discernământul subţire, prin care zadărniceşte
cursele ei viclene. De asemenea- rugăciunea îl ajută să se dezlipeascil de aceastâ
lume care-i hrnneşte prin lucrurile din ea slava deşartă şi $3 se lipească de
Dumnezeu şi numai pe El să-1 iubească şi să-L slăvească", recunoscând că „Lui I
se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea".
Slava care vine de la oamcni şi slava de la Dumnezeu sunt cu totul opuse una
alleia, şi una o scoate pe cealaltă din sufletul omulni. Omul trebuie să se lepede
de orice slavă lumească ca să ajunga* la slava dumnezeiască, pentru care este
menit prin natura sa; atâta vremc cât rămane alipit de slava pămân-teaScă, el nu
poate gusta din slava cerească. „Precum focul nu naşte zăpada, aşa nici eel ce
caută cinstea aici nu se va bucura de cea de acolo", spune Sf&rtUl loan
Scărarul.'" De aceea, numai prin smerenie ajunge omul să se împ<irtăşească din
slava durnnezeiască, Aşa cum învalii un Biitrân: ,,Daca" vo-ieşti să fii cunoscut
de Dumnezeu, trebuie s5 ramâi nestim de 6ameaS".w Am vfi/ul că omul tinde spre
slava prin însâşi firea sa, însă numai slava de la Dumnezeu este cea care i se
cuvine cu adevărat, şî numai în Domnul să se laude, aşa cum spune Apostolul:
„ne lăudăm intru Hristos lisus şi nu ne bi-zuiin pe tnip" (Filip. 3, 3), şi potrivit t
%ăduinţei lui Dumnezeu: .,Eu preama-resc pe cei ce Ma" preaslăvesc" (I Regi 2, .
10). Fn locul Jaudei după trup" (2 Cor. II, 18) se cuvine să fie cautată „slava care
vine de la unicul Dumnezeu" (In 5, 44). Origen îndeamnă astfel: „Trebuie s8
fugim de orice mărire care vine de la oameni, chiar dacâ se pare că ea este adusă
pentru ceva fru-mos, şi să căutăin singura mărire adevărata, data de Singurul Care
preamâ-reste cu adevarat pe eel vrednic de mărire şi într-un fel cu mult mai mult
decât vrednicia lui".41
"O/w/ri /rt/'.vw. IX. 5,

1
St am, XXI. 33. Cf. 32.
'• Ci-ibidem, 32< Sf. Maxim Mârlurisilonil, Capetr dexpre dmgoste, IV. 34.
0
Scam, XXVI. Cuprinsul pe «curt.... 24.
" Apoftegmo, Arm II, 250.
w
Dtspre ntgâciittie. 19.
563
Tâmâtluirea sfaveî tleyarte fi n mâiubiei
„Vom putea fi preveniţi însă cum să ne punem la adflpost de veninul foarte

primejdios al acesfei boli dacă vom cerceta cauzele şi originea căderii înseşi.
Negreşit, niciodată nu vor putea fi iratate bolile, găsindu-se leacurî pentru
suferinte, mai înainre de a afla prinir-o atentă cercetare originile $i cauzele
acestora".52
Cunoaşterea în general a bolii îi dîS omului posibilitatea de a rccunoaşie că
sufcră de ea, aceastâ patimă pulând uşor să rămână neştiutâ şi uitatîî. Şi pen-Iru
câ eel care nu ştie câ" este bolnav nu va câuta să se vindece, negreşit recu-
noaşterea bolii esttf începutul fămăduirii de ea. Sfântul loan Scărarul spune cfl
este „mică nadejde de mântuire pentru cei ce bolesc de patima aceasta" Rrâ să
ştie că oau."
Trezvia şi discernAmântu] duhovnicesc sunt cele care-I fac pe om sS-şi vadă
boala de la primele ei manifestâri. ferindu-se astfel de înteţirea şi mtări-rea ei,
care o face aproape de nevindecat. Astfel, Sfântul loan Casian scrie: „Boala
aceasta ucigatoarc va putea fi ocolită sigur dacă împotriva asallurilor ei violente
şi primejdioase se vor lua măsuri nu tfirziu, când deja a ajuns stfi-pâna pe noi, c\
când, reciinoscându-i liniile înainiafe de luptâ, ca să zic aşa. îi vom ieşi înairtte
cu fin şi prevăzător discernâmânt"." Pâna" la o anumilă limi-tă a bolii, tămăduirea
ei se poaie face prin strflduinţa ornului, carc rrebuie sîl se îndrepte în mai nmlte
direcţii.
Mai întâi, dacă va cunoaşte omul că mândria, ca şi slava deşartă, face de-şarte
toate strădaniile duhovniceşri şi lipsite de orice preţ virtuţile noastre; daca
înţelege cât de aspra* va fi judecata dumnezeiasca* pentru cei mândri, câte
chintiri şi suferinţe 11 aşteaptă şi cil mândria îl lipseştc pe oin de haml lui
Pumnezeu, atunci va lupui mai cu râvna Ia biruirea ei." Astfel. la întrebarea: „rum
se vindecă (eel milndru)?", Sfânlul Vasile ce) Mare răspunde: „Se vindecă dacă
crede în judecata celui care a spus: «Domnul celor mândri le sui împotrivă, iar
celor smeriţi le dă hflr» (lac. 4, 6),16 altfel spus dacît se te-me de judecata la care
va fi supusă mândria.'"' Mântuîtorul însuşi vorbeşte despre urmărilc nenorocite
ale mândriei, spunând în repetale rânduri: „Oricine se înnlţă pe sine se va smcri"
(Mt. 23, 12; Lc. 14, 11); iar prîn pîlda varneşului şi a fariseiilui arată că la nimic
nu-i folosesc omului virtu|ile, dacâ* se mândrcşte cu ele ('cf. Lc. 18, 9-14).
Dar, aşa cum spune Sfântul Vasile cel Mare, numai frica de judecata" nu este
de ajuns pentru a-l târnădui pe om de mAndrie. Şi pentru ca mândria stă in
inaltarea de sine înaintea celorlalţi şi faţâ de Dumnezeu. omul nu se poate
* Ihutcm, XII. 4.
'Sram.XXU. 14.
* Afeztkninte/e rtiânăsrirvfti, XII. 29.
' A se vedeii. de pilda, Sf. loun Gnră de Aui'. Oimlii la 2 TtBafomcmi, I. 2. "
ReguUU mid. 35. n /Vw/fm.
565
Tămtîduirea patimilar ţi dobândirea virtufifar
cămădui de ea decâl ferindu-se în orice împrejurare de a se înălţa pe sine, ni-

micind obişnuinţa (6§W) prin renunţarea încetul cu înceiul la manifestârile ei
pâtimaşe, ceea ce implied trezvie lăuntricâ neincelată şi. de asemenea, ferirea de
oamenii care se află in chip vâdit sub stăpânirea aceslei patimi. De aceea, Sfântul
Vasile eel Mare adaugă: ..Nu poate cineva sS se vindece dfi boală daca nu s-a
lepădat mai înainte de loate strădaiiiile lui pentru înâlţare; aşa cum mi poate
cineva sâ uite o limba străină sau o oarecare meserie dacă nu încetează cu totul nu
numai s9 facă sau să spună ceva în legălură cu acea meserie, ci chiar dacă nu
înceiează sâ auda pe cei care vorbesc şi să vada pe cei care lucrează"."
Ca şt in cazul slavei deşarte, de mare ajutor este înţelegerea deşertăciunii şi
nimicniciei lucrurilor pe care se întemeiază omul supus acesrei patimi, căci cele
omeneşli sunt nestatorntce, mărirea şi bogâţia tree, omul însuşi este slab şi
nepulincios, supus în aceastâ lume bolii, bătraneţii şi morţii, şi că, fără Dumnezeu,
nu este decât „(ărână şi cenuşă, umbra şi fiim".*'
Mândria se vădeşte prin anumite atitudini: încrederea în sine, mulţumir&i de
sine, semeţia, indrăzneaia, credinţa că le ştîi pe toali', încrederea in propria jude-
cală, convingcrea că ai avut dreptate, mdreptăţjrea de sine, împotrivirea în cuvânt,
VOinţa de a-i învSţa pe alţii, de a porunci, nesupunerea. La acest nivel, omul poate
Iupta contra mândriei adoptând atitudini cu rotul opuse acestora, adîcâ: urârea voii
proprii,',u neîncrederea în propria înţelepciunc.''1 lepădarea mdneptâţirii dc sine şi,
dimpotriv.l, învinovăţirea de sine,*1" lepftdarea împoirivirii în cuvânt, f'erirc; de a
învăţa şi de a poninci altora, care, loale, se împlinesc prin ascuUarea" de pânntele
duhovnicesc, prin care, cum aratfi Avva Dorotei, poate omiil ,.a se regasi pe sine
şi a reveni la ccea ce e după lire",'"1
Pentru a se feri de prima forma de mândrie, care slâ în a re socoti mai pre-sus
de ceilalti oameni, sau eel puţin faţă de unii, şi a-i dispreţui, omul irebuie să se
sirâduiască să vadă numai ceea ce este bun şi r'rumos In semenul său şi s3-şi
întoarcă privirea de la defectele şi greşclile lui.'"^ Acesta esie înţelesul cuvinielor
Sffintului Maxim Mărturisitorul: „dragostea împraştie... inchipui-rca de sine".'',' Se
cuvine ca omul sS mearga până la a se socoti pe sine însuşi mai prejos decât toti.
cum învaţă Avva Dorotei; ,.A se socoti mai prejos de toţi se opune mândriei celei
dintâi. Căci cum se poate socoli pe sine mai
■ fbldem
m
Cf. Sf. loan Gur5 de Aur, Oinilii fa fiâpfe, XXX. & Omilii fa 2 /V-w/onirciii, I 2:
Omilii fa Ozut. IV. 4; OmiUt la loan, XXXIII, 3.
"' Aw;i Dorotei. învăfâluri de sitflei fobsitoare, I. 10.
" Ibidem,
,:
Cf. ibidem. Sf. loan ScSranil, Srain, XXII. 28.
« (. Sf. loan Scărarul. Scan, XXII. 14. 28. "
Inviifatiiii dc suflvi fofasitoarc, I. 10.
a
A se vedeu. de pildă. Sf. loiui Gura de Aur. Omilii la 2 Te.udomceni, I. 2. "'
'"a/tf/f dt'sprr dmgosSe. IV, 61.
566
Tănuidiurea sltivei dejfartf ft a mâtulritH
mare decâi fratele său, sau înălţa în ceva, sau defăima, sau dispreţui pe cineva, cel
ce se socoteşle pe sine mai prejos de loţi".67
Aducerea-amintc de păcatele sale îndepărteazâ îniUţarea de sine, prin ea
ajungând omul să-şi vadă propria ticăloşie şi sărăcia duhovnicească.*" înălţa-rea
de sine se regăseşte într-o măsură şi mai mică dacă aminlirea greşelilor csre
însoţită de zdrobirea inimîi0'' şi defaimarea de sine.70
Primirca şi chiar căutarea necinstirilor înlesnesc, de asemenea, vindecarea de
aceastâ patimi Awa Dorotei scrie: „Crede că necinstirile şi defăimftrile nmf
leacuri tămăduitoare ale mândriei sufletului tau şi roagă-te penim cei ce te
batjocoresc ea pentru nişle doctori adcvftraţi ai tăi".'1
Tot asa, a trăi neştiut de oameni şi în întristare ajiită la tăinaduirea de mandna
„cea văzuti". după cum arată Sfântul loan Scararul.72
Palima aceasta mai este biruită şi prinir-o „vicţuire ingreuiată şi supusă
necinsurilor*VM Căci, aşa cum am văzul în capitolul dedical nevoinţei tru-ptşti,
sufletul snfera" şi el într-o anumită măsură cele pe care le afe de îndural irupul, şi
felul de a vieţui al omului îi afectează starea lăuntrictf. De aceea, necazurile şi
suferinţele trupeşti, ca şi tncercanle pe care omul le sufera cu irtipnl îl curăţesc de
această palimă, pentru că prin ele omul ajunge să-şi cunoascii nepulinţa şi
slăbiciunea, şi-i piere amăgitoarea rmiHurnire de sine .îdusă de mâiulrie,
Atunci cflnd mândria îl face pe om sâ se trufeasca" cu însuşirile sale natti-rale,
lecuirea stă in recunoaşierea că tot bincle vine de lu Dumnezeu şi oricc c bun in
om îsi are izvorul în Ziditorul firii noastre. Se cuvine atunci să cu-gctam la
cuvintele Apostolului: „Caci cine te deosebeşte pe tine ? Şi ce ai, pe care sâ nu-I
fi primit ? lar dacă l-ai primit, de ce te fflleşti, ca şi cum nu l-ai l'i primit ?" (1
Cor. 4, 7). La lel, Evagrie îi spune celui mândru: „Tu cşti făptura lui Durnnezeu,
nu te lepâda de Cel ce te-a creat".7"1 Iar Sfânlul loan Scărarul Zice: .,E nebunia
cea mai de pe urmă* să se făleasca cineva, prin închipuirea de sine, OU clarurile
lui Dumnezeu... Cele de după naşterc. ca şi naşterea însăşi, Dumnezeu ţi |e-a
dat".73 Şi tot cl spune, în altâ" parte: „cand gândul nu se mai făleşte cu damrile
fireşti, e semn că a începul să se însănătoşeze"."'
' liiviifiiuiri de suftet fofwitoarr, II. 13.

" Aduceiea-nminte dc păcate este umil dintre rcincdiile principals pe cjue lc rccomandii
Eviigric îinpotriva mândi'iei (cf. Tniiahil pmciic, 33: .Aiuintcşlc-ţî de... vechile tale cfi-
deri.. Gfmduri ca uccstea... mi ingfiduie sa sc slrecoare în minte denionul truliei").
frCf. Sf, loan Scararul. Seam, XXI1. 28.
';' Cf. ibidem Awa Dorotei. fnvăftifiiri de sujlet fohsitoare. I. 10.
n
Ephlole, B. 4.
" Siai'i, XXVI, Parlea a lll-a. Cuprinsul pc scurt..., 5.
Gf.iWdem.XXn, 14. n Despre rele opt duhuh "/c
rtîulâfîi, 17.
n
Scam.XXa, 15.
'"Ibidem. XXV. 22.
507
TănUiihiirea patimilorsi dobârulirea virtufilor
Mândria însă stfl îndeosebi, pentru omul duhovnicesc, în lâudarea cu vir-tuţile

sate. Pentru aceasta leacul esle aducerea-aminte de greşelile şi căderile din Irecut,
despre care am vorbit deja. Şi dacă într-adevăr esle virtuos, va ve-dea uşor câi de
mică si neînsemnală este nevoinţa sa faţă de desâvârşirea sfinţilor,77 mai stingand
astfel din patima sa. De mare folos esle şi citirea deasâ, cu luare-aminte a Vieţilor
P&rinţilorcelor îmbunătăţiţi.7"
Leacul esenţial sla însă în a înţelege omul eă „toată darea cea bună şi 101 darul
desăvârşit de sus este, pogorându-se de la Părintele luminilor" (lac, I, 17} şi a pune
pe scama lui Dumnezeu loi binde pe care s-a învrednicit să-l facă, virtiiţile sale şi
toalâ fapta bună şi orice gand curat aduse de ele.7'' Şi din nou este de folos să
cugetăm la cuvintele Apostolului pe care le-am amîntii mai sus, după cum învaţă
Sfânlul loan Scărarul, care într-un fel le parafra-zează; „Ce ai ce nu ai luat în dar,
sau de la Dumnezeu, sau din Împreună-Iu-crarea şi rugăciunea altora ?",M Tot aşa
spune şi Evagrie: „Nu ai nimic care sâ nu fi primil de la Dumnezeu (...). Cunoaste
câ de la El ai primit. şi nu te m.iH.i cu i n i m . i (...). Dumnezeu este ajutorul tiiu,
nu te lepâda de binefacăto-ITJI tfluV1 Iar Sfântul loan Casian învaţă: „Vom putea
scăpa de laţul celui mai ticălos duh dacă la fiecare virtute în care simţim că am
sporit vom spune acest cuvânt ai Apostolului; «Nu eu, ci hand lui Dumnezeu, care
este in mine» (I Cor. \5t 10) şi: «prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt» (I
Cor. 15, 10)".*: înseşi puterile sufleteşti şi trupeşti prin care tmplinim nevoinţa
noastră şi lucrarea vinuţilor, tot alt* lui Dumnezeu sunt. De aceea. Sfântul loan
Scărarul spunc cu ironîe: „Numai virtuţile ce le-ai înfaptuit fără minte sunt ale
tale. Căci mintea ţi-a dăruit-o Dumnezeu. Aratâ nevoinţele purtate fărîi trup,
numai din sârguinţa ta, căci trupul nu e al tiu, ci al lui Dumnezeu"'" Forţa care
mişcil aceste puteri, principiul însuşi al tuturor faptelor noastre bune este de la
Dumnezeu, după cum învaţâ Apostolul: „Căci Dumnezeu este Cel ce lucreaza" în
voi oa să voiţi şi ca sa* sSvârşiţi după a Lui bunăvoinţă"<Filip. 2, 13).
Tot aşa, leac bun este să cunoascS omul că num;ii prin harul lui Dumnezeu
poate spori duhovniceşte; să priceapă că fără ajutorul Lui nu poate face nimic care
să se cheme bun şi nu poate stărui îu virtute;*4 sa înţeleagâ că de-
' Cf. Sf. loan Casian. Ase7iiimitfe/e tnâimstiresit. XII. 15. Sf. loan Scnnirul. Scam,
XXII. 21 („Sîî nu încetujii de a cerccla,.. pe luminfitorii pfuinţi dinaintc de noi; şi
.ilunci vom vetlca că nti uniblăm in chip atnaniinn'i pe iirniele vicHiirii lor. nici nu
pâzitu în chip cuvios fugăduinţa"). 7,1 .Sf, loan Sciirarul, Scam; XXII, 21. 14.
'9 Cf. Sf. Maxim Mfirturisitoriil. Capete despre drugoxfe. 111. 62. ""
Strom. XV. 75. M Despre tele opt duhurt uU' răutăfU* 17.
w
AşwiimnieJi- tiubiustiresti, XII. 9.
w
Seam. XXII. 16.
14
Cf. Evagrie, Tmlatul practit\ 33; Despre ce/e opt ihlhuri ale riiuldf". 17.
568
Tămâduîreu slavet destine şi a nuhidriei
săvărşirea nu poate fi atinsă cu nici un preţ fără nevoinţele şi străduinţele sale, dar
că numai ele nu sum de ajuns, ca toale ne sunl dăruite de Dumne-zcu, iar fără
harifl lui suntem cu tolul neputincioşi în a face binele;85 să fie pururea conştient că
„nu este nici de la eel care voieşte, nici de la cel ce aleargă, ci de la Dumnezeu
Care miluieşte" (Rom. 9, 16), şi că „De n-ar zidi Domnul casa, în zadar s-ar osteni
cei cc o zidcsc; de n-ar păzi Domnul ceta-tea, în zadar ar priveghea cel ce o
păzeşte" (Ps. 126, I). Sfântul loan Casian învaţă ca „în lot ce săvârşim, aşa cum
spunc Autorul mântuirii noastre, se cuvine nu numai să simţim, dar chiar să
mărturisim: «Eu nu poi să fac, zice, de la Mine nimic» (In 5, 30), ci «Tatăl, Care
rămâne în Mine, face lucrurile Lui» (In 14, 10)".1"' Şi tot aşa, leac bun este să
înţelegem că fară ajutoru) lui Dunwezeu, care să ne scape de lucrarea celui ran,
ne-am îneca în marea palimilor şi am cSdea sub loviturile cu care in tot ceasul ne
lovesc duşmanii mântuirii noastre." Sfântul loan Casian învaţâ asrfel: „Dându-ne
seama în orice lucrare şi de slăbiciunea noastrii, şi de ajutonil Lui, să învăţiim să
strigâm zilnic împreunS cu sfînţii: «împingându-mă m-au împins să" cad, dar
Domnul m-a sprijinit. Tăria mea şi lauda mea este Doninul şi mi-a fost mie spre
izbăvire» (Ps. 117, 13-14)"."
îndeosebi rugăciunea neîncetată este de ccl mai mare fblos pentru tămăduirea
mândriei. Căci, atunci câfid se roagă, omul cere ajutorul lui Dumnezeu, ca sil-1
scape şi să-l păzească de tot răul şi sâ-l ajute să împlineascâ binele; şi aşa
cunoaşte că nu prin puterile sale, nici dupa vrednicia sa primeşte cele cerute în
mgăciune, ci din mila lui Dumnezeu, ca dar al Lui, De asemenea, rugăciunea prin
care se cere harul lui Dumnezeu este şi ea de folos pentru biruirea patimii; daca se
lace cu o inimă zdrobită şi întristată. iar nu in chip fariseic, îndatâ cunoaşte omul
ca nu el. ci Dumnezeu este uiceputul şi sfarşitul a tot binele din el, şi se socoteşte
doar un nevrednic iconom al lor.*'' Acest lucru ÎI arată Avva Dorotei,
spunând: ..Rugăciunea nefncetatâ e vădit că se îjnpotriveşte celei de a doua
mandril. (...) Cel ce se roagă totdeauna lui Dumnezeu, de se învredniceşte sii
izbuiească in ceva, ştie de unde i-a venit a j u t o n i l ca să izbutească şi nu se poate
mândri, nici nu-şi pune cele izbândite pe seama pulerii sale, ci 1c pune pe seama
lui Dumnezeu şi Lui fi rnulţumeste pururea şi pe El ÎI roagfi pururea, tremurând
sâ nu cadă de la ajutorul Lui şi să se arate slăbiciunea şi neputinţa lui" " Fireşte ca
omul poate cere prin rugăciune ajutonil lui Dumnezeu special pentm u scapa de
mândrie, care mai mult decât oricare altâ" paiima* nu se lasă biniiia' de strădania
omenească, dupîi cum arată în repetate randuri Sfanlul loan
Sf. loan Casian dezvolta pe larg aceaslfi idee (Aşeztmiiiiteie mdtuhlireşti, XII, 9-15).
"'Ibidem, 17.
":Cf. Evagiie, Tmttitulpraciir. 33. "Aşezămintele
tiu'uuhiireşti, XM. 17. " Cf. Sf. loan Casian,
Aşeztîmmtele mîitiustirejli, XII. 18. " luvtiţături de
sitflet jbhsilvare, II. 13.
569
Tămaduireti ţnitimilor $i dobândirea virtttfitor
Scârarul; „Mândria nevăzută o tămăduieşte Cel dinainte de veacuri nevazut";*1

„pe cei neînfrânaţi poate că-i vor tămîldui oamenii; pe cei vicleni, îngerii; iar pe
cei mândri, singur Dumnezeu".9?
Ccle mai multe dintre mijloacele de lccuire a mândriei arătaie mai sus sunt în
acelaşi limp, asa cum vom vedea în continuare, chipuri în care se poale câşliga
smerenia. Căci smerenia este mare leac al mândriei, caci ea esle virtuiea care i se
impoiriveşte şi care vine sâ-i ia locul în suflelxil omului. Sfântul Grigorie de
Nyssa aratâ c;l „srnerita cugetare va misrui îngâmfarea; simplitatea va tămădui
boala mândriei"." Sfântul Varsanufie scrie: „Marele şi cerescul nostru Doctor ne-a
dat leacurile şi cataplasmele (..,). înainte de toate, ne-a dat smerenia, care alungă
din noi toatfi mâmlria".'^ In acelaşi sens, Stanlul loan Casian spvmc; „Dumnezeu,
Ziditorul a toată făptura şi medicul ei, ştiind că semeţia este cauza şi rfidăcina
bolilor, s~a îngrijit să vindece cele contnire prin contrariile lor, astfel încal pe cei
căzuţi pentm trufie să-i ridice prin uioilinta";''* iar in altă parte zice: „Daca* eslc
infectată de viciu partea raţională, va da naştere la slava deşartă, Irufie, milndrie,
înfumurare (...). De aceea... trcbuic să îngrijiu' prin dreapta judccată a discern
ămfmtului şi prin virtulea umilinlei acel mădular infectat, ca să zic asa, al
sufletului (...)-96 Avva Dorotei foloseşte aceiaşi lermeni, spunând: Stapânul nostru,
Hristos, „ne arată pricina de unde vine cineva la dispreţuirca sj neascultarea
poruncitor lui Dumnezeu. Şi astfel ne dăruieşte şi leacul acesleia, ca sfl putem să
ascultam şi sS ne mâniuim. Care este deci leacul acesta şi care e pricina
dîspreţuirii ? Auziţi ce zice Domnul nostru: «învflţaţi de la Mine că sunl blând şi
smerit cu ininia şi veţi afla odihnă sufletelor voastre» (Mt. 11, 28). lată cum ne-
aînvăţat aici pe scurt. printr-un singur cuvânt, rădăcina şi pricina luturor relelor şi
leacul ei în vederea iuluror bunătiiţilor: ne-a arălaf c3 mândria e cea care ne-a
doborât şi că este cu nepntinţă să fim miluiţi altfel decat prin ceea ce este contrar
ei: prin smerita cugetare"."7
3. Smerenia
Smerenia (io.îi£ivoGt>o<7iiVT\) se opune în acelaşi tirnp slavei deşarte şi

mândriei. Şi după cum sunt doua forme de mfindrie, putem deoscbi două
Sara, XXVI, Purtca a Hl-a. Cuprinsul pe scurt..., 5. ;:

ibidem, XXVI. Pi.rteu a II-u. 62. Cf. XXII, 10. 28.
" DrspiT RtiRăcitMea domneusro, IV.
,J
Scrisori duhovniceşti. 61.
'' Aşciiimitueie nuhidslireşii, XII. 8.
I onvorbiri duhwniceşii, XXIV. 15-16. ' hivufâtuii df sttjlef fofositoare, I, 7. A se
vcclea. cle iwemenea, Sf. loan Scăninil. Stxmi. XXII. 28 („.Slava deşartâ c calul pe
care călăreşte mândiia. Dar cuvioasa smerenîe şi ocăntrea. dc sine vor radc de caJ şi tie
căkîrcţul lui"); XV. 75. Sf. Vlaxiin Mfuturisilorol. Capeir desprt'dmgOste, 1. SO
(Smerenia slobozeşte minteade fuiiiiil mândriei...").
570
Tânuiduireo xfavei {feşatir fi a nuindriei
feluri de smerenje care Ji sc impotrivesc acelora: smerenia faţă de oarneni şi

smerenîa fata" de Dutnnezeu.'"1 Cu toate cA cea din urmă este sfflrşilul celei
diniâi, totuşi omul nu se poate lipsi de prima. AstfeJ. Sfantul Varsannfie are grijă
să înveţe: „Smereşte-te cu adevărat nu numai înaintea lui Dumnezeu, c\ si a
oamenilor".*9 Jar Sfantul loan Casian întăreşte acest adevăr, spunând că „nimeni
nu poate atinge ţclul finaJ al desăvfirşirii, adică al curăţiei, decăt nurnai printr-o
umilinţă adcvarată, pe care o aratâ mai întâi faţ;1 de fraţi şi apoi chiar lui
Duninezcu".100
Sa* spunem de la bun începur că, în general, umilinţa stă în recunoaşterci de
căire om a mărginirii sale,101 a sJăbiciunii.lo: neputinţei10* şi a deplinei lui
neş(iinţe.K"' Aceasta şi este una dintre definiţiile patrisliee fundanientale ale
smereniei, af'lară între cete pe care le prezintâ Sfântu! loan Scărarul.10 „Omul care
a ajuns sfi-şi cunoască mâsura nepuiinţei lui n ajuns la desăvârşi-rea smereniei",
scrie Sfântul Isaac Sîrul.106
Smerenia nu consul însă numai în a recunoaştc o neputinţă şi o puţhiătate a
morilelor pe care cu adevarat le are omul, ci si, chiar atunci când el are unele
virtuţi, să se micşoreze pe sine în chip voit; acesta este adevflratul sens af
cuvâmului xaneivoi>poc5i)vr],H'1 după cum aratâ Sfîintul loan Gură de Aur.
l'inilinfa, spune Sfîuilul Părinte, „stă in a le socoti ca nimic şi eel din urma" urn.
oricfil de mari şi numeroase ar fi meritele iaie";'li8 şi, în altă parte; ..Atunci eşii
smerit, când, deşi ai pricină să le lauzi. totuşi le micşorczi pc line însuţi, [e
smereşli, te umileşti".10* La fel zice şi Sfântul Isaac Sirul, că „smeril la cuget este,
cu adevarat, eel ce arc în ascuns ceva vrednic dc fală* şi nu se făleşte, ci socoteşte
aceea în gândul lui una cu pământiil".
Cel smeril se socoteste pe sine întotdeauna nevrednîc şi mai mic decât loţi''' şt
de nimic"2 Cel sinerii la cuget „se vede pe sine in ochii ]ui ca cel din urmă
păcătos""1 şi, chiar având bogăţie de virtuli. se crede „vrednic de
M
Cf. Avva Doiolci. fiiYfîfiititri tie suflelfoltmUHire. l\, 7 şi 8.
" Scfisori iltthovtiiceşli, 102.
m
AţtZămiflttle mândstirefti. XII- 23. Cf. 32.
Iq
C\ Sf. Macarie Egipleaniil. Omitii ttultowuveţti (Col. II). LIV. 6.
'' Cf. Sf. loan Scăianil. Scant, XXV. 3 (.Ancrita ciigeeare înst'immâ... ctnioştinţii cc <> arc
iiMnteaileipienepii(in|a şi slîtbtcitinea ei"ţ- Sf. Isaac Sinil. Cwirfte d&PK nwinţa, 21.
" Cf. Sf. loan Scitnirul, toc. dt, Sf. Maxim MSrturisiioiul, ('uffete despre drogosle, I. 87.
14
Cf. Sf. Maxim VI.ii "ii I-.,i, ii iif l„t:. c'ts. Sf. Isaac Shul, c'nvtntn ticsftr nevoinfă, 20.
v«w. XXV. 3. ' ('uvintg
despnr nevdnţâ, 73. ■"'Owtii
In 1-Vipeni. VI, 2. "K fmpotrivtt
anatneltoft V. 6.
" OmtUt ta Facere. XXXIII. 5.
1,1
Cuviiiw ile.sprc nevoinfâ, 20.
Paterictd, Cap. II, Pcnlru umilinţii. 26 şi 36.
"•' Cf. Palericul, Pentru Avvn Pirnen, 79 şi 81.
'' Sl'. Isaac Sinil, Cuvitue dtspt* tivvoiiifâ, 20.
571
Timuuhrirra patimilorşi tlolyândireit virtuţi/or
dispreţ'V14 Iar Sfântul loan Scărarul spune ca „smerita cugetare este adâncul tără fund al
nesocotirii de sine şi puţinălăţii noastre".115
Semnul smereniei este aşadar „nepreţuirea de sine în loată fapta".116
Aceasta necinstire şi lepădare de sine o aratâ omul prin tăierea voii proprii117 păna
într-atâl încâl să ajungă s-o urascft;118 Sfinţii Părinţi arală că tagăduirea voii esle
însuşirea cea mai de preţ a smereniei şi definitorie penliu ea-lly
De asemenea, smerenia se face vădită prin aceea că omul nu se încrede în sine şi în
propria sa judecatătlî0 însuşire care se înmdeşte cu cea de mai sus, adescori ele fiind puse
alaturi una de alia, şi din care izvoraşte deplina ascul-tare faţă de părinlele
duhovnicesc;121 iar în raporturile cu ceilalţi ea se arată prin lepădarea îndreptftţirii de
sine şi a voii de a birui in cuvant,1" ferirea de ceartă şi de duhul împotrivirii in cuvant.121
de grătrea împotrivă12^ şi chiar de orice vorbă*123 păstrând mai întotdeauna tăcerea.1"'1
Pentru că mai ales înain-lea parintelui duhovnicesc se cuvine omul să aibft asemenea
atitudini,127 ele vadesc nu numai timilinţft în faţa oamenilor, ci şi faţă de Dtimnezeu, al
Carui martor estc duhovnicul şi a Carui voie el o aduce la cunoştinţa fiului siiu
duhovnicesc.
Cat priveşte purtarea faţii de aproapele, smerenia consta, spre deosebire de prima
formft de mfmdrie. nu numai in a nu se socoli omul mai presus de cei-lalţi/2* ci chiar a-i
privi pe toţi ca superior! lui. Aşa învaţă Sfanlul Apostol Pavel, spunand: „cu smerenie
unul pe aitul socotească-l mai de cinste decat el însuşi" (Filip. 2,3). Fireştecă Parinţii au
preluat aceasta învăţiitură, AstfeL la întrebarea: „Ce este smerenia?*', Sfântul Vasile eel
Mare spune dinfru început: Smerenia
"Uhidcm. li% Scam.

XXV* 25.
IW
Sf Vursanufie şi loan, Scrisori duhovmceşli* 278*
117
Cf Sf loan Casiiui, Aşezâtnintele nuimistirrşii* IV. 39, Sf Varsanufie şi loan. Serf-son
duh&vniccfti, 379.
I|k
Cf. S£ loan Scararul, Sctmtt XXV. 49 şi 50. Avva Dorotci. hwâlâturi dt> suflet Jo-
ioxitoure* I, 10.
I|v
Cf Sf loan Scararul, Scam. XXV, 3 („Smerilu cugetare este... tăgăduirca voii pro-
prii'*). Sf. Varsanufie şi loan, Scrisori dulwvmcexii* 278 $i 462 („Smerenia stîi în a tăia
in loale voia propric"),
1
Cf Sf. loan Scararul Scant* XXV. 3. Avva Dorotei. fnvilfăîuri de ntflet fohstioa-w, I.
10. Sf loan Casian, Aţez/imhitele mânâsriresti, IV. 39 („Smerenia se vădeştc prin
urmfttoarele scmnc s5 mi 1c bizui în nici o privinţa pe propria ta chibzuinfă"),
Sf loan Ca&ian, toe. cit, („... ro ut e să Ic last la juriecala batranului si cu sete şi pla-
ccre să uscul(i sfaturile lui"). Sf loan Scararul. Scan*. XXV, 8, m Avva Dorotei,
Invâfâturi de stiflet fotosiimtre* f 10, w Cf Sf loiin Sciirunil. Scam, XXII. 7. PatericuL
Pentni Avva Matoi. 1 I
74
Cf Sf loan ScSnmil, Scant, XXV. 9 şi 46.
a
Cf PatericuL Pentru Avvit Matoi, 1 I. Ibidem* Cap* X, Pentru multe gruiiiri.... 20. w
Cf Sf loan Casian. Asczatnintele tnâtiăstireşii, IV. 39. 121 A se vedea de pilda. Sf loan
Casian. ioc* cit. '*H Cf Sf Maxim Mfrfurisiloral, Capele despre dm$oste+1, 87,
572
Tămâdilirea slavei de$arte $i ti nubidhei
este să socoteşti pc toţi oamenii mai presus decâl line, după cuvântu! Aposlolu-
lui".'3" Avva Dorotei învaţa: „Smerenia cea dinlâi stâ* în a socoti cineva pe fratele
său iriai înţelepl decât pe sine şi întrecându-1 pe el în loale şi, simplu gntind, aşa
cum a zis sfântul acela, în a se socoti pe sine mai prejos de toţi". 11" SfânUil loan
Gura de Aur spune: „AdevaVata smerenic este atunci când dam locul celor care
par mai mici decât noi, când dflm cinste celor pe care-i socoti rn a (1 cu mult mai
prejos de noi. Duca" însă suntem cu mintea luminată, nu socotim pe nimeni mai
prejos decât noi, ci pe toţi oanienii superiori nouiT'.1" lar Sfântul loan Scăranil, tn
capilolul închinat „preaînaltei smerite-cugetări", scrie: „daca* vow socoti întni
simţirea inimii pe aproapele că ne întrece în toate, aproape ne este muV, adică
snieriîacugetare.11"
Dar chiar şi atunci când omul îi vede pe ceilalţi ca înt.recându-1 în virluţi,
dacă îiisâ se socoteşte pe sine ca mare, rămâne în mândrie. De aceea, Părinţii,
urmând învăţătura Mânluitorului (cf. Mc. 9, 35)* spun că smerenîa inseamnă să te
socoieşti mai prejos decât toţi şi cel mai de pe urmă om,1" Pe o treaptâ tnai înaltâ,
omul ajunge sa" se privească pe sine nu doar mai prejos faţă de semen» săi. ci faţă
de orice făptură a lui Dumnezeu."J
Fn vreme ce omul mândru, preţuindu-se pe sine, îi dispreţuieşte pe ceilalţi, cel
smerit. dimpotrivă, văzându-se mai prejos de toţi, se socoteşle singuml \ ivdnic de
dispreţ şi primeşte fără întristare şi tară să se tulbure orice ocară şi necinstire din
partea fratelui.1" Sfântul loan Casian sfatuieşte: „Judecân-du-ne pe noi înşine ca
fiind mai prejos decât (oţi, toate câte am suferil, oricâi de nedrepte ar fi fosi, sau
Iriste şi pagubitoare, le vom suporta cU multa" răb-dare, ca fiindu-ne aduse de cei
mai presus ca noi";"'' iar în altfl paite arată câ unul dintre semnele după care poate
fi recunoscuta smerenia esle „sâ nu te doară şi să nu ie întristeze (nedreptatea)
suferită de la altul".1"
..Primirea defâimării încearcă inima", arală Sfantul loan Scărarul:13* căci se
poate ca omul să sc smerească în gândul s;1u, dar numai lipsa tulburării în
vremea ispilirii vădeşle adevărata smerenie.
Semn al desfivârşitei umilinţe este primireacu bucurie a necinstirilor."
"Rtgutilemicl. 198.
'' iiivaf/'itim lie sujlel fohxi/otire, II, 8.
1
' Omili' h Facie. XXXIII, 5.
In
Scow. XXV, 30,
111
Ibidem, % Avva Doro(ei. htvăţâturi de mflet fafositocire, II. 8. Sf. loan Casian, Aşe&h
miniele mândvtireşii. IV, 39; XU. 33. Sf loan Giiră de Atir. OmUii Ui Ftwerr. XXXIII, 5;
Despre smerenie, 2.
14
Paterieid. Pentiu avva Sisoe. 13 ţ.jmtre lucni eslc s5 te vezi pe tine sub tontil zidiwa"). *
Cf. Sf. Varsaniifie şi loan, Svrisori duhovniceşii. 278. PalericuK Cap. XVIII, Penlru
inileliingn răfxlarc..., 22.
\sez<wiimele luiinasiiresti, XII. 32,
1
" Ibidem, IV. 39.
m
S<tmi. XXV. 32.
|:1
" Ibidem, XXV, 8.
573
'lainiuiuireti pafimitor şi dobăndirea vir/iîţilor
De altfel, ce] smerit nu suferă în nîci un chip Lauda de la semeni şi nu numai

că primeşle cu bucurie defăimarea, dar o şi cautfi. Astfel, Sfântul loan Scărarul
scrie: „Dacă firea şi raţiunea şi chipul celei mai de pe urmă mândrii este sa
făţărim, de dragul slavei, virtuţi pe care DU le avem în noi, apoi sem-nul celei mai
adânci smerite cugetări este să ne înfaţişăm ca vinovaţi pentru pncute ce nu sunt
ale noastre, de dragul dispreţuirii".140
A p n n i i i.n;i tulburare necinstirea înseamnă a nu ne mânia şi a nu păstra
ranchiună faţă de eel care ne-a adus-o. Sfântul loan Scărarul arata astfel că o
însuşire a smereniei este „pierderea a toată iuţimea".14 „Smerenia nu se ma-nie şi
nu duce la mânie", spune un Bătrân.143 lar un altul spune: „Smerenia este
părSsirea mâniei".143 Avva Isaia zice: „Umilinţa... are pace cu loţi oamenn .
Omul smerit iartă cu usurinţâ pe eel care-l dispreţuieşte sau îl jigneşte. „L-au
întrebat fraţii pe un Bătrân: Ce este smerenia? Şi a răspuns: Când îţi greşeşte
fratele şi-l ierţi mai înainte de a veni să-ţi ceară iertare".145 Cu ade-vărat smerit
este „cel ce ocărât fiind de altul, nu-şi micşoreazâ dragostea faţă de acesta".14" Şi
iaraşi: înlrebat fiind un Bătrăn ce este umilinţa, acesta a răspuns cu încă şî mai
mare iubire: „Sa faci bine celor care-ţi fac rău'*.14
Cel smerit se arată supus şi ascultălor faţa de toţi. se face sluga tuturor,l4,<
urmând lui Hristos şi cuvintelor Lui: „Dad cineva vrea să fie întâiul, să fie eel din
urmă dintrc toţi şi slujitor tuturor" (Mc. 9, 35); „care va vrea să fie mare între voi.
să fie slujitor al vostru. Şi care va vrea să fie întâi între voi, să fie tuturor slugă. Că
şi Fiul Omului n-a venit ca să I se slujeasca, ci ca El să slujeascâ..." (Mc. 10, 43-
45; cf. Mt. 20, 26-28; Lc. 22, 26-27).
Faţă de Dumnezeu, smerenia stă în mărturisirea faptului că este pâcătos.14''

Avva Doroteî în învăţatura sa despre smerita cugetare spune că „sfinţii, cu cât se
apropie mai mult de Dumnezeu, cu atât se văd pe ei mai păcătoşi".1 ,C! Smerenia
1
" Ibidem, 40.
141
Ibidem* 8, Cf. 5; 9.
"-' AfHtftegme.N 115.
I4
' tbiikm, Eth, Pat. 438.
iU
Ibidem,} lib.
M
Ibidem, N 304. Cf.. de ascmenea, Sf. loan ScSrarul, Scam, XXV. 3 (...Smerenia este... a
lua inaintea apioiwlui ciiml se întâmplă' supaYări si a dezlega ccl dintai mania").
M
Scam, XXI 15.
'" Apofiegme. P 263.
I4S
Cf. Sf. loan Gură de Aur, Impofriva anomeihr, VIII: 6. Parafram '"« 1.50 de capete
In Mticarie ligipietmul, 86.
w
Cf Sf, Isaac Sinil. Cuvinle desprenevoinţă. 20.
' InVăţâtuH de sujlel folosiloare, II, 8. PatetieuL Pentni Avva Matoi. 2 („Zicea ia-
răşi: Pe cat se aptopie omul de Dumnezeu, pe utât se vede pe sine păcătos, căci proo-
rocul Isaia. văzând pe Dumnezeu, se lacea (icălos şi necurai pe sine").
574
Tmuuhurea slavei depart? şi a tnăndriei
este chiar „a te socoti mai păcatos decâl toţi oamenii". spune Avva Isaia.1*1 „Smerita
cugetare este... a se socoti pe sine eel mai de pe urmă şi mai păcătos dintre loţi", spune,
la fel, Sfânlul loan Scărarul, atunci când înşiruie definiţiile date de Parinţi acesteî
virtuţi.1" în chip firesc, recunoaşterea stării de păcătosenie este însoţită de învinuirea şi
osândirea de sine.
Smerenia es(e apoi uiuirea faprelor bune, odată împliniie, şi nesocotirea vjr-miilor
dobândite.154 Prin smerenie se ajunge la o stare de despuiere $i goliciime lăuntricil De
aceea, aproape de fiecare data* când vorbeşle despre această virtute. Sf'ântul loan Gunl
de Aur o socoleşle tot una cu sarăcia duhovnicească, pe care Mântuilorul o pune cea
dintâi între Fericiri: „Fericiţi cei săraci cu duhul. cil a lor este împaraţia cemrilor" (Mt.
5,3). „Cine sunt «cei săraci cu duhul» ? Cei smeriţi (..,)", spune Sfântul Părinte.10 lar
Sfântul Isaac Sim) aratâ că cel ajuns la smcrenie desăvârşită voieşte „să fie ca unul ce
nu se afla în zidire şi n-a venit la existenţâ şi nu e cunoscut nîcidecum, nici chiarde
sufletul său".1S6
SfTmiiil loan Scărarul, vorbind despre treplele smereniei, aratâ c<i „mainland
aeeastă împSrâteasă a virtuţilor odaUl cu vârsta dubovnicească, în suflet, socotim Ca
nimic... toate faptele bune săvârşite de noi".1" Omul smerit se socoteşte slugft
neirebnicâ,' Sh după cuvântul Domnului: „când veţi face toate cele ponincite vouii, sâ
ziceţi: Suntem slugi netrebnice, pentm ca am făcul ceea ce eram datori să facem" (Lc.
17, 10). Se numeste pe sine lucrător râu şi nevolnic1"' şi mai vârtos se socoteşfe
„pururea fară de nici o faptă bună şi plâcutâ lui Dumnezeu"-16
Prin urmare, cel smerit cugctă că nu merită bunătăţile primite,"'1 care sum mai
presus de vrednicia sa,162 şi întocdeauna se socoteşte dalor lui Dumnezeu.16
Ajungem aici la o altă definiţie patristică a smereniei, cea mai mare şi culmea
celorlalte: ea este „cunoaşterea harului şi milei lut Dumnezeii",16,1 adică reciinoaşterea
faptului c,1 fâ>ă ajutor şi sprijin de la Dumnezcu omul nu poate şi
" Apoftegme, XV. 26.

>rum. XXV. 3.
'' Cf. Avva Dorotei, invâţăluri de sujlet fohsittMtre, I. 10. Sf. loan Scararul. Saattr,
XXV, 34 şi 51. Sf. Varsanufieşi loan. Scrisori duhovmceyii, 411.
Lt
C'f, -Sf. loan Gură de Aur, Qinitii I" Mtitei. III. 5; Despre schimhurea numelui, IV,
6, Sf. loan Scfaanil, Scara, XXV. 3 („Smerila CUfietare este... uifurca deplină a isprîi-
vilor proprii").
m
'-&mtBifaXtatdi£V, 1,
W ('mintt' dfipre nevoirtţd. 81.
,T
Scant, XXV. 5, Cf. S (..A treiu treaptă preafnunoasil a ei este neîncredei'ea credin-
cioasâ' în bunătâţile agonisite...*').
B
Cf. Sf. loan Gnră tlc A«r. Despre fchtmbarett nimwlui, IV. 6; Omilii la Motet. III. 5.
IM
Cf. Sf. loan Casian. Asezâmintele mânâstlreşti, IV. 39. "' Pasericul, Cap. X.
Peiitrn... smcrenie. 21. "" Cf. Sf. loan Casian, Aşezămintek mâtutstireşti. IV. 39. ":
Cf. Sf. loan Scararul. Seam, XXV. 5; 34. "' Ibidem. m Ibidem, XXV. 3.
575
Tâmâdturea pathmlor şi dnbt'uidirea virtuţilor
nici nu va putea vreodată sft facâ* binele,16* ca tol ce avem bun, de orice fel, vine
de la El, iar nu de la noi. că sporirea şi înainiarea noastră se fac prin hanil Lui, iar
virtuţile pe care le avem sunt daruri ale Sale şi n-au fost dobândite prin vrednicia
noastrfi, şi nici nu pot fi păstrate f^ră ajutorul Uii de toată vrcmea."* Smercnie
este astfel a pune pe seama lui Dumnezeu toi ceea ce avem bun în noi şi tot binele
pe care-l facem."'7 „Aceasta este smerenia desăvârşitâ a sfinţilor", scrie Avva
Dorotei.16* lar Sfântul Varsanufie stâtuieşte: „De ţi se întâmpla să faci vreun bine,
trebuie sa ştii că acesta este un dar al lui Dumnezeu, din pricina btmâtăţii Lui",lw
Sfânlul Macarie Egipteanul descrie astfel această purtare a omului smerit:
„Sufletul iubitor de Dumnezeu are obiceiul, chiar dacă ar face toate faptele bune,
să nu-şi puna nimîc pe seama sa, ci pe toate în seama Lui. (...) Căci şi avuţiile şi
toate aceste bunuri, prin care fiecare poate să faca bine, sunt ate Lui, pămăntul şi
toate cele de pe el, trupul însuşi şi sufletul însuşi. Nu numai atât, dar însuşi faprul
că este om, îl are fiecare prin har. Deci, ce-i mai rămâne propriu lui, care să-i
întemeieze părerea de sine sau să-l dovedească dtept? Cu toate acestea,
Dumnezcul primeşte de la oameni ca cel mai mare prinos, cel mai plăcut din toate
câte I se aduc, faptul că sufletul recunoaşte cum stau lucmrile şi că, oricăte fapte şi
lucruri bune face şi le rabdâ pcntni Dumnezeu, le înţelege şi le cu-noaştc, le pune
numai în scama lui Dumnezeu şi toatc le închinft W.
Vedem aici ctl smerenia nu poate ft despărţită de rugăciune. Mai întâi, de
rugăciunen de cerere, căci prin ea omul arată că nu se încrede nicklecum în
puterile sale. îşi recunoaşte neputînţa de a face el cele pe care le cere lui
Dumnezeu, şi mârturiseşte ca numai de la Dumnezeu aşteaptâ tot binele; că nu
poate lucra nimic bun şi nici pastra vrco virtute fără ajulorul şi apărarea lui
Dumnezeu. Iar dacă rugăciunea lui este de toată vremea, înţelege că tot ceea cc
primeşte, de la El primeşte, ca rftspuns al milei Lui la rugaciunea sa, nu pentni
vrednicia lui. ci ca dar. Astfel, Sfântul Maxim spune: „Smerita cu-getare este o
rugăciune neîntreruptă, împreunattf cu lacrimi şi cu durerc. Câci aceasta,
chemfind pururea pe Dumnezeu mtr-ajutor, nu lasă pe om sâ se în-creadS
nebuneşte în puterea şi înţelepciunea proprie (...)".17' în acelaşi sens, Avva Dorotei
zice: „E vădit că cel smerit, cel evlavios. cunoscând că nu poate dobândi nici un
bine în suflet fără ajutorul şi acoperământul lui Dumnezeu, nu încetează să se
roage necontenit lui Dumnezeu, ca să-şi facâ" mila cu el. Şi cel ce se roagă
(otdeauna lui Dumnezeu, de se învredniceşte să izbu-tească în ceva, stie de unde
i-a venit ajutorul ca să izbutească şi nu se poate
lw
Cf. Sf. loan Casiiui. Aşezămintele mânăstiresli, XII. 23.
1
( i. ihidem. 33.
lfiT
Cf. Avvn Dorolei, învdfdluri de suftet folosilmire, II; 8
""Ibidem. ',; Snisori
duhovniceşli, 412.
,T
" Paritfmză h Macarie Bgipttantil, 123. ;71
Captte despre dragoste. 111. S7.
?7fi
Tănuiduireti slavei deifarte ft a mfiiuliiri
mândri, nici nu-şi pune cele izbândire pe scama puterii sale, ci le pune pe seama lui
Diimnezeu şi Lui îi mulţumeşte pururca şi pe Rl îl roagă pururca,
-■-.-J..._.ii.s să nu cadâ de la ajutorul I ui si s<1 se arate slăbjciunea şi neputinţa
sa. Şi aşa, prin smerenie se roagâ şi prin mgflciune se smcreşte şi, pe cât se smereştc, pe
atâla e ajutat şi înaintcază prin smerita cugetare".17"'
Dar smerenia se însoţeşte mai ales cu rugăciunea de mulţumire, prin care dintru
început omul marturiseste ca fiind ale lui Dumnezeu toate faptele sale bune si toate
bunfftăţile, de orice naturâ, pe care le-a primil, socotindu-se un simplu iconom al lor;
prîn ea se arată recunoscîttor fa(ă de Dumnezeu penlm toaie, ll laudă şi-L sJaveşte ca pe
singurul izvor a tot binele.m
Sâ arătăm, fn sfarşît, că smerenia nu poate fi despârţitâ de întristarea ini-mii, de
pocăinţă şi plâns. Câci, arătând ce esle smerenia, am spus mereu că ea înseamnă mai
ales reciinoaştere - a superiorit«Uii celorlalţi, a propriei ni-micnieii, a stflrii de
pacătoşenie personal:!, a neputinţei de a face binele, a lui Dumnezeu, ca unicul
principiu al binelui ş.a.m.d. Dar nu avem de-a face aici cu o recunoasrere abstracts, la
nivelul ininţii, ci de o mărturisire a inimii, şi anuine a unei inimi zdrobite şi întristate,
„inima înfrântă şi smerită" despre cart- vorbeste Psalmistul (Ps. 50, 18). Şi puntru că
Sfinţiî Părinţi socotesc adesea smerenia şi întristarea inimii ca una şi aceeaşi,174 SfâniuJ
loan ScăTfl-rul defineşte smerenia ca „simţirea sufletului zdrobit".1" Tâlcuind versetul
de mai sus din Psalmul 50, Sfântul loan Gurif de Aur spune că Psalmistul cere prin
aceasta „un spor de sinerenie, o smcrenie mai înaltă. «sfarămarea» noasiră'V "' lar in
altă parte, întrebandu-se cine sunt „cei sâYaci cu duhul" pe care-i fericeşte Domnul,
raspunde: „Cei smeriţi şi cu inima zdrobit.L Aici SUM numite «duh» sufletuJ şi voinţa
liberă".1" lar mai departe, arAiand că „smerenia este de mai multe feluri. Smerenia
unuia este cu masiiiă, a aftuja, filra hotar", spune că „Pe aceasta din urmii o laudă şi
fericitul profet David, diindu-ne ca pildă smerenia... care ne zdrobeste desăvârşit,
spunând: «Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima hifrfmta şi smeritâ Dumnezeu nu o
va
Imăfiilun <tr stiflri J'nlosiUfareAl. 13. '" Cf, S£ Macarie Egiptejuiul. Omiiii
duhovnkeşti (Col. M). Lll, 6. Sf. Maxim Măitiiri-iiionil, (\ifx-tr des/iiv dnigmfr. I, 48
(..Cei ce se teme tic Dornnul arc pnnirea ca lovaril^l snicieniu, $i prin gândurile acesteia
vine la... inulpiriitrea dllre Puninczen.... mulţuniind pimirca cu smerenie mull;'»
Paciitonilui de bine si Cârmuitorulni vietM noiislrc"). ,;J Avva Dorolei, dc piJdă, folosesle
fără nici o deosebirc cclc dona expresii: „Fara sniercnie mi se poiitc supune cineva
pofuncilor, nici veni la vreun bine, cum a spu<* Avva Maicu: Film zdrobirea inimii e
cu neputinţa' sH se Ubăvească cinevu de păcai şi să dobâiuleaseâ vhiuţile. Deci. prin
zdrobirea inimii primate cineva poruncile. »e a bale de la (ilu şi agonisesle vinurile"
(fnvâţdtiin de suflet folosiutare. I. 10). "Wr.wtf.XXV. 3. '" Omiiii h l-dipeni, V, 2. x"
Omiiii la Mnlei, XV. |.
577
lăiwiduirea patimiior si dolxhidirea lirtuţilor
urgisi» (Ps. 50, J8)".n* lar Sfântul loan Scâraml arată că numai la începători pocăinţa,
zdrobirea inimii şi smerenia pot fi deosebite una de alia; în cei sporiţi, „adunându-se ca
într-o singură puiere şi lucrare, cele uei sunt ca un lanţ preacuvios, sau ca un curcubeu
care are aceleaşi însuşiri. Şi semnul uneia... se face şi semnul celorlalte".179
Modalităţile prin care se câştigă smerenia suni uproape aceleaşi cu cele prin care se
lucrează tamăduirea slavei deşarte şi a mândriei. Am văzut că. in general, micşorarea
unei patimi presupune dobândirea virtuţii care i se impo-triveşte, şi invers. Pârinţii
vorbesc când despre mijloacele de lupta împolriva paiimilor, cănd despre curn se pot
câştiga virfuţîle; într-adevăr, aşa cum am vfizui. în procesele de natură duhovniceasca se
pot deosebi doufl momente, until negaliv, iar altul pozitiv, după cuvântul Psalmistului:
„Depăitează-te de ]a rău şi ffl binele". Dar modul în care se împlinesc ficcarc dinire ele
este practic unul şi acelaşi, cele două momente petrecându-sc simultan,
De aceea, peniru a ajunge la smerenie, Parinţii slatuiesc îndeosebi: sâ nu ia omul
amime la greselile aproapelui şi să nu-l judece;1* să-şi arate iubirca faţă de el in orice
imprejurare;"" să-l socotească pe semenul său mai mare ca el,IM dar maî ales să se
privească pe sine ca fund mai prejos decât fratele, oricare ar fi el.1" Ccl care vrea să se
smerească încă trebuie să-şi ascundă de ceilalţi si cliiar de sine însuşi virtuţiJe si faptele
cele bune,lft° sa-şi mărliirisească neputinţa şi slabiciu-noa*lM să ia aminte la greşelile
sale,""' să-şi aduca aminte întotdcauna de caderile şi pacatele lui,"1'' sA se
învinovăţească şi să se osîtndească pe sine.""* De aici se vede că mai ales prin zdrobirea
inimii şi cu ajutorul lacrimilor ajunge omul la srnerenie.1*'' Peste toate, se cuvine ca
omul să se obişnuiască să injure din partea
n
"lh,dem.2. m
fouw, XXV, 7.
m
Cf. Pattkcul, CHp. XV. Pcnlru ca să ne p5zim sB nu judeclbn. 12. .Sf. Isaac Sirul,
('uvi/ilr despm nrvtiiiif/i. 81. Sf. loan Scărarul, Scant, XXV, 17; 27. "" Cf. Sf. Maxiin
Mmmrisiiorul, Caprie despre dmgmti', III, 14. ,h-' Cf. Sf. Isihic Sinaitul. Cuvâni despre
Irezvie..., I. 64.
"" Cf. palcricui, Penlni Avva Sisoc. 13; Cuvam penlru AwuTithoc. 7. Sf. Isaac Sinil.
('nrinie despre nevohiţd. 5. Sf. Isihie Sinaitul, t'iivtiut despre tivzvie.... \, 64. Sf. Simeon
Nonl Teolog. Im/it', V. 13-14. mQ SI*. loan Scăianil. Scam, XXV. 62.
' Cf, Sf. I&iuic Siml, ('uvinte despre nevoinft'i, 16.
m
Pafenrnt, Cap. IV. Pentru.smerenie.... 3. 7, 14.
^ Cf. Evagrie. Traiatidpractic, 33. Sf. roan Scărarul, Scam. XXII. 23 („Aducerea aininte
de greşeli e pricinuhoareu smerilei cugetîiri"); XXV. 34 („Prin greşalele lor. unii
(loboiirii infill area lor"). Sf. Isihic Sinaiml, Cuvânt despre irwie... I. 64. Sf. Isaac Sinil.
('uvîn/e desprenevoblţd, 20: 81. Sf. loan GUT&de Am. Oniilii la E\#ei, IX. 4.
**Cf. Sf. loan Scăranit. Scam, XXV. 17.
n
C\ Sl'. Isaac Sirul. Cuvhile despre nevoinţă, 21; 37; 49. Sf. Simeon Noul Teolog. <
'ete 225 de cqaete.^, Ill, 23 („Hitră cle lacrimi... sufletul nostril nil va dobântli smere-
>7S
Tiwiiiduirea vtovei deşarte ţi o ituliuhicr
celorlalţi dispreţuirea. ocara, baijocura şi orice tel de necinstire,;w şi chiar să le caiite.'1"

bine ştiind că aşa se câştigă smerita ciigetare. Tor aşa, omul poale do-bflfldi aeeastfi
virtute prin lepadarea voii proprii1''' şi prin ascultare,1*' care sum de eel mai mare folos.
Ostenelile trupeşii,1'1'1 încercarile de tot telul,1'" ca şi înstriiinarea dc Iiime, neiubireu
vieţii vremelnice,190 neagomsirea,1"1 starea sărâcftcioasa,1'"' voia de a nu fi văzut şi
cunoscm de oameni. ' ' păstrarea Iiicerii,"'": însingurarea,301 toate tnlesnesc şi ele
câştigarea smereniei. La ea due şi virtuii ca: înfrânarea.:i: blândeţea/0* frica de
Dumnezeu20* şi iubi-rea '' Fireşte că eel mai mare folos vine de la rugăciime.'* de vreme
ce smerenia se arula a fi un dar al lui Dumnezeu, o vittute care numai de la El poale fi
învăţată, după cum spune însuşi Mânluitorul: „învăţ.aţi-va de la Mine, ca sum bland şi
smerit cu inima" {Ml. 11, 29).2"7 Pentru aceasta Pfirin-[ii îndeamnă sfl luăm pilda de la
sfinţi,20*1 ca unii care an urmat cuvinrelor
nio. nici mi vom izbuii sa nc facem smcrin") Sf. loan Scâianil. Scam. XXV, 7. Sf. loiin
Gurâ de Aur, OmiUi la Evrtri, IX. 4.
""Cf .Sf. Varsannfic .şi loan,Siiisoii dttlwvtticeşti, 150 (Jn accusta stii sinerita cugetwe: In
ii puna ocâVi si osândiri şi câte le-a pntiinit invâ|ăioiul nosini Iisiis"); 278: 307 (..Cel ce
voieste smerenia... cUică nu suferă necînsliri, nu poate s-o dobândeasciV'). -Sf. Isaac Siflil.
Cuviate despre iwvoîiifo. 37. Sf. loan Casian, Aşe&uiiirite/e nui/uisiînyti. XII. 32.
" Cf. Sf. Isaac Siral, Cuvuite dexprr nevoinfd, 5.
** O'. Patericut, Peiiim Avva Pîmen. 158 („Nu împlini voia ta. ctici mai vfirtos este dc
iicbuinjă a le smeri pe tine fraCclui lau"). Sf. Varsan'ifie 51 lonn. ScHiOfi duhovhtcefti
150. Avva Dorotei. ICpistola către fmiete..., 2.
'*' Cf. Pan-iicul. Pentru Maic Singlilichia, 16 („Să alegcm ascultaieu mni mull rlecfil
nevcinla.... cfici ca învaţă smerita cugelare"). Sf. Isaac Sinil. Cavht/e despre nrvohtl'i.
81. .Sf. loiin Casian. Asezâminiele ntânthlirexri. XII, 32. Sf. Vaisariufie >i loan, Scii-
wri duhovrdcttfti, 278.SC. lo;in Scămrul. Scani, XXV. 59.
,w
Cf' Awa Dorolci. fnniţături J,- .uiflei folosltoare. U. 14. Sf. loan Scărarul, Scant.
XXV. 59. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinfă, 21.
" Cf Sf. Isaac Sinil. Ctivintr dexprf Jftfl oiufă, 21: 37, ( l Mdem, 81.
Sf loan Casian, AşemmiiuAe mâiuisthvsli, XII. 31.
* Cf. Sf. loan Scâranil. Scara, XXV. 62. Sf. loiui Casian. be, at.. M.
m
('! SI. loan Scăianil. Scan,, XXV. 62. S£ Isaac Sirul. CuviWe despre m-voin\â, 81,
1
"■'■( I .St. Isaac Siml. he: cil.
™ Ci ibidem. St loan Scajarul. Scam, XXV. 62.
' < I SI loan Scărarul. loc, tit, Sf. Isaac Sirul, CuvbltC despre rievoinţti. 81.
'' CI" Patericut, Peniru Avva Tilhoe. 7. :" Cf. Sf. loan Casian,
Asezamimele irumitstiresti. XII. 31.
4
Cf. Sf. Maxim MSmirisiionil, Capett desprt dnigostc, I. 48 (..Cel ce se teme de
Domnul are piinnca ca lovaiăşâ smerenja").
* Cf- ibtdtin. III, 14 {.,întinzându-le dupii poninca dragoslei, le ridici la înălfiinca
srnerilei cugeliiri").
:
* Cf. Patericut, Pentru Avva Tilhoe. 7.
* Cf. Sf. loan Scărnnil, Scrim. XXV. 3 si 63. Sf. ISJUIC Siml. Cuvinfr despre a.roirifâ. 20.
M
Cf. Sf. Varsanufie ţi loan. Scii.wii duhovniceffi, 62, Sf. loan Casian. Axezi'unmlele
mâixhtitrsli, XII. 32,
579
Tâmâduirea pafhmlor yi ,, ■ b tmdirea viriufUor
Lui, şi să ne apropiem de cei care au căştigal această virîute.2ty Dar mai ales Hristos să
f'ie pUda noastră, căci El, prin venirea Sa în trup, prin primirea unci vieţi sărace şi
umUe, prin răbdarea în tăcere a ocărilor şi baijocurii în vremea palimii Sale, prin
deplina ascultare de Tatăl, ne-a dat pildă de smere-nie desăvarşită. 210 Credincios
cuvintelor Lui: „învăţaţi-vă de la Mine". Sfân-tul Isaac Sirul îndeamna: „Priviţj pe Cel
ce a spus acesta şi pe Cel ce a daniit harisma, cum a dobandit-o, si fă-ie asemenea I-ui şi
o vei afla".3"
fn lucrarea sfintelor nevoinţe, smerenia are un loc fundamenlal. Alături de iubire. ea

este virtutea creştină prtn excelenţă. Astfel, Sfâiitul loan Gura" de Aur spune limpede:
„Temelia lîlosofiei noastre este smerenia".:,: Cu adevă-liii, pe ea se întemeiază edificiul
duhovnicesc pe care omul are duioria sS-l zidească,:" ea este principiul fundamental al
vieţii sale duhovniceşti. lar aceasta se inţelege mai bine dacă ne găndim ca rnândria este
cea care stă la originea căderii omului, că ea este principiul vieţii păcătoase. De aceea,
omul nu poaie nădajdui că-şi va restaura fiinţa dacâ nu pune ca începur al vieţii celei noi
smerenia, care este leac împotriva mândriei, şi deci începul at însa-nătoşirii şi izvor
necurmat de sănătate. Astfel» Sfânlul loan Gură de Aur spu-ne: ..Penlru cfl cele mai
mad rele care au pângaril lumea au venil din priciita mândriei (...), pentni că ea cste unu]
dintre cele mai mari păcate, rădflcină şi izvor al oricărui pâcat, Domnul a dat acestei
boli leacul cel potrivit: smerenia; a pus mai întâi această lege vieţuirii creştine, ca o
lemelie puternicfi şi de nezdruncinat. Odata* pusa* această temelie, poli clădi pe ea
lotul; dar fără ea, de-ai atinge cerurile cu vieţuirea ta, torul se dărâmâ uşor...".214 Avva
Dorotei învaţa tol aşa: Hrislos „ne arata" pricina de unde vine cineva cliiar la dispre-
ţuirca şi neascullarea ponmcilor lui Dumnezeu. Şi astfel ne daniieşte şi lca-cul acesteia,
ca sâ putem să ascultăm şi să ne mântuim. Care este deci leacul acesta şi care e pricina
dispreţuirii ? Auziţi ce zice Domnul nostru: «Invăţaţi
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cm-fate drspre nevoinfil, 5 („Petrece cu cei cc au smcrenie. şi vei
deprinde purtările lor").
"Cf. Sf. Vaisflnufie şi loan. Scrisoriduhovniceşti'. 150. Sf. loan Casian, A$ei/imint>-U' )
iuim)iireşiL XII. 8. 32. Sf. Parafratti fa Macttrie ligiplranul, 86 (,.Gandeşle-Ie cum
Dwiinczeu si îrnpâratul tflu si Fiul lui Dunmezeu. S-a micşorai pe Sine, chip de rob lu-
jnd. cum a silnfcil. cum s-a socoiit cu cei fanl de cinste. cum a pâiiniit..."). Sf. loan Gură
de Aur. Omilii la 2 Texa/oniceni, I, 2. Sf. loan Scăranil, Scam, XXV. 34. "'' < 'm'inle
desBM nevoinţâ, 20.
112
Dtxpre mertnte, 2: Omilii fa Maud, XV. I şi 2. Cf. Sf. loan Scuranil. Scant, XXV. 43
(„în aceasta vor cunoaste loţi cit sunlem ucenicii lui Dumnezeu.... că numele noas-tre s-
au scris In cenil smereniei"). Sf, Simeon Noul Teolog, Caieheze, XX („Viriufi
cuprinzatouie numim smerenia. can desfiinţează patimilc şi aduce nepătimirea cereas-câ
si ingereascii. şi lubirea...").
'* Cf, Sf. Isaac Sirul. Ciivime despre rwvoinfd. 21 Sf. loan Gura de Aur. Omilii fa
loan. XXXIII. 3. '" Omiid fa MaU-i, XV. 2.
5X0
iam/iduired sluvei deşarte şi a mmuhiei
de la Mine, ca" sunt blând şi smerir cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre" (Mr.
I 1, 28) lata* cum ne-a învăţat aici pe scuft, printr-un singur cu-vâiil, riklâcina şi pricina
tuturor relelor şi leacul ei în vederea tuturor bunătă-(ilor; nc-a arătat că mSndria e cea
care ne-a doborăt şi ea esle cu neputinţfi sâ fini miluiţi allfel decâl prin ceea ce e contrar
ei: prin smerita cugetare"."1* Şi de vreme ce mfindria se dovedeşte a fi pricina cflderii,
smerenia, care-i si a impotrivă, poate fi pricinuitoarea mânluirii. Astfel, Sfflntul loan
Scfiraml spune: ,J>ao8 unul a ciVzut din ceruri numai prin această patimfl, fără alta,
trebuie vâzui daca nu cumva se înlâmplă ca cineva sâ se suie la cer numai prin
smerenic, fără altă virtiite".'"" Oricum, fără ea omul nu se poate man-tui:217 „far3
smerenie nimeni nu va intra în cămara de nuntă", spune Sfântul loan Scărarul/11*
numind-o, în alia parte, „poarta împârăţiei".219 FSră ea nu numai că este cu neputinţă ca
omul să ajungă la desăvârşire,220 dar rfimane cu loiul înstrâinat de Dumnezeu. după cum
spune raspicat Sfâniul Macarie eel Mare: ..Acolo unde nu este smerenie, nu este nici
Dumnezeu".231 lar Avva Isaia invaţă: „înainte de toate, de smerenie are omul
trebuinţă".222 Căci fară ea nu se poate câştiga cu adevărat nici o virtuie,"1 şi nici o virlute
nu poate staYui in suflet fării ea."4 De aceea, Avva Teodor spune: „Cine n-are smerenie,
n-a împlinit nici o poruncă. Cflci fară nmilinţa" nici o virtute nu este bineplflcutâ
înaintea l ui Hristos. Primitorul lor"."* Slantul loan Gură de Aur zice: ..Sfi punem ca
temelie t'aptelor noastre bune smerenia. ca sâ zidim cu (iniiiicie virtutea (...). Omul care
punc virtuţii această temelie, poate înălţn cliidirea virtuţii la orice înălţime vrea"."" în
acelaşi sens învaţa şî Sfântul Isaac Sirul: ,.De lucrezi cele ale unei virtuţi mari şi nu
simţi gustul răsplătirii ei, $i\ nu te miri. Căci până nu se smereşte omul, nu ia plata
lucrilrii sale, lar
18
fnvăfStttrt de suflet fohsltaarc, I. 7.
'■'' Scam, XXII. 12. Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvime desprt ite\-oi'tfâ, 49. Avva Dorotei.
hivâţâhm de suflet fohsitoare, U. 3 (..Cflci chinr şi numai smerenia singurfi poate sâ ne
<|ucâ înfiuntni". adicâ in finpSraţia cerurilor).
317
Sf. loan Guril de Aur. Omilii la Motet, XLVII. 4 (..Sâ* rfWnim si noi... rnai mull
(lccâl tonle smerenia.... fiîrîi de care nu nc putem mântui"). m Scam, XXV. 47. ln Ibidem,
29.
10
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinţâ. 21 (..Cel ce mi-si cunoaşte slăbiciunca
...I e lipsil cle smerenie. lar eel lipsil de acca&ta e lipsit şt de desSvârşire"). aiApoftegme,
Ann II. 279. *B Cuvânt eacetfc, III. I.
( I. Sf loun Casian. Aşezăminiele mânăstireşti. XII. 32. Sf. loan Guril de Aur, Omilii
/<i Main. XV. 2, Avva Dorolei. învăftiiuri de suflei fofasitorire. II. I (..Nici ftica de
Dumnezeu, nici milostenia. nici credinţa, nici infrănarea, nici oricare alia dintre virliiţi
nu se ponie dobîuidi farS smerita cugetare").
* Cf. Sf, loan Giu'3 de Aur. Despre smerenie, 2. Avva Dorotei. fnvăfeîiuri de suflet
folosiliHire, II. 5.
Apoftegmg, Ann II, 319. '' omilii la Fucere. XXXV. 7. Cf. Despre>,
schimbnnus numrlui, IV, 6.
581
Tâmâduiri'd ptUimihr ,v/ dobâtidirea virtuţitor
răsplata nu se dă lucrării, ci smereniei. Cel ce o nesocoteşte pe a doua, a pier-dul-o pe

cea dinlAi. (...) Smereniei i se dâ hand. Deci răsplata nu se dă virtu-ţii, nici ostenelii
pentni ea, ci smereniei care se naste din ele. Dacă aceasta lipseşte. în deşert se fac cele
dintăi";227 „Faptele fără smerenie sum nefolosi-toare. (...) lar fâră de ea, toaie faptele
noiistre sunt deşarîe, ca şi loate virtii(ile şi toate nevoinţele"."2* „Osteneala adevărata nu
esle fără smerenie",129 şi fără umilinţă nici o virtute nu este cu adev5rat vinute.:,u Putem
spline, deci, o dată cu Sfântul Grigore cel Mare că „iemelia virtuţii este smerenia".211 Şi
pu-lem înţelege de ce Sfinţii Părinţi socotesc smerenia remelie, dar şî cap. şi rnaică, şi
pricinuitoare a mturor virtuţilor.232
Rolul smereniei în lucrarea de îhsanătoşire a omulm' este esenţial.

Fâra ea. „e cu neputinţă să se îzMvească cineva de pâcat'\23% Dimpoirivă, prin ea,
mai mull decât prin oricarc all mijloc, omul se poate t.îmiidui dc toate relele,214 Cu
privire la aceasta, Sfânlul loan Gurâ de Aur ne dă drepi pildă pe Manase: „Manase a
pâcătuir ca nici un altul dinlre oameni (IV Regi 20, 24) {...>. De-ar fi postit loală lumea
pentru el, nimic nu ar fi putul aduce în schimb deopotrivn cu păc;itul lui. Dar smerenia a
izbutit s;1 tiimăduiască în el şi cele de nevindecat ale |uiM."s Ea este unul dinlre leacurile
date nouă de însuşi Măntuitorul, pentru vîndecarea bolilor sufletului nostru. Astfel, un
Pârinte ttivaţă; „Să ne adunâni leacuri penlru stiflet. adicS... smerenia. Căci murcle
doctor al sufletelor, Hristos, Dumnezeul nostru, este aproape şi vrea ssl ne liiniădiiiasca,
Sîl nu ne întoarcem de la El"/1'' Fntr-adevăr, smerenia aduce iertarea greşelilor, curăţirea
de păcate217 şi izbăvirea dc paumi.23* Ast-
-" ('uvinfr despn iwvoinţâ, 37. ;;u Ibidem. 49. J Sf.

Vaisanufic şi loan, Scrisori dnhovnire.pi. 277.
1
Sf. loan Gtuă de Am. OmilH ta Facere. XXXV. 7 („Auinci e adevfirată virhiic, cfind
viriuiea esle unită" cu smerenia"). :' Cometuariu h tov, XXVII. 46.
< T Sf loan Gură de Aur. Om'liî to Motel III. 5; XLVII. 3; Ortttlti to FtVpeat, V. 2;
('.Hi.- Staghtriâ Ascetut, l. 9.
Awa Dorotei, învăfdluri de sufletfoiostioan, I, 10. m Cf. Sf. Isihie Sinai tu I, Cuvârtf
despre trezvie..., I, 63 (..Bunul smereniei... e pierză-loi aproape al tuturor relelor uritlc
de Duninezeu şi aflătoare ?n noi"). a Scam, XXV, 57.
"' loan Moshu. Uvada dukovnitXOSca, 144.
IT
Cf, Sf. Isaac Sinil. Cuvhiie dtspnt nevoinţă, 49. Sf. loan Gurii de Aur. Omilîi to I
Ci'iinu-iii, I, 2. Sf. Isihie Sinaitul. Cuvtim despre trezvie.-, I. 75 („Smerenia... slobo-
zeşte de loi păcatul.. şi taie pătimile suflctului"). Sf Maxim Murturisiforul. CapeU
despre drogasie. I. 70. Sf. lonn Sciiranil, Scant, XXV, 9.
Cf. S£ Maxim Maiturisitorul. he cil. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XX. Sf. lam
Scănuul, Scam, XXV, 7. Sf. Varsaniifie si loan, Scriaori dn/to\'nice}fi. 226 (.Agoniseşle-ţi
SnWttale desfivârşiiii şi asctUtarea in toate. Caci acestea sunt cele ce dezradiicinează loaie
>x:
TanuUlwrra xlavei deftirte si n mamlrin
fel. Sffmtul loan Scitranil spune: ..Nimicitoarea dc căpetenie a tuturor palimi-lor este
smerita cugetare. Căci cei ce au câştigat-o pe ea, au biruil toate". 3 Dar tară ea. omul nu
poate birui nici una.2J" Lipsit de ea, mi poate ajunge la curăţie.241
Smerenia este singura virtule prin care pot fi învinşi diavolul si duhurile rele în
războiul eel duhov»icesc.-4: într-adevăr, ea este singura virtule pe care nu o pot fâţări
(dracii).343 Astlel, in Patenc citim ca diavolul i-a spus Sfăn-tului Macarie: „lata, orice
faci, fac şi eu. (...) Numai una este cu care ma biniiesii: (...) smerenia".2"" lar penlru
aceasta, ea poate fi socotită singura virtute care-l poate miintui pe om.i4' Prin ea străbate
omul împletiturile şi laţurile cele amăgitoare ale vicleanului, prin ea se impotriveşte
ispitelor, prin ea hiruie atacurile vrăjmaşiior. Sfântul Antonie spune: „Am vâzut toate
cursele vrăjmaşului întinse pc pământ şi suspinând am zis: Oare cine poate să le treacfi
pe acestea ? Şi am auzit un glas zicându-mi: smerenia".*"' Sfântul loan Scărurul,
pomenind cuvintele Psalmislului. arată puterea de a feri şi pâzi a acestei virtuţi:
„Smerita cugetare este «tum de târie in faţa vrăjmaşului» (Ps. 60, 3), «Nici tin vrăjmaş
nu va izbuti împotriva lu i şi a fiului lui, adica" gftndul nelegiuirii, nu-i va mai face rău.
Şi-i va tăia pe vrăjmaşii săi de la faţa lui şi-i va pune pe fugfi pe cei ce-l urăsc pe el»
(Ps. 88, 22-23)". La fel spune şi un alt Părinte: ..Dacă ne smerim. Domnul îl va aiunga
de la noi pe vrăjmaş şi ne va ajuta sit ne păzim inima în toatfi vrcmea".34* lar Avva Do-
rotei zice: „Ea acoperS sufletul faţă de orice patimn. îl acoperă şi faţă" de orice ispitft.
(...) Cu adevărat, nimic nu e mai tare ca smerita cugetare. Nimic nu o biruie".54'' „Cei
smerit zace jos; iar cel ce zace jos, unde mat poate CÎ-dea ?*', spune Sfantul Varsantifie
palimile"); 239 (..Ciind vei ajunge la smerenie, se vor aide toale patimile din line"). Sf.
Isihic Sinailul. foe. fit. Sf. loan Guril de Aur, liespre schtmhttnvi niimeliti, IV. 6.
Scara, XXVt 29i : : Cf, Sf, Isaac Sirul. Cuvlnte despre n&vohiţâ. 46 („Fîiril smerita
A I
cugetare a inimii nu poate surpa cineva zidul acestor rele...").

-'" Cf. Sf. loan Casian. Aşvxnmnietc mânâxfi-rvţti, XII. 23 („Nimeni nu poate atinge pshll
linalal tlesăvârşiriî. adică al effifiţiei. tlccât numai printr-oiifiiilinţâ ;icii'■« .u.itfi..."). m Cf.
Patericul, Pentni Avva Macarie, I I . Sf. Varsamifie $i loan, S< ns»ri duhovni cefţi,
229 (..Agoniseşte sniercnia. în care se ard dnicii").
1
Cf Sf. loan Sciirainl, Scam, XXV. 17 (Smerenia ..este singura virtule care nu poaie fi
iimilitSUedraci"). ;" PaleriCttl, Pentru Avva Macarie. 11.
" Cf. ibidem, Penlru Maica Teoclora, 7 (.«Nici nevoinţa. nici privegherea. nici tor felul
de OSlAOeatB nu mantuieşte, fărS numai smerita ciigeiore cca adevfuiUa'"). : Paterictil.
Pentru Awa Antonie, 9. w Scam, XXV, 25.
ipoftegme, Eth Pat 179.
'"' itiviifătitri lit- sitftet folo\i!n,iri\ II. 5.
" Scrisori (fuhoviurt'xti. 70.
583
Târiuuiuireti patinrifar vvi dohândirea virtufilor
Şi pentru că smerenia îl curătă pe om de toate paiimile şi-l păzeşte nevătă-mat de

toviturile vrăjmaşului, pentru că dfl „tărie inimii" lui1?-1 si, supunân-dii-i sufletul lui
Dumnezeu, i le supune pe toate,25î eaîl face pe om fără frică şi nelulburat, aducându-i
pacca sufletească."* Astfel, Sfânlul Isaac Sirul scrie: „Cel smerit nu este niciodată
înteţit, grăbit şi tulburat. în el nu sunt gânduri înfierbântate şi uşuralîce. în toată vremea
se aflâ într-o odihnă lipsita de încordare. De s-ar ciocni cerul cu pămâiitul, c| nu s-ar
teme. Dar nu lot eel liniştit este şi smeril în cugetare. însă tot eel smerit cu cugetul este
şi liniştit, (...) Cel smeril cu cugeiul es(e in toată vremea in odihna, pentru câ nu e ceva
care să-1 tulbure sau să-i înspăimânte cugetarea".2'4 Smerenia ÎI face pe om să primească
fără nici o tulburare orice încercare şi orice necaz.?s
lată că smerenia se arată a fi maica nepătimirii,'v' care, aşa cum vom ve-dea, nu
înseamnă numai lipsa patiinilor, ci este mulţimea şi bogaţia tuturor virtuţilor. Or,
smerenia este pricinuitoare de virtuţi şi cea care le face să fie cu adevăral virtuţi; ea nu
este numai temelie pentru împlinhea lor, ci, alături de iubire, este cheia de boltă a zidirii
duhovniceşti. Avva Teodor scrie: „îm-plinirea poruncilor este smerenia. în care Se
odihneşte Dumnezeu (cf. Is. 66, 2); eel care a ajuns la smerenie, împlineşte toate
poruncile"."' far Sfântul Isaac Sirul arată c8 ea „pe toate le cuprinde'*. „de aceea nu
poate socoti ci-neva pe orice om. la întâmplare. smerit la cuget", căci ea „este o putere
taini-câ pe care o primesc sfinţLi desăvârşil'i după desăvârşirea întregii lor vieţuirj" şi nu
se da „decât numai celor desăvârşiţi în virtute, prin puterea harului"."
Tămăduindu-I pe om de toate patimile şi cuprinzând plinătatea virtuţilor, smerenia îl
readuce pe om la starea sa dintni început, îl face să redevină cu adevărat om. Aşa cum
spune avva Dorotei, „prin aceasta se învredniceşte omul a se regasi pe sine şi a reveni la
ceea ce e dupiî fire".2'" Adicâ Î1 readuce la sănătatea sa dinuU Sfântul loan Gura de Aur
spune ca „prin smerenie sufletul se face sănătos".260
"' Sf. Isaac Sirul, Cuvinte Hespre nevoinţâ. 81.

•'" Ibufrm, 16 (..Cel ce supune pe sine lui Dumnezeu s-a apropiat de puierea de a-si su-
pine lui loale").
8
Cf Patericul, Pentru Avvu Pimen, 82 (..De le vei socoti pe line de niniic. vei aveu
odihnă. ori in ce loc tc vei nfla"). :S4 Cuvintf tlesptv nitvoinfă, 81.
m
. Cf. ibidem. Sf. Simeon Noul Teolog. Caleheze, XXXI (,jn orice înccrcare ticSloasa, de
ocai i necinstc şi dispre(... eel ce a dobilndit ace-astS virtute a smercnici supoilă toate fară
înriisiaie şi împovărare, nefiind înţepat în inimu lui de ceva din cele petrecute").
* Cf. Sf. loan Sc&rarul, Scam, XXI, 25 (..smerenia este maica nepHtimirii la culme");
XXV, 9 : 35. Sf Simeon Noul Teolog. Catrhez*, XX („Smerenia... aduce nepăiimirea
cereascS si îngerească"). *Apoftegme, Ann. II. 319. ** Cuvinte des/tre nevoinţâ, 20. 159
fnYăftituri de suflet folosilttare. I, 10. m Omilii la FiUpeni, VII, 5.
5X4
TfUntuiuir<Aa shtwi deyartt? si a marutrifi
*
Smerenia este deci „maică, râdflcină, hrană, tcmelie şi legătură care tine Jaolallă
toate bunătăţile".261
Smerenia este, aşa cum am vâzut, izvor <Je linişte sufletească, dar şi de ade-vurată
viflţfi, de veselie duhovnicească, spre deosebire de mândrie care este prici-nii de moarte
si lipsire de orice bucurie.2,'? Smerenia il jnalţă pe om la iubire.?f" cure, dupa cum vom
vcdea. este culmea sfintelor nevoinţe. Fărâ ea nu poate omul iijungc lit cunoastere
duhovnicească.?M Sfântul Isaac Sirul spune că eel care are smerenie desavârşită „a intrat
in tainele tuturor fimţelor duhovniceşu' şi e desă-viirsit \n cunoasterea amănunţită a
Ioat.1 zidirea, dar se socoteşte pe sine ca ne-ştiind nimic. (,..) De aceea s-a spus în
dumnezeiasca Scripturâ că tainele se des-coperă ctflor smeriţi la surlet. Pe acest Duh al
descopeririJor. pe eel ce arată tainele, se invrednicesc saVL primească înTâunlrul lor
cei smeriţi cu inima. Şi de aceea s-;i spus de către unii sfiriti câ smerenia desăvârşeşte
sufletul în vederile dumue-zciesfi"/' Ajuns prin smerenie la accastă uiălţime. omul
experiază lamina negrAită,1^' prin care se împilrtăseşte de slava dumnezeiascS.267
Urmârid cuvântul lui Solomon, care spune: „de cinsle are parte eel smerit" (Pilde 29,
23), Sfâniul Isaac Siml învaţă: „Smcreşte-te şi vei vedea slava lui Dumnezeu îniru tine.
CîSci unde odrasleste smerenia, acolo izvorfişte slava lui Dumnezeu".:'" Aceasta este
implinirea făgăduinţei pe care a făcut-o Domnul: „cine se va smeri pe sine se va îiKil|
a"(Mt.23, 12).
Roadele smercniei sunt atâl de mari şi bogate pentru că ea este una dintre căilc prin
care omul primeşte haml dumnczeiesc,2™ după cum mândria era pricina lipsirii de dar.
Căci spune PsaJmistul: „inimu înfrăntă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi" (Ps. 50,
18), adică n-o va lipsi de harul Său. în-suşi Dumnezeu, prin gura lui Isaia zice: „Spre
unii ca aceştia îmi îndrept
Si. loan Gură de Aur, O/tu/ii hi Fapfc, XXX, 3. Cf. Sf Isaac Siml. Cuvhiie despiv n.\
„miiu 21 („temelie. rfldilcină şi început a toata* buniUatea"). Sf. VarsHnufie $' loan. St
rhsori iluln>viih'i'şti, 226. Avvu Dorotei. lnviifâluri de Mijfrl fofosUtHire. I, 7.
3
Cf. Avva Dorotei. îmrăţâturi de siiflei foUmi<Hire, I. 8 (..Cel ce vojeşte să afle
adevarata odihnă a siirletului s5u sii înveţe &ineri(a cugeture şi va vedea că in ea esie
tOQtS I'll, in!.i şi i. vii;i slava şi toată odihna, precum în rnamlrie Mini cele diinpotrivă").
•''■' Cf St loan Casian. Asezfimintel* mânăxiireşii, IV. 39(..OdiitS ce ai a<ins-o cu ade-
văial. te vei înillta... la diaôste..., la iubirea binelui însiişi ţi plăcerea pe care (i-o aduce
viriutea").
-'M Cf- Sf. Maxim Măriurisitonil, Capete despre dwgmtt. IV, 58 („Calca spre cnnoş-
linţă psle... smerenia. faYu de care nimeni nu vavedea pe Doinniil"). Sf. Isaac Sirul.
('uvfotâ dt'sprt' r&winftt, 16 („adevărata smerenie este fiica cunoştinţei"). "' < 'uvinif
despre /wvoinfti, 20. *» Cf. Sf. loan Scărarul. Scam, XXV. 26. :" Cf. Avva Dorotei,
htvattilttri de suflet foloxjtoare, 1. 8. "',i; ('m'iitlf despre nevoinfo, 5.
'' Cf. Avva Dorotei. învâfăuiri de suflet folosiuHIn; II, 29 (Smerenia... are pulerea să
attaga harul lui Dumnezeu în suflcf"). Sf. loan Scărarul, Scow, XXI. 25. Sf. loan Gura
tie Aur, OnuUi la 2 Texidonkem, I, 2; Takuir? h Psabmii 9, 6. Sf. Vaisanufie şi loan.
Scrisori duh&vnic&U, 214 <„Smere$te-(c in toale şi vei afla har la Dumnezeif).
585
Tamâduireti finlimHor fi dohândireo virlufilor
privirea Mea: sprc cci smeriţi. cu duhul umilit" (Is. 66, 2). „Dumnezeu celor
smeriţi le dâ har", spun într-un glas Sfinţii Petru (1 Pentru, 5, 5) şi Iacov (lac. 4,
6), urmând cuvftntul din Pildc (3, 34).
Şi pentru că, aş a cum am VfiZUt, smerenia esie cea care face preţioasa orice
virtule, Sfântul Isaac Siml spunc limpede: „smereniei i se dă harul'V si înca:
„înaintea hanilui p5şeşte smerenia".2" Aceasta pentru ca smerenia este marlurisire
de către om a slăbiciunii şi nimicniciei sale, şî totodată a atotputerniciei lui
Dumnezeu. Prin sinerenie omul se leapădăde voia sa, şi se lasă cu tottil in voia lui
Dumnezeu; se leapădă de sine, şi se face vas pentru revârsarea hanilni pe care-l
cere în rugăciune şi de care se străduieşte să se învredniceascS prin împlinirea
poruncilor dumnezeieşti. Sfântul Macarie spune in acest sens: „Sufletul iubitor de
Dumnezeu are obiceiul, chiar de-ar lace toate faplele bune, să nu-şi pună niinic pe
seama sa, ci pe toate In seama lui Dumnezeu. în felul acesta şi Dumnezeu, la
rândul Său, luând aminte la înţelcgerea şi cunoştinţa dreaptă şi sănătoasâ a acestui
suflet. îi socoteşte, dimpoirivâ, lui toate şi-i măsoarS răsplata".272
Pentru aceasta, alSturi de iubire, smerenia este virtutea care-l uneştc eel mai
mult pe om cu Dumnezeu.273
1
< 'uvinti' despre ttavoinţă, 37. •7'
Ibidem, n.
Pamjhiză la Macarie Egipteaml, 123. m Cf. Awn Dorowi, bivdţătuii de suflet
fofostioare, I. 11 („Ton" sfinţii s-au ginbit prin lonrj purliirea lor smerittl s;l sc iinească
pe ei cu Duniiu'/cu") Sf. Isaac Sinil. <mii\i<* despr* twvomtă. 4S; 20 („Pencil eel ce n
câstigai-o pe aceasta, că în toută clip«i saYiitâ sâmil lui lisus si-L imbratiseaziT). Parafivzd
t« Mocarie Egiptamtil, 86 („Dumnezeu se bucwit mult ile sufleml «merit *i se
odihneste în el pentni smerenia lui").
SXfi
PARTEA A VI-A
Redobândirea sănătăţii
Nfţtathmrea
i
Nepălimirea
Când omul ajunge să biruiască toate patimile $i să aducfi în locul lor, în

suMetul siiu, toate virluţile. se cheamă câ a atins nepătimirea (ănăBEia),' care
t'ste „floarea fâptuirii forwUs) sail rod al Jucrării poruncilor," îii care, \\\ l'iipl,
constâ praxi.s-u\.
Căci „prin îinplinirea poruncilor, niintea se dezbracă de patinii"1 şi îmbra-câ
virtuţile. De aceea, nepătimirea nu rrebute vazută, potrivit etimologiei cuvântului.
doar ca o stare a sufleiului lipsi» de orico patimâ, ci şi ca starea care decurge din
dobăndirea tuturor virtuţilor. Se cuvine, deci, atunci cand vorbim despre ea, să
avem în vedere ainbele aspecte.
Dtniru începul trebuie să deosebim adevărata nepătimire de falsa ncpăti-inire

pe i.nc unii crod ca" au alins-o prin slingerea patimilor, rămânând însa, ("aril sâ
ştk, supuşi slavei deşarte şi mâiidriej, care-i ainăgesc cu privire la starea in care se
află. Astfel, spune Evagrie: „slava desarta îl îniemniţeazu pe călugsir, imprcună
cu Irufia, după moartea celorlalţi demoni", penlru ca sâ-l pîardâ.1 Dimpotrivă,
adevărata nepătimire „este însoţită de smerenie şi stril-pUiîgerea sufletului, de
plâns şi dor nemârginit dupa Dumnezeire, precum şi de rfivnfl pentni lucni
(duhovnicesc) făra măsură*1. Pe o treflptS jnai joasă, omul ,se poatc amagi
crezându-se nepatimitor, peniru simplul l'apt că patimile sale îi râinan neşliute şi
pentru că lipsesc cele ce prilejuicsc vadirea patimii. Cu privire la aceasta, Sfantul
Maxim Maiturisitorul spune: „Cineva poale să nu fie tulburai de patimi cfmd
lipsesc lucrurilc, bucurfindu-se de o nepătimire în parte; când însă se arală
lucrurile. îndaliî răpesc patimile miniea";' „Nu socoti că ;u ajuns la nepătimirea
desavârşita' câfă vreme lipseşfe lucrul. Când sc arată rn.să* şi te lasă nemiscat
atfit lncrul, câr $i amintirea lui de după aceea, săşiii câ ai intrat în hotarele ei".*
' Cf. Sf. Nichita .Siithuiul. Cet* MX) iir capetviu, I, I; 89.
a
Ev«grie, Trdtmulprnctic, 81.
' CT. &(. Maxim Mârturisitorul, Capete cfaspm tlmf>t>ste. I, 77 (Prin poninci Domnul
dice nepiiiimaşi pe cei ce le împlinesc"). * Undent, 94. Initntittpravlic, 57.
6
Itndmu.
■ CafMt- drxpn- dmgoxte, IV, 53.
■ fbidem. 54.
589
Redobtindirra mn/itafîi
I) Adevărata nepătimire conslîi mai îmfli în tlesfîinţarea pacatului cu lucrul, şi

fundamental in stingerea oricărei palimi, a oricărei porniri, dorinţe sau gand, a
amintirii păcatului, a închipuirilor pătimaşe, ca şi a oricărei reprezentfiri care-l
alipeşte pe om de lume şi-l înstrăineazâ de Dumnezeu.''
Nepătimirea nu înscanmă că omul nu mai este ispilil de rSu. Ajuns la accastă
stare, el cominuă să fie momit de diavoli, şi încă maj mult dccât înainte, şi va fi
supus ispitei până la moarte.10 Numai ca cl primeşte prin ha-nil lui Dumnezeu
puterea de a i se împotrivi, de a o birui şi de a nu fi nicicuni atins de ea. Astfel,
Sfantul Diadoh al Foticeei scrie: „Nepâtimirea nu înseamnă a nu fi războiţi de
draci, căci atunci ar trebui să ieşim, dupâ Apostol, din lume (1 Cor. 5, 10), ci,
râzboiţi fiind de ei, să rămanem nebi-riiiţi". după cum şi „luptătorii îmbrăcaţi în
armură sunt ţinta săgeţilor trimise de vrăjmaşi şi aud sunetul săgeţilor şi vad
sftgeţile trimise, dar nu sunt răniţi de ele, pentni tăria îmbrăcăminţii de razboi";"
pentru omul eel duhovnicesc, o astfel de îmbrîlcaminte sunt virtuţile (cf. Efes. 6,
13-17). Evagrie spune: ..Virtuţile nu-i împiedică pe draci să se năpustească asupra
noastră, dar măcar ne păstrează nestricati",12 într-adevăr, ei n-au putere asupra
omiilui decât în mâsura în care află în el pofta prin care pot să-l momeasca (lac. I,
14-15); or. nevoinţa stinge încetul cu încetul pofta, iar la sfărşit o nimiceşte, dDpâ
cum arată Sfantul Maxim: „Dracii slubesc când prin împlinirea porun-cilor se
mieşoreaza patimile în noi şi pier CÎUKI sunt stinse cu totul prin nepă-timirea
suflelului. nemaiaflându-le pe acelea prin care intrau în suflet şi il războiau,
Aceasta trebuie să fie ceea ce s-a spus: «Vor slăbi şi vor pieri de la faţa Ta» (Ps. 9,
4)"." Atunci când omul a atins desăvârşirea nepîftimirii, el nu mai are, in fapt, a se
lupta cu dracii, caci chiar dacă aceştia conttnua să-l utace, in ceea ce-l priveştc el
„i-a biruit desăvârşit, i-a supus şi i-a omorât". Nepal imirea, pe cei care au ajuns
laea, „îi pazeşte nevătămaţi (...), neatinşi şi liberi de toţi vrâjmaşii (...) şi de
neapropiat pent.ru polrivnicii lor".n Aşa se face cS cel nepathnitor „socoteşte ca
vrednice de râs uneltirile dracilor", după
* Cf, Evagrie. Tratatul practic, 62; Despre feluriTelc gânduri uk reiuttifii. 15. Sf.
Viisile cel Mare. cilat în (We i(M>dr caţHBe ulc lui Calls! şi Ignaiic Xanihopol. 86. Sf.
Miixim Mârturisitoml, Capeîe despre dmgosir. II. 5; Râxpuiisttri vdire Tidnsît\ 55. PG
90. 544C; 565BC. Sf. Nichita Stimatul, Ctffe 300 d,> capeta..^ I. 89. St'. Simeon Noul
Tculog. Ct/r 225 de eapetf... III. 33; 87; Tmiutcle rtice. IV; VI. 11 Ct'. Evagrie,
Tratatulpraetic, 36. Sf. Maxim Măimmitonil. CapfilH desprţ dragosie. II, 67. Cf.
Paterictd, Cuvănt penmi Avvn Anionic. 6.
1
( uvimi tuetJit in H)() dc Capet* 98.
" Tmuiiut pmvtiv. 77.
' Capete despre drago.iif. II, 22.
H
Sf Simeon Noul Teolog, Di.uursun etkHr, IV. Evagrie, TrtiUitut practic. 60
(..Nepfitimirea desăvujşitâ apare în suflet dupa" biruirea tuturor demonilor care se
inipolrivesc ncvoinţei"). '' St". Simeon Noul Teolog. tw\ cii.
590
Nepatimirea
cum sputie SfâmuJ loan ScăraruJ."1 Tof el aratâ câ, odată ajuns ia nepâtiniire
desăvârşila, omul nu mai ia seama ia tot acest du-te-vino al diavolilor din jurul
său; ..Am învăţat c;l seninul sfintei nepftimiri suS în a putca zice cu pdcvfirat;
«Abătându-se cel riţu de la mine, n-am cunoseut» (Ps. 100, 5), nici cum a veait,
nici pentru ce, nici cum a plecat, ci sunl înlreg nesimţitor fa|ă de acestea, fiind în
tntregime unit cu Dumnezeu. acum şi pururea".17 Tol aşa spune si Sfântul
Macarie: „Creştinii sum mereu atacaţi de duşman, însă înlnicât au sfflrşit prin a se
uni cu Dumnezeirea, au fost îmbrăcaţi cu puierea şi odihna cea de sus, şi nu le
pasă de război".1*
Nepiuimire nu mseamnă că omul nu poate face rfiuj, ci ca nu se rnai în-
dreaptâ spre el, pent.ru cit grija de cele bune a alungat cu totul din el pornirea spre
râutafe, iar virluţile l-au fficut orb faţa de paiimi.1'' Astfel, Sfântul Maxim spune
că „nepafimirea este o stare paşnică a sullemlui. care lace ca sufletuJ sâ se.mişte
cu anevoie spre răutate",20
Tot asa, nepătimire nu înseamn«1 ca omul nu mai este tncorcat de patimi, dar
are de-acum puterea de a li se împotrtvi2' şi de a )e supune cu totul. „Mintea
nepătimifoare este aceea care stăpâneşte patimile sale", scrie Sfântul Nichita
Stiiliatul." lar Sfantul Isaac Sirul. întrebat ce este nepiUimirea, r&pundc:
„IVepStimirea nu slâ în a nu simfi patimile, ci in a nu fe primi. din pricina
mulielor şi feluritelor virtuţi, ariUate şi ascunse, pe care le-au dobân-dit miii care
au slăbit patimile Fn ei, tncat ele nu se mai pot răscula uşor îm-pofriva sufletului.
(...) Când patimile încep să se mişte, cugeiarea e răpită dinir-o data din apropiereu
lor de vreun înleles taînic şi minunat ce s-a ivit în minle. $i patimile râmân
neJucrătoare, cum a zis fericiful Marcu (Monahul). iVIiiiiea celor care împlineso.
prin harul lui Dumnezcu, faptele vîrtiiţilor şi s-aii apropiiir de cunoştin|ă, nu mai
simlo decâl pu(in partea rea şi neînţe-legătoare a sufltftului".2' fn acelaşi sens,
Sfantul loan Gura de Aur aratS câ „eel care i s-a daruil lui Dumnezeu (...)
porunceşte mâniei, poflei, Ificonuei de bani, iubirii de plâcere şi tururor celorlalte
patimi; fară (Hectare el cugeta la mijloacele prin care îşi poate f'eri sufletul de
patimile ruşinoase, iar mintea sit au-i fie supus.1 puterii lor tiianice, ci totdeauna
să aiba* cugetarea mai presus do ele"."*1 Cei nepatimitor este, dupâ cum spune
Sfântul loan ScSrarul,
■\Vr«/». XXIX. I.
" Ibidem, 14.
" Ontilii dufiovmceţtl (Col, H), XXVI, 14. Cf. 15: şi XLVII. l-l („Siifletul izbavit de
vn'ijni ■ i treefwd niaica ecu untarîl cu puterea lui Dumnezeu <Ji văiând oS pier înaintea
ochilor siîi diişmiinii căroia mai iiiaime Ic era rob (...). slăvit şi mangfiial de Dumnezeu
w odihnefte in Domnul").
' Cf. Evagrie. TratQial pra&Ut, 62 („VfcWftte oibesc mintea, ca aîi nu vudfl viciile").
I.ituliun. ApoJog&ticul, XLVI. 11 (.„SufleWl crcştintiliii riîriiâiie orb in fa|a pofielot").
Capefe desppedmgoste, I, 36.
:
' Cf. Pateri&ti. Cap." XXVIIJ.
#Cde30$d«cap*/e...J,9t
'( uvtnif tiespm iievt/infih 81,
'' Comparaţie mire împarai ţi moisah, I.
591
Redobândirett sâmitâţii
„ca un împărai peste inima sa".25 Acelaşi lucru îl spune şi Sfâniul loan Gură de Aur,
arătând că; „Adevăratul împărat esle eel care porunceşle palimilor, eel care pe toate le
supune legilor dumnezeieşti, care-şi păstrează duhul nesupus de răutale, şi nu lasă
iubirea de plăcere să-i tiranizeze suflelul".24 Astfel, mai potrivil ar fi să spunem că, dacâ
nepătimirea nu înseamnă maarlea patimilor, ea este cu adevărat moartea omului faţă de
patimi.27 Este ceea ce Părinţii numesc „a fi mort lumii",'" cure se împlineşte prin urcarea
pe cruce prin sfânla nevoinţil. fără de care nu poate omul să se mânluiască.^ vSfântul
Simeon Noul Teolog se întreabă: „Cel ee a murit pentru lume, căci acest lucru înseamnă
crucea (...). cel ce şi-a oniorâl mâdularele cele de pe pamânt..., încât sa se facă nepârtaş
la orice patimă şi oricc poftă rea, cum -spune ! -, chiar dacâ" ar primi vreo simţire a unei
patimi, ar suferi o mişcare a plăcerii sau s-ar clălina cu inima ?".30
Moartea faţă de lume este nepăsare (ASiaôpia) faţă de lucrurile din lu-me, o deplinâ
lipsă de grtjă (ctu.Epiu.utcO şi o Cotală lipsă de simţire (ctuaia-Oncrta) cu privire la ele;
toţi aceşti termeni, în sensul lor pozitiv." sunl ade-sea folosiţi de Sfinţii Părinţi.
desemnând stări apropiate de nepălimire.'2 Pentru eel nepătimitor, ocara se face ca lauda,
dcfaimarea ca cinsttrea, sărăcia ca bogâţia, lipsa ca îndestularea," durerea, desfătare,'4
tristeţea, bucurie." Cele tnipeşti îi sunt cu totul străîne."' Dar nepStimirea nu esie
nesimţire sau nepasare fată de aproapete," caeî aceasta este tin păcat. Aşa cum vom
vedea, dimpotrivă, nepătimirea este izvorul iubirii desîivârşite. Tot aşa, ea nu este lipsă
de simţire faţa de lumea în sine, creoţie a lui Dumnezeu, căci ea îl duce pe om în chip
nemijlocit la contemplaţia nalurală, adicâ la vederea raţiunilor duhovniceşti (hgoi) ale
celor ce sunt în lume. într-adevflr. prin ncpatimirc
* Seam VH, 40.

V Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinţă. 49.
* Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Oismtvuri ftice, VI („unii sunl sau sc fac morţi penrru
lume").
M
Â se vedea, tlc pildă. Patericnl, Pentru Avva Macaiie, 22 („De voieşli să lc
manluicşti. fîi-te inort..., c:i cei morţi sa fîi. şi poţi sîî lc mfintuieşli").
* Discui'Mtii i'tire, VI.
1
Accste atitudini nu sunt virtiionse tlecât dacfl sc îndreaptă spre cele lumeşti. Faţiî cle I
;
:.i i .:...-■. 11 ..ui t'aţu de aproapele. cle suni pnfimi.
' Cu privirc la apropierea dintre dj.iEpip.iAa şi ctnciSeia, u se vcdca I. Haushen.
Il<-\y<l\ti\mr >'t i'rivre, Romu. 1966. p. 166; 216-221
' <_'( Patericiă, Pcmni Avva Macarie. 20.
,4
Cf. Sf. Maxim Mnmirisilonil, Rthţnumm eătn 'fntasie. Prolog. PG 90. 260D. Sf.
Nichita Slithatul. Cefo JOOde cavete.... 1.92.
1
Cf Sf Nichita Stitliatul, foc. rii. "'
Cf. .Sf Maxim Mărlurisîiorul. for. ciî.
" Cf. Mnrcti Asccliil, l)rsf»v r?i vr rred câ sr 'iiulrepteazxtdinfapte, 132 (..Nil zice că
ccl izbăvît de piitimi nu mai poaie avea necazmi. Căci chiar dacfi nu penini el. e dator
loluşi să uiba nccazuri penlru aproapele").
592
Nepâtltrâr*a
omul nu încetează a vedea lucnirile, dar atunci câiid le priveşte nu se mişcâ

pâtimaş spre ele, nu se aiipeşte de ele, ci este cu total neatins şi nelulburat la
vederea lor. „Semn de nepatimire este ca mintea să privească lucnirile ne-
schimbatăV spune Evagrie. „Aşa cum o oglindă nu se patează de imaginile celor
ce se privesc în ea, tot aşa sufletul nepîftimaş nu se pătează de lucnirile
pamantesti".39 Omul nepătimaş nu este tulburat nici de lucmri, dar nici de
amintirea lor. De aceea, Sfântul Maxim Miirturisitorul spune: „Nu socoti câ" ai
ajuns la nepâtimirea desăvârşită câtă vreme lipseşte lucrul. Când se aratft însă şi te
lasâ* nemişcal at;1t lucrul, cât şi amintirea lui de dupa* aceea, să ştii că ai intrat
în hotarele ei'\40 La fel scrte şi Evagrie: „Un suflet a dobândit ne-pâlimirea atunci
când nu e încercat de patimS nu doar în faţa lucrurilor, ci rămâne nepăsător chiar
şi în faţa amintirii lor".'11 Dar nici închipuirea lor nu-i miscfi pe eel nepătimaş;*2
fie că-i apar în stare de veghe, fie în somn, imagi-nilfi lucrurilor sunt cu totul
„curate şi nu-i pricinuiesc tulburare".4-* A fi nepă-liinitor, deci, nu înseamna a fi
lipsit de orice legătura cu lucnirile sau repre-Zentările lor (stare la care se ajunge
doar în rugăciunea curată şi în vederea curatâ a lui Dumnezeu), ci a avea cu ele o
relaţie lipsitâ de orice pornire pati-maşă, reprezentările lor fiind simple si curate,44
adica netrezind vreo poftii sau dorinţă, sau simţământ, sau mişcare de natura
tnipească. Arătând că „mintea iubitoare de Dumnezeu nu luplă împotriva
lucrurilor, nici împotriva înţelesurilor acestora, ci împotriva patimilor împletite cu
înţelesurile",4* Sfântul Maxim spune că „semnul celei mai depline nepătimiri stă
în aceea ca" lotdeauna se urea la inîroă numai înţelesurile simple ale lucrurilor, fie
în vre-meade veghe a tmpului, fie in vreme de somn".4'' Cat priveşte somnul, unul
dintre semnele nepătimirii depline este lipsa viselor care să aiba un conţinut
patinas, de orice naturfl; iar daca* lucnirile nu stau aşa, atunci „înseamnă că partea
cu pricina esie bolnavă şi,.. trebuie sa ne îngrijim"."1 Astfel, visele care aţilţa la
desfalare arată că partea poftiloare a sufletului nu este deplin vindecată, iar cele
care produc frică şi temere indică boala părţii pătimaşe;4" trebuie deci sa*
Gontinuăm să cflutâm Jeacurile despre care am vorbit mai înainte".*1 în general,
* Tmtaful pmctic, 64.

Mem. Capete gnoslice, V, 64. 1'<
ape!? di'spre dmgoste, IV. 54. 41
TtWatul>mr/ir. 67.
i:
Cf, Sf. Maxim Mărturisitorul. Capele dexpre dnigoste, I, 91.
*' tbidem. 89. Cf. Evagrie. Tratoiui pmniv, 56 („Vorn recunoaşte astfel semnete
iiepăiimirii: zina. după gânduri; noaptea, după vise").
44
Cf. Sf. Maxim M&rlurisitonil. Ccipete despre dra&aste. I. 97 („Mintea curată
petrece... înînţelesurile simple ale lucrurilor omencsti"). 41 Ibidem, III. 40. Cf. 53.
" Ibidem, I, 93.
Evagrie. Tratatuf practic, 54.
a
' Ibidem. " Ibidem.
593
Redohăndirm sânâtiifii
„semn de nepătimire este ca mintea... să rămână liniştită în t'aţa nălucirilor din vis'\M
Faptul că are numai reprezentari nepălimaşe ale lucrurilor arată că omul a ajuns să
facă deosebire între patimi, lucruri şi înţelesurile lor: „Tot războiul monahului împotriva
dracitor urmăreşte să despartă patimile de înţelesuri (de chipuri). Căci altfel nu poate
privi lucrurile fară patimă'V „înţeles pătimaş este gândul compus din patima şi înţeles.
Să despărţtm patima de înţeles şi va rârnâne gândul simplu". Un grad mai mare de
nepătimire se vădeşte în a fi lipsit de patimă nu numai faţfi de lucruri, ci chiar faţă dc
rcprezenfarile lor."
Dar treapta cea mai înaltă a nepătimirii este, după cum aratâ Sfântul Maxim
Mărturistrorul, „cunlţirea deplină chiar şi de Tnchipuirea stniplă",^ „mintea curată chiar
şi de închipuirea simplă" a lucrurilor.** Lucml acesta ar putea părea lipsit de temei, de
vreme ce gândurile simple nu sunt cugetări pătimaşe, ci lipsite de orice păcat, şi, în sine,
nu se opun stării de nepStimire in înţelesul strict aJ cuvgntultil.5* Dar nu este deloc aşa;
gândurile, fie ele simple, şi deci lipsite de răutale, întreţîn legătura omului cu lumea şi
sum prin urmare o stavilă în unirea dcsăvârşitîl cu Dumnezeu.w De altfel, această
treapta* înaltă de nepătimire se află dincolo de orice nevoinţă şi lucrare, ea fiind
începutul cunoaşterii lui Dumnezeu," nepatimirea desăvârşită a celor desflvărşiţi. Cel
care a atins-o „şi-a înălţat mintea deasupra zidirii",5'' s-a desparţit de cele văzute şi
supuse simţurilor.*0 Aceasta este mai ales starea rugăciunii curate care, aşa cum vom
vetlea în continuare, constitute mijlocul cu totul minunat prin care sc împlineşte
contemplaţia; aceasta este starea în care omul ajunge sft lepede cu totul iubirea şi
alipirea de lume. gândurile pjltimaşe care due la înstrăinarca de Dumnezeu şi chiar orice
gând simplu
Ibidem, 64. A se vedea, de asemenea. Clemcnl Alcxandrinul. Stroiwite, IV. 22 (138. I.

139, 4; 142, 4). Sf, Tulasie. Dttspre ihtigoste. tnfwnare şi pelrecerea cea dupii mint*, I,
54 („Mintea sloboziril de palirtii vede gandurile simple, atât canil vegheazii trupul. câi şi
in somn").
Capete despre dmgosti', 111. 41. :
Ibidem, III. 43.
' Ibidem, I, 91 („Mare lucni este s;"i nu fii cuprins de paliiua faţa* de lucruri. Dar cu
mult mai mare este să riUnfii fară patimă şi faţă de nilucirile lucrurilor"). M tiâspimxiin
către Talasie, 55. PG 90, 544C. w Ibidem,
* A se vedea. de pildă, Evagrie. ('uvâril despre nigaciww. 55. 1 A
se vedea mai jos.
M
Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul. Râxpuiwi câtiv l'ulmie, 55, PG 90, 544C („Aceaată
ncpătimire o aflăm în cei ce şi-au făeut mintea, prin cunostinţa si conlemplaţie. oglindă
curată şi strâvezie a lui Dumnezeu"). Cf. Sf, Nichita Stithatul. Cete 300 d<-rapete..., I,
I; 89.
M
Sf. loan Scăranil. Seam, XXIX. 2.
"° Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de ,-upeie.... 111. 33. Evagrie, Tratatul practw.
66 (..(uio/a o smulge către ccle tie deasupra şi o taie de lume sensibilă").
594
Nepâtitnirea
care ar putea sâ" împiedtce cumva o deplina* şi nefncetatâ aduccre-ammte de

Dumnezeu. Astfel, Ilie Ecdicul arntă c;l „cei nepjUimifori au parte de t.lcere" şi de
liiiiţ;te mujtil dinspre gânduri în vremea rugădunii".* 1 lar Sfânmf Maxim Mărturisitoni]
scrie: „CAnd în vremea rug;1ciunii ai mintea punirea ne-maferi.'ilă $\ fără formS. s3 şfii
că ai ajuns la masura nepărimirii şi a dragoster desâviirşite"; M şi, în alta" parte: „Qtad
ai ajuns ca niciodata* în vremea rugă-ciunii să tui-ţi maî tulbure mintea vreo idee din
cele-ale lumii, slf ştii cfl nu te mai afli in hotarele ncpâtimirij".63 Cti adevărnt, numai pc
cea mai înaltă treaptit a nepătimirii se sring înseşi gândurile simple din minte,
nemaîrâmâ-nând în ea nimic altceva decAt rugăciunea. Trebuie însa" să spunem că
Ja ne-părimirea desăvnrşită nu se poate ajunge decât urcând, una dupil aita, toate
rreptele dumnezeiescului urcuş, şi numai arunci este adevârata, cîfnd mintea csre fanl
încetare goală de oricc fel de gîtnd - aşa cum spune de altfel Sfântul Maxim
Mărturisitorul - şi este pururea adâncita în rugăciunea curatâ. Căci îndepilrtareji
gândurilor se poaie realiza cu uşurin{;1, pentru o vreme, printr-o simplă tehnicd
mentală de conceotrare, însiî patimile vor continua sa vieţu-iascfi în noi în chip
ascuns, neştîute şi necunoscute. Or, să reamintim c£ ne-pătiinirca stă înainte de toate
în starea de curaţie la care se ajunge prin ne-voinţă miscată de iubirea de Dumnezeu
şi îndreplata spre El, şi prin care sum cu loiul nimtcite şi pentni totdeauna paumiJe,
pornirile, dorinţele si cugetele pâtimaşe din suflet.6" De aceea, Sfânlul Simeon Noul
Teolog spune ]impede: „Câţi sunt Jegu[i chiar şi numai de o pi > 11.- mică şi oarecarc
a lumii si a lucrurilor ei, sail de o patimâ oarecare trupească sau sufletească, sum
departe de Jimanul (nepărimirii)"/i
2) Să nu uirfun însă că tot nepătimire esre, Ja modul pozitiv, şj starea în care omul
u dobândit toate vijtuţile. Astfel. Sfâniul loan Scărarul spune cif, dupii cum „bolta
cerească arc ca frumuseţe sfeleJe. nepătimirea are virtuţi-
'" Ca/M'tf drsptf fâ/rtuire ,*i coufemphtfir, 185.

Ctipete de.sfjrf timgoste, IV. 42.
"Ibidem, I, 88. Cf. III. 95.
'* Nepulimirea se jdfiuillca într-iitâl cu neprihanire«i. încîli unii Sfinţi Purinţi o tlesemneuză
chiju' piin acesi ullim termen. A&t/el, cle pilcla. .Sl'. IOJUI Casiitn. cure <le obîc«i uanscrie
pnncipnfii termeni grcceşfi refcritori lii ascezfi. nn foloseşte cuvânlul apOthefa, nici
cortvspoiiclcnnil siîu laiine'sc. btmttttittitiat, ci ptmlas mm iniiiquUliias mentis. Aofift fumi
me. desigui. şi o motivate isiorici căci ştirn că Fericiiul lcjonim. in conrexlul confroversei
peliigiene, a adicjii acesl concept, hicrn care a dus la eliniinurea femicrnilui ilin v'ocabnlarul
ascetic apastfjin. A se vedea, A. si C Gnillaumoni. IninKlnclion a Evagre Le Poniiqiic.
Trtdttpratkp*, SC 170. Paris. 1961. p. 98-100: 103-110. n. 6: G Banly, „Apatheid".
Dittioiiriiiiir tie .\phiftui/tie. I, col. 727-746. Majoriiaewi PariniiJot folosesc (Sr& nici o
Jeoscbiit* uniil «IU ajful dintic acfşti (cmieni (a ,<se vedea. de pildfi. Sf. Diadoh ill FOticeei,
('uvtmt ascetic in 100 de capgtt, 98; Sf. loan Casian. CcnvomH ttttfovfticefti, VU. I). Cf.
Sf. Cirigorie de Myssit. Marele cuvfmt ixin-heiic, 35 („Bine ştiind eft ncpiltimirea c slrdiis
lcgatildecuntţie..."). ** Discursnri efice* IV.
595
Ridobândirea-âân&âfil
le";'" şi incă; „Nepătimirc are sufletul care aşa de mult s-a patruns de virtuţi, ca cei
pălimasi de patimi"."7 lar in alta parte scrîe: „Nu se desăvârşeşte nepii-timirea de
vom nesocoli fie şi numai o singură virtute,'.M Asa cum am văzut, convertirea
omului, prin care se lucrează tămăduirea sufletului său, cere nu numai ferirea de
rău, ci şi împlinirea a lot binele. De aceea, lucrarea virtuţilor csta panduntul
sringerii palimilor. Sfantul loan Scărarul. de altfel, socoteşte nepălimirea care sta
in bogaţia virtuţilor maj presus de cea care iliseamnă lipsa patimilor: „Unul poate
fi nepătimitor, dar altul e mai nepatimitor decâl nepâtimilorul. Cel dintâi urăşte cu
târie cele rele, ce] de-al doilea se tmbogăţeşte r'ără să se sature în virtuţi".69 „Una
este nemişcaren mădularelor trupului şi chiar a palimilor sufletului, şi altceva este
dobândirea virtuţilor", scrie în acelaşi sens Sfântul Simeon Noul Teolog.'11 Sfântul
Părinte aratfi pe larg marea deosebire care există între împlinirca desăvarşită a
virtuţilor şi simpla lerire de pacate."
Pe de al(a parte însă, de vreme ce virtuţile alungâ patimile, luănd locul acestora
in sufletul omului, putem spune ca nepatimirea, ca lipsă a patimilor şi ca ne-
simţire a lor, este un rod al virtuţilor." Aşa spune Sfântul Maxim; „Răsplăţile
ostenelilor pentru virtute sum nepatimirea (şi cunoştinţa)".71 Cîici numai
dobiîndind deplinătatea virtuţilor, omul nu se mai mişcă spre rău74 şi spre celc ale
lumii, şi rămâne neatins de atacurile demonilor." „Virtuţilc sunt cele c;u*c despart
mintea de patimi",76 şi numai cle „curăţă sufletul" şi-i pâstreaza neprihănit.77
Faptul cîl vimiţile izvorăsc nepătimirea şi sunl însăsi esenţa ei ne arată că

aceasta nu este o realitate pur negativă, nici, aşa cum arată Sfantul Grigorie
Palama, o stare pasivă a sutletului, care presupune „omorârea laturii pătimi-toare"
a acestuia,78 şi nici o lipsâ de miscare a puterilor şi facultîiţilor sale. Nepătimirea
este în fapt starea în care omul a ajuns la deplina înstrăinare de această lume,
întorcându-şi de la ea puterile sufletului, încetând sa se mai fo-losească de ele in
chip trupesc, nemailucrand iftul, ci, dimpotriva, îndreptân-du-le cu totul spre
Dumnezeu, pentru a se folosi de ele duhovniceşte, spre împlinirea doar a binelui.
Astfel, nepatimirea nu înseamnă omorarea părţii
"" .SW/m.XXIX. 1. "? Ibidem, 6. '"Ibidem, 16. '■' Ibidem, 4. ' Disciirsim elire,
IV. A se vedea, de usefnenca, Cele 225 de capete..., I, 87; 94. DitcursuH etice,
IV. ': Cf. Evagrie. Tmtatutpmctic. 57; 62. Sf. loan Gura de Aur. Tâkutte to Psabmd-t,
11, s Capele despre dmgmle, II. H. Cf. Evagrie. Capete gnosiice, VI. 21, <'!
idem, fralalul pruriic, 77. 6 St. Maxim Mfirturisilorul, (opeiedespredmgfste,
III. 44. '7 Cf. Evagrie. Trataiulprtu/ic, 85. n Triad*. fc 2.2t.
5%
Neputmureti
poftitoare şi a celei mânioase,7'' ci doar că ele mor pentru lume şi. fiind întoarse
către Dumnezeu, îl fac pe om să ducă o viaţă noufl, închinaîă numui şi numai lui
Dumnezeu. Acest lucnj ÎI spune limpede şi în repetatc rânduri Sfântul Grigorie
Palama. care arata ciS trebuie să omorâm patimile cele rele, ,.iar nu lucrările
Duhului săvârşilc prin imp. nici pătimirile (afectele) duivmezeieşii şi fcricile, nici
puterile sufletului creale în vcderea ace-stora"."0 „Socotesc, deci, că s-a arălat
îndeajuns că cei nepătimitori păstrează latura pasională a sufletului vie şi
lucrătoare, si nu o mortifică", adaugă el." Ear in altă pane, explicit pe larg:
„Nepătimirea nu e omorârea laturii pătimitoare, ci mutarea ei de la cele mai rele la
cele mai bune şi lucrarea ei îndreptată. prin deprindere, spre cele dumnezeieşti.
după ce s-a intors cu tolul de la cele rele şi s-a îndreptai spre cele bune. Şi pentru
noi nepâtimaş esie eel ce a pierdul deprinderile rele şi s-a îmbogăţit în cele bune,
«eel ce s-a întipărit de virtuţi, cum cei impalimiţi se întipăresc de plâcerile rele»
(cum zice Si. loan Scărarul). eel care şi-a supus iuţimea şi pofta - care alcfituiesc
Impreună par-lea pălimitoare a sufletului - puterii cunoscătoare, judecătoare şi
rationale a sufletului, aşa cum cei împătimiji şi-au supus puterea raţională laturii
pa-sionale. Cîici reaua întrebuinţare a puterilor sufletului e cea care dă naştere
patimilor vrednice de dezaprobare (....)- Iar dacă cineva se foloseşte bine de
acestea (...), prin latura pătimitoare a sufletului, când se mişcă pentru ceea ce a
fost facut de Dumnezeu, lucreazâ virtuţile corespunzatoare: prin poftă dobăndeşte
in inimă iubirea, iar prin iuţime, agoniseşte răbdarea. Nu cel ce şi-a omorâi,
aşadar, această latură - căci în acest caz ar fl nemişcat şi nelucrător chiar şi spre
deprinderile, afectele şi dispoziţiile dumnezeieşti -, ci eel care şi-a supus-o, ca prin
ascultarea de minte. care prin fire a primit con-ducerca de la Dumnezeu, fiind
condusă cum trebuie, să Lindă... la Dumnezeu",*?' Astfel, nep<Uimirea înseamnă
pentru om moarte faţă de lume, pentru a putea avea viaţă în Duh; M ea este lipsă de
simţire a lucrurilor din lume, ca să poată fi simţite cele duhovniceşti şi
dumnezeieşti. De aceea, Eva-grie spune răspicat: „Simţirea duhovnicească este
nepâţimirea sufletului rational pricinuită de harul lui Dumnezeu",*'1 Iar eel
nepiilimitor s-a despărţit de lume, ca să fie „în întregime unit cu Dumnezeu";**
nu mai Irâieştc el, pentru ca sâ triliască Hristos în el (cf. Gal. 2, 20). 86 Toate
facilitate, toate puterile, toată energia şi forţa sa sunt desprinse de lume, pentru a fi
cu totul legate de Dumnezeu, pentru a se supune voinţei Sale, „Cel ce s-a
învrednicit
'' Eviigrie împărtâşeşte ucest pimct de vedere. A se vedeu, A. si C. Guillaiimont.

Introduction a Evagre, Twite pratique, p. 106. '" 'Triade.W. 2. 22. 11 Ibidem, 24. n
Ibidem, 19.
w
Ct S( Simeon Noul Teolog, Dhmrsuri etire, VI. a
Capefegnattice, I, 37, " Sf&nwl loan Scflrarul. Sruni. XXIX. 14. "'
Cf. ibuiem. 15. Sf. Simeon Noul Teolog. Oisrursuri elite, IV: VI.
597
Redobâiutirea sâiiâfâfir
de o aslfel de stare, fiind el încrt în trup, îl are pe Dumnezeu drept cârmaci,
salăsltiit în sine, în toate cuvintele, fapte şi gâiidurile". spune Sfântul loan
Scararul.*' lar Sfântul Nichita Siithatul arată că prin nepătimire, Hristos
„împărăţeşte în toate puterile sufletului nostru (...), şj voia Lui se face şi pe
pămânf, adică în noi, „ca şi în cer".8B
Nepalimirea esie deci punctul cillminanl al convenirii duhovniceşti prin care
se face înloarcerea lui de la boalâ la sânătate. De aceea, Părinţii socolesc
nrpalimirea ca sânătaCe .1 om i i l ui . „Sanaiaiea s u l l i - n i l m estfl Bepăfebsa",
scrie Evagric;*'' tot aşa spune şi Sfăntul Talasie: „Sănătalea sufletului este ne-
pătimirea...".'0 lar Sfantul Maxim arată că, atunci cand ajunge la nepătimire,
„sufletul începe să-şi simtă sâiiătatea proprie".'"
Nepătimirea înseamnă sănătate sufletească pentru că este starea în care omul
este slobod de patimi, adică tămâduit de bolile sale sufleteşti, şi plin de toalc
virtuţile, care, aşa cum am văzut, sunt sanătatca sufletului său. De asemenea, ea
este sănătate sufleteasca pentru ca toate facultăţile şi loate pute-rile sufletului nu
mai lucrează în chip pătimaş, ci şi-au regăsit prin împlinirea virtuţilor lucrarea care
li se cuvine potrivit adevaralej lor meniri si naturii lor. Nepătimirea se vădeşte
astfel a fi starea în care omul îşi redobândeşte firea cea adevărată, iese din
înstrăinare §i sc regăseşte pe sine, redevine fiinţă adevarată, căci aşa a fost creat de
Dumnezeu dinl.ru început: nCpatimitor prin fire şi virtuos." Astfel, Avva Dorotei
arata că „unii s-au făciU iubitori de Dumnezeu, cei care după sfântul Botez nu
numai ca au tfiiat lucrarile pati-milor, ci au voit să biruiască şi patimile înseşi şi să
se facă neputimaşi. (...) Avfmd aceştia ca scop să se curăţească pe ei înşişi, cum
zice Apostoltil, de „toată întinaciunea tnipului şi a duhutui" (2 Cor. 7, I), au
ciinoscut că su-fletul se cinaţeşte... prin păzirea poruncilor. Căci mintea însaşi se
curăţeşte prin aceasta şi vede din nou şi se întoarce la suirea cea dupâ fire".'" lar
Sfân-iul Grigorie de Nyssa spune şi cl: „Cei care au ajuns încă din viaţa aceasta să
se curăţească prin baia Botezului" îşi redobandesc „firea... întreagă şi neprihânită";
„Cel ce s-a curăţit ajunge să fie părtaş la starea de neputimire", căci „nepătimirea
este strâns legată de curaţic".94 „Mintea lucreazâ dupa fire când şi-a stipus
patimile", scrie Sfantul Maxim,0 arătand că sufletul „lucrea-zfi dupa fire atunci
când pulerile lui pătimitoare, adicâ iuţimea şi pofta, ra-mân fără patimă în
întâlnirea cu lucrurile şi cu înţelesurile (chipurile) lor",''"
" Scam. XXIX. 15.

" ('rie 300 de COptfe,. .11.91.
rt
Tratatut praclic, 56. C£ 51 "
ihw-pri' drtigojte,,,, II, 2.
" Cttpetc dtfSpre dmgosie, 1. 89.
" Cf. Sf. Isauc Sirul, Cuvinie despre rwvoinfâ, 82; 83.
" invâfăluri de sufletfutosiluare. I. 11.
" Marele cm'tint cotehelic, 35.
** <'tiprtr desprr dmxaste. IV, 45.
''• Ibidem, Uh 35.
$98
Ne/fătimirea
pe de o parte, şi, pe de alta, sunl în întregime îndreptate spre Dumnezeu.*7 Sfânlul

Nichita Stîthatiil, la rândut său. arata că nepatimirea „rnişcă puterile sufletului spre ceea
ce e potrivii cu firea".98
Putem spune aşadar că prin nepătimire omui redobândcşte desăvârşirea naturii sale
originare, ajungând la starea bărbatului desâvârşit în Hristos (cf. Efes. 4, 13)." Căci
„sufletul desăvârştt esle cel a cărui pulere pătimitoare lucreaza potrivit firii", scrie
Evagrie;100 adică, aşa cum spune mai explicit Sfăntul Maxim: „Suflet desăvârşit este
acela a cărui putere pasionala înclină cu totul spre Dumnezeu",101 Această formulare
este reluată cuvânt cu cuvâni de Sfinţii Calist şi Ignalie Xanthopol.102
Prin nepătimire omul îşi recâştigă libertatea; căci nu numai ca este slobod de paiimi
şi nesupus vreunei pomiri sau pofte sau cugetiiri pfitimaşe,"" dar se şi îndreapta le-sne
şi de la sine călre bine, lucru în care slîî, aşa cum am vSzut, adevărala libertate. Astfel,
Avva Dorotei arată câ prin nepătimire ?,ne izbăvim şi ne eliberăm cu desăvârşire'\,(M
Sfântul Simeon Noul Teolog spune că cel nep&imitor „se bucurS de libertatea duhului
de la Dumnezeu".,os Libertatea este tntr-atâl legate de nepfttimire, încât mulţi Părinti
folosesc adesea cuvântul ..libertate" (fetauGepua) penlru a numi nepătimirea,106 iar unii
traducători nu se fercsc sa* redea cuvântul djndctteia prin sintagma „libeitaie
launtricS".1*
Pe lângă libertate, nepatimirea îi aduce omuluj pacea lăuntrica, făcând sa
împărăţească în sufletul lui pacea lui Dumnezeu (cf. Col. 3, 15). Liniştea (iiovxia) şi
odihna (avanavoit) cea duhovnicească sunt cu adevărat însu-şiri esenţiale ale
nepătimirii şi de aceea şi ele sunt adesea folosite drept nume ale ei.""1 Evagrie defineşte
nepătimirea ca „starea de linişte a sufletului ra-
7
Cf. Sf. Maxim Marturisitonal. Capete despre dragosie. III, 98- Evagrie, Tmlalui
pracUc, 87; Capete gnostlce, IV. 73. ■ Ceie 300 de capete, 1.89. Cf Sf Simeon Noul
Teolog, Oixairsuri etice. TV,
" Capetegnastice, III. 16.
' ('opeti despre dragosie. III. 98. "" Celt 100 de capete.... 66 („Suflcl desăvârsit esle
acela a cănii ptitere pasionulă înclinu în întregime spre Dumnezeu"). ,M Cf. Sf. loan
Gură de Aur, Comparaţie înlre împăitit ţj monah, I; 2.
'A învăfături de xnflet folosttoare, I, 19. '"
Dimimiri nice. IV.
M
A se vcdcH, de pildl Sf. Nichita Stithadil. Cete .100 de capete.,.. I, I. Sf. Simeon Noul
Teolog, Discttrsttri etice. IV; VI.
Indeosebi J. Pegnon, în (raducerca Capetelor despre dragosie ale Sf. Maxim
M.imirisitonil(SC9).
'* Cf. Evagrie, Tmtatut proefic. 73; Capete gnoxtice, IV. 44. Sf. loan Casian, care. tiţii
cum am mai spus, nu foloseştc nici cuvsinttil apatheia. nici impasxibilitax. utilizează
adesea expresia tnmqutUttOS mentis. Dar pentni ca pacea. otlihna, liniştirea nti sunt
singurele insusiri ale nepatimirii, Sf. loan Casian reda acest termen prin multe alte
expresii. mai ales prin punttts mentis. AceastS precizare este necesară. pcntru că oniiil
poatc ajungc la o state de linişte launtrică (care. fireşte, nu este adevjirata pace) prinli-o
anumîtă tehnicâ menlala, făra să tic cu adevărai AnaOfţţ,. faia sîi fie într-ade-văr
virtues. De altfel. trebuie sâ spunem ca rjcux.ua cunoaştc fomie si trepte diferite.
SU<I
Redobăndirea sânduiţii
i
ţion«iI ; Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca: „stare paşnică A suflenilui,VID Nichita

,, llw
Stithatul, ca: „pace a minţh".": De aici se vede că sănătatea adusă de nepăiimire

este legată in bunâ parlc de această stare de odihnă, de linişle şi pace. Astfel.
Evagrie scrie: „Dupa cum eel bolnav se înloarce la sănătate, aşa şi sufletul revine
la odihnă";ll? iar Sfaniul Isaac Sirul, la rândul său, spune; „Pacea e sămitatca
desăvârşită a mioţii".1" într-adevar, cel nepătiinitor „şi-a factit partea pătimitoare a
sufletului netulburată", liniştită;"1' „priveşte... fără palimă (cu linişte) nălucirile
accurate","5 sufletu] său nefiind supus tulbură-rilor pătimaşe aduse de ele. Pe de
alta parte, nepălimirea, ca nimicire a pati-milor. înseamnă sfârşitul războirii şi al
luturor sfâşierilor lăuntrice; iar prin bogăţia virtuţilor, statorniceşte în suflel pacea
şi armonia care izvorăsc din ele. „Nimic nu obişnuieşte să dea atăta pace - spune
Sfântul loan Gură de Aur - ca virtutea, care scoate din inimă patimile şi tulburările
iscale de ele şi-l împiedică pe om să se războiască cu sine însuşj".1"' Nepatimirea,
dupa cum spune Sfântul Nichita Stithatul, „supune şi împacă cele răzvrătile","7 şi
le reunified, punând capăi împar|irii şi nestatorniciei gândurilor, dorinţelor şi
simţirilor omeneşti, şi dezbinîtrii puterilor sufleteşli înstrăinate prin patimi în
pământul irupului."* Prin virtuţi. ea le adunS din risipire şi le Inmanunchează pe
toate; şi supunându-le lui Dumnezeu, pe toate le uneşte prin Cel Care sin-gur este
ţinla şi menirea lor, Nepătimirea esle sfârşilu] rătădffi în lume a minfii: „Când e
pătimasă, mintea cutreiera, cautand sa-şi îinpIiiieascS mulţi-mea poftelor; dar
leapatlă rătăcirea atunci când a devenit nepatimitoare"."9 Astfel, ea se adună şi se
statorniceşte în cugeiatea la cele duhovniceşti şi se inloarce în inim;1, de care s-a
înstrâinat prin palimi. De aceea, Sfântul loan Scărarul spune: „N-am învăţat sâ fie
nepatimirea aJtceva decât cenil minţii în inimă*',130 inimă care, ea însâşi a ajuns
prin curăţirea de parimi şi primirea virtuţilor, loc şi lăcaş al întălnirii omului cu
Dumnezeu.
Câştigând nepatimirea, omul se face părtaş a] unei însuşiri dumnezeieşti. De

aceea Sfântul loan Scararul intitulează treapta a XXIX-a a Scârii sale: „Despre
durnnezeiasca nepătimire, prin care se face omul următor al lui Dumnezeu" (Pr.
Stâniloae: „Despre nepăiimire sau cerul pamdntesc", n. tr.).
dKct9eia corespunzând trepici ci celei miii înalte (a se vedea I. Hamherr, lUsyclmsme

elpriere, Rome. 1966, p. 163 s.u.).
lirjh'xioiis. eel. Muyldermuns. p. 38.
110
Capele despre dmgwte, I, 36; 44.
' * Ce/r 300 de etipete, 1.89.
' Tătcuirr ia Psabmâ 114. 7.
' <'uvinie despre nevohifă, 58.
' Capeledespre diiigoxie, 11,98.
"''/W.'m.87.
1
IY)Um.,U(PM(himl4, 11. "*
Cele 300de capele..., II. 91.
" d. Sf. Macarie Egipteanul. Omitii duhovmcesti (Col. II), XXXI, 6.
'" Evagrie. Capele gnoslice. I, 85. "° Scorn, XXIX, I.
600
Nepătinurea
Prin nepătimire, omul ajunge la asemănarea pe câ( estc cu putinţă cu Dumnezeu;1^ în

fapt, ej poate ajunge ncpătimitor penlru că are nepătimirea sădită în firea pe care
Dumnezeu i-a dat-o aiunci când 1-a făcut dupâ chipul şi asemănarea Sa,123 şî pentru că
este menit să devină dumnezeu după har.123 Insuşirile nepâlimirii care-l fac pe om
asemenea lui Dumnezeu sunl nu nu-mai lipsa de orice împălimire faţă de celc
sensibilel'a şi deplinătalea virtuţi-lor. ci şi libertatea şi nemişcarea'" Astfel. Sfântul
Maxim Mărturisitorul aiaJii că cel nepătimitor „si-u ancorat toată puterea sufletultii in
slobozeniu (libertatea) dumnezeiasca" cea nemişcat«T',IJ'' şi „s-a racut întreg slujitor al
Binelui ce persistă permanent şi e mereu la fel, rămânând împreună cu E! cn lotul
nemişcat".'"
Prin nepălimire, în fine, omul ajunge la iubirea desăvârşilă. Evagrie spune CJI
aceasta este vlăstarul nepătimirii.1"" lar Sfântul Maxim scrie: „Din nepă-timire se naşte
dragostea desăvârşită";12''' „eel care a ajuns la oilmen nepatimiriiestedesăvârşit în
iubire".no
NepStimirea îl urea pe om la contemplate (Gecopia) şi cunoaştere (YWBCTII;)
duhovnicească; mai întâi la contemplaţia naturală (Oetupta 0wi-Kt\). care este
cunoaştere a raţiunilor duhovniceşti (Xdyoi) ale fâpturilor, tar apoi la cunoasterea lui
Dumnezeu OecoXoYlct).131
Nepâlimireu este condiţia sine qua non a acestei neascmuite şi tainice cunoaşteri."1
Astfel, Sfăntul Maxim MaVturisitorul spune: „Caiea spre ou-nostinţ.1 este ncpălimirea
(...), făr.1 de care nimeni nu va vedea pe Dom-nul".111 într-adevăr, pentru a cunoaşte
realitâţile duhovniceşti, şi cu atât mai mult pe Insusi Dumnezeu, omul trebuie să fie cu
totul curat (ef. Ml. 5, 8);
'; Cf Clement Alexantlrinul, Stromant, II, 20. 103. I.

3
Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuvinte desprr nevolliţă. 82 („Noi crcdem că Dumnezeu l-a fficui
pe cel dupa chipul Silu ncpătiniitor").
'' Ct Sf. Simeon Noiil Teolog, Discvmui etice, VI. IN
Cf ibidem. 1:5 Cf. ibidem. IV.
Tăiaârt la Total nostm, PG 90. 888A.
' Răspumuri câint Talaxle, Prolog. PO 90. 260C. A se vedea, dc asemenea. Tolruire
ta Tatălnosmt, PG90. 885D-888A.
' Cf. Ogtindti nioiuiltilor, 67; Tmnittdpmctfc, Prolog. 8; 81 („lubirea este prune al
nepfitimiiii").
"' ('apete despre dragoxte, IV. 91. Cf. I. 2 („Dragostea este nusculă de nepătimire").
'"'ibidem.U, 30. Cf. IV. 42: 92.
'*' Cf. Sf Nichila Stithaiul. CeU 3(H) de capele. 1. I (..Nepatimireu Miflemlui care a
înuintat... la conteinplarea naturala a zidirii. şi de ucolo a intrat în întunericul
cunoştinţei lui Diimnezeu"). Sf. Grigorie Palama. Triade, II, 1, 19.
:
Cf. Clement Alexandrinul, Sirornate, III. 5, 43. 1 („Nu este cu putinţa sâ" nibă
cunoaşterea lui Dumnezeu cei care sum conduşi încfi de patimi").
' (OpeUt de.spr? drugoste. IV, 58. Cf. I. 85 („Mintea care n-a clobnndit nepiltimirea.
[lad vrea sâ zbouie spre cunoşlinţn celor cereşti, e trasil In pflniânt de piihmi">; 86
(Xâiwl mintea s-u eliberat dcsăvârşit de patimi. înaintează... in contemplate* lucruri-
lor.... spre cunostinţa Sfîntei Treimi").
601
Kedobândirva sănâtâţii
„capătul desSvârşit al neprihcînirii e pricină a cunoaşlerii lui Dumnezeu şi a
cuvânlării de Dumnezeu (a teologiei)".134 Or, numai nepulimirea ducc ia deplina
curăţie. Dar nepătimirea izvorăşte cunoaştcrea duhovniceascn şi pen-Im faptul că
este bogăţie a virtuţilor, şi numai prin împlinirea tuturor vir-(uţilor omul f] poaie
cunoaşte pe Dumnezeu. Dupa cum spune Sfânlul Maxim: „Răsplăţile ostenelilor
penlru virtute sunt nepfftimirea şi cunoştinţa".'"
Totuşi, nepătimirea nu ducc singură şi nemijlocit la cunoaştere. Cu ade-vârai,
numai din iubire izvorăşte cunoaşterea, capâlul doririlor şi al nevoin-ţei.
Nepătimirea este numai „floarea nevoinţei", rodul şi sfârşitul ei este însa iubirea.
'* Sf. loan Scăraml. Scant, XXX. 12.

Capet* despre dmgostt*, II. 34.
2
lubirea
lubirea (dtycbtr), ctiritas, ditectiof - iubire de Dumnezeu şi de aproapele, căci sum de

nedespărţit" - esle esenţa vieţii creştine;1 iar aceasta peniru că, asa cum i s-a descoperii
de cfitre Sfăntul [)uh Apostolului loan, „Dumnezeu este iubire" (I In 4, 8, 16), .-Multi -
scrie Sfântul Maxim - au spus multe despre dragosie. Dar numai căutând-o între
ucenicii lui Hristos o vei afla, Căci J i i i i n . i l ei au avul Dragostea adevj\rată ca
învăţălor al dragostei, Ei ziceau despre ea: «De-aş avea darul proorociei şi de-aş
cunoaste toate tainele, şi ioai;1 cunoştinţa (,..), iară dragosie nu am, nimic nu suiit» (I
Cor. 13, 2)"- Iar Sffintul Grigorie de Nazianz spune: „Daca am fi înin-baţi: La ce vă
închinaţi voi şi pe cine slăviţi ?, am raspundc: iubirea, căci «Dumnezeul nosim esle
iubire» (1 In 4, 8)".*
în iubire esle cuprinsă şi se împlineşte întreaga viaţă creştineasc.1. Ea este priimi şi
cea mai man? poruncă (Ml. 22, 36-40; Me- 12, 28-31)/' pe care se inlcineiază şi în care
se cuprind Legeu şi proorocii (Mt. 22, 40),? însumareu luluroi porunciIor,M „împlinirea
Legii" (Rom. 13, S) în esenţa" si totalitaiea
Temiemil îndeobşle folosil de Părinţii gieci este ctyctîtii. Mnl|i difttre ei însă foloscsc
£pu>ţ ca sinoniiii penlni cl, acesi cuvănt aritiând nncori iin spor de iniensîtale. de
ardonre. şl referindu-sc mai alcs la iubirea liti Dnmnezeu, ţi mai pufîn la cea a
itproapelui, în vrcme ce ăyăm] le desenineazîl în mod egal pe iunândouâ. Dionisic
Pseudo-Areopagitul siibliniazâ uccastil sjnonime (Despte nuinele t/tmmezeieşii. IV. 12.
PG 3, 709B: ..Teologii socotesc sinonime cuviniele tpaiq *i dtytirn]"; ibidem,
709C: ...Sfinţii ctivânlători de Dumnezeu, descoperind lainele cele dumnezcieşii, se
folos&sc şi de cuvânlul dyd/cn. şi de £po>ţ")- Cuvântul ncOoc; eslc si el folosh pentrU a
inn in iubirea. Cu privitc la aceste problemc de terminologie, a sc vedea J. Farges şi M.
Villcr. ..Charite". DicttonnairedespiritualiTi, l. 2. Paris. 1952. col, 529-530. : Cf. Ml. 22.
37-39; Mc. 12. 30-31; Lc. 10, 27. Este dcjlniţia sa cea niai sinipla ?i clasică (a se vedea,
de pildă. Clement Alexaodrinul, Stnmiaie, IV. 18. 111. 2-„Aceasta este dragostea: să
hibeşti pe Durnnezeu şi pe aproapele". Sf. Grigorc eel Mare. Cinnenlariii la lav, X. 6).
J
Cf In 13. 35. Sf. Simeon Noul Teolog. Cnlelwze, I.
1
Vapete despredmgajte, IV. 100. 5
Cuvâtufri, XXII, 4,
" Cf. Sf. Grigorie de Nazianz. < mdnfthi, XIV. 5. Panifwd In Maixuie F.gipietiiiul, 11.
• Cf. Cuvânlttii* XIV, 5; XXII. 4.
■ Cf. .SI'. Vasile eel Marc, ftt'xutil,- mart. 2 (,.De$i este o singură simplă virtute. iubirea
lui Durnnezeu prin puterea ei se îraplineşte şi se ciipiinde orice alia poruncfl"): 5. Sf.
loan Gunl de Am, Despre dmgosiea ite.săvârsitâ, I.
' Sf. Iiineu al Lyonului. Ailverxiuihaeresex. V. J2. I.
003
Hedolnbulirea scmeUeifit
ei, şi sfârşitul Legii.lc Cel care împlineşte porunca iubirii. împlineşte toate
poruncilc," căci ea le cuprinde pc loate celelalte. ..Iubirea - spune Sfântul Maxim -
n adună pe cei împârţiţi în raţiunea general^ a poruncilor şi, cu-prin/ându-i pe toţi
in chip unitar prin bunăvoire, e puterea din care pornesc toţi in purtarile lordiferite
prin iconomie".12
lar pentru că lucrarea poruncilor are drept scop dobândirea virtutilor. îm-
plinind porunca iubirii câştigăm prima înire viituţile de căpetenie (cf. 1 Cor. 13,
13) şi culme a celorlalte," şi desăvârşirea lor,14 cap al bârbaiului desavar-şit tn
Hrislos, al „trupului" virtutilor," şi început, temelie1" şi cuprinzătoare a iiiiiiror
virtuţilor,17 adică le câştigărn pe toate.
înţelegem astfel dc ce iubirea apare ca „ţelul nevoinţei" şi sfarşitul ei.1*
Iubirea apare ca rod al nepatimirii. peniru că la ea se ajunge prin bogaţia
virtuţilor şi lipsa oricărei patimi. Ccici, după cum vom vedea, omul nu-L poate
iubi cu adevărat pe Dumnezeu şi pe aproapele sau ca pe sine însuşi, atâin vreme
cât mai este în vreun fel alipit în chip pBtimaş de lume sau de sinele egoist.
Paptul că iubirea vine în urma nepăiimirii nu înseamnă totuşi câ omul nu-L
poate iubi nicidecum pe Dumnezeu şi pe aproapele său înainte de a ajunge cu toiul
nepătimitor. stare greu şi arareori alinsă şi pastrată. Nepătimi-rea esie condiţia
iubirii desavarşite. lar iubirea desavârşită este desăvârşirea vieţii duhovniceşti.1"
îns^ iubitorul de nevoinţa are de împlinit de la bun început daloria iubirii; aceasta
înseamnă că ea estc de asemenea şi cea dintSi porunca. lar faptul ca iubirea
cuprinde loate ponincile şi toate virtuţile arată că. in sens invers, lucrarea oricărei
porunci şi împlinirea unei virtuţi are în-toideauna în ea o măsură de iubire. Ordinea
pe care am adoptat-o în studiul nostru şi care ne face să prezentăm iubirea ca o
culme a celorlalte virtuţi şi mai presus de nepâtimire, nu trebuie să ne facă să uitam
că există musuri
lu
Sf. Simeon Noiil Teolog, Caieheze, I. 11 Sf.
Maxim Mărturisitorul, CiivâiU ascetic. 6. '
Episu<li\ 2 (Despre iubire).
" Cf Sf loun Sclrarol, Spara, XXX. 18. Sf. loan Damaschin. Omilie h Schimbarea
la fiini, 10. PG 96. 560D Sf. Maxim MKrtumitorul. Cupete dvs/tn- dmgoste, W. 74. 14
Cf. Avva Dorotei. fnvâtatnri de xujh-t fofo.siivare, XIV. 3 („Acoperişul - casei
sufleiului - esle iubirea, care este desavârşirea virtutilor, precum şi acoperişul este
desiivarşirea casei"). ,s Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Diuursttri dice. IV.
16
Sf. loan Guiă dc Aur. Onrilii la 2 Timotei, VII, 3.
17
Cf. Sf. loan Scăranfl, Scam, XXVI. 43.
" Evagrie. Tmtatul practic, 84. Cf. Sf. Talasie. Despre ttragoste. IV. 57 („Inceptiful
fapiuirîi este credinţa în l-lristos. iar sfarsiml ei. dragostea lui Hrislos"). " Cf. Origen.
Omilii la tueere. VII. 4. Sf. Vasile eel Mare, Tâhiiire la Psahmtl J2. PG 29. 537.
Sf. Diadoh al Foticeei, Cuvânt ascetic in I(XI tie capele. 16-17. Sf. Talnsie, Despre
dmgosie, IV. 79. IHe Ecdicul, Culegeiv? tliu xentinţele hileleplilor, I. 2 (.Jncepulul
virtutilor este frica de Dumnezeu. iar sfârşitul. drugostea Lui").
604
Iubirea
fclurrte ale iubirii'*0 şi că, pe fiecare ireapta" a vieţîi sale duhovniceşti, omul
trebuie să se strâduiască s-o c£ştige. Câci ea sta" în legăturîî cu Mmăduirea
f'iecârei patimi şi oi dobândirea şi păstrarea oricărei virtuţi. şi este rmjlocul prin
care se fndreaptâ fofosirea rea şi pătimaşa" a pulerilor sufteteşti şi prin care sum
facute sa lucreze in chip sănStos, adică poirivit firii, Am vjţzuf, ast-feJ. că iubirea
este leac împorriva poftei neruşinate şi a desfrânării, şi deci virfuft: a puierii
poftitoare a suflerului; for aşa, ea este leac al nuuiiei, şr deci virfute a purerii
rmlnioase. Vom vedea că fot iubirea - condiţie de neînl&uraf a cunoaşterii
duhovniceşti - t.lma'duieşte organeJe de cunoaşrere, fiind remediul fundamental al
neşiiinţei.
1. lubire;) duhovnicească dc sine
lii primul rând, iubirea este dragoste de Dumnezeu, şi în al dorlea riînd, în chip
nt-'despărtjt de aceasta, dragoste de aproapele. lar pe aproapele trebuie să-l
iubeşti, potrivit învăţiUurii Mântuitorului (Mt. 22, 39; Mc. 12, 31; Lc. 10. 27), „ca
pe rine uisuţi". Iubirea cuprinde deci şi iubirea de sine: îXcnyrta. Dar acest fel de
iubire de sine nu are nimic de-a face cu iubirea de sine păiimaşă. tare esie maica
ttituror paiimifor, ci, dimpolrjvă. i se împofriveşte cu torul. Cilci în timp ce
iubirea de sine părimaşâ stâ în a se iubi omul în chip (nipesc şi narcisist, pentm
ccea ce este fn sine însuşi, în afara lui Dumnezeu, „filauiia duhovniccască" sta" în
a se iubi omul duhovniceşte, adicfi în Dumnezeu si pentru Dumnezeu, ca ceea ce
este în actuaJitatea sa profundă, adic;1 persoana' creatjl după chipul Lui, şi ca
ceea ce este chemat să devjnă: asemânarc a Lui, fîu aJ Lui prin înfiere şi
dumnezeu dnpă har.
Iubirea duhovniceasc.1 de sine - HJautia virfuoasă - apare astfel ca sub-
ordojiaril celei dintâi poruncj, care spune să-L iubeşti pe Dumnezeu, căci a se iubi
pe sine duhovniceste tnseninna a se iubi în Dumnezeu şi penfrn Dumnezeu.
Sfântul Maxim Marfurisitorul spune că „prin aceastfi iubire buna* do noi msine...
nu vom înceta sd slujrm pururea lui Dumnezeu".2'
De aJrfel, iubirea de Dumnezeu şi buna iubire de sine se cuprimJ una pe alia: a
se iubi omul pe sine in realitatea sa duhovnicească. de chip a! lui Dumnezeu, duce
la dragosfea de Dumnezeu; $i invers, aşa cum spune SfSn-rul Antonie eel Mare,
„eel care-L iubcsle pe Dumnezeu se iubeşte pe sine"."
fn vreme ce filautia pa'fimaşâ este alipire a omului de propria sa indivi-
duaJiuue, de un eu închis în sine însuşi, opac, care-l exclude cu (owl pe
Dumnezeu, lipsit astfel de orice reafitate şi de adev;Vata viaţă, filautia vir-
:f
A w vedeii. de pildfl. Sf. Miixim Muiiiirisiroiiil, Captfie derpfe t/mgMfe, IJ, 9- Cf- I0. :'
Rthptinsur. tiiire Ttitasic. Prolog.
Episiois, fV. 9. Cf. Nicolae Cabasila, Dexpre viafa in HristOX, VII, 66 („Dacii
fcricireji nu ne-o gilsim decfll iubind pc Dumnezeu, îri chip lărnunr urniea?ii ciî. iubind
pe DUmoezeUk iubini şi sufleiul nosim").
005
iiet/oMruihvfi sihiăiăţii
tuoasă esle, dimpotrivă, deplina deschidere faţă de Dumnezeu, transparent^ pentru

energiile Sale necreate, Dacă prin filautia pătimaşă omul, fără să-şi dea senma, „se
umple împotriva sa de iubirea tmpească de sine", dupâ cum spune Sfântul Maxim,
prin iubirea bună şi duhovnicească el se iubeşte cu adevârat, aşa cum se cuvine. ca
ceea ce este in realitatea lui profundă şi esen-ţială. cea a firii sale adevârate, a cărei
cauza şi finalitate este Dumnezeu. fn vreme ce filautia pătimaşă îl înstrăinează pe
om, filautia virtuoasă ÎI duce la regasirea de sine însuşi, în Dumnezeu, şi la
redobândirea adevăratei vieţii, pe care o pierduse. Cea dintâi îl târa în păcat şi
năştea in el mulţimea patimilor; a doua îl face să urască păcatul ucigaş şi s5 caute
curaţirea de patimile care-i îmbolnăvesc fiinţa şi-1 due la moarte. şi sâ lucreze
virtuţile, care-l fac să fie ceea ce esle cu adevârat, potrivit adevaratei sale naturi.
Dacă, aşa cum spun Părinţîi, prin virtuţi se face omul usemănator lui Dumnezeu,
trecând prin lucrarea lor de la virtualifatea chipului la împlinirea asemanării,
iubirea de sine ca l i i n ţ â care are a înaiuta duhovniceşte presupune şi implică din
parlea omului iubirea virtuţilor," sau mai precis iubirea lui Dumnezeu prin
implinirea vinuţilor. Astfel, Sfântul Maxim spunc: „Primind in locul iubirii celei
rele de noi înşine pe cea bună şi duhovnicească (...), nu vom înceta să slujim lui
Dumnezeu prin aceasta iubire buna de noi înşine, căutând pururea să ne susţinem
sufletul prin Dumnezeu. Căci aceasta este adevarata slujire şi prin ea ingrijim cum
trebuie şi in chip plaeut lui Dumnezeu de sufletul nostru, prin virtuţi".2*
De altfel, filautia du ho vni cease A este cheie pentru iubirea aproapelui, după
cuvântul lui lisus; „Să iubesti pe aproapele tău ca pe tint; tnsufi" (Mt. 22. 39; Mc.
12, 31; Lc. 10, 27). Doar în măsura în care omul se iubeşte cu adevărat pe sine, in
ceea ce este el in chip fundamental, in Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, numai aşa
îl poate iubi duhovniceşte pe semenul său, cu o iubire care nu are nimic pătimaş
sau trupesc; numai aşa ÎI iubeşte ca pe <> persoană creată ca şi el după chipul lui
Dumnezeu şi chemată, ca şi el, la asemanarea cu El; il iubeşte astfel ca pe unul dc-
o fire cu el, fiu şi acesta al Aceluiasi Părinte şi frate al său Tn Hristos. Sfântul
Antonie eel Mare spune: „Cine se cunoaşte pe sine, cunoaşte şi celelalte fâpturi
(...). Cine se iubeste pe sine, u iubeşte şi pe ceilalţi".2^ Dar iubirea aproapelui duce
şi ea la buna iubire de sine; ca să te poţi cu adevarat iubi pe tine, trebuie să-ţi
iubesti fratele, spune Sfântul loan Gură de Aur.M
In orice caz, este limpede ca, in timp ce filautia pătimaşă divide natura ome-
nească şi o impinge să se războiască cu sine însăşi. facând din oameni indivizi
izolaţi unul de celălalt, potrivnici unul altuia şi vrăjmasi între ei, filautia
duhovniceasca conduce la re-unirea firii omeneşti în sine şi cu Dumnezeu.
' Cf. Sf. Isaac Sirul, Cuviritr desptv twvoinţâ, 4. :"

Rmpimsuri ctilre Talasxtt, Prolog. » Epistote, IV. 7.
* Omilxxta2Txmotei,V\\, I.
606
Iubirea
Hotărât lucru însă este că filautia virtuoasă mi poale iua locul r'ilauliei pa-
timaşe sau, mai precis, iubirea de sine tropcascA nu se poale schimba in iubi-re de
sine duhovnicească27 dacfi omul nu se dezlipeşte de eul său căzut, alifel spus dacă
nu taie patimile. De aceea, la desâvârşita iubire duhovnicească de sine se ajunge
numai prin nepătimire.
2. Iubirea de aproapele
Iubirea faţă de aproapele poate fi pe scurt definită ca iubire a tuturoi oameniior

deopotrivă şî fără nici o deosebLre. Porunca de a ne iubi vrâjmaşii (Ml. 5, 43-44;
Lc. 6, 27-36) arată caracterul universal al iubirii, care nu trebuie să faca deosebire
între om şi om. Aceasta este trăsătura specifică a iubirii crestine (cf. Mt. 5, 43); in
limp ce pâcătoşii aleg pe cine să iubească, şi pe cine nu (Lc. 6, 32-35) şi „iubesc
pe cei ce îi iubesc" (Lc. 6, 32), „prietenii liii Hristos iubesc din inimă pe toti".2*
„Nu ni s-a spus numai pentru un om, ci toi omul este aproapele nostru", aminteşte
SfAnlul loan de Gaza,:'J „Milostiv este eel ce nu deosebeşte cu cugetarea pe unul
de altul, ci are milâ de loţi", spune Sfântul Isaac Sirul;30 şi încă: „Cel ce iubcşte pe
toţi deopotri-vă, cu milă şi fără de deosebire, a ajuns la desăvârşire"." „Sileşte-te
pe cat poţi s5 îubeşti pe tot omul", îndeamnă Sfanlul Maxim," numind iubirea
„simţirea plină de bunăvoinţâ faţă de întreg neamul omenesc";" el exclamă:
„Pericit este eel care poale sa iubească pe tot omul la fel".' 4 Tot el spune că nu
poate avea dragoste desăvârşită „eel ce nu iubeşte pe toţi oamenii la fel"." Şi
precizează: „Dragostea desăvârşită nu sfâşie firea cea unică a oameniior, luându-
se dup5 părerile şi înclinarile felurite ale voii lor. Ci... iubeşie pe toţi oameniî la
fel: pe cei hum şi str.ldalnici ca pe prieteni, iar pe cei leneşi ca pe duşmani,
făcându-le bine, răbdând îndelung şi suferind cele cc-i vin de la eî. Ha nu ia în
seamă câtuşi de puţin răul de la aceşlia, ci chiar suferfl pentru ei, dacă vremea o
cere".36
luhirea desăvArşită îl face pc om nu numai să se poarte întoldeauna în acelaşi
fel cu toţi oamenii, dar şi faţă de fiecare om în parte are o aceeaşi atitudine egală,
neschimbandu-se de la o clipă la alta: „încă nu are dragoste desăvârşită eel ce se
mai ia după purtările oameniior. de pildă pe unul iubin-
" Cf. Sf. Maxim Mărturisitorul. Ktispunsuri către Taiasie. Prolog.

™ Klein, Capet e despre dragoste. IV. 98. "
Scrisoriduhovniceşti, 339.
1
< 'uvinte despre nevoinţă, 56.
1
Ibidem. 43.
I dpete despre dragoste. IV. 82. 0
lipistole, 2.
" Capete despre dragoste. I, 17.
* Ibidem. 61. *A£dbn.71.
607
Redobândirea sâiuităţii
du-l, iar pe altul urându-l, pentru pricina acesta sau aceea; sau pe acelaşi o dată
iubindu-l, ai(ă data urându-1, pentru accleaşi pricini".37
A-i iubi pe toţi oamenii deopotrivjt înseamna* nn numai a nu l&sa deoparte pe
nici unul, ci şi a-i iubi pe toţi, înlotdeauna şi cu aceeaşi Iflrie. Astfel, Sfântul
Maxim scrie: „Dacâ pe unii îi urăşti, pe alţii nici nu-i iubeşli, nici nu-i urăşti; pe
alţii, iarăşi, îi iubeşti, dar poirivii; şi, în sfărşit, pe alţii îi iubeşii foarte tare; din
aceasta neegalitate cunoaşte că eşri departe de dragostea des;lvârşita\ care cere să
iubeşli pe tol omul deopolrivă"."1 De aceea Stanlul Părinle indeamnă: „Să" iubim
pe rot omul din suflet",*' şi arată ca\ în limp ce „prietcnii lumii nici nu iubesc pe
loţi, nici nu sunt iubiţi de toţi.... prietenii lui Hristos păstreazft dragostea
necurmata până la sfârşit".411
Itibirea de aproapele, care prin natura sa este una şi aceeaşi faţS de toţi, are
totuşi mullc şi felurire chipuri,41 şi chiar, aşa cum am spus, „cuprinde lucrarea
tuluror virtuţilor".42 Astfel, Sfâniul Pavel scrie: „Dragostea îndelung rabdă;
dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se irufeşte.
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu cauta" ale sale, nu se aprinde de mflnie,
nu găndeşte răul. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le
suferă, loate le crede, toatc le nfldajduieşte, toate le rab-dă" (1 Cor. 13, 4-7).
lubtrea se manifest îndeosebi prin bunăvoună. bună-tate, blândeţe, îndelungă-
râbdare. împreună-pătimire, facere de bine.
Pentru ca\ potrivit pomncii Mântuitorului (Mt. 22, 38; Mc. 12. 31; Lc. 10, 27).
se cuvine sa-1 iubim pc aproapele nostru ca pe noi înşine/0 mulţimea lucrărilor
iubirii se cuprinde în aceste două" sfaturi: să nu faci semenului tau nimic din ceea
ce n-ai voi sâ ţi se facă; şi să-i faci tot ceea ce voieşti sfi (i SC facă lie.44
Primul dintre ele, formulat negativ, îl aflăm în Vechiul Testament, şi cste dat
de dreptul Tobit: „Ceea ce urăşti tu însuţi, aceea nimănui să nu faci" (fob, 4, 15).
La Sfăntul Pavel îl găsim prezentat astfel: „lubirea nu face rău aproapelui"; iubirea
este deci împlinirea Legii (Rom. 13, 10), De altfel. el reia acest sfat - iar in urma
lui şi Părinţii - în multe dintre indrumarile sale. prin care îndeamnă nu nuniai la
ferirea de orice fapta" sau cuvănt care ar
17
Ibidem, 70. "*
Ibidem, II. 10. "•
ibidem, IV. 95. '"
ibidem, 98.
A
' Sf. Grigore eel Miire, Cmnentnriu In lov, X. 6. Sf. Simeon Noul Tcolog. Cawheze. \
(„Multe Mini numele iubirii. multc faptele ei, mai nuilte încă semnelc, şi încă şi maî
uuilie însuşirile ei iliiiuuezeieţti. dar firca ei este una şi asemenea...").
13
Ibidem.
'' Cf. Sf. loan Oură de Aur. Htrspre dmgostea destiwtnfiiu. I. Sl'. Varsanufie şi loan.
St nsori duhovriict'şii, W)
44
Cf. Sf. Grigore eel Mare. ('omenltuiu In low X. 6.
(m
Itibirea
pulea face râu aproapclui, fie chiar numai înlristându-l, ci şi de orice gănd sau intenţie
reu împotriva !m de orice atitudine. fie văzută. fie launtrică, care să fie din punct de
vedere duhovnicesc rea şi vicleanfl. Astfel. de pildă, iubirea nu cunoaşte pizmuirea
aproapelui,*"' dispreţuirea47 şi judecarea lui;4" eel cure iubeşte cu adevăral nu se bucura
peniru ncnorocirea sau căderea fralelui.4* şi nici nu-i doreşte răul,50 şi nici nu se
înlrisleaza de binele lui".,. Vedem şi de aici că iubirea vine ca rod al nepătimirii, căci
numai nepătimirea nimiceţrte toate patimilc, care, sub o formă sau alia şi într-o măsură
mai marc sau mai mică îl imping pe eel înrobit de ele sn se poarte rău sau să-l privească
cu răutate pe semenul lor.
Al doilea sfai, fonnulai pozitiv, este dat de Mântuilorul fnsuşi, în Noul Testament:
„Toate câte voiţi să vă facă vouă oamenii asemenea şî voi faceţi lor" (Ml. 7. 12; Lc. 6,
31). Aceasta înseamna" mai ales a te simţi solidar cu toţi oarnenii şi a le venî în ajutor,
dupa cum îndeamnă Apostolul: „Purtaţi-vă sarcinile unii allor şi aşa veţi împlini lcgea
lui Hristos" (Gal. 6. 2). şi ate face slujiiorul lor (cf. Gal. 5, 13). Acest ajutor dal din
iubire Irebuie să împlineascfl toate trebuinţele aproapclui: cele impeşti, prin
milostenie,*2 iar cele stilleteşti, prin aducerea lui la Dumnezeu, dacă s-a îndepărtat de
El.w ajutându-l să-şi tămaduiască sufletul său,w îngrijindu-ne de sporirea lui du-
hovnicească şi de mântuirea sa," ajutor care se dă prin cuvânC slujfce" şi
Cf. Avva Dorotei. îmăfătuii de suflel fvlosiiotire. III. 5 („FaţS de aproapele s,"i nu facă
cintfva nimic de care şrie câ necăjeşte sau riuieşte pe aproapele. fie cu lucrul, fie cu
cuvâiiiuJ. lie cu înlaţişarea. fic cu privirca...*'). Sf. Maxim Mărnirisitorul, Capr.te dejtpn
dmgaste, I, 41 („Cel ce iubeste pe Dumnezeii nu înfrisiează pe nirneni..."). "Xf. I Cor.
13. 4. Sf. Maxim Milrturisitorul. Captit*despre dmgoste, I. 55. 17 Cf. Sf. Varsanufie si
loan. Sctisori duhovniveşli, 342. ""Cf. I Cor. 13. 5. Sf. Maxim Mărturisitorul.
Capetedespredmgo&te, I, 42; 57. 1 ( f. I Cor. 13. 6. Sf. Maxim Marturisttorul. foe, tit.. I,
56. "Cf. Sf. Maxim MTircurisitorul. toe. cit. ' Cf. ibidem, 55.
K
Cf, 2 Cor. 8. 14. Sf. Maxim Marturisitorul. toe. cit., 26.
1
Cf. Sf, Vasile eel Mare. Regulile mici. 176 („FIUKICS omul esle alcSluit din Imp şi
sitflet, in cc priveşte suflclul să-i iubim... muslrându-i şi sfaiuindu-i şî îndcmnândti-i în
orice chip spre înioarccre; ial în ce privesle rrupul, să ie facem bine, când an liebtiinţîi
de cele necesare pentru vi&ţă'*).
'' Cf Sf. loan Gunl de Aur, Qmffit to toon, LVI1I. 3. Sf. Maxim Martiirisitorul, Capete
dttxpre dfugosle, I. Z5; IV, 83. Sf. Varsanufic şi loan. Scrisori dtdiovmcn'i'- 315.
1
Cf. Evagri», Cuvânt despr* mgăeiime, 122 („Fericit este monahul care socofeşte
mfmiuircu si înaintarea luluror ca pe a sa"). Sf. Maxim Marturisitorul. Capete dexpre
dragosir. I. 13 („Cel ce iubeste pe loi omul ca pe sine însun.... caml vede inionrcerea şi
îndrepiarca lui se bucunl cu bticuric mare si negrSila"). Sf. Simeon Noul Tcolog,
Catthe», Viil
Cf. Sf. Maxim Marturisilorul, Capete despre dmgoste. I. 26, Sf. Mactuie l-
gipicanul, Otniiii dtdiovnictrfti (Col. II), XL. 6. "Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil,
Capetedespredmgoste, I. 26,
(m
Redobâttdirea sănâtăţii
mai ales prin rugăciunc '' lubirea mai înseamnă şi să avem o aceeaşi simţire cu
aproapele, să pâtimim impreuna cu el, adică sâ ne bucurăm pentru binele lui şi să
ne întristăm pentru suferinţele şi necazurile sale,v; mângâindu-1 şi înlărindu-1 la
vreme de nevoie.60
Sâ spunem, în sfârşit, că a-1 iubi pe aproapeie ca pe tine însuli înseamnă a te
simţi legal şi unil cu el. Putem spune, o data cu Evagrie, că desăvârşită iubire are
„eel ce se socoteşte pe sine una cu toţi, deoarece i se pare că se vede pe sine
necontenit în fiecare".61
Cel dintâi temei al iubirii aproapelui este imitarea lui Dumnezeu pe cat este cu
putinţă pentru om: „întru aceasta a fost desăvârşită iubirea Lui faţă de noi...,
fiindcă precum este Acela, aşa suntern şi noi, în lumea aceasta" (I In 4, 17).
Aceasta înseamnă ca omul trebuie sa-şi conformeze alitudinea faţa de cei de-o fire
cu el dupâ modelul relaţiilor existente între Cele Trei Persoane ale Prea Sfintei
Treimi. Hristos însuşi S-a dat pe Sine drept pildă de iubire: „Precum M-a iubit pe
Mine Tatăl, asa v-am iubit şi Eu pe voi" (In 15, 9). Şi, de asemenea, să-L urmeze
pe Dumnezeu în iubirea Acestuia faţă de oameni, adica săurmeze:
iubirea Tatălui, care a mers până la jertfirea singurului Silu Fiu pentru ei:
„Cfci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aiba viaţă veşnică" (In 3, 16); Jntru aceasta s-a
arătat dragostea lui Dumnezeu către noi, că pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a
Irimis Dumnezeu în lume, ca prin El viaţă sa avem. în aceasla este dragostea, nu
fiindcfi noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe
Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubiţilor, dacă Dumnezeu astfel
ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul" (In 4, 9-11);
- iubirea Fiului, Care de bunăvoie S-a întrupat, S-a răstignit, a pătimil si S-a
îngropal. Astfel. Sfântul Maxim Marturisitorul spune că „Dumnezeu, Care a fScui
firea noasirS..., din iubirea cea pentru noi... S-a fflcut întreg ca noi".M .Jubirea L-a
făcut pe Fiul cel preaiubit al lui Dumnezeu să coboare printre noi", spune tot aşa
Sfântul loan Gură de Aur." lar Apostolul scrie: „Dumnezeu îşi aratfi dragostea Lui
faţă de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit când noi eram încă păcătoşi"
(Rom. 5, 8). Hristos însuşi
,H
Cf. Mt. 5, 44.
'*' Cf. Sf. loiin Gură dc Aur. Despre dragostea desăvârsild, I. Sf. loan Scărarul. Scara,
IV, 40 („De voieste cineva sil stie că are iubirea de fraţi şi dragostea adevărată, se va
incredintu de&prc eu ennd se va vedea pe sine plângfind pentru greşalele fratelui şi
veselindu-sc de înaintarile şi darurile lui"). Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori
dtihovnicestii, JJ9.
''" Cf. Sf. Varsanufie şi loan. Scrisori duhtnmcefli, 315.
M
Cuv/int despre nigăciime, 125.
'■ Eptstole, 2.
6
' Despre dragostea desâvărsitâ. 1.
61(1
Iubirea
învaţă să luăm iubirea sa pentni noi drepi pilda pentru iubirea semenilor: „Precum
Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi s3 vă iubiţi unul pe altul" (In 13, 34); „Aceasta
este porunca Mea: să vă iubiţi unul pe altul precum v-am iubii Eu" (In 15, 12). Şi
pe temeiul cuvintejor Lui, Apostolul învaţă: „Umblafi îniru iubire, precum şi
Hristos »e-a iubit pe noi" (fifes. 5, 2);
- iubirea Sfânlului Duh, Cel Care revarsă jn oameni iubirea dumnezeiascfl şi
izvor al iubirii dintre oameni şi al iubirii lor de Dumnezeu (cf. Gal. 5,22).
Faptul c.1 iubirea desăvârşitâ este iubirea tuturor oamenilor deopolrivă tşi are
temeiul in iubirea de oameni a lui Dumnezeu, care-i cuprinde pe toţi, pân-1 la
iinul, fîlră nici o deosebire. fubiţi şi pe vrâjmasit voşrri, şi nu numai pe cei care vâ
iubesc, spune Domnul, „ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri. ca El face să
răsară soarele peste cei răr şi peste cei buni şi Irimite ploaie peste cei drepţi şi
pesle cei nedrepţi" (Mt. 5, 45); „că El este bun eu cei nemulţumitori şi râi" (Lc. 6,
35); „Fiţi. dar. voi desiîvârşiţi, precum Talăl vosfru Cel ceresc desăvârşii este"
(Mt. 5, 48); „Fiţi milostivi, precum si Tarăl vosiru este miJostiv" (Lc. 6. 36).
Toate aceste îndemnuri aJe MÂntuitoruluî snnr astfel tâlcuite de Sfântul Maxim:
„«lubiţi pe vrăjniaşii voştri, faceţj bine celor ce vă urâsc pe voi, rugaţi-vă pentru
cei ce vă blestemă» (Ml. 5, 44). De ce a poruncit Domnul acestea? Ca să re
slobozeascîi pe fine de ură, de întristare, de mânie şi de ţinerea de minle a răului,
şi să te învrednicească de cea i i i . i i mare avuţie. care este dragostea desăvârşită.
Căci e cu nepurinţă să o iiiba pe aceasta cel ce nu iubeşte pe roţi oameni i la fel,
asemenea |ui Dumnc-zeu, Care-i iubeşte pe toţi oameni i la fej şî «vrea ca toţi să
se mâniuiaseă şi la cunoştinţa adevărului sîi vină» (I Tim. 2, 3)".M Acelaşi Sfânt
P.lrinte spune în altîl parte; „Domnul şi Dumnczeul nostru lisus Hristos, arătându-
şi dragostea Sa faţă de noi, a pătimit pentru (oată omenirea şi tuturor le-a dăruit la
fel nădejdea învierii, chiar daca" atflrnă pe urmă de fie-care să se facă pe sine
vrednic fie de slavă, fie de chinuri".65
0 altă raţiune pentru care dragostea desăvârşitâ îi cuprinde deopotriva pe ioţi
oamcnii, este ca oamenii sunt, în esenţă, cu toţii egaJi şi de aceeaşi fire. „Cu toţii
suntem de o singura" şi aceeaşi fire, mădulare unii altora. De aceea se cuvine să
ne iubim unii pe alţii cu o dragoste desavârşită", scrie Sfânlul Antonie cel Mart*6
Sfantul Maxim spune, în aceJaşi sens, că; „dragostea de-săvârşitâ nu sfâşie firea
cea unică a oamenilor, luftndu-se dupS păreiile şi încJinarile diterite ale voii lor.
Ci privind punirea (la aceasu fire comună) iubeşte pe loţi oamenii la fe]".67 lar în
altă parte arata* câ iubirea stîi în cin-stirea tuturor oamenilor dupfl cum „o cere
raţiunea fîrii, carc dft ca lege deopotriva cinstire şi taie de la firc orice inegalitate
apărutfl în fiecare prin prejudecatîi, şi îi adună pe toţî în ea prin puierea cea una a
identităţii".68 „Cel
" ('a/n'if despre dmgosttf, 1, 61,

Vlbidm.ll.
ha
Epistoit, IV, 9.
^' Capgte despre dmgostc, 1,71.
H
Episjole, 2.
611
lifdfibâiuiirea sâmUâfii
desăvârşit în iubire (...) - mai spune el - nu mai cunoaşle deoscbirea între sine şi
altul, sau între rob şi slobod, sau între bărbat şi femeie; (...) ci... ■ ■ irjr.111.1 la
firea cea una a oamenîlor, prîveşte pe toţi l , i fel şi arc faţă de toţi aceeaşi
dragoste".69 El dă drept pildă în aceastâ privinţa pe Avraam, care prin dragosle s-a
înălţat pan a la Dumnezeu, „părăsind particuluritatea celor divizaţi şi care divide,
nemaisocotind pe celâlalt om ca pe altul decâl sine, ci ctinoscând pe toţi ca pe
unu), şi pe unul ca toţi".70 De altfel, penlru aceasla ne sunt pildă toţi sfinţii, care,
aşa cum arată Sfântul loan Gnră de Aur, se poartă „ca şi cum tot neamul omenesc
ar fi formal dinlr-o singură pcrsoană".71 De aceea, Sfântul Simeon Noul Teolog
învaţă că „pe toţi credincioşii, noi, credincioşii, trebuie să-i vedem ca pe unul'.
De vreme ce toţi oamenii au aceeaşi „fire duhovnicească", spunc Sfâniul
Antonie eel Mare, „eel care greşeşte faţă de aproapele, greşeşte faţă de sine; eel
care face rau şi-l nedreptăţeşte pe semenul său, sieşi îşi face rău; iar eel ce face
bine frateluî, sieşi îşi face bine"; şi, iarâşi: „eel care se iubeşte pe sine, îi iubeşte şi
pe ceiialţi",71 şi invers. Acelaşi sens îl are spusa lui Evagrie, citată mai sus:
„Monah este cel ce se socoteşte pe sine una cu toţi, deoarece i se pare că se vede
pe sine necontenit în fiecare".74
Această naturâ" duhovnicească, pe care se înlemeiază uniratea neamului
omenesc, este chipul lui Dumnezeu în om, care constituie şi defineste în chip
fundamental natura omenească, regăsindu-sc în fiecare dinlre noi. De aceea, a-1
iubi pe aproapele înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu prczent tn el prin chipul Său
imprimal în acela. Astfel, imediat după cc a spus cfl „cu loţii suntem de aceeaşi
fire", Sffintul Anlonie adaugă: „De aceea se cuvine să ne iubim unii pe alţii cu o
dragoste desăvârşită. Cu adevârat, cel care-şi va iubi aproapele, II va iubi pe
Dumnezeu, şi cine îl iubeşte pe Dumnezeu, se iubeş-te pe sine".7* Vorbind despre
dragoste, Sfântul Isaac Sirul spune en Dumnezeu „Se bucură cîind vede pe cineva
ca* odihneşte chipul Lui şi-l cinsteşte pe acesta pentru El".76 într-o aceeaşi
perspective, Evagrie scrie că „rostul dra-gostei e să se dăruiască fîecarci imagini a
lui Dumnezeu aproape în aceeaşi măsură în care s-ar dărui Protoripului" 7 şi
fcriceştc pe „monahul care soco-leşte pe toţi oamenii ca Dumnezeu, după
Dumnezeu".7*
Toate aceste lemeiuri pe care le-am prezentat. arată limpede că iubirea laţă de
aproapele este profund legată de iubirea lui Dumnezeu; într-adevăr,
' ('apt'tv daspne ilntgoste, II. 30.

* Ifyisiole, 2.
71
Tâlcmre h i'mbmil 9, 8.
' C*fe225<tofiapW«...,lfl.3,
n
Eputoie,TV,7.
14
CttVâttt ihsprf. nigâciimr.
125.
,%
Epistot*, IV. 9.
■' < nvhih' deapre nevomţă, 5.
'''jmuuul pMCtic, 89.
1
('iivânt despre mgăciune, 121. 612
Iubirea
ea constă în a-1 iubi pe semen „pentru Dumnezeu", „în numele Său", a-l cinsli
pentru valoarea pc care o are în ochii lui Dumnezeu, ca persoană dupa chipul Lui
şi in care esle sădilă asemănarea cu El, lubirea stfi în a-1 iubi pe aproapele in
Dumnezeu şi pe Dumnezeu in aproapele. Acesta este înţelesul cuvintelor lui lisus
când, vorbind despre faptele de milostenie (Ml. 25, 31-46), spun©; „Adevărat zic
vouit, întrucăt ati făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi
făcut'", şi; „întrucât \\\\ aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici mie nu Mi-aţi
făcut" (Mt. 25, 40 şi 45). Altfel spus, tâlcuieşle Sfântul Vasile eel Mare, Dornnul
„socoteşte binefacerea (catre aproapele) ca şi cum l-ar tl fost făcutâ Lui însuşi'V"'
De aceea, în altă pane, iiideamnâ ,.sâ slujirn fraţilor ca şi cum am aducea slujirea
însuşi Dorrmului".*" Avva Apollo „spunea penlru primirea fraţilor: Trebuie sâ ne
închinâm fraţilor celor ce vin la noi; caci nu lor, ci lui Dumnezeu ne închinăm.
Căci se zice că dacă ai văzui \x> fratele tau, ai văzut pe Domnul Dnmnezcul
tâu".M iar Sfântul Simeon Noul Teolog, după ce spune că trebuie să-i vedem pe
toţi oamenii ca pe I I IH I I singur, adaugă: „în fiecare dinlre ei trebuie să vedem pe
Hristos"," dându-1 drept pildă pe Sfantul Simeon Studitul, care „pe toţi cei
botezaţi îi privea ca pe Hristos".*' în ceea ce-l priveşte, Sfăntul Maxim
Mărturisitorul, aratând câ „cel desîWârşit în iubire.,, nu mai cunoaşte deosebirea
între sine şi altul, între rob şi slobod. sau între bărbat şi femeie", încheie cu acesl
citat din Epistola către Galateni: ,.în toţi este Hristos" (3, 28).
Aceasta înseamna* că iubirea de aproapele capatâ preţ nuinai dacă slâ în
legăiura cu iubirea lui Dumnezeu. „întru aceasta cunoaştem cîî iubim pe fîii lui
Dumnezeu, dacă iubim pe Dumnezeu şi împlinim poruncile Lui" (1 In 5. 2),
Aceasla înseamnă, de asemenea, căea trebuie să fie întotdeauna subordo-nata
dragoslei de Dumnezeu. Prinlre molivele pentru care oamenii se iubesc imii pe
alţii, pe care le enumeră Sfântul Maxim, unul singur este cu adevăral vrednic de
laudă, aliinci când iubim „pentru dragostea lui Dumnezeu".*'1 Aşa cum invală
lisus, iubirea lui Dumnezeu este „marea şi întâia porunca" (Ml. 22. .18), iar
iubirea de aproapele vine în urma ei (Mt. 22, 30; Mc. 12, 31). Părinţii. amintind
aceaslă răndutaUV* alrag atenţia asupra ispitci de a nu ţine seama de ea,
împlinind faptele dc iubire călre aproapele fără a ne ingriji de iubirea de
Dumnezeu. Această preîntâmpinare este necesarfi, căci, aşa cum spune Origen,
tâlcuind un versel din Căntarea Cântarilor (2, 4). în timp ce „iubirea sfinţilor este
bine rânduită", „de ce multe ori lucrSrile dragostei (la ceilalţi oameni) sunt în
nerânduiaiă. Ceea ce Irebuie să cinstească mai inlai,
Requlite man, t. K" RegutUe

mici, 160. u Pateiinil, Pentru Avva
Apollo. 3.
13
Crte 225 de vapele..., III. 3. Cf. ibidem, 96: „văzund pc Irate le şi pe npioupcle său
D| |w Dumnczeul siUi...". " Inme.XV. 209. u Capet» despre dmgaste, II, 9. " Cf. St
Vasile eel Mare. Regulile mad, I.
613
Redohfiiidirea mniiidţii
ei cinstesc în rândul al doilea, şi ceea cc trebuie să cinstească în rândul al doilea, ei

cinstesc în rândul întâi".*6 Sfântul Isaac Sirul spune şi el că „frumoasă şi vrednică
de laudă esle iubirea aproapelui, când grija ei nu ne desface de iubirea de
Dumnezeu" şi „dulce este întâlnirea cu fraţii noştri duhovniceşli, cănd putem păzi
împreună cu ea şi pe cea cu Dumnezeu".'" lar vSfânlul Macarie Egîpleanul scrie şi
mai limpede că omul trebuie „să urmârească înainte de toate şi întotdeauna frica
lui Dumnezeu şi sfânta iubire catre El, care e cea dintâi şi cea mai mare poruncă.
(...) Şi din aceasta se poatC uşor împlini a doua poruncă, adică iubirea către
aproapele. Căci cele dintai trebuie puse înaintea celorlalte şi pentni ele trebuie să
ne străduim mai mult, Şi aşa, după cele dintai vor urma cele de-al doilea. Dar daca
cineva nu se sârguieşte pentru porunca aceasta dintâi şi mai mare, adică pentni
dragostea către Dumnezeu (...), ci voieşte să-şi închine numai grija din afară slujirii
celei de-a doua, îi va fi cu neputinţă să o împlinească pe cea dintâi în chip sănătos
şi curat".**
Aceasta nu înseamnă însă că iubirea aproapeiui trcbuie cumva absorbită şi
stinsă în iubirea lui Dumnezeu - ceea ce ne-ar putea face să credem, în ultimă
instanţă, că este de ajuns să-L iubim pe Dumnezeu, îar de iubirea de semeni ne
putem lipsi. Aşa cum vom vedea însă, nu-L putem iubi pe Dumnezeu daca nu-i
iubim pe oameni, aceste două feluri de iubire fiind de nedes-părţit. Şi după cum
dragostea de Dumnezeu nu poate fi redusa la simpla iubire a fratelui, tot aşa
iubirea acestuia nu se poate împlini doar prin iubirea lui Dumnezeu, pentru că
aproapele nostru are, în calitatea sa de persoana, o autonomie şi o traire menite nu
sa se stingă în Dumnezeu, ci să se manifesto şi sâ se împlinească în EI, prin har,
pentru veşnicie; aşa încât, iubirea aproapelui, ca şi dragostea de Dumnezeu, nu va
avea sfârşit (cf. 1 Cor. 13, 8); în una, ca şi în cealaltă, „înaintând, niciodatâ nu
ajungem la sfârşit, nici în veacul acesta, nici in eel viitor".89
De fapt, dragostea este fundamental una, dupfi natura, originea şi ţelul ei:
există o unică iubire, care îşi are izvorul în Dumnezeu, şi în El îşi află sfârşi-lul.
Astfel, Sfântul Maxim scrie despre ea că „nu o împărţim ca pe alta şi alta, între
Dumnezeu şi aproapele, ci una şi aceeaşi se îndreaptă întrcagă spre Dumnezeu ca
datorata Lui".90
"* Omilii la Cănlarea Cântărilor. II, 7. '''

Cuvinte despre nevainfti, 73.
* i'amfrază la Mar&rie Egipteatiul, I I.
* Sf. loan Scilruml. Scara. XXVI, 38. Cf. Sf. Maxim Mărturîsiloml, Vupeie despre
dmgoste. III, 100 („iubirea, supraunindu-se penuu veacuri nemărginitc cu Ccl nemiîr-
fiinii. r3niănc punirea, crescand mcreu mai nu de ea").
*' EpistoU, 2.
614
luhîrea
3. lubirea de Pumnczeti
lubirea de Dumnezeu nu poate fî redusă la un simplu sentiment. Cu toate că efl

pune în mişcare în primul rănd facullaţile afective ale omului, puterea lui de a dori
(tni0viLexiK6t;) şi de a iubi (gptmncn, Suwxpiţ),'" nu se linii-teaza la acestea, ci-i
mişcă înireaga fiinţă şi-i pune în lucrare toate puterile. Hristos spune limpede; „Să
iubeşti pe Domnul Dumnezeul tSu, cu toată ini-ma la, cu rot sufletul tâu şi cu tot
cugetul tău" (Mt. 22, 37); „Să iubeşti pe Doninul Dumnezeul tău din toata inima
ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tau şi din toată puterea ta" (Mc. 12, 30; cf.
Lc. 10, 27). Aşa cum am văzut mai înainle, iubirea este legată de toate virtuţile, şi
deci de folosirea firească •A tuturor „puterilor" sau facultăţilor omului.
Citindu-i pe Părinţi, de la bun începul vei constata cu surprindere că ei vorbesc
puţin despre dragoste. Un prim motiv ar fi că iubirea nu stă în vorbe. ci mai ales în
fapte - tie ele acte lăuntrice sau exterioare. Un al doilea, faptul că „iubirea de
Dumnezeu nu se poate învăţa".y2 Al treilea, că iubirea, în formele ei cele mai
înalte, este inefabilă. Al patrulea motiv este că iubirea de Dumnezeu stă în esenţă
în împlitiirea voii Sale,93 deci în lucrarea poruncilor. De aceea, a vorbi de
împlinirea poruncilor, de lupia împotriva patimilor şi de câştigarea virtuţilor - aşa
cum fac învăţătorii sftntelor nevoinţe - înseamnă a vorbi despre iubire, centrul şi
axul vieţuirii ascetice.
fnsuşi Domnul ne învaţă că dragostea de Dumnezeu stă în împlinirea po-
nincitor Lui: „De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele" (In 14, 15); „Cel ce are
ponincile Mele şi |e păzeşte, acela este care Mă iubeşte" (In 14, 21); „Dacă Mă
iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu" (In 14, 23); „Rămâneţi întru iubirea Mea.
Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne întru iubirea Mea, după cum şi Eu am
păzit poruncile Tatălui Meu şi rămân întru iubirea Lui" (In 15, 9-10). Apostolul
loan spune: „Cine păzeşte cuvântul Lui, întru accla, cu adevărat, dragostea lui
Dumnezeu este desăvârşită" (1 In 2, 5), şi, încă şi mai limpede: „Dragostea de
Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui" (1 In 5, 3; cf. 5, 2).
Dragostea de Dumnezeu stă în împlinirea tuturor poruncilor Sale, far.n a lăsa
vreuna deoparte, dar mai întâi de toate in cea a iubirii de aproapele, căci aceasta
este cea de-a doua poruncă data de Mântuitorul (Mt. 22, 39; Mc. 12, 31) şi cea
mai mare după porunca iubirii lui Dumnezeu (Mc. 12, 31). După
A se vedea, de pildă, Sf. Simeon Noul Teolog, Discunuri etire, IV. Sf. loan
Scărarul, Scam, V. 6. Sf. Vasile eel Mare. Regulile man, 2. " Sf. Vasile eel Mare.
Regulile snort, 2.
* Cf, idem. Regulile mici, 157: 211 („Care este măsura dragoslei câtre Dumnezeu ?
Lupta neînlieniptă a sufleiului pesle puierile lui. ca să facsî voia lui Dumnezeu...)". Sf.
Maxim Murturisitorul, Capete despre dmgoste, III. 10 („Ducu iubeşie cineva pe Dum-
nezeu. acela se si grăbeştc să facă cele placure Lui"). Origen. Omilii la Cânlarea Can-
niritor,\>G 13, 164.
d\5
Reilobâiuitrea săiuilâfii
•
cum dragostea de semeni este de nedespărţii de iubirea lui Dumnezeu şi nu poate fi

adevăratâ fără iubirea Lui, lot aşa nu-L ptilem iubi pe Dumnezeu fărâ a-l iubi pe
aproapeie nostru. „Daca zice cineva: iubesc pe dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte,
mincinos este \ Penlni că cel ce nu iubeşte pe fralele său, pe care l-a vftzut, pe
Dumnezeu, pe Care nu L-a văzur, nu poate să-L iubească. Şi această poruncă avem de la
El: cine iubeşte pe Dumnezeu să iubească şi pe fratele sfiu" (1 In 4, 20-21). lubirea
semenului apare astfel ca urmare şi împlinire a iubirii de Dumnezeu.'14 „Cel ce iubeşte
pe Dumnezeu nu poate si nu iubească şi pe tot omul ca pe sine însuşi"; „Cel ce iubeşte
pe Dumnezeu cu siguranţa iubeşte şi pe aproapeie", spune Sfântul Maxim
Mărturisitorul.^ Dar, m acelaşi timp, dragostea de Dumnezeu apare şi ea ca urmare a
iubirii fratelui,*'' de vremc ce aceea nu poate exista dacă nu existâ mai întâi aceasta.9
Sfânlul Maxim Mărturisitorul limpezeşte aceasta, spu-nănd: „Domnul zice: «Cel ce Mă
iubeşte pe Mine, va păzi ponincile Mele» (In 14, 23). «Iar porunca Mea aceasta este, să
va iubiţi unii pe alţii» (In 15, 12). Cel ce nu iubeşte, aşadar, pe aproapeie, nu păzeşte
porunca. Iar cel ce nu pâzeşte porunca. nici pe Domnul nu-L poate iubi";'*" şi nu se
fereşte să araie că „cel ce vede in inima sa vreo urma de ură faţă de vreun om oarecare,
penlru vreo anumitiS greşeală, e cu totul strain de iubirea de Dumnezeu".99 Dovada
dragostei de Dumnezeu este iubirea aproapelui.100
Accstc înalte forme ale iubirii sunt deci „nedespăfţit legate una de alta, ca zaJelc
uiuii lanţ".1 ' Ele se pricinuie ■ una pe alta, si una se cuprinde in cea-laltâ. Avva Doiotei
prezinta o imagine care ne face să patrundem înţelesul lucrurilor: „Presupuneti că este un
cere (...). Socotiţi că acest cere este lumea, că mijlocul cercului este Dumnezeu, iar
liniile care due de la marginile !ui la mijloc suni caile sail vieţuirile omeneşti, Deci cu
cât intră sfinţii mai mult spre cele dinliUuitru, in dorinţa de a se apropia de Dumnezeu,
pe mfisura pătninderii lor, ajung mai aproape de Dumnezeu şi intreolaltfi. Cu cat se
apropie mai mult de Dumnezeu, se apropie întreolallă; şi cu cat se apropie mai mult
întreolaltă, se apropie mai mult de Dumnezeu. La fel cugetaţi şi despre despărţire. Căci.
când se despart de Dumnezeu şi se întorc la cele din afarS, e vădit că, cu cât ies şi se
depărtează mai mult de Dumnezeu, cu atât se
4
Sf Vasile cel Marc, Regttlile man, I; 3.
* Capete despJt dragosie., I. I 3» 23. '"• Cf.
Sf. Vasile ce\ Mare, Regulile mari, 3.
7
Cf, Sf. loan Scararul. Scara, XXX, 15. Sf. Maxim Mîtrturisitonil. Cuvtmt ascetic, 7
(Jubirea întreolaliă Intcmeiuzâ iubirea de Dumnezeu. care este plinirea a toala porunca
lui Dumnezeu").
' Capete despre ilragosle, I, 16.
"'Ibidem, 15.
" St', loan Scănirul. Scam, XXX, 15 („Cel ce iubeşle pe Domnul. a iubil mai men pe
fralcle său. Dovada primului lucm este cel de-al doilea"). Sf. Maxim Mfutumiionil, Cuu&nf
ascetic, 7 („Iubirea de once om... esle scinnul iubirii de Dumnezeu..."). EpLstnle, 2. ' '" Sf.
loan Gură de Aur. Oniitii la loan. LXXVII, I.
616
luhirea
depâilează mai mult unii de alţii; si cu câi se depărtează mai mult unii de alţii, cu alAt
se depărtează mai muit de Dumnezeu. Acesta esie firea iubirii. In masura in care
suntem în afară si nu iubim pe Dumnezeu, in aceeaşi măsură ne allăm fiecare depârtat
faţă de aproapele. Iar de iubim pe Dumnezeu, cu cat ne apropiem de El prin iubirca
fata" de El, cu atât ne unim mai mull, prin iubire, cu aproapele; şi cu cat ne unim mai
mult cu aproapele, cu atat ne unim mai mult cu Dumnezeu".102
De vreme ce dragostea de Dumnezeu stâ în esenţă în împlinirea voii Sale şi în

lucrarea poruncilor Lui, este de la sine înţeles ca* omul dobândeşte iubirea
conformându-se învăţaturilor dtimnezeieşti;,OÎ ea este ţelul lucrării poruncilor, prin care
se curfîţâ omul de patimi şi câştigS virtuţile.104 La începutul expunerii noastre am arălat
că între iubire şi celelalte virtuţi există o legâtura fundamental», pusă în evidenţă de
Sfantul Apostol Pavel atunci când scrie despre iubire (cf. I Cor. 13, 4-7).105 Tot aşa
exislă o legatura între iubire si lipsa patimilor, pe care, de asemenca, o arată Apostolul
în versetele de mai SUS. Dc aceea, Pjtrinţii prezintă în mod constant neprihănirea şi ne-
pălimirea - de care atârnă dobândirea desăvârşirii virtuţilor - drept condiţie esenţiala a
iubirii. lubirea omului sporeşte pe măsura curăţiei şi nepâtimirii sale, şi el ajunge la
iubireu desăvârşilă atunci când s-a tacut pe sine cu totul curat şi nepâtimilor. ,v Astfel.
Sfântul loan Scărarul spune: „Dragostea este, propriu-zis, lepădarea a tot cugetul
potrivnic, dacă dragostea nu gândeşte răul (I Cor. 13, 5)".10' lar Sfântul Diadoh al
l-'oticeei zicc: „Dragostea desă-vftrşită este proprie drepţilor curăţiţi deplin".'"'' „lubirea
este prune al nepăli-mini";"" „prin nepalimire aţi câsligat iubirea", scrie Evagrie.1" Tot
aşa spune şi Sfăntiil Maxim Mărturisitorul: „Dragostea este născutădc nepătîmi-re". ''
lar Sfântul loan Scărarul spune chiar ca „dragostea şi nepătimirca se deosebesc numai
prin numiri"."1
'"•' hwâţâturi de sufletfotosVoare, VI. 10.

m
Gf. Sf Vasile cel More. Regulile timri. S, Sf. Macurie Hgipleanul. Omi/H duhovtii
i eţti (Col. II). V. 6: IX. 10. Sf. Simeon Noul Teolog. Disrursuri Slice, IV.
" Pcnnii acest din umiă punct, a se vedea Sf. Maxim Milmirisitorul. ('ii/tete drspir
dragoste, I, 31,
s
„Dragoslea îndelung rabdă; dragostea csic binevoitoare.... se bucuro* de adevilt
Toate le suferă, toale le crede. totite le nădăjduieste. loate le nibdă".
"" „Dragostea nu pizimiieşle, nn se laudiî. nu se tnifeşţe..., nu se aprintle de mânie, nu
e nuleşte raul, nu se buctira dc nedreptale...".
( T Apvftegme, Ann II. 365 (33), "" Scam, XXX. 4. A se vedea. de a&cmcneu, Sf.
Nichila Stithntul. O-le SiH) de
tiifH'lt: .. II. 1,
" ('uvâni ascetic hi KM) de cape/e, 16. ""Bvogrie,
/ratahit praGtiC, 811. Cf. ibidem, Prolog. "' Epistole,
61. Cf. Câtrr Evloghie numahul. 23,
'•' Capete despre dragoste. I. 2. Cf. II, 30 („Ccl desiivarşii în iubire a ajims la culroeu
nepălimirii...");IV, 91. "'Scam, XXX, 4.
617
Redobândirea săiiâtâ(ii
Dat fiind că toate patimile izvorSsc din îndepărtarea omului de Dumnezeu şi

alipirea de sine şi de lume, fiind moduri ale acestei alipjri, este limpede că omul
ajunge la adevărata iubire, care este alipire de Dumnezeu, numai curăţindu-se de
patimi şi înstrăinându-se de lume şi lepădându-se de sine. Căci am arătat:
dragosteade Dumnezeu şi iubirea lumii nu pot sta împreună, ci una o îndepărtează
pe cealaltă. „Nu poate cineva dobiuidi dragostea de Dumnezeu o dată cu poftirea
lumii", scrie Sfântul Isaac Sirul."4 Dragostea de Dumnezeu presupune, deci,
renunţarea la tot ce înseamnă alipire de lume şi iubire de sine.l|, „Nu este altă
cărare spre dragostea cea duhovnicească", spune Sfântul Isaac Sirul,"6 Cu privire
la faptul că omul trebuie să se lepede de sine, Sfânlul Diadoh al Foticeei spune;
„Cel ce se iubeşte pe sine, nu poate iubi pe Dumnezeu. Dar eel ce nu se iubeşte pe
sine... îl iubeşte pe Dumnezeu"."7 lar Sfântul Maxim Mărturisitorul învaţă: „Nu fi
iubitor de tnipul tău, şi vei fi iubitor de Dumnezeu"."* lar în ceea ce priveşte
iubirea lumii - care, de altfel, cuprindc si iubirea pătimaşă de sine - Evagrie scrie:
„Iubirea lumii acesteia este vrăjmaşa lui Dumnezeu (cf. lac. 4, 4). Dacă\ asa cum
sta scris (I In 4, 8), Dumnezeul nostru este iubire, dragostea acestei lumi rele este
vrăjmaşa iubirii. Nu este deci cu putinţă să câştigăm iubirea dacă nu urâm
lumea"."9 „Este cu neputinţă sâ* ajungă la deprinderea dragostei eel ce e împătimit
de ceva din cele pământeşti", scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul;1211 şi, în alta"
parte: „Ce! ce nu s-a desfăcut... de împătimirea după cele materiale, nu poate să
iubeasca" cu adevârat nici pe Dumnezeu, nici pe aproapele. Căci este cu neputinţă
ca cineva să se lipească şi de cele materiale, şi să iubească şi pe Dumnezeu,
Aceasta este ceea ce zice Domnul: «Nimeni nu poate sîl slujească la doi domni»
(Mt. 6, 24)".13! Şi chiar spune răspicat: „nu iubeşte pe Dumnezeu eel ce are mintea
legată de ceva din cele pământeşti".1" Sfântul Macarie Egipteanul arată că* sfinţii
„doresc cu multa" ardoare dragostea împăratului ceresc şi numai pe El !l au
înaintea ochilor" şi „de dragul Lui se dezleagă de toată dragostea lumii şi
4
('iivinte despre itevoirifd, 4. A se vedca. de ascmenea, Origen. Omilii la loan, XIX, 21.
"* Cf. Sf. Vasile eel Mare. Ref-ulUe twin, 8. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevoinţă.
I („Nimeni nu poate să se apropie de Dumnezeu decât dacă se depurleazâ de lume...,
«idicil de lucturile liunii"); 73; 81. Sf. Simeon Noul Teolog. Discurxuri etice, IV
(„aratâ iubire fata de El prin tâgăduirea de sine şi a intregii lumi..."). Sf. Nichita
Stiihatul. Cele 300 de capete..., II; I (Jncepimil dragostei de Dumnezeu csle
ilispremirea hicmrilor vflzute şi oinenesti"). 110 Cuvinte dexpre nevohtfd, I.
Ctivânt ascelk in lOOde capete. 12.
1
Ctiju-ie despre dmgoste, IV, 37. '
' hpistole, 60.
lM
< '«pete despre drttgoxle. I. 1. Cf. 72; 75.
1:1
Cm-ant ascetic, 6.
Capete despre dragoste, II, I.
6|K
Iubirea
aruncâ orice legătură pământeascft, pentru ca să poată avea lotdeauna numai acea
dragoste întru inimilc lor şi să nu-L amestece cu nimic altceva".121 lar dacil cineva
rămâne în afara împărăţiei, aceasta se întâmplă pentru că, „airas de bunavoie de
ceva..., se leagă cu iubirea de acel lucru şi nu o mai arata în-treaga lui Dumnezeu
(...), nu se leapădă de sine şi nu iubeşte mai presus de orice pe Domnul. ci de
bunflvoie se lasă încătuşat cu legâturi pâmfmteşti... de dragostea dc lume".'24 „Pe
când sufletul care este atras şi iubeşte pe Dumnezeu, se leagă de El cu toatâ
puterea (...), se leapftdă de sine şi nu dă ascultare sfatului minţii sale..., ci mai
degrabă se lasă în seama cuvântului Domnului, se dezleagă, pe cat ii este cu
putinţă, de orice lanţ văzut şi se preda Domnului",125 Adevărata iubire faţă de
Dumnezeu o au cei care, „dezlegându-se dc iubirea oricărui lucru din lumea
aceasta", Jl iubesc pe Dumnezeu mai presus de orice".126
Deplina lepădare de sine şi de lume nu este numai condiţie a iubirii lui
Dumnezeu, ci şi a iubirii de aproapele.127 Şi, la fel ca iubirea lui Dumnezeu,
dragostea de frate cere şi ea nepătimirea.12* Cu adevărat, numai atunci când s-a
mi.ini de orice patimfi, poate omul să-l iubească pe semenul său cu dragoste
duhovnicească, pentru că, dacă este încă pătimaş, îl va iubi cu dragoste trupească,
mânat de una dintre patimile sale, fie că ştie aceasta, fie câ n-o ştie. Caci
numeroase sum pricinile iubirii, iar cele mai multe dintre ele sunt „pătimaşe" şi
străine de adevărata iubire.129 Câtă vreme n-a ajuns la nepiitimire, omul nu poate
să-l vadă pe semenul sâu in adevărata lui realitate. câci „patimile care-i zac in
suflet i-nu orbit înţelegerea „;"° numai când ajungc cu totul nepătimaş îl vede ca
ceea ce este acela la Dumnezeu şi poate sa* intre înt.r-o legătură duhovnicească
cu el, lipsilă de orice dorinţă sau cuget sau simţamânl tmpcsc (în înţelesul larg al
acestui cuvânt).
Faptul că iubirea stă în împlinirea poruncilor şi că este fundamental legatâ de

mulţimea virtuţilor; faptul că cere lepădare de sine şi de lume, iar ca să ajungă pe
treapta cea mai inalta are nevoie de nepătimire, toate acestea ne urată de ce
Părinţii socotesc iubirea ca sfârşitul nevoinţei, rodul vieţuirii ascetice şi al
strădaniilor pe care le face omul, cu toată fiinta sa şi de-a lungul
OmiMduhovnicefti (Col. II). V. 6.

m
Ibidem, 6. 25 ibidem.
Ibidem, 131 Cf. Sf. Muxim Mărtuiisitorul. Capete despre dntgaste, 11. 30; IV, 37
(„hibcşte pe toţi oniiienii eel ce nu iubeşte nimic omencsc"). Sf. ISUHC Sirul.
Cuvinte despre nevoinifi, 81 („Nu pot dobândi iubirea da oameni cei ce iubesc lumea
aceasta").
" Cf, Evagrie. lipista/e, 60. Sf Maxim MaVlurisitorul. Capete despre dfagoste, II.
30; IV, 92.
^*Cf Sf Maxim Mfulurisilorul. Capete despre dragoste. II, 9.
"Ibidem, IV. 92.
619
Redohândirea sănătâţii
vieţii lui, pentru a se desprinde de lume şi a se întoarce la Dumnezeu. Vedem de
aici c.1 omul nu poatc ajunge îndală să-L iubeascâ* pe Dumnezeu si pe aproapele
său. ci, dupâ cum spune Stantul Macarie Egipteanul, prinlr-o lungă luptă.1" Să nu
uităm însă că dragosrea, culme şi cunună a luiuror virtu-ţilor. este. ca oricc virtute,
un dar al lui Dumnezeu, un har dal de Sfântu] Duh.": Dragostea, spune Sfânlul
Aposlol loan, „este (iese) de la Dumnezeu (feK w5 Oeou)" (1 In 4, 7). „El esie
pricina şi, într-un anume fel, făcălorul şi zămislilorul ei", arală Sfăntul Dionisie
Pseudo-Areopagiiul.1" Sfântul Cle-menl Romanul spune că nimeni nu ..este în
stare a se gasi in dragoste decâl numai acela pe care-l învredniceşte Dumnezeu".'1'
însă penini a primi acesl dar, omul trebuie să-l caute cu toaifl fiinţa lui, să se
oslenească peittru el, sâ se facS pe sine vrednic dc a-l dobândi; altfel spus, să-şi
curăţeascâ inima şi miniea priii nevoinţâ teantropică. De aceea, se cade sâ spunem
despre dragoste, ca despre orice virtute, că este rcxl al conlucrării harului
dumnezeiesc cu strâdania omcnească. Această dialectică esle I impede arulatâ de
Sfanlul Macarie, care spune: „Prin srăruinţă şi încordare, prin grijă şi luptâ
devenim puternici în a câşliga iubirea cea câtre Dumnezeu, care ia chip în noi prin
harul şi darul lui Hristos".1"
fn toatiî aceaslă nevoinţă. prin care omul se înloarce la Dumnezeu, se îiulreaptâ
către El, se curaţeşle şi se deschide cu lotul harului SîUi, rugăciunea are un rol
esenţial. Am arătat aceasta atunci cAnd am vorbit despre felul in care se pot
dobândi virtuţile, dar, când este vorba despre iubire. acest lucru se cere sublinial.
„Toate virtuţile ajulă mintea să câşlige dragostea dumne-/.eiască. Dar mai mull ca
roate. rugăciunea curata", aralâ Sfântul Maxim Mărturisitorul.1"' Omul primeşte
danil dumnezeiesc al iubirii ca râspuns la rugaciunea sa curai.ă şi fierbinte, însoţîtâ
de lucrarea tuturor celorlalte po-runci. Prin rugaciune şi în rugifciune i se
descopera omului taina iubirii; şi cu câi rugaciunea lui este mai curată, cu atât mai
mull pâtrunde in adăncurile ei. ..lubirea aceasta o primeşte monahul in sine prin
harul mgăciunii", spune Sfantul Macarie Egipteanul;117 iar în altă parîe: „Datorila
ei, cei vrednici (...)
1
ParafrazA la Macarie Egipteanul, n („lubirea fafS de Dumnezeu \c clobândeşie...
prin ncvoinţiî mulla ,>i prin ostenealil uscunsB-..").
I,J
Cf. Rom. 15. 30; 2 Tim. I, 7. Sf. Dia.loh al Foticcci. Cuvânt ascetic in l(H> de
capete, 12. Sf. Maxim MaVlurisitorul, Eplstok, 2. '" Despre Nitmete dumnezelefli.
IV. 14, PG 3. 712C.
'"* Epistola ctitrr Corinteni, 50, 2. "s Pamfmzti In Miuutie E&pteaiud, I I . Cf. 13;
Oimlii duhovnivesii (Col. II), V. 12 („Daior esle fiecure dintre noi sa se nevoiască, sa
se inidească şi sâ sc sărguiascfl în a .sâviuşi virtuţile. si su creudă şi să ceai'fi de la
Domnul.., cn sutletul sâ se înipărtiiscască de sfinţenifl Duhului..."). 1"' Cgpete
,h'si>re dmgaste, I. 11. m Omilii duhovmceşli (Col. II), LVI. 4,
620
Iubirea
îşi unesc gânduJ lor cu Domnul într-o iubire negrăită".13' „Rugăciunea (se face) penrru ca să
dobândim dragostea de Dumnezeu. Cjlci in ea aflam prici-nile ca să iubim pe Dumnezeu",
scrie Sfântul Isaac Sîrul, adaugând: „dragostea e din rugăciune". din „rugăciunea curată se
naşle dragostea de Dumne-zeu"; „de nu sulruie (omul) în rugaciune şi,.. în îndeletnicirea cu
Dumnezeu..., nu va ajunge la simţirea dragostei"; „Deci dragostea de Dumnezeu vine din
convorbirea cu El (în rugăciune)"."* Prin rugaciune sporeşte şi se întăreşte dragostea faţa de
Dumnezeu şi de aproapcle. De aceea, SfânCul Macarie Egipteanul învaţă că omul trebuie
„să o ceară pe aceasta (sfanta iubire) de la Domnul neîncetat, ca sâ sc intip;1reascii in inima
lui şi apoi prin pomenirea neîncelatâ a lui Dumnezeu să o câştige tot mai mull, mainland în
ea in fiecare zi şi sporind-o prin har".140 Prin rugâciune. iarăşi, se face intr-atâf vâdită
iubirea,141 încat se poate spune că iubirea esle rugăciunea cu-ratfi şi neîncetală. „Iubirea este
stâniinţy înaintea lui Dumnezeu prin neînce-tata lucrare a hawlui", spune Avva lsaia;l4: iar
Sranlul Maxim Mnrturisiiorul scrie: „Cel ce iubeste cu adevărat pe Dumnezeu, acela se şi
roagă cu totul neîmprăştiat. Şi eel ce se roagă cu totul neîmprâstiat, acela şi iubeşte pe
Dumnezeu cu adevărat";14' iar ..nerniprfistiat'' înseamnă c£l miniea este cu totul goală de
orice cuget strain de rugaciune, $i inima curatâ de orice impali-mire.14'1 In rugăciunea curatâ
omul se află desprins de iubirea patimaşă a lumii şi poate să se alipeascâ cu lotul de
Dumnezeu, dintre toate virtuţile m-paciunea fiind modul eel mai intim de legătură 14* şi unire
cu Dumnezeu. Pe de alia parte, tuimai prin rugaciunea netncetată iubirea se sîllăşluieşte
pururea in suflet şi nu se mai stinge niciodata, 14'1 iar noi putem „să ne îndreptăm neîncetat cu
gândtil către El, cum se îndreaptâ copiii spre mamele lor".'4' lată
',; îbtdetn. XL, 2. Şi inert: ..Acela care stymie zilnic in m»i1ciune. se aprinde de iubhe şi dor
dupii Dumnezeu şi primeşte harnl Duhului...*').
'"' Cuvi'rtr tfr'sprr itt'voiriţti, 35.
'' Pawfraztt to Maatrie ICgipleaiuil, II.
141
Cf. Sf. Macarie Egipteanul. Omitit duhovrtfcestl (Col. II). LV1. 3.
M
ApoJtegnt0. Ann II, 365(33). ■ *' ('nprir ttexpredrogoatt, II. I.
'** Cf. ibidem (nu are „minleu pironită dc ceva din celc păinanleşti"); II. 17 (Xintf iubeşie pe
Dumnezeu stănfie în rugaciunea curată şi anincil din sine loaia patiwa ce-l îinpiedîcă de la
aceasta"). w Cf. Sf. Isaac Skill. Cuvinie despre wvoiiifti.lS.
" Inlr-adevăr, iubirea desîîvarşilii este statomică şi neschimbat aceeasi. ceea cc face din ea
o dispozi|ie permanenta a sufletului, o stare stabilă (fiû;). Cf. Sf- Vasilc eel Mare. Ri'xulilr
itiari, 2 („Iubirea de Duninezeu sc cere de la noi ca o datorie de neîiilâiiirai; iar lipsa ei esie
pentru suflet eel mai nesuferit dintre toale relele"). Sf. Clement AJexandrinul. Stnmwte. VI. 7;
IV. 22; VII. |2. Sf. Diadoli al Foticeei. Citvwu ascetic in 100 de capele, 90. Sf, Maxim
Mărtitrisiioriil. Capete desp/r dragosif, I, I; Ciivânf ascetic. 26. '" Regutile man, 2.
621
Redobândirea sântîuifii
că rugăciunea se vădeşle a fi semnul iubirii. „lubirea călugărului faţă de

Dumnezeu o arată vremea rugăciunii şi starea la rugăciune"; „Cuptorul de foc
încearcă aiirul, iar starea la rugăciune, sârguinţa şi dragostea de Dumnezeu a
călugârilor", scrie Sfâniul loan Scărarul,MH lar Sfântul Isaac Sirul spline că
desăvârşirea iubirii se cunoaşte după nelncetata aducere-aminle de Dumnezeu în
rugăciune, însoţităde înibelşugarea lacrimilor.149
Iubirea, dar al hanilui, putere dumnezeiască izvorâtă de la Dumnezeu Tata] şi

împărtăşitâ oamenilor prin lisus Hristos în Duhul Sfânt, este totuşi, Cii toate
virtuţile, o dispoziţie firească pentru omul aflai în srarea de sănatate origin ara,
care a fost pervertită prin păcat, dar care stăruie totuşi în el ca potenta,13 ea fiind o
însuşire constitutivă a chipului lui Dumnezeu din om, dupâ care acesta a fost creat.
Astfel, Sfântul Antonîe eel Mare vorbeşte dc-spre ..legea dragostei sădită în firea
(omului)" şi despre „bunâtatea dintru început de care s-a împărtăşit firea lui în
slarea cea dintâi, la prima lui face-re".1*1 „Sufletul are râvna de a iubi potrivil llrii
sale pe care a primit-o de la Dumnezeu la facere", spune, în acelaşi sens, Sfantul
Macarie Kgipleanul.1*" lar Sfantul Vasile scrie; „în mod natural şi fără învSţătura
ia naştere în sufle-tul săniitos o asemenea bună dispoziţie sufletească", adică
dragostea.1" Dumnezeu fiind iubire (1 In 4, 8, 16), este cu totul firesc ca omul creat
după chipul Său să poarte in sine această virtute, ca o însuşire care-i defineşte pro-
pria natura. „Pentni ce te minunezi cand spun ca a fi iubitor şi milostiv tnseamnă a
fi om ? Spun incă ceva mai mult: A iubi înseamnă a fi Dumnezeu"/1' Ncvoinţa
ascetic;! şi harul împreuniî lucrâtoare readuc aceastâ dis-poziţie a omului la starea
dintru început. când ea se îndrepta numai spre Dumnezeu, şi refac în loată
stralucirea sa chipul lui Dumnezeu în om, căci, după cum spune Sfantul Maxim
Mărturisitorul, „ea singura aratâ pe om ca chipul lui Dumnezeu".1" Şi tot ele fac
sSmânţa ei să creasca şi să sporească, ajungând la rodul însutil al desăvârşitei
iubiri. Sfantul Vasile eel Mare spune limpede: „învaţarea iubirii de Dumnezeu nu
vine din afară; ci deodată cu întocmirea vieţii, adică a omului, ni s-a împlântat
oarecare raţiune ca sămân-ţă, care are de la sine înclinarea (facultatea) de a-şi
însuşi iubirea. Această sămânţa... cei care tnvaţă să împlinească poruncile lui
Dumnezeu, prin harul
m
Scamt XXVIII. 38; XVIII. 7.
'"" Cuvinlf dpsprr nevoinfă, 85.
1,0
Cu privire lu toate acesta. a se vedea Sf. Vasile ecl Mare. Regulile mart, 2 şi 3. Cf.
Sf. loan Scaianil. Scam. XXVI. 41 (.Jubirea este o vittule fircască în noi").
'* EphtoJe, I- I.
** Omilii duhmmiceşti (Col. II). LV|. 5.
Regtdile mid, 212. ,M
Omilii la Maid. LII, 5. '"
Epistole, 2.
622
Iubirea
Lui devin in stare s-o cultive cu sârguinţă, s-o dezvolte cu înţelepciune şi s-o ducă
Ja desâvârşire".1™ Iar Sfântul Isaac Sirul spune că ajuns la desăvârşirea dragostei,
omul îşi regăseşte firea dintâi. în care, fiind zidit după chipul lui Dumnezeu, în
chip natural lindea şi se străduia sa ajungâ la asemănarea cu EI: „Urmăreştc
milostivirea,1*7 care, când se va afla înlăunlrul tău, ia în tine chipul acelei Sfinle
Fmmuseţi cu care te-ai facut asemenea".1^' Sfâniul Diadoh al Foticeei arată tot aşa
că în iubirea desăvărşită „chipul e ridicat cu totul \A frumuseţea asemânarii".159
Inloarcerea omului la firea sa dtntfu', iubitoare în chip firesc şi sănătos

iiibîtoare, sc face prin asceză teantropicâ, în cadrul unui proces de convertire, prin
care omul îşi întoarce facultăţile poftitoare şi toată puterea sa de a iubi de la lume,
spre care le-a mânat păcatul, pervertindu-le, şi le îndreaptă către Dumnezeu, Cel
care a fost clinl.ru început ţinta sa firească.,w Aslfel, Sfântul loan Scărarul spune
ca dragostea trupească trebuie „întoarsă" şi „schimbată" in dragoste de
Dumnezeu.IM Sfântul Maxim Miirturisitorul arată că sufletul se foloseşte de
puterea sa de a pofti, „prefăcând-o în placere curată şi în amicţie neprihănitâ
pentni dragostea dumnezeiasca".1"2 De asemenea, el spune câ patimile şi
gândurile se cuvin „întoarse spre cele dumnezeieşti",161 şi mimeşte sffinta iubire
„fericită patima".164 Şi arată cum stau lucnirile: ,-Pati-ma de ocară u dragostei
ocupă mintea cu lucrurile materiale; iar putima de laudâ a dragostei o leagă de
cele dumnezeieşti. Căci în care lucruri zăboveşle mintea, în acelea se şi lărgeşte.
Şi cu lucrurile cu care se lărgeşte, cu acelea îşi nuireşte şi pofta, şi iubirea, fie cu
cele dumnezeieşti şi proprii şi intcligibi-le, lie cu lucrurile şi cu patimile
trupurui"."'- Apoi. învaţă că, dacă omul se deprinde cu înfrânarea de plăceri şi cu
Tndeletnicirea cu cele dumnezeieşti, îmr-un sfârşit „îşi mută tol dorul spre
Dumnezeu"."''' Se cuvine sa adăugăm că. de vreme ce omul iubeşte cu toatâ fiinţa
sa, iubirea duce la convertirea mtiiror facultăţilor şi puterilor lui. Aşa se face ca,
dupfi cum arată Sfântul
Reguiile twin, 2,
" Acesla esic niunele pe care Sf. Isaac Sirul ÎI da iubirii.
9
Ciivhile despre nevoinfd, I (.Drugosleadiihovniceasci... zugrăveste chipul nevfcut"), IM
('iivânt ascetic hi 1(H) de ctipe.te, 89.
lW
A se vedea, in afara lexlelor pe care le vom cita în continuure: Sf. Macarie Egiptea-
nul, OrmUi dnitowticeşti (Col. U), V. 9. Sf. Maxim Marturisiionil, Capete despre dra-
gustr. 1. 8; Râspiuisuri ciitw Talasie, Prolog. Sf. Crigorie de Nyssu. Omilii la Eerfr-
siast, VIII.
" Scant, V. 6. Cf. XV, 2; XXVI, 31 („Dragostea tmpurilorsâ-ţi fie chip al dragostei
de Dumnezeu"); XXX, [. ": RăsfJtmsuri câtn Tahisie, 55, PG 90. 544A. ''" ('Gp&e
despre dragoste, III. 68. :'" Ibidem, 67. iM ibidem, 1\. ,M ibidem, 72.
023
KedoMndi rea sândiâfii
Maxim Mărturisitorul, suflctul preface pofta „în placere curată şi în atracţie

neprihănită pentru dragostea dumnezeiască", iar mânia, în „ardoare duhovni-
cească. în statornicic înfocată", prin care apără şi pastrează în suflet iubirea lui
Dumnezeu."'7 Pentru ca sft poată omul ajunge la iubire, şi mintea lui tre-buîe să se
întoarcă la Dumnezeu, să tinda spre cunoaşterea Lui, şi sâ şi dobândeascâ această
cunoaştere, pe cat îi este omului cu putinţa " Astfel, ..prin adunarea şi unirea în
jurul celor dumnezeieşti a puterilor sufieteşti, adică a celci rationale, impulsive şi
poflitoare, se naşte iubirea".1"'' După ce arala cfl, „prin reaua întrebuinţnre a
pulerilor proprii, adică a raţiunii, a poftei şi a iuţimii" se întăresc şi capătă
„consistenţă" patimile de căpetenie, Sfântul Maxim Mărturisitorul arai.1 limpede
felul în care are loc îmoarcerea lor dcplină de la lucrarea păcatului, la Dumnezcu,
în urma căreia răsare în sufleml omului iubirea: „Prin raţiune omul trebuie să
ocoleasca neştiinţa şi să se mişte numai spre Dumnezeu prin cunoştinţâ; cu
ajutorul căutării prin dorinţă. curăţil de patima iubirii de sine, să se lase ptirtal
numai de dorinţa spre Dumnezeu; iar prin iuţime, despărţindu-se de liranie (fata de
eel înrudit dupa fire, care răsare din iubirea de sine), sa se străduiască să se apropic
numai de Dumnezeu. Şi din acestea şi pentru acestea să dea naştere fericitei
iubiri".' ,B Reamintim ca aceasta convertire se realizeaza prin urmarea tuturor
poruncilor, ea fiind in fapt unul dintre ţelurile lucriirii lor,171
Vedem de aici că dnimul pe care-l strabate omul ca să ajungă la iubire este
calea tămăduirii lui duhovniceşti, şi anume în toate laturile, pentru ca iubirea
mişcă şi cuprinde întreaga lui fiinţă,
Astfel, iubirea este leacul eel mai potrivii pentru vindecarea părţii poflitoare a
sufletului şi. deci, a palimilor care sunt legate de ea,l7: dupa cum am văzut de a] tie
I atunci când am vorbit despre (lecare dintre aceste patimi in pane; alaturi de
înfrânare, ea este virtutea csenţialâ a acestei puteri a sufletului.1" Prin iubire, omul
redă acestei facultăţi a sufletului său şi „pu-Icrii sale de a iubi" finalitatea lor
fireascâ, se foloseşte de ele potrivit naturii lor, adica le readuce sânătatea.
De asemenea, prin ea se tâmâduieşle paitea mânioasâ. Staniul Maxim arală că
„Domnul a dat porunca dragostei ca o doctorie mai tare" împotriva „patimilor
"" Rilspuwuri ctiire lalaxie, 55, PG 90, 544A.

'*• Cf. Sf. Miixim Marturisitorul, Cttpete despre dmgosle. II. 25 („Cunostinţa naşlc
iliagostea către Dumnezcu"). '"' Ruspunsuri cdtre Talmie. 49, PG 90, 449A. :t
Epistole, 2.
1
' .'.il.ili i iiml i-.i cum vom vedeu, cunoaşterea lui Dumnezeu. 172 Cf, Sf. Maxim
Mfulurisitonil. Capete despre dmgosie, IV. 75 (..Dragosfeu dc Dumnezeu se împorriveşte
poftei, căci înduplecă mintea s5 se înfrâneze de la plăceri").
' Cf. Evagrie. Tralalnl prttctiv, 89 „Virtutea care se află în partea poftitoare &e
numeşte cumpătaie. dragoste şi înfi&nare").
624
lubirea
iuţimii",174 lucru pe care-l spune şi Evagrie,1" în legătură cu aceasta, iubirea se vădeşte

virtutea de căpetenie a părţii mânioase, care prin ea ajunge să fie folosiiă uşa cum se
cuvine,176 fircsc, normal şi sănătos. Sfantul Maxim Mjuiurisitorul urată ca prin iubire i
se dau sufletului cele vrednice de el.177
lubirea este deci leac înlru rotiil potrivil pentru tămăduirea tuturor patiini-lor
sufletului, şi a tuturor păcatelor prin care acestea îşi arată lucrarea râutăţii lor. Lucrul
acesta ÎI spune Apostolul Petni, scriind: „dragostea acoperă mul-(iine de păcaie" (1 Pi.
4, 8), iar Sfantul loan Gura de Aur o spune limpede: „Ea este leacul greşelilor
noastre".17 „Patimile sufletului se retează prin dragoste duhovnicească", scrie
Evagrie;"'* tot aşa spune şi Sfântul Maxim,1"0 care adaugă: „De vom iubi pe Dumnezeu
cu adevaral, vom lepfida patimile prin însâşi această iubire"."" Acelaşi lucru se poate
spune şi despre iubirea aproapelui. „Devenind iubitor de oameni, vei şterge cu totul
patima din suflei", spune Sfântul Părinte.187 Iar Sfantul Isaac Sirul scrie: „Omul milostiv
Cbte doctor al sufletului său, pentru că alungă înlunericul patimilor dinlăun-irul său ca
printr-o suflare pulernica''-1"
Cea dintâi patima vindecală prin dragostea duhovnicească este iubirea pă-timaşâ* de
sine, cea care se împotriveşte nemijlocit acestei virtuţi. Aşa cum am văzut, Sfinţii
Părinţi socotesc fîlautia maica tuturor patimilor şi a tuturor râutăţilor. De aceea, iubirea,
care şi ea poate fi numiul maica tuturor virtuţi-lor, tâmăduind sufletul dc dragostea
pătimaşă de sine, îl vindecă de toate patimile care zac in el, după cum arată Sfântul
Maxim Mărturisitorul: „Nimi-cind prin iubire (dragosrea egoistă de sine), eel care se
arată vrednic de Dumnezeu a nimicil prin ea şi toată mulţimea de patimi care nu mai au
după ea .ili.i temelie sau cauză a existentei".,M
T ('«pete despre dragoste. 1,66. Cf. U. 47; 70; IV, 22; 75; 80; Cuwmf ascetic 20. Evagrie.
Trataiul practic, 38 (.Partca păumaşă a sufletului ;ue nevoie de nuii inulte leacuri decaf
paileu poftitoare. de ticeea e si minuta* iubirea «mare». întrucât înfiâneaza paitea pătiiua-
şiî"); Ciipetegrwstice, III, 35. Sf. Tidasie. Despre dragoste,.., I, 66.
'* A se vedeu. de asemeneu. Sctisori, 19; Trataiul prartir, 38. m
Sf. Maxim Miu'lurisitorul. Capete despre dragoste, IV. 15.
7
Ibidem, 44 (,J>3 fiecărei părţi din tine... cele de care este vrednică... iuţimii. dâ-i
dragoste duhovnicească").
m
OmiUi la T,t, VI. 3. Cf. Ormlii la 2 Timotei. VII. 1.
179
Trataiul prartir, 35.
" Capete despre dragoste, I, 64 („Dragostea desfiinţeaziî patimile sufleteşli"). Cf. 65;
III. 19, 43; IV. 57. 61. 79. 86(,.Iubirea şi înfrânarea slobozesc sufletul de patimi");
Râsmtnsuri călre Talasie, Prolog. Sf. Talasie, Despre dragoste..., I, 11, 93; III, 37.
1
Capete despre dragoste. III. 50. Cf. Cuvănt foarte defolos despre AWQ Fitinum.
' Capete despre dragoste. III, 90. Cf. Sf. Talasie. Despre dragoste.... II. 39 („Ncvo-
icşte-tc sâ iubesti pe tot omul deopotrivfi şi veî alunga dc-a valtna toate patimile"), Cf,
I. 14 („De vrei să bimi găndurile pfoimase, câstigă... dragostea faţă* dc aproapele").
" Cuvmte despre nevolttţă, 34.
" tipistole. 2. Cf. Capete despre dragoste, II. 8 („Cel ce n lepftdat de la sine pc maica
patimilor. artică iubirea tnipcascS de sine, uşor leapudă. cu ajutorul lui Dumnezeu. ţi
625
Redobăndirea sănăUifii
Când ajunge omul sâ câştige iubirea desăvârşită, nu se mai află în el nici o palimă,
câci, aşa cum am văzut, ea nu poate sta alătiiri de pofta lumii şi de iubirea de sine, spre
care-l mănă patimile. Toate puterile şi facultăţile sale imni puse numai şi numai tn slujba
lui Dumnezeu, nimic nu-i mai rămâne penlru nimic altceva. „Dacă iubeşti cu adevărat pe
Dumnezeu şi râmâi în iubirea Lui (In iSa 9) - scrie Sfântul Simeon Noul Teolog -. nu vei
fi stăpâ-nit niciodaiă de vreo patimă, nici nu vei fi dominat de vreo nevoie a trupului.
Căci precum irupul nu poate fi pus în mişcare spre nimic fărâ suflet. tot aşa nici suflelul
unit prin iubire cu Dumnezeu nu poate să fie târât spre poftele si dorinţele trupului, şi
nici spre alte pofte ale lucrufilor şi patimilor văzute sau nevăzute, fiindcă pornirea inimii
lui sau mai degraba toată înclinarea voinţei Jui e legată de dulcea iubire a lui
Dumnezeu".185 La fel spune şi Sfântul Maxim Mărturisitonil: „Când patimile stăpanesc
mintea, o leagă de lucrurile maieriale şi, despărţind-o de Dumnezeu, o fac să se ocupe cu
acelca. Când o stăpăneşte iubirea de Dumnezeu, o dezleagă de legăturile lor (...>".1M
Astfel. dacă, pe de o parte, fărâ* nepătimire nu se poate ajunge la iubirea desăvârşită. pe
de altS parte, pe cele dinlâi treple ale ei. iubirea este cea care îl duce pe oin la aceea,
putănd fi socotitâ din această pricinS maica a nepal.imirii.1*7
Legat de aceasta, putem spune că, după cum la deplinătatea iubirii se ajunge prin
caştigarea tuluror virtuţilor, pe treptele de jos ea este cea care le sădeşte în om,1"1 le dă
chip şi le susţine.189
Şi pent.ni că, de asemenea. ea le dă unitate1''0 şi valoare,191 şi le face de-Sâvâfşite,1*2
iubirea este cheia de boltă a zidirii omului duhovnicesc; prin ea omul atinge mâsura
vârstei deplinătăţii în Hristos. Ea este capul bărbatului desăvârşit;1' iar celelalte virtuţi,
care sunl madularcle sale, prin ea siml
pe cclelalte..."); 59; III, 57 („fncepiitul tuturor patimilor este iubirea tnipească dc

sine... Cine a tăial-o pc acea&ta, a tîiiat deodalâ (oaie patimile care se nasc din ea").
m
Cateheze, XXV.
m
Capete despre dragoste, II, 3, Cf. 58 („Dragostea către Dumnezeu înduplecă pe eel
ce se împărtâşeştc de ea să dispremia&că toată plăcereu trec3toare...").
m
Cf. Avva Ammona, hrvâţături, IV, 60. Sf. Maxim Mărturisitorul, Amhigiia, 83a.
PG 91. I273C. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XX.
* Sf. loan Guia de Aur, Despre dragostea desăvârşitâ, I. Sf. Maxim Marturisitorul,
Epistoie, 2.
"* Sf. loan Gură de Aur. Omitii la loan, L.XXVII, I.
,s,,
Cf. Col. 3, 14, Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice, IV. Sf. Maxim Mftrturisi-
torul, Epistoie, 2.
'" Cf. I Cor. 13, 1-3. Sf. Irineu de Lyon. Contra erezJUar, V, 12, I. Sf. Muxim Mărtu-
risiiorul, Capete despre dragoste, I. 54.
'"Cf. Col. 3, 14. Parafmw laMacarie Egipteaiiul... 13 („Toată cununn cea frumoasâ a
virtudior îsi primeşte desiivârşirea din unica i singura şi prima poruncă, a iubirii faţâ de
Dumnezeu"). Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuri etice, IV.
" Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri etice, IV (..Să nu lăsăm nedesavârşită mii-
suia varstei lui Hrision. sn punem peste ea cu un adevitral cap slanta iubire...").
f>2(>
Iubirea
„puse cap la cap şi potrivite şi legate înlre ele'V'" ea este cea care dă vjaţă acestui
(rup;'';! in fine, ea, aşa cum spune Sfântul Maxim M&rturisitorul, „adună pe cele
divizate şi face pe om iarăşi o singură raţiune şi un singur mod de vieţuire".
Se cuvine să arâlam că iubirea îşi exercila funcţia unificatoare nu numai in
ficcare dintre persoanele care au dobândit această virlute, ci şi în întrcaga
comunitale omenească. însanătoşind astfel relaţiile dintre membrii ci. Patimile, şi
In priinul rand dragostea de sine, sfâşie nutura umană, fâcându-i pe oameni să se
vrajmâsească şi să se împotrivească unii altora, nimicind astfel, în narura
omenească şi în fiecare om, armonia voită de Dumnezeu; in vreme ce iubirea
pune capăl tuturor certurilor, neînţelegerilor, dezbinărilor, rivalitaţilor.
duşmăniilor, vrajbei, invidiei, geloziei, silniciilor de tot felul,1" restabilind
armonia şi aducând pacea.'1^ într-adevăr, „dorul întins întreg spre Dumnezeu
leagâ pe cei ce-l au cu Dumnezeu şi întreolaltă"lw şi ,/ace din toţi oamenii un
singur trup'\ao° „Scopul Proniei dumnezeieşti cste să uneascâ, prin dreapta cre-
dinţă şi dragoste duhovniceascîl, pe cei pe care i-a dezbinat răuUUea în tot felul",
spune Sfântul Maxim Mărturisitonil.201 Prin iubire, „precum avem o unică fire, aşa
putem avea şî o singură socotinţă şi o singură voinţă cu Dumnezeu şi intre noi,
neavând nici o depărtare de Dumnezeu şi între noi".20^ fn vreme ce, mânat de
patimi, omul nu are ailă grijă decât să-şi afirme individualitatea şi s;l-şi impună
aşa-zisa lui superioritate prin împotrivire faţă de ceilalţi, prin iubire, aşa cum arată
Sfântul Maxim Mărturisitorul, omul „se desface de sine prin despărţirea de
raţiunile înţelese individual prin proprie socotinţă şi de cele ce-i sunt proprii lui
prin socotinţa sa şi se adună în unica simplilate şi identitate, prin care nimeni nu
este prin nimic despărţit de ceea cc e obştesc, ci fiecare e al fiecăruia şi toţi ai
tuturor şi mai degraba ai lui Dumnezeu decât unii allora".201 Se cuvine să arătăm
că, deşi iubirea „aduce la egalitate şi nctezeste toată inegalitatea şi deosebirea",304
aceasta nu înseamnă desfiinţarea personalităţii fiecăruia. Dimpotrivă, iubirea
egoistă de sine şi patimile, care-i dau omuluî iluzia afinnarii de sine şi a împlinirii,
sunt cele care U distrug. Căci omul nu se poaie împlini cu adevărat decât printr-o
relaţie iubitoare cu celălalt, întemeială pe iubirea lui
" Ibulem.
P Ibidem.
'"■ Eputoie, 2.
" A se vedca, de pildâ, Sf. loan Oiirfi de Aur. Omitii fa Tit. IV. 2; Tiilcuire fa I'salrmd
142.
n
Cf. Sf. loan Gurfl de Aur, Omilii la 2 Timotei. VII. I; TTHcidr* fa Psalmul 142.
" Sf Talasie. Despre dragoste..., I, 1. Sf. Maxim Marturisitorul. Epistole, 2.
l0
Sf. loan Gură de Aur. Despre dragostea desăvărsită, 2.
81
Capett despre dragoste, IV, 17.
,!:
Epistole, 2.
"Ibidem,
" Ibidem.
627
Ret/olxhuiireo sănălăţti
Dumnezeu. Numai încetând să se afirme ca individ şi ieşind, astfel, din starea de

împotrivire faţă de semeni şi fata* de Dumnezeu, poale omul să se afirme cu
adevărat ca persoană, sau mai bine zis să fie primit şi preţuit de semenul său, în
iubire, care-i leagă şi-i uneşte. Sfântul Maxim arată că sfanta iubire esle cea care
„mişca" în chip cuvenil spre o inegalitate lăudabilă. prin care fiecare alrage cu
voia pe aproapele la sine şi-l cinsteşte cu atAl mai mult pe acela ca pe sine, cu cat
înainte îl respingea şi râvnea să fie el înainrea aceluîa".205
Iubirea egoista de sine naşte necunoaşterea şi chiar ignorarea aproapelui.
rediicându-1 cel mai adesea la un simplu obieci, fie vrednic de râvnit, fie vrednic
de lepădat. Ea duce la o cunoaştere superficială, aproximativa' şi cu totul exterioa-
ră a oamenilor, şi chiar, aşa cum am văzut, falsa şi de-a drepnil halucinantâ.
Dimpotrivă, prin iubire fiecare persoană este cunoscutâ în realitaîea ei cea mai
profundă. Relaţiile dintre oameni îşi regăsesc în iubire adevărata semniticaţie şi
deplina profunzime. Astfel, pe oamenii dezbinaţi şi înstrăinaţi prin iubirea păti-
inaşă de sine, iubirea îi reapropie unul de ceiălall; iubirea este cea care face din
celalalt cu adevărat aproapele nostru. Sfânrul Maxim Mărturisitorul spune astfel
cft „având - prin vieţuirea în iubire - un suflel, îşi cunosc unii allora inimile....
trăind tlecare în sine simţirea aproapelui".206
înţetegem astfel, în tot acest ansamblu, că pe orice treaptă şi în loate for-mele

ei, iubirea este pentru om norma penlru sanatatea lui, după cum spune Sfântul
Vasile cel Mare.2CJ De aceea Parinţii o socotesc doctorie a sufletului. Sfântul
Varsanufie scrie că Hristos ne-a dat „ca cea mai mare cataplasmă, care strange
(oate mădularele şi tămăduieşte toată boala şi toată neputinţa (Mt. 4, 23), ne-a dat.
iubirea asemenea celei a Lui".20* Avva Ammona spune că „iubirea dă sănătatea
sufletului",20* iar Avva Filimon: „dragostea jzbăveş-te sufletul de boli".210 Ilie
Ecdicul învaţă: „SS nu nesocoteşti boala ta..., ci prin leacurile ostenelîi - ale
rugăciunii şi ale iubirii - izbăveşte-te de ea, tu, cel ce porţi grijli de sănătatca
sufletului".2" Clement Alexandrinul vedc în iubire una dintre „feşele cele de
nedezlegat alc sânătăţii şi mântuirii".212 Iar Fericitul Augustin arată că cel care are
plinatatea dragostei este cu totul sână-tos: „La desăvârşirea dreptăţii se va ajunge
când va avea omul sânâtate deplină; iar sanătatea va fi deplină când iubirea va fi
desăvârşită".21'
•'"■ Ibidem. x"

Ibidem. 25.
**Regulite mfci, 172.
""* Scrisori duhmmiceşti, 61.
" invtifâturi duhmmiceifti, IV, 60.
' Cuvânt fotirte de folos despre Avva Filinum.
1
Culegeredin sentinfele tnţelepţibr, 32. -'''
<'tin- hagat se va mântui ?, 29. " " Dry/ire
drstivârşirea dreptăfii tnmdui. III, 8.
62K
hihirea
câlauzeşte spre Dumnezeu pe omul care face să se sâdească în el acesc har,

înilumiiezeindu-l".231 Şi a§a. prin iubire omul se împilrtăşeşte de vjnuţile şi
energiile dumnezeieşti, sau, după cum spune Sfântul Diadoh al Foticeei;
..dragostea ne leagă sufleiul de fnseşi bunăt5ţile Iui Dumnezeu".23''
De aceea, Sfântul Maxim Mărturisitorul îşi incheie Epistola sa (2), inchi-iihtă
iubirii, printr-un adevitrat imn de laudă a virtuţii, a Iui Dumnezeu, dărui-lorul ei,
şi a omului îndumnezeit cu ham I Lui prin ea: „Mi se pare că e acelaşi lucru, sau
un lucm deopotrivă, a vă lăiida pe voi şi virturea, şj a prea-mări pe Dumnezeu,
Cel ce v-a dămir sirăJucirea virtuţii, care vă îndumneze-ieşledupă har, înlăruriuid
trăsăturile omeneşli şi, în acelaşi tirnp, vi-L înome-neşte pe Dumnezeu prin
coborarea Lui şi prin primirea de cărre voi, pe cat este cu putinţă omului, a
însuşirilor dumnezeieşti".
" Ibidem.
w
Ctiiii'H ascrlic in 1(H)de lapeie, I.
v
Cunoaşterea
1. Introducere
lubirea desăvârşită este în mod traditional socotită ca sfârşitul faptuirii. lar făptuirii îi
urmează cunoaşterea Cywocric,) şi con tempi are a (Becoptct) duhovnicească.
Cunoasterea/contemplarea1 stă la capălul nevoinţei; voia lui Dumnezeu f'iind, dupa
cuvăntul Apostolului, „ca (op oamenii să se mântuiascâ şi la cunoştinţa adevârului sa
vinfi" (1 Tim. 2, 4). Sfăntul Macarie Egipteanul arată că „toatil osteneaJa şi lucrarea
Părinţilor, ca şi a Domnului însuşi pentni aceasta s-au facut: ca Dumnezeu sa" se
cunoască de cfltre oameni".2 La fel spune şi Evagrie, că toale câte s-au creat s-au facut
penim cunoasterea lui Dumnezeu.3
Penlru tămftduirea duhovnicească a omului, cunoaşterea/contemplarea apare ca şi
complements absolul necesar a! vieţuirii ascetice. „Lucrarea poruncilor nu este de ajuns
pentru a vindeca deplin pulerile sufletului, dacâ după ele nu urmează, în intelect, şi
contemplaţiile corespunzătoare lor".4 Căci, dacă „faptuirea este meloda duhovnicească
prin care se curăţeşte partea pasionala a sufletului'V este cu totul de trebuinţă să i se
adauge contem-plaţia, care, dupa cum vom vedea, (ămăduieşte partea raţională a
sufletului (XOYICTXIK6U), slobozind-o de uitare şi de neştiinţăV'
Asimilăm nici Oeuipla cu yvtâoxc,; cle au primit în cailm! spirilualitaţii creştine

sensuri aproapc echivalente <a se vedea cu privire la acest subiocl. .1. Lemuître
/psciidonim til lui I. Haiishen/, „Contemplation chez lcs orienlaux chrâliens".
Ihiiîinmaire tie spirituality, r. I, 1953, col. 1762 ş. u.). Pentru că cxistil, după cum vom
vedea, tnai multe trepte ule cunoaşterii/contertiplutiei, siintem siliţi. penmi
u$ururea înţelegerii. sa le distingcm folosindu-ne de tcniicni diferiţi. De allfel. Parinţii.
fîecuie în fclul sfiu, uu procedai la fel, schcmele lor în această privinţă fund felurite, '11!
cotespunzfind una cu alta. ; Omiiii duhmmicesti (Col. U), UII, 4. ■' Capetc gnostic*. I,
50; 87. 1 I'nitiitnlpractic, 79.
1
Ibidem, 78.
' Cf. Sf. Mnxiin Mărturîsilonil, Capete ilespre dmgaste. II. 5 („Nu ajunge fapluirca
moral â pcnlru a s£ siobozi miniea cu desâVârşire de patinii..., dacă nu vin in eu. unclc
dupâ allcle. conlctnplaţiilc duliovnice$u\... care o izbâvesc de uitarc şi dc JU -f MHI.I'')
632
CtmcMtyeret •
„Practica şi coniemplaţia nu pot exista una fară alia".7 Scoliastul Răspun-

surifor către Talasie. tâlcuind învaţătura Sfânlului Maxim cu privire la aceasia,
arală c;t contemplaţia este tot atât de necesară pentru faptuire, pe cat este laptuirea
pentru contemplaţie: „Cel ce ai-ata* cunoştjnţa întmpată în fâptuire, şi faptuirea
insiilVnia dfi cunoştinţă, a dcscoperit chipul nerătacit al adevăratei lucrâri
îndumnezcitoare. far eel ce are numai pe una dintre aces-lea, despărtităde cealaltă,
sau a fâcut din ciinostinta o naiucire inconsistent, sau din activitate o formă fără
suffer. Căci cuitoştinţa fa>a faptă nu se deo-sebeşte întru nimic de nălucire,
neavând fapta ca temelie; iar fSptuirea iiaţională e tot una cu o forma fărâ suflet.
neavând cunoştinţa care să o în-sufleţească".,, „Prin fiecare se desăvărseşte taina
mântuirii noastre (...), acti-vitatea apafe ca o contemplate lucrStoare, iar
contemplaţia ca o fflptuire cunoscătoare".9
Cunoaşterea/contemplaţja este sfârsitul lucrării, implinirea şi desăvârşirea ei,
iar lucrarea. condiţie a acestei cunoaşteri.lu cca care îl urca" pe om la aceea.
SfântuJ Grigorie de Nazianz învaţa aşa: „Voieşti sfl ajungi într-o buna zi teolog,
vrednic de Dumnezeire? Ţine porunctle şi înaintează prin fmplinirea
învăţaTurilor, căci lucrarea este mijlocul prin care poţi ajunge la contemplate".n
„Cel care-L cautâ pe Domnul printr-o contemplaţie f3ră fapte - spune Sfântul
Maxim Mărturisitorul -, nu-L affâ\ pentfu ca nu L-a căutat în frica Domnului",
„adîcS prin frnplinirea poruncilor".1- Numai „prin fâptuire şi sfinţite nevoinţe" se
pojite dobândi cunoştinţa duhovnicească, învaţiî Sfantu! Simeon Noul Teolog.11
Aceasta nu rnseamnă însă ca roslul lucrarii piere o dntil cu atingerea cunoaşlerii;
diinpotriva, este pururea de trebuinţil, căci prin ea se mcnţine omul in
cunoaştere/confemplare, şi ea este chezaşia adevămlui ei. „Pomul se cunoaşie
după ro:ide...( iar cunoaşterea lui Dumnezeu se vede dup;1 vieţuire".N Sfăntul
Maxim spunc chiarcă din cunoaştere „nu avem nici un fofos" dacă ea „nu tinde
spre faptuire"." La fel spune şi Marcu Ascetul: „Cunoştinţa Rirfl faptelc care
urmează din ea nu este sigura, chiar daca* este ftdevârafă, Căci fapta este întârirea
oricărui |ucru".lfl în aceeaşi perspective SfantuI loan Carpatiul aratil că „laptuirea
este cunoştinţa cea mai adevărată", şi de aceea mdeamnă: „siliţi-vîl să vă arătafi
credinra si cunoştinţa mai mult prin fapte. Caci cel ce se mândreşte numai cn
7
Orîgcn, Oniiliile la Evaflghelia după Liic£i, 72.
■ Răsptmsurt c&re Talasie, 63. ScoJia 32, PG 90, 689D-692A.
Râspunjaoi aHlre Tuhme. 63, PG 90. 681A.
10
Cf. Origen. Omiliile In Evmighelia thi/Ni Luca. I. 5. Nîchifor din .Singurulate, Cuvâni
tkapre mgtfcime, PG 147. 948A.
■ Cuvâmări ascetic*. XX. 12. 1' Ruspunsim
câtrv Ţd&uU, 48, PG 90, 440A.
^Cete22Sdeeapet*v.,Ut 10. * Cf, Clement
Alexandrintil, Stromate, III, 5.
( o/ieif tt-ologice, I. 22. 1" Despre cei ce cred că
se îmht'piectzxi riin ftipte, 1 %
633
Redohândirea xănâtăţn
cunoştinţa ('este orb şî) va auzi: «pe Dumnezcu nrârîurisesc că-L ştiu, dar prin
fapteîltăgăduiesc»(Tit I. I6)".17
Faptul că această cunoaştere/contemplare se întemeiază pe lucrarc, ţine dc caracterul
cu totul deosebit al cunoaşterii duhovniceşti, care nu are nimic comun cu nici o formă de
cunoaştcre lumeascîi, de orice nalura ar fi ea, fie chiar „înţelepciunea înţelepţilor şi
ştiinţa celor învăţaţi" (cf. I Cor. I, 19-25). Deosebirea radicals dinlre cunoaşlerea
duhovniceasca' şi înţelepciunea lumii este subliniată de Sfântul Pavel (cf. 1 Cor. 1, 19-
25; 2, 4-13; 8, 2) şi de Slmţii Părinţi,1* care invaţă ca* omul trebuie să se ferească să nu
fie cumva amăgit şi să ia drept cunoaştere duhovnicească „simpla cunoştinţă" [X&joc,
UiX6ţ), cum o numesc flL19 Ei arată că mulţi dintre creştini, şi chiar teologi, fie ei sporiţi
duhovniceste, s-au înşelat crezând ca au dobândit această înallă cunoaştere, ei
neajungând de fapt decât la o pseudo-cunoastere (veuSovtiMoc, yvtiaie» ywăoxţ \|/e\)6f|
q, vexjSoyvualct),'" o cunoaştere închipuită,21 şi rămânând neştiutori şi necunoscători ai
ştiinţei celei adevărate.*" Tot aşa, multi cred că au ajuns la adevărata contemplaţie, în
vreme ce ei nu au decât o vedere în felul dîavolilor," iar viziunile lor nu sunt doar
năluciri pe care ei înşişi le-au iscat şi cugetări zămislite dc propria lor minte. "
Cunoaşterea duhovniccască stă la antîpodul iscodirilor mintii care cautâ să-şi
împlinească curiozitatea.* Ea nu este nici rod ai învăţării înciclungate, nici al studiului,
nici al cercetării. şi nu se naşte nici din speculaţia intelectuală, Ea nu estc rod al
cugetârii. Nu este conceptual.^ şi nici teoretică, Sfantul Simeon Noul Teolog, de pUdă,
dă pe faţă „prostia" şi „orbirea" celor care, m chip „lipsit de minte", socotesc drept
cunoaştere duhovnicească „înseişi plasmuirea înţelesu-rilor în gândurile lor".î6
Cunoaşterea duhovniccască nu numai că nu are nimic comun cu nici una dintre formele
de cunoaştere ale lumii, dar chiar cere
' Capete de mâtigâiere. 17.

IH
Cf. Sf. lsuac Sirul, Cuvirite despre tmvoinţâ. 1; 19. Sf. Simeon Noul Teolog, Dtscur-
xuriteotogtce, I. Evagrie. Capetegnosttce, VI, 2.
111
Cf. Clement Alexandrinul. Slmrnafe. Ill, 5 („Nu spiuiem ca siinplul cuvânt este cu-
noastere a lui Duuinezcu, ci ştiinţa aceea dumnezeiască si luniina cire vine in suflet in
urmu ascultarii de porunci"). Sf. Maxim Marturisitorul, tiăxpunsuri câtft Ttdasie, 31, PO
90, 372A. Marcu Ascetul, Despre cei ce cred căse îndrepteazâ din fapte, 7; 11. M Cf. I
Tim. 6. 20. Evagrie. Către momfU, 43. Sf. Isaac Sirul, Epistole, 4. Sf. Simeon Noul
Teolog, Discurxuri tealogice, I; Discurxuri elice. I. Sf. Grigoric Palama, Triade, I. 1.2;
12.
" Cf. Sf. Isauc Sirul. Eplstole, 4. n
Evagrie, Epistole, 62. :' Cf. Evagrie.
Capete gnostice, VI, 2.
H
Cf. Sf. Isaac Sirul. Epistole, 4 („oamenii deşerţi... marturisesc închipuirile
ganduriloi lor şi le numesc pe ele vederi duhovniceşti"; ei se fălesc „cu umbra lucnuii
diacilor ce li se arătau lor"; descoperirile lor sunt ..umbre ale minhi îmbătale de mandrie
şi rănite de lucrarea dracilor"). M Cf. Sf. loan ScOranil. Scant, XXVI. 74. 2b Discunuri
etice, IX. Cf. Cele 225 de capete. I. 100.
634
Cimoaşterea
renunţarea cu totul şt lepădarea deplină de înţelepciunea acestei lumi.27 Asr-fel, Sfănlul

Isaac Siml scrie: „Poate socoteşti ca acea cunoştitiţă duhovni-cească o primeşte cineva
în cunoştinţa sufleteascil (Iumească) ? D;ir nu e nu-mai cu nepurinţă să primească
cineva acea cunoştinţă duhovniceasca in cunoşiinţa suflelească, ci nu o poate nici măcar
simţi cineva cu simţirea (...), Astfel, daca unii dintre ei voiesc s3 se apropic de acea
cunoştinţă a Duhului, nu se pot apropia de ea câtuşi de puţin, până ce nu o părăsesc pe
cea sufletească şi toată îndeletnicirea cu subţirimile ei şi cu meşteşugul ei foarte Impletit
(complical) şi nu se vor întoarce la sufletul lor de prunci. Pentru că multă piedică le vine
lor din obişnuirea cu ea, până ce nu o vor inlatura puţin câte puţin. Cunoştinţa
duhovnicească este simplă (...). Pănâ ce nu se va elibera cugerarea de ideile cele inulte
şi nu va veni la sirnplitaiea curăţiei, nu va putea siniţi cunoşlinţa Duhului".28
Inţelegem asrfel de ce o asemenea cunoaştere nu presupune nici o caJificare
iiUelectuală specială şi nu esle nici rezervata câtoi"va iniţiaţi:2" pentru a ajunge la ea, nu
este nevoie nici de „înţelepciunea înţclepţiior". nici de „ştiinţa celor învaţaţi", carc se
dovedesc cu lotul nefolositoare şi lipsite de rost <cf. 1 Cor. I, 19 ş.u.). Cunoasterea
aceasta poate fi dobândila" de oameni Rlră carte,10 adesea rnai apti să ajungâ la ea decât
cei care, mândri de capacităţile lor intelecluale, şi amăgiţi de e!e, răman blocaţi în
strâmta şi săraca lor pseudo-cunoaşlere, pe care o socotesc subriJă şi proftindă. Căci ea
se descopera* numai celor care, împlinind cu frica lni Dumnezcu poruncile şi vieţuînd
în nevoinţâ, ajung la smerenia, simpli-tatea şi curăţia inimii." De altfel, între
cunoaştere/contemplare duhovnicească şi smorenie exislă o strânsă legâiurn, în vreme
ce, dimpotrivă. pseudo-cunoaşterea este unilă cu mândria, din care izvorăşle şi pe care o
face să crească şi să se întârească (cf. I Cor. 8, !)."
!T
Cf. Sf. Miiciirie Egipteanul. Oiuitii duliovniceyii (Col. II). XVII, IS (..Se cuvine să
tenunţi şi sa socoteţti ca de nimic orice achîziţie în în[e)epciunea acestei lumi. in cu-
noaşteic şi în elocinţiL."). '* < 'nvinli' despre nevohtfii. 19.
:
* Clement Alexandrinul spline: „In însuşi Cuvântul. nu siini unii gnostici, iiir ul(ii psi-
hici. ci toli ca|i au lepiUlal poftele trupcşti sunt eguli şi duhovniceşti în Doiumil"
U'nhtgogul, I. VI, 31.2). Cf. ibidem, 33. 3.
1
Cf Apoftegme, seria alfubctică, Pentru Avva Arsenie, 6 („Intrebând avva Arsenie
oarecflnd pe un băfran cgiptean pentru gandurile sale, altul. vazându-I pe el. a zis: A wo,
cum atAta învîlţjUură launeascâ şi elincască avfind, înlrebi pe acest ţăran pentru gandurile
tale ? Iai el a zis călre dânsul: învfiţfitiira latineascâ o am. cu adevărat, dar alfabelul acestui
iăi;ui încă nu l-îun învaţat"). Sf. lustin Maiiirul şi Filosofiil. AfxthgUt mim, LX (,,jx)t
înţclcge luciurile acestea chiar şi cei care nu cunosc senmele Uterelor.... dar care sunt
înţelepţi şi credincioşi în eeea cc priveste mîntea..."). Sf. Nichita Stithatul. Vktţa Sf. Swwtm
Noui Tttofog, 135. Amintim că, în cartea Faptelor. despre Sfinfii Apostoli Petiu şi loan se
spune cîî erau ..oameni fară carte si simpli" (Papte 4. 13). *' Cf. Sf. Simeon Noul
Teolog. Cele 225 de capete.... III. 22. 11 Cf. Idem. IHsntrxuri teologice. I; Dhcursim
etire, I. 12.
635
Reaovâpdinea sănăiâfii
Orice om poate aprioric sa ajungă la cunoaştere/conternplaţie, penlru că ea nu

depinde de capacitaţile lui intelcctuale, ci este, în măsuri diferite, după cum vom vedea,
darul lui Dumnezeu, descoperire a Sfântului Duh." însă darul acesta nu-! primesc decât
cei care se fac vrednici de el prin asceză teantropică, căci Duhul nu Se descopcră decât
inimilor ce!or curate.34 Dc aceea, omul nu se poate înălţa la cunoaştere/contemplaţie
fură să fi ajuns mai întâi la nepătimire." Legal de aceasta, este limpede că ea,
cunoaşterea, cere bogăţia virtuţilor (al căror rod şi este, după cum spunc Evagrie1'') şi
mai întâi de toate iubirea. fără de care, iarăşi, omul nu poate ajunge la ea.'7
înţelegem ncum că ea nu poate fi nicidecum o cunoaşlere teoreticfi, ci esie una
experimentală,3* şi nu numai fiindcă este o cunoaştere intuitivă, care-l pune pe om în
contact direct cu ceea ce cunoaşte, dar şi pentru ca este intemeiată pe întreaga
experienţă duhovnicească a omului,19 şi îndeosebi pentru că în ea omul experiază harul
dumnezeiesc40 ce o inspirâ şi care, pe treapta cea mai înaltă, este însăşi substanţa acestei
cunoaşteri.
Intr-adevăr, există grade diferite de cunoaştere/contemplare. dintre care douil

principaie: gradul inferior, al contemplării naturale (<î>\xTtKti Betopla), şi eel superior,
al contemplîlrii/cunoaştere a lui Dumnezeu (adeseori numitâ
" Cf. Evugrie. Capete gnostic*. IV. 40; Epistoie, 62. Sf. Isaac Sirul, Cuvinle despre
nevainfd, 37. Pamfrazâ h Mticctrie tigipteamd. 80; 101 St*. Grigorie de Nazianz. Cu
vântâri. III, 7. Sf. lustin Martirul şi Filosoful. Apologia htiui, 60. Cf. I Cor. 2. 4-5. Sf.
Maxim Martin isitorul. Răspwtsurl cdtre Tatasie, 54. PC 90. 512B; 65. PG 90. 737A.
N
Cf, Sf. Simeon Noul Teolog. Discursuri teohgice. I; Discursuri etice. I, 12. Sf. Ata-
nasie eel Mare, Tralat despre tniruparea Cuviintulm. VI. Sf. Isaac Sirul. Cuvinte
despre tie.voinţu, 19.
M
Cf. Sf. Maxim Marturisitonil. Capete despre dragoste. 1. 85 şi 86.
"' Tmtatut pmctic. 90 i ..Rodul seminfelor sunl snopii. eel al virtuţilor. gnoza").
17
Cf. I Cor. 2, 9. Evagrie, Tratatutpractic. Prolog; EpistoU, 62. Sf. Maxim Mărturisi-
lonil. Capete despre dmgoste, I, 12, 46, 47.
M
Cf. Sf Maxim Mârturisiiorul. Capete teotogice, I. 22 („Cunastinţa este doufi feluri.
Una are carucler de ştiinţiL. lur ceulaltă este practica şi lucrâtoure, procurandu-nc prin
expericnta lucmrilor însâşi înţelegcren lor adevărată"). Sf. Macarie Bgipleiinul, Omilii
duhovniceşti (Col. II). LIU. 4; Pamfmzâ ta Sf Macane Egipteanul, 80; 101 („Fericiti
cu adevtuut... sunt aceiacare... au primit prin cxpcrienţii si simţire cunoştinţa tainelor
cereşti ale Duhului") Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfă. 1 (.JFărfi cercarea lucru-
iMor, înţelepciunea nu ştie să-si împodobească cuviniele ei şi să vorbeasca adevflrul,
peniru eă nu-1 cunoaşte pe acesta. Nici nu poate sit descopere cineva virtuiea. dacâ el
insusi nu a fflciit niciodatii experienţa ei"), Sf. Diurioh al Foliceci, Cuvânt ascetic tn
flMt de capele, 9 (Cunoştinta lcaga" pe om de Dumnezeu piin expcrienţă"). Sf. Simeon
Noul Teolog. Cele 225 de capete..,, I, 100 („Cel ce a (lohsinilit experienţa acestora prin
sârguinţa cea mai buna, va cunoaste înţelcsul celoi spiisc... înţele.sul duhovnicesc").
": Cf. Sf. Isaac Sinil. he. ni. Parafrazâ la Sf, Macarie Egipleamd. 80; 101: Sf.
Macarie Egipteanul. Oniitii duhovnicesti (Col. II». LIII, 4. Sf. Diadoh al Foliceci, he
cit. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.... I. 100.
40
Cf Sf. Macarie Egipteanul. Oniitii duhovnicesti (Col. II). LIII. 4.
636
CmwaSterea
OeoXoyla, termenul „leologie" având aici un sens cu totul diferii de eel care i s-a dal în
Apus).41 Pentm ca sa atingă omul acesl a! doilea grad al cunoaşte-rii, dc o natură cu
mult diferitfl de a celui dintâi şi cu totul mai presus de acela, irebuie ca să fi dobândil
prin ascezfi teantropică - cum de altfc) are nevoie de aceasta şi pentru a ajunge la
primul grad - curăţia nepătimirii şi bogftţia virtuţilor, îndeosebi iubirea, dur toate
acestea în chipu] cel mai înalt şi totodat.l cel mai profund, altfel spus, trebuie ca omul
să fi ajuns în înain-tarea sa spre unirea cu Dumnezeu pe cea mai înallă Ireapta a
desăvârsirii.
2. Contemplarea nalurală
Dobândind iubirea, după ce s-a facut mai Tntâi, prin mullă osteneală, nepă-timitor,
omul ajunge de-a dreplul la cunoaştere/confemplare naturală (yvtocric, (|AXJncfţ
<t>ix7iicTi QHopto;).4' Aceasta este cunoasterea/contemplarea tuturor fiinţe-lor din
naiură, adicii a creaturilor.41 Aceasta are două irepte: pe cea de jos stâ* cu-
noaşrerea/contemplarea fapturilor trupeşti, iar pe cea mai înaltă. cunoasterea/con-
templarea fapturilor nevăzute, netrupeşti şi inteligibile.*4
Se poate distinge şi o a rreia treaptă, cunoaşterea/con tempi area „iconomiei
dumnezeieşti"/" a Protiiei şi judecăţii lui Dumnezeu arătate în zidire,46 ca şi a
înţelesului adânc şi ascuns al Scripturii47
1
Amintiin. cu acest prilej. definilin lui Evagrie: „Creştinismul este învfi(ăturu Mântuitoiu-.
Iui nosfrii lisus Hristos, alcăniirfi clin practică, fizicS şi teologie" ('fmttifutţmicttc, I). To) el
spunc. \\\ nltă partc: „Ştiinţu mâmuirii noasiie este format;! din ucestea trei" {Capete gnttxti-
C0, I. 10). Această împărţire. pc care o uflăm dcja la Clemcni Alexamlrinul {Stromate. I, 28)
şi Origen (Omiiii la Cântarra Cântdrihr, Prolog), a fost rehiatâ de Sf. Maxim Mărturisito-
ml. dcvtfnind clasica* în spil'iniahtatea ortodox't. Un mure nuiiiur de scrieri asceu'cc poaită
(itlul de (O xttiâ de) capete practice (sau etice). fizice şi teologice (sail grtastice). POtrivil
clasifieării facula de Evagrie, ijnxrucri Becoplcx şi 6eoAQyta (sau ((nxjiiefi si 6eoXoYiKf|)
consiiluie împreună yvtooTltcr| (Cf. Tmtatul pmctic, Prolog), ccea nc rrimite la schema
bipartită Kpăţiţ (sau npaiCTticf|) şi 9e<opkx (sau yvcooit). de asemenea ajunsă clasicil
{FiltHxiUa o rcia în chiar tillul ei). Cu privire la toate acestca, a se vedea inlroducerea lui A.
si C. Guillauinont la Evagre Lc Pontique, Traitt? pratique. SC 170, p. 38 ş.u. 1 Cf. Evagrie,
Tmtatut ptxictic, Prolog: „lubiica es(e poarta cunoaşterii nauirale". 41 Cf. Evagrie.
Capete gnostic», I, 10; V. 30; VI, 1. Sf Maxim Mărturisitonil, Capete tiespre dragoste.
I, 87. Sf Isaac Sirul, Epistole. 4. Sf. Grigorie de Nyssa. Vmfa lui Moist, M. E" are
diferite numiri: YWăcnc, 4WJic.r). ywoiţ z<ov cvtoiv ffnţ. Sol. 7, 17), Oeoîpla wv
6vxâv, Qecopla xuiv yeyovtrwav.
Cf. Evagrie. Capete giwstice, I, 27; 74. Sf Maxim Mftrtui'isitoml. Capete dfspre
drogoste, I. 94; II. 26. Sf. Isaac Sirul. Epistole. 4 („Vederea esie vederea minlii si
constiî în a ic uimi de iconomia lui Dumnezca in lot neamul şi neamul"). M SI. Isaac
Sirul. loc. cit.
W
C£ Evagrie, Capetegnostlce, I. 27; Tâltuire la Psalmi, PG 12. I66IC. Sf. Maxim
M."nuirisitonil, Capete tiespre dmgoste, I. 98-99.
47
Cf. Sf. Isaac Sinil, Epistole. 4. Sf. Maxim Mariuristtorul. f&sptmsuri nitre Tafasie,
12, PG 90, 172BC: 65, PG 90. 745D.
637
Redobitndirea sânâtâfii
Omul urcă la înţelesuri tol mai înalte pe măsura curâţirii şi desăvârşirii sale in virtute
prin ostenelile nevoinţei.4" Şi pc fiecare treaptâ, Dumnezeu îi dă cunoaşterea cuvenită,
proprie accsteia, fâră ca el să se aştepte şi fară ca s-o caute.4"'
Pe toate aceste trepte, cunoaşterea/contemplarea naturală este cunoa^te-
rea/contemplarea logai-lor fâpturilor,50 adică a raţiunilor lor duhovniceşti ascunse,si a
firii lor duhovniceşti," a principiului şi cauzei lor" şi a sfârşitu-lui lor tn Dumnezeu,"4 a
semnificaţiei lor duhovniceşti," a legălurîi lor cu Dumnezeu, a energiilor dumnezeieşti
de care se împărtăşesc ele, a urmei lâsate de Ziditorul lor tn ele.* 7 De aceşti logoi ai
fiinţelor create vorbeşte Sfântul Apostol Pavel atunci când scrie despre „cele nevăzute"
ale lui Dumnezeu, despre „veşnica Lui putere" şi despre „dumnezeirea" Sa, care „se văd
de la facerea lumii". „înţelegându-se din făpturi" (Rom. 1, 20); prin ele omul despălimil
Fl vede pe Dumnezeu in zidirea Sa.SH Tot la ei se referă Evagrie, atunci cand vorbeşte
despre „înţelepciunea cea de multe feluri" (Efes. 3, 10) pe care Dumnezeu a sădit-o în
fSpturi." De aceea, putem defini cunoaşterea
48
Cf. Sf. Miixim Miuturisitorul. lot:, tit., 47; 65, PG 90. 737A.
4v
Cf. Idem, Capete teologice, 1. 16 („Cel ce păzeste poruncile se curuţeşle; cel cc s-a
curăţit se luniinează; ial cel ce s-a luminal se învredniceşte să se săiaşlutasca în căraara
tainelor cu Mirele-CuvantuT); Capete despre dragoste, 1, 95 („Soarele dreptăţii.
rasarind t n i n ţ i i curale, >e aială şi pe -Sine, dar aratii şi raţiunile tuluror ctflor ce uu fosl
facutc sau vor fi racute de El").
* Cf. Evagrie, Capete gtipstice. I, 10; IV, 40. Sf. Maxim Marlurisitonil, Capete despre
dragoste, I. 98-99. Sf. Simeon Noul Teolog, Disatrsttri teologice, 1. Sf. Nicbila
Siiihaliil. Cete 300 de capete, II, 67; III, 43 („Treapta liiminătoare este a acelora ce au
inainlat de la luptele sfinţitc la cea dintfii nepătimire. Propriu ei cste cunoştinţa liicru-
riloi. vederen sau conlcmplarea raţiunilor zidirii...").
51
Cf. Sf. Maxim Mămirisilonil, Ambigua, 13. PG 91. 1116D; Rftspumuri ccitre liikisii\
32. PG ş90, 372BC („pâmmzând prin căile ininţii... află raţiunea divina' perfeclă,
ascunsă în ficcare...").
' Adăugânt de fiecare dată „duhovniceşti". pentni că, aşa cum axată Sf. Maxim
MărturUitoral. aceşti togoi stint de o alta natură decat cea a „raţiunilor (fogoi) cliipă
fire" ale lucnirilor - care ţin de „învelişul de dinafară" al lucrurilor -. de o alia esenţă, şi
in alt fel definiţi. şi de o alta formă, in sensul arislolelic al teiinenului (Răspunsnri Gătre
Tatasie, 65. 744D-745D).
" Cf. Sf. Maxim Mărturisitonil, Capete despre dragoste, I, 98-99; Râspimsuri cdtre
Talasie, 13, PG 90. 293D-296A..
u
Cf, idem. Rrispumuri câtre Talasie, 13; 32, PG 90. 372BC. "
Cf. idem, Capete despre dragoste, I, 99. "' Cf. Sf. Grigorie de
Nyssa. Despre Fericiri, VI. " Cf. idem. Cuv&tt apologetic la
Hexaimeron, PG 44. 73A.
* Cf. Sf. Atanasie eel Mare. Tnitat despre uUniparea Ctwântului, 12.
'"' Cf. Evagrie, Capele gnostice, IV, 7. In acest fel, cel mai aclesea. vorbesc Părinţit de-
spre logoi; astfel Sf. Maxim spiuie, referindii-se la ei, cîl „Făcalorul celor văzute a
scmănat în fire în chip natural raţiuni duhovniceşti de-ale înţelepciunii" Sale; cunoaţ-
(> 3X
CiuuMfterwi
naturală, după cuvfintul Sfântului Isaac Sirul, ca „simţireu tainelor ascunse în

lucruri şi pricini".60
Astfel văzută $i cunoscută în taina ei, lurnca sensibilă nu mai apare ca opacâ,
mărginită la sine; fapturilc şi înlreaga zidire devin transparent pentni realitatea lor
profundfi. rationale, inteligibilă şi duhovniceascâ,'"1 aşa încât lumea malerialâ este
contemplală în lumea înţelesurilor, iar lumea înţele-surilorf în cea materialâ, după
cum tâlcuieşte scoliastul Răspunsuriîor către Tuta&ie: „Cel ce înţelegc Iumea
văzută, contcmpliî pe cea inteligibilă. Câci mchipuindu-şi cele inteligibile le
modeleaza prin simţire (!e îmbracă in figiiri prin simţuri) şi schcmatizează în
minte raţiunile văzute. El strâmută în faţa sim(urilor in chip felurit ftinţa lumii
spiriluale, şi în faţa mintii compozi|ia lelufită a lumii scnsibile. El întelege lumea
sensibilă prin cea inteligibil.1. Iransferând prin raţiuni simţirea în minte, şi pe cea
inleJigibilă prin cea sensibilă, împlelind mintea cu simţire în vreme ce contemplă
figurile".63 Sf'ântul Maxim, arătând că peulru eel ajuns la
cuno;işierea/con(emplarea na-luralîi întreaga lume sensibilă devine un simbol al
iumii inieligibile, fiecare dinire lucrurile ei descoperindu-i-o pe aceea.61 spune
direct şi simplu: „întreg cosmosul inteligibil se arată în întreg cosmosul sensibil in
chip tainic, prin lormele simbolice, celor ce pot să vadă; şi întreg eel sensibil
există în cel intcligibil. simplificat în sensurile minţii. în acela se află acesta, prin
înţe-lesuri; iar in ucesCa, acela, prin figuri. lar lucrarea lor este una, cum ar fi «o
roatăîn roată», zice minunaful vâzător al lucnirilor mari, lezechiel, vorbind. cred.
despre cele două lumi (1, 16). Iar dumnezeiescul Apostol zice, la rândul sau:
«Celc nevăzute aJe lui Dumnezeu se văd de la intemeierea lumii, înţeli^gându-se
din fapturi» (Rom. 1, 20). lar dacă prin cele ce se văd, se pri-vesc cele ce nu se
văd, cum s-a scris, cu mult mai vârtos vor fi înţelese prîn cele ce nu se văd cele ce
se văd, de către cei dedaţi contemplaţiei duhovni-ceşti. De fapt, contemplaţia
simbolică a celor inteligibile prin cele văzute este ştiinţâ şi înţelegere
duhovnicească a celor văzute prin cele nevăzute",6*
Vedem de aici deosebirea dintre felul în care percepe realitatea cel care s-a
învrednicit de cunoaşterea/contemplurea natura/ă, şi modul fn care o vede omul
pătimaş. Căci, atâta vreme cat se află în robia patimilor, el rămâne inchi* în
realitatea sensibilă şi numai pe ea o vede şi-o cunoaşte. Atunci când
terea |or de cfltre om estc numită şi ea tot „înţelepciune"; iur atunci când accst cuvftnt
eatc însoţii tie yvtâac,. indicil cunoaşterca lui Diuanezeu. " ('uvinle de.spre
nevoinţă, 30. M Cf. Evagric. Caţtete gnostic*, V, 57.
' Râspunsuri cdlre Talasie. 63, Scolin 47, PG 90. 629D-693A.. k Loc. cil. A se vcdea.
de asemene», Sf. Macarie Egipieanul. Oniîlu duhovniccsti tCol. IIKLIII. 15. 14
Muiagogia, 2,
639
Redobtbidirea sâneilelţii
am vorbit despre patimi, am arătat ca\ stăpânit de ele, omul nu mi mai că se

opreşte la înfaţişările lucrurilor văZUte," văzând lumea ca pe o realitate
rnărginitâ* în sine, dincolo de care nu se mai află nimic, dar chiar şi despre aceasta
lume vftzută are o cunoaştere cu toiul falsă şi, aşa cum am arătat, de multe ori de-a
dreptul delirantă. Atâta vreme cat nu s-a curăţil de patimi, omul vede şi cunoaşte
fâpturile în chip pătimaş; el intră în legătură cu ele mănat de poftele şi dorinţele
sale, privindu-le ca simple obiecte ale plăcerilor lui. Tâlcuind cuvântul Sfântului
Grigoric de Nazianz: „trupul este nour şi acoperămîlnt", Sfântul Maxim
Mărturisitorul spune: „Nour este, pentru par-tea conducătoare a sufletului, patima
trapească care o întunecă, iar acoperă-mânt este înşelăciunea senzaţiilorcare leagă
sufletul de suprafeţele lucrurilor sensibile şi împiedică trecerea lui la cele
inteligibile. Prin aceasta, uitfind de bunătâţile naturale, îşi întoarce spre lucrurile
sensibile toată lucrarea sa, născocind prin acestea trezirea poftelor şi pliiceri
necuvenite".66 Omul nepă-limitor a desfiinţat această stavîlă, care împiedica
Jucrarea rational^ (a minţii sale) să" străbată prin mijlocirea simţirii spre realităţile
inteligibile"67 şi-i orbea ochiul duhovnicesc, nemaiputând să vadă în adâncul
tapturilor ener-giile dumnezeieşti de carc ele se împărlăşesc şi-I ţintuiau de
„înfăţişările lucrurilor văzute".6" Nepătimirea pune capăl relaţiilor pervertite pe
care, ast~ fel, omul le avea cu toată făptura. Cei care, prin nepătimire, au ajuns la
acest grad de cunoaştere/contemplare naturală, „au lepădat cu desăvârşire din
dispoziţia lor simţirea faţă de cele sensibite prin relaţia activă (cu ele)",M adică
simţirea şi legâtura pftimaşa cu ele. Astfel, omul nu mai vcde în fflpturi nici pricini
de desfâture pătimaşă, nici pricini de durere şi suferinţă, aşacum îl îndcmnau
patimite să le socoteascfl, ci are „fata" de toate lucrurile numai gânduri curate".70
El nu se opreşte la latura lor văzută, materială, de su-prafaţă,71 ci pătrunde în
realitatea şi semnificaţia lor profundă, pe care le-o acordă legătura lor cu
Dumnezeu. „Slobozit de toate cele ce-l rătăcesc",72 omul ajunge la o cunoaştere
adevaYatfl a tuturor tapturilor, care-i descoperă o întreagă lume nouă, cu totul
deosebită de lumea închipuită de patimile sale, „Mintca care s-a dezbrăcat de
patimi şi care pfitrunde înţelesurile fiinţelor nu primeşte ca adevarate aparcnţele
care-i sunt arătate de simţuri; ci, prin cunoaştere, oarecum şi-a creat o altă lume",
spline Evagrie." „Cel care caută
u
Cf. Sf, Maxim Mârturisitonil. Râspimsuri căire Talasie, 49. PG 90. 452AB.
"Ambigua, II. PG9I. 1112AB
7
Ideiti. Riupurmm câtre Talaxie. 49. PG 90. 452B.
»Ibidem. " AmbigUO, 64. PG 91. II93D.
" Sf. Macurie EgipCeanul. Omitii dulwvniveşti (Col. II), LI». 15. 71 Cf. Sf. Maxim
Mfirturisitorul, Rcispunsurl vălrc Talasie, 12. PG 90. 372BC. ;: Ibidem.
7
' Copticgnosttce, V. \2.
640
CtmtMi$lerea
în chip nepătimaş, aflâ adevfrrul din lucruri prin contemplarea naturala", scrie
scoliastul Rdspunsurihr către Talasie;1* însuşi Sfântul Maxim spune că acesta
cunoaşte „raţiunile adevarate ale lucrurilor",7S văzându-le „în chip natural", adica
aşa cum sunl ele după firea lor.7'J Evagrie defineşte într-un mod asemănător
această ciapă a urcuşuluî duhovnicesc, ca: „nepătimirea sufletiilui însoţită dc
cunoaşterea adcvărată a fiinţelor".77 Stăpân pe aceastâ cunoaştcre, preţuind
„raţiunile lucrurilor, ascunse în înfăţişări" mai muli decât „înfaţişările lor
văzute",7* omul are de-acum ptirturea cuvenită faţfl de rapturi. ca şi faţă de
Dumnezeu. „Cel care a dobândit virtnţiJe şi 8-a îmbogSţit în cunoştLnţă, privind
de aici înainte lucrurile în chip natural, pe loate le face şi le spune după dceapta
judecată, nealunecând nicidecum de la aceasta", scrie Sfântul Maxim.7''
Prin vederea tuturor celor create ca fîind legate de Creatorul lor, omul capâtă o
înţelegere cuprinzâloare a realităţii, pe care până atunci n-o vedea decât
trunchiat,"11 desprinsă de cauza şi scopul ci, şi o viziune unitară asupra lurnii, care
înainte îi apăroa divizată în multe chipuri." Şi astfel, dupâ curn arată Sfântul
Maxim, omul ajunge să-şi împlinească rosttil pentru care a fost creat, adică să
aducă în el. unit cu Dumnezeu, la units cu Dumnezeu întreaga creaţie, facând
„zidirea sensibilă una şi neîmpărţită'";" şi, „pe lângă acesteu, (unind) cele
inteligibile şi cele sensibile..., face întreaga creaţie o singură crcaţie, ncdes partita
pentru el din punct de vedere al cunoaşterii şi necunoaş-lerii. Căci a dobândit o
ştiinţă cunoscătoare (gnostică) a raţiunilor ihgoi) in lucruri. liberă de orice lipsuri,
întocmai ca a îngerilor"."1
Cunoaşlcrea/conlemplare a celor sensibile îl UTCfl pe om la conlemplarea

celor nevăzute şi inteligibile.*J Aceasta cuprinde. pe de o parte, cunoaşle-rea/conte
in pi area îngerilor şi vederea demonilor,*'* iar pe de altă parte cu-noaşterea
fiinţelor omeneşti în realitatea lor duhovnicească inteligibilă. Omul ajunge astfel la
adevărata cunoaştere a aproapelui S&L şi mai ales se
W
Rels//misuii vtitiv Talasie. 59, Scolîa 2.

Ts
Ibidem, 48.
1
< 'txpete d&spre etmgoste, 1.92.
I'miiiiulpmcttc, 2,
7i
Cf. Sf. Maxim MOrturisitorul. Răspwtsuri câlrw Talasie, 49. PG 90, 460A. 9
Capeie dexft/f dnigosle, I, 92. w Cf. Evagrie. Capete gnosiice, II. 28.
'■ C£ Sf. Maxim MiUlmisitorul. R&pwwtri ciitn- Talasie. 32, PG 90. 372BC.
*: Idem. Amhigua. 106. PG91. 1305D-I308A. "' Ibidenu I308A.
" Sf. Muxim Mâjtiuisiiorul. Râspunsuri câtre Ta/asie. 58. PG 90, 579A. "
Cf. Sf Isaac Sirul. Cuviiiie despre nevoinfâ, 67. " Cf. tbt'dem
(..snflcicle sc vâd uncle pe altele"),
04 1
Redobăndirea sănătâfii
cunoaşte cu adevăral pe sine."7 Sfântul Nichita Stithatul arata însă că fărft cunoaşterea
raţiunilor celor create omul nil poate atinge cunoaşterea de sine, care se poate dobândi
numai pe această treaptă: ..Cel ce s-a săltat de la cu-raţie la cunoştinţa lucrurilor, s-a
cunoscut pe sine (.„). Iar cel ce a ajuns la cunoştinţa raţiunilor zidirii şi a lucrurilor
dumnezeicşti şi omeneşti a cunoscut ccle din jtirul lui şi cele din afara de elt dar pe sine
însuşi încă nu",** Dar, în acelaşi timp. după cum arată Părinţii, cunoaşterea de sine este
cheia cunoaşterii luturorcelorlaite,1"' având, de aceea, un rol esenţial.
Cunoaşterea adevărată de sine la care ajunge omul pe aceastâ Ireaptă este
cunoaşterea a „ceea ce esle el după firea sa cea duhovnicească",*0 adica a esenţei sale
spirituale,"1 chipul lui Dumnezcu din el,": care este temciu] firii sale; pe de altă parte, işi
cunoaşte nimicnicia sa de făpturâ creată, de om su-pus păcatului şi înslrăinat de
Dumnezeu. Părinţii insistă îndeosebi asupra acestui din urma aspect9Î - de pildă, Sfântul
loan Gură de Aur spune: tvAcc-la mai cu seamă se cunoaşte pe sine, care socoteşte ca nu
e nimic""4 -, ară-tând cfl fără pocăinţâ şi smerenie desăvârşită nu se poate omul înalţa în
nici un chip pe aceste înalte trepte ale cunoaşterii de sine.'' 5 Având astfel „dreapta
cunoştinţâ a starii sale, omul poate cunoaşte şi „celelalte creaturi aduse de Dumnezeu la
fîinţă din nimic"'i? şi, de asemenea, „iconomia mântuirii lucrata de Ziditorul lof, şi toate
pe care le face peniru făpturile Sale".'''1
După cum este cheia cunoaşterii de sine, cunoaşterea celor ce sum des-chide uşa
cunoaşterii lui Dumnezeu. „Cel ce se cunoaşte pe sine, îl cunoaşte pe Dumnezeu", scrie
Sfântul Antonie cel Mare.'" într-adevăr, ajungând să se cunoască pe sine ca făptură
creatâ după chipul lui Dumnezeu, omul vine la
81
Cf. Sf. Nichila Stithatul. Cele 300 de capete, II. 36.
Ibidem, w Cf. Sf. loan Ourfi de Aui. Omitii la Matei. XXV. 4 („Cel ce se ciinoaşte pe
sine cunoastc pe toute"). Sf. Isaac Sirul. Cuvinte despre nevai'ifa. 16 („Celiri ce se
cunoastc pe sine, i s-a dal cunoştinţa tuturoi").
Sf. Antonie cel Mare. Ephtole, I. I. w
Cf. ibidem, IV. 7.
9
* Sf. Nichila Slifhatul. Cele 300 de capete. II, 37.
" Cf. Sf. Grigorie Paluma. ISO de capete despre cimastmfa natnndâ. cimoasterea lui
Dumnezeu, despre viafa moralri$ despre făpiuire. 29. PG 150, 1140C. Sf. loan Scăra-
rul. Scant, XXV. 37. Sf. NichitU Stithatul. Cele .iOO de capete, II, 35; 39. Cf. Sf. Si-
meon Noul Tcolog. liheursuri etice, IX. M Omilii la Malei. XXV. 4.
,s
Cf. Sf. Simeon Noul Tcolog. Discu/mH ieohgice. I (omul trebuie „sS uice spre înâlţimea
cunostinfei duhovnicesri piin smcicnie şi printr-o vieţuire care imită pe Hristos");
Disatmai rtice, IX. Sf. Nichita Stithatul, Cele 300 de capete, II. 35; 38; 39. M Sf. Antonie
cel Mare. Epistule, I. 4. 97 Ibidem, IV. 7. yx Ibidem. I. I; 4. u'; Ibidem, VII.
642
CtmtmşU'rea
cunoaşrerea Creatorului său şi a Pronici Sale, înţelege că iubirea Lui l-a smuls din
neffinţă, şi că El i-a dat, prin firea cu care l-a înzestrat, puferea de a se
îndumnezei prin har; şj cunoscându-şi bine slăbiciunea, nepuftnţa şi
nimicniciaduhovnicească, ÎJ recunoaşte astfel ca Mânluî(oral SfiU.
Cunoaşîerea de sine, mai curând decât cea a fâpturiloi*, duce repede şi
neniijlocit pe om la cunoaşterea/contemplarea lui Dumnezeu, dupa cum arata
SfAntul Vasile cel Mare: „Cel ce se cercetează cu pricepere pe sine însuşi poate
cunoaşte pe Dumnezeu, nu atâ( din alcltuirea cerului şi a pământului, cât $i din
alcătuirea propriei noastre firi, precum spune şi proorocul: «Minu-nată s-a făcut
stiinţa Ta de câlre mine» (Ps. 138, 6), cu alte cuvinte, cunos-căndu-mâ* pe mine,
am cunoscut covârşitoarea Ta înţeiepciune".IOD Căci, cu ftdevfiral omul e.ste
singura creaiura* fflcutâ dupfl chipul lui Dumnezeu. Minted lui. ajunsă la curăţia
nepălimirii, poate sâ vad;l limpede chipul lui Dumnezeu din e|, refleciat ca înlr-o
oglindă (cf. 1 Cor. 13, 12), cu atiît mai mult cu câl, prin bogăţia virtuţilor, e|
ajunge şi la asemănarea cu Dumnezeu. Su-fletul, scrie Sfântul Grigorie al Nyssei,
elibera! „de pornirile (pătimaşe)... se intoarce în sine şi se vede I impede în sine
de ce natură este, privind prin mij-locirea propriei sale frumuseţi, ca într-o
oglindă, ca înlr-o icoana\ modelul lui dintru început"."" lar în altă parfe, explică:
„omul dinlâumm, pe care Dom-nul îl numeşte jnîmă, când se şlerge pa(a
ruginoas.1 înfloritâ pe el ca un mu-cegai rău, îşi recapăta iar;1şi ascmfinarea cu
modeluJ (cu arhelipul)... Deci cel ce se priveşle pe sine vede în sine pe Cel doril.
Şi de aceea cel curai cu inima e ferici» penrru că, privind la curăţia sa, vede în
chip modelul. E asa cum cei ce privesc soarele în oglindă, fâră să priveasca* ţintâ
spre cer, văd în straluci-rea oglinzii soarele nu rnai puţin decât dacă ar privi spre
însuşi cercul soare-lui. Astfel, şi voi, chiar dacă nU aveţi puierea sâ vedeţi lumina,
dacă reveniţi la darul chipuluj sădil în voi de la început, avefi în voi pe Cel
căutaf".102
Cunoaşterea/coniemplare natural;! îl duce pe om la cunoaşterea depliml a

intregii creaţii. Prin ea, se tamăduieşfe de „boaJa necunoştinţei cauzei lucruri-
lor'"1" şi scapă de falsa cunoaştere. delirantă, produsS de păcat şi palimi. Iar
adevărata cunoaţ>tere îl însănătoşeşte. căci, aşu cum spune Evagrie, cunoaş-lerea
esre „sănătatea sufletului".104 Tot aşa scrie şi Sfântul Maxim Mâr-(urisiionil;
..Precum se raportează sănâtatea şi boala la trupul vieţuitoarelor..., to( aşa se
raportează... cunoştinra şi neştiinţa la minte".101
■" OmiUi la Hexaemvroit. IX. 6. 1,1

Diahgul a'espre suflet ,« Utx'îere.
yz
' l)f-spre,.Ffriciri",Vl
Cf. Sf. Maxim Mărturisiioml. Răspmmm căirr Tttlasie. 32. PG 90. 372BC.
Captte giwslice, II. 8. 1"' ('ap&e
despre dlttgoste, IV, 46.
643
Cunoaşlerea
Atunci când ornul ajunge sa-L cunoască pe Dumnezeu, Duhul estc Cel care
cunoaşte în el, iar nu puterea lui de cunoastere, nu mintea sa. Trebuie lotuşi să ■■
111 ■!r; -111 că facullâţile sale de cunoaştere participă într-un anume I'd !a această
ciinoaştere, căci ultfcl nu s-ar putea spune că el este eel care cunoaşle, fiind asdtîl
oarecum exclus din această cunoaştere, care s-ar produce de către DumnezeU.
independent de om. Sfântul Maxim Marturisitoml arală, pe de o pane, ca Duhul
Sfânl nu cunoaşle „penlru Sine", „ftindcă c Dumnezeu şi mai presus de orice
cunoştinţă", ci penlru noi;l6J iar, pe de altă pane, că ,,harul dumnezeiesc nu
produce iiuminările cunoştinţei dacă nu e cineva în stare să primească iluminarea
prin puierea lireasca".1'*4 Şi avănd grijă să precizeze că „sfinţii... n-au priinit
cunoşiinţa adevărată a lucmrilor (dumnezeieşti) numai căulând-o prin putere-a
firii, lâră harul Duhului Sfant", el adaugă touişi c;1 ,.nu este îngâduit să zicem că
numai haml de sine lucrează în sfînţi cunoştinţele taineior, t'ărâ puterile care
pnmesc prin fire cunoşlinţa".16" Trebuie deci să precizăm ca omul primeşte
aceasta cunoaştere în propriile sale organc, în primul rănd şi mai ales in minte
(VOOQ),'^' şi în tot sufletul său,107 şi chiar în trup."'B Numai că el nu cunoaşte prin
puterea proprie organelor sale, ci prin singură puterea diimnezeiască.169 Sfantul
Maxim spune foiirte limpede: „Minlea lui Hristos pe care o primesc sfinţii (...) nu
vine în noi când lipseşte puterea noastră mintală, nici ca să întregească mintea
noastră, ci ca sa lumineze, prin calitatea ei, puterea minţii noastre şi să o ducă la
aceeaşi putere şi lucrare cu a Lui".170
AceastS cunoaştere/contemplare, care transcende toate modalităţjle de
cunoaştere omeneasca, care depăşeşte „puterile simţurilor şi ale rninţii"171 şi care e
„mai presus de minte (vodc,) şi de cunoştinţă (Yvcocnţ)",1" în chip cu totu)
nepotrivit este numită deci cunoaştere, simţire (cdaOncnc,) sau înţelege-re (v6r|
cu<;).m Sfântul Grigorie Palama scrie mai ales: „Noi nu numim aceasta vedere
eunoştinţă (yva>oxţ) (...), Vederea aceasta nu este cunoştinţa. (...) Nu trebuie să o
socotim şi s-o numim cunoştinţă (...), decât doar prin abuz, avaiul numai numele
comun. (...) Aşadar, nu numai ca nu trebuie socotîtă
•'" Râspumnn căire Ta/mie, 59. PG 90, 608B.

M
Ibidem, Scolia I. PG 90, 6I7B.
■*5 Râspunsuri căire Tatasie, 59. PG 90. 605B.
M
Cf. Sf. Grigorie Palania, Triude, I, 3. 33; 35. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuv&Uari, XLV.
3. Sf. Simeon Noul Teolog, hime. XXXIII, 63-64; XXXIX. 61-62; Ctttekeae. XV.
* Cf. Sf. Maxim Mfiiturisitorul. Cupete leofogice. II, 88. Sf. Grigorie Pulamu,
Tii/uif. I. 3. 37. Sf. Simeon Noul Teolog. CafeJieze. XV şi XVI; fan*, XXV. 61.
R
Cf. Sf. Grigorie Palamu. Triads, I. 3. 33; 37. Sf. Maxim Murturisitorul. CapeH*
tfuhgi.ee. II. 88. Sf. Simeon Noul Teolog, Cateheze, XV; Mutţumire (1) câtre Piunne-
B»; Am* XXV,'61.
8
Cf. Sf. Maxim Marturisitonil, Capefe leologice. II. 83; 88.
^CapetettobgioblltU. 171 Sf. Grigorie Prtlama. Triad*.
II, 3. 39. f*SMtfm*68, '•' Cf. ibidem, I, 3. 18; 33: 52: n.
3. 17: 39; 47; III. 2. 14.
051
Reilobăndirea sânâtăţii
aceasta cunoştinţă, dar trebuie socotită cu mult mai presus de orice cunoş-linţa şi de
orice vedere prin cunoştinţă".174 DacS însă continuăm să-i dăm nu-mele de „cunoştinţă"
sau ..înţelegere", o facem „folosind metafora şi iden-titatea de nume".175 Mai potrivit ar
fi termenul „vedere" (âpctonc,), dar chiar şî atunci când ne folosim de el, o facem tot
într-un mod care nu este întru totul potrivit, de vreme ce nu este vorba aici nici de o
vedere sensibilă, nici de una inteligibilă,17" pentru că aici omul nu vede nici cu
simţurile, nici cu mintea (vovc,).1''7 ci este o vedere duhovniceasca (nvettioraxfi),17*
pentru câ vede în Dvihul,1'' iar această vedere este de o naturâ cu neputinţii de înţeles şi
se face înlr-un fel care nu poate fi exprimal.180
Ceea ce vede omul atunci când spunem - în chip impropriu - că-L vede pe
Dumnezeu, este o Lumina, în care Acesta manifeslă şi comunicâ energiile Sale. Omul
nu-L poate cunoaste pe Dumnezeu decât din acesle energii,1*' fiinţa divină în sine fiind
absolut înacoesibilă.183 Dumnezeu în Sine rămâne nevăzut;mcel care se înalţâ pe treapta
cea mai înalta* a cunoaşterii îl vede pe Dumnezeu numai întrucât El însuşi „se revelează
într-un mod potrivit Siesi",1"4 adică vede Lamina dumnezeiască necreată în care se arată
slava lui Dumnezeu. „Dumnezeu este lumină (1 In I, 5), şi vederea Lui este ca o
lumimY', scrie Sfăntul Simeon Noul Teolog;1*5 „este o lumina a cunoştinţei, înmicât
lumina produce în noi cunoştinţa;
;
'/W.™, II. 3. 17.
" Ihidem. 39.
" Cf. Si. Grigorie Palama. Triad*, I. 3. 21; II, 3, 31.
Cf. ibidem. I, 3.21: 30. ,

7
Cf. ihidem. II. 3. 31. m Cl
ibidem. I, 3.21.
"CT ihidem. in, 2. 14. Sf. Vasile eel Mitre, Efistole, 234. PG 32, 869AB. Sf. Maxim
Mfimirisitonil. < 'apete despre dragoste, I. 100; 11, 27; IV, 7, Cu privire la distincfia ortodoxă
înirc esenţa .i energiile lui Dumnezeu, a se vedea VI. Lossky, Theofogie mystique de
I'BgHse tl'Oneiu, Paris, 1944. p. 65-86. Aceastil distincţîe. operata in mod explicit de cei
mai imilţi Pfuinti greci (indeoscbi de Sfinţii Vasile eel Mare. Grigorie de Nyssa, Dionisie
Areopagittil, Maxim Marturisitorul. loan Damaschin), a fosl fonnutată de o maniera tbarle
precisa de .Sf. Grigorie Palama (A se vedea J. Meyendoif, lniirxlnciioit â I'ftitde de
Gregoire I'aiamttx, Paris. 1959, p 179 ş.u. Aici aniinliin doar cfl energiile sum purcederi.
puteri si lucriiri prin care Dumnezeu Se manifests şi Se conuinicS în afara fiinţei Sale, far»
ca El sa se afle cumva împăriit sail micşorat prin aceasta.)
'*-' A se vedea. între altii: Sf. Vasile eel Marc. Episiole. 234. LPG 32. 869AB. Sf,
Grigorie de Nazinnz. Cuvâmâri, XXVIII. 4. Sf. loan Damaschin. Dogmniim, I. 10. Sf.
Maxim Msfrturisilonil. Capeie des/ire dragosie. I. 96: 100; II. 27; IV. 7. Sf. Grigorie
Pahuna. TriadeAU, 2. 14. "' Sf. Grigorie Palama. Triads, I. 3. 9-IM Ihidem. 4.
,
"' Diseursuri elice, V. 276. Cf. Di.scurmri teologive. III. Dumnezeu. spline iarâsi Sf.
Simeon, „El însuşt este doJU' lumina". in El „nu exisiă... vrco unnă a noplii, nici un vS|
de intuneric, absolut nici unul" {Inme. XII. 54-56). In cadrul cunoasterii lui Dumne-
652
CuruXuittva
căci nu poate cunoaşte cineva pe Dumnezeu altfel decât prin vcderea luminii care
iiadiază din El".1"*' Acelasi Sfânt Părinte spune încâ: „Noi dăm mărturie că Dumnezeu
este lumină, şi toţi cei ce s-au învrednicit să-L vadă, L-au văzut ca lumină, şi cei ce L-au
primit, L-au primit ca lumina; că înaintea Lui merge lumina slavei Lui şi că este cu
neputinţâ ca El să Se arate farâ luminâ, şi ca cei ce n-au văzur lumina Lui nu L-au văzut
nici pe El, pentru că El este lumina, iar cei ce n-au primit încă lumina Lui, n-au primit
ham I Lui, caci cei ce au primit harul au primit o lumină a lui Dumnezeu şi pe
Dumnezeu însuşi".1" Această Lumină esle haml dumnezeiesc""1 care se descopera şi se
comunica omului, dar şi haml sau puterea prin care el îl cunoaşte pe Dumnezeu. Lucml
acesta îl arată psalmistul când zice: „întru lumina Ta vom vedea lumina" (Ps. 35, 9), si,
de iisemenea, şi Apostolul: „Dumnezeu, Care a zis: «Straluceasca, din întuneric,
lumina» - El a strălucit în inimile noastre, ca să slrălucească cunostinţa slavei lui
Dumnezeu pe faţa lui Hristos" (2 Cor. 4, 6). Iar Sfântul Grigorie Palama scrie: „Lumina
duhovnîcească nu este numai ceea ce se vede, ci este si cea care ne face să vedem";"^
Juinina cunoştinţei... este procurata de lumina harului".1*
Aceasta' lumina nu este nici sensibilă,151 nici inteligibilft;IM ea este o lumină necreaiă
de natură duhovnicească;1'3 legal de aceasta. ea nu este deci „nici simţire. nici înţelegere,
ci putere a Duhului. deosebita, in transcendenla ei, de facullăţile cognitive create".1'"1
Cei care cunoaşte prin această lumină, nu cunoaş-te nici potrivit simţurilor, nici potrivit
minţii; şi totuşi, aşa cum spus, toate facul-lâţile sale parlicipfi la aceasta cunoaştere, aşa
încât el cunoaşle mai întâi de toate
zcu. „înlunciicul" despre care vorbeşie Scripliiiii <Ps. 17. 13; cf. leş. 19-20), ca şi unii
I'm inn. se referâ la om, iar nu la Dumnezeu. Et poale fi interpretat in niulte feluri. dar
exprimfi In principal cunoasterea apofatică a lui Dumnezeu. Adeseori indie;! negura
neşiiinţei. Cuvintele „Şi-a pus întuncricul acopeiamânt .. arală că El locuieşte acolo
untie cunoaslerea omeneasca nu poate pîMrunde. (Cf. VI. Lossky. ..Tdnebre" el JLiimi-
ere" dans hi connaissance de Dieu", in A I'htutge el el la wssemblaiue <le Dieu, Paris.
1944, p. 21-41). Lumina dumnezeiască poale fi vaziilăde eel cilniia i se aialâ, în chip
paiadoxal, ,.în înluneric" (cele două realitaţi Fiind adeseori puse laolallă, de pilda de Sf,
Dionisie Areopagitul, Teohgia tiiLsiuti, I, I). Prin acest întuneric, Dumnezeu îl
proiejeaza pe om de stialucirea orbitoare a Luminii Sale (cf. Sf. Simeon Noid Teolog.
Dijairsuri eliee, I, 12; Sf. Grigorie Palimia, Oim'tii, 34). „El a uşezat întunericul care nu-
Lînvăliiie pe El. ci pe noi" (Sf. Simeon Noul Teolog. he. cil,). "' Disiursuri elite. V.
"Coleheze. XXVIII.
* Sf. Grigorie Palama, 150 de capete «iespre imioşihifa nulumUi, cunoasterea lui
Dittimezeit. viafti moralti fijapluire, 69; 93.
'' Tnade, 111. 2. 14.
1
Ibidem, I. 3, 3.
w
Cf. Sf. Grigorie Palama. Tomulaghioritic, PG 150. I233D; OmiUi, 34. Sf. Simeon
Noul Teolog. hmte, XXXIII. 45-46; 53-57.
IMi
Cf. Sf. Grigorie Palama, he. cil.
m
Cf. Ibidem. Sf. Grigorie de Nazianz. Cuvănlâti, XL. 6.
"' Sf. Grigorie Palama. Triads, III. 2. 14.
653
Redobândirea xănâlâţii
şi mai ales cu mintea (vouţ), dar şi cu sufleiul şi cu trupul,1** văzând cu ochii s&
lumina. Acest lucru esle posibil pentru că în clipa aceea omul întreg, cu toate
facultăţile sale, este transfigurat prin har. prin însăşi lumina aceasta, prin puterea
Sfăntului Duh, şi adus la starea in care poate să vada lumina, iar prin ea ajunge să
vadă într-un chip mai presus de fire. „Vă voi da inim-i nouă şi duh nou vă voî da",
spune Domnul (Iez, 36, 26). Sfinţii, spune Sfântul Grigorie Palama, sunt „preschimbaţi
prin puterea Duhului; ei primesc o putere pe care n-o aveau mai înainte, devin duh şi
văd în Duhul".196 Sfântul Maxim Mărturisitorul arată, în acelaşi sens, că „nu se mai
vede decîit Dumnezeu. atât prin suflet, cât şi prin Imp, însuşirile fireşti fund biniite de
covârşirea slavei'".19' l;ir Sfantul Simeon Noul Teoiog I se adresează astfel lui
Dumnezeu: „Cine, după ce Te-a văzut, dupa" ce-a fost luminat în chip simţit de slava
Ta, de lumina Ta dumnezeiască, nu şi-a schimbar cugetul său, sufletul, inima lui, şi nu
a dobândit, o, Mântuitorule, danil nespus de a vedea şi de a înţelege într-un chip
osebit ? Căci mintea cufundată în lumina Ta se face luminoasă, ea s-a preschimbat în
lumină, asemenea slavei Tale, ea se numeşte mintea Ta; acela care a fost învrednicit
să ajungâ la această stare, da, atunci el esle vrednic să aibă mintea Ta, el ajunge să
fie cu Tine în chip nedcspilrtit".198 Toate facultăţile omului, prin lucrarea Duhului, ajung
să pătmndă într-un alt mod de existenţă; ele devin facultitti divino-umane. Sfântul
Macarie Egipteanul învaţă aşa: „Se cuvine deci ca sufletele noastre să se schimbe şi
să treacă de la starea actuală, la alta, la o stare divina,19** şi„, să devimi noi (...).
Pentru aceasta a venit Domnul, ca să schimbe şi sS rezidească sufletele noastre,
pentru a le face, dupa cum s-a scris (2 Pt. I, 4), partaşe la firea dumnezeiască, pentru
a da sufletului nostru un suflet ceresc, adicil Duhul Dumnezeirii (,..), pentru ca să
putem trâi viaţa veşnică".200
Pentru că această hjminâ a harului îl umple pe om în întregime, iar nu în parte.
„omul devine întreg lumină",20' şi întreg cunoaşte prin ea. Atunci, „cel ce va vedea nu
numai prin sufletul nostru, ci, o, minune !, şi prin trup, este Dumnezeu, şi bineînţeles
că atunci vom vedea limpede şi prin organele trupeşti lumina dumnezeiască şi
neapropiată", exclatrrâ Sfântul Grigorie Palama.202 Dc aceea omul este, tot aşa, în
întregime îndumnezeit. Câci prin această lumină omul se află desăvârşit unit cu
Dumnezeu şi prin ea i se dă harul îndumenezeitor. Pentru acesta Sfântul Grigorie
Palama, ca şi Sfântul
11
A se vetlea (rimiterite de mai sus,
"" Contra tui Achindin, IV, 16. Cf. Sf. Simeon Noul Teoiog. Ce/e 225 tie CfflWW..., II, 3
(„Domnul care ne dâruieşle nouă cele mai presus de simţire, ne da şi o altâ simţiie
mai presus dc simtirc prin Duhul Său. ca sii simţira in chip mai presus de fire darurile
şi harismele Lui mai presus de simţire, prin toate si m turtle, in chip clar si curaf )•
?
Capete teohgtce, II, 88. Citat de Sf, Grigorie Palama in Triad*. I. 3, 37. "*
Itme, XXXIX. 56-66.
11
Vom vedea ulterior cum trebuie înteleasa' această expresie.
*"*Omitii duhovniceţtl (Col. II). XLIV, 8-9. -" Sf. Grigorie
Palama. Omifii. 53. 102 Triade, I. 3. 37.
654
VwuxiştereH
Dionisie Areopagitul,203 preferă s-o numească mai curând unire decât
cunoastere.2M mtr-adevâr, omul se face asemenea cu ceea ce vetle şi prin care
vede.20> „Cel ce se face părtaş al harului dumnezeiesc, divine el însuşi în chip
miniinat lumină". scrte Sfântul Grigorie Paiâmftî806 iar devenind în întregime
luminâ, omul se face asemănittor Celui pe care-L vede şi se uneste cu El fărfl
amestecore.207 „Prin har, Dumnezeu însuşi pAlrunde înlreg în cei vrednici întregi,
şi sfinţii pătrund întregi în Dumnezeu întreg", mai spune el;20" Aşa se face eft,
dupîi cum spune acelaşi Sfâni Părinte, urmând Sfântului Maxim Mărturisitorul,
„Dumnezeu şi sfinţti au o unică şi singură iucrare".301 Sfântul Simeon Noul Teolog
arată aceastâ unire îndumnezeitoare a ornului întreg cu Dumnezeu înireg în astfel
de cuvinle: „O, minune !, omul se uneşte duhovniceşte şi trupeşte cu Dumnezeu,
fiindcă sufletul nu se desparte de minie (wofiţ), nici trupul dc suflet, ci printr-o
unire în chip fiirtţial, omul se face prin har întreit-ipostalic, un dumnezeu prin
asezaretfnfiere (8feoiţ), făcut din trup, suflet şi Duhul dumnezeiesc de care se
împărtâşcşte, şi asa se implinesc cele spuse de proorocul David: «Eu am zis
dumnezei sunteţi toti şi fii ai Celui Preaînalt» (Ps. 81, 6)"."°
Se cuvine totuşi sa subliniem faptul ca" această* unire nu înseamnâ confundare.

Omul este cu adevărai unit cu Dumnezeu, dar prin cnergiile Sale, jar nu cu fiinţa
Sft Omul are în comun cu Dumnezeu hurul, iarnu fircadumnezeiască\:" „Sfinţii
arată Grigorie Pakima - prin vedere se fac pârtaşi ai Impârăţiei, a toatâ sJava,
mareţia si str&ucirea ei, se împărtăşcsc de lumina cea negrăilă şi da ham I
dumnezeiesc, iar nu de firea lui Dumnezeu".5': în această unire omul devine
dumnezeu prin har; se face, dupa cuvântul Sfântului Apostol Petru, .,părtaş
dumnezeiestii firi" (2 Pi. I, 4), potrivit lucrării. iar nu după fire;?" el nu se
ideniifică cu Dumnezeu. Votbind despre suflelul unit cu Dumnezeu, Sfântul
Macarie arat.i dcosebirea absolute care există între cele douâ naluri; „Unul
(Duhul) este Dumnezeu; celălalt (sufletul) nu este Dumnezeu; unul este Domn.
celălalt este slugă; unul este Ziditor, celălalt este zidire; unul este meşterul,
»*Cf. Despn Nmwte dumneieiefti, VII. I. PG 3. 865C; IV, I I, 708D.

yM
Made, I. 3, 20.
m
Cf. Sf Grigorie Palama. Triads, II. 3, 36.
m
Omltie la hitrnrea î/i biterieâ a Muicii Dommtlui.
** Idem. Contra tul Achindin, IV. 16.
-,|;" Tuimd aghioritic. ?G 150. I229D.
*• Sf. Maxim Mămirisitonil, Opusada theologies I, PG 91. I2B; 33A; Ambigiut, 7c.
PG 91. I076BC Cf. Sf. Grigorie Palama, Omilii, 35; Triade. III. I, 33. Cu privire la
aCeastă conceptk' a Sf. Maxim, a se vedeu şiiuliu! nostru: IM divitiisaiion de l'/iom/ne
sehn Saint Maxim* le Confesseur, Paris, 1996. p. 553 ş.u.
1
('atthezfi, XV. 2X\ Cf. Sf. Grigorie
Palanw Omilii, 35. w Ibidem. :"Cf. ibidem.
655
Hi'ttoht'lntlirrii suiuîuiţii
celălalt este lucrul mâinilor Lui. Nu este nimic de obşte între firea unuia şi firea
celuilalt".21: Dar chiar aşa, omul este deplin unit cu Dumnezeu şi in mod real
indumnezeit, căci dacă Dumnezeu întreg nu Se arată şi nu Se impărtăseşte în ceea
ce esle El în fiinţa Sa, E! Se arată întreg şi întreg Se împărtăşeşte în ceea cc
priveşte energiile Sale::|S „Dumnezeu întreg este prezent în fiecare dintre energiile
dumnezeieşti",116 „fiecare putere şi fiecare energie este însuşi Dumnezeu".31' „In
lemeiul puterii Sale mai presus de fire, Dumnezeu rământ' întreg în Sine, dar
lolodatâ* locuieşte deplin în noi; şi ne împărulşeşte nu din frinţa propne, ci din
slava şi slrălucirea proprie", scrie Sfântul Grigorie Palama.*1" lar Siântul Maxim a
pus bine in cuvinte accst fapt, anume că omul indumnezeit, rnmânând om deplin.
totuşi întreg se face deplin dumnezeu: „Râmănând întreg om dupâ sullet şi trup
din pricina firii şi racându-se întreg dumnezeu după suflet şi imp, din pricina
hanilui şi a strâlucirii dumnezeieşti a fericitej slave ce o are dtf peurmuLui"/1
Pe lângă aceasla, se cuvine să remarcăm caracterul personal al unirii cu
Dumnezeu, dai de faptul cii cea care se uneştc cu Dumnezeu este o persoana
Umană, 1,11 accasta* pcrsoanfl umană nu se uneste cu o zeitate impei-sonala sail
suprapersonala, ci cu Persoana lui Dumnezeu Celui Viu.'?0 Sfâniul Simeon Noul
Teolog, arirmand cu tiirie caracterul Iranscendenl al modului în care Dumnezeu i
Se aratâ omului, subliniază totuşi acest caracler personal: „Cel fâră chip şi fărâ
infâţişare nu mai vine cu înainle fSră chip şi fară înfâţişare, nici venirea şi prezenţa
luminii Lui la noi nu se mai face in tăcere. Dar cum anume? într-o formă oarecare,
ftreşte a lui Dumnezeu; desigur, Dumnezeu nu Se arată intr-o figură sau înir-o
înttpârirc, ci luând chip într-o lumină neînţeleasă, ncapropiarâ şi fîiră chip - caci nu
putem spune sau cxprimn mai mult -, dar Cel nevăzut Se araiiî în chip arătat şi Se
face cunoscut în chip foarte cunoscut şi se vcdc în chip foarte (impede, Cel prin
fire Dumnezeu vorbeste şi ascultă in chip nevăzut şi grăieşte ca un prieten cu
prietenul său, faţă că!re faţă, cu cei născuţi din El dupa har".331 Spunând ca omul se
alia astfel unit cu Persoana lui Dumnezeu, spunem că el este unit cu Tatăl, cu FiuI
şi cu Slantul Dun. Fiecare energie dumnezciască. ieşind din firea dumnezeiască,
care este comună Celor Trei Persoane dumnezeicşti, este o manifesiare a Prea
Sflntei Treimi. Potrivit leologiei ortodoxe. firea dumnezeiasca
1,4
Ot,uli,tiuhovmc»-şti (Col. II). XLIX, 4,
" Sf (irigoric Palama, Despre lucrările ditmnezt'iesii si împtimtsirea de efe. 11
Idem. Tfiade, III. 2. 7.
1
Idem, Epîstolă vătre
Gabras. :,> Triode, I, X 23.
* Amtkgua, 7t,PQ.9I1. I088C
CuiiLCtcml personal ul luminii pe care o vede omul indumnezeit este limpede viklil
de relatările Stan tu lui Simeon Noul Teolog cu privire la vîziunile sale. A se vedea, îr»
această privinţa, lucnuea Arhiepiscopiilui Basile Krivocheine. Dans In Innni're dil
Christ. Sttînt Symeon ie Nouveaa Ihenlogien. Chevetogne. 1980. p. 229-255, in cute
pot 11 aflale principalele man in ii ale Sf Simeon cu privire la acesl subject. "'
Midfuinire (I) ctltre Dumnezeu.
656
< HfUKtftfmt
nu este nici anterioară, nici superioară iposlasurilor, şi nu poate lî privită ca

independentă de ele, Lumina necreală este „slralucima negrailă a firii celei una în trei
ipostasuri", arată Sfântul Grigoric Palama;222 ca este, dupâ cum precizează Sfântul
Maxim Mărturisitorul, „lumina Sfintci Treimi".2" Aceastâ lumiiiă este comună celor
Trei Persoane dumnezeieşti şi aparţine fiecărcia dintre Ele. „LuminăesteTatăl. lumină
Fiul, lumină Sfăntul Duh. (...) Cei Trei sunl o singură lumiaă, unicfi, nedespărţită, ci
unitâ în Trei Persoane, fară amestecare", araia Sfântul Simeon Noul Teolog.22'1
Energiile divine şi Lumina care le manifests pnrced din Tatal si suni împărtâşite omului
de Fiul în Duhul Sfant; de aceea adeseori harul dumnezeiesc, Lumina, este identificai cu
S h i n n i l Dulvîn Lumimt dumnezeiască, Sfânlul Duh arată omului îndumnezeit
Persoana Cuvăntului întruput, a Dumnezeu-Omului, Cel ce, în această lumina care este
si lumina Sa, şi lumina Tatălui, îl arată pe Tatăl. după cuvântul Sfântului Apostol loan:
„Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este in sânul
Tatiilui, Acela L-a facut cunoscut" (In 1, 18).
Să mai remarcăm şi că modul unirii şi felul in care omul îl vedc pc Dumnezeu în
lumină şi prin ea îi rămân „de neînţeles şi de netâlcuit".3"
Totuşi este vorba despre o stare conştientă:M6 omul, „unit in luminâ cu lumina. vede
in deplinâ cunoştinţă tot ceea ce rămâne ascuns celor care n-au primit harul", arată
Sfântul Grigorie Palama."7 Prin Duhul care este în el, ujunge la o ascmenea înălţime a
cunoaşterii, încât în lumină se vede pe sine însuşi22* şi întreaga lume22' în Dumnezeu,
văzându-L în acelaşi timp numai
0
Omitii, 35.
('apetg despre dragosfe. I, 97.
w
1mn*, XXXIII, 1-10.
3
Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de capete..., II. 18. Cf. Sf. loan Scflrarul. Scam,
VII. 60 („Luminarea este lucrare negrăitu, înţclcasâ in chip nestiut şi vSzuttt în chip
nevăzui"). Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoinfâ, 66 (Cunoasierca care se „produce in
planul dumnezeiesc... e mai degrabă necunoscută şi mai presus dc cunoastere"). Sf.
Simeon Noul Teolog. Discurxuri wire, I. 12 („Lumina înlreit-ipostalicli esle- negruila.
neiostită... mai prcsus de gănd şi de cuvunt"); VII, 60: Mtilfuinire (I) cixtre Dumnezeu
I.Juminâ ncînţclcasâ'") Sf. Grigorie Palama, TriatU, I. 3, 4; 17.
* A se vedea. de pildS. Sf. Simeon Noul Teolog, Mu/ftiuiire (I si 2) cat re Dumnezeu;
Catenate. XV.
327
Onu/ie la Inlrarea in Inserted a Mcucii Donmului.
* Propriu-zis nu eate vorba aici de o cunoastere de sine, căci pe a< eastă treaptâ omul
se alia dincolo de orice cunoaştere. Din accst puncl dc vederc. clupâ cum arată Sfânlul
Simeon, omul uita cu (otul de sine (Cele 225 de capete^., n. 18).s
:>
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XVI; Mutfumire (I) cdtie Dumnezeu, Sf.
Grigore cel Mare. Viaţa Sf Benedict, 35: „Văzu o lumina (...>. în uceastă vedere (...)
lumea înireagă, îmbriţisaia ca dc o singui'5 raza" a soarelui duhovnicesc, ti fu pusJl
iruintca ochiloi". Se cuvinc sil rcmarcăm si in accst caz că no este vorba despre o
cunoaştcie propriu-zisă a lumii, stadiul acesta fiind dcpăşit; astfel că omul, din acesi
punct de vedere. nu cunoaştc de fapt nimic (cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de
capete.. . II. 17 („mintea rilniâne in abisul Itiminii dnmnezeiesti. rieniaimgaduindu-i-se
să priveascfi nicidecum in afanV'); 18,
657
Redobând'trea sândtâfii
şi numai pe Dumnezeu. Astfel, Sfântul Simeon Noul Teolog scrie: „Cel ce vede pe
Unul, prin Unul se vede şi pe sine şi pe toţi şi pe toate. Dar fiind ascuns în El, nu
vede nimic din toate";211 „eel ce vede pe Unul, are vederea tuturor. El se reţine de
la vederea tuturor, dar are vederea tuturor. fiind în afara de cele văzute. Fiind astfel
în Unul, le vede pe toate. Şi fiind in toate. nu vede nimic din toate,\2,: Şi dacă cei ce
văd lumina au o înţelegere a ceea ce văd, o au „in chip neînţeles", arata Sfântul
Grigorie Palama.:'
lar când ajunge omul să cunoasca prezenţa lui Dumnezeu in el, când cunoaşte
că s-a unit cu Dumnezeu şi că este una cu El, capătă totodată cunoştinţa mărginirii
sale234 şi a absolutei transcendenţe a lui Dumnezeu. Aceasta pentru că, aşa cum am
arătat maî Tnainte, cu toate că Dumnezeu i se comunică întreg şi în chip real
omului prin energiile Sale, El rămâne totusi incomunicabil şi absolut transcendent
în fîinţa Sa,
Vederea lui Dumnezeu la care poate ajunge omul aici pe pământ nu este nici
deplină, nici necontenită. „Căci n-a vazut cineva vreodatâ totul din frumuseţea
aceea (...); câci nu o vede cat este, ci în măsura în care s-a făcut pe sine in stare să
primească puterea Duhului dumnezeiesc".23 Această „simţire dumnezeiască i se dă
fiecăruia dupa masura sa, şi poate fi mai mull sau mai puţin mare, potrivit
vredniciei omului".2K" Pe de altă parte, vederea lui Dumnezeu la care ajunge omul
în viaţa pământească nu este decât o arvunâ şi pregustare a celei la care este menit
să ajunga în viaţa cerească, la Inviere. Vederea desăvârşită şi neîncetată a lui
Dumnezeu in lumina cea neapropială ţine de veacul ce va să fie.23
4. Legătura dinlrc cunoasterea/vederea lui Dumnezeu şi praxis
Lumina prin care omul ÎI vede pe Dumnezeu şi se uneşte cu El este numai şi

numai un dar al lui Dumnezeu, pe care El îl da cui voieşte, când binevoieşte şi în
felul în care voieşte,23* iar nu roadă a voinţei omului şi a străduinţei sale de a
ajunge la ea.
-,0 Cf. Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de ca/>ete.... U, 17; 18 („Căci nu se priveţte
atunci pc sine, ci pe eel mai presus de slavă..."); 25.
2,1
Ibidem, 1.52.
m
Ibidem. 5\.
^Triade.lX 17.
1W
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cateheze, XVI; lime, XIII. 1-2.
^Triade, I, 2. 17.
2i0
Idem. Omilie la Schimbarea la Fafd. PG 150. 823. Cf. Triads, I, 3. 4. Sf. Irineu de
Lvon. Contra ereziilor, V, 36, I.
'' Cf. Sf. Grigorie Pal am a. Omilii, 34. Sf. Simeon Noul Teolog, Discursuii cfice, X. m
Cf. Sf. Irineu de Lyon. Contra ereziilor. IV. 20. 5. Evagrie, Efdstole, 29. Sf.
Grigorie Palama, Triade. U, 3. 17.
658
CunotVfterea
Dar Dumnezeu nu d;l harul acesta decât celor care se învrednicesc să-1 primească,
şi-l dă pe măsura vredniciei lor,"9 Omul îl vede pc Dumnezeu şi este îndumnczeit numai
„în măsura în care s-a făcut pe sine capabil să pri-mească" puterea Duhului
dumnezeiesc".1411 Se mai poate spune cfi în această lumină şi prin această luminâ
Dumnezeu Se uneşte cu cei care sum uniţi cu El. Astfel. de pildă, Sfântul Maxim
Marturisitorul scric: „De harul cunoştin-ţei de Dumnezeu se va învrednici (omul) atunci
când... ajunge in Dumnezeu".241 Sau, cum spune Sf'ântul Grigorie Palama, cei care îl
cunosc pe Dumnezeu, ajung să-L cunoască „peniru că, fiind uniţi cu El, au căştigat
asemănarea cu El".242 Sfântul Grigorie de Nyssa scrie şi mai limpede: „Nu se poate uni
cu lumina niciodată cel ce nu se luminează de lumina aceea".*43
Or, numai eel ce şi-a curăţil sufletul de palimi se învredniceşte de pri-miiea Sfâniului
Duh; şi numai prin bogtfţia virluţilor ajunge la asemanarea cu Dumnezeu24* şi se uneşte
cu El. Şi, după cum am văzut, curăţia nepărimirii şi bogâţia virtuţilor se dobândesc prin
împlinirea poruncilor. Vederea lui Dumnezeu şi îndumnezeirea omului se dovedesc
astfel strâns lcgale şi ne-despârţite de sfintele nevoinţe, de vieţuirea ascetica, de
războiul cel nevăzul, de multele sale sudori şi necazuri. Arătând (impede caracteml
sinergetic al unirii omului cu Dumnezeu, în care Dumnezeu dăruieşte belşugul haruhii,
iar omul, osteneala pentru a se face vrednîc de primirea lui, Sfânlul Macarie scrie:
„Lucrarea harului i u i Dumnezeu în om şi darul Duhului Sfânt, pe care se învredniceşte
a-l primi sufletul credincios, sc face cu mare luptă şi cu indelungă-rubdare, prin
încercări şi ispite, libertatea voinţei omeneşti fiind încercatii prin multe strâmtorări.
Atunci când un astfel de om prin nimic nu înlristeazâ pe Duhul, ci, dimpotrivâ, este in
acord cu El prin împlinirea
M
A sc vedea, de pildfi, Sf, Maxim Mfirturisitonil, Kmptmsuri cdlre Takme, 63, PG 90,
679C. Sf Grigorie Palaina, Triad**. IIL I, 28; Contra hi ActwuHn, HI. 6. ** Sf. Odgorie
Palama. Triad*. I, X 17.
('ufH'W drspre dragostr. II, 26. :4: trimly III. 3, 12. Cf Sf. Grigorie
de NiizUnz, Cuvfmuiri. XLV, 3.
a
EtgSpre rthtduiata ceo dupa Dmmmeu it viefii $i dvspre twvoinfa cea fulevăratâ.
14
Ibidem („Voia ecu desavârşita a lui Dumnezeu cslc sa-şi curate xuflelul prin hnr de
toa(ă înlinaciunea,., şi să-1 aducu lui Dumnezeu cural, doritor şi în stare să vada acea
lumina duhovniceiiscă şi negritilă*'; şi „sâ se facă, dupiS putere, asemenea frumuscţii
lui llrisro&> prin virtute").
m
Cf. Sf. Simeon Noul Teolog. Cele 225 de capete.+,t II, 10; IH. 22 („Pe cfit voie$te
Dumnezeu să Se faca cunoscut de noi. pe atfita Sc şi descopcra Şi pe cat Se descopera,
pe at&ta e văzut şi cunoscul de cei vrednici. Dar nu e cu putinţă să patirneascu cineva şi
să vadfi a$a ccva, ducS nu s-a unit rnai întâi cu Prea Sfantul Duh* dupa ce a dobfindti
prin dureri ţi sudori o iniinit sincrita. curalâ, simpla şi zdrobitsT. In aceste câteva
cuvinle eate cuprinsă întreaga dialectic^ u vie|ii creşline: ostencală, şi răsplata oslenelii
prin revilrsarea handui, polrivit bunăvoinţei lui Dumnezeu), Sf Macarie Egiptcanul
Omitii didtovmceşti (Col. II), XVII, 4 („Minlca cu duăvArţire ciu'Sfila vede (oldeauna
slava lurninii lui Hristos», Oamenii nu ajung însfi dcodala la a^lfel de Irepte alc
desavărţirii, ci numai prin ostcneli, necaz ş\ muU;l luptâ"),
659
('imoaşu-rea
simplifate şi această golire**6 - |a care, de altfel, pot ajunge şi începătorii printr-o
simplă tehnică mentală2" -, ele nu sunt de ajuns pentm a ajunge la vederca cea
mai presus de fire."8,
Mai inainte însă, omul trebuie să se curăţească de patimi, aceasta fund curâţia
care într-adevăr „desface efecliv mintea de tcate".2" fn plus, această curaţie se
uplîca înlregii fiinţe a omului. Esie vorba deci de curăţirea „tuturor dispoziţiilor şi
a tuturor puierilor sufletului şi trupului".2''0 Numai astfel mintea va fi cu adevărat
curatâ şi vrednică de a fi sălaş al harului, după cum vor fi şi sufletul, şi trupul,
care, aşa cum am văzut. sunt împreună chemate să se împănăşească de vederea lui
Dumnezeu şi sa fie îndumnezeite prin har. De aceea Sfinţii Pârinţi, atunci cîmd
vorbesc despre vederea lui Dumnezeu, arală că este cu nepurinţa' sa ajungă omul
la ea dacă nu s-a facut pe sine cu lolul nepâfimitor.26'
Dar curăţia nepătimirii este roada lucrării poruncilor. lată deci că între
cunoaşterea lui Dumnezeu şi urmarea ponincilor es(e o legâtura directs, .iLVJi.slii
din in ma fiind, .ila'iun de iifpaliniiiv, b alt;i COndiţie a ei. Ilrislos, l.u mina cea
adevărată (hi 1, 9), Care spune despre Sine că este Adevilrul (In 14, b). şi Care le
fagăduieşte trimiterea Duhului Adevăriilui de In Tatăl (In 14. 17: 15. 26; 16. 13),
şi Care-I spune Tatalui: „Aceasta este viaţa veşnică: Să Te cunoască pe Tine,
singurul Dumnezeu adevfirat" (In 17. 3), El însuşi învaţa: „Dacă veţi rămâne în
cuvântul Meu, sunteţi cu adevărai ucenici ai Mei; şi veţi cunoaşte adevărul" ( I n 8,
31-32). $i iarăşi spune: „Dacă Mâ iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu, şi Tatăl
Men îl va iubi. şi vom veni la el şi vom face locas în eP (In 14.23). Sfântul
Apostol loan arată şi el această legătuiă: „Şi întru aceasta ştim că L-am cunoscut,
dacă păzim ponincile Lui. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le
păzeşte, mincinos este şi iiitru el adevănil nu se afla" (I In 2, 3-4). Tot aşa spune şi
Psalmistul, strigând către Dumnezeu: „învaţa-rnă... cunoştinţa, că în poruncile
Tale am crezut" (Ps. 118. 66); „Din poruncile Tale m-am facut priceput" (v. 104).
Stintii Părinţi şi ei insistă în chip deosebit asupra acestei strânse legături. Sfântul
Macarie Egipteanul arată că noi nu-L cunoaştem pe Dumnezeu. adica, altfel spus,
nu experiem lucrarea harului, din pricina greşelilor şi pâcatelor noastre, căci „EI a
spus ca" Se arata celor care pazese poruncile Sale" (cf. In 14, 23).ie: Sfanlul Isaac
Sirul scrie că „din pazirea ponincilor se
w
Cf. ibidem, 19; Eptstote, AI; 58. Sf. Silicon Noul Teolog. < 'kU 225 de raffle..., II. 17,
if. Sf. Grigorie Palmna. Triade, III. 3, 12. *
Cf. ibidem, X X 19:111,3. 12.
'//»</,</«. I. 3.21.
wl
/Wd«n.-in,3. 12.
"" Cf. Evagrie. Capet* gnostice, V. 75; VI. 83. Sf. Isaac Sirul, Episrole, IV. Sf. loan
Scilrarul, Scam, XXVII, 26. Sf. Maxim Martnrisitonil. Capete despre dragosie. I.
85-86; III. 70. Sf. Nichita Stithatul. Cede 300 de capele..., I, 89: II, 91. Sf. Grigorie
Palama, Triade, 11.3. II, ' OmUil dtihavnicestl (Col. II).
LUI, 4. Cf. LIV, 5; 8.
661
Redobândirea sănătuţii
învredniceşte mintea de harul vederii celei de taină şi de descoperirea cunoştinţei

Duhului";3" „de voieşti vederea lainelor, lucreazâ prin fapte poruncile întru
line".264 Acesla este lailmotivul învăţăturii Sfântului Simeon Noul Teolog:
Domnul, spune el, „îi fericeşte pe cei... ce s-au învrednicit mai întăi, prin lucrarea
poruncilor, să vadă şi privesc în ei înşişi lumina Duhului, ce luminează şi
scânteiază";265 „prin plinirea poruncilor... ni se deschidc usa cunoştinţci";266 cel ce
„a fost ridicat la înălţimea vederii duhovniceşti prin lucrarea poruncilor, cunoaşle
fără rătăcire pe Dumnezeu";267 ,j»u este cu putinţâ a-L vedea (pe Dumnezeu) altfel
decât prin păzirea întocmai a ponincilor Lui, atunci când lucrarea lor nu este
vătămaiă nicidecum în nimic prin nepăsare şi dispreţ, ci e păzită şi lucrată cu
purtare de grijă şi râvnă. Prin urmare. „toţi câţi se vor ţine de dreptarul acesta"
(Gal. 6, 16), „nu se vor găsi deparie de îrnpărăţia cerurilor" (Mc. 12, 34), şi pe
măsura râvnei şi a Jucrării lor..., vor primi fie mai degrabă, fie mai târziu, fie mai
mult, fie mai puţin, plata vederiî lui Dumnezeu şi se vor face părtasi ai
dumnezeieştii firi (2 Pt. I, 4) şi dumnezei prin înfiere şi fii ai lui Dumnezeu în
Hrisios lisus, Domnul nostril";261, „acolo unde este păzirea înlocmai a poruncilor,
acolo es(e şi arătarea Mântuitorului".36' Tot aşa, Sfântul Grigorie Palama spune în
repetaie rânduri: „Numai prin păzirea ponincilor vine adevărala cunoştinţă şi
unirea şi asemănarea cu Dumnezeu";''' „numai păzirea ponincilor... nc
învredniceşte, polrivit făgăduinţei lui Dumnezeu, de prezenţa, de salăşluirea $\ de
arfltarea Lui în noi";2" „crezând Celui care a luat natura noastră şi ne-a dăruit slava
naturii Lui, să cerceUlm cum se dobândeşte aceasta şi cum o poaie vedea cineva.
Deci cum ? Prin păzirea poruncilor";272 „deci poruncUe lui Dumnezeu procurâ
cunoştinţîi. Insă nu numai cunoştinţă, ci şj indumnezeire".271
Când e vorba despre vederea lui Dumnezeu. una dinlre porunci se aratâ a fi cea
mai de preţ, şi lisus o aminteşte în repetate rânduri: pocăinţa. Sfânlul Isaac Sirul
spune că prin pocainţă „i se dă omului cunoştinţa duhovniceas-c&'\2~'~ Sffintul
Simeon Noul Teolog aratâ în mod constant27^ legătura dintre
-r' Epistole. FV. m

Ibidem.
m
Cek22Sdeoap*e...,l4. :6ft
CaWheze. XXIV. ™ Cele 225
d* Capetown, &. * Discufsuri
ttotogitx, D*. m Diseursuri «tfce,
V.
270
Triads. II. 3, 75. vt
Ibidem. X II. -!:
Ibidem, 3, 16. ;•'
Ibidem, 3. 17.
4
Cuvinte despre nevouiţd^ 18. 275 A *e vedea, între allele: bme. XV, 257-261;
Cete 225 de capete^. III, 22: Oisatrsuri teohgice, I; Discunun rtuct IX.
f>02
Cunoofterva
vcclerea lui Dumnezeu şi pocăinţă, spunând indeosebi că „rodul şi fapta po-căinţei
sum cele care aJungă neşliinţa şi aduc cunoştin(a: mai înlâi cunoştinţa despre noj
şi despre cele ale noastre, apoi despre cele mai presus de noi şi despre tainele
dumnezeieşti, cele nevăzute şi necunoscute pentru cei care n-au fâcut pocăinţă".276
Lucrarea poruncilor, aşa cum am vâziil, nu are numai rostul de a-I curăţj pe om
si de a-l duce la nepătimire; o altiî menire a împlinirii lor este dobândirea şi
sporirea virtuţiior in om. Or, eel care a dobândil virtuţile a primii intrarea la cu-
noiişierea lui Dumnezeu, căci prin ele omul ajunge la asemănarea cu Dumnezeu si
se uneşte fiinţial cu El. Şi după cum am arălat mai înainte, Dumnezeu Se uneşte cu
omul în măsura în care acesta sc uneşle cu El. De aioi, legătura direclă pe ciire
Parinfii o stabilesc între cunoaşlerea/vederea lui Dumnezeu şi virtuţi, ca roade Die
Fmpfinirii poruncilor.277 Cunoaşterea este „rodul virtiiţilor", arată Eva-grie."*
„Cunoşiinţa duhovnicească prin fire (urmeaziS) lucrării vimiţilor", scrie tot aşa
Sfîintul Isaac Sirul.27'; „Fericiţi cu adevăntf si râvnilori ai vieţii şi ai bucu-riei celci
mai presus de fire sunt aceia care prin credinţil fîerbinie şi vieţuire virtuoaşă, au
primil prin cereare şi simţire cunoştinţa tainelor cereşti ale Duhu-lui".280 „Din
ponmci se nasc virtuţile, iar din acesta, descoperirea uiinelor celor ascunse". scrie
Sfântul Simeon Noul Teologr*1 acesta, de altfel, îşi intituleaza* capitolul 12 al
celui dintâi Discurx etic: „Câ" nu este a cclor neiniţiaţi sS cerceteze taiiiele cele
ascunse ale Imparăţiei cenirilor înainte de lucrarea poruncilor si de inaiiinirea în
virtute şi înainte de desăvârşire..."; acelaşi Sfânt pilrinte aseamăna" cunoaşterea lui
Dumnezeu cu acoperişul zidirii duhovniceşti, care nu se poate sprijini decât pe
zidurile virtuţii.282 Sfâiitul Grigorie Palama, la randul său, scrie: „Numai
apropiindu-sede Dumnezeu prin virtuie şi unindu-se cu El in duh poale ctneva
dobândi vederea stralucirii acestcia care se dă privirii celor care înainteaza"
neabâtut spre Dumnezeu (...)".2t"
Să amintim că între virtuţi două sunt deosebit de importante penfru a ajunge la
cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu: smerenia şi iubirea, pe care S[;inlul Simeon
Noul Teolog le socoteşte îndumnezeitoare.2M
"'' Dbcnrsiiri teâloglCG, I.

rT
Cf. Evr. 12. 14. Sf. Grigoric de Ntuuonz, Cuv&ttdri, XVI, 2.
Initoiul practic, 90- Cf. Capetr gnostice, V. 66. Cuvinte itesprf
nevoinfa, 44. *° Pamfrazâ h Macafie Egipteanul, 101.
2
Disairsitri etice, IX (..Trcbuje... sff piincni maî înrfli... (enielin crcdinţei. apoi să
înălţătn pe eu, ca pc un zid due, evlavia dinăuntm prin felurilele chipuri ale virtuţii: şi
asifcl, siifli-hil fiiml îniprejnitiir din toate pjlrţile de un /iil ?i virrurea fiintf împlântaiă
in el cii pe o 'etnirlie buniî. abhi afunci liebuie ridjcnl <(i acopcrişul îdiiii acestuia, care
esie cimoşiitiţa cea diunnezîascil a lui Dumnezeu. tnrregindii-se casa Diihulni"). "
nmilii. 34. w Cf. CateJt**, XX. !nme, V. 24.
663
liedobândirea mnătiiţii
„Adevărata smerenie naşte cunoştinţa", scrie Sfântul Isaac Sirul.2M „Cu-

noşrinţa lui Dumnezeu înseamnă că cel întărit în aceasta prin smeritâ cnge-tare... a
fost cunoscut de Dumnezeu şi s-a îinbogăţit de la Dumnezeu cu cunoştinţa tainelor
Lui mai presus de fire", aratS Sfântul Nichita Stithatul.2*6 Cu adevărat, numai dacă
s-a golit pe sine, poate primi omul revărsarea Duhului Sfănt, prin Care-Lcunoaste
pe Dumnezeu; numai dacă se socoteşle pe sine nimic înainiea lui Dumnezeu, poate
primi puterea Lui prin care se uneşte cu El. „Cel ce nu s-a filcut astfel, nu se poate
uni cu Duhul cel Sfânt, lar cel ce mi s-a unit cu Duhtil accsia prin curăţie, nu poate
să ajunga la vederea şî cunoştinţa lui Dumnezeu, nefiind vrednic să se înveţe tainic
virtuţile smereniei".287 Sfânful Părinte arata de altfel ca omul înaintenză în
cunoaştere pe masura smereniei sale, cunoaşterea cea mai înaltă şi smerenia cea
mai adilncă suprapunandu-se: „Atunci când ajunge la măsura vârstei pli-nătăţii
cunoştinţei lui Hristos şi dobândeşte pe Hristos însuşi şi mintea lui Hristos, alunci
se socoteşte ca unul care nu ştie sail nu are nimic, şi ca un rob netrebnic şi licălos"
şi chiar ..socoteşte ca nu esie o mai mic sau mai păcătos decatel în toatâ
lumea".31"1
Rolul iubirii e încă şi mai important. Sumă şi culme a virtutilor, iubirea
desăvărşitiî naşte cunoaşterea desăvârşita, căci prin ea se lucrează unirea cu
Dumnezeu, în care omul primeşte de la El piilerea de a cunoaşte în chip
desăvârşii. Legâtura neslricata dintre iubire, rod al împlinirii poruncilor, şi
cunoaştere este limpede arătată de însuşi Domnul Hristos: „Cel ce are porun-cile
Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mâ iubeste pe Mine, va fi
iubit de Tatăl Meu şi-1 voi iubi şi Eu şi Mă voi arăla lui" (In 14, 21). Apostolul
loan spune şi el: „oricine iubeşle este născuldin Dumnezeu şi cunoaşte pe
Dumnezeu. Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu" (I In 4, 7-8). Acelaşi
lucru tl arată şi Sfântul Pavel, scriind că „înţelepciunea de taind a lui Dumnezeu.
ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai inainte de veci, spre slava noastră" a
fost gătită „celor ce-L iubesc pe El" (1 Cor. 2, 7 şi 9). Sfinţii Pârinţi vorbesc şi ei
cu multă stăruinţa' dcspre această legătură,2*9 Astfel, Sfântul Maxim scrie că: „ea
esle uşa prin care cel ce infra ajunge in Sfânta Sfintelor şi se face vrednic sâ fie
văzător a! neapropiatei frumuseţi a
Ccle 225 de capete..., III. 23. Cf. ibidem, 22,şi 84 (.Tot cel ce se socoleşte învă-
ţat.,. nu se va nivrcdnici vreodată su priveasca şi s;l
* Ctwinte desire nevoinfti, 16. ciuioasca tainele lui Dumnezeu. panH cc nu va voi
*» Ceh MX) de capete.... III. 80. mai întâi sa se smerească..."). *^ Disairsuri elite.
m IX.
4
Cf. Evagrie. lipis(ole% 27; 62; Tmtulul pmciir,
Prolog. Sf. loan Scăranil, Scam, XXX. 12, 18. Sf Isaac Sirul. liphtule, 2; 4, passim;
Cuvbttt despre rievoinfei. 73. Sf. Maxim Marmrisitorul, Capele despre dmgoste. I,
3]; IV, 55. 56. 59. 60-62. Sf. loan Diiinaschin. Qmilie la Schimlmrea kt I-afti. 10.
PG 96. 560D.
664
GmaajtatVa
Sfinlei şi împărăteştii Treimi".290 „Din dragoste se naşte lumina cunoştinţei", scrie
Sfantul Talasie.2*1 lar Sfantul Nichita Slithatul: „Cel ce iubeşte pe Dumnezeu şi
nu socoteşte nimic mai de preţ decîii iubirea de Dumnezeu şi a aproapelui, a
cunoscut şi adâncurilc dumnezeieşti şi tainele împărăţiei Lui, cum trebuie să le
cvinoască eel mişcat de Duhul dumnezeiesc".^' Sfântul Simeon Noul Teolog
învaţă la fel: „(Hristos) Se arată în chip recunoscut celor care-si arata iubirea faţă
de El prin pâzirea poruncilor, precum a spus El însuşi; şi Snsuşi Duhul Sfânt e
dăruit lor prin ariitarea sa, iar prin Duhul Slant, El însuşi şi Tatăl râmân în chip
nedespărţit împreunâ* cu ei".29": lar Sfântul Grigorie Palama lămureşte astfel: „pe
Dumnezeu II vei avea în line cu adevărat atunci cănd vei avea în sufletul lăn
deprinderea dumnezeiască. lar deprinderea cu adevărat dumnezeiasca* este
dragostea faţa de Dumnezeu. Si aceasta vine prin lucrarea sfântâ a poruncilor
dumnezeieşti. Caci deşi dragostea acesta e de la începutul lor, ea e şi la mijloc şi la
sfârşit. Fiindcă dragostea este Dumnezeu (cf. 1 In 4, 8, 16), care numai în aceasta
şi-a fngaduit venirea şi sălăşluirea şi arătarea Lui".2'*'5
Ştiind că iubirea zămisleşte cunoaşterea, iar aceasta din urmă fiind capătul
iubirii, nu se cuvine să credem câ iubirea este desfiinţată prin cunoaştere. Căci,
după cum spune Apostolul: „iubirea nu cade niciodată" (I Cor, 13, 8). Trebuie să
observăm, în sens invers, că şi cunoasterea naşte iubirea, sau mai precis o sporeşte,
astfel că din acest punct de vedere iubirea apare ca sfârşit al cunoştinţei. Astfel că,
pe rând, când cunoasterea, când iubirea apar una mai presus de ceaialtâ. Dar
Apostolul spune: dacă „tainele toate le-as cu-noaşte şi orice ştiinţă (..,), iar
dragoste nu am, nimic nu sum" (I Cor. 13, 2). lar Sfantul Isaac Sirul arată
cunoasterea lui Dumnezeu ca pricinuitoare a iubirii Lui: „De nu cunoşti pe
Dumnezeu, nu se poate misca în tine dragostea Lui. Şi nu poţi iubi pe Dumnezeu.
de nu-L vezi pe El"."5 Sfantul Simeon Noul Teolog arată tot aşa, că „nu poate
dobândi cineva altfel iubirea desă-vflrşitS şi neclîntită de Dumnezeu decât pe
măsura cunoştinţei duliovniceşti".■'' lar în altâ pane spune: „după arătarea
(Mânluitorutui), vine şi iubirea desăvâr-şitâ"; câtâ vreme nu S-a arătat, ,jiu
putem... nici să-L iubim aşa cum trebuie".2'' Stanrul Macarie Egipteanul aratii câ\
„luminat de Duhul..., sufletul vede în chip spiritual frumuseţea ceji mult dorita* şi
de negrăit, esle rănit de dragostea divinâ...
■"hphiole.Z
11
Cafiele de.spre dragoste..., IV. 60.
Cel«30Qdttcapef#.,>,m,$Q.
293
Disaovuri elice. V. Cf. ibidem. IV.
:
**Tn<ule, II. 3. 77.
' ('uviixte fh'spre nevoinţâ. 16.
"" Cele 225 de capete,.., I. 33.
^ t)i.\t:ursuri eiice. V.
665
RedolMÎndirea sănătăţii
şi dobăndeşte o iubire ncmărginitii şi neistovită faţă de DomnuP'.Mt Stăntul Isaac Sinil

spune că „dragostea este fiica cunoştinţe»".2'" lar Sfântul Maxim Mărturi-sitorul. toi aşa:
„Cunoştinţa (naşte) dragostea către Dumnezeu".300 La rândul său, Clemen! Alexandrinul
scrie: „S-a spus: «Celui ce are i se va adăuga» (Ml. 25, 29); ...cunoştinţei (gnozei) i se va
adăuga dragostea"; şi încă: „cunoştinţa (gnoza) îşi are sfârşitul ei în dragoste".301
In fapt, cele două perspective, pe carc Părinţii le prezintâ pe rând, suni
complememarc. Putem vorbi desprc o dialectică a iubirii şi a cunoaşterii lui Dumnezeu,
în care sporirea şi înaintarea în una dintre ele este izvor de creştere neconteniiă a
celeilalte, iar acest urcuş nu incetează niciodată şi nu are sfârşit. lar Dumnezeu fiind
nemârginit şi neajuns şi cu neputinţa' de cu-noscut în liinţa Sa, oricât de mult ar spori
omul în cunoaşterea Lui şi în dragostea de El, întotdeauna va avea de înaintat şi mai
mult şi fără încetare.'02 Şi tot aşa se intampla când e vorba de virtuţi.103
5. Rolul rugăciunii curate
Se cuvine. în sfarşit, să aratăm relaţia esenţială dintre cunoaşterea/vederea lui

Dumnezeu şi rugaciune.
Fără rugăciune nu se poate vorbi despre o vjaţâ" duhovnicească. Prin ea se întoarce
omul catre Dumnezeu, şi tară ea nu poate să facâ nimic (In 15, 5); prin ruguciune cere el
ajutorul lui Dumnezeu, se deschide harului şi se uneşte
m
Omilii duhovnicesti (Col. II). XXVIII. 5.
' CuvhUe dfspre nrvoinfâ, 38. ""
Citpeli' ilespre liragosU', II, 25.
"" Sttvmae, VII. 10, PG 9, 480A; 481 A. L-am pufeii cito si pc Origcn. care scrie că iubirca
creşte cantl sporcste cunoşlinţa (Beapre prinvipu, '. 3, 8. PG II, 155), A se vedea. de
asemenea. Sf. Diadoh al Foticeci. porrivit caruia tubîrea dcsâvarşită vine in iiimii luininării
prin lumina Prert Sfantiilui Dnh (Cuwlrii ascetU- in WO tie capetg, 89 si 90). W Cf. Rl. X 12-
14. Sf. Grigorie de Nyssa, Oimlii h Cântarea Cântărihr, I. PG 44.77B-D; 5,
PG44,876BC;885D-888A:8.PG44.940D-94lC; I2.PG44. 1037BC; Vuifet hd Maise, n.
.Sf. Macaric Egipleanul. Omilii dnhmmceşti (Col. U). X; XV, 37; XXVI, 17. Sf. Grigoiie dc
Nazianz. Cuvâmâri. II. 76. Sf. loan Scararul. Scant. XXX. 18 („Spune-mi mie, celui ce
înneb. cum estc urcuşul acesta ? Şi care estc chipul ţi suma treplelor lui, pe care eel cc te
îubcşie le-a pus cu suişuri în inima lui ? (...) Urcaţi, fiuţilor, iircaţi. ptmând cu râvna suişuri
in inunl.."). Sf. Isaac Sinil. Cuvântâri dttspre tievoinfih 85 („Este cu ncpiilinta" sâ ajungii
cincva în înaintaica lui la un asitel de hotar... Călăloria înţelepciunii nu are sfâr.şil..,§i acesl"
este semiiiil ei: £& inţelegerea ei este fârfi margine. Pennu cii înţelepciunea este Dumnezeu
însnşi"). Sf. Simeon Noul Teolog, Cele 225 de cap€te„« 1. 7 („Nepurânil miniea sa afle o
niargine şi un sfărşit al Celui dorii. nu poute punc nici dorinţei şi iubîrii sale vreo murgine,
ci silindu-se sa atingfl şj sâ dobândească capălul fară sfârsii. poată în sine punirea dorinţa
nesrTirşiul >i iubirea ncsuiuratiV'); Ittiiie. VIII, 39. "0I Cf. Sf. Grigorie de Nyssn. Viafa
iui Maim, PrefnţS.
666
Guftoajţgrna
cu El. Rugăciunea, aşa cum am văzut, estc condiţia cu nepulinţă de ocolit a lucrării
pomncilor, a nimicirii paiimilor şi a împlinirii tuluror viriuţilor, şi îndeosebi a iubirii,
care due ia unirea cu Dumnezeu.
Pentm toaie aceste pricini. şi în special datorită legăturii ei cu iubirea,K rugăciunea
apare ca cea care U urcă pe om la cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu.
Dar între ele exislâ şi o legătură mai directă.11" Sfântul Maxim spune că „starea de
rugăciune înfăţişeazâ (mintea) lui Dumnezeu însuşi",1(' statorni-cind-o în El. Iar Sfânlul
Grigorie Palama lămureşte astfel: „Părtâşia la virtuţi, prin asemănarea (cu Dumnezeu)
pe care o aduce în om, î! face capabil pe acesta sâ-L primească pe Dumnezeu. Iar
primirea Lui se lucreazâ prin pu-terea rugăciunii".107 Sfâniul Părinle mai spune că
rugăciunea este cheia3C cunoaşterii lui Dumnezeu, că" ca „aduce această fericită vcdere"
a lui Dumnezeu.10'' Legătura lor este alât de intima, încât Pânnţîi spun că darul cunoaş-
lerii si al vederii lui Dumnezeu se dâ numai adâncului rugăciunii desăvârşite, inimilii şi
„rugăciunea curată'\iIi; în care, după cum arată Sfântul Isaac Sirul, „îşi aflfl sfârşilul"
toate „felurile şi chipurile rugăciunii",111 Evagrie spune chiar câ rugăciunea şi
cunoaşterea sum una şi aceeaşi lucrare,"~ îndeosebi în bine cunoscuta sa fonnulă: „Daca
eşli tcolog, te vei ruga cu adevărat; şi dacâ te rogi cu adevărat, eşti teolog" 3" (teolog
fund cel ajuns la rheologia, în înţe-lesul vechi al cuvâmului, adică la contemplarea lui
Dumnezeu). Sfântul Isaac Sirul arată că, în orice caz, harul acestei cunoştinţe, dobundila
prin Duhul Sfânt, „se da celor vrednici în vremea rugăciunii şi îşi ia prilejul diu rugăciti-
■ Cf. Evagric, t'uvt'mt despre rngiîciune, 52 Teolîpt ;il Fîladelfiei. Cmănt despre
Unrarea tea usvimsâ tntni llrislos, 3.
'5 Cf. Sf. Isaac Sirul. ('uvinte despre nevainţă, 13 („Fuiâ rugăciuneu neîncetaul nu le
poţî apropia cle Dumnezeu"); 21. "" ('apete despre dntgosie, IV, 86. Cf\ III. 44. m Tret
capete, I. "'ClTriade. I. 1.20. " (hmia.M.
1
Cf. Sf. Isaac Sirul. Cuvbile despre newinţă, 31: 32. Sf. Grigorie Palama. Triads, I,
1,7:2. 2. Sf. NichilaSlilhalul, (>/e MH>de rapete..., 111.80.
1
Cttvittt* despre rievoinfti, 32.
•' Cf. Capele gnosliee, Pseudo-suplimen», 30: Ciivânt despre nigiuiutie, 86 („Cunoş-
tinţa csic... împrcună luciătoaie a rugâciiuiit"). A se veclea comcnlariul lui I. Hausherr.
p. 121-122, la ediţia sa a Traiaiidiii despre nigdriune. A se veden, de asemenea J. Lent
all re (= I, Hausherr), „Contemplation1'. Oiclioimaire de spirituatite, t. 2. 1953, col.
1783-1784. Sf. Maxim MăVturi.siionil. Capete despre drttgoste, IV, 64. folosesie in pa-
ralel lennenii de „cunoastere a lui Dumnezeu" şi ..nigilciune". Sf. Isaac Sirul. in Cti-
rimele sale despre ne\>oînţă. 32 (inlilulat „Despre nigăciunea curaiâ") spune: „Unii
(dimie Părin(i) numesc uceastă rug&ciune cale. alţii. cunoşiinţă, >i al|ii, vedere
înţclcgăloare*', "' i iivimi despre nigdriune. 60.
607
Redolniiid/rea săntittifii
06, Aceastâ slăvită stare nu are alt limp de sălăşluire, ci timpu! acesta, după
măriuria Părinţilor. De aceea e numită cu numele de rugaciune, pentni că minrea e
condusă din rugaciune spre acea fericire şi pentni ca" rogăciunea e pricina ei, şi m
alte tiinpuri nu are loc, cum arată scrierile Părinţitor".314
De aceea, ei socotesc că întreaga nevoinţă ascetica trebuie s;1 tindă spre
dobandirea ei,3"1 căci ea este un dar şi o harismă.11" Prin rugăciune, mai ales,
ajungc omul la nepătimire şi la bogăţia virtuţilor, iar nepălimirea şi vimiţile
-îndeosebi iubtrea3" -, odată salăşluite în fiinţa omului. îl due la rugăciunea
curată/1"
Intr-adevăr, rugăciunea curata se defineste mai întai de toate ca mgăciunea
oniului curăţit de patimi şi de orice reprezentare (imagine sau gănd) rea şi
nccurată.,lv Aceasta este rugâciunea despre care vorbeşte Apostolul, atunci când
indeamnă să se roage omul „în tot locul, ridicând mâini sfinte. fftra de mânie" şi
fară râutate (I Tim. 2, 8). Curătirea de patimi se realizeaza prin ascezfl. iar cea a
gandurilor, îndeosebi prin „războiul nevăzut". cel lăuntric, în care trezvia şj luarea-
aminte. unite cu rugăciunea, au un rol csenţial, care este „paza inimii". Astfel.
cunlţia inimii apare ca cea dintâi şi nelipsită condiţie a ajungerii la
cunouşterea/vederea lui Dumnezeu, care este marginea doririlor. Acest lucru îl
spune Sfântul Filotei Sinaitul, scriind: „N-am primil porunca de a ne curăţi inimu
penrni altcevu, ci numai pentru ca, după ieşirea norilor răulăţii din văzduhul tnimii
$i după risipirea lor prin necontenita atenţie. s,î putcm vedea, ca tnlr-un văzduh
senin, Soarele drepfăţii, pe lisus (...)".,3° Iar Sfantul Isihie Sinaitul arată, în acelasi
sens, că trezvia, care „izbăvcşle pe oni cu totul de gânduri şi cuvinte piUimaşe, şi
de fapte rele'\ dacă „este urmarîla cu râvnă (...) daruieşte apoi cunoştinţa sigură a
lui Dumnezeu Cel necuprins, atât cât e cu putinţa, şi dezlegarea tainelor
dumnezeieşti şi ascunse".1-1
Totuşi, accasta condiţie primordială nu este de ajuns; curâţîa iniinii ferita de
gânduri pfitimaşe nu împiedică risipirea minţii în „gândurile simple", adica în
gândurife lipsite de patima.*" După cum arată Evagrie, „cel cc a atins nepătinii-
■J* ('uvitUe desfţn neyolnţă, 32.

'"' Cf. Sf. loan Casian. Comtorbiri duhovniceşii. IX, 2. "° Cf.
Evagric. Cuvâsit despre rugaciune, 87. 111 Cf. Sf. Maxim MAnui
isitorul, Capete despre dragoste, II. I; 7.
"" Cf. Sf. loan Casiiin. Convotbhi diihovniceşii, IX. 2-3. Evugrie. Gapete d&pn dewelri-
iiui jKitinuforsi ti gândiiiihr, vtjisiunea InngJt, 39; Cuvtmi dr.spre nigcicitme. 71. ,'1 Cf. Sf.
Maxim Mărturisitoiitl. Capete despre dmgos/e. II. 7; 100; IV. 51. Evagiic. i'uvititt
desprc lUgeicîiine. 4; 71*. Tmlalulpractic. 42.
' ('i/petr diBspm trvzvle, 8.
'**' fuvtwt €lespre trezyie, I. Cf. II. 3.
Despie tlcosebirca dintre gâiulurile putiniaţe şî ccle simple, a sc vcdea Sf. Maxiin Măr-
lurisitorul. ('apete despre dmgtfste. II. 84; III. 43 (JnţeJes pittimas este gândul compus tlin
pjitimă şi înţeles. Su despuilim palima cle înţelcs $i va nlniflnc yândul simplu"),
fi(»X
Ctmoaxlereo
rea încS nu se şi roagâ cu adevăral Căci poate să urmărească niscai cugetări simple şi să
fie râpit de înţelesurile lor, şi să fie departe de Dumnezeu".31
O datâ izbăvil de patimi, curăţit şi ferit de gânduri şi închipuiri rele, pen-tru a se uni
cu Dumnezeu în rugaciune curată, îi mai rămâne omului - şi aici avem celălalt înţeles ul
acestei numiri - să se fereusca" chiar si de gândurile simple, făcându-şi mintea goală,
cum spun Părinţti,124 de orice reprezentare, oricare ar fi ea, chip sau cugetare, fie ele nici
bune, nici rele, fie chiar bu-ne.,:" Aslfel, Sfantul Grigore Sinaitul sfătuieşle sH nu se
prhnească în suflel la vreraea rugaciunii, nici .,din cele supuse simţurilor, nici din cele
gândite cu mintea";'•'" „chiar dacâ (i se arată înţelesuri bune de ale lucnirilor. nu le băga
în seamă".'27 lar Sfântul Isihie Sinaitul îndeamnîf tot aşa: ,Ja scama să nu ai niciodată în
inima ta nici un gând. nici neraţional, nici rational",,;fl şi: „cel ce se luptă înlâuntru... să-şi
facă inima pururea fără nici un gând, chiar bun dacă ar pSirea"."'' „Precum trupul
murind se desparte de toate lucrurile vieţii, la fel si miniea, murind când ajunge la
culmea rugăciunii, se desparte de toale cu-getârile lumii", scrie Sfântul Maxim
Mărturisitorul."0 Evagrie dâ acelaşi sfat: ,.Luptă-te să-ţi ţii minteu în vremea rugăciunii
surdă şi mută, şi le vei putea ruga".'11 Trebuie eliminate chiar reprezentflrile sensibile
sau inteligibi-le proprii contempl5rii naturale. Cu privire la aceasta, Evagrie spune:
„Când mintea zâboveşte in ideile simple ale lucnirilor, încă n-a ajuns la locul rugăciunii.
Căci poate să se afle necontenii în contemplaţia lucnirilor, şi să cugete la înţele-surile
lor. care, deşi sunt idei simple, darexprimand vederi de-ale lucnirilor, dau minţii forma
şi chipul lor şi o due departe de Dumnczeu"."2 Intr-un cuvânt, „nigăciunea este lepădarea
gândurilor (anddecnt fomioVttov)",'" golirea minţii
"' < 'uvănl despre mgăciune, 55.

Expreaîe folosită adeseoii de Evagrie. O regăsim însii şi la Sf. Maxiin Măitnrisito-rul
(cf. Cilifânt ascetic, 19: „dcsface mimea ile toate înţelesmile şi o înfîlţişciizîî goala* lui
Dumnezcu) sail la Sf. Grigorie Paliima.
u
Cf. Evagrie, Capele gnostice. Pseudo-suplimeni, 29. Sf. Diadoli al Foticeei. Owânr
asc&ic in HH) de cape.le, 68. Sf. Maxim Mnrturisilorul. Capet* despre dragoxle, IH.
49. .Sf. Isihie Sinaîtul. Cuvâm despre trezv'te, II. 2.
' Despre fimşlire şi despre cele douafeturi ale nigdauwi, 10. A se vedea, de usemc-
nea. şi Despre fe/ul citm trehuie yd sadă la mgâri/me cei re sr liniştesc, 4. ?
Dttspre tinişfire yi despre cele douâ feluri ale mgărhimi, 1
a
' < 'nvthtl despre trezvie, 49.
■" thuiem. 20,
"° Capele despre dmgosle, II, 62. CI". Evagrie, Cupeie despre deosehirea palinulor sî
.i giiiidnrifor, versiunca lungă, 39.
"' ('uvâni despre nigdciime, II.
1
Ibidem, 56. Cf. 57. Capele drspre deosehirra patimilor şi a gâtuhmlor. versiunca
lucgă, 39.
I ÎVăgrle, Cuvâtu despre ntgâciune, 70. Cf. 69; Bptitete, 58; 61. Sf. Maxim Mărturi-
sitornl, Capete despn drugosie, IV, 42.
669
Retlobilndirea stiiuUtifit
de (oate înţelesurile.33'1 Numai celui care se roagă astfel, Dumnezcu i se face cunoscut,"5
căci în „vederea lui Dumnezeu nu se cunoaşle ceva care să întipărească vreo forma m
minte (vovq)", spune Evagrie,11' amintind că Dumnezeu este dincolo de orice chip.1"
„Luminarea străluceşte minţii curate, care s-a eliberat de orice reprezeniare şi de orice
forma", spune şi Sfântul Grigorie Palama."8 Sfântul Părinte stăruie în a afirma, pe linia
întregii Tradiţii. că Dumnezeu este absolut transcendent faţă de orice făp-tură şi cu
neputinţă de cunoscut prin facultftţile de cunoaştere ome-neşti.33'' Sfântul Nicodim
Aghioritul recomandă, pe această linie, deplina luare-aminte în rugăciune, pentru ca ea
să rămână „fară chipuri, sau forme. să nu-şi nălucească şi să nu gândească nimic, fie
sensibil, He inteli-gibi!. din afară, sau dinlăuniru, chiardacfl este ceva bun. Căci
Dumnezeu este în afară de toate cele simţiie şi de cele gândite, şi mai presus de ele;
mintea, deci, care vrea să se unească cu Dumnezeu în rugăciune, se cu-vine să iasă din
simţuri şi din cugete şi sâ treacă dincolo de etc peniru a dobândi unirca cea
dumnezeiască".340 Este de la sine înţeles că se cuvine climinatâ chiar şi reprezentarea
realitâţilor duhovniceşti, îndeosebi pen-tru a îndepărta primejdia amăgirii care-l pândeşte
pe nevoitor. De aceea, Sfantul Origorie Sinaitul învaţă aşa: „Dacă voim deci sa aflăm şi
să cu-noaştem adevărul fără amăgire, să cflutăm s<\ avem numai lucrarea din inimă cu
tolul ffiră chip şi f5r5 formă şi să nu oglindim în noi, prin nâlu-cire. nici o forma* şi nici
un chip socotite sfinte, nici sS privim lumini-căci amăgirea obişnuieşte mai ales la
incepul sa înşele mintea celor necercaţi cu asemenea năluciri mincinoase";341 şi încfi:
„Dacă le linişteşti bine, aşteptând să fii cu Dumnezeu, să nu primeşti niciodata* orîce ai
ve-dea cu simţurile sau cu mintea, sau în afară, sau înauntru, fie chiar chipul lui Hristos,
sau al vreunui înger, zice-se, sau al vreunui sfânt, sau să-ţi năluceşli, sau sS întipăreşti
vreo lumina în miniea ta".w într-adcvăr, la vremea rugăciunii se pot ivj unele forme
străine ciudate, care sunt iscate
w
CI". Sf. Maxim Mfulurisirorul, Qtvâttl ascetic. 19. Evagrie. ('apeie gnostice, Pseu-
ilo-supliinem. 29.
tH
Cf. Evagrie, Episiolc. 58.
u
* Ibidem, 39. Cf. t'uvânt despre rugâciune, 66 (,.Rugâmlu-te. să nu dai vreiin chip lui
Dumnezeu în line, nici sS nu ingftriui minţii lale sâ se modeleze dupfi vrco forrnit, ci
upropie-te în chip ne material de Cel nemiilcrial şi vei înţelege"),
1,1
CuvâiU despre nigttcitme. 67.
m
Dialog, Coisl. 99. fol. 40 v.
' A sc vetlea. de asemenea. Teolipt al Filadclfiei. Cuvănt despre lucrarea cea
ascunsâ tntm tlrisias. MD Enchiridion. 10.
w|
Fnvfiftîltirâ despre liniştire si mgăciune. **J Despre feluf cwn trebuie
sâ sadtl la rugâciune eel ce se Unisteşte.
670
Cwwaşterea
dc diavoli, sau felurite apariţii luminoase. de akă natură decât lumina necreată a harului
în care Se descoperă Dumnezeu, şi de care eel ce se roagă poate fi înşelat, „apucând -
cum zîce Evagrie - fum în loc de lumină". îndepârtarea oricărei forme, reţinerea de ta
orice reprezentare, de orice nalură ar fi ea, constitute cea mai buna pazfl împolriva unor
astfel de amăgiri.
Acesla este un al doilea rost al trezviei: deplina „lepâdare a gânduri-lor", golirea de
orice reprezentare, şi la el se referă Sfântul Apostol Pel.ru alunci când învaţă:
„privegheaţi în rugăciuni" (l Pt. 4, 7). Trezvia este aici, pe de o parte, „paza
simţurilor".'44 ferind de orice senzaţie, care du-ce apoi la reprezentări „maleriale şi
deşarte", pfin care mintea este „fura-tă"14* şi care, chiar daca nu sunt pătimaşe, îl ţ i n
totuşi pe om alipit de lume şi-l împiedicâ să tie îndrcptat cu iotul spre Dumnezeu; iar, pe
de EtltS partc, ca este „paza minţii",346 eliminând orice închipuire, orice iimintire, orice
concept, orice cugetare, de orice natură.147 Pnza minţii se face la fel ca paza inimii,
despre care am vorbit anterior, adică îndepăr-tând orice reprezentare de la cea dintâi
apariţie a ei, nelasAnd-o să adaste şi să se dezvolte. Pe această treaptă, „convorbîrea" cu
gândurile este cu totul exclusă. Cât priveşte paza simţurilor, ea nu se poate realiza decât
[Mm însingurare, în loc linişlil şi nelumînat, aşa cum am arătat atunci cănd am vorbit
despre rugăciunea lui lisus.
Acest al doilea aspect al rostului trezviei îl completeazâ pe eel dintâi, dar el in sine
nu este de ajuns,**H primul fiind tntotdeauna absolut necesar. Căci omul poate ajunge la
golirea mint» de orice reprezentare, printr-o tehnica' pur mentală, lucru uşor de
împlinit3'19 chiar de cei începători, dupfi cum arata Slant ul Grigorie Palanift. Darea
suigură nu este de nici un folos şi nu duce la cunoaşterea lui Dumnezeu şi nici la unirea
cu El. La aceste lucruri înalte ajunge, prin harul lui Dumnezeu, numai daca mai inainte a
fost curâţitâ inima
" Cf. Evagrie. Cuvdnt despre nigăciune. 67; 68; 72. •4U Cf. Sf. Isihic Sinailul. Cmânt
despre trezvie. I, 53- Sf. Filotei Sinailul, Capete despre trezvie, 27,
M
' Cf. Sf. Isihie Sinaitul. Capete despre trezvie. 53. Apojlegme. serin iiltiibelicâ. Maica
Singlilichiii, 17. Evagrie, Capeie gnosiice. Pscudo-supliment, 18. '"' Cf. Sf. Isihie
Sinailul. Capete despre trezvie, 3; II, 7; 9; 55; 66; 69. Sf. loan Scărarul. Scant, XXVI.
50. Sf. Diiidoh al Foticeei. Cuvâni ascetic in 100 de capeie. 97. Paza minţii mai esle
nuinită şi ..pazu inimii". denumire mai puţin adecvută în acesl context.
A sc vedea, între alte texte, Cele 100 de capete ide ltd Calisi si lgixatie Xanthopof,
20; 25; 48.
148
Cf. Sf. Grigorie Paluma. Triad*, III. 3, 12. '4'" Cf.
Sf. Isaac Sirul, Citvittte despre itevoiitţii, 83. m IOC. cit.
671
Redobăndirva săiuităţii
şi „toate puterile sufletului şi ale trupului"."1 Sfântul Grigorie Palama arată ca, înlr-
adevăr, „lucrarea (fevfipyeia) minţii poate fi uşor pusa în rănduială şi curăţitft" dacil se
înlătură orice cugetare, dar „puierea (8i)va\ivq) care naşte lucrarea ei nu esle curatfi
decât atunci când sunt curate toate celelalte puteri. Cfici firea sufletului are multe puteri,
iar dacfl e ceva rău într-un din ele, se întinează tot sufletul. pentru că toate lucreazâ şi
comunică într-o deplina unitate. Deoarece fiecarc dintre puterile sufletului are o lucrare
a sa proprie, printr-o stăruinlă anume se poate ca. pentru un timp, o anumitâ lucrare să
tie curaţita; dar puterea în sine nu poate fi curăţită, căci, comunicând cu celelalle (care n-
au fost înca curfiţite), ea este mai degraba necurată",35' Altfel spus. atunci când mintea
este curăţită de orice reprezentare, dacă celelalte facultăţi ale sufletului nu sunt şi cle
curate de patimi, necurăţia lor se Tntinde la întreg sufletiil, acesta aflându-se întinat de
patimile lor. Or, după cum arată Sfântul Grigorie Palama, „mintea împătimită nu poate
nâdăjdui la unirea dumneze-iască. CM vreme mintea se roagă într-o asemenea stare, ea
nu poate primi mila dumnezeiască"."' Altfel spus, pentru unirea cu Dumnezeu o condiţie
de nelipsit este nepătimirea, care vine, aşa cum am vfizut, din împlinirea porun-cilor
dumnezeieşti şi din vieţuirea imbunătăţttă, fără de care, dupa cum spune. de asemenea,
Sfântul Grigorie Palatrm. omul nu-l poate primi pe Dumnezeu.*Sd Sfântul Simeon Noul
Teolog arată I impede că sporirea omului se fac3 numai respectând această online,
urcând treapta cu treaptă scara diuimezciescului urcuş,1*" punând mai întăi temeliile
zidirii duhovniceşti, iar apoi acoperişul,"'1 care, oricât de bine mtocmit, se prăbuşcşte
daca temelia n-a fost bine pusă.
îndepârtând din inimă şi din minte toate cugetele, trezvia îi aduce omului pacea şi
liniştea (în înţelesul eel mai înalt al cuvântului) gândurilor şi a
"Ibidem. ,,; Tret capele despre rugâclune fi curâfia

inimii, 3.
'Ibidem. I. "■
Ibidem.
^ Metoda sfmtei ntgăciuni. $i titenfit (,.Ccî ce vor să ptlşească pe SCUM n» calcă de sus
in Jos. ci dc jos in MIS şi înlâî pun picionil pe priina treaptâ. apoi pe ecu dc după ea şi aşa
mai departc. pe toate. Aşa se poate lidica cineva de la pămânl si mili.i la cer. (...)
Acestea fiind astfel oiânduitc si holărâtc de Duhul, nu e cu pulinţă copilului să se facă
bilrbat şi să urce la starea bfttrânului albiL iiltfel dccfit începând de la prima treapta...
ca. pâşind bine prin celelalte. să se tnal(e la desăvârsîre").
' Ibidem (..Intâi ne pazim inimu şi nc micşoram patimile din ea. şi prin accastn puneni
temelia duhovnicească a casei. Apoi respingem suflarea duhurilor rele, rascoli-(â prin
simţurile din at'arfl, prin a doua Inare-aminte, si asa, scăptuid repede de lilzboi. ridicănt
zidurile peste Icmeliilc casei duhovniceştî. Apoi prin aţintiica noastra desăvâr-şiiil «pre
Dumnezeu... punem acoperişul casci şi aşa desiivarsim casa duhovnicească în Hristos
lisus Doninul noslru").
f.72
Ctmouflerea
tuiuror puterilor sufletului, pe care Parinţii o numesc „isihie", a' în adâncul căreia omul
primeste cunoaştcrea."8
Intr-adevar, cunoaşterea/vederea l ui Dumnezeu este dincolo de modurile de
cunoaştere omenească; ea constă dintr-o vedere mai presus de simţuri şi diiitr-o
cunoaştere mai presus de orice înţelegere, pc care o lucrează Sfântul Duh. folosiiidu-se
de facultăţile omului, îransfiguraie prin har şi conformale peiitru lucrarea Lui prin ele.
Pentru aceasta omul trebuie să respingă orice senzaţie şi să renunţe la toate modalităţile
de înţelegere proprii, oricare ar fi ele. Sfinţii, scrie Sfântul Grigorie Palama, „depăşind
prin rugăciune stărui-toare şi nematerială* orice cimostinţă, se învrednicesc de vederea
lui Dumne-zeu'Vv'Sfântul Maxim Mărturisitorul spune. în acelaşi sens: «JMarul rugăciu-
nii uneşte mintea cu Dumnezeu. lar unind-o cu Dumnezeu, o desface de toate
înţelesurile. Atunci mintea, vorbind cu Dumnezeu dezbrâcată de toate, ajnnge sâ ia
formă dumnezeiasca".*60 lar Sfântul Isaac Sirul spune încă şi mai limpede: „Când prin
lucrarea Duhului sufletul e mişcat spre cele dumnc-zeieşti. ne sunl de prisos simţurile şi
lucrările prin ele. Tot aşa puterile sufletului sunt de prisos lucrării duhovniceşti atunci
când sufletul se face ase-meiiea Dumnezeirii prin uniiea neînţeleasă şi se lumineazâ de
raza luminii celei înalre în mişcările lui'',161 La rândul său, Sfântul Isihie Sinaitul arată
rostul (rezviei, care-l duce pe om, în nigăciune, la vederea luminii dumne-zeieşii:"2
„Paza minţii poate fi numită în chip cuvcnit şi pe dreptate nSscS-loare de lumina,
născătoare de fulger, aruncătoare de lumină şi purtătoare de foc. (...) De aceea aceastâ
virtute trebuie numită cu numele cinstite de mai înainte, pentru luminile strălucitoare ce
se nasc din ea (...) cei care se în-drâgoslesc de ea (...) pot corttempla şi teologhisi cete
tainice. Jar fiicându-se vâziitori, înoatâ* în aceastA lumină preacuratâ şi nesfârşitâ, se
pâtrund de ea cu pălriindcri negraite şi locuiesc împreună cu ea, fiindcă au „gusiat şi au
vazut eS bun este Domnul".363 Sfântul Filotei Sinaitul arata şi el puteiea pe care o
" Ct'. Isîhie Sinailul, Cuvthtf tlespre trezvie, II. 2 („liniştea nccontenita' a cugelăriî"); 13
(..linişte fără mlluciri"). St'. Grigoric Sinaitul. Dcspiv /î/iiyiire fi despre vele doufi U'lmi
ale nixmiwtii. 9 („Liniştea - isihiu - esle lepâdarea gândurilor..."). Cf. Evagric. < 'uv/mi
despre mgăciime, 69. unde cuvânlul fjpeula estc folosit în acelaşj sens. '* Cf. Sf. Diadoh
al Foficeei. Otvânt ascetic in HX) <le capete, 9. Sf. Isihic Sinaitul. ('nvdni despre
trezyiej\ 10. u*Tftode,Ut3, II.
Ciivăni ascetic, 24. W1
Ctivifue despre itrvoirttă, 32,
- Referhor la actfsi subieci, a se vedea, de asemcnea, Sf. Fîlotei Sinaitul. Capete
despre irezvie, 24; 27.
'• ( nvânt despre trezvie, II. 69. Cf. II. 64 („Cclor înlâriţi în Hrislos... întâi ni se arată în
minte ca un sfeşnic... pe urmîi. ca o lunJl atoduminoa&ă. rotindu-se pe ccrul inimii; mui
apoi ni se arară ca soare lisus însuşi, împrâşiiind raze.... sdica arătândii-Se pe Sine şi pc
ale Sale ca niyie lumini aiotslrăliicitoare ale vederilor").
673
Redobâridirea \âiuîlnfii
an trczvia şi luureu-aminte, unite cu rugăciunea, de a-l urca pe om lu înălţimea

vederii: „Luarea-amhite şi rugăciunea, îniovarăşite în fiecare zi, se mişcâ
asemenea căruţei de foc a lui llie, făcând uşor şi ducând pe cel ce se impărtăşeşte
dc ele în înfilţimea cerului („.). Cel ce a dobândit Irezvia sau se străduieşte sa* o
dobândească s-a facut... cer gândlt (inteligibil) cu soare, lunâ şi stele, şi încăpere a
lui Dumnezeu Cel necuprins, în temeiul vedehi şi al urcuşului tainic".36*
Cu adevărat, omul nu poate expcria cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu decât
urmănd rând pe rănd cele pe care le-am ainintil, şi îndeosebi prinlr-o desăvârşită
trezvie şi luare-aminte. Dar nimeni nu trebuie sa creadâ ca lor le urmeazâ de la
sine această cunoaştere, ca rezultal al aplicării unei tehnici. Ea esle întotdeauna un
dar pc care Dumnezeu îl face celiii ce s-a făcut vrednic să-l primească, prin
sfintele nevoinţe duhovniceşti. Sfântul Isihie Sinaitul spune limpede; „Lumina
fericitâ a Dumnezeirii va lumina mintea atunci câiid aceasta se va odihni de toate
şi va părăsi orice forma ce vine din acestea (gânduri şi închipuiri ale lucrurilor
sensibile). Căci strălucirea aceasta se arată mint.» curate".'65 învăţând, în altă parte,
că virtutea atenţiei „înmulţeşte tot binele în inimă", ducându-1 pe om „sâ vadă
limpede cu mintea pc Hristos..., împieună cu Păiintele Sau Cel de o fiinţă, şi cu
Duhul Sfânt. Cel vrednic de închinare", Sfântul Isihie Sinaitul adaugâ: ,.mai bine
zis, Domnul lisus Hristos fărâ' de Care nu putem face nimic îţi va da acestea".3*'
Mai mull, Părinlii spun că nu se ştie dinainte ceasul în care se da harul vederii lui
Dumnezeu, încredinţând astfel, o data mai mult, ca ea esle dar al Lui, Sfântul
Grigorie Sinaitul aminteşte acest cuvânt al Sfântului Isaac Sirul: „Cele ale lui
Dumnezeu vin de la sine, fâră să ştii tu vremea".3"7
Dar rostul trezviei şi «U atenţiei nu este numai dc a goli mintea de gânduri, ci,
legal de aceasta, şi de a înlesni adunarea puterii de cugetare într-un singur gând.
cel al nigăciunii, omul ajungând astfel la o rugâciune curata de orice gând strfiin
de Dumnezeu;"''' pentru aceasta nigăciunca curată este numitii de Parinfi
„rugăciune neîmpraştiată (bnetnoTiaotitit)"™' Astfel, Sfântul Isaac Sirul, arătând
ca multe sunt chipurile rugăciunii, scrie că numai aceasta este curata; şi le putem
deosebi ştiind că „lipsa de curăţie a rugaciunii este acesta: când, in clipa in care
mintea se (roagă) se amestecă in ea vretin gând strain sau vreo abatere spre
altceva, atunci rugilciunea nu este curată"."D Şi între-
,J
COpei* di'spri' trezvu'. 27.
"■A Cuvânt dexpre trezvte, 89.
1
ibidem. II. 15.
" Despre liniştire ,vi desprt* cete dona feluri. ale rugiUciltfttl, 10,
'" Cf. Sf. Vasile cel Mare. Rrguli/e niaii. 5. Sf. loan Ctisian, Convorbiri didwvniceşti.
XXIV. 6. Sf. Simeon Noul Teolog. Ce.te 225 de. capete,* HI, 32.
'' Cf. Sf, Maxim Mărturisitorul, Capefe despre dnigustc II. I; 5,
''' Ctrvinte despre nevoinţd, 32.
674
('unoaţlerea
bându-se pentri) ce îi este dat omului harul negrăit al vedcrii lui Dumnezeu în
vremea rugaciunii, el răspunde: „Peniru că în limpul acesta e mai prcgâtit omul
decât în orice alt timp şi e udunal în sine, încât poate lua aminte la Dumnezeu şi
doreste şi aşteaptă mila Lui. (...) în vremea mgăciunii, privîrea minţii ia aminte
numai la Dumnezeu şi spre El îsi înlinde toale mişcflrile ei şi Lui li aduce cererile
din inimă cu strâduinţfi şi cu căldură neîncetată. Şi de aceea, în această vreme, în
care sufletul nu are decâl această singură grijă. se cuvine sa izvorasca din
Dumnezeu bunăvoinţa dumnezeiasc;V'.1JI De aceea, aşa cum îndeamna Pârinţii,
omul trebuie să fîe cu luare-aminte la mgaciune,1' căci nigâciunea curatâ se naşte
şi din atentia minţii."3 Aici lua-rea-aminte ia foiTna desăvArşttei atenţii la
Dumnezeu, iar trezvia se manifestă ca grijă de a-L avea pururea numai pe El
înaintea ochilor.174 Menirea lor este să aducă mintea la o reculegere desăvârşita1"
şi, încă şi mai mult, să foca-lizeze toate facultăţile omului spre Dumnezeu în
rugăciune. Am vîizut, mtr-adevăr. ca" una dintre roadele „metodei de rugăciune
isihasta" este unirea minţii cu inima în mgăciune, în aşa fel încât să ajunga sa" se
roage cural omul în înlregime - cu toale puterile sale sufleteşti şi trupeşti -, şi să
devină lot şi cii (otul rugăciune curală.
Atunci când Părinţii spun că vederea lui Dumnezeu ii este data omului care a
ajuns la starea de mg.lciune curata, ei înţcleg prin aceasla. pc de o paite, starea
celui care se roagă cu o inimă curata de patimi şi cu o minte CUratS de orice de
gând, iar, pe de alta* parle, starea celui care ia aminie în chip desăvârsit numai la
Dumnezeu;17*' acesta nu numai mintea o are adunată în rugăciune şi, prin ea, la
Dumnezeu, ci întreaga lui fiinţă - prin inima, central ei de iradiere, şi cu care
mintea s-a unit - a devenit rugăciune, Astfel omul întreg poate să primeasca
această vedere/contemplare şi poate fi indiininezeit prin ea in întregime - minte,
suflet şi trup.
Numai in aceste condiţii sufletul, „slujindu-se de rugaciune ca de o descirie-
toare - cum spune Sfântul Grigorie Palama -, patmnde tainele pe care ochiul nu
'" Ibidem.
;
A se vodett, dc pîldă, Apvfiegrne, XI. 87. Sf. Isihic Sinaitul. Cuvtim tlespre trezvU,
89; 91
'' Cf. Evagrie, Cuvâm despre mgaciune, 149 („Atenţia mlnţll căuifmd nigilciime. va
nfla nigâdune; cilci rugiiciuneii îi unnează atcnţiei mni imill ca orice altceva"),
* Cf. Sf. Varsanufie şi loan, Scmon duhoxmicefii, 4: 1: 106. Sf. loan Guiă de Aiir,
Omilii In [mere. XXX. 5; Omilie la Sapteimthut Mat*, 5; Omilii la Maiei. XIX. 2. Sf.
Macaric Egipieanul. Omilii ilufwvniceşri (Col. LI). IX, II. Sf. Dindoh al Foticeei,
CuvâfU ascetic in KM) de tapeie, 56. Sf. Maxim Murturisitoml. Capeie despre
dmgoste, I. 8: III. 50-51. Sf. Isihie Sinaitul. Ciivânt deapre trezvie, 98. m Cf. Sf. loan
Scăranil. Scam. XXVIII, 33.
' Astfel. Sf. Nichifoi din Singuriltate scrie: „Lunreii-uminte esle Incepunil vederii
lconieiiiphtţiei), mai bine zis este lemeliu conteinplatiei"),
675
Redobândirea sanâlâţii
le-a văzut (...), şi pe care singur Duhul le descoperă celor care sunt vrednici de i-
lc-"."'' Două sunl stările cele mai înalte ale mgăcîunii curate, spune Sfântul Maxirn
Mărturisitorul: „Semnele... celei dinlăi sunl mintea care se adună din toate ideile
lumii şi-şi face rugfciunea neîmpifiştiată şi netulburatâ de parcă fn-suşi Dumnczeu
ar fi în faţa ei, precum şi este".'7" Cand cel ajuns la această stare este socotit de
Dumnezeu vrednic, el o atinge pe cea de-a doua, care este darul vederii lui
Dumnezeu în luinina necreată, pecare-l primeşle pe neaşteplate, cand riici nu se
găndeşte. „Semnele celei de-a doua stau în accea că mintea este răpitâ in avânlul
rugăciunii de lumina dumnezeiască şi nemărginilă. şi nu 88 mai simte nici pe sine,
nici altceva dinlre cele ce sum, decât numai pe Cel ce lucrează în ea prin dragoste
aceastS luminare"."9
6. Cnnoaşterea lui Dumnezeu şi sănătatea sulletească
Cunoaşterea/vedere a lui Dumnezeu esCe culmea urcuşului duhovnicesc

începui de om priii convertirea sa duhovnicească; prin asceză teantropică, omul
începe mai întâi sa-şi desprindă puterile fiinţei sale bolnave din lumea in care se
afundaseră urmănd patimilor; apoi, într-un al doilea limp al ace-leiaşi mişcări, el
ie îndreaptîi spre Dumnezeu, punându-le să lucreze virtuţile; şi aşa el le reduce la
rostul lor firesc, al firii lor dintfii, şi astfel le redă sănatatea, făcându-le aple să
primească, în Duhul Sfânl, harul vederii deplinc a luminii îndumnezeiloare.
Sfânlul Maxim arată limpede că harul cunoaşterii. ca dar a) Slaiitului Duh, nu
poate fi primil decâl dacă puierile omului sunt preg.1t.itc să-l primească, iar
aceasta înseanina" tocmai această întoarcere a lor la slarea primordial^. la firea lor
dintru început: „Puterile de cSutarc şi cercetare a lucrurilor dumnezeieşti sunt
sădite in firea oamenilor. fiinţial, de cîUre Făcfitor, prin însăşi aducerea ei la
existenţă. Iar descoperirile lucrurilor dumnezeiesti le impart ăşeşte prin har pute-
rea Prea Sf'ântului Duh. Dal fiind însa* cfi cel viclean a ţintutt în urma păcatului
aceste puteri la inceput de firea celor văzute, şi „nu mai era cine să înţeleagă şi să
caute pe Dumnezeu" (Ps. 13, 2), întmcât toţi cei pSitasi de firea omenească îşi
inărgineau pulerea minţii si raţiunii la înfaţişarea lucrurilor sensitive şi nu mai
aveau nici o înţelegere penlru cele mai presus de simţuri, pe drept cuvânt haml
Preasfanlului Duh a restabilit puterea celor ce n-au îmbmţişat rătăcirea cu inten-
ţiile şi cu toată inima, dezlipind-o de cele materiale. Deci, reprimind-o curăţită prin
har, aceştia au cerut întâi (în nigăciune) şi au încercat să afle. apoi au câutat cu
stăniinţii şi au cercetat cu de-amânuntul lainele dumnezeiesti prin acelasi har
m
tri«cf*>.\. 1.20.
" Copete despre drtigoste. II. 6.
' Ibidem. Cf. Sf. loiin Scămrul. Smin. XXVN1. 20: „Desăvflişirca (mgiiciunii) esie
lâpiieii la Dumnezeu".
676
Qmoafterta
al Domnului".3*0 Şi alţi Părinti arată, lot aşa, câ facultăţilor omeneşti, şi indeosebi
minţii. trebuie să li se redea curăţia şi să fie întoarse la starea lor firească, altfel
spus la sănătatea dintâi, pentru ca să poată primi Hicmrca Sfântului Duh care-l
duce pc om la cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu. „Precum lumina soarelui atra-
ge ochiul sănătos, aşa şi cunoştinţa lui Dumnezeu utrage spre sine în chip firesc
mmiea curâţilâ prin dragoste", scric Sfantul Maxim.1"' Sfânlul Vasile eel Mare
spune in chip asemănător; „Ceea ce este la ochiul sănătos pulerea de a vedea,
acelaşi lucru cstc lucrarea Duhului în sufletul curat".'** lar Sfânlul Isaac Sirul
scrie câ „vederca tainica... se descoperă minţii dupîi ce (omul) a dobăndil sănă-
tatea sufletului";,M şi; „minica văzătoare a tainelor ascunse ale Duhului, de se afln
în sănătatea firii ei, vede slava lui llristos".'*4
Părinţii amintesc adesea că săiiătatea sufletului care-l pregăteşle pe on» pentru
primirea danilui cunoaştcrii lui Dumnezeu este rod al nevoinţei. „Cunoştinţa este
fiicasfinâlăţii sufletului. Şi sănătalea sufletului esle puterea ce se naşte din multa
răbdare" a încercârilor şi ispitelor, spune Sfantul Isaac.'"' lar Sfantul Grigorie
Palama: „Slim ca împlinirea poruncilor lui Dumnezeu acluce şi cunoştinţă, şi încă
adevârakl cunoştinţă. C3ci doar prin ea singurn (prin împlinirea poruncilor) vine
sănatatea sufletuhtf. La randul său, Evagrie scrie: „Cine este eel care cunoaşte
puterea poruncilor lui Dumnezeu şi înţelegecare sunt puterile sufletului. şi cum
acelea le vindeal pe acestea şi le aduc la adevaiata cunoaştere T/*1
Şi nu numai mintea. ochiul inimii, ci inima înlreagă, adicft omul eel Ifuintric, şi
tot omul, trup şi suflet. Irebuie să fie săniltos, iar aceasta pentru ca sănâtatea
minţii esle data de sănălatea iniinii. Dar. de asemencii, şi pentru că omul Î»
intregimea sa este chemat sa se uneasca cu Dumnezeu şi să se împartăşeascfi din
cun o astrrw i div .1
inalui D u m n ezeu Ssi
S p rim eascfi lu m in area h am lm . L ac p u n
aceasta omul intreg, cu toatâ f'iinţa lui - minte, şi suflet, şi trup - sfi poată ("1
iiaiisfigiinit şi îndumnezeît prin har. Sfântul Grigorie Palama are grijă să arate ca
insusi tnipul omenesc trebuie să fie pregătit pentm „Stflrile duhovnicesti",11"1 şi
vorbeştedespre „lucrările Duhului săvârşitc prin trup".,ht'
m
Răsfnmstui nitre Takute, 59. PG 90. 604B. 1 ('apete despre dragoste, I, 32.
Imagine» ochiului care trebuie sa fie cur.it. ileci sanatos. |viiiiu ,1 vedea hiniina esle folosiia
şi iL- St. Maiitiii l^'iptr.uuU. OmUft <iwu<\nn esti i( Sol II). XVII, 4 <.£hipfi cam ochiul
unpesc. curat fund, vede «oldcauna clar soarcle, hi fel şi mime». cu tlesavilrşire curdtîtă.
vede totilcauna slava Itiminii lui Hristos"). m Desprr Sfantul Duh, XXVI. " Eptstok, 4.
m
Ibidem.
( uiintedespre iievoiiini. 38.
rrtede.n.3. 17, ,n Capete
gnostic** II. 9.
" Toimd aghiaiitfc, PG 150. I233BD (Iriipul „se îinpilrtăseşte. clupâ pulcre. de harul
duniil in chip rninic si negruit de Dumnezeu minţii curaţite şî-si însusesle si el cele
iliuunc/cteşti. poirivit cu sine (...) se sfinţesc şi înclinarile şi lucrările tmpului (...)
imiili-ii... iinpărlasesle si triipuhii... bunătaten sa"). w Triade. II. 2. 22.
677
Reduhondireo seuiiîidfii
Săiiălatea luturor putertlor omeneşri, pricinuitoarea cunoaşterii/vedere a lui

Dumnezeu, este ea însaşi, pe o treaptă mai înaltă, un rod al acestei cu-noaşteri. Am
văzut la începutul studiului nostru câ* toate relele pe care le suferă omul ca
urmare a păcatului strămoşesc au drepl primă cauză nccu-noaşterea lui Dumnezeu,
pentru ca omul, creat ca să-L contemple şi sâ-L cunoască pe Dumnezeu, şi-a
întors mintea de la El. Această neştiinţă esle ceu dintai şi cea mai rea boala a
omului, dupa cum cunoaşîerea lui Dumnezeu este sănătatea lui, aşa cum arată
Sfântul Maxim: „Precum se raportează sănătatea şi boala la Imp..., tot aşa se
raportează ... cunoştinţa şi neştiinţa la niinte".190 înnoit în Hristos şi prin Hristos,
omul ;ire puterea de a scapa de aceaslă neştiinţa prin credinţă. care este pregustare
şi arvuna a cunoaşterii nemijlocite a lui Dumnezeu. Dar numai prin „vederile
duhovniceşti" „partea raţională a sufletului" (\oyiOTiK6v) este pusa într-adevar şi
nemijlocit în prezeaţa celor „de care este vrednica'*' - adieu cele care corespund
menirii sale fireşli -, ajungfind astfel să lucreze din nou m chip rational.1''
Tămadui-rea ei se săvârşeşte pe o primă treaptă prin contemplarea naturala,191 care
scoate mintea din necunoaşterea lui Dumnezeu, privitor la fapturile create. Apoi,
ea devine tamăduire deplinâ prin cunoaşterea/vederea lui Dumnezeu. Astfel,
Evagrie scrie: „Cunoaşterea vindecâ mintea (voxiţ)";1*4 „atunci când firea
raţionalâ va primi contemplatia care este lucrarea sa firească, atunci toată puterea
minţii va fi sânătoasă".395 Sfântul Maxim. în alţi lermeni, arutâ .şi el eft „mintea
desuvârşita este aceea care (...) a supracunoscut in chip supraneştiut pe Cel
supranecunoscut".3"6 Ajuns.1 la această cunoaştere. mintea îşi regăseşte cu
adcvărat menirea sa firească şi-şi împlineşte în chip desăvârşit lucrarea care îi este
proprie, potrivit pronici dumnezeieşti; adică. cunoaşterea şi contemplarea Prea
Sfintei Treimi. După cum arată Părinţii, accasta nu înseamnă însă că mintea însaşi
esle capabilâ de o asemenea cunoaştere. care, aşa cum am văzut, depăşeşte pulerea
ei firească; la ea s£ ujungc, în chip neştiut şi de neînţeles, prin puterea Sfântului
Duh. Mintea (VOXJJ;), spune Evagrie, este QE»CUK6Q de contemplarea Prea Sfintei
Treimi;*'" oEKtitcbq. adicâ „capabilă să primeascâ, iar nu să producă sau sa-şi
însuşeas-
'" ('apeiv despre dragoste, IV. 46.

' Sf. Maxim Miirturisitonil. Capete dţspre dmgoste, IV. 44.
m
Ibidem, 15.
* Cf. Evagrie, Capete gnosftce, VI. 35. Sf. Maxim Mărtiirisitorul, Cupefe dexprr
dmgoste, II. 5. mCapet*gnostiat,m,$5, "■' ■ Ihiibm, 11 15.
Cnpcie despre dragoste, 111. 99. Cf. I, 33 („Mînte ciuata este aceea cure s-fl
■ !■ ;•■ • i f j( dc neştiinţă şi este luminatS de lumina dumnezeiască").
J. Lemaîtie (= I. HausheiTj. ..Contemplation chcz les orieniuiix chr£(iens". Dte-
lionneiîre de spiritutdile, t . l , 1953. col. 1845.
h7K
Ctmottftereti
că, în sensul strict al cuvântului'V'** Cum precizează Evagrie: „Din faptul că

suntem în stare să" primim ccva, nu urmează deloc că am avea şi puterea (8<)wa|
Aiţ) (de a primi)".199 Sfântul Isaac Sirul spune şi el că „mintea noastră are o putere
naturală de a se mişca spre contemplarea (vederea) dumneze-iasca". dar nu şi
puterea de a ajungc la ea prin ea însăşi, pent.ru că aceasta „este lucru strain prin
fire şi minţii omeneşti şi îngereşti" şi „nu se misca* (în om) după fire, ci prin
har".403
într-adevăr, mintea este cea dinlâi care primcşte accastă tămăduire prin
cunoaştere, potrivit însuşirilor firii sale şi locului preeminent pe care-! are in
l'fipiura omencască, compusă din suflet şi trup; dar nu numai ea, ci sufletul in
întregime se însănătoşeşte, după cum arată* Evagrie, care numeşte cunoaste-rea
„sftnătatea sufleailui",401 şi Sfântul Talasic, care spune: „Sănătatea su-flctului
este... cunoştinţa",402 Astfel, mai general vorbind, Sfântul Grigorie Palama spune
că de la ,,unirea suprafireasca cu lumina atotstrălucitoare... provine în noi
putinţa... de a se mişca potrivit cu firca putcrile sufletului şi ale trupului".*" Şi, de
asemenea, în primul rând mintea este cea care-şi regăseşte firea ei cea adevărată,
revenind prin cunoaştere la rosttil ei dat Diimnezeu,404 care tocmai acesta este: să-
L cunoască şi să-L contemple pe El; dar omul întreg, suflet şi tnip, a fost hărăzit
acestei cunoasteri, care este revărsarea harului Duhului Sfânt în toală fiinţa sa,
prin care se face om-dum-nezeu asemenea Dumnezeu-Omului.
Prin luminarea şi în lumina Duhului se săvârşeşte în chip desăvârşit asemă-
narea cu Dumnezeu care i-a fost menilă omului prin creaţie, şi pe care prin virtuţi
omul n-o împluieşte decât în parte. „Sfântul har al lui Dumnezeu - spune Sfântul
Diadoh al Foticeei - cănd ne vede dorind cu loata hotărarea frumuseţea «asemă-
nilrii» (..,), înfloreşte o vimite prin alia virtute şi înalţă chipul sufletului din sUă-
lucire în strălucire, dăruindu-i pecetea asemănării (...), dar desăvârşirea asemănă-
rii o vom cunoaşte abia din lurninare".401 lar Sfăntul Simeon Noul Teolog spune şi
el: „Aşa se împlinesc cele spuse de proorocul David: «Eu am zis dumnezei sunteţi
toţi şi fit ai Celui Preaînalt» (Ps. 81, 6), adică fii ai Celui Preaînali după chipul şi
asemftnarcn (Fac. 1.26) Celui Preaînalt, odrasle dumnezeieşti din Duhul Cel
dumnezeiesc".406 Aceasta ne învaţă tnsuşi Sfântul Apostol loan, scriind:
' Ibidem, col. 1846.

" fyisiolr. 43. Ed. Frnnkenberg. p. 595. 1"
('uviiiw âespr* nevoi/ifti, 84. A" Captfle
gnostice, II, 8. " i'u\H'W lii'Sprf
dmgoste, II, 2.
W
7HAM,3. 15.
IU
Cf. Sf. Grigoric Palama. Oimtii, 3. 14-15. PG 150. 40B
" < 'uvâta ascetic tn 100 de capete, 89.
"' Cflwft«w,XV.
679
Rcdobimdireti stuuilăfii
..Ştim câ dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindca îl vom vedea cum
este"(l In 3, 2).
Se cuvine, in sfârşit, să spunem că Ja cunoaşterea Prea Sfintei Treiini, la

vederea îndumnezcitoare a lui Dumnezeu, care se săvârşeşte prin puterea Duhului
dumnezeiesc, prin harul luminător al lui Dumnezeu, împărtăşit omului prin Hristos
Fn Duhul Sfânt, îi estc cu puttnţă omului sfi ajungd nurnai pentru că Hristos,
Domnul nostru, a binevoil sfi sflvârşească lucrarea mântui-rii noastre şi în
-Persoana Sa a îndumnezeit firea omenească. „Conteinplarea cu mintea... şi
vederea celor cereşti nu era in puterea (omului) inainte de venirea lui Hristos în
trup", scrie Sfântul Isaac Siru],4"7 adăugând. în alia parle: „Vederea adevărată... a
Sfintei Treimi însăsi o primim în descoperirea cea întru Hristos, pe care a invăţat-o
şi a arătat-o oamenilor când a adus prima datâ înnoirea firii omeneşti în ipostasul
Lui şi ne-a deschis calea în Sine peiitru a strâbate, prin poruncile Lui de viaţâ
făcătoare, spre adevăr".408
" ('uvinii' despre nrvoinfa, 84.

4,w
Idem, Bpisiole, 4.
Concluzii
Ajunşi la capătul acestui sludiu. nădăjduim că am reuşit sn arătăm nu numai

importanţa - pcntru întreaga Tradiţie a Bisericii Ortodoxe -. dar şi pertinenţa a
ceea ce am denumit „imaginea medicală", pentru a exprima în acelaşi (imp starca
de boiila a omenirii deciizute şi modul în care poale ea fi mâniuită, potrivit
iconomiei Prea Sfintei Treimi; şi, în acelaşi (imp, peniru a arnta lapiul câ ascerica
ortodoxă este o adevărată ştiinţâ a tărnîiduirii omiilui bolnav din puncl de vedere
duhovnicesc, capabilă, prin hartil lui Dnmnezeu, să-i ofere uccstuia mijloacele
necesare pentru a-şi recăpăta sănnratca.
însăşi natura acestui studiu a impus o prezentare analitică, adicfi separând şi

uneori chiar izolănd părţile componente ale unei realitâţi vii. care, de fapi, sum
organic legate, dependente unele de altele şi înlr-o neîncetală interfe-renţă.
Nădajduim totuşi că am reuşil sa aCenuăm acesi defecl prin unele re-peliţii, sau
mai curând prin reveniri asupra unor teme, procedeu caracteristic de allfel pentru
modul „circular" de abordare a realităţii diihovniceşti. de care s-au folosit chiar
SfinlH Părinţi.
Asemenea reluări sunt cu atât mai necesare cu câl viaţa duhovnicească, care
este un îndelungat proces de creştere, are numeroase rrepte şi se poare manifesta şi
pe cea mai joasă dintre ele, ca şi pe cea mai înaltă, iar pe fiecare dinire aceste
trepte loate modalităţile ei de a fi coexists şi se întrepătrund. Lucrtll aceata este
adevărat îndeosebi cu privire la alitudinilt* duhovniceşii fundamentals - credinţa,
pocăinţa, rugăciunea -. care, oricât de firavc. sunt necesafC încă de la începuful
căii duhovniceşti $i sunl întotdeauna prezente. in chip desăvărşit. la capfitul ei.
lată unul dintre motivele pentru care este greu de spus în care moment anume
al nevoinţei sale ascetice omul ajunge s;Vşi recapete sanăl.atea sufleteascâ.
Kireşte că Botczul restabileşte desăvârşit această sanătate, pentru că-l face pe
om părtas deplin la hnrul mântuitor dăruit omenirii de Dumnezeu-omul. Dar am
văzut că harul Botezului nu devine lucrâtor în cel botezat decâl pc măsura
nevoinţei sale ascetice de a se deschide hurului şi de a fi conform cu el. Pentru a
răspunde întrcbării de mai sus - când anume îşi recapata omul sânHtatea ? -, se
cuvine deei să mai adăugăm ceva.
Am arStat că starea de boală in care zace omul CaZut, sub toate formele ei.
este in mod esenţial pricinuita de faptul că omul s-a înstrăinat de Dumnezeu,
pervertindu-şi astfel toate facultăţile sale, care, prin însăşi firea lor, erau îndreptate
spre El, şi schilodindu-şi fiinţa, creată pentru a-şi afla in El şi prin
681
Terapeutica hatilor spiritual*
Qmitta 7, fa Schimbana fa FafA PG 97. 932-957. Tr, fr, dc Dam M Coune, In JoU d» (a
Transfiguration d'aprH fei W*W d'OrienU „SpirUualMe orknluk". nr 39. Hcllcfontainc.
. 1985.
ANONIM, Cfinr ftiognet. Tcxl grcc ->i Ir fr. dc B.-X- Marrou, „Sources chrclicnncs*. nr. 33, P«fi8,
1951 în ruiu.: EpisuAacawe Magnet* in vol. ScritriU Pdrinfifor apOMtotici, PSB, I* EfBMO,
Bucurcşti. 1979,
Omrtituţiiie apmudice. Text si tr* Ir. dc M Mel/gcr, „Sources chrtflknncs'*, nr. 320 (Cărtilc l-II).
329 (Cflrţilc I I I - VÎ- 336 (Cftrţilo VII-VIII». Pans, 1985, 1986. 1987. bidakia, Tcxl slahilii de |L
Ileiumcr. G* Oger $i A* Uiuirnt, ..Ikimncr Bt U'jay". Paris, 1926 Tr. fr. tic F, Rcfoute, til LtS
A;v7\ (to PAfU OpOSlollqMS, ..Chretiens ilc lous |c^ U-nipV\ m. I. Paris. 1963. In ran.: învăţătură
a velar Dahpreiecc Apasttith in Vol. .\, ritfWk rufnififarapostnlui. PSB, I, I'IBMO, Bucurctli,
1979.
Cuvânt foarte fotoxitor dexpre Ava Fillmon fn Phifokalfa ton hrtm wpîtkotu t 2. Atom* 1976. p.
241-252* Tr* fr. dc J* TouraUto, in PhilocatU d&\ Pins nfptiqwt* i I, Paris, 1995, P 604-614-
htoria motu&iter din Bgtph Tcxl grcc dc A.-J. Irsuigtfrc, Suhudia tlugiugrqphicu* 34. 1961. Tr- Ir. dc
A.-J. Fwtugiire, îiî Us moum 4*Grim, t IV/1, Paris. (964. In ran,. hi vol. Tnnoia Alcxaudriiml, Istoria
m/znafalw din AJI/J/. Kumfinia crcţlina, MueurcslL 1998. - Tâtathr fa „A'ynV eltiSwt". Text grcc in
Phifokulfa ton fareri nţpftfom* L. 5, Alcnu. 1976. p* 69-72. Tr. fr. dc J. Tunruilk. in Phifatatie des
Pins neptîque% t* 2, Paris. 19ftSJ p. 8<)l -803.
lidvnire fa cuvintele dumiteiew^Sit rugăvumi: „Mnunne lisuse llnsfouse. Fiul ho Dnmnrix'Ut
mihueşte-mă {pe mine păvntoml)! *\ Text grcc in PfrilakaUu ton ieron neptikon, t. St Atena, 1976.
p. 63-68. Tr. fr, da I Tmiruilli;» in PHtiocall* d»> Peres ti?ptit/ne\t I, 2, Pails, 1995. p. 796-HUO.
Viaţa 5/ AtanOJtit Atonitui Tcxl slabilit ik L. Ptlii, Anukcta HuUandima% 25. Bruxcllcs. 1906 Tr.
fr. do D* O. R., Chcvdtognc, 1963.
Via/a .S/. /Ja/m7 Siâtpnnui TWO IlllbiUt ik P. Dclehayc in L*J A«mU stylitex, Bruxelles. 1923.
iV In <w A. J. Fettugttra in Ugmabw*d'0rfcntt t* li. Pmfc ivfil.
Wa/« -V* Paltomie. T«U sUtbillt dc llalkin. SflRCfj Parhomii Vita* Gruetm\ Bmxcllcv,
1932. tr. Ir. ile A.-J. Pbstugiire, în Uă mottm dVritnt* L IV/2. Parix. 1965. A\io\ir: ( I:L MARK.
Ephtote, Vcrsiunca latinl PG 40t 977«iww; vciMiinci gecrgfanfi Hablill* <u* <;^
Guitie, <wptt* ScHptonm Ckrkttiamnm Otimtetium* 14K ficxiulj vi 149 (it, \MX%)\
VCOtiUIWU liriflci (EpMlOtn întai); cdilia li\ Nau. Rrvur df VOritnt tluttirtt* 14t p 282 297. Tr, &,
di: inuiialiii do )a Mont des Cats. „Spiriluulilc uncnuilc". nr 19, Bellcfontelnt;, 1976.
hiuiuitun deyprs mm vr cWttU OmUitd v« A*- poartt* si drsptv viufa vinuoaso. In PMIokalia tort
it-ton t\t>ptik/srtt \* 1, AU'iia. 1976. p. 4-27. Tr. fr. dc J, lourailk. in PlufataUe des Pirw
fUtptiquAStt I.Paris. 1995. p. 44-M. In mm., in J iiocalia", I.Sihiu. I-W7.
AN'IOMi: ST I DITUL. ScnWi Text grix: cditAt dc A. Papado|XHiloK-Kcniuicus. Iciasaljin, 1905.
APOFTEaMELEPÂlUKnLOR,CoIocUtnlfebcti^ PG65t71-440tconiplcIa*cteI.*CL Guy, ..Recherche
sur la tndlUoQ grcajuc des Apophlegmala Pumim". Suhsidiu tlugiogruphjca^ if», Biuxclkst 1962.
p. 19*36, Tr fft <k: a) )AX Guy, L#& apophlegmrs des Phr.s du dt\\eti> Sen? alphafaftiqu*,
„Spirilualild oricnbilc1'. on K licllclonlainc, 1966. p. 17-317: b) Doni L. R^glUUdti fax \tfntem:?\
rfrfJ Pittrs du dţwrl. Collection atpltaltt;ti<iut\ Solcsnurs. 1981 in at-csl vulnni s-a Iblosil
nniiiLTularca lui J.~CI. Guy.
Colocfk anoniinft- Tcxl (tux Ûihjlil dc t\ Nau, R**wtt* dr VOriettl \U><'twrt% 12-14; 17-18
(1907-1913)- Tr. Ir. dc Dom. U R6gnault. tcs jnmtenca d<*.\ Pitrntk du d&t*rit SMe dâ&
attortymrs, SOICMUCN. 1985 (apollcgmc nuincrolatc *lc la N 133 la \ J39J< Tabcl <lc
corv'spoiulcniă cu luinivmlarca lui J.-CL Guy In Ley smtmcta drs P$r$s du de\?rt. TmiMcim-
rciucil. Soksnu:*, 1976. p* 254-266.
(okcţic Mstcmalicfl: versiutWi latină a lui Pclaghk ţi loan. PL 73, 851-1052. Tr. fr* dc J* Dion v i
i. Oury. t« stntm&u d*>\ Pins du diurt, Sotaunct, I960. Toxl ffee şi ir. fr; u dtp- I-IX dc J--C1.
Guy. Les apaphtegme\ des P&res du diurli Collection *jwWmfltfţlfi&, L „Sources chrclicrmcs",
hi t8M'anst 1933.
f>86
BihHogmfie
COtecţii diventf a) Apoftcgmc incdilc leu pulin cunoscuU:, culcJc *i prezeniaie dc Uoni | Jf
Rcgnaull. Tr. fr. din greucji (Ms. Ciuslin 12d = N; Pavel Kvcrgrtinos * PE), din lalină iK, Pa. M).
din siriacă (Bu), di0 Umowtfi fAiin), din COptfi (Hlli. Oollj t din ciiopiajiâ (BOh (oil , l*rh, Pal.),
lucuLit <tc iiionahii do la SolOfttfKţ LgS Mtf«K«l iftw MrW rf« rtevnt Nouwtau revuMb
SOICMIICS, 1970; h) Conijshttfri lA colccţia alfahcuccMtniuihui). COiapfctâji la colcîa smcJiialira
greadf (I-XXI, I I . QRT>, apoftcuiiii- iradim? din Inlirtf (PA, CSP). apolicj-Miic tradUH în fr, din
00(1(8 f Am) tte Doni L. RegiiauU, £#4 settfetwrs r'**v P£flW rfu fMWT, I'nisifcuic rwUCJI.
Solcsme*. 1976 Aceatld ullimri lucrarc cupriinle li&fa luluror
coiocţiitor.
Uncle diiitre awsic apdftcgim- st rt-jjuscsc fn PateriruL Alba lulia, 1993* AKSIN1L. IţţHMoiâ.
Tn Ir din gcorgbuti dc Pom B, Outlier* in Isfttmt d*& Pints tlu dftmf,
„Spiniualite oriUUle^ nr. 42, Hcllcibnluinc, 1985-ATANASIIî CEL MARE, Arhiepiscopul
Alcxamlrici, 7M cWtfrttt hnpotriva ari#nilot\ P'l 25*
248 10') in roin-. In vol. SI, Atanasie <d Man:. frrffrt. parlca I, PSU, 15, HlUMO.
Bucuraţti I ««7,
Tâituhf la PsaJmit V(\ 27, 59*546
Cttv&u ttttpotrlvQ rlinifar. TcM ?i Ir, ft dc P. Th, Cauidol. „Suurctv; ohrâlicnnes", nr. 18
IM>, Pttri«j 1983, fn ruin,, fn vol cit,
gphiole edtrtr S>rapi*w Pfi 26, 529-676. Tr- fr. do J. Lchon. „Source* chreliiMinc**\ nr 15,
Pans. LW7. In nun.. in WlL til-, pariea a doua, PSU. 16, 1988.
Trvtaf dssprâ tntntparea Cnvâttiului. Text &i tf, Ir. dc C. KanwnglMWar» „Sources
chrtfiicimcs", nr. 199, P;im, 1973. In rom. in vol. ciL pariea I
l'/ri/a SfăttiultiiAntonio Twtl gnc ţi tr. fr, dc G. J, M, Bartclink, „Sources oheBtauttrf*, nr.
4Q0J Paris. I*>44+ fn ruin., in Vot cil.. pariea a doua. \\ (iDS'llN. Ixricitul. U bii'it tlu manage* PL
4U. 57349B. I>. Ir. dc R QirfrtJautrnw, in Lr
manage. „Lctircs duâUaOUW'1* nr, l£ Paris, 1969.
Cttatm ttii Ihmmrzt'u. Icxinl celci dc a IVwi cdi|ii a lui U. Doinbari şi A, Kall>. Tr (r. dc
a Combfcd, S wt«. Parifc 1959-1960, fn rum., la Edl(um Şuinţifica, Buciueitt Ii99ft -
Coqfktektflt* TcXWl edlţlej bcflftliotSoe. Tr, 1>. dc .1 Twbttcco, Paris, 1964- in mm. in vol.
I tmilul frUgOStta, Sittfn att&i parlca I, PSU. 64. EBMO. Buettftftit 1985-
* Al IS I M U i\A I It: XANTMOPOL. CiU 100 d* caprtr. *IVM gnO in PhUokaliU fort term
neptikotu t A. Atcna, 1976, p. 197*295, Tr. fe dc J. Twnilie, în Phihxali? d^ tfrai
ttoptiqutM, L 2. Paris, 1^95, p. 546-6*3, în ron»., Metmla M« «li /00 ^- c«p*fti «^ /w/ f VW/v/ ,vr
fciutffa Xanthopol. hi .ditouilia". vol. 8, BIBMO, HtJcnrcsii. |ţ)7lJ. CAIJST (Pairiarhul), Cotter? daprt
ntgâdune. Tcxl gnrc in Phitokaita ton iţPVh ttăfttikat, I 'I. AinuL !976i p, 396-^8 (i lJ(i 147; 813*817.
Tr. ir. tic I Touiailte, In PhUneaUr As P$m iMpUqurs. 1 2t Pans. l<)0St p. 047-714- In rmn.. In
„rducalia", g, BBMO. Hncurcşu. 1*'^
< A I J S T ( AJ Al VQIOTUL, iMsptr umtra rfftstjMCffafAS y/ VIQ/CJ GoAtempttitwA ^0>H gvee in
Phihkatia Urn trrort neptlkotu 1 4, AlWUl, 1976, P, 4-59 sî I1'! M?, 836-941. Tr. fr, dfi J
Jonruilk\ in PhtioeaU* dm Ptm nuptiques, t. 2, Pans. IW5, p. 732-787. |n rom.. In lJ5î]cKadifl,t< 8,
vol. cil.
(V\I.IS I Tlf.KT Dli. Drf.s/trr turtwra tiniftlrtt. T«l gKO in Phihkatia Urn fcffifl WptikorU t< 4,
Atcfiu, [97ft. p. 368-372 >i Ki l47f 817-825. Tr. Ir. tic J. 'Umrailltt, in Piiitocali* flex PŞres
HlptiqUMât (* 2, Pitri.s, 1995, p, 717-721. înroni . Meşteswiul linUtiriu in JikH:aliJi'\ vol. 8.
CALUN1COS, Wi d'Hppatftei T«Cl critic |J ir fr- da O- I. M. Hanelink. -.Source chrfitami<»'\ nr. 177,
Paris, 1971.
< nikii. AL AlvHXANDRIEI. //nvw «tfff tMuL Tfflrt «i n. h. dc <i.-\1 dfl Dunrad Jkmwta
chi'LiicriiH^s . BT. 97. Pans. 1964.
Cowmrariu la tt&nanl PO 74, 775-856.
Comwtariu k toWt /*'. 3. ?. Pti 73, 560-605. Tr. fr, dd IT Dclannc in /^ wmr, ..L<:!tics
ilnc(uiines\ nr. % Piiris, 196-4. fn row., în vol. Sf. (luril al AJeXâAdHei* Snieri, parlra a
IV aH PSB, 41. B10MO, «uciiresii, 2000,
ChspTB SJâ/lta tnim* Yen >i (f, fr. dc: G.-VI. dc Durand. ..Sources cha:Ui-nnrs\ nr 231,
237, 246, paiis, L976, 1977, 1978. In ronu, în vol. cit.. p«1m a ireia, PSR 40. EilBMO,
Bucuro?ll, 1994.
687
Tertipeutica bolt tor spiritual?
Explication des dogines. Text stabilit Jc P. E. Pusey. vol. 5 din Oeuvrex completes (7 vol.).
Oxford, 1868-1877.
lilaftre la lesire, PG 69. 485-537 si Glafire la Favere. PG 69. 13-385. In rc,in., în vol. cit..
partcu u douu, PSB, 39. Bucure$ti, 1992. CHIRIL AL IERUSALIMULUI. Cateliete baptismal*.
PG 33. 332-2o57. Tr. fr, de J. Bouvel,
„Lcs Perils des saints". Nainur. 1962. în l'om., in vol. Catehezele, „I/.voarelc Orlodoxicl", 6
şi 7. Bucuresti, 1943. CHUUL DE SCYTHOPOUS, Viafa Sf Avraam. Text stabilit de E. Schwartz.
Tmcte und
Unternnluuigen, XLIX. 2, Leipzig, 1939. Tr. dc A.-J. Fcslugierc. in Us »««>IH d'Orienl.
miX Paris. 1963.
Via/a Sf Eulimie. Tex* stabilit dc E. Schwartz. Teste und Unleisiirhungen, XLIX. 2.
Leipzig, 1939. Tr. dc A.-J. Festugierc. In Us maines d'Orienl. IM/L Paris. 1961.
Viafa Sf. loan Sihasfrul. Text stabilil dc E. Schwartz, Text* unit Untersuchungm. XLIX, 2,
Leipzig. 1939. Tr. dc A,-J, Fcstugiere, în Us maims d'Orienl, 111/3. Paris, 1963.
Viata Sf. Chiriac. Text stabilit dc B, Schwartz, Texle und Uniersucliiu,Sen. XIJX, 2.
Uipzig. 1939. Tr.dc A.-J. Festugierc, ttt Us mnine.% d'Orienl, 111/3. Paris. 1963.
Viafa Sf. Sava. Text slabilit de II Schwartz. Tesle and tlnlersuclnmgen. XlJX. 2. Leipzig.
1939. Tr. de A.-J. Festugierc, fa Us main*» d'Orienl. Ml/2. Paris. 1961.
Viata Sf. Teodosie. Text stahilil de E. Schwartz. Texte und Untmvetwagm, XLIX, 2.
Leipzig, 1939. IV. dc A.-J. Festugifcre. tn Us iwiines d'Orienl, Ml/3. Paris. 1963,
Viafa Sf. Teagnie. Text .stabilit de E. Schwartz, Texte und Vnteismlumpen. XLIX. 2,
I .ipzic, 1939. Tr. de A.-J. Festugierc. in U» maims d'Orienl. ill/3. Pert». 196 ) OPRIAN, Lpiscopul
Oirtaginci. Despre rei riizufi de la credhllâ (De lapsi\). Text latin in
Corpta Sciiptonun BccutiUMticorum iMiinatwn, 3. Tr. fr. ile I). Gorcc, in Saint Cyprien.
„Les err its des saints", Nainur, 1958.
Despre folosul răbdării {lie bano palienluw,. Text latin In Corpus Scriptorum
Becltsltutkamm iMirummu 3. Tr. Tr. dc D. Gorcc. in Saint Cyprien. ..|.es ecrits des
saints". Nainur. 1958.
Despre Mipunerea ri/iastrâ la moarie {De mortatilale). PL 4, 583-602. Tr. fr. dc M. H.
Ntirbr. in ('vpricn-Aiubroisc, U ciire'tien devout la num. ,.Lcs Peres dans la loi", Paris.
1980. CLEMENT ALEXANDklNIIL. Care bogai U va manful '■■. PC 9, 603-65L Tr. IV. de P.
Qttfiv
Jaulincs, in Hiihes >-t paavres dans I'ilglise aniienne. „Lctlrcs chretienncs". nr. 6. P.ins.
1962.
Mugogiti, Corteu 1: l'e\t si tr. Tr. de M. Hurl, „Sources «hreuenncs", nr. 70, Paris. 1983,
('artca a ll-a: Text si tr. fr. dc C. Mondesert, ..Sources ehrclienncs". nr. MM, Paris, 1991.
('.ntta a III-a: Text şi tr. fr. dc C. Mondcscrt si O Matray, „Sources chretienncs". nr. 158.
Pans, 1970
/'/"l/eptu'd lCuvâitt de bxdemn cătie elini). Text şi tr. fr. dc C. Momleserl. ..Sources
chretienncs", nr. 2, Paris, 1976.
Stromat*. Text: PG 8, 685-1381 $i PG 9. 9-601; O. Suthlin. Die grittchUclte cbristliclu
ScliriJ't.Kfe/ler der ei \nn\ Juliriiunderle, Berlin. 1960. Slromale I'. Text, tr. fr de M. Caster. ..Smiives
chretienncs*'. nr. 30. I'ans, 1951. Siiwnaie lb. Text. tr. fr. de C. Mondcsert. „Sources chreiicnne*". nr.
38. Paris, 1954. Strnmate V: Text stabilit dc A- 1e IJoulluec, tr. li dc P. Voulcl. „Sources chretienncs".
nr. 278, Paris, 1981. In rnm„ loatc ncQStQ scrien M rcgascscm vol ("lenient Alcxandrinul, Scrieri,
partcu I, PSU, 4; si purtca a doua. PSB. 5. P.IBMO. Bu.uiuşii. 1982. CI.I;MI;NT ROMANCL, BpitttHa
câtrţ Corinlenl. Text si u-. IV. dc A. JnuberL „Sources chretienncs". nr. 167, Paris. 1971. fn ronu. In
vol. Strierile l'ăiinţilor apostoliri, PSB. I, 1'IBVIO. Mucurcsti. 1979.
DIADOH AL FOT1CEEI. CuuârH asaettc in IIX> de capete.. Text si tr. fr. dc E. des Places, „Sources
chretienncs". nr. S ler. Paris, 1966. fu rotn.. in „Filoculia", 1. Sibiu, 1947. CuvSnt la hialfaiea
Dommdui. Text si tr. IV- dc E. des Places, „Sources diriHienncs". nr. *> ter. Paris, 1966. Vet/enie.
Text sV tr. fr. ilc li. des Places, „Sources ehre'ticnues", nr. 5 ler. Paris. 1966.
6SS
Bibliografie
DIONlSIli AREOPAGITUL (PSEUDO-), lerarlua ceteasca, Text Mabilil de G. Heil, Ir. fr. dc M
dcGandillac. Sources ehrclienncjT- nr. 58bi*, Pans, 1970, lerarlua hisernea\cu. PG 3, 396-569. Tr.
fi\ dc VI dc Gandillac, Oettvrfs completes rfu
Pstudo-DmySt Porte, 1980.
- Dexpre numele divine. PG 3. 585-984* Ti\ Ir. ilc M de GmdiUftft Oeavm completes du
PwudfhDeny*. Paris. 1980*
- Ttologia mhticdt PG 3. 997-1048. îto fr. dc M dc GandHIm, Otwnm compete* du
Pxeudo^Dertys* Paris* 1980. Toalc uccsle lucrftri au fosl trudusc in lb. roin., priiiicle doufi, Ed
Carlca Rotiuincasca, 19 U (reedil B4 Insiitutul liuropean. hujt, 1994); lar cclelallc doufl. lap,
I936(rccdit. Iimitutul European. la»i, 1993, si in vol. Sf. Dionisic Arcopagiiul, Ope re complete.
Ed* Paideia, Bucureş ti, 1996.
l\pi\tole. PG 3, 1065-1120. Tr Ir dc M dc Gajulillac. Oem-rex completes du Pseudo* Deny*. Paris,
1980. IXIROTEI Ul'i (JAZA lAVVA), Invafaturi de wflet fpl&dtoart. Text ţi tr, Ir. de Dom L. RtaUUlt
şi J. dc PrfvUlft „Sources chrcUcnnes". nr. 92, Paris, 1963.
Eptttek, icxi si ir. Ir dc Own L, RcgnMilt *i J- dc Previllc, „Sources cbretiennes", nr* 92. Pans.
1963* în ram.» priina lucrarc şi douil epistole. in „hilocaliu", 9. HIBMO. Bucurcştt, 1980,
Senthtfe. Text ţi U\ IV- dc Doru L. R£gnaull si I. dc Prtfville, „Sources chrelicnnes". nr- 92, Pans.
1963.
EFREM SIRWL. Opere complete. Text fciriac. gice &i latin, cdital dc J.-S, A&scmani, 6 vol..
Roma, 1732-1746. !n romflncşte» Inmete fnvierii Ihmmului Dei-sis, Sibiu, 1999: Imnele
Naşterii ji Aratarii Dwmului Dcusis, Sibiu, 2000. i:i SICISIU DE CEZAREEA. Istoria
hisenceaxca. Text %i Ir. fr. dc G. Bardy, „Sources
chriticimex", nr. 31,41, 55, Paris, 1986. 1991. 1993. în ronu fn vol. Eusebiu tic Cezarcc*.
Scrtfri, Partca întâi, PSB, 15. EIBMO. Ilucureşti, 1987. BVAGRIE PONTICUL. AntiretivuL
Verxiunca siriuea «lilaCA cu rctrovcrsiunea greacil dc W.
Fmnkcnhcrg» Euagtiux Ponttvux, Berlin, 1912.
Cătte nfecivură * Oglinda fecioarelor. Tcx< cdital dc 11 Gressmann, Notmempiegel imd
Mdttchsspteget de\ Euagrias Pontikos, in Text* und Unterxuchungett, XXXIX, 4, Leipzig.
1913.
CâlfM câhigătil can to&tfa$G fn chinovii - Oglinda vttlugărilar. Tcxl cdital dc II.
(ircssiuann. Noimenspiegel und Mtinchxspicget des Euagrios Poniikos, m 7kOif /*W
\h\ierstulnmgen, XXXIX. '1, Leipzig, 1913. In roin., Scfrifa mtmahiceawă* tn rare xe arată
turn trebuie M! tie nevoim y/ ^ ne tini$tim* in „Hikxiidia'*, 1, Sibiu, 1947.
('tipe.ie gn$$tiG4* Trxt ftMttc si Ir. dc A- Guillauinont, Patrologsa Orieriiali.\t XXVlll, I,
Paris, piSK.
fâfevfra /^ Psatmi. PG 12, 1053-1685; PG 27. 60-545; J.-H PiM-i. Analecta sacra. II şi 111.
Folusită potnvit unei ruanuijftri propusc de M* Rondeau. Tn Orientalia Christiana
Periodica. 2b. 1960.
PAipro Mb opt gâtuhm rete. PCi 79, 1145-1164.
Mama xcrixoare cat re Melania tea Bâlrâttă. Il\ Tcxl siriac ţi (r* dc G. VitcsUuii, Svripta
tnmoru, Lund, 1964.
GtwMkuL Text ţi (n fr. de A. Gudlarnont, „Sources chi^licnncs^. nr* 356, Pori*. 1989. !n
rojn.. alRluri dc Tratasulpmctu\ \\\ vol. cdihit ilc Poliroiu, I&ţi, 1997.
Tr/ttt'tunle viefii mtmaitale. 'lext: Pf! 40i 1252-1254 şi Phitokulia ton ieron nepttkort, t. lf
Atcna, 1970. Tr fr* de J. Touraillc, in Phitocalir des Perex rteptt\pse*\t i. 1, Pans, 1995.
Epistole. Tcxtul vcrsiunii siriacc cu rctrovcrsiunca ^rcacĂ, dc W. PYtuikcnhcrg, EuQgiius
Potuicus, Berlin* 1912.
Parg/utlcuL Textul vcrsiunii *iiriacccu rclrovcrsiunca ^wicit, dc W. I:ninki:nhcrg. Euagrius
Pontiair. Berlin. 1912.
Scotii la Bccfosiatt* Textjl U\ fir, ilc P. fMhin, „Sources cha;tiennc&M, nr. 397, Pans, 1993*
Scolii la Cartea Pitdeht\ Text >i Ir. fr. dc P. (i-fhin. „Source ehreticnnrs'V nr. 340. Paris,
l<>87.
Gain momimt Enteghl* PQ 79, 1093-1 MO* Jr. Ir dc M.-A. lourdan-Gueyer, In Evigric,
Dc fa prtir* â la perfection, „Lcs Perc* dans la foi", Piiri.s, 1992.
(>S9
Tempeutica botifor spiritual?
Cuvăni despre rugdciune. 1>G 79. 1165-1200. Tr. fr. dc I. Ilaushcrr, Us ItpotU d'un conlemplalîf.
Le Traitf de l'oraix/ai d'Kvugre le Ponliaiie. Paris. 1900. Aeesl Iralal sc icgiisesie. sub iiumclc
Sf. \'i|. in Philokalia Ion ieron tieptikoil, I. I. Alenu, 1976; ir. IV dc .1. Tmiradlc. in I'liil'Ma/te d<-
s Peres neptitpie.s, I. I. Paris, 1995. Ill rom.. Cuvunl despre rufţăviit'"', in „Pilncalia". I. Sibiu,
1947.
liespre dîferite găndiiri rele. PG 79. 12011-1233: PG 4IJ. 1240-1244. in rom.. Capele de.\p>e
deosebiiea palimilin ft a gândurtlor, In „FMoculia", I, Sibiu, 1947, - Traiatul praiiir. 1'ext. Ir. Ir. si
note tic A. si C Guillaumonl. „Sources chnilienncs". ur. 171, Paris. 1971. in toiu.. îiupreună cu
Gnoxticul. veusupra, vol.cit. Cugeluii (=Skeminala). Tcxl eJJiat de J. Muyldeirnans, Evagriana. Paris,
1931. Sentinţ*. PG 4U, 1264-1269 s, PG 79, 1236-1264.
In mm., Schifa iiumahiceascâ. Capele despre dt'osebiiva găndurilor si Capele de.\pre tivzvieln
,-Filocalia". I, Sibiu. 1947.
I1LON ALEXANDRINUL, Dtspr* vlafa conteinplativâ. Text gr. stahilit dc ( ohn .si Wcndland,
rcva/ut de 1 . Dam mis si P. Muuicl. Tr. fr. de P. Miqucl. Introd. si nolc dc P. Daumas, Pans, 1963.
Ill.Ol'i:i SINAITL'L. (40 de) Capete despre trezvie. Text grcc în Philokalia ton ieron neptikon. I, 2.
Alcna, 1976. Tr. fr. <k J. Touraillc, in P/iilocalie des Pins neptiques, L 2, Paris, 1995. fn rotu.,
In ..Pilocalia". 4, Sibiu, 1948, ed. B Il-a. Ilumanilas. Bucurcbti. 2000.
ORIGORIE DB NAZIANZ (TfiOUXiUL). Vm-aiumit* IS. Text şi ir. fr. <le J. Bcrnardi.
„Sources chreiicnncs". nr. 247. Paris, 1978.
CuvârUârtl*4~S. Tttttţitr. fr.de J. Bcrnardi. „Sources chreiicnncs", nr. 309, Puns, 1983.
Cuvaniarile 6 II. Toxl şi tr ft. d« M.-A. Cnlvet. „Sourees chreVicnncs". nr. 405, Pans.
1995.
Cuvânuiri/r 20-21. Text si tr. IV dc J Mossay ei G. I .afunlaiue. „Sources ehrcliennes", nr.
270. Pans, 1980.
Cuvaniarile 24-26. Text şi ir. IV. dc J. Mossay ct G. Lafoulaine, „Sources chreiicnncs", nr.
284 . Paris. 1981.
Cuvâniările. 27-31. Tcxl si tr, fr. dc P. Galluy. „Sources chreliennes". nr. 250. Paris. 1978.
Cuvaniarile 32-37. Tcxl suibilit dc C. Morcschini. Tr. IV. dc P. Gallay, „Sources
chrcticnncs". nr, 318, Paris. 1985.
Cir.uniârile 38-41. Text stiibilii dc C. Morcschini. Tr. fr, dc P. Gallay, „Sources
chreiteniies". nr. 358, Paris. 1980
Cuvăiuăriie 42-43. Text si tr. fr. dc J. Bcrnardi, „Sources chreiicnncs", nr. 384. Paris. 1992.
in rom., Cuvâniarea 43 sc regâscsle In vol. SI'. Grigoric dc Nu/.ionz. Apologia \au
cuvânlarea in rare arolă motivele care l-ail Indeiniuil vd J'ugd de preofîe şi Elogiul
Sfântului YatiU, lluşi. I93I.
Cuvantarea 45. PG 36, 624-661. Tr. fr. dc E. De voider. „Lcs ccrils des saints". Nainut.
1961.
Epislot*. Text si tr. IV. de P. Gallay. ..Collection des Universilcs dc Prance". 2 vol.. Paris.
1964. 1967.
Epieolt leohgicir. Tcxl si tr. tr. de P. Gallay. „Sources chrctienncs". nr. 208, Paris. 1974.
Poem* dogttiatice. PG 37, 397-522.
Poeme morale. PO 37. 522-9(.8.
In roin., Sf, Grigoric de Na/ian/. Cuvăiiiâri teoUrgice, llendd. Bucurcsii. GRIGOR1I' CEL MARE.
Tâkiihe la l<>\: PL 75-76. Tr. partial lie R. Wassclynk. .Xcs ccrits
des saints", Namur. 1964. Kditic criiicâ si ir Ir.: CTârlilc I II. de R. Guillci si A. dc
Gaiiitciuaris. „Sources chreiicnncs". nr. 32 bis. Cărţilc XI-XIV. dc A. Bo&OgnftBO, „Sources
chreiicnncs", nr. 212. Paris. 1974; XV-XV1. de A, Bocognano, „Sources chreiicnncs". nr.
212. Paris. 1975.
ViaţaSf. Benedict = liialoguri, II. PL 66, 125-204. GRIOORIBDENYSSA, Cuvititetf
antiretice contra lm Eunomie. PG45, 238-1122.
Marele ruvânt catehetic. Text si Ir. fr. de L. M6ridicr. „Hcimncr cl Lcjuy", Paris. 1908, Tr.
niai rctcnlii de A. Maignan, Cat4ch*se de lafoi, Jje* Peres dans la foi", Paris. 1978. In
690
Tentpeutica bolilfr spiritwtlr
- Otnilii la Schimbarea la Faţă. PG 151, 424-44'). Tr. I'r. de Doin M. Cuune. in Joie de la
Transfiguration d'apres lex Peres d'Orienl, „SpiriluulilC orienlale". nr. 39. Bcllcfonlaine,
1985.
Malogul tin Teofants en Ttottmas, PG 150,909-960.
Tomtit aghioritu-. Text grcc in Plulokalta Ion ieron neptikon. t. 4. Aicna. 1976. Tr. fr. dc .1.
Touraille. In Phifacalie des Pi-res nepiiques, 1. 2. Paris. 1995. In torn., in ..Filocnlin", 7,
ETOMO. Bucuresli, I977.
Tret capete dttpr* rugăciune si rtirăfia inîmii. Texl grcc îtt Phitokalia ton ieron ttepttkon. t,
•I, Alena. 1976 Tr. fr. 4c J. Touraille, tn Phihcatie dex Pirns neptiquesY t. 2. Paris. 1995. < IKIGORIU
SINAITUL. Capele {fwrtefoloxitiwe). Text grcc In Philokatiti tot, ieron neplthm,
I. 4. Aicna. 1976 si PG 1511, 1240-13110. Tr. fr. dc .1. Touraille, in Ptnhcalir des Per,*
neptiqttes. i. 2, Paris, 1995.
Abe capete lute acelufaşi). Text grcc in PUilvkalia tint iemu neptikon. 1. 4, Alena. 1976 s>j
PG 150. 1300-1304. Tr. lr. do J. Touraille. In Philoculie des Phvs nepiiques. I. 2. Paris.
1995.
tiiivăfâtnrâ) despre littislire ţi rugăcitine. Text grcc in PlulokaUa tint terim neptikon, 1. 4,
Alena. 1976 si PG 150. 1304-1312. Tr. I"r. dc J. Touraille, In Phitocalie des Peres
nepiiques. I. 2. Pans. 1995.
Despre littislire ji despre rele douafetttri alf mgâciunii, Text grcc în Pliilokalia Ion ieron
ngptikon, i. 4. Alenu. 1976 *i PQ 150. 1313-1329. Tr. fr. de J. Tnuraille. in PhiliH-atie des
PiW nepiiques, I. 2. Paris. 1995.
Despre felul cum Irebuie să şo.dâ la rugăvitme eel re \e linixleyle. Text grcc in Philfkalia
ton tenm neptikon, I. 4. Ate»». 1976 si PG 150. 1329-1345. Tr. lr. dc J. Touraille. în
Philoculie des PirtS nepiiques, i. 2, Paris, 1995. in roin., loale acesle lucrârt sc rcgăsese in
„Iiloealia". 7. IlIBMO, Bucuresli. 1977 GK)< i< )K111 TAUMATURGUL. Cuvânlare de nwltttittîi*
(adrcsată lui Ongcn». Text si lr- fr. de
H. Cmuzel, ..Smirccs chrctiemits", nr. 148. Paris. 1969.
I IP.KMA. POstorul Texl si lr. tr. dc R. Joly, ..Sources elircUennca", nr. 53. Paris. 1986. In rom., in vol.
Scrierite Păttnlilor apoMolu Î, PSB. I. PJBMO, Bucuresli. 1979.
IGN'ATTE Al. ANTIOIULI (TROPORUL). Epislole. Text $i Lr. lr.de P. Th. Cmnc-lot, „SOUTHS uhreiienncs",
nr. 10. Paris, 1969. In roin.. in vol. Scrienle Puritiploi apostolici. PSB. I, I.IBMG. BueunsM*, 1979.
Il.ll; ECDICUL, Antologie... Text grcc in Phihkulia ton ieron neptikon, I. 2. Atena, 1976 si t'G 127. 1129-1148.
Tr- fr. de J. Toumille. in Philocalie des Peres nepiiques, t 1. Pahs. 1995, Capeie gnostic*, Texl grcc in
Philokalia ion form neptikon, i. 2, Alena. 1976 si PG ?»9 314 si PG 127, 1148-1176. Tr. Ir. dc J. Toiiruillc,
in Phitocalie des pens nepiiques, I I. Paris, 1995. In roin.. Cnlegvre din setitinfele tnfelcpţ iltir xtrâdalnici.
în .J;iloeuliii". 4, Sibiu, I94K (nted llumanitas. Bucuresu, MOO), In care sc cuprind >i Capetele despre
cimoşlinld {gnoslice).
IOAN GARPAlll'I., O sută de ,-upete de mângâiere. Texl grec In PbUvkalta Ion fefSM neptikon, t. 1. Alena.
1971. Tr. fr. de J. Touraille. tn PUilocalie des Peres neptiques, I, 2. Parts, 1995.
Cuvânl ascetic. Text grec in Philokalia Ion ieron itepiikon, I. I. Alenn. 1971. Tr, Tr. dc J. runraille, in
Philocatie des Pere.x neptiquex. t. 2. Paris. 1995. In mm., ainbelc lucrari sc rejiiiscsv in ..1'iUKj.lia". 4, ed.
I. Sibiu, 194R si cd. a ll-a. Humantlas. Bucuresli. 2000*
IOA\ CASIAN, Convcrbiri dnhovnicefll. Text şi lr. fr. dc J.-C Guv. „Sources chrftimntT, Of. 42. 54. 64. Pans.
1955. 1958. 1959.
Aşeiămintele mânâMiresii. Texl şi lr. lr, dc J.-C. Guy. ..Sources clireticnncs", nr. 109, Paris. 1965. In rom..
ambole lucrari sunl cupnnsc In col. PSB. 57. I-1BMO. Biiturusii. 1 'J90
l< )AN DAMASCHIN, Expmttrt e.iuciă a <redir,fei oiiodaxe. Text: PG 94. 789 1228 si în Htiţli cnliea ■ lui B,
Kollcr. Die Schriflen des Johanrt>'\ von DattUUkOi, II. „I'.iinslisLhen Toxic uod ■iiudirn". nr. 12. Tr lr do
B. Ponsoye. Puris-SutvMi<sT 1992. In ruin., sub tillul Dogmatic* >d a 111». Script*, Bucuttfti. 1993. .si
ITHVK). Bucuresli. 2001.
692
Bib/iografie
('itvăitl <if snflet folosilnr (<=-Despre vhluţi si păcale). Tcxl grec in Phihktd/ti Ion Urtm mptikan,
I 2. Aicna. 1976 si PU 95, 85-97. Tr. fr. He: |, fouroiHc in PliiUx-ulie dex Pins ntpiiques. I. 2.
Paris. 1995. In rom.. in „Filoculiu". 4, ed t Sibiu, 1948 *i ed « l|a, Huinamtas. Bucurcs», 21.KW.
Cmltitf la Schiinlmrea la Fa/a, PG 96. 545-576. Tr. fr. tie K. Riizemond, in Joie dr la
Tra/tsftffuratitm d'apres les Peres d'Orienl. „Spirituiilile oricnlale", nr. 39. Bellefoniaine.
IMS.
( i ) A N I».GAZA. Scriwri Tcxl ediiai de Nicodim Aghioritul. Vcncţia. 1816; rued Tcsalonic,
1984. Tr. fr. dc Dom L. RcgnaulU P. Lcinaire si B. Ouiliei. in Barsanuphe si .lean dc Gaza,
Conespondance, Solcsiues. 1972. Am folosil miincrolareu din iraduccrc. In rom., Sfinţij
Vai'sanuhe si lean. Srrisori duhovniveşti. îll „Filociiliu", I I . ted. Episaipiei Rotitdiuiliii si
I luşiloi. Bucur.-şh, 1990. IOAN IIKISOSTOM. Opere complete. 1*G 47-64. Tr. fr. sub
conduceren Ini M. Jcannin, 11
vol.. Bar-lc-Duc, 1863-1867.
Tălcu'tre la haia, Text şi Ir. fr. dc J. Duinortier, „Sources chnStiennes", nr. 304, Paris. 1983.
Opt ralr.hrze baptismal*. Tcxl şi Ir. fr. dc A. Wcngcr. „Sources chrctiennes", nr. 50 bis,
Pan.s, 1972.
Oespie slava desartd si creslerea copiiloi Text si ir. fr. de A.-M. Malingrcy. Sources
ChriflWmw'V nr; 188. Paris. 1972.
In roiu.. parlc din opera St loan Gurfl dc Aur «0 rcgasesie in cclc irei volume, iniilulatc
Mtri, PSB. 21, 22 si 23. lilBMO, liucurejti. 1987, 1989 si 1994. In afara accslei cokcţii.
.HI lot I iradusc: Ilespre jWiorie, lain- "feineîe rămasă vâduvâ. Apologia virl'ti monaliale.
Cuvânl dc .\fuiuite Lmâtre Teodm- eel căzut, Dtxpre ttava de.ya/iti si emţttnva eaptttor,
I IHVIO, Bucurcsti, 2001. tn CUTS dc apanlic. In acceusi editurii, Cuvănluri la ptaznue
ftnpărăltsti si la .\fin{i\ IOAN MOSHU Păinnra duhomtetascO, PCI 87, 2851-3116. Tr. Ir. dc M.-
J. Roucl dc Jnurncl.
„Sources ehr£Iicnncs". nr. 12, Puns. 1946. IOAN SCÂKAKI L. Scara idmnnci.'ies.ului
UHII\>. TOXl cditul dc Piwlnicul Sofruiiic.
Constanlinopol, 1883, recilil. Atcna. 1979, Tr. fr. dc Parintcle P. Plaeidc DcseiHe.
„Spirituality orienlule'*. nr. 24. Uelleluntainc, 1978.
loin- Pasifi. Idem. In rom.. ambele lexlc sum ciiprinse in ,.F;i local ia". 9, Uucuresii.
I litVIO. I98U. O inuluccre reecntă a Scdrii a fftcut Î.P.S. Nicolae a] Ardenlului. IOAN DIN
SINGURĂTATE, Cuvânt JâSpn suflet si patltnilr omenesti. Trad. «tin siriucA dc I.
I lauvhcrr. Roma, 1939. IPOUT AL ROMEI. Tradiţia apostoticS. Tcxu ir. fr. dc B. Bone.
„Sources chrclicnncs". nr. 11
bis, Paris. 1984. IRINEl DE LYON (MJGDL'NUM). Contra erwttihr (AdvttnuA hatrttox). Tcxl
siabilii de A.
Rousseau $i C. Doulrelcau. „Sources chrt-lii-nncs", nr. 264. 294. 211. 21(1. KK). 153. Tr. fr.
dc A. Rousseau. Paris. 1984,
Demonslraţia p/opuvaduirii apostottc*. Tcxl si ir. fr. dc A. Rousseau. „Sources
ehrelicnncs", nr. 406. Puris. 1995. !n roai.» tn vol. cu acelasi iillu. BIUMO. Bueurc&ii, 20(H.
ISAAC S1KLI. (dc- NTNIVB). Cuvhtte dtspn nevoinţâ, 'IVxiul vcrsiunii grcct.şii edltatl dc N.
Ilieoiuki, Leipzig, 177(t, rccdll. dc J. Spclsicris, Accna, 1985. Tr. fr. dc J. Touraillc. Paris,
1981. NB: Vcrshinca gi-cacii a fosi prctcrată icxtului original .siriac, intrucâi lexlul ci a lost
primil dc lolii monalni grcci, inccjiâiul cu sec. IX.
Bplstofa Idem. In rom., Cuviiitele drspre ni-voinfâ si palm episiolo M re^facKj îri
..liloealin". III. I-IBMO. Bucuresti. 1981. ISA1A I'l'SINK 111.. Cut*g*r* uM-'lici. Tcxl edilal de
Auguslinos. Irnisalim. I'll |. preluaţ de
S, \ S.hcin.is. Volt». 1962. Ir. fr. laculii de uionahii dc la Solcsiiies. „SpiriOuUiie
"iienlulc". nr. 7. Bellclonlame, 1970. In rom.. Ooua/.n ţl nouâ de cuvinii-, in „Hlocalia",
I.', Haiisina. BucurcţU, 1991, .şi L)e\prepuzammtii. in „l-docalia", I, Siblu, 1947. ISlMIi;
SINAH'UL (de VATOS), Coptti daSpt* tntvif si vi'ltil.- Text grcc în Plnlokaiia ton
worn urpiihm. I, -I. Aicna, 1976 si \'(\ 93, 148(1-1544. Tr. Ir. . dc J. Touraillc, in PhitoCaU*
<fey Pins ticpliipifs, i. 2, Paris. 1993. In rom,, in „lilocalia", 4. Sibiu. MW8; Peed
lluiiiamUis. Bucuresli. 2000i II is UN MARTIRUI, 51 RLOSOFUI.. Apologia întăi ţtnfavoaiva
crtstlnllor). Tcxl si ir. Ir. dc
I.. I'aiitigny. ..Ilemiiiir et 1-c.jay". Paris. 1904. Tr. revi/nila dc A, llaminan. Paris, 1958.
693
Tentpeutua boiiior spiritmle
- Apologia a doua,„ Idem.

Diohgul cu iudetd Tryfan. Text si IT. fr. dc G. Archaruhaull* „Hcmrncr cl Kcjay", Paris,
19119. Tr. revizuicfi dc A. Haimiian, Paris. 1958. Acc.stc trci luerări au foal trudme în lb*
rora.. în vol. Apologtţi de iimbd greocă, PSB. 2. EIBMO, Bucurcşti, 1980-
Despre mvhrt* Text stabiiit dc K. Hull, Tints tutd Uttttrwchkngm* N. 1: * V, 2, Leipzig,
1899*
i J \( ) \ III:. DE NKAPOI.J.;, Viaţa Sf Simeon eel nehun perttm Hrixto\. Text si U\ lr. dc A.-J.
Fcstugi£rt\ Pans, 1974.
MACAR1B EQIPTEANUL (CEL MARE, PSEL'DO-), Omitiu Col, I £1*64), T«t itabUU dc H>
BcrihoM. JMe grieschisehc christliche Schriftsiellcr dcr crsien Jahrhundt-ric". Berlin* 1973.
Omitii, Col II (1-50). Text stabiiit dc II D6me». E* Klo&tunnann, M. Kroegor, Die 50 geistluhen
llnmilitn de\ Makariox, „PatrisUsche Tcxtc und Suulien", nr> 4, Berlin, 1964. Tr. fr. dc PSrnUcIc
P. Dcscillc. „Spirituality orientale". nr. 40, Bdlctontairie, 1984, Omiliite 51-57 (SupHiucnt In Col.
II). Text .stabiiit dc G. L* Marriott. htocarti Anecdote Seven Unpublished Homilies of Macarim%
.Jlarvard Theological Studies*1» or, 5, Cambridge, Mass*. 1918* Tr, lr. de Piirinlelc P. Descille,
„Spirituality orientale". nr. 40, Bcllcfuntainc, 1984, Omiliile din col. H plus ecle 7 omilii din
Suplimenl au foal irudusc in Ihnba rom- in vol. Sfantul Macarie Egipteanul. Scrieri. Omilii
duhovniresti, PSB, 34. EIBMO, Bucure|U, 1992,
OmitiL Col* Ul (1-28). Text şi tr. fr; dc V. Dcsprcz. „Sources chrftiennw". nr. 275, Pans, 1980.
EphuAa căire fiii săi duhovnhetfi* Text grcc stabiiit dc W. Strulhinann. Wiesbaden, 19X1; text
latin cditul dc A, Wilinart, Revue d'axeHiyue et de myxtit/ue* I, 1920* Tr. vcr&iunii gr< >i lul. dc
Dorn A. Louf. in Inures des Peres du desert, ..Spirihialitc orientate", nr. 42, Bcllcfonlmnc. 1985-
Tr, rouu (n vol. clL
Gopete parajrazale dc Simeon MetafrastuL Text grcr. in Phihkatia ton ieyon neptikon* L 3, Atcna,
1976; cdiţitf crilica de II Hcrthnlri, in MakarkWSymcon, Reden and ttriefa „Die: gnesclmchc
ehristUehe Scliriftsteller dcr crslcn lalnhnndcrle", Berlin. 1973. Tr. U\ do J Touraille. in Phitwatie dex
Peres nepuquex. I. 2t Paris, 1995* In rorru î'» ..h'iloenliii", 5. EIBMO, Uucurcfit, 1976, sub titlul
Parafrază hi 150 A tapeie a Sf. Simeon Metafrastut ia aele SOde vuvittt* ale Sf Macarie ligipteaswl
MARCH ASCETUL (MONAHUI,). liespie Botez. VG 05, 985-1028* Tr. lr da Monaliia C-*A.
/unhcld, „Spinlualitc oricnUle'*. nr 41. BcllelonUune, 1985. In rom„ fn „Filocalia", |t Sihiu, 1947*
Dhputâ nt un scolaslic, PCi 65. 1072-110L Tr, (r„ idem*
- Dialogui minţii at .sufletttL PG 65, 1104*1109, Tr* lr.. idem*
Despie cei Ctf cred că ft hrdrepteazji ditt/a/ite. P(i 85, 929-965* Tr* tr,. idtur In mm*» ÎH
„HtocaUtf*, l,Sil>iu. 1947.
Dtsprt Uftea duhovnic*axeâ< Hi 65, 905-929, Tr. fr** idem, in mm., in .,I;ilocaha'\ I, Sibiu*
1947,
EpiMfold cdtr* Nicola* Mrmahul. PCi 65. 1028-1953, Tr* Tr*. idem. In rom*. in .J;iIocalia", U
Sibiu, 1947*
Dmsprepocdinfâ. PG 65, 965*984. Tr. fr. idem*
Despre unireu i/wxtatira. Text slabilil dc J. Kun/xr, Matkns ErmdtOi Leip/ig, 1895. Tr, fr,, ideiiL
MAXIM MÂKTURIS1TORUL, Ambigua, P(i 91, I06IA*141JC( Tr. lr, dc E^ Ponsoyc. Paris-
SureMirs, 1994,
Cuv&UW*tfc PQ W. 912-965* Tr* fr.de Pirintelc Placidc Oesciile, in Evaugile au divert,
..Chretiens dc Lous \ts temps", nr, 10, Paris. 1965-
iape/e despte dm$o\te. PG »>0, 9WI-108O; ciliţie Cdtiofi alcAtuilâ <lc A- Ccivx Gudlaldo.
Roillft, 1963. Tr. fed* i Pcgnon, „Sourees chttiticnnrs". nr. y, Pans. 1945. M dc J
TounUlB, in PUilovMie des Perev tteptiqne*, t. 2, Pitfis, 1995.
<r\e două sute de t'apete detpre nmo.ytwfa de limtmeiett si uonomiu inintpdrii (I-II). PCi
90, IQ84-H73 ţi PhUocalia ton ttron mpiikort, t. 2, Atcna, I97& îfc lr dc J. Touruillc, in
Phitocatie des Peres ne.ptiques% (. 2. Paris, 1995.
(.94
Bibliogmfie
Scutlâ uîlcuîre a rugdriunii Tula} nosim. PG 90, 872-909 ţi „Corpus Cbristianorum Scries
Gracca", nr. 23. Tr. Ir. dc A. Riou. In I-e mondf ct VEglhe selon saint Maxime It
Confiauur, Paris. 1973. 91 J. Touraillc. în Phitocali* tUs W*W nmUqtm, l 2. Paris. 1995.
Di>BM eu /'.V'/IM.V. PG 91, 288-353.
Zecf cappie {aCapttt desprr ttologie si ivonomie, III, I f»-25). Tr. Ir. <le I. Touraillc. In
I'lulocatit dm* NflM neptupifs. t. 2, Paris, 1995.
EpiafrOf. PG 91, 364-649. Tr. Ii (fa B. Ponsoye. Paris. 1997.
Mystagogia. PG 91. 657-718; ed critic» do C. G. Soliropoulos. Atcna. I<>78. Tr. fr. de M.
Lot-Borodme. tnntkon, 13, 1936; 14. 1937; 15. 1938. feluatf in L'mitiathm chr&tmu.
„Ultres chrcTiennes'. Part». 1963.
Optaatt* ttotogic* fipoUmtee: PG 91. 9-285. Tr. Ir. «Ic E. Ponsoye, Paris. 1997.
Question** ?t dnhiti. „Corpus Chnsiianoruin Scries Graeca". nr. It).
Rd\puo\m>-vlftv Tatetiie. PG 90, 244-785 si „CorplW Chrisliaiioniiii Serif* Gracca", nr. 7,
22. Tr. t'r. dc E. Ponsoye. Pnris-SurcsDcs, 1992.
Cim igpre&Cf vapele. PG 90. 1177-1185 (= Coptte de\pye teologîe ft iiooomie, III, 1-15). IV. Ir.
.Ic J. Touraillc. in Pkttocoltt des Pitta neptiaues, 1. 2. Paris, 1995. Seolii la Dionisle Antopaghul
PG 4. 29-576.
In tom» marca majorilate a aceslor lucrnri sc regnscsc in vol. SI. Maxim Măriurisitorul. Scrtârl, Purica
I si 11. PSB, 80 >i 81. ITBMO, Uucuresti. 1983 şi, rcspccliv. 19911; in ..Eilocaliu". 2 si 3. Sibiu, 1947
si; rcspccliv. 1948, rcedil. HuinaniU». 1999: si In vol. Sf. Maxim Miirhmsitorul, Mystagogia, EIBMf),
Biicureşti, 2CXKK METODR) DE GUMP. Dtxpnt tavlere (*Aglaofon}. Text HaMtll dc G. N.
Bonwctsch. Methodius von Olympus. Erlnngen. 1891.
Banchtttiil (sait despre castitale). Text stabilii dc II. Miisurillo. tr. fr. de V.-ll. Dcbidour. „Sources
ehrcticnncs". nr. 95. Paris. 1963. în rorn.. ambclc hicrilri sunt pmgnuuate in col. PSB. 10.
Bucurcsti. I'.IBMO.
MCIIIIOK DIN SINGI'RĂTATE. Cuvănî despre trtivit si patina mi/mi. Text gr. In Phitokaiia tan
ftfffoM neptikon, t. 4. Atena, 1976 $i PG 147. 945-966. Tr. fr. dc J. Tuurnille, in Phitwatie des Pitta
nrptiques, t. 2. Paris. 1995. In roin., ca lidul Cuvânt despre ruşăcinrw, în ..Filocalin". 7, EIB.MO,
Bucurcsti. 1977. NK III IA STTTHATGt. Ctk M>0 de captU despre fuptuhe, despre fire >/ fcspn
cunostirtfâ. IVM gr tn Phitokaiia ton form ntptiton, i. 4. Acenn, 1976 si PG I2U. 852-10119. Tr. fr. dc
J. Touraillc, in Phihralie dr.* Pirns neptiques. 1. 2. Pans, 1995 in roru . in „I'ilociilia". 6. EIBMO.
Bucun-şti. I977.
Despre mfli't. Tcxl >i ir. Ir. dc I. Diirron/cs, .,Sources chrulii-iuics". nr. 81. Paris. 1964. Viuia Sf.
SitMon Noul Ttolog. Tcxl si Ir. fr. dc I. Iluushurr, ..Onenlulia ('hriMianu", nr. 45.
Ronrn. 1928. NH'GDIVI AGHIOR1TUL, Enchiridion. Tcxicditai dc s \. Schoinas. Volos. 1958.
Tr. cup. m
dc I llaushcrr, in volumclc: I. Ilaushcrr. la method? domi.son hixychOSU, „OicnUlia
Chnsliiina". nr. 36. Uoraa, 1927 şi J. Guadlard, PtlU* phifacali,- dr la pfiif* dn cotur,
Paris, 1968; ir. altor pasajc ilc A. Argyriou, fn Spirituek tieo-giec.s, .Xxs ccrils des sainls",
Xamar. 1967. In mm.. I'aza celnrcinvi simtuiL liditura Buna Vcstire. BacSu. 2000. NICOLAS
GABASIIJV. Talaiirea dumiiezfiet'ii IMiuyliii Texl şi ir. fr. dc S. Salavillc, R,
Horacrt, .1. (ioailUud. P. Ptîrichoa. „Sources chrctn-nncs". nr. 4 liis, Paris, 1967. In rom.. ed.
I, Bucurcş-U, 1946. cd. a ll-a. I-IBMO, 1997 si cd. a 111 a, IdliMO. 21XH).
l>?spr# viafa in HHstav. Tcxl si Ir. fr. de M.-II. Gongnunlcau. ..Sources chrctiennes", nr.
355. M<\. Pans. 1989. 1990, In mm., cd. I, Sibiu. I946.cd. a ll-a, HII1MO, Bucurcsti. 1997. Nil.
AL ANCIRE3 (ASCETUL), Cttvânl matte, Tcxl gr. in Phitokaiia tnn term luptlltan, t. 4.
Atcna. 19176 si K3 120. 852-1009. Tr. fr. dc J. Touraillc. In Phitoeatie des Ptow ntptiques,
(. 2, Puns. 1995. In Bun., in „Pi local ia". 1, Sibiu. 1947.
hpiMolr. PG79. 81-581.
ORIGI'N. Contra ltd Celms. Text si Ir. fr. dc VI. Bond. „Sources chrcticnncs". nr. 132.
136, 147, 150. Pans. 1967. 1968. 1%9.
Cmiti'ttturiit la Cântartra Căiitâiilor. Text şi tr. fr. dc L. Brcsnrd. II. Cn'U/cl, M. Borrel.
„Sources chaHu-nacs". nr <75. 376. Paris. 1991, 1992,
Commtariu la Psatjtti. PG 12. lo53-1686 si Piira. Anutecta sacra, II si III.
695
Temţmitictt bolilor spirittutle
Comenlariu la Evanghelia dupd titan. Texl .1 ir. fr. de C Blanc. ..Sources chrclicnncs". ni.
120, 157. 222. 29», 385. Paris. 1966. 1970. 1975, 1982. 1992.
CommtariU la fipistola către Romani. l*G 14, 837-1292.
Omitii la Cântanta Căntărilar. Text şi ir. ft. de O. Rousseau. „Sources chrclienncs". nr. 37
his. Puns. 1966
OmfUi la teşite. Text şi tr. fr. de M. BorrcU ..Sources chreticnncs", nr. 321, Paris, 1985.
Omllii la Uz*chl*l Text şi tr. fr, de M. Borre(, „Sources chreticnnes". nr. 353. Paris. 1989.
Omilii la Cartea Facrrii. Text si h. fr. dc !.. Doulrelcau. ..Source» ehr6lienncs". nr. 7 bis.
Paris. 1985.
Omilii la tsaia. Text in ..Die gricschischcn chnstilchen Scbril'lstellcr dcr crslen
Jahrrimulertc". VIII. Berlin-I.eipîg, 1925. Tr, fr. ifc J. Millet, tmtie explique ;■■•- lex Peres.
..Us Peres dam In foi". Paris, 1983.
Omitii la teviiic. Tcxl si tr. I'r. "le M, Borrel, ..Sources chreUcnncs". nr. 286. 287, Pans.
1981.
Omilii In Cartea Nuuierii. Texl in „Die grieschischen ehrislilchcn Schrilislcllcr dcr erstcn
Jahrhundcrte". VII. Bcrlin-Lcip/.ig, 1921. Tr. fr. dc A. Mehat, ..Sources chreticnncs". nr.
29. Paris. 1951.
Omilii la tivtmghelia Sf. Luca si Fragmente. Text si ir. lr. dc II Crouzct, l\ l-'ournier. P.
Perichon. „Sources chrciicrincs", ur. 87. Paris, 1962,
Despre rugăiiiwf. PG I 1, 416-561. Tr. fr, dc A. G. Ilnmiiuui. „Lcs Peres dans la foi".Paris,
1977.
In mm., pnrte din aecsle lucrări. in Ongcn, Scrieri alese. Piulea 1. II. Ill si IV. 1'SB, 6. 7. 8,
9, EIBMO. Bucurcsli, 1981. 1982, 1984.
I'M.ADII*:. hioiia laiMucă. Text grec dc C. Butler, ..Tcxis and Studies". nr. 6, Cambridge, 1902, si A.
I.ucot. „Hemrucr el Lcjny". Paris. 1912. Tr. fr. <lc Surorilc Carmelite de lu Maz.il1c. „Les Peres
dans la loi". Paris. 1981. In roru., BtBMO, Hiieiiresii. 1993.
PITRU DAMASCH1N, Carle (l-II). Text grec In Philokalla ion Urm neprikon, t._2, Alcna, 1976. Tf,
fr. dc J. Touraillc. In Philovulie de\ rVroV MptîqtoMi t. 2. Pans. 1995. in roru . in ..Pilncalia". 5,
BT0MO, Bucurcsli. I')76.
sr.RAPION DE THMUIS. Eputalâ către monahi PG 40. 925-941. I'r. lr. dc Sora C. A.
/irnhcld. in Lettres des Peres du desert, „Spiritualild oricntale", nr. 42, Bcllefonlaine.
1985. SIMEON NODI, TEOLOG. Rugăciune de mutfumirv. Text eritic si note dc Mgr Basilc
Krivochcinc. tr. fr de J. Paraincllc. „Sources chnSUennes". 113. Paris, 1965.
i utehe.ie. Texl crilic si note dc Mgr Busilt Krivochcinc. tr. lr. de J. Pnrumelle, „Sources
chrclienncs". nr. 96, 104. 113, Paris, 1963. 1964. 1965. In rum., in SI. Simeon Koul
Teolog. Scrieri, II, Sihiu, Deisis. 1999.
Cel* 225 de capele leologice si practice. Texl şi lr. tr. dc J. Darruu/es. „Sources
ehreuenncs", nr. 51. Paris. 1980. In rom.. In ..FUocalia". 6. HD3MO, Bucurcsli, 1977.
TnatUele elice. Texi si ir. IV. dc .1. DarrOBZes, „Sources cbrcUciines". nr. 122. 129. Paris,
1966» 1967, In roru., In vol. cil.. Scrieri I (Discursuri icologit* si elite), Sihiu. Deisis.
1988.
- tmrte. 1-15: Text stabilil de ,1. Kuder. tr. Ir. si nolc dc J. Parainelle. „Sources chreticnncs",
nr. 174, Paris. 1971; 48-58: Text stahilii de J. Koder. ir lr. dc J. PararncUc si L Neymnd.
„Sources chii-iiriiacs". nr. 196, Paris, 1973. tn rom.. trud. de prof. dr. D. Staniloac, fn
„Studii dc teologie dogniulica ortodoxft". Craiova. 199(1, pp. 437-453.
MeU-du ţffatai ruvociimi fi oteiifii. Texl si tr. I'r. de I. llaushcrr, „Oricnlalia chrisliana", nr. 36, Roma,
1927. In rom.. In „f'tlocalia". 8. EIBMO, Bucurcsli, 19?9. lidtuifle teologict. Text si tr. fr. dc J.
Darrou'/es. „Sources chreticnncs". nr. 122, Paris, 1966. In rotu., vol. cil., Scritri I. Sibiu, Dcisi-.. 1988.
SIMION Al, ll'SALONICULUI, Dexpre Sfinlele Tame. PU 155. 176-237.
- Orspre sfâiita rugfctune ceo hidionnezeitoare. Tcxl grec in PhUakalia ton ieroii tieptikon, X.
5. Alcna. 1976. Tr. fr. dc J. Touruille, tn Plulocalu- dti Pere* nepiiipifs, L 2. Paris. 1995.
SOFRONIE AL IERUSAUMULUI, Omilie la Bmavtatirt. PG 87. 3217-3288. Omilie la
loan tiotezâlorul. PG 87, 3221-3353.
Mlh
Bibliogrttfie
Epistota sinodală. PG 87. 3148-3200.
hloiia minuiiihr Sf. Chir yî loan. PG 87. 3424-3676.
TALASIE (LIB1ANU1,. AFR1CAM.IL), Despre draxoste. tnfrârtaie Şt petircerea cea dupâ

minte. Text grec în Philokalia ton ieron neptikon, (. 2. Atena, 1976 si PG 91, 1427-1470.
Tr. fr. He J. Tuuraille. în Phihcalie des Pins neptiques, I. 2, Paris, 1995. In rom., în
.Jdocalia". 4. Sihiu. 1948, cd, a l l -a, Bucureşti. Ilumaniias. 2000. TEOIJOR AL EDESSBI (CEL
MARK), O sulă de capete. Text grec 1'hiU'kalia ton ieron
neptikon, t. 1. A(en». 1971. Tr. fr. dc J. Touraille. în Phihcalie des Peres neptiqwts, L 2,
Paris. 1995.
Cuvâni despre contemplalie. Tcxi giec Phihkalia ton ieron neptikon. t. I. Arena, 1971. Tr.
Jr. ilc J. Touraillc, in Philocalie da Peres neptiqi/e.s. I, 2, Paris. 1995.
In rom., ambcle lucrftri sc rcgâsesc în „Filocalia". 4. Sihiu, 1948, c<l. a lla, Bucurcsli,
llumantlas. 2000. XEO0OR STUD1TUL, Antireiicul.
PQ99, 328-436.
Catc/iezele mini. TcXl stabihl -let A. Papudopoulos-Kcraiiiciis, Sainl-Pelcrshoiirg, 1904.
- Epistole P( i 99. 904-1669.
Cateheiele mid. TdXt sttbilit do Auvray, Paris. 1891. Tr. tr. de A.-M. Muhr. ,.U\s Peres
dans la foi". Pans. 1993. TEODOR DB PBTRA. Viaţa Sfântidui Teodo.sie. Tex! slabiljl ilc H.
Usciier. Dei heilige
Theodoshs. Schrifien des Theodoras und Kyrilhs. Leipzig. 1890. Tr, fr. de A.-J.
Fesiugieie, UJ moinos d'Orient. 111/3. Paris, 1961. 11 OIXJRET AL CIKUMJI.
Tălcuire la Epistola câtre Romani. PG 82. 43-225,
S'â.scociri ale ereticihr pe SCItrf, In fr.: Compendium den fables he're'tiqties; PG 83, 335-
566.
Cmânt despre Providm'ă. PCi 83, 556-773. Tr, fr, <lc Y. Azenia, Paris, 1954. In planul col.
PSB.
- fotoria monululor din Siria. Tcxl si ir. fr. dc P. Canivci si A. Leroy-Molinghcn. „Sources
chretiennes", iw, 234. 257. Paris. 1977, 1979. In ram., in vol. Fcricitul Teodorel. Episcopul
Ctrului, Vieţîle .sfmfdoi pusinici din Siiia. EIBMO. Bucurcsli. 2001.
Trotamenlul bolihr eline.yti. Tcxl şi Ir. fr. dc P. Canivel, „Sources chrelienncs", nr. 57.
Paris, 1958.
TEOGNOST. Despre fdptuire. conlemplafie ft preofie. Tcxl gr. in Phihkalia ton ieron
neptikon. I. 2. Alcnii. 1976. Tr. fr. de J. TouraiUc. in Phihcalie des Peres nepliyues, I. 2,
Paris. 1995, m rom., in „Filocalia". 4, Sibiu, 1948. cd. a ll-a. Bucurcsli. Humaniias. 2000,
rEOFAN DB VATOPED. Viafa Sfâiitalui Maxim Cavsocalivitnl. Extras din textul gr m
Philokalia ton ieron neptikon, I, 5. Alcna. 1976. Tr. fr, de J. Touraillc, îii PhUoralie des
Pint» neptiifiies, l. 2. P;iris. 1995. In rom., un extras priviiur la nigâciunca minţii. in
..Filocalia". 8. EIBMO, Bucurcsli. 1979. 11 < "I AN f 'ĂLLGÂRLI, (SCAKARl L), Soam
damntZtitJlUor haruri. Tex! gr. Phihkalia ton
ierm neptikon. 1, 2. Alcna, 1976. Tr. fr.-dc .1. Touraillc in Phihcalie des 1'eirs neptiqnes.
i. I. Paris. 1995. TEOHt AL ANTIOHIEI. iTrex cârfi) Către AutoUa. T«t siahilil <lc
Olio. ..Corpus
Apoiogeiarunv", nr. 1, Icna. 1871. Tr. fr. dc J, Sender, „Sources chrclicniu:!*". nr. 20, Paris.
1948. In rom.. în vol. Aptdogefi de limhăgnaeă, PSB. 2. EIBMO. Bucurcsti. 1980. TEOFILACT
AL Bl'I.GARIPX Tâhuite la Epistola cane Romani. PG 124, 336-560. !n rom..
In vol. Celeput>it.\p>ezeie Epi.stolii... ale.., Apostolutui Pavel, Bucurcsli. Tipogrnfia carlilor
bi.sericcsti, 1904. TEOLIPT AL I'lLADEMIIT. Despre lucrarea cea ancim.să m tlihtos. Tcxl gr.
in Philokalia
ton ieron neptikon. L 4, Atena. 1976 şi PG 143. 381 40(1 Tr. fr. de •'• Touraille. in
Phihcalie des Peres neptiqaex, I. 2. Paris, 1995. In rom.. m „Pilocalia". 7. EIBMO,
Bucurcsli. 1977.
Mwi capete. fcxi gr. in Philokalia ton ieron neptikon, I. I. Alcna, 1971 $' PG 143, 400-
40*. Tr. fr, dc J. Touraillc. in Phihcalie des Peres nepli.pies, t. 2. Paris, 1995. 1EKTULIAN.
Apologetic»!. Text si tr. fr. do J.-P. Waltzing. ..Collection des L'nivcrsiics dc
France", Paris. 1971.
Citre Sofia. Text si Lr. fr. dc C. Municr. „Sources clirCiieimcs". nr. 273. Paris. 1980.
697
Tertitmrtica boti/or spiritual*
Dripre Botez (DP Baptismal Tcxl şi ti\ fr. dc R RcfouK, .Sources ehrttiennes", nr 35,
Paris. 1952.
itnpotriva ltd Marcion (Adverxus Matcionem). Tcxl sttabilit dc A, Keilfcrsclietd *i Ci.
Wmowa» „Corpus Scriplonuii Bootoliiaticcrom Lalinorurn", nr 47. 1890.
brspre wflei (De anw Tcxl stabild dc J. II Waszink, Amsterdam. 1947. In mm.. îri vol.
Apotogeţi <i? Umha tatină, PSB. 3,KIBMO. Bucure$ii, 1981.
Dăspi* răhdare (De petfcmia), Text *i ir fr. de P. de Lahriollc, Paris. 1906. tn mru„ in vol.
cit
Despre itivU'iru trupuritor (De restttrectione vantis)* Tcxl stahilit ilc J, G. Bor't-'lts,
Tirtuttitmi Opera, Tumhuul. 1954. Tr. fr. dc M. Morcau. „La Peres dans la U$f\ Pan*.
1980.
Se&rpiace, Text Mahilit dc A* Keifferscheid ţi G. Wissowa. „Corpus Scriptorum neeltfsias-
tuoruiii Lalinonitn", nr. 20. IH9M
VAKSAM NT. Sitisori. T«< grcc stabilii de Nicodim Aghioritul, Vencţia, 1816; RK<Ut
IVsalunie. 1984, Tr. Ir de Doni L Regnault, P. Urmnre î B. Oulttcr, in BARSAVIJPHE ?i
JEAN DI: GAZA, Ctnrtxprmdance* Solcsrucs, 1972* In rom.: Sf. Varsanufic 5! loan.
Scrisori duhovrticeţti* fa „Filocalia". vol. 11, K1I1L Rpiscnpie 1 Kotiiaiiultn ţi liuşilor, 1990.
VAStLE AL ANCIRIil. Qtspn adevdrata curăţie infedorfc, PC» 30, 669-780. Tr fr. dc I!
Condrcau, Sainl-BenoH, I98I, VASILE < I L MARE, EpittOpul Cezareel, Tălcuin
la haia. PC! 3D, 117-668.
GonstitHţiiU ascetic*. PO 31. 132IA-1428G Tr, fr, dc J.-M, Baguennrd. fn Dtftf /a
uatliuon hasilietute* ..Spirituality oricntule", nr. 58, Bcllclonlaiuc. 1994, p. (09-232;
ftegtttil* wwri, Pt! 31. 889-1052, Tr. fr. dc L> L&hc. Saint BftlOo, Lex regies mmut\iupie\h
Maredaou:*. I9d9.
RtguIiU MtcL PO Hi 1080-1305. Tr fe de L. UWBg Saint Basjlc. Lea RJgUs monaxtiquex.
Mnrcdsou*. 1969.
ttegutite morale. PG 11, 653-869. Tr. fr de L. Ube, Saint Bftrfle, £« Jftgfaf moults*
Mnrcdsous. 1969*
fJwi/n. PO ÎI, 163-618 fri 1429-1514.
Otmlii la llexaemeron IVxt 31 tr. fr. dc S. Girt. „Sources ehRMiennes", nr. 26 bis, panv
1968,
Qrnlta dwpn &r1g}wta omuhd (Omilijle X M XI h. I IexwtBOron)i Tcxl şi lr fr. dc A. Strict*
si M. Van l.sbiuctk, Sources chrcLicnnes". nr 1611, Piiris. 1970.
BptvtoU* TbXl si Lr. fr dc Y, Clourlonnc, „Collection cfiM lrnivcr&it6s dc France", IVIA,
1957 ft I). I96I<1. II). 1966 (t. III).
Ihwpyr Botrz. 'lext si ir ft, dc L Ducalilloiu „Sources chrfticnnc^*t nr. 357. Piiris, 1989.
Ihwprr Sfanftd Duh. Text şi m fr. dc B. Pruchc. „Sources chrctienncs". nr 17 Ws, huis. 1968,
In rom„ marc pwlc din lucrărilc citate dt) antor se rcgăsesc în vol. Sf. Vasile ecl Marc.
\nwi-;. parlcal, PSB. 17. I9H6; parlca a Il-a. PSB. 18, 1989; paiica u lll-a. PSB, 12,1988.
Textt alt* moiiHlillor nisi
ANONIM, Recits d'un petfrin m\w\ Tr. fr dc J. Uiloy, ,.Points sjigcssc", Paris, 1978. In torn.,
Prlerimtt my Ed, Sophia, Bucurcştl. 1998.
Utpibfriff Hm*. 7V«/.V «fcif» in£diL\< Tr. fr. dc cilirc un volcctiv, „Points .sacMse", Paris,
1979. K i N A I I I : BRXANTCHANlNOV, frttroductlm ă fa tradition azedtiqu* d? VEgtlse
fOrt&tt*
Sistcron. I97R.
Appivchcx d? ki pri$re d* JH&US* „Spirilualitd cncnlalc11. nt\ 35. BellcfontAinc. 1983. Ml.
SOKSKY, 0*$t»w* fittnpUfitSi ..Spiriiualitc oricnlalc", nr. 32. Bcllcfontainc. I98t» In
nun., in vol. Si. Scntftm ^ Sarov p Sf. Nd SOHCbii tiuvkttt duho\r\iceyU% l:d. Pclermnl
Roman. Oradca. fJL ^PikAIIM DI: SAROV. httretirn aver MotorUoVk in I. Gorainuw Seraphim
de Sarov* Pans.
h>/9 in ruin., vol. oil. nwd MIS.
698
Bibliografie
■SILOUANI* D\i L'ATHOS, Oeuyrex completer în Archimandrite Sophrony, Stater: Silouane, Maine du
Mont-Athost Pam-Sistcron, 1974, In mm., Viafa Sf. Si/uan Atlumitut, )ul. Schiiuf romiincM Lncu, Sf. Muntc
Athoa, 20(11.
Sliidli (hiliogninc sdcclîvfl)
BtllK-SKiliL (E.). „Laprifire dc i^sus ou Le myMfcrc dc la spirituality monastic) ae orthodoxe",

Dm* Vivantt 8. 1947, rcluai in IM douloureuse joi?, ..Spirilualili* unenUlr". nr. 14,
Hdlcfontaine, 1974. In rom.. in VOL Feririta buristare, EIBMO, BUGURSfti, 1997. 30ULOAJCOV <S.jt
L'OriUadoxit* Pan** I9HU. CLEMENT (O.), i2i*M/iom »r j'tommt, Par^ 1972. COI.I.LCTIF. La matadie et la
mart du chrtftiett dans la lituigie. Conference!! S*inl-Scrgi\
Paris, 1974, Bibliothcca „Hphaneridcs lilurgicac", „SulKidia", Rnma, 1975. PI SIiI I Mi (Arch in lantlrite
Placidc), Nous avrms vu la WWf lumiere* La vie monastique. son
esprit et MS textet fottdamentaux* LmiSMinp, 1990. Dl MEIGE (Ci.>. „Mtfdun (Lc Christ)",
Diction/taire de spirituality t* 10. col. 891-901. hVDOKlMOV (P.). Uhthodoxie. Ncuehătel, 1965. In
rom.. KIHMO, ItnrurcMj. I9»6
Les ages de la vie xpirituelle- De\ Perex du dên a tUM j*mr\% Pifftlj 1964* tn ram.,
Vârxtete vtefii spiritual** Bucuroh, Christiana. 1993.
JA\ Wrintetf dans lu tradition dc I'Kglisc orthodoxe", CMtttff, 73-74. 1971* <ailJ.AUMO\T (A-)i
iDtfodlUAR *i comentariu la Trait* pratique d'livagn: lc Pontiquc,
„Sources chnSlicnncs", nr* 170. 171. Paris, 1971 (în colttbimirc cu C.\ Guillanuioul).
Am origin** du mcttackUm* tJwHim* „Spirituality orittnbtte"* nr* 30, Belli:! unuiinc, 1979,
In join * OrigmlU \iefit monahale* BucurcşLi, Anustasia. 1998.
Etude* $ur la \piritualite de POrient ehretim, „Spirituality oricntalc", w\ 66, RellttfimUimc*
MAKNACK (A.). „Mcdieinischcs au* dcrallcsten Ktrchcngc&cUiclitc", Texte and Vnterzuclum-jwfVmt4, 1892,
I I\ I ; SHI ; R1< £1,), ( omcnUiriu la Trail* de VoraSsm cTEvegre lc Pnnliqnc, in I* llau*hen\ Lw leţoşts d'tm
contemptatij\ Paris. I960*
.,( 'wiilcniplaliun cheA les Oft» <1 aulrcs oricntaliix", Dittionnaire de spirituality, t* 2. 195 v COL
1762*1872 (suh psaidnnjinul J. Ixinaîlre).
Direction spiritnette ett Orient auirefoiu ..Ohcnudia OhriMiana Analccu". BT. 144^ Rom* 1915* In rom*.
Patemitatea V indnmiarea JuhovttlciWâ w Hthăritul rtestin* Dd«*1 Sibiu, IW9-
Hdfychsm* etpriin* „Oricnlalia Christiana Aimlccia", BT- 176, Ronrn, 1966* J/lk'sydiasriii\ Btllda dc
Bpifitttalitf", Orientalia Chhtiufta Periodica* 2X 1956. rcluat in lhl\yvhasme et pritre,
tfamf du Chrhtet vote d%omi*sm. „Orientalia Chriuiana Analccla", nr. 157, Roma* I9()0, - PmthOSi La
doctrim de la COmpOtUÛm dm* IVtiettt chnHknt „Oricnudia tlirisUana
Anal«ia'\ nr 132, Roma, 1944*
Phdautie. De la teodres\e p*nn \oi â la charite. stton saint Maxitue If Qfftf*$S€Urt
lt()ricnbilia Cliristiiiita Amilccta". nr 137, Roma, 1952. JANIM (I.), J-i iKrnJlcncia iiurdnuial desde la
DidttCOliM a|M>Mo|i»nnn a San Gfttgwio d«

\isii1'. Kevista esţHinola de Teologia, 7, 1947.
La Afltropolopa y la Meduina pastoral de Sao <ire$oiif> de Nisa. Miulnd, 1946. JBVTIC (Htoomolnc
Athiinasc), Gout* d'aseetique* Instiiui d* TWolpgîd Orlliodoxe Siiint-
Serge. Pans, 1971-1972, 67 p. (lilo^raliat)
Etudes hâsychastesi Umsnnnc, 1995. KRIVOCHElNIi (Archcvfiquc Baîlc). Intrcxtnccrc M note la
Cuthhese* dc Saint Syinion It
Nnuvcau Thdologicn, „Sources chrcticnncs", nr. 96, I04i IK^Pnils, 1963, 1964, 1965.
Dait.\ la lumiere du Christ* Saint Syrian le NoUVtMi Thfrdogien* 949-1022* Vie. spiritualise. tbctrmt*
Chevctogne, 1980. In tOBU /« lumina hi Hristt>\„., EIUMO, Bucure*ti<
M
htlî spiriUialiW or1h<>*lt>xc , Messager de Vexarvhat du Patriurvhe russe ert Europe
ociidetuafi\ 53, 1966*
LAIN ENTRALOO(P), Maladie ft culpability Pwit, 1970.
699
Tempettticti bolilor spirituale
LARCHBT (J.-CI.), „.lugemeni du prochain el jugcment de VÂ scion lc& Pfcrcs", Le Message

orthodox*. 110. 1989.
La dtvirtisation de Phomtne seton saint Maxim* le Confesseur, Paris, 1996. „Le haplfitnc SClOT
saint Maxiroc Ic Confcsscur", Revue des sciences religieusest 65. 1991. „Nature ci fonction ilc la
thâologie negative scion Dcnyn I'Arfopagite", Le Messager
orthodox** 116, 1991.
..Siiltii ct gudriaon scion I'lxriture el IL\S Pfcres grccs*\ Bulletin de I'Institut des sciences
yetigieueses de Nancy* 1994,
..Same, maladies rt gu6riwn .splrituellcft scion les Pins grew", Cattnahsance den P*TW dfl
t'liglise. 52, 1993; n-luiil in Otristuv, 168 ( i n alara wrici). 1995.
Tlrfofogie de la maladie, Paris* 1991; editfa a H-a, 1994. în roin.. Teologia bolii, Ed.
Owte* Domnului, Sihiu, 1997.
Thfrapeufique des maladies mentales* Paris, 1992 In mm, Tcrapeutica hoiitm miniate.
11 an si MIL Uucurcsti, I9W« I ION-IJUFOUR (X.)* Dictitmnaire dâ Nouveau Testament. Puns,
1975. 1X)SSKY (V.), A iVwwjţif tfl a te ressemblance de Dieut Paris, 1967. In roin.. DtyNl C«fwi pj
OMm&ftireu faff Dumnezeu, I-luriiuniuix, Bucurcţti, 1998.
EsraJ rar to thăohgie mystique dr PEglise d'Orient, Pans. 1944. In rum., Teologia mhiuâ
a Hismvii dr ftdtdrit* Anastasia, Bucurcşli* f.o.
„Tliiologic dogiuutiquc*'. Message? de VexQtvhat du Patriarch? tus\e en Europe
occidentals 46*47, 1964; 4R, 1964; 49, 1965: 50. 1965.
Xi lli6ologîc negative dam I JI doctrine dc Deny» I'Areopagilc", Revue des sciemrs
pUiUtwphhfues et th&AoglquAt, 28» 1939.
VlsUm de Diru, Scuchftlel, 1962. In mm., Vedeiea ltd liumnezeu. FJBMO. BucureşU, 1995. LOT-
BORODINB <M.(, La d&ftcattim de Vhomme selon la doctrine des Peres grecw Paris.
1970.
t jLe iiiyslcre dU don des lamics dans ('Orient chrrfticn", Supplement ă la Vie \piritueli?%
1936, rdual in La ffoufourense joie, „Spirilualilc orientate". nr. 14, BelletunUiine, 1974. In
roin,. in veil. Feritita intnMure, ElllMO. Bucureţli. 1997. MALINMKEY (A.-MO, Jyhlh>sophiaA\
Etude d'un group* de mots dans la literature greeque
des Pre*socratiques au IV-e $. apres J.-C, Paris, 1961* MEYEKDOKFF (I;)- Initiation ă la
thfotogir byzantinet Paris, 1975. fn mm., Teologia
bizantind. I IUMO. BucurcşU, I99fi« POPOVIC [Arehtmandritfl JwtinK ^Thdoric <lc la
Connaissunee ct connaisMuice Ar. Dieu che/+
saini luaC k Syncn", GtafilcW; hll 1970; 7U( 1970, KAIXWK* (Evfique Amphfloque)i X*bomnW
spirilud dims ta vie tic rUglisc^, Contacts, H7.
,J3fi I'hfaycfewmc coriune conqufiU: de I'espacc im^riûr*, I* MwutOgSt orthwhx*, 9Q,
ROMANTDI5 il+ &), U phhe origmel Alena, 1957 (in llv gf^
SERGE (Siamjţ(>rodsky( Archcvfic|ue* furlur Palriunhr), IM doctrine orthodox* du salut* Saini-
P&crsbourg, 1910 (fii lb. rusi). SOI'llKONY (Archimandrite), „Dc la nâce^silâ des troi&
Knonccnients ehe/ sain! Casftien Ic
Runiain rt sanu Jeiin CUttUUţueH< Studia Patristica, 5« Berlin, 1962.
,IX\s Inndetnenfo de I'jtfciM orthndoxc". Messages de I'exatvhoS du Patriarch? rutttf M
tuoopr occidental?. 17. 1954; 18, 1954.
Starett Sitouane, Moine du Moni-Athos% Pans-Sislcron. 1974. In roni., Vttifa Sf. SihiOtt
AihoniiuL Ed Schilul Rotnflncsc lîcu, Sf. Muntc Alhosv 2«X)L
Cuprins
Prefaţă...............................................................................................
Iniroducere.........................................................,..............................
Partea 1: Premiseantropologice. Sănătatea primordială

şi orij»inea boljlor................................................................................................13
1 Sânăiatea primordial a omului...........................................,............................15
2 Cauzaceadintâi a bolilor. Păcatul strămoşesc.................. .......................... »-4
3 Patologia omului căzut....................................................................................41

1. Patologia cunoaşterii...............................................................................41
a) Pervertirea şi decăderea cunoaşlerii şi a organelor sale.....................41
b) Râul ca irealitate. Naşterea unei cunoaşteri fan las malice.
Percepereadelirantă a realităţii, la omul câzut........................................48
2. Paiologia dorinţci şi a plăcerii.................................................................54
a) Devierea dorinţei şi pervertirea plăcerii.............................................54
b) lconomia dorinţei............................................. 59
c) Paiologia dorinţei şi a plăcerii, la omul căzut.....................................62
3. Patologia agresivităţii..............................................................................7)
4. Patologia libertăţii...................................................................................77
5. Patologia inn in u K'i................................................................................84
6. Patologia imaginatiei..............................................................................92
7. Patologia simţurilor şi a funcţiunilor Irupeşti.......................................100
Partea a Il-a: Descrierea, niaiiirestările şi felul in care se produc

holilc spirituale. Patimilc........................................,........................................ 107
1 Patimile, boli spirituale..................................................................... 109
2 pilautia............................................................................................. 124
3 Gastrimarghia................................................................................. 129
4 Desfrânarea................................................................................................ 136
5 Arghirofilia şi pleonexia............................................................................. 146
6 Tristeţea..................................................................................................... 158
7 Akedia...................................................................,.................................... 167
8 Mania............................................................................................... 174
9 frica.................................................................................................. 186
10 Chenodoxia ..............................................................................i...... 195
11 Mandria...........................\........... ............................................................. 208
!2 Tiansmiterea bolilor spirituale in umunitalen deeazuta............................... 224
Partca a lll-a: Condiţiile generale ale tămăduirii.............................................. 231
1 Hristos-TâVnâduitorul.................................................................................. 233
2 Tămădutrea prin Sfintele Taine.................................................................... 254
1. Introducere.......................................................................................... 254
2. Bolezul................................................................................................255
3. Mirungerea.......................................................................................... 260
4. Mărlurisirea (Pocâinţa).............................................................................. 262
Euharistia............................................................................................270
5.
6. Maslul.................................................................................................273
3 Condiţiile subjective ale tămăduirii şi sănâtatea în Hristos...........................276
1. Voinţadeafi vindecat............................................................................276
2. Leacul crcdinţei...................................................................................283
3. Leacul pocăinţei...................................................................................289
4. Leacul rugăciunii................................................................................. 302
a) Rolul nigâciunii şi efectele ei tămăduitoare.................................... 302
b) Metoda de nigâciune isihastă.......................................................... 315
5. Leacul poruncilor................................................................................. 325
6. Leacul nădejdii.................................................................................... 336
4 Procesul tarrulduirii; convertirea lăuntrică.................................................... 344
Parteaa IV-a: înl'aptuirea lănmduirii...................................... ....... 357

1 Dubla mişcare a convertirii interioare. Praclica............................................359
2 înlaptuirea virtuţilor generice, început al tâmaduirii puterilor sufleleşti
fundamentaie.................................................................................................... 371
1. Introducere........................ ....................... 371
2. Cumpfltarea (înfrânarea). ............................... 372
3. Bărbăţia............................................................................................... 379
4. Luarea-aminte...................................................................................... 382
3 Rolul lerapeutic al părintelui duhovnicesc................................................... 387
4 Arătarea gândurilor...................................................................................... 409
5 Luptaîmpotrivagândurilor............................................................................420
1. Lupta lăuntrică..................................................................................... 420
2. Dubla
3. Mecanismul ispitirii............................................................................. 428
4. Strategiaduhovnicească. Veghea şi luarea-nmintc...............................430
5. Alungarea gândurilor rele....................................................................435
6. Rolul rugăciunii şi al răbdării....................',......................................... 439
7. Efectele tămăduitoare..........................................................................443
6 Nevoinţa tmpească. Rostul ei ajutator în tăinăduirea suflettilui....................451
Partea a V-a: I ămăduiren palimilor şi dobândirea virtuţilor............................. 463

1 Tamăduireagastrimarghiei. înfrănarea.......................................................... 465
2 Tămăduireadesfrânării. Abstinenţăşî castitate.............................................. 473
Caslilatea monahală................................................................................. 474
1.
2. Caslilatea conjugate.................................................................................. 480
3 Tămâduirea filarghiriei şi a pleonexiei. Neagonisirea
şi milostenia........................................................................................................ 487
1. Sărăcia de bunăvoie (neagonisirea)......................................................... 491
2. Milostenia..................................................................................................492
A Tâmăduirea tristeţii. Lacrimile, străpungerea inimii şi bucuria.........................501
5 Tfimăduirea akediei............................................................................................521
6 Tâmăduirea mâniei. Blândeţea şi răbdarea....................................................... 529
7 Tamâduirea fricii. Frica de Dumnezeu...............................................................543
8 Tămăduirea slavei deş;irte şi a măndriei. Smerenia.......................................... 558
1. Tamăduirea slavei deşarte........................................................................558
2. Tămaduirea milndriei................................................................................ 564
3. Smerenia.............................................................. 570
I'nrtcu a Vl-a: Rcdobândirea sănatăţii.................................................................... 587

1 Nepâtimirea........................................................................................................ 589
2 lubirea................................................................................................................. 603
1. lubireaduhovniceascădesine..................................................................... 605
2. lubireadeaproapele................................................................................... 607
3. Iiibireade Dumnezeu................................................................................. 615
3 Cunoaşlerea....................................................................................................... 631
1. Introduccre................................................................................................ 632
2. Conlemplarea naturală.............................................................................. 637
3. Cunoasterea/vederea lui Dumnezeu......................................................... 645
4. Legăiura dinire cunoaşlerea/vederea lui Dumnezeu şi praxis................... 658
5. Rolu! nigaciunii curate............................................................................... 666
6. Cunoaşterea lui Dumnezeu şi sSnălatea sufletească............................... 676
Concluzie................................................................................................................ 681
Bibliografie..............................................................................................................685

Terapeutica Bolilor Spirituale Jean Cloude Larchet

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Terapeutica Bolilor Spirituale Jean Cloude Larchet

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

JEAN-CLAUDE LARCHET

llustraţia copertei: Pogorârea la iad - Ciclul Patimilor, Mânăstirea

Traducerea s-a făcut după volumul: Jean-Claude Larchet,

Editura Sophia pcntru prezenta traducere.

Descrierea CUP a bibliotecii Naţionale

în româneşte de Marinela Bojin

Tiparită cu binecuvântarea Prea

..Vindecă-mă. Doamne, că s-au tulburat oasele

Condiţia umanităţii este aceea de a nu fi în starea sa firească, ci într-una rănită.

Ţinta creştinismului este îndumnezeirea omului. „Dumnezeu S-a făcut om,

4Cuvântări, XLV. 22.

Într-adevăr, Hristos vine şi Se arată lumii ca Doctor, iar mântuirea pe care o

Această mântuire şi vindecare a întregii umanităţi şi îndumnezeirea ei împlinite

8 Cf. Origen. Omilii la Evanghelia după Luca, XXXIV; Comentariu la Evanghelia

15 Cuvântul I despre facerea omului, I, 16.

asemănarea în mod tainic făcându-1 pe om întru totul asemănător Tatălui celui

mod independent de legătura sa cu Dumnezeu înscrisă în natura sa însăşi, este o

Omul dobândeşte asemănarea cu Hristos prin practicarea virtuţilor. 68

69 Ambigua, 7 (f). PG 91. I081C-I084A.

în el Duhul cel Sfânt, trebuie să devină pnevmatofor. Asemănarea cu Hristos şi

Potrivit Sfinţilor Părinţi, pentru om sănătate înseamnă a se afla în toate

Cauza cea dintâi a bolilor.

e contrar scopului, contrar firii, contrar cauzei, contrar principiului (începutului),

Amblgua, Cuvânt înainte.

/>.»/'"- Rtifţiu■■iunea durimeascd, IV, 2. v: Drspre

a) Pervertirea ,v/' decăderea ctmoaşterii şi a organelor sale

Sfinlii Parinţi au constatat ca, la omul Gfisufc cunoastcrea şi organele ei sum

in timp ce sufletul omenesc „a fost făcut ca să-L vadă pe Dumnezeu şi sâ fie

' Sf. Alanasie cel Marc. Cuvnni bnpOtriva rlinilor, VII.

Cunoasterea omeneasol în starea păcătoasă, este cu totul predată patimi-lor, care nu

te fi socotil pe bună drcptate fără raţiune (logos) si deci se aseamăna cu dobi-

b) Răul ca ireatitafe. Naşterea unei cunaasteri fantasmatice, Perceperea

..R'iul nu este de la Dumnezeu, nici nu este in Dumnezeu. nici n-a fost de la

idolatră faţâ de o fiinţă dc fiecare dată când ea încetează de a mai fi transparent;!

once posibilitate de cunoaştere adevărată. El nu mai sesizeazS prin duhul său

" Cf. Origen. Omilii la Ccnieo Nmteiv'. XVII.

2. Palologia dorinţei şi a plăcerii

a) Dtvierea dorinţei şi perveptirea plâcerii

'.'" tiiisfittnsif'i rtrire Talash; 61.

Aceaslă abatere a doririi lu i Dumnezeu, sadita" în firea omeneiisca, aceaslă deviere

"' Cf. Sf loan Diimaschin, Cuviini <U> sufiel fotosiror.

Dorinţele spirituale, care sc înmănunchează în dorirea lui Dumnezeu, şi

'" IbUU-m, Prolog.

şi al adevăratului bine.1"11 O mulţime de învâţilturi palristice vin in sprijinul aces-lei

c) Patohgia dorinfei .yi a piâcerii, la omul câzul

'" Catthet*, XXV. 109-121. Cf. 111. 175.

Mutându-şi dorinţa de la Dumnezeu, Care era ţelul ei firesc,"'* propriu, normal,

""Cf. Sf. Grigoric dc Nvssu, D«spre feciorie. XVIII, 2; 3.

"Ibidem. "* ibidem. 1" Orsptv fnrerea

Cf. Marcii Ascetul, Dt&pre Irgea duht/wticeaxed. 103. " Cf.

Abătându-şi puterea doriloare de la Dumnezeir şi indreprând-o spre reali-taţile

*"Ibidem, 58. scolia 3. Cff itmtem. 58. ::o

Alăiuri dc puierea poltitoare, în sufletul omenesc sta" pulcrea agresivă sau

■ R(îs(nmmn către Tnlasie, Prolog.

a) Cea dintai funcţie a agresivităţii la omul aflat în stare de sănâtate (Adam

b) O alta" funcţie fire;isca şi normala a acestei puteri a sufletului este să-i

™ Tmiaiul pmctiv, 86.

( f Sf. Alannsie ccl Miire. Cuvâni tmpoitivu vlinilor. 3. 106

Piitem observa acum că, în ceea ce priveşte facultatea irasctbila, func-ţionează

fosl dăruită dintru început de Dumnezeu", scrie Sffmlul Grigorie de Nyssa.''7

'' Dwhgul despre xuflel xi Merc, p. 384 (85. PG 46. I0ID>.

Dcspre liberal urbifru. 1. 15.

"" Dagmitica. II, 30.

*21 Cf. Sf. Maxim MflrturisUonil. Ambigua, 45. PG 91, I353C