Professional Documents
Culture Documents
ORGANE
DE MASINI
TRANSMISII
MECANICE
CUPRINS
6
Cuprins
7
Organe de masini. Transmisii mecanice
8
1. TRANSMISII MECANICE CU ROTI DINTATE
MM
n1 TM
MM ML C
ML
C n2
C
Utilizarea cuplajului este posibila atunci când arborele masinii motoare si cel al
masinii de lucru pot fi asezati în prelungire (exceptând cazul cuplajului cardanic la care
arborii pot face un anume unghi) si când nu este necesara modificarea turatiei masinii motoare
ca marime sau/si ca sens de rotatie. De obicei se impune însa modificarea cantitativa a
miscarii, pentru ca masinile motoare au turatii înalte iar cele de lucru (cu rol tehnologic) au
turatii reduse. Utilizarea transmisiilor mecanice este impusa si de faptul ca masinile motoare
au caracteristici de putere si de moment de torsiune cvasiconstante, iar masinile de lucru au,
de regula, caracteristici variabile în timp, în functie de procesul tehnologic. Apare deci
necesitatea utilizarii transmisiilor mecanice pentru a îndeplini rolul de transformator de turatie
si de moment de torsiune (cuplu). În figurile 1.2.a si 1.2.b sunt reprezentate caracteristicile
unor masini de lucru (masina-unelta - curba a, turbocompresor – curba b) respectiv a unei
masini motoare ideale (curba c).
a
Mt Mt c
t t
Figura 1.2.a Figura 1.2.b
j= n −1;k = n
i total = ∏ i j−k
j =1; k = 2
i =n
? total = ∏ ? i
i =1
Angrenajul este un mecanism elementar format din doua roti dintate, fiecare rotitoare
în jurul propriei axe, cu pozitie relativa fixa sau mobila, una din roti antrenâ nd-o în miscare pe
cealalta, prin intermediul dintilor aflati succesiv în contact. Transmiterea miscarii se face
direct si fortat, cu schimbarea caracteristicilor de miscare si de cuplu.
Avantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- raport de transmitere riguros constant;
- gabarit redus;
- randament ridicat (70% - 99%, în functie de tipul angrenajului);
- durabilitate ridicata, uneori practic nelimitata;
- exploatare simpla.
Dezavantajele transmisiilor prin roti dintate sunt:
- pret de cost ridicat (pentru realizare sunt neceare masini si scule speciale);
- angrenajele induc în sistem zgomote si vibratii;
10
Transmisii mecanice cu roti dintate
O
O1 Mt1 Mt
n
n1
Fn
n2
v
Mt2 F CREMALIERA
O2 (roata cu numar infinit de dinti)
Figura 1.3.a Figura 1.3.b
r (AIR)
?1 r
?1
r
(AIR) ?2
r
?1
r
?2
r
(AIR) ?2
11
Organe de masini. Transmisii mecanice
În cazul angrenajelor cilindrice si conice, AIR contine toate punctele cu viteza relativa
nula; cele doua suprafete cilindrice, respectiv conice fictive au rostogolire pura, fara
alunecare.
La angrenajele cu axe încrucisate, AIR contine toate punctele care au viteza relativa
nula dupa normala la axa. În acest caz, între suprafetele de rostogolire (hiperboloizi) nu exista
o miscare de rostogolire pura decât într-un singur punct (figura 1.5).
Angrenajul I este hiperboloidal central; practic, acesta se poate simplificat, obtinându-
se un angrenaj cu roti dintate cilindrice cu dantura înclinata (figura1.6.a). Angrenajul II este
hiperboloidal oarecare; acesta poate fi simplificat, devenind un angrenaj cu roti dintate conice
cu dantura curba (figura1.6.c). Din angrenajul hiperboloidal central I se obtine si angrenajul
cilindric încrucisat, cazul particular al acestuia fiind angrenajul cu melc cilindric (figura1.6.b).
r
?1
r
?2
(AIR)
ROTI
I
ELICOIDALE
I II II ROTI
HIPOIDE
Figura 1.5
Procesul angrenarii este continuu, datorita faptului ca fiecare roata dintata are o
familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, omoloage; pentru inversarea miscarii
exista o a doua familie de flancuri, respectiv – în plan - curbe de profil, antiomoloage.
Contactul a doua flancuri (curbe de profil) se constituie într-o cupla cinematica superioara de
clasa a IV-a. Elementele geometrice de baza ale angrenajului si ale unui dinte sunt prezentate
în figura 1.7.a respectiv figura 1.7.b.
12
Transmisii mecanice cu roti dintate
Dintele este delimitat de o curba omoloaga C′1 si de una antiomoloaga ?′1 ; aceste
curbe constituie profilul dintelui. Pentru angrenajul spatial, curbele C′1 si C′2 devin suprafete
reciproc înfasurate. Rotile dintate corespunzatoare se numesc roti conjugate.
Se defineste suprafata de divizare ca fiind aceea pentru care grosimea dintelui este
egala cu arcul corespunzator golului dintre dinti. Cercul de divizare se obtine prin sectionarea
suprafetei de divizare cu un plan normal. Cercul de divizare este asociat fiecarei roti dintate,
fara ca acesta sa fie obligatoriu în angrenare. Cercul de rostogolire este cel care, conform
denumirii, se rostogoleste fara alunecare pe cercul de rostogolire conjugat; cele doua cercuri
de rostogolire au o tangenta comuna. Mentionam ca cercul de divizare nu coincide totdeauna
cu cercul de rostogo lire.
Linia
Capul flancului
dintelui
γ′1 c1′
rw2
n1 n2
c′2
O1 γ′1′c′′ O2
1
flanc
rw1
c ′2′
Flancul dintelui
Profilul dintelui
Piciorul dintelui
rw1,2 – razele cercurilor de rostogolire
Presupunând ca angrenajul nu are erori si ca rotile sunt perfect rigide, se pot stabili
conditiile pe care trebuie sa le îndeplinesca profilurile flancurilor pentru ca raportul de
transmitere al angrenajului sa ramâna constant. În figura 1.8 este prezentat contactul
flancurilor conjugate într- un punct oarecare Q în care profilurile conjugate C1 ’ si C2 ’ au
r r
vitezele v Q1 si v Q2. Este evident ca vQ1 = R 1 ⋅ ω1 si vQ2 = R2 ⋅ ω2 care au componente dupa
directia normala la ambele flancuri N – N si dupa directia tangentiala comuna la ambele
flancuri T – T.
Pentru continuitatea angrenarii, prin reducere la absurd, rezulta ca absolut necesara
conditia vQ1n = vQ2n , adica vQ1⋅ cosϕ1 = vQ2 ⋅ cosϕ2 . De aici rezulta R 1 ⋅ ω1 ⋅ cosϕ1 = R2 ⋅ ω2 ⋅
cosϕ2 . Dar, R 1 ⋅ cosϕ1 = O1 K1 si R 1 ⋅ cosϕ2 = O2 K2 , adica ω1 ⋅ O1 K1 = ω2 ⋅ O2 K2 . Pentru ca
raportul ω1 / ω2 sa fie constant, apare necesar ca O2 K2 / O1K1 = ct. Din triunghiurile asemenea
O1K1C si O2 K2C obtinem relatia O1 K1 / O2 K2 = O1 C / O2C. Deci, pentru ca ω1 / ω2 sa fie
constant, trebuie ca O2 C / O1C = ct. Putem conchide ca, pentru ca raportul de transmitere i1 -2
sa fie constant, punctul C, numit polul angrenarii, nu trebuie sa-si schimbe pozitia pe linia
centrelor O1 – O2 . Punctul C se mai numeste si centrul instantaneu de rotatie relativ al rotilor
(CIR). Cercurile care trec prin C se numesc cercuri de rostogolire, au razele rw1 si rw2 si
proprietatea ca nu au alunecare relativa ci doar rostogolire pura. În C, viteza de alunecare este
nula; în oricare alt punct vQ1t - vQ2t ≠ 0. Cu vQ1t si vQ2t au fost notate componentele
tangentiale ale vitezelor absolute ale punctului Q. Se poate formula acum legea fundamentala
a angrenarii dupa cum urmeaza. Pentru a se transmite miscarea în mod continuu, cu raport de
transmitere constant, este necesar ca profilurile dintilor sa fie construite din astfel de curbe
13
Organe de masini. Transmisii mecanice
încât normala comuna în oricare punct de contact al lor sa intersecteze linia centrelor în
acelasi punct C adica în polul angrenarii.
Observatii si consecinte:
1. Rotilor dintate li se asociaza cercuri de rostogolire fictive care au o tangenta
comuna si care satisfac relatia ω1⋅ rw1 = ω2⋅ rw2 ⋅ De aici rezulta r w2 / rw1 = constant, respectiv
rw2 + rw1 = O1 O2 .
2. Doua roti angreneaza între ele când normala comuna la profilurile dintilor în
punctul de contact curent trece prin polul angrenarii.
3. Cubele de profil se rostogolesc reciproc. Curba 2 (figura1.9) este înfasuratoarea
pozitiilor succesive ale curbei 1. Rezulta ca profilurile dintilor sunt curbe reciproc
înfasuratoare. Pe aceasta proprietate se bazeaza generarea dintilor: scula taietoare (cu muchie
dreapta) are pozitii relative succesive (prin rostogolire fara alunecare) a caror înfasuratoare
este profilul dintelui. În timpul rostogolirii sculei pe viitorul profil, se realizeaza si miscarea
alternativa perpendiculara pe planul profilului, pentru a se realiza aschierea. În acest mod se
asigura interschimbabilitatea rotilor. Cu aceeasi scula se pot realiza roti cu numere diferite de
dinti.
O2
ω2
T vQn 1 = v nQ2
N
rω2 R2
ϕ2 v tQ2
K2
Q ϕ2 ϕ1 v Q2
v tQ1
v Q1
K1 (C′2 )
(C′1 )
N
T rω1
ϕ1 R1
ω1
N-N Normala comuna a flancurilor
T-T Tangenta comuna la flancuri
O1
Figura 1.8
14
Transmisii mecanice cu roti dintate
rω1 ω1
ω2 rω2
Transmiterea miscarii are loc continuu, daca exista în angrenare cel putin o pereche de
dinti. Cum distanta dintre doi dinti consecutivi este pw, adica pasul masurat ca arc pe cercul de
rostogolire, este necesar ca raportul dintre arcul C1 ’CC1 ’’ si pw sa fie supraunitar. Notat cu ε,
acest raport se numeste grad de acoperire. Daca ε > 1 exista simultan în angrenare mai multe
perechi de dinti.
6. Pe linia de angrenare (figura 1.11) se disting segmentele: AB - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n - 1, BD - pe care se afla în angrenare perechea
de dinti cu numarul n care a intrat în angrenare în punctul A si DE - pe care se afla în
angrenare perechile de dinti cu numerele n si n + 1.
În E perechea de dinti n si-a încheiat serviciul. Perechea de dinti cu numarul n se afla
deci în serviciu pe lungimea segmentului AE.
Pe segmentul AB angrenarea este bipara, aceasta însemnând ca doua perechi de dinti
se afla simultan în angrenare; pe segmentul BD angrenarea singulara a perechii n este
cunoscuta sub numele de angrenare unipara. De-a lungul segmentului DE angrenarea este, de
asemenea, bipara, la fel ca pe segmentul AB.
A B C D E
(n)
(n-1) (n+1)
Figura 1.11
15
Organe de masini. Transmisii mecanice
N T
X
αx
T
rx
X0
ruleta
θx
T
αx
rb
O
Figura 1.12
În figura, ruleta este reprezentata în doua pozitii: tangenta la cercul de baza în punctul
Xo si tangenta la cercul de baza în punctul T.
16
Transmisii mecanice cu roti dintate
În coordonate polare, un punct oarecare X al evolventei este definit prin raza vectoare
rx si prin unghiul de pozitie θx . Relatia de definitie a razei vectoare este:
rb
rx = (1.1)
cos a x
Din definitia evolventei rezulta ca arcul (X0 T) este egal cu segmentul XT. Rezulta:
rb ⋅ (? x + a x ) = rb ⋅ tga x (1.2)
? x = tg a x − a x (1.3)
Relatia (1.3) se mai poate scrie si altfel, utilizând notatia “inv”, de la functia numita
involuta:
inv a x = tg a x − a x (1.4)
px
t
Fn rx
rω1
N N
C αx rω2
pb rb
? x = TX = rb ⋅ tg a x (1.5)
Cu cât unghiul de presiune creste, cu atât scade curbura evolventei si, deci, scad
tensiunilor hertziene de contact; ca urmare, se recomanda folosirea arcelor de evolventa mai
departate de cercul de baza. Distanta dintre doua evolvente consecutive masurata pe normala
comuna (figura 1.14) este egala cu pasul masurat ca arc pe cercul de baza.
17
Organe de masini. Transmisii mecanice
pb
px = (1.6)
cos a x
rb1
αω
K1
αω
C
t t
X
K2
αω
rb2
N rω2
O2
Figura 1.15
? 1 r w 2 rb 2
i 1−2 = = = = ct . (1.7)
? 2 rw1 rb1
Pe de alta parte,
rb1 rb 2
cos a w = = (1.8)
rw1 rw 2
Rezulta ca, la schimbarea distantei dintre axe (datorita erorilor de executie, montajului
gresit al arborilor sau uzarii lagarelor) raportul de transmitere nu se modifica; se schimba însa
unghiul de angrenare.
18
Transmisii mecanice cu roti dintate
Principalele elemente geometrice ale rotii dintate cilindrice cu dinti drepti sunt
reprezentate în figura1.16. Se definesc marimile geometrice:
- pasul unghiular corespunzator unui dinte cu golul alaturat χ = 2 ⋅ π / z;
- z – numarul de dinti;
- po – pasul masurat pe cercul de divizare;
- m – modulul danturii.
B
hoa
pO s
e
ho
hof
χ
df
d
da
Figura 1.16
19
Organe de masini. Transmisii mecanice
po
po /2 po /2
cremaliera
αo generatoare
hoa
linia de referinta
ho
ro
hof
co
cremaliera
de referinta
Figura 1.17
20
Transmisii mecanice cu roti dintate
+
d +a
0
h +a
d oa + xm
d a−
- xm
h oa h +f
h −a h of Linia de referinta
h −f
a cremalierei generatoare
+ d
d
− d of f
df
db
Figura 1.18
Curbura dintelui plus este mai mica, astfel încât tensiunile hertziene de contact sunt
mai reduse în comparatie cu celelalte variante constructive prezentate.
Fata de elementele prezentate în Tabelul 1.1 se mai pot calcula, pentru variantele
constructive studiate si grosimea s a dintelui (ca arc) si arcul e corespunzator deschiderii
dintre doi dinti. Astfel, pentru dintele zero, pentru dintele plus, respectiv pentru dintele minus,
marimile mentionate sunt:
p
s0 = m ⋅ (1.9)
2
− − p
s = s 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; s = m ⋅ − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0 (1.10)
2
+ + p
s = s 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 ; s = m ⋅ + 2 ⋅ x ⋅ tga 0 (1.11)
2
p
e0 = m ⋅ (1.12)
2
− − p
e = e 0 + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; e = m ⋅ + 2 ⋅ x ⋅ tga 0 (1.13)
2
+ + p
e = e 0 − 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tga 0 ; e = m ⋅ − 2 ⋅ x ⋅ tg a 0 (1.14)
2
Tabelul 1.1
DANTURA PLUS DANTURA ZERO DANTURA MINUS
ha+ = m ⋅ (hoa* + x) hoa = m ⋅ hoa* = m ha- = m ⋅ (hoa* - x)
hf+ = m ⋅ (hof* - x) hof = m ⋅ hoa* = 1,25 ⋅ m hf- = m ⋅ (hof* + x)
h+ = ha+ + hf+ =2,25⋅m ho = m ⋅ (hoa* + hof* ) =2,25⋅m h- = ha- + hf- =2,25⋅m
d=m ⋅z d=m ⋅z d=m ⋅z
dw+ = d ⋅ cosα o / cosα w dw = d dw- = d ⋅ cosα o / cosα w
da+ = d + 2 ⋅ ha+ da = d + 2 ⋅ hoa da- = d + 2 ⋅ ha-
df+ = d - 2 ⋅ hf+ df = d - 2 ⋅ hof df- = d - 2 ⋅ hf-
21
Organe de masini. Transmisii mecanice
Pentru ca întreg flancul dintelui sa fie evolventic este necesar ca dintele sculei sa
începa aschierea în interiorul segmentului de angrenare K1 K2 (figura 1.19 a).
hoa
αo
K1 F
αo d1
r1 =
2
rb1
O1
Figura 1.19.a
a 20 a2
h 0a = CK1 ⋅ sin a 0 = d1 ⋅ sin = m ⋅ z1 min ⋅ sin 0 (1.15)
2 2
*
h 2 h 2
z 1min = 2 ⋅ 0a ⋅ sin a 0 = 2 ⋅ 0a 2 = (1.16)
m sin a 0 sin a 20
Practic:
5
z 1min practic = ⋅ z 1min ≅ 14 dinti (1.18)
6
22
Transmisii mecanice cu roti dintate
evolventa
non-
evolventa
Dinte subtaiat
Figura 1.19.b
Interferenta este fenomenul care apare în functionare atunci când intrarea în angrenare
are loc în afara segmentului teoretic optim K1 K2 . Acest lucru face imposibila functionarea
angrenajului sau conduce la functionare fortata, în timpul careia vârful dintelui rotii conduse 2
sapa la baza dintelui conducator 1.
Cu notatiile din figura 1.20 se pot stabili razele punctelor de intrare si de iesire din
angrenare dA1, respectiv dE2.
O1
αw d b1
2
K1
dE 1 dA2
2
d
A1,2
C
E1,2
a
dE2
2
K2
dA2
2
d b2
2 αw
O2
Figura 1.20
23
Organe de masini. Transmisii mecanice
d b1
d A1 = (1.19)
cos a A1
db2
d E2 = (1.20)
cos a E 2
în care:
(e a − e 2 )
tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ (1.21)
z1
(e − e 2 )
tga E 2 = 2 ⋅p ⋅ a (1.22)
z2
e a = e1 + e 2 − e a (1.23)
în care:
(d )
1
− d 2b1 2
2
e1 = a1 (1.24)
2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0
(d )
1
− d 2b 2 2
2
(1.25)
e2 = a2
2 ⋅ p ⋅ m ⋅ cos a 0
sin a 0
ea = a ⋅ (1.26)
p ⋅ m ⋅ cos a 0
(1 − x1,2 )
2 2
d l1, 2 = d b1,2 ⋅ 1 + tg a 0 − 2 ⋅ (1.27)
z1, 2 ⋅ cos a 0 ⋅ sin a 0
dA1 ≥ dl 1 (1.28)
24
Transmisii mecanice cu roti dintate
dE2 ≥ dl 2 (1.29)
Ilustrarea celor prezentate mai sus, succint, fara demonstratii, poate fi urmarita în
figura 1.21.a si b. Linia punctata din figura1.21.b reprezinta curba dupa care se produce, prin
interferenta, uzarea dintelui conducator.
Pentru evitarea interferentei pot fi adoptate urmatoarele masuri:
- construirea profilului dintilor rotii mici (conducatoare) dupa traiectoria descrisa de
vârful dintilor rotii mari (ca efect secundar nefavorabil fiind acela ca scade rezistenta la
încovoiere);
- modificarea profilului dintilor rotii mari (conduse), pentru a nu se interfera cu
profilul dintilor rotii conducatoare (procedeu scump);
- utilizarea unor scule cu unghiul α o marit (scule nestandardizate deci mai scumpe),
ceea ce ar conduce la efectul secundar al maririi fortelor din angrenaj, respectiv din lagare;
- scurtarea capului dintilor rotii mari (fapt care are ca efect micsorarea segmentului de
angrenare si scaderea gradului de acoperire);
- realizarea dintilor rotii conducatoare cu deplasare pozitiva de profil (procedeu uzual
si ieftin) cu valoarea:
(z min − z )
x nec = ; z < z min si z min = 17 (1.30)
z min
O1
rl1 K1
rA1
A
E
K2 rE2
r12
O2
inv α x
Figura 1.22
Arcul EF este egal cu diferenta dintre arcele EG si FG; în acelasi timp, arcul EF este
egal cu arcul sx / 2; se poate deci scrie succesiv:
sx
= rx ⋅ inv a v − rx ⋅ inv a x (1.31)
2
s d = 2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) (1.32)
cos a 0
rw = r ⋅ (1.33)
cos a w
cos a 0
rx = r ⋅ (1.34)
cos a x
+ + p0 p
sd = s = + 2 ⋅ x ⋅ m ⋅ tg a 0 = m ⋅ + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0 (1.35)
2 2
26
Transmisii mecanice cu roti dintate
p
2 ⋅ r ⋅ (inv a v − inv a 0 ) = m ⋅ + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0 (1.36)
2
1 p
inv a v = ⋅ + 2 ⋅ x ⋅ tg a 0 + inv a 0 (1.37)
z 2
p
+ 2 ⋅ x ⋅ tg a 0
2
s x = 2 ⋅ rx ⋅ + inv a 0 − inv a x (1.38)
z
p
2 + 2 ⋅ x ⋅ tga 0
+ inv a − inv a
0 x
z (1.39)
s x = m ⋅ z ⋅ cos a 0 ⋅
cos a x
Fie doua roti dintate generate de o aceeasi cremaliera a carei linie de referinta este
deplasata pentru fiecare roata în parte fata de cercul de divizare corespunzator. Cele doua roti
au acelasi modul si acelasi unghi masurat pe cercul de divizare corespunzator α d = α o ; aceasta
înseamna ca unghiul de presiune este egal cu unghiul de referinta. Montarea rotilor pentru
angrenare se face astfel încât grosimea dintelui masurata ca arc pe cercul de rostogolire al
unei roti sa fie egala cu deschiderea golului masurata ca arc de pe cercul de rostogolire al
celeilalte roti, tangent la primul, adica sw1 = ew2 sau, sw2 = ew1. Cum pasii pe cercurile de
rostogolire sunt egali, iar unghiul de angrenare α w este acelasi la ambele roti, se poate scrie
succesiv:
cos a 0 cos a 0
p w1 = p w 2 = p w = p 0 ⋅ = p ⋅m⋅ (1.41)
cos a w cos a w
27
Organe de masini. Transmisii mecanice
p
+ 2 ⋅ x1 ⋅ tg a 0
2 1 (1.42)
s w1 = m ⋅ z1 ⋅ cos a 0 ⋅ + inv a 0 − inv a w ⋅
z1 cos a w
p
− 2 ⋅ x 2 ⋅ tga 0
2 1 (1.43)
e w2 = m ⋅ z 2 ⋅ cos a 0 ⋅ − inv a 0 + inv a w ⋅
z2 cos a w
Egalând sw1 cu e w2, rezulta în final relatia de calcul pentru suma deplasarilor de profil:
(inv a w − inv a 0 )
x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ ⋅ tga 0 (1.44)
2
(z1 + z 2 )
a 0 = r1 + r2 = m ⋅ (1.45)
2
( z1 + z 2 ) cos a 0
a = rw1 + rw 2 = m ⋅ ⋅ (1.46)
2 cos a w
cos a 0
c = a 0 ⋅ − 1 + c 0 − m ⋅ (x1 + x 2 ) (1.48)
cos a w
1
c
Figura 1.23
28
Transmisii mecanice cu roti dintate
În figura 1.24 segmentul K1 K2 face parte din normala la flancurile dintilor aflati în
contact în punctul oarecare Q si în toate punctele succesive de angrenare aflate între A si E.
ra1
rw1
O1 rf1
rb1 v Q1 vQ2
αω
t
v tQ 2 v Q1
ω1
A C Q E
K1 K2
v nQ1 = v nQ2
v Q1 ⊥ O1Q
v Q2 ⊥ O 2 Q
rb2
rf2 q
ra2 rw2 αω
ρ1 ω2
ρ2
a⋅sinαω
O2
v tC1 + (v )
t
Q1 max
(v )
t
Q 2 max − v tC 2
Figura 1.24
v tQ1 = K 1Q ⋅ ? 1 = ? 1 ⋅ ? 1 (1.49)
v tQ2 = K 2Q ⋅ ? 2 = ? 2 ⋅ ? 2 (1.50)
29
Organe de masini. Transmisii mecanice
alunecarea relativa este nula. În toate celelalte puncte ale segmentului de angrenare, diferenta
dintre componentele tangentiale ale vitezelor vQ1 si vQ2 conduce la viteza de alunecare va :
v a = v Qt 1 − v tQ2 ; va = ?1 ⋅ ? 1 − ? 2 ⋅ ? 2 (1.51)
va = ± q ⋅ (ω1 + ω2 ) (1.52)
în care q = CQ. Semnul ± arata ca de o parte si de alta a polului angrenarii viteza de alunecare
are sensuri diferite. La capetele segmentului de angrenare la care viteza de alunecare are cele
mai mari valori, apare pericolul uzarii prin gripaj. Fortele de frecare sunt îndreptate de la
cercul de rostogolire spre vârf, respectiv spre picior, de-o parte si de alta a punctului C, la
dintele rotii conducatoare si de la picior, respectiv de la vârf, de-o parte si de alta a punctului
C, la dintele rotii conduse; în polul angrenarii forta de frecare îsi schimba sensul pentru ambii
dinti aflati în angrenare.
∆hf
∆f
dA
30
Transmisii mecanice cu roti dintate
angrenarii singulare, punctul D. Adâncimea de flancare este egala cu deformatia dintelui sub
sarcina.
- bombarea dintelui (figura 1.26) are ca scop marirea capacitatii de încarcare a danturii
prin eliminarea concentratorilor de tensiune care se formeaza la capetele dintilor sub sarcina
ca urmare a erorilor de directie a dintelui, a celor de montaj sau a deformarii arborilor.
1. Realizarea unei roti dintate cu numar de dinti z inferior numarului zmin , fara a se
produce fenomenul de subtaiere. Deplasarea necesara pentru realizarea acestui scop este data
de relatia:
z min − z
x min = (1.53)
z min
(inv a w − inv a 0 )
x1 + x 2 = (z1 + z 2 ) ⋅ (1.54)
2 ⋅ tga 0
a 0 ⋅ cos a 0
cos a w = (1.55)
a
31
Organe de masini. Transmisii mecanice
(sa)min
ρ”
ρ’
ρ→∞ ρ’>ρ”
rb
Figura 1.27
32
Transmisii mecanice cu roti dintate
În exemplul prezentat în figura 1.28 repartitia sumei deplasarilor de profil se face dupa
criteriul capacitatii portante maxime.
x,
x1 + x2
2
2
x2 portanta creste
xm
x1
1 ε creste
zm
z1 z2 z, ze
0 10 z1 + z 2
2
-1
Figura 1.28
β w1
d w1
β w1=β w1=β w
d w2
β w2
- functionarea este mai silentioasa, iar solicitarea dinamica a dintilor mai redusa. Ca
urmare, angrenajele cu dantura înclinata sunt recomandate pentru turatii mari;
- rigiditatea perechii de dinti aflati simultan în angrenare are o mai mica variatie de-a
lungul segmentului de angrenare, angrenajul având o comportare dinamica mai favorabila;
33
Organe de masini. Transmisii mecanice
- lungimea fâsiei de contact este mai mare fata de dantura dreapta, la aceeasi latime de
roata, ceea ce conduce la tensiuni de încovoiere si la tensiuni hertziene de contact ma i mici
(figura 1.31).
l=B/cosβ w
β w1
Figura 1.31
pn
pt = (1.56)
cos ß 0
mn
mt = (1.57)
cos ß 0
pn p
h 0n = h 0t = ⋅ tg a 0n = t ⋅ cos ß 0 ⋅ tga 0 n ; a 0 n = a 0 = 20° (1.58)
2 2
tg a 0n
tga 0t = (1.59)
cos ß 0
βo
n
f f
t n t
pt B/tgβ o
pn /2
Figura 1.32.a Figura 1.32.b
34
Transmisii mecanice cu roti dintate
b2 d z
?= = ; ? = mt ⋅ (1.63)
a 2 ⋅ cos 2 ß 0 2 ⋅ cos 2 ß 0
z ech
? = mn ⋅ (1.64)
2 ⋅ cos 3 ß 0
z
z ech = (1.65)
cos 3 ß 0
n
elipsa
cerc
d/2
βo
ρ n
d 1
⋅ =b
2 cos β 0
d
=a
2
Figura 1.33
înlocui cu semnul (-) sau dupa caz, semnul (-) din fata termenilor care îl contin pe x se va
înlocui cu semnul (+). Pentru dantura înclinata nedeplasata x = 0. Pentru dantura dreapta
β0 = 0. Ca urmare, formulele care urmeaza sunt valabile pentru toate tipurile de angrenaje
cilindrice.
Date de intrare pentru calculul angrenajului: z1 si z2 ; mn (standardizat, dupa ce a
fost predimensionat din calculul la obosela prin încovoiere la piciorul dintelui); β 0 ; aw
(valoare impusa prin standardizare, dupa predimensionarea la solicitarea de oboseala
superficiala de contact); h0a* =1; c0* = 0,25; α0 n = 20°.
Marimi calculate:
• Distanta de referinta dintre axe pentru angrenajul fara deplasare de profil:
(z1 + z 2 )
a = mn ⋅ (1.66)
2 ⋅ cos ß 0
tg a n
a t = arctg (1.67)
cos ß 0
• Unghiul real de angrenare în plan frontal, cu respectarea distantei impuse dintre axe
(aw), necesitând deplasarea danturii:
a ⋅ cos a t
a w t = arccos (1.68)
aw
z1, 2
z n1,2 = (1.69)
cos 3 ß 0
(
x n1 + x n 2 = inv a w t − inv a t ⋅ ) 2z1⋅ tg+ az 2 (1.70)
n
(17 − z n1 ) (17 − z n 2 )
x n1 min = si x n 2 min = (1.71)
17 17
cu verificarile:
d1,2 = mn ⋅ z1 ,2 (1.73)
36
Transmisii mecanice cu roti dintate
cos a t
d w 1, 2 = d1, 2 ⋅ (1.75)
cos a w t
z1, 2
d f 1,2 = m n ⋅ (
− 2 ⋅ h *0 a + c *0 − x n1,2 ) (1.76)
cos ß 0
z1, 2
d a 1,2 = m n ⋅ (
+ 2 ⋅ h *0 a + x n 1,2 ) (1.77)
cos ß 0
cos a t
a a t 1, 2 = arccos d1,2 ⋅ (1.80)
d a1,2
tg ß 0
ß a 1, 2 = arctg d a 1, 2 ⋅ (1.81)
d 1,2
p ± 2 ⋅ x ⋅ tg a
2 1, 2 n
s a n1, 2 = d a 1, 2 ⋅ ± (inv a t − inv a n ) (1.82)
z 1,2
s a t 1, 2
s a n1, 2 = (1.83)
cos ß a 1,2
37
Organe de masini. Transmisii mecanice
în care sa n min = 0,25 ⋅ mn , pentru oteluri de îmbunatatire si sa n min = 0,4 ⋅ mn , pentru oteluri
durificate.
• Verificarea gradului de acoperire:
[( ) ( )
e a = d 2a 1 − d 2b 1 + d a2 2 − d 2b 2 − 2 ⋅ a w ⋅ sin a wt ⋅ ] 2 ⋅ p ⋅cos ß 0
m ⋅ cos a
(1.85)
n t
sin ß 0
eß = B ⋅ (1.86)
p ⋅ mn
e ? = ea + eß (1.87)
εγ ≥ 1,1…1,3 (1.88)
B2 = ψ d ⋅ d1 (1.89)
B1 = B2 + (5mm…30mm) (1.90)
d l1, 2 = d b1,2
⋅ 1 + tga t − 2 ⋅
(1 − x n1,2 ) 2
2
(1.91)
z ⋅ sin a ⋅ cos a
1, 2 t t
d b1 db2
d A1 = si dE 2 = (1.92)
cos a A1 cos a E 2
(e a − e 2 )
în care: tga A1 = 2 ⋅ p ⋅ (1.93)
z1
(e a − e1 )
tga E 2 = 2 ⋅ p ⋅ (1.94)
z2
a w ⋅ sin a w t
ea = (1.95)
p ⋅ m t ⋅ cos a t
( )
1
d a21 − d b1
2 2
(1.96)
e1 =
2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t
( )
1
d 2a 2 − db 2
2 2
(1.97)
e2 =
2 ⋅ p ⋅ m t ⋅ cos a t
dA 1 ≥ dl 1 (1.98)
dE 2 ≥ dl 2 (1.99)
dl 1,2 ≥ 0 (1.100)
38
Transmisii mecanice cu roti dintate
c1, 2 = a −
(d f 1(2) + d a 2 (1) ) (1.101)
2
c1,2 ≥ 0,1 ⋅ mn (1.102)
Angrenajele conice servesc la transmiterea miscarii între doi arbori cu axe concurente.
Suprafetele de rostogolire sunt doua conuri cu vârful comun în punctul de intersectie al axelor
rotilor. Cel mai frecvent angrenaj este cel ortogonal (δ = 90°), dar pot fi realizate si variante
constructive diferite (figura 1.34). Dantura poate fi dreapta sau curba. Rotile cu dantura
dreapta se executa mai usor, dar pot fi utilizate numai pâna la viteze de maximum 5 m/s.
Dantura dreapta a rotilor conice induce în angrenaj zgomote si vibratii; orice eroare de
executie sau de montaj a rotilor conice cu dantura dreapta poate conduce la ruperea danturii,
dat fiind faptul ca, în aceste cazuri, repartitia încarcarii nu este uniforma de-a lungul dintelui.
Dantura curba se realizeaza pe masini complicate constructiv; aceasta are însa
avantajul ca prezinta o foarte mare capacitate portanta. Dantura curba asigura un grad mare de
acoperire.
În figura 1.35 sunt prezentate variantele constructive: a) dantura dreapta, b) dantura
curba paloida sau în evolventa - Klingelnberg, c) dantura curba eloida (hipocicloida sau
epicicloida) – Öerlikon si d) dantura în arc de cerc – Gleason.
Calculul danturii curbe depinde de procedeul de executie care se desfasoara sub
licenta de firma.
conuri de
rostogolire
δ
δ1 δ δ
δ2
δ = 90° δ > 90°
axa instantanee δ < 90°
de rotatie
Figura 1.34
Figura 1.35
39
Organe de masini. Transmisii mecanice
Angrenajele conice se realizeaza fara deplasare de profil sau sunt zero deplasate. În
ambele cazuri, conurile de rostogolire sunt si conuri de divizare.
Geometria danturii conice drepte este definita prin elementele rotii plane de referinta
STAS 6844 – 80. Negativul rotii plane de referinta este roata plana generatoare care defineste
geometria sculei. În figura 1.36 roata plana generatoare este materializata prin doua scule
aschietoare care au miscare alternativa, simultan cu rostogolirea cinematica relativa.
conul de baza
(roata de prelucrat)
roata prelucrata
roata plana
generatoare
Figura 1.36
a) b) c)
Figura 1.37
40
Transmisii mecanice cu roti dintate
δ
θ1 con frontal
exterior
δf1 δ a1 con frontal
θ2 δ1 median
R Rm2 Ri2 δ2 dm1 con frontal
δf2 interior
θa2 δ a2
θf2
=
B df1
=
dm2 d1
h0a da1
h0 h0f
df2
d2
da2
Figura 1.38
dm = d – B ⋅ sinδ 1 (1.108)
B
dm = d ⋅ 1 − ⋅ R (1.109)
2
41
Organe de masini. Transmisii mecanice
1
d m = d ⋅ 1 − (1. 110)
6
m
mm = 5⋅ (1.111)
6
n1 d1 z 2 2 ⋅ R 2 ⋅ sin d 2 sin d 2
i1,2 = = = = = (1.118)
n2 d 2 z1 2 ⋅ R 1 ⋅ sin d 1 sin d1
Pentru δ 1 + δ2 = 90º:
1
i1,2 = = tg d 2 (1.119)
tgd1
O R
R
δ1
δ2 OV
OV
OV rV1
rV2
OV
Figura 1.39
42
Transmisii mecanice cu roti dintate
Linie reala
de contact
Fisura
Rupere de colt
statica Dizlocare prin oboseala
(daca dintele este drept)
Figura 1.40 Figura 1.41 Figura 1.42
43
Organe de masini. Transmisii mecanice
Ruperea prin oboseala apare la danturi cu flancuri durificate superficial (HRC > 45).
Dintele este supus la oboseala printr-o solicitare pulsatorie. Dupa un timp îndelungat de
solicitare, la baza dintelui (acolo unde tensiunea de încovoiere este maxima si concentratorul
de tensiune este însasi racordarea) apare o fisura superficiala care se propaga ulterior în
profunzime. Cauza primara a fisurii este, pe fondul solicitarii prin oboseala, o incluziune, o
zgârietura sau o particula dura (figura 1.41). Rezistenta la rupere prin oboseala la piciorul
dintelui se poate mari prin: realizarea danturii cu modul mare, deplasarea pozitiva de profil
(ambele solutii conducând la cresterea grosimii piciorului dintelui), racordare maxima la
piciorul dintelui, reducerea înaltimii dintelui (ceea ce conduce la scaderea tensiunii de
încovoiere) si lustruirea racordarii de la piciorul dintelui (micsorarea concentratorului de
tensiune).
Alunecare
Ulei Rostogolire
Exista numerosi factori care conduc la aparitia pittingului. Este evident ca flancul are
solicitari hertziene de contact (σH) pe directia normalei care se produc dupa un ciclu pulsator.
Simultan, în stratul superficial al flancului dintelui, se manifesta, dupa acelasi ciclu,
solicitarea tangentiala τH care, împreuna cu tensiunea σH, conduce la aparitia microfisurilor în
substrat si a celor superficiale. Sub actiunea “de pana” a uleiului dintre flancuri, presat de
flancul conjugat, microfisurile superficiale se adâncesc (figura 1.43.a), se unesc si se ajunge la
microdizlocari de material metalic. Procesul este favorizat de alunecarea flancurilor (într-un
sens si în altul fata de polul angrenarii – figura 1.43.b).
Ciupiturile nu apar niciodata la vârful dintelui si nici în prezenta uleiurilor foarte
vâscoase. Fenomenul poate fi atenuat prin: durificarea si lustruirea flancurilor, utilizarea
uleiurilor vâscoase, realizarea danturii cu deplasari pozitive de profil, cresterea preciziei de
executie, eliminarea tensiunilor interne si cresterea gradului de acoperire, ceea ce conduce la
scaderea încarcarii dintelui.
44
Transmisii mecanice cu roti dintate
1.16.4 Griparea
Conditiile puse materialelor pentru rotile dintate sunt: rezistenta ridicata la solicitarea
prin oboseala supeficiala de contact, rezistenta la oboseala prin încovoiere, proprietati de
antigripare si prelucrabilitate cu costuri minime.
Desigur, materialele trebuie sa fie si relativ ieftine.
Uzual sunt folosite otelurile aliate (40C10, 41MoC11, 50VC11, 34MoCN15,
20MoN35), otelurile carbon de calitate (OLC15, OLC 45, OLC 60), otelurile carbon (OL 50,
OL 60), fontele (Fgn 700-2, Fmp 600-2), bronzul fosforos, alamele, textolitul, poliamidele s.a.
45
Organe de masini. Transmisii mecanice
Unica forta care apare ca urmare a transmiterii momentului de torsiune Mt 1,2 este forta
normala Fn 1,2.
Componentele acesteia (figura 1.45) sunt:
- forta tangentiala Ft 1,2:
M t1, 2
Fr1, 2 = 2 ⋅ (1.122)
d w1,2
46
Transmisii mecanice cu roti dintate
Daca dantura este nedeplasata, d w 1,2 devine d1,2 iar tgα w devine tgα 0 . Evident, din
relatiile de mai sus, se poate exprima încarcarea totala Fn 1,2 :
Ft 1,2 Ft1, 2
Fn1, 2 = , respectiv Fn1, 2 = (1.124)
cos a w cos a 0
Mt1
rw1
(r1 )
Fr
Fn αw
(α 0 )
Ft
T T
C
rw2
(r2 )
Mt2
Figura 1.45
Pe baza datelor din figura 1.46 se pot deduce expresiile componentelor: tangentiala
Ft1,2 , radiala Fr1,2 si axiala Fa1,2 - aceasta conducând la încarcarea suplimentara a lagarelor,
respectiv a fortei normale Fn1,2:
M t1, 2
Ft1,2 = 2 ⋅ (1.125)
d w1,2
tg a 0 n
Fr1, 2 = Ft1, 2 ⋅ = Ft1,2 ⋅ tg a t , în care a 0n = a 0 = 20° (1.126)
cos ß 0
Fa1, 2 = Ft1,2 ⋅ tgß 0 (1.127)
Ft1, 2
Fn1, 2 = ⋅ cos a 0n (1.128)
cos ß 0
47
Organe de masini. Transmisii mecanice
Fr
d
β0
Ft Fte
β0
Fn
Fa Fte
re
Figura 1.46
Pe baza datelor din figura 1.47 se pot deduce componentele fortei normale Fn 1,2 si
aceasta însasi:
M t1, 2
Ft1,2 = 2 ⋅ (1.129)
d m1,2
Ft1,2
Fn1, 2 = (1.132)
cos a 0
48
Transmisii mecanice cu roti dintate
Tabelul 1.2
Caracteristica masinii conduse
Caracteristica Soc moderat
Soc puternic
masinii Uniforma (transportor cu banda
(presa mecanica,
motoare (agitator de lichid, cu sarcina variata
concasor, compresor
ventilator centrifugal) moderat, malaxor,
cu un cilindru)
masina- unealta)
Uniforma (motor
1 1,25 > 1,75
electric, turbina)
Soc moderat (motor
cu ardere inerna cu 1,25 1,5 >2
4 ÷ 6 cilindrii)
Soc puternic (motor
cu ardere inerna cu 1,5 1,75 > 2,25
1 ÷ 3 cilindrii)
Fr1 F′
δ1
δ2
Fr2 Fa1
Ft Fn
F′
αon
F′
Fa2 Ft
Figura 1. 47
49
Organe de masini. Transmisii mecanice
0,5⋅µ⋅Fn
µ⋅Fn
µ⋅Fn 0,5⋅µ⋅Fn
Figura 1.48
Puterea pierduta prin frecarea de alunecare a flancurilor într-un punct oarecare X poate
fi exprimata cu aproximatie:
Pf = Ff ⋅ v a = µ ⋅ Fn ⋅ CX ⋅ (? 1 + ? 2 ) (1.133)
Cum CX =
(CE + CA) = e a ⋅ p b , rezulta:
mediu 2 4
(? 1 + ? 2 )
Pf = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅ (1.134)
4
?2
1 +
Pf ? 1 (1.135)
M f1 = = µ ⋅ Fn ⋅ e a ⋅ p b ⋅
?1 4
p 1 1
? A = ⋅ µ ⋅ ea ⋅ + (1.136)
2 z1 z2
? =1−? A (1.137)
p 1 1
? =1− ⋅ µ ⋅ ea ⋅ + (1.138)
2 z1 z 2
50
Transmisii mecanice cu roti dintate
Au fost determinati experimental coeficientii medii de frecare (µ), dupa cum este
prezentat în Tabelul 1.3
Tabelul 1.3
Tipul angrenajului Coeficientul mediu de frecare
Angrenaje uzuale din oteluri de îmbunatatire 0,08…0,10
Angrenaje din oteluri durificate cu dantura rectificata 0,04…0,07
unse cu uleiuri aditivate
Angrenaje care functioneaza în medii deschise 0,12…0,16
Z1
Fn
B
Arbori purtatori Dinti conjugati
necoplanari fara încarcare Dinti conjugati
sub sarcina
Figura 1.49.a Figura 1.49.b Figura 1.49.c
Raportul dintre sarcina specifica maxima wmax si sarcina specifica medie wmed
defineste factorul de repartitie longitudinala a sarcinii KF β , pentru calculul de rezistenta la
încovoiere la piciorul dintelui, respectiv KH β , pentru calculul de rezistenta la solicitarea de
contact.
51
Organe de masini. Transmisii mecanice
wmax
wm
Generic:
w max
KF sau H ß = >1 (1.139)
w med
Pentru exemplificare, prezentam în figura 1.51 functia KH β = f(ψ d), pentru un otel cu
duritatea HB > 3500 MPa. Dreapta 1 corespunde unei roti în consola executata în treaptele
inferioare de precizie 9-10; dreapta 2 – roata în consola, treptele de precizie 7-8 sau roata
montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 9-10; dreapta 3 – roata în consola,
treptele de precizie 5-6, roata montata asimetric fata de lagare, treptele de precizie 7-8 sau
roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6; dreapta 4 - roata montata
asimetric fata de lagare, treptele de precizie 5-6 sau roata montata simetric fata de lagare,
treptele de precizie 7-8; dreapta 5 - roata montata simetric fata de lagare, treptele de precizie
5-6. Variabila ψ d reprezinta raportul dintre latimea rotii B si diametrul de divizare al
pinionului d1.
KHβ 1
HB > 3500 MPa 2
3
1,5 4
5
B
1 Ψd =
0 0,5 1 d1
Figura 1.51
La angrenaje cu roti din materiale cu HB < 3500 MPa, datorita rodarii, se va lua
KHβ ′ = (1 + KHβ1 ) / 2 unde KHβ1 corespunde rotii din materialul cel mai dur al perechii de dinti
conjugati.
Stabilirea factorului de distributie longitudinala a sarcinii nominale se face în functie
de: duritatea flancurilor (în functie de care este sau nu este posibila corectarea erorilor de
executie prin rodaj), lungimea dintilor (prin raportul ψ d), treapta de precizie si pozitia rotii în
52
Transmisii mecanice cu roti dintate
Tabelul 1.4
cb
Figura 1.52
La angrenajele precise cu dantura dreapta, când vârful dintelui începe angrenarea, sunt
cel putin doua perechi de dinti aflate simultan în angrenare (angrenare unipara), ceea ce
înseamna ca sarcina pe dinte este, în acel moment Fn / 2. Evolutia încarcarii dintelui este
sugerata de figura 1.53. Aceasta distributie este influentata de erorile de executie, îndeosebi
de abaterea pasului de baza. Ca urmare, sarcina nominala Fn trebuie corectata cu factorul de
repartitie frontala Kα în punctul de intrare A si în punctul de iesire din angrenare E, astfel:
53
Organe de masini. Transmisii mecanice
c(t)
E j
f(t)
D
C Fn K
Fn
B
A 0,5⋅Fn
Fn
(1.141)
cz = B
f
1 1 1
= + (1.142)
c z c z1 c z 2
În figura 1.55.a este reprezentata variatia rigiditatii în timpul angrenarii pentru dintele
1 al rotii motoare; în figura 1. 55.b apare, în plus, atât variatia rigiditatii în timpul angrenarii
pentru dintele 2 al rotii conduse cât si variatia perechii de dinti 1-2 cu numarul n. Însumând
variatiile rigiditatilor perechilor de dinti n-1, n si n + 1 (figura 1.55.c) pe toata lungimea
segmentului de angrenare AE, se obtine o functie care, singura, poate conduce la o
comportare puternic dinamica a perechilor de dinti aflati în angrenare. Daca la aceasta se
adauga si variatia încarcarii normale (figura 1.56.a) ce revine danturii pe segmentul de
angrenare AE, obtinem un tablou dinamic impresionant. Este adevarat ca, tinând cont de
efectul dat de amortizarea lubrifiantului, functia prezentata în figura 1.55.c se modifica,
favorabil (figura 1.55.d). Datorita deformarii diferite a dintilor conjugati sub sarcina, roata 1
se roteste cu un arc mai mare decât cel teoretic, ceea ce face ca perechea urmatoare de dinti sa
nu intre în angrenare pe traiectoriile si la timpii preconizati.
54
Transmisii mecanice cu roti dintate
cz cz n
A B C D E A B C D E A B C D E A B C D E
Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii Variatia rigiditatii
unui dinte unei perechi de dinti perechilor succesive tinând cont de
de dinti amortizarea uleiului
Din acest motiv rezulta socuri care pot fi atenuate prin flancarea danturii adica prin
prelucrarea suplimentara a capului dintelui pinionului cu cota ∆a, pe înaltimea ∆ha sau/si prin
prelucrarea suplimentara a piciorului dintelui rotii conduse cu cota ∆f (figura 1.25.a si b).
În figura 1.56.b este reprezentata sageata unui dinte al perechii n, iar în figura 1.56.c
variatia rigiditatii perechilor de dinti care participa la angrenare pe segmentul AE.
În figura 1.56, cu linie continua sunt reprezentate functiile pentru dantura neflancata
iar cu linie întrerupta – aceleasi functii, pentru dantura flancata. Avantajul adus de flancare
este deosebit pentru ameliorarea dinamicii angrenarii.
a)
Figura 1.56
Mt dinamic
K v =1 + (1.143)
Mt no min al
55
Organe de masini. Transmisii mecanice
Spre exemplificare, în figura 1.57.a este reprezentata functia KV = f(v), în care v este
viteza periferica a rotii; dependenta de turatie (figura 1.57.b) scoate în evidenta importanta
flancarii danturii.
KV KV
dinti drepti, 9-10, drepti
treapta 11-12 11-12, înclinati dinti neflancati,
7-8, drepti cu erori de executie
2 9-10, înclinati dinti neflancati,
5-6, drepti fara erori de executie
7-8, înclinati
dantura înclinata, dinti flancati,
1
treapta 5-6 fara erori
v n
0,85⋅ncr ncr 1½⋅ncr
Figura 1.57 a Figura 1.57 b
sF =
(FE
tC ⋅ hF )
S 2F (1.145)
B ⋅
6
cos a E h F
sF = FtCC ⋅ ⋅
cos a 0 B ⋅ S F
2 (1.146)
6
h cos a E
YF = 6 ⋅ F ⋅
m SF 2 (1.147)
⋅ cos a 0
m
56
Transmisii mecanice cu roti dintate
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K F ß ⋅ YF
sF = ≤ s F p1, 2 (1.148)
B⋅m
s Flim ⋅ K F N ⋅ YF x ⋅ YS
s Fp = (1.149)
sF
σF lim este rezistenta limita pentru solicitarea la oboseala prin încovoiere la piciorul
dintelui, aceasta reprezinta valoarea maxima a tensiunii de încovoiere pentru un ciclu pulsator
pe care dintele o poate suporta 107 cicluri de functionare fara a se produce ruperea; YS este
coeficientul concentratorului de tensiune de la baza dintelui, dependent de marimea razei de
racordare ρ si de gradul de lustruire a racordarii de la piciorul dintelui (figura 1.59).
FrCE FnC
αE
C α0 Ft CE
Ft C
FrCC 30° 30° hF
FnC
SF
– σF
indicele“c”=calcul +
Figura 1.58
Pentru ρ/mn = 0,25 coeficientul YS este egal cu 1. S-a notat cu KF N factorul numarului
de cicluri. Pentru un numar de cicluri de încarcare N ≥ 107 , K F n = 1. Pentru N ∈ (103 …107 )
cicluri de încarcare, factorul numarului de cicluri devine KF n = (107 / Nred)1/ 9 (figura 1.60).
YS σ
KFN⋅σF lim
1,1
σF lim
1
0,9 N
ρ/mn
0 0,1 0,2 0,3
Nred 107
Figura 1.59 Figura 1.60
57
Organe de masini. Transmisii mecanice
K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
m ≥ M t 1 ⋅ (i 1, 2 + 1)⋅
2 F lim
s (1.150)
? a ⋅ a ⋅ ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x
sF
în care ψ a este raportul (B / a), a fiind distanta dintre axele rotilor dintate.
Pentru dantura înclinata relatiile de verificare, respectiv de dimensionare sunt:
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
sF = ≤ s F p 1, 2 (1.151)
B ⋅ mn
K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF ⋅ Yß
m n ≥ M t1 ⋅ (i 1, 2 + 1)⋅
2 F lim
s (1.152)
? a ⋅ a ⋅ ⋅ YS ⋅ K F N ⋅ YF x
sF
Ft 1,2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ YF
sF = ≤ s F p1, 2 (1.153)
B ⋅ mm
M t 1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Fß ⋅ Y F ⋅ sin d1 (1.154)
mm ≥ 4⋅
s Flim
? Rm ⋅ d m1 ⋅ ⋅ YS ⋅ K F n ⋅ YF x
2
sF
58
Transmisii mecanice cu roti dintate
1
Fn C ⋅ E 2
sH = 0,175 ⋅ (1.155)
⋅
B ?
•
FnC C ρ1C
B Fn C
E1
ρ1 ρ2 C
K2 ⋅ αw σH K1
• •
FnC
σH
rw2
•
E2
O2
ρ2
K2
B •
Facând înlocuirile:
sin a w tga w
? 1C = r w1 ⋅ sin a w = r1 ⋅ cos a 0 ⋅ = d 1 ⋅ cos a 0 ⋅ (1.156)
cos a w 2
sin a w tg a w
? 2 C = rw 2 ⋅ sin a w = r2 ⋅ cos a 0 ⋅ = d 2 ⋅ cos a 0 ⋅ (1.157)
cos a w 2
1 (i1, 2 + 1)
= 2⋅ (1.158)
? d1 ⋅ i 1, 2 ⋅ cos a 0 ⋅ tg a w
1
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1, 2 + 1) 2
s H1, 2 = Z M1, 2 ⋅ Z H ⋅ ≤ s H p1, 2 (1.159)
B ⋅ d 1,2 ⋅ i1, 2
59
Organe de masini. Transmisii mecanice
Ft 1, 2 = 2 ⋅
M t1
; a = d1 ⋅
(i1,2 + 1); B = ? a ⋅a
d1 2
se obtine formula de dimensionare cu ajutorul careia se determina distanta dintre axele rotilor
cilindrice cu dantura dreapta:
M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z2M ⋅ Z 2H ⋅ s 2H
a min ≥ (i1,2 + 1) ⋅3 2 2 2 2
(1.160)
2 ⋅ ? a ⋅ i 1,2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W
Pentru rotile dintate cilindrice cu dantura înclinata, relatiile de verificare, respectiv de
dimensionare sunt asemanatoare:
1
Ft 1, 2 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (i1,2 + 1) 2 (1.161)
s H1, 2 = Z M ⋅ Z HC ⋅ Z e ⋅ ≤ s H p1,2
B ⋅ d1, 2 ⋅ i 1,2
M t1 ⋅ K A ⋅ K a ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ Z 2M ⋅ Z 2e ⋅ s 2H
a min ≥ (i1,2 + 1) ⋅ 3 2 2 2 2
(1.162)
2 ⋅ ? a ⋅ i1, 2 ⋅ s H lim ⋅ K HN ⋅ Z R ⋅ Z W
echivalente.
Pentru rotile dintate conice cu dantura dreapta, relatiile de verificare la încovoiere si
de dimensionare la tensiune de contact sunt:
1
1 2
t 1, 2
F ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ (i v + 1 ) 2
s H1, 2 = Z M ⋅ Z Hv ⋅ ≤ s H p1,2
(1.163)
B ⋅ d m v1 ⋅ i v
60
Transmisii mecanice cu roti dintate
1
M t1 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ Z2M ⋅ Z2Hv 3
d m1 ≥ 4 ⋅ (1.164)
i1, 2 ⋅ ? Rm ⋅ s 2H p
Tabelul 1.5
β0 45° 50° 75° 86°
z1 7 6 4 1
Marirea portantei se poate realiza înlocuind contactul punctual cu unul liniar; pentru
aceasta s-a realizat o roata globoidala care angreneaza cu un melc cilindric (figura 1.64).
roata roata
condusa globoidala
cilindrica melcata
melc melc
cilindric cilindric
61
Organe de masini. Transmisii mecanice
melc
globoidal
β1
γ1
62
Transmisii mecanice cu roti dintate
Pentru angrenare corecta, melcul real si roata melcata trebuie sa aiba aceeasi distanta
dintre axe ca si cea realizata în timpul danturarii rotii melcate. Ca urmare, diametrul de
divizare al melcului d1 coincide cu diametrul de rostogolire dw 1 al acestuia.
Melcul cu deplasare nula de profil este caractrizat prin modulul axial standardizat
(STAS 822-82) mx , prin modulul normal mn si prin modulul frontal mt . Între acestea exista
relatiile: mx 1 = mt 2 = m si mn 1 = mn 2 .
h0a
h0f h0
d0 da
df
β0
px
γ01 Cilindru de referinta
Figura 1.67
z1 ⋅px
d01
γ01
z1 ⋅pn
γ01
π⋅d0
Figura 1.68
63
Organe de masini. Transmisii mecanice
p n = p x ⋅ cos ? 01 (1.165)
m n = m x ⋅ cos ? 01 (1.166)
d 01
ctg ? 01 = tgß 0 = p ⋅ (1.167)
p x1 ⋅ z1
d 01
ctg ? 01 = p ⋅ (1.168)
p ⋅ m x1 ⋅ z1
d 01 = m x1 ⋅ z1 ⋅ ctg? 01 (1.169)
d 01 = m ⋅ q (1.170)
Adoptarea unui sir de valori pentru coeficientul diametral permite limitarea numarului
frezelor melc necesare danturarii. Adoptarea coficientului q este o problema de optimizare
sugerata de datele din Tabelul 1.6. Din tabel se observa ca, daca q are valori scazute, exista
pericolul ca melcul sa se rupa, datorita faptului ca diametrul de divizare d0 scade de
asemenea; totodata, scade si latinea B a rotii melcate, ceea ce înseamna o economisire a
materialului din care se confectioneaza aceasta, dar si o crestere a încarcarii care revine
danturii.
Ca avantaj al reducerii coeficientului diametral este si cresterea randamentului η. În
consecinta, adoptarea unui coeficient diametral mai mare sau mai mic este o optiune care
depinde de scopul utilizarii angrenajului.
Tabelul 1.6
Q⇓ γ0 1⇑ η⇑ d0 ⇓ B⇓
Q⇑ γ0 1⇓ η⇓ d0 ⇑ B⇑
64
Transmisii mecanice cu roti dintate
Pe baza notatiilor din figura 1.69 se pot prezenta principalele elemente geometrice ale
unui angrenaj globoidal:
df1
d01
da1
ad
da2
da 2 max
d2
df2
L
Figura 1.69
Lungimea melcului:
65
Organe de masini. Transmisii mecanice
d 01
Raza de curbura a suprafetei de vârf este: r E 2 = −m (1.187)
2
Tabelul 1.7
Clasa Simbolul melcului Caracterizare
ZE Melc în evolventa
Melci riglati
ZA Melc arhimedic
ZN1 Melc cu profil rectiliniu în plan normal pe dinte
ZN2 Melc cu prifil rectiliniu în plan normal pe gol
Melci neriglati
ZK1 Melc generat cu freza disc dublu conica
ZK2 Melc generat cu freza deget conica
η = ηa ⋅ ηu ⋅ ηl ⋅ ηv (1.193)
66
Transmisii mecanice cu roti dintate
ηa = 0,70…0,75, pentru z1 = 1;
ηa = 0,75…0,82, pentru z1 = 2;
ηa = 0,82…0,92, pentru z1 = 3 sau z1 = 4.
tg? 01
?a = (1.194)
tg ( ? 01 + f ′)
2 ⋅ M t1
Ft 1 = Fa 2 = (1.195)
d 01
Ft 1
Ft 2 = Fa 1 = (1.196)
tg (? 01 + f ′ )
Ft 1 ⋅ cos f ′ ⋅ tg? 01
Fr 1 = Fr 2 =
(
tg ? 01 + f ′ ) (1.197)
Ft1
Fn 1 = Fn 2 = (1.198)
sin ? 01 ⋅ cos a 0 n
Fr 2 Fr 2
Fa 1 Ft 2 Fa 2 Ft 1
Fr 1 Fr 1
Figura 1.70
67
Organe de masini. Transmisii mecanice
1
Fn C ⋅ E 2
sH = 0,175 ⋅ (1.199)
l ⋅ ?
min n2
si se aplica pentru materialul rotii melcate care este mai putin rezistent decât materialul
melcului.
Sectiunea în care se determina razele de curbura ale dintilor în contact este aceea
pentru care flancurile melcului sunt drepte (ρ → ∞).
Astfel:
1 1 cos ß 2
= = 2⋅ (1.200)
? ? 2n d w 2 ⋅ sin a w
KA ⋅ K V ⋅ K H ß
Fn c 2 = Fn 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß = Ft 2 ⋅ (1.201)
cos a o n ⋅ cos ? 01
K A ⋅ KV ⋅ KHß
Fn c 2 = Ft 2 ⋅ (1.202)
cos a o n ⋅ cos ß 2
l = θ ⋅ π ⋅ dw 1 (1.203)
68
Transmisii mecanice cu roti dintate
iar lungimea minima, obtinuta prin însumarea tuturor liniilor de contact este:
0,75 ⋅ l ⋅ e
l min = (1.204)
cos ß 2
Pentru gradul de acoperire ε =2, lungimea minima poate fi aproximata prin relatia:
1,3 ⋅ d w1
l min = (1.205)
cos ß 2
1
Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß 2
s H = ZM ⋅ ZHv ⋅ ≤s H p2
(1.206)
1 , 3 ⋅ d w1 ⋅ d w2
1
M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ (Z M ⋅ Z H ) 2 3
a min ≥ (z 2 + q ) ⋅ (1.207)
5,2 ⋅ s 2H p2 ⋅ z 22 ⋅ q
s F2 = Ft 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K H ß ⋅ K a ⋅ YF2n ≤ s Fp (1.208)
respectiv de dimensionare:
M t 2 ⋅ K A ⋅ K V ⋅ K Hß ⋅ K a ⋅ YF 2 n ⋅ (z 2 + q ) 2
m n 2 ≥ 0,86 ⋅ (1.209)
s F p2 ⋅ a 2 ⋅ q ⋅ z 2
în care:
- P1 este puterea transmisa (kW);
- K este coeficientul global de transfer de caldura [W / m2 ⋅ grad] (pentru circulatie
slaba a aerului K = 8…10, iar pentru circulatie intensa a aerului k = 14…16);
- tu este temperatura medie a uleiului la functionarea angrenajului.
Din (1.210) rezulta realatia de verificare a temperaturii de functionare:
69
Organe de masini. Transmisii mecanice
P1 ⋅ (1 − ? )
t u = t 0 + 103 ⋅ ≤ t ua (1.211)
K ⋅S
(
K ⋅S ⋅ tua − t0 )
P1T = ≥ P1 (1.212)
10 3 ⋅ (1 − ? )
Daca P1T < P1 , este necesara nervurarea carcasei (solutie neeconomicoasa), ventilarea
carcasei (modelul de calcul este însa diferit), sau se adopta solutia recircularii fortate a
uleiului.
Pentru angrenaje stationare, fara ventilator, cu carcasa nervurata, distanta dintre axele
rotilor angrenajului se predimensioneaza cu formula:
1
P ⋅ (1 − ? ) 1, 7 (1.213)
a min = 12,076 ⋅ 1
K ⋅ (t ua − t 0 )
Daca exista si ventilator, factorul K se dubleaza; daca melcul este dispus deasupra
rotii, se va lua în calcul (0,8 ⋅ K), în loc de K. În cazul solutiei cu racire fortata, modelul de
calcul a disiparii caldurii trebuie adaptat, luând în considerare întreg sistemul de
racire-recirculare.
a) b) c) d)
Figura 1.71
70
Transmisii mecanice cu roti dintate
În figura 1.71.a este vorba de roti cilindrice cu dantura dreapta; între flancuri se
formeaza o pana de ulei adica un interstitiu convergent care, alimentat cu lubrifiant si
beneficiind de o viteza de translatie relativ ridicata - în special la începutul si la sfârsitul
angrenarii perechii de dinti, conduce, teoretic, la stabilirea regimului de ungere
hidrodinamica.
De acest regim nu beneficiaza polul angrenarii, în care viteza de alunecare este nula.
La rotile dintate conice cu dinti drepti (figura 1.71.b), viteza tangentiala de alunecare
va este, ca si în primul caz, perpendiculara pe linia de contact a flancurilor dintilor conjugati;
exista deci conditiile teoretice realizarii ungerii hidrodinamice.
La rotile dintate cu dantura înclinata (figura 1.71.c) nu exista decât partial conditiile
ungerii hidrodinamice, datorita faptului ca viteza de alunecare va nu este perpendiculara pe
linia de contact dintre flancuri.
Cazul cel mai dezavantajos este cel al angrenajelor melcate (figura 1.71.d) la care, în
perioada de început a angrenarii, viteza de alunecare va este orientata în lungul liniei de
contact dintre flancuri, nefiind astfel îndeplinite conditiile ungerii hidrodinamice. Spre
sfârsitul angrenarii, viteza de alunecare are o directie perpendiculara pe linia de contact dintre
flancuri, fiind întrunite conditiile minime pentru ungerea hidrodinamica. Chiar în primul
moment al începerii angrenarii, contactul dintre flancuri se realizeaza într-un punct, conditiile
ungerii fiind cele mai dezavantajoase; în acest caz, se stabileste între flancuri regimul de
ungere mixt sau regimul limita.
Fata de cazul lagarelor hidrodinamice la care interstitiul convergent este asigurat
permane nt, la angrenaje pelicula portanta are geometrie variabila. Acceptarea regimului
hidrodinamic în cazul unor angrenaje a condus, prin calcul, la grosimi de film de ordinul
zecimilor de microni; aceste grosimi sunt însa mai mici decât înaltimea asperitatilor
flancurilor dintilor. Acest rezultat teoretic, în dezacord cu realitatea, conduce la necesitatea
luarii în evidenta a încarcarilor extrem de mari care revin unor suprafete extrem de înguste. Se
ajunge astfel la considerarea regimului de ungere elastohidrodinamic (EHD).
Sub încarcarea Fn , flancurile se deformeaza elastic, iar uleiului îi creste vâscozitatea.
Modelul de calcul pentru regimul de ungere EHD a condus la valori ale grosimii filmului de
ordinul unui micron, de acelasi ordin de marime cu rugozitatea flancurilor. Se poate exprima
empiric, în microni, grosimea filmului astfel stabilit cu formula:
în care:
- η0 este vâscozitatea dinamica a uleiului la intrarea în angrenare exprimata în Poise;
- v = vt 1 + vt 2 cu vt 1 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω1 si vt 2 = r1 ⋅ sinα 0 ⋅ ω2 si
- ρ este raza de curbura echivalenta data de relatia 1 / ρ = ρ1 ⋅ ρ2 / ρ1 + ρ2 .
Grosimea minima calculata se compara cu rugozitatea obtinuta dupa rodaj
R a = R 2a 1 + R 2a 2 în care Ra1,2 sunt rugozitatile flancurilor conjugate.
Se noteaza cu χ = hmin / Ra parametrul grosimii filmului de lubrifiant.
Pe baza celor prezentate mai sus, în figura 1.72 sunt prezentate domeniile care
delimiteaza regimurile de ungere întâlnite la angrenaje; diagrama respectiva este de tip SKF.
Pentru χ ≤ 1, regimul de ungere este de tip “la limita”; acesta poate fi asigurat doar cu
uleiuri puternic aditivate cu clor si sulf, acesta fiind cazul angrenajelor melcate.
Pentru χ = 1,0…1,5, regimul de ungere este “la limita”, mixt sau EHD partial. Uzura
puternica poate provoca lustruiri si exfolieri. Regimurile mentionate necesita uleiuri aditivate
cu plumb si fosfor.
71
Organe de masini. Transmisii mecanice
Pentru χ = 1,5…3,0, regimul are circa 80% zone cu ungere fluida EHD si 20% zone
cu ungere “la limita”. Este necesara folosirea uleiurilor de mare vâscozitate cu aditivi pentru
onctuozitate.
%
80
0,8 1 1,5 2 3
Parametrul filmului, χ
Figura 1.72
Daca χ > 3, ungerea fluida în regin hidrodinamic este asigurata pe aproape 100% din
întreaga suprafata activa a flancurilor. În acest caz, se poate folosi ulei neaditivat, dar de mare
vâscozitate, pentru a fi asigurate grosimi mari ale filmului de lubrifiant.
Dezavantajul utilizarii uleiurilor foarte vâscoase este ca, la rece, pornirea masinii se
face cu dificultate.
Cerintele pe care trebuie sa le îndeplineasca uleiurile pentru angrenaje sunt: stabilitate
chimica ridicata, proprietati antifrictiune, antiuzare si antigripare.
Alegerea uleiurilor pentru angrenaje se face pe baza încarcarii specifice (Ft / B ⋅ m),
vitezei maxime de alunecare, materialului danturii si temperaturii de functionare. Limita
maxima de temperatura în functionarea angrenajului este 90 °C.
Pentru ungerea angrenajelor se folosesc uleiuri minerale neaditivate, moderat aditivate
si, la angrenaje melcate, uleiuri minerale puternic aditivate. Se folosesc si uleiuri sintetice
(stabile chimic si cu o foarte mica variatie a vâscozitatii cu temperatura) al caror cost este
însa ridicat.
Uleiurile sintetice pot fi utilizate în gama de temperatura cuprinsa între minus 80 °C si
plus 300 °C, iar pentru scurte perioade de timp chiar pâna la 500 °C.
Ca unsori consistente se utilizeaza cele aditivate cu bisulfura de molibden sau cu
grafit. Uleiurile cele mai frecvent folosite sunt cele minerale moderat aditivate (EP 1) sau
puternic aditivate (EP 2). Uleiurile din prima clasa sunt destinate angrenajelor cilindrice si
angrenajelor conice, pentru conditii normale de functionare.
Uleiurile puternic aditivate sunt folosite la angrenaje hipoide (melcate) sau la
angrenaje conice puternic încarcate si care au un regim termic de functionare sever. Ca regula,
sunt de preferat uleiurile mai vâscoase la care pierderile prin barbotare sunt mai mari.
Exemple de uleiuri: TIN 25 EP – ulei mineral moderat aditivat cu aditivi antioxidanti
si antispumanti, utilizabil pâna la 80 °C; T 80 EP 2 – ulei mineral cu 7% aditivi
multifunctionali, inclusiv EP, deci puternic aditivat, utilizabil la motoarele auto pe timp de
iarna; T 90 EP 2 – ulei mineral putenic aditivat, asemanator cu T 80 EP 2 dar mai vâscos,
utilizabil la motoarele auto pe timp de vara.
72
Transmisii mecanice cu roti dintate
Este dificil de creat un model de calcul pentru conditiile care pot conduce la griparea
unui angrenaj.
Sunt cunoscute drept criterii pentru calculul de verificare la gripaj urmatoarele:
a) puterea limita transmisibila fara gripare;
b) b) temperatura instantanee limita – t F ;
c) c) temperatura medie limita – t med ;
d) d) tensiunea limita de contact σ H.
Conform teoriei lui Block, a temperaturii instantanee limita, gripajul apare în punctele
A si E în care temperaturile atinse de flanc sunt maxime, desi tensiunea maxima este atinsa în
punctele B si D.
Block considera ca nu apare gripajul daca temperatura maxima a dintilor nu depaseste
o valoare admisibila. Datorita încarcarii puternice a flancurilor, pe acestea se produce o
temperatura totala, maxima t M = t med + t F în care t F este o temperatura instantanee, de vârf,
fulger. Se apreciaza ca t F = 200 °C…1000 °C pe suprafete de ordinul a 10 – 3 mm2 , în timpi de
ordinul a 10 – 3 secunde.
Conform teoriei lui Block – Kelley:
t M = t med +
(
265 ⋅ Cf ⋅ µ ⋅ Fn ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ v t 1 − v t 2 )≤t
( )
Ma
bH 5,5 (1.215)
B ⋅ cos a 0 t ⋅ ⋅ v t1 + v t 2 ⋅
2 5,5 − R t
în care:
- t med este temperatura medie a corpului rotii;
- C f este o constanta de material dependenta de conductibilitate, de greutatea specifica
si de caldura specifica a uleiului;
- µ este coeficientul conventional de frecare între flancuri (pentru flancuri durificate si
rectificate valoarea medie a lui µ este 0,06);
- vt1,2 = π ⋅ n1,2 ⋅ ρ1,2 / 30, n1,2 fiind turatiile rotilor iar ρ1,2 fiind razele de curbura ale
flancurilor conjugate;
- bH este semilatimea benzii de contact data de relatia :
Ft ⋅ K A ⋅ K v ⋅ K H ß ⋅ ? 1 ⋅ ? 2
b H = 0,021 ⋅ (1.215)
(? 1 + ? 2 ) ⋅ B ⋅ cos a t
t M lim
tMa = (1.216)
1,2K 2(3)
73
Organe de masini. Transmisii mecanice
Tabelul 1.8
TIN 42 EP 150…160
T 80 EP 2 330…369
T 90 EP 2 360…400
1.29 Bibliografie
1. Gafitanu, M. s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura tehnica, Bucuresti, 1993.
2. Manea, Gh., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, Bucuresti, 1958.
3. Niemann, G., Machinenelemente, Vol. II. Getribe, Springer Verlag,
Berlin/Heidelberg/New York, 1972.
4. Chisiu, A. s.a., Organe de masini, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti,
1976.
5. Dudley, D.W., Gear Handbook, McGraw-Hill Book Company, New
York/Toronto/London/Sydney, 1962.
6. Henriot, G., Traité theorique et pratique des engrenages, Vol. II, Dunod, Paris,
1961.
7. Miloiu, Gh., s.a., Transmisii mecanice moderne, Editura tehnica, Bucuresti, 1980.
8. Pavelescu, D., Tribologie, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1977.
9. Radulescu, Gh., Organe de masini. Angrenaje cilindrice, Vol. II, Institutul
Politehnic Bucureti, 1980.
10. Sauer, I. s.a., Angrenaje, Vol. I si II, Editura tehnica, Bucuresti, 1970.
11. Musat, M. si Stoica, G., Îndrumar de proiectare pentru transmisii mecanice,
Printech, Bucuresti, 1998.
74
2. TRANSMISII PRIN FRECARE
p0
F
ω1 p pEHD
D1
T
h
U1
T
D2 ηa η
h
F U2
ω2 a a
2⋅a
y 2 2
x y
p = p0 ⋅ 1 − −
2⋅b
B
b a
Figura 2.1
Între elementele transmisiei EHD din figura 2.1 exista o solicitare de contact cu
rostogolire. Cu ηa s-a notat vâscozitatea în conditii normale, iar cu η s-a notat vâscozitatea în
functie de presiune si temperatura.
Forta tangentiala T aparuta din necesitatea transmiterii puterii creeaza o solicitare de
forfecare în pelicula portanta de lubrifiant, cu deformatii complexe (elastice, plastice si
vâscoase), ceea ce determina viteze diferite U1 si U2 pe cele doua elemente. Transmisia
functioneaza cu o alunecare ∆U = U 1 − U 2 , care, scrisa sub forma adimensionala, poarta
numele de alunecare specifica si se calculeaza cu:
2? U 2( U1 − U 2 )
?= = (2.1)
U1 + U 2 U1 + U 2
Organe de masini. Transmisii mecanice
T
µ Raportul: µ= se numeste
F
µmax coeficient de tractiune iar dependenta
µ = f ( ? ) este data mai jos în figura 2.2.
µn La valori foarte mici ale alunecarii
specifice dependenta este liniara.
La o anumita alunecare specifica,
coeficientul de tractiune devine maxim
(0,03 … 0,1).
Cresterea în continuare a lunecarii
ξ determina scaderea coeficientului de
O tractiune producându-se fenomenul de
ξopt patinare.
Figura 2.2
2.1.1 Avantajele transmisiilor EHD
? 1 D 2 U1 D 2 2 + ?
i12 = = ⋅ = ⋅ (2.2)
? 2 D1 U 2 D1 2 − ?
76
Transmisii prin frecare
Fig. 2.3
Miscarea de sprijin este o miscare de pivotare cu viteza ω, în jurul unui punct numit
pol de pivotare (de sprijin), miscare ce apare ca rezultat al înclinarii suprafetelor de contact în
raport cu axele de rotatie a elementelor (Fig. 2.4 a, b, c, d).
Miscarile de alunecare laterala si de spin provocând solicitari de forfecare parazite în
filmul de lubrifiant, determina scaderea capacitatii portante si a randamentului.
ω2
ωS2 ω1 α
ωS1
ω1 ω2 ω1
ωS2
α ω2
ωS1 =ω1 ω2
a) b)
α
α ω1
ω2
ωS1 β−γ
ω1
γ ω2
β−γ
ωS2
ω2
β ω1
ω2 ωS2
ω1 ωS1
c) d)
Figura 2.4
77
Organe de masini. Transmisii mecanice
1
T t 1,2 K⋅ ?a 2
µ max = = 0,87 ⋅ a ⋅ t 0 + 1,74 ⋅ 0 ⋅ ln ⋅ (2.3)
F max p t 0 ⋅ h ß ⋅ (1 + 9,55)
2.1.4 Randamentul
Pu T ⋅ U2
?= = (2.4)
Pu + Phe + Phl + Prl T ⋅ U 2 + Phe + Phl + Frl ⋅ U
unde: Pu – puterea utila; Phe – pierdere de putere datorata histerezisului elastic al materialului
rotilor; Phl – pierdere de putere datorata histerezisului la forfecarea lubrifiantului; Prl –
pierdere de putere datorata reologiei lubrifiantului; Frl – forta de tip reologic; U = U1 + U 2
este viteza de rostogolire.
F F
ω1
ω1
D1
D1
µ T
T
F
T ω2
D2
D2
F
ω2 B
Figura 2.5
Pentru cazul general al transmisiei cu frictiune (fig. 2.5), conditia de functionare este:
T < Ff = µ ⋅ F; (2.5)
2 ⋅ M t1
T < Ff = µ ⋅ F; < µ ⋅ F; (2.6)
D1
2 ⋅ ß ⋅ M t1
=µ⋅F (2.7)
D1
Tabelul 2.1
µ
Cuplul de materiale
Cu ungere Fara ungere
Otel calit / otel calit 0,05 ... 0,06 0,15 ... 0,18
Otel / fonta - 0,15 ... 0,20
Textolit / otel; fonta cenusie - 0,2 ... 0,25
Ferodo / otel - 0,3 ... 0,35
Cauciuc / fonta cenusie, otel - 0,45 ... 0,85
79
Organe de masini. Transmisii mecanice
În conditiile absentei ungerii, uzura este rapida, se schimba conditiile cinematice si ale
transmisiei de putere. Din aceste motive se limiteaza puterea transmisa la maximum 150 kW;
vitezele periferice maxime nu vor depasi 10 m/s.
Pentru transmisia prezentata în fig. 2.5, vitezele periferice ale celor doua roti sunt:
π ⋅ D1 ⋅ n 1 π ⋅ D2 ⋅ n 2
v1 = ; v2 = (2.8)
60 60
n1 D 2
i 12 = = (2.9)
n 2 D1
Datorita alunecarii elastice care apare între cele doua roti de frictiune, raportul de
transitere real este:
n1 D
i12 ef = = ?⋅ 2 (2.10)
n2 D1
D1 = (5 … 10)⋅d1 (2.11)
F
B≥ (2.12)
qa
în care qa este o încarcare specifica. Câteva valori ale încarcarii specifice sunt prezentate în
tabelul 2.2:
Tabelul 2.2
Cuplul de materiale qa [N/cm]
Otel calit / otel calit 1500 … 2000
Otel / fonta cenusie 1000 … 1500
Textolit / otel; fonta cenusie 400 … 800
Lemn / otel, fonta cenusie 100 … 150
Lignofon / fonta cenusie, otel 400 … 600
80
Transmisii prin frecare
F E
s H max = 0,418 ⋅ ⋅ (2.13)
B ?
unde E – modulul de elasticitate (Young) redus si ρ – raza redusa se pot calcula cu:
2 1 1
E = E + E
1 2
(2.14)
1 = 2 + 2
? D1 D2
unde s H admisibil este rezistenta hertziana admisibila. Câteva valori ale s H admisibil sunt
prezentate în tabelul 2.3
Tabelul 2.3
Cuplul de materiale σH admisibil
Aceste transmisii sunt realizate cu roti de frictiune cilindrice cu suprafata canelata (cu
profil trapezoidal al canelurilor). În figura 2.6 este prezentata zona de contact a doua roti de
frictiune cu profil trapezoidal al canelurilor.
Aceasta solutie este superioara celei cu roti cilindrice netede pentru ca asigura aparitia
efectului de pana. Ca urmare, se produce o reducere de câteva ori a fortei totale de apasare
F = z⋅F’, unde z este numarul de caneluri. Se micsoreaza încarcarea lagarelor si, de asemenea,
si gabaritul radial.
Relatia de calcul a fortei de apasare normala F′ (2.16) este valabila la montaj. Cum,
uzual α = 15°, α > ϕ’ (pentru evitarea blocarii), coeficientul de frecare fiind µ ≅ 0,15, rezulta:
F’ = 0,4⋅F (2.17)
81
Organe de masini. Transmisii mecanice
unde F’ este forta normala de apasare în cazul rotilor canelate, iar F este forta normala de
apasare în cazul transmisiei cu roti netede; apare, evident, avantajul efectului de pana.
F′ F′
Fn′ Fn′
ρ1 µ 2
2 v2 max
dm1
v
e
B α v1 max
ρ2
dm2
F′ F′
Figura 2.6
F′ = 0,26 ⋅ F (2.19)
Fn ⋅ cos a
q= ≤ qa (2.20)
2⋅e
82
Transmisii prin frecare
2 ⋅ e ⋅ qa
F= ⋅ sin a ⋅ z (2.23)
cos a
F = 2 ⋅ q a ⋅ e ⋅ z ⋅ tga (2.24)
F
z nec = ≤ 5...8 (2.25)
2 ⋅ q a ⋅ e ⋅ tg a
Fn E red
s Hmax = 0,418 ⋅ ⋅ ≤ s Hadm (2.26)
2 ⋅ B ? red
d m 1,2 2
sin a = (2.27)
? 1, 2
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date generic de (2.14).
n1 D m 2 sin d2 1
i12 = = = = (2.28)
n 2 D m1 sin d1 tg d1
1 D m2
i12 ef = ⋅ ; ? = 0,95...0,99 (2.29)
? D m1
F1 = Fn ⋅ (sin d1 + µ ⋅ cos d1 )
(2.30)
F2 = Fn ⋅ (sin d 2 + µ ⋅ cos d 2
83
Organe de masini. Transmisii mecanice
Dm1
F1
δ1
ρ1 δ2
Fn
Dm2
µFn
ρ2 F2
Figura 2.7
F1 = Fn ⋅ sin d1
⇒ F1 < F2 ! (2.31)
F2 = Fn ⋅ sin d2
Fn 2 ⋅ ß ⋅ M t1
B≥ = (2.32)
q a µ ⋅ Dm1 ⋅ q a
Fn E red
s Hmax = 0, 418 ⋅ ≤ s Had (2.33)
B ? red
D m1 2 Dm 2 2
?1 = ; ?2 = (2.34)
sin d1 sin d 2
Modulul de elasticitate redus Ered si raza de curbura redusa sunt date de (2.14).
84
Transmisii prin frecare
Variatorul de turatie prezentat în figura 2.8 are roata conducatoare (cu raza R1 ) fixa pe
arborele de turatie constanta n1 . Roata condusa (de raza R2 ) se poate deplasa axial, cu ajutorul
dispozitivului de comutare 3 pe fata frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita.
n2
R1
F1
n1
arbore canelat
R1x
F
M
B
arbore canelat
3
F2
R2
Figura 2.8
n2 x
n2 max
n2 min
R1 x
B B
R1 −
2 2
Caracteristica liniara de reglaj
Figura 2.9
R1 x
n 2x = n 1 ⋅ (2.35)
R2
85
Organe de masini. Transmisii mecanice
( R 1 − B 2)
n 2 max = n 1 ⋅
R2
(2.36)
B2
n 2 min = n1 ⋅
R2
n 2 max 2 ⋅ R 1 − B 2 ⋅ R1
G= = = −1 (2.37)
n 2 min B B
Se recomanda G = 3 … 4.
Cresterea valorii gamei de reglare se poate obtine prin:
- scaderea latimii de contact;
- cresterea razei R1 rotii conducatoare.
Prima varianta prezinta dezavantajul cresterii solicitarii de contact σH si, deci, aparitia
distrugerilor specifice acestei solicitari.
A doua varianta genereaza mai multe dezavantaje:
- cresterea solicitarii de încovoiere a arborelui;
- cresterea uzurii rotii 2;
- scaderea randamentului.
Variatorul de turatie prezentat în figura 2.10 are roata condusa (cu raza R2 ) fixa pe
arborele de turatie constanta n1 . Roata conducatoare (de raza R1 ) se poate deplasa axial pe fata
frontala a rotii conducatoare între doua pozitii limita.
n1
R2
n2
n2 x
R2x
M
B
R2 x
Caracteristica
neliniara de reglaj
R1
86
Transmisii prin frecare
R2
n 2x = n 1 ⋅ (2.38)
R1 x
În fig. 2.12 este prezentat un variator cu roti cilindrice frontale cu doua raze variabile.
Se observa ca atât roata conducatoare cât si cea condusa sunt fixe pe arborii lor, în timp ce
roata intermediara se poate deplasa axial.
Consideram rapoartele de transmisie intermediare:
n1 r
=
n3 R 1x
(2.39)
n3 R
= 2x
n 2x r
n2 x
R2 x R
n2 x
r
n3
r
R2 x
R B
R1 x
B B
R −
2 2
n1
R − R 2x R
n 2 x = n1 ⋅ = n1 ⋅ − 1 (2.40)
R 2x R 2x
87
Organe de masini. Transmisii mecanice
2
2⋅ R
G= − 1 = 7...8 (2.41)
B
Exista doua variante de variatoare cu contact direct, prezentate în fig. 2.14 si 2.15.
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:
R1
n 2 x = n1 ⋅ (2.42)
R 2x
n2x n1
R2 R1
R1x
R2x
n1 n2x
Turatia la iesire a variatorului cu roata condusa mobila (din fig. 2.14) este:
R 2x
n 2 x = n1 ⋅ (2.43)
R1
Figura 2.16 prezinta schema unui variator conic tip Kopp K. Se observa ca roata
conducatoare si cea condusa sunt fixe. Schimbarea raportului de transmisie se face prin
deplasarea axiala a elementului conic intermediar.
88
Transmisii prin frecare
n1
n2x
n1
n2x
Figura 2.16 prezinta schema unui variator sferic tip Kopp B. Roata conducatoare si cea
condusa sunt fixe. Modificarea raportului de transmisie se face prin deplasarea a elementului
sferic intermediar.
Problema variatoarelor este data în primul rând de alunecarea relativa:
a) elastica, data de deformabilitatea pieselor în contact (fig. 2.18); de exemplu,
coeficientul de alunecare este ξ = 0,002 pentru otel si ξ = 0,01 pentru textolit;
b) patinarea, atunci când T > Ff;
c) alunecarea geometrica data de distributia vitezelor în zona de contact, întâlnita la
variatoarele cu roti cilindrice (fig. 2.29) sau conice.
Alunecarea geometrica relativa este:
v alunec. max
ξ geometric = (2.44)
v0
R2
v1 min
R1
ω2 n1
A O B
vmax
v0
ω1
rmax r0
v1 max v2
O1
n2
2.3 Bibliografie
90
3. TRANSMISII PRIN CURELE
În practica industriala sunt situatii în care exista o anumita distanta între arborele
motor si arborele condus, uneori aceasta distanta fiind chiar foarte mare. Într-o astfel de
situatie, transmiterea energiei nu se poate realiza decât prin intermediul unui element
intermediar flexibil, fara capat, denumit curea. Sectiunea curelei poate fi lata, trapezoidala sau
rotunda. Puterea (implicit miscarea) se transmite între curea si roata de curea prin frecare.
Exista solutii în care acest element intermediar elastic este dintat sau lant cu role, în anumite
cazuri miscarea transmitându-se prin forma.
Avantajele transmisiilor prin curele sunt evidente: transmiterea la distanta a miscarii
de rotatie si a puterii, amortizarea socurilor, protectia contra suprasarcinilor prin patinare,
posibilitatea de functionare la turatii mari, functionarea lina si fara zgomot.
Dezavantaje: gabarit mare, în comparatie cu rotile dintate, raport de transmitere
variabil (cureaua putând sa alunece pe roti), încarcarea arborilor cu forte radiale necesare
functionarii, necesitatea unor dispozitive de întindere a curelei, necesitatea de a mentine o
anumita întindere a curelei, datorita variatiei în timp a deformatiei curelei, posibilitatea de
încarcare electrostatica a curelelor.
În figura 3.1 este schitata o astfel de transmisie prin curele late, la care ne vom referi.
Forta de frecare amintita este realizata de fapt prin tensionarea initiala a curelei. În momentul
punerii în miscare a rotii motoare, ramura 2 a curelei se va tensiona mai mult în sensul
miscarii iar în ramura 1 tensiunea reducându-se, va rezulta o anumita destindere [1-5].
Domeniile de utilizare la transmisia prin
curele sunt variate: 1 γ
a) puteri pâna la 2000 kW prin curele late, cu
ω ω
viteze între 40-60 m/s si la distante A < 12 γ 1 2
D2
m, cu rapoarte i = 1…10 si randamente η = D
β1
1
O2
γ
0,93…0,94;
β2
O1 R2 -R1
b) puteri sub 1200 kW la curele trapezoidale, γ
viteze sub 40 m/s, i = 1…8, η = 0,92…0,96 γ
[1,2]. 2 A 12
În România, principala scoala de cercetari
pentru transmisiile cu curele este la Institutul
Politehnic din Timisoara. Figura 3.1
Tabelul 3.1
Criteriul de clasificare Tipul transmisiei
Numarul rotilor de curea Doua roti (figura 3.1)
Roti multiple (figura 3.2.a, d, f)
Forma sectiunii transversale a Curele late
curelei Curele trapezoidale
Curele dintate
Curele rotunde
Materialul curelei Piele
Materiale textile
Materiale textile cauciucate
Otel
Materiale plastice
Dispozitia axelor Axe Cu ramuri deschise (figura 3.1)
paralele Cu ramuri încrucisate (figura 3.2.b, d)
În trepte (figura 3.3)
Axe Cu ramuri semiîncrucisate (figura
încrucisate 3.2.c)
În unghi cu role (figura 3.2.e)
Modul de întindere a curelei Fara organe de întindere (figura 3.1 si 3.2.a)
Cu organe de întindere (figura 3.2.f)
b) c)
a)
d) e) f)
Figura 3.2
92
Transmisii prin curele
Dupa pozitia arborilor, exista transmisii cu curele cu arbori paraleli (figura 3.1, 3.2.a,
d, f) sau încrucisati (figura 3.2.b, c, e).
Dupa forma sectiunii curelei, exista curele late, trapezoidale sau rotunde, ultimele
doua fiind utilzate mai frecvent în ultima vreme.
Dupa modul de întindere se deosebesc transmisii prin curele fara role de întindere sau
cu una sau mai multe role de întindere.
Remarcam ca pot fi solutii complexe: mai multe roti conduse, transmisii în trepte, cu
roti etajate, roti conice [4].
O schita a unei transmisii cu curele în trepte este prezentata în figura 3.3.
Pentru a se realiza întinderea curele i se mai pot utiliza, pe lânga rolele de întindere, si
alte solutii: deplasarea motorului, înclinarea suportului acestuia, utilizarea unor
contragreutatii, a unor role alunecatoare si contragreutati sau a arcurilor etc.
Dupa materialul curelei sunt mai multe grupe si tipuri:
- curele obisnuite din piele, destinate sa lucreze la o temperatura de pâna 55 o C, cu o
viteza periferica de maximum 30 m/s. Dupa forma lor sunt: curele simple si duble (grosimi 3-
7 mm); curele pe muchie (grosimi 12-31 mm), rotunde (Φ= 5,6 sau 7 mm); curele rasucite
(diametre între 8-20 mm);
- curele din pânza cauciucata (tesatura textila cauciucata si vulcanizata la presa) cu sau
fara învelis de protectie din cauciuc, pe suprafata exterioara;
- curele din alte materiale (cânepa, in, PVC, tesatura de par de camila, benzi metalice),
acestea fiind de dimensiuni mai reduse.
Curelele late compound (aparute relativ recent) constau din una sau mai multe folii sau
snururi din material plastic de înalta rezistenta si sunt captusite în interior, prin lipire, cu un
strat de piele sintetica (Figura 3.4).
Transmisiile prin curele late sunt folosite în domenii variate (diverse masini, utilaj
chimic, aparate, autovehicule etc.), la puteri ce variaza între 0,2 kW si 200kW (uneori pâna la
1000 kW) si viteze de pâna la 75 m/s.
Spre deosebire de celelalte tipuri (curele trapezoidale, rotunde, dintate), curelele late
au mai multe avantaje:
93
Organe de masini. Transmisii mecanice
În primul rând, este necesara alegerea curelei. Aceasta se face luând în cosideratie
conditiile de mai sus. În diferite lucrari sunt prezentate tabele comparative, în care se prezinta
tipuri, materialele respective, caracteristicile de rezistenta, dimensiuni uzuale, coeficientii de
frecare, domenii de utilizare [1,6].
Ne vom raporta la figura 3.1 si vom admite ipoteza curelei perfect întinse, neelastice si
cu grosime foarte mica. În aceasta situatie se poate admite ca viteza fiecarui punct al curelei
este aceeasi.
Daca sunt notate cu D1 si D2 (mm) diametrele rotii motoare si respectiv conduse si cu
n1 , n2 turatiile respective, viteza v a acestei curele va fi:
p ⋅ D1 ⋅ n 1 p ⋅ D 2 ⋅ n 2
v= = (3.1)
60 ⋅ 1000 60 ⋅ 1000
si
n1 D 2
i 12 = = (3.2)
n 2 D1
94
Transmisii prin curele
apasarea normala N între curea si roata si va asigura, prin frecare, transmiterea unei forte
periferice F u :
2 ⋅ M t1 P
Fu = = 10 3 ⋅ 1 [ N ] (3.3)
D1 v
unde: Mt1 – momentul de torsiune transmis [Nm], iar P1 – puterea transmisa [kW].
În figura 3.5.a sunt notate cele doua viteze unghiulare ω1 si ω2 , fortele F1 , F2 (atât în
ramura pasiva, cât si în cea activa), apoi forta elementara dN, forta elementara de frecare
µdN, elementul de curea cu deschiderea unghiulara dα. Asupra elementului de curea cu
unghiul la centru dα vor actiona fortele dN si µ⋅dN. Astfel, pe un arc de cerc, suma acestor
forte elementare va fi egala cu forta periferica utila:
Fu = ∑ µ ⋅ dN (3.4)
dQ
ω1 β dα
F2 (F0) β
F2
1
F+dF F2 F+dF
Ramura activa
a)
b)
Fc
Fc
dFc
dα dFc
h
dα
Fc
Fc
c)
Figura 3.5
D1 D
(Fu + F1 ) ⋅ = F2 ⋅ 1 sau Fu = F2 − F1 (3.5)
2 2
Amintim ca materialul curelei respecta legea lui Hooke, deci se poate scrie [1,2]:
Fu F F + F2
F2 = F0 + ; F1 = F0 − u si F0 = 1 (3.6)
2 2 2
95
Organe de masini. Transmisii mecanice
+ (F + dF) ⋅ sin
da da
dQ = F ⋅ sin (3.7)
2 2
da da da
iar, daca dF ⋅ sin se poate neglija iar sin ≅ , atunci:
2 2 2
dQ = F ⋅ da (3.8)
Daca ne referim la figura 3.4.c, iar elementul de curea are sectiunea bxh si lungimea
R⋅dα, asupra acestuia va aparea o forta centrifuga elementara dFc care va cauta sa îndeparteze
cureaua de pe roata. Aceasta forta elemantara va fi:
?
dFc = ⋅ b ⋅ h ⋅ v 2 ⋅ da (3.9)
g
dFc = Fc ⋅ d a (3.10)
? F ? ⋅ v2
Fc = ⋅ b ⋅ h ⋅ v 2 si s c = c = (3.11)
g b⋅h 2
µ ⋅ dN ≥ dF sau (3.12)
µ ⋅ (F − Fc ) ⋅ dα ≥ dF;
dF
≤ µ ⋅ dα (3.13)
F − Fc
Ecuatia diferentiala (3.13) se poate integra pentru α variind între 0 si β 1 (β2 ), forta F
variind între F1 si F2 si va rezulta:
F2 − Fc
= e µ⋅ß (3.14)
F1 − Fc
Din (3.4) si (3.12) rezulta relatiile fortelor din cele doua ramuri ale curelei:
1
F1 ≥ Fu ⋅ + Fc (3.15)
µ⋅ß
e
96
Transmisii prin curele
e µ⋅ß
F2 ≥ Fu ⋅ + Fc (3.16)
e µ⋅ß − 1
D D h h
? L = + h ⋅ da − + ⋅ da = ⋅ da (3.17)
2 2 2 2
?L h ⋅ da h h
e= = = ≅
L D+ h D +h D (3.18)
2⋅ ⋅ da
2
σt1 σt2
h σt2 σt2-σtc
σ σ σ
h
L
dα
σtc
β1
β2
D
σt1 σt1-σtc
σ σ σ
Figura 3.6 Figura 3.7
h
s i = E ⋅e = E ⋅ (3.19)
D
F1 h
− în ramura pasiva: s tot 1 = s t1 + s i = + E⋅ (3.20)
b ⋅h D1
F2 h
− în ramura motoare: s tot 2 = s t 2 + s i = +E⋅ (3.21)
b⋅h D2
Fu 1 Fc h su ? ⋅ v2 h
s tot 1 = ⋅ + + E⋅ = + + E⋅ (3.22)
b ⋅ h e µ⋅ß −1 b⋅ h µ ⋅
D1 e − 1
ß g D1
97
Organe de masini. Transmisii mecanice
Fu e µ⋅ß Fc h e µ⋅ß ? ⋅ v2 h
s tot 2 = ⋅ + +E⋅ =su ⋅ + +E⋅ (3.23)
b ⋅ h e µ⋅ß − 1 b ⋅h D2 µ ⋅
e −1ß g D2
Fu
unde s u = este efortul unitar util.
b⋅ h
Din relatia (3.20) si din verificarea de rezistenta rezulta
e µ⋅ß − 1 ? ⋅v2 h
su = s a i − − E ⋅ (3.24)
e µ⋅ß g D
m −1 ? ⋅ v2 h
su = s a i − − E ⋅ (3.25)
m g D
Repartizarea eforturilor unitare de-a lungul curelei este prezentata în figura 3.7.
v1 − v 2 v al
?= = (3.26)
v1 v1
La curele late din piele ξ = 0,015, la cele din textile cauciucate ξ = 0,01, iar curelele
trapezoidale au ξ = 0,02.
Daca avem în vedere acest fenomen real, relatiile (3.1, 3.2) se pot scrie:
v 2 = v1 ⋅ (1 − ? )
(3.27)
D 2 ⋅ n 2 = (1 − ? ) ⋅ D1 ⋅ n 1
rezultând:
D 2 = (1 − ? ) ⋅ i 12 ⋅ D 1 si
? 1 D2 1 (3.28)
i 12 = = ⋅
?2 D1 1 − ?
98
Transmisii prin curele
Diametrul rotii conduse trebuie calculat cu relatia (3.26), pentru a fi mentinut un raport
de transmitere constant.
Daca tinem seama ca, de fapt, deformatiile elastice din ramurile curelei sunt diferite,
datorita fortelor diferite, coeficientul de alunecare se mai poate defini [7] si prin:
F2 − F1 v a
? = e 2 − e1 = = (3.29)
El ⋅ A v1
unde ε 1,2 sunt alunecarile specifice pe cele doua ramuri, El este modulul de elasticitate
longitudinal, A este aria sectiunii transversale (b×h) si val este viteza de alunecare a curelelor
pe roata (ca mai sus).
Alunecarile si patinarile pot fi puse în corelatie cu fortele din transmisie prin
intermediul coeficientului de tractiune:
Fu F − F1 e µ⋅ß − 1
f = = 2 = sau
2 ⋅ F0 F1 + F2 e µ⋅ß + 1
(3.30)
F s
f = u = u
2 ⋅ F0 2 ⋅ s 0
Aspectele pe care le prezinta figura 3.8, au fost obtinute experimental [2,5]; astfel s-a
putut determina dependenta dintre coeficientul de alunecare ξ si coeficientul de tractiune ϕ.
Curbele ξ = f(ϕ) din figura 3.8 se
numesc curbe de alunecare sau caracteristici de η Zona
tractiune. ξ patinarii
Astfel, la punctul ϕ = 0 transmisia ηmax
Patinare
merge în gol. Între 0 si ϕoptim forta periferica Fa
creste pâna la valoarea optima Fu opt si cureaua totala
are numai alunecare elastica. Marind în Zona
continuare Fu va aparea patinarea, iar alunecarii ξpat
coeficientul ξ creste brusc pâna la patinarea elastice
totala [1-5]. ξ opt ξ al el
În acelasi timp, curba randamentului ϕ
indica o scadere brusca, dupa depasirea ϕopt
punctului ϕopt , adica în apropierea domeniului
ϕcrt
de patinare totala.
Se estimeaza valoarea maxima a
randamentului ca fiind 0,95…0,96. Figura 3.8
Deci, o transmisie cu curea este
exploatata optim în zona ϕ = ϕopt .
S-ar mai putea spune ca si valoarea optima σu 0 se poate obtine din ϕopt :
h
f opt = A −B⋅ (3.32)
D
99
Organe de masini. Transmisii mecanice
I uh = k ⋅ p m (3.33)
Presiunea de contact din formula este în MPa, iar coeficientii sunt functie de
materialul curelei; de exemplu, pentru curele din textile cauciucate m ≈ 1,3…1,7, iar
coeficientul k = (0,75 K1,25) ⋅ 10 −9 .
Din lucrarea [3] rezulta ca, în cazul functionarii în zona alunecarii elastice grosimea
stratului uzat are o expresie complexa care s-ar putea aduce la forma simpla:
h uz = v u ⋅ t h (3.34)
În zona de patinare, o alta expresie complexa se poate reduce tot la huz = vu ⋅th , dar de
aceasta data vu are o alta expresie. Remarcam ca forta de întindere initiala F0 a curelei va
influenta semnificativ viteza de uzare. Astfel, pentru tensiuni initiale mici si momente de
transmisie mari, viteza de uzura este mare. De asemenea, coeficientul de frecare µ din (3.28)
are o componenta de adeziune care se poate calcula [3]:
f 0 = c′1 + c 2 ⋅ v a (3.35)
auz
R uz = 1 − ∫ f z uz (t )dt (3.36)
0
unde a uz este un parametru statistic de siguranta la distrugerea prin uzare. Pentru cazul
particular când densitatea de probabilitate a variatei vitezei de uzare fz uz variaza dupa o lege
normala Gauss, va rezulta:
? uz
R uz = F (a uz ) = (3.37)
100
100
Transmisii prin curele
Se apreciaza ca fiabilitatea curelei la uzare (γuz) este ridicata, daca pentru un timp de
functionare th = 1500…2000 ore, γuz > 85%. Pent ru valori γuz < 75%, fiabilitatea este scazuta.
Dar curelele se rup si prin oboseala, datorita tensiunilor de încovoiere ce apar la
trecerea curelei pe roti:
Ei ⋅ h
s i 1,2 = 0,7 ⋅ (3.38)
D1, 2
unde Ei este modulul de elasticitate la încovoiere iar h este grosimea curelei. Exista si expresii
privind tensiunea limita la rupere prin oboseala (σlim ), precum si pentru parametrul statistic de
siguranta la aceasta forma de rupere (ar) [3].
Prin experimentare s-a dovedit ca ruperea are loc dupa o lege apropiata de legea
normala Gauss, functia de fiabilitate fiind:
?r
R r = F (a r ) = (3.39)
100
R c = R uz ⋅ R r (3.40)
101
Organe de masini. Transmisii mecanice
2a 2b
3a 3b
a) b)
Figura 3.9
z⋅a
bmax a a
bmax
a
h lp 2⋅h1
h2
a) b)
c)
Figura 3.10
102
Transmisii prin curele
D p 2 − D p1
? = 2 ⋅ arc sin (3.41)
2⋅ A
p
(
L p = 2 ⋅ A + ⋅ D p 2 + D p1 +
2
) (
D p 2 − D p1
4 ⋅A
)2 (3.42)
c d ⋅ Pc
z= (3.43)
c L ⋅ cβ ⋅ P0
Pc
Fu = 100 ⋅ (3.44)
v
103
Organe de masini. Transmisii mecanice
P
D = 1000K1200 ⋅ 3 (3.45)
n1
unde P – puterea transmisa de roata motoare în CP; n1 – turatia rotii motoare în rot/min.
Numarul de brate se determina cu relatia:
1 1
z b = K ⋅ D min (3.46)
7 6
104
Transmisii prin curele
Acest brat are o sectiune transversala rotunda sau eliptica care creste în marime de la
obada la butuc. Sectiunea mijlocie a unui brat se verifica la încovoiere.
De altfel, dimensiunile principale ale rotii se aleg constructiv din standarde si
cataloage în functie de diametrul D si de material.
Aceasta forta este deosebit de importanta, deoarece solicita arborele (la încovoiere),
lagarele si bratele rotilor la compresiune.
La curelele late, pentru β = 180o si i1,2 = 1, aproximând eµ⋅β = 2, se ajunge la rezultanta
R (figura 3.5.a):
e µ⋅ß 1
R = F1 + F2 = Fu ⋅ + Fu ⋅ ≅ 3 ⋅ Fu (3.47)
µ⋅ß µ⋅ß
e −1 e −1
Practic, pentru alte cazuri, apasarea pe arbore este R = (2,5…3) Fu. În stare de rapaus
R = 2 ⋅ s t 0 ⋅ h ⋅ b ⋅ cos ? în care efortul unitar de întindere initial se alege uzual
σ to = (1,6K 2 ) MPa .
La curelele trapezoidale se admite R ≈ Fu.
3.5 Bibliografie
1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1983.
2. Chisiu, A., Matiesan, D., Madarasan, T., Pop, D., Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Didactica si Pedagogica, 1981.
3. Tudor, A. s.a. Durabilitatea si fiabilitatea transmisiilor mecanice, Bucuresti, Ed. Tehnica,
1988.
4. Mladinescu, T., Rizescu, E., Weinberg, H., Organe de masini si mecanisme, Bucuresti,
Ed. Didactica si Pedagogica, 1972.
5. Pavelescu, D., Radulescu, Gh., Gafitanu, M., Crudu, I., Gherghiu, N., Organe de masini,
Vol. II, Bucuresti, Ed. tehnica, 1985.
6. Pavelescu, D. Tribotehnica, Bucuresti, Ed. Tehnica, 1983.
105
Organe de masini. Transmisii mecanice
106
4. LAGARE CU ROSTOGOLIRE
4.1 Generalitati
a b c d
e f g h
i j
Figura 4.3
un rând, cu doua rânduri etc.), posibilitatea de preluare a rotirilor (rulmenti oscilanti si
neoscilanti). De asemenea, exista rulmenti speciali cum ar fi cei de marimi reduse (utilizati în
mecanica fina) sau de marimi speciale (rulmenti de mare gabarit, foarte scumpi).
Câteva tipuri de rulmenti mai des utilizati sunt: rulment radial cu bile cu cale de rulare
adânca (figura 4.1), rulment cu bile cu patru puncte de contact (fig. 4.3.a si 4.3.b), rulment
radial cu role cilindrice (fig. 4.3.c, 4.3.d, 4.3.e), rulment radial oscilant cu role butoi (fig.
4.3.f.), rulment radial – axial cu bile (fig. 4.3.g), rulment radial – axial cu role conice (fig.
4.3.h), rulment cu ace (fig. 4.3.i), rulment axial cu bile (fig. 4.3.j). O varietate mai mare de
tipuri se gaseste în lucrarea [1] sau în cataloagele diferitelor firme producatoare. Din motive
tehnico – economice, în tara noastra rulmentii sunt încadrati în anumite clase de utilizare [8].
Datorita solicitarilor hertziene mari la care sunt supuse caile de rulare si elementele de
rostogolire, s-a impus elaborarea si utilizarea unor oteluri speciale pentru constructia
rulmentilor. Inelele si corpurile de rostogolire se executa din otel cu crom pentru rulmenti
marca RUL 1 pentru rulmentii mici si RUL 2 pentru rulmentii mari. Al doilea tip de otel are
un continut de mangan mai ridicat. Duritatea inelelor de rulmenti dupa tratament se
încadreaza în limitele 62 ± 3 HRC. Rulmentii executati din aceste materiale pot functiona
pâna la temperatura de 120 °C. La depasirea acestei temperaturi se produc modificari
structurale în materiale, care duc la modificari dimensionale.
Tehnologiile de executie sunt pretentioase si variate, datorita cerintelor functionale si a
formelor constructive diverse.
Inelele rulmentilor cu diametru mai mare de 20 mm se executa prin forjare, strunjire si
rectificare. Pentru inelele rulmentilor cu diametre mai mici de 20 mm se foloseste numai
strunjirea si rectificarea. Tratamentele termice sunt: calirea la 800 °C urmata de racirea în
ulei, revenirea la 170 °C si racire în ulei. Pentru obtinerea stabilitatii dimensionale se face
îmbatrânirea la 160 °C.
Bilele de rulmenti se executa prin presare, rectificare grosiera, tratament termic de
calire si revenire, rectificare, lepuire, control si sortare pe loturi. Rolele se debiteaza din bare,
operatie urmata de presare, tratament termic, rectificare, superfinisare, spalare si sortare.
Coliviile rulmentilor de uz general se executa din tabla de otel carbon OL 34 sau
OL 37 decupata, ambutisata si gaurita. Coliviile din doua parti se monteaza prin nituire cu
nituri din otel carbon. Coliviile rulmentilor mari se fac prin turnare sau ambutisare. Coliviile
masive se executa din alama prin turnare centrifugala.
Montajul rulmentilor se face pe masini automate care masoara dimensiunile cailor de
rulare si aleg sortul de corpuri intermediare corespunzator.
δ = C ⋅ Fn (4.1)
δ0 d1 = C ⋅ F 2 3 ;
F1 F0 F1 1 (4.2)
M
d n = C ⋅ Fn
23
Figura 4.5
sau:
23 23
d1 F1 d F
= ; 2 = 2 (4.3)
d0 F0 d0 F0
d1
De asemenea, considerînd ca = cos ? din (4.3) rezulta:
d2
n
5 2
Fr = F0 1 + 2 ⋅ ∑ (cos i ? ) (4.6)
i=1
sau
Fr K b ⋅ Fr
F0 = n
=
z
1 + 2 ⋅ ∑ (cos i ? )5 2
(4.7)
i=1
Pentru nu marul de bile z = 10; 15; 20, unghiul γ este 36o ; 24o ; 18o , la care corespunde
respectiv Kb = 4,38; 4,37; 4,36.
La rulmentul prezentat în figura 4.5, repartitia sarcinii este influentata si de jocul
radial, care face ca sarcina sa creasca cu 15…20 % si, deci, Kb = 5.
Sarcina maxima pe bila devine:
5 ⋅ Fr
F0 = (4.8)
z
Figura 4.6
Fa ± Fa′
Q= (4.10)
z ⋅ sin ß
p
C
L= (4.11)
P
A⋅K
I uh = 3,5 ⋅ 10 −10 (4.12)
M
În cazul unui rulment cu bile sau cu role, corpul de rulare de raza R1 are contact
simultan pe cele doua cai de rulare ale inelelor de raze diferite (R2 si R3 ) ca în figura 4.7.
În aceasta situatie apar
O O regimuri EHD diferite (de contact
punctiform sau respectiv liniar, în
R2 R2 functie de forma corpurilor de
ω2 ω2 − ω3 rulare), iar calculul trebuie sa
determine situatia cu valoarea cea
mai mica a grosimii h0 a filmului
de lubrifiant.
R3 R1 ω1 R3 R1 ω1 S-a constatat ca, de regula,
aceasta situatie revine contactului
cu inelul rotitor (de raza R2 mai
ω3 mica).
Razele echivalente în cele
Figura 4.7 doua situatii (Rint, Rext ) se obtin cu
relatiile:
R1 ⋅ R2 R (R + 2 R 1 )
R int = ; R ext = 1 2 (4.13)
R1 + R 2 R1 + R 2
Vitezele unghiulare corespunzatoare vor fi:
R 2 ⋅ (R 2 + 2 ⋅ R1 ) n
?1 = ⋅? ; ? = rad / sec
2 ⋅ R1 ⋅ (R 1 + R 2 ) 2 2 (4.14)
30
? h = K ⋅ d m (? 0 ⋅ a ⋅ n ) ⋅ C −0 0,09
0, 73
(4.15)
1,37
? h optim
?0 =a ⋅ C00,123 (4.16)
K ⋅dm
În cazul 1,5 ≤ χh < 4 (conform curbei SKF) exista o valoare optima, χoptim , care
conduce la durabilitatea maxima [3]. În lucrarea [3] (pag. 196) se dau si alte indicatii pentru
corectarea relatiei clasice (ISO) a durabilitatii rulmentilor.
Pentru contactele liniare (rulmentii cu role) se poate determina valoarea efortului
Hertzian maxim cu formula:
Fr ⋅ E r 1 1
s H max = 0,418 ⋅ ⋅ ± (4.17)
l R 1 R 2,3
unde l este lungimea contactului (generatoarea rolei), Er este modulul de elasticitate redus asa
cum a fost definit în capitolul 2, semnul + se refera la contactul rolei cu inelul interior (de raza
R2 ) si semnul – se refera la contactul rolei cu inelul exterior (de raza R3 ). Se poate demonstra
ca efortul cel mai mare apare la contactul dintre rola si inelul interior.
Mt = MF + ML (4.18)
unde Ml este momentul datorat frecarii fluide a elementelor mobile ale rulmentului în contact
cu lubrifiantul. Pentru un rulment radial, momentul rezistent datorat încarcarii MF se poate
calcula cu [1]:
M F = f1 ⋅ Fr ⋅ d m (4.19)
unde Fr este sarcina radiala, dm este diametrul mediu si f1 este un factor constructiv cu valori
cuprinse în general între 0,00025 si 0,0005, în functie de particularitatile constructive ale
rulmentilor.
Pentru calculul momentului frecarii fluide se poate aplica una din formulele
experimentale ale lui A. Palmgren:
Ca si în alte cazuri, si la rulmenti fiabilitatea depinde de mai multi factori, printre care:
materialele, tehnologia de executie, montajul si conditiile de exploatare. Desigur ca un factor
important este si rugozitatea care influenteaza, asa cum se cunoaste din Tribologie, grosimea
filmului prin parametrul χh [1], [2].
Fenomenele principale de deteriorare a unui rulment sunt uzura de oboseala de contact
si uzura de abraziune. Se mai întâlnesc si deteriorari ca urmare a uzurii de adeziune (la
supraîncalzire), a brinelarii, oxidarii, coroziunii, pierderii lubrifiantului etc.
În lucrarea [4] sunt prezentate detaliat fiabilitatea functionala la oboseala de contact,
dupa N cicluri de solicitare (dupa experientele lui Lundberg si Palmgren), precum si
fiabilitatea functionala în medii cu particule abrazive.
Pentru primul caz (al uzurii prin oboseala), în cataloage si în standardele de rulmenti
sunt indicate valorile calculate ale capacitatii dinamice de încarcare C, astfel încât se poate
calcula durabilitatea (L10 în milioane de rotatii sau Lh în ore) pentru o functie de fiabilitate cu
valoarea R = 0,90. Astfel:
p p
C 10 6 C
L10 = ; L h = (4.21)
P 60 ⋅ n P
h uz = v uz ⋅ t h (4.22)
unde viteza de uzare vuz este data cu o relatie complexa [4], dar care poate fi mult
simplificata:
e 0t ⋅ K r
în care constanta de material K r m = 7,68 ⋅ 103 ⋅ iar ε a, Ra, σa, ω sunt variabile
HB 2,5
aleatoare tipice [4].
Mentionam ca se poate impune o grosime limita hu lim pentru a preciza scoaterea din uz
a rulmentului, precum si timpul de functionare th ; aceasta grosime limita conduce la stabilirea
durabilitatii si fiabilitatii rulmentului respectiv, în functie de un joc initial cunoscut.
R r = R uz ⋅ R abr (4.24)
Facem precizarea ca, daca Rr > 0,90, se considera ca este vorba de rulmenti cu
fiabilitate ridicata, pentru timpul de functionare th ; daca Rr > 0,98 este vorba de fiabilitate
foarte ridicata, iar daca Rr < 0,80, atunci fiabilitatea este scazuta.
În timpul functionarii (sub sarcina), într- un rulment apar urmatoarele tipuri de frecare:
− frecarea între suprafetele de contact ale corpurilor de rulare;
− frecarea pe suprafetele de alunecare ale coliviilor;
− frecarea între suprafetele laterale ale corpurilor de rulare si umerii de ghidare ai
inelelor la rulmentii cu role;
− frecarea interna a lubrifiantului.
Rezulta ca utilizarea rationala a rulmentului este influentata de viteza, sarcina si de
mentinerea calitatii suprafetei de rulare.
Firma SKF a stabilit prin experiment diagrama de limitare pentru viteza pentru
rulmentii radiali, radiali- axiali si axiali. Astfel, la o anumita viteza, frecarea devine
hotarâtoare pentru colivie, ca urmare a cresterii intensitatii uzarii. A doua limita practica
revine sarcinii sub aspectul marimii si directiei, având efecte asupra capacitatilor de încarcare
dinamice C si statice C0 [1].
Pentru calculul turatiei limita se pot folosi relatii de orientare [1] care dau relatii
apropiate de valorile date de cataloagele de rulmenti. Astfel pentru diametrul exterior al
rulmentului D ≥ 30 mm:
n lim =
Kn
[rot / min ] (4.25)
D − 10
3 ⋅ Kn
n lim = [rot / min ] (4.26)
D + 30
unde factorii de corectie tin cont de: fn 1 – influenta ungerii cu unsoare (fn 1=0,8 pentru
rulmenti radiali si radiali-axiali si fn 1 =0,7…0,75 pentru rulmenti axiali; fn 1 =1 pentru ungerea
cu ulei), fn 2 – influenta sarcinilor combinate radiale si axiale (fn2 =0,9…1 pentru rulmenti
radiali – axiali cu bile; fn2 =0,5…0,95 pentru rulmenti radiali – axiali cu role conice;
fn2 =0,8…0,98 pentru rulmenti radiali cu bile), fn3 – tine cont de influenta preciziei de executie,
a coliviei, a ungerii si a racirii (cu valori cuprinse între 1,6…3), fn3 – factorul de corectie
utilizat pentru cazurile cu durabilitati Lh < 1500000 de ore pentru care se foloseste diagrama
trasata în figura 4.8.
fn 4 L10 = 75000
0,9
0,8 35000
0,7
15000
0,6
0,5 7500
0,4
0,3 3000
0,2 dm = 0,5⋅(d+D)
0,1
Figura 4.8
4.9 Baze pentru calculul rulmentilor radiali si radiali-axiali rotitori
10 6 ⋅ L
Lh = (4.28)
60 ⋅ n
Fa
C
ß1
F (b)
P = XF r+YF a
Notând:
tgß1 = e (4.30)
P = Fr (4.31)
- daca rulmentul este este încarcat cu o forta F pentru care unghiul ß > ß1 , adica
adica tgß > e se considera ca efectul componentei axiale Fa nu mai poate fi neglijat, iar forta
dinamica echivalenta se calculeaza cu formula:
P = V ⋅ X ⋅ Fr + Y ⋅ Fa (4.32)
Valorile coeficientilor e, X si Z sunt date în cataloagele de rulmenti, în functie de tipul
rulmentului. Factorul V = 1, daca inelul interior este rotitor si V = 1,2, daca inelul interior este
fix.
Pe lânga calculul durabilitatii, se verifica daca rulmentul nu este încarcat static cu o
forta mai mare decât cea pe care o poate prelua în repaus sau la turatie foarte redusa. Pentru
aceasta, se defineste sarcina statica de baza (capacitatea de încarcare statica) C0 ca fiind
sarcina radiala (pentru rulmentii radiali si radiali-axiali) care provoaca o deformatie
remanenta de 10 - 4 Dw, în care Dw estre diametrul corpului de rulare (rola sau bila). Nu se va
produce brinelarea cailor de rulare, daca sarcina reala Fr este mai mica decât C0 . Prin brinelare
se întelege forma de distrugere a cailor de rulare care apare atunci când încarcarea statica este
atât de mare încât lasa amprente în aceasta. Dupa brinelare rulmentul nu mai poate fi utilizat,
geometria caii de rulare fiind compromisa.
Lagaruirea flotanta se adopta în cazurile când arborele este scurt (deci are deformatii
termice mici) si forta radiala este mai mare decât forta axiala.
a) b)
c)
Figura 4.10
În figura 4.10 sunt date trei exemple de lagaruire flotanta. În aceste cazuri sarcina
axiala este preluata numai de unul din rulmenti în functie de sensul ei. Se folosesc rulmenti
radiali cu bile pe un rând (figura 4.10.a), rulmenti radiali-axiali (figura 4.10.b), rulmenti cu
role cilindrice (figura 4.10.c). În functie de marimea rulmentului si de influenta temperaturii,
se poate stabili un joc axial de 0,5…1 mm. Jocul se obtine din tolerantele pentru lungimi ale
pieselor conjugate. Tolerantele trebuie alese astfel încât rulmentii sa nu lucreze pretensionati,
nici chiar în cele mai defavorabile conditii.
Acest tip de lagaruire se foloseste pentru arborii lungi la care exista pericolul unor
dilatari termice mari.
a) d)
b) e)
c) f)
Figura 4.11
Lagarul conducator are rolul de a sprijini în directie radiala si de a prelua forta axiala în
ambele sensuri. Rulmentul din lagarul conducator trebuie fixat atât pe arbore cât si în carcasa.
În figura 4.11 sunt date mai multe exemple pentru acest caz. Rulmentul conducator
este notat cu “A”, iar cel liber este notat cu “B”. Ca regula generala, rulmentul cu sarcina
radiala mai mica se alege drept lagar conducator. Pentru lagarul din A se pot folosi: rulmenti
radiali cu bile (figura 4.11.a), rulmenti radiali-axiali cu bile (figura 4.11.b), rulmenti radiali-
axiali cu role conice (figura 4.11.c), rulmenti radiali cu role (figura 4.11.c), rulmenti cu role în
patru puncte (figura 4.11.d), rulmenti cu bile în patru puncte (figura 4.11.e) sau combinatii
(figura 4.11.f).
Lagarul liber are rolul de a sprijini numai radial. Rulmentul trebuie sa fie deplasabil în
directie axiala pentru evitarea pretensionarii reciproce a rulmentilor, ca urmare a dilatarii
termice a arborelui. Posibilitatea de deplasare axiala se poate realiza fie în interiorul
rulmentului (în cazul rulmentilor radiali cu role cilindrice sau cu ace), fie prin deplasarea
unuia dintre inelele rulmentului nedemontabil în alezajul carcasei sau pe fusul arborelui.
La acest tip de lagaruire trebuie tinut cont de faptul ca exista doua posibilitati de a o
realiza: montajul în „O” (fig. 4.12.a) si montajul în „X” (fig. 4.12.b).
A B A B
a a a a
Fa S S Fa
S S
H H
Schema montajului este prezentata în figura 4.13, în care rulmentul din A este numit
conducator, pentru ca poate prelua sarcina axiala la care este supus sistemul roata - arbore –
rulment – carcasa, indiferent de sensul acesteia.
Rulmentul din B se numeste liber, pentru ca are posibilitatea sa se deplaseze axial sub
efectul variatiei temperaturii exterioare (dilatare sau contractie); ca urmare, rulmentul liber nu
poate prelua si transmite carcasei decât reactiunea radiala RB care- i revine.
Rulmentul conducator va prelua atât reactiunea radiala RA cât si forta axiala produsa
în angrenaj.
Ca urmare, rulmentului conducator îi va reveni o forta echivalenta PB care include atât
efectul încarcarii radiale cât si efectul sarcinii axiale.
A Fa Ft B
Fr
RA RB
Figura 4. 13
Capacitatea dinamica
12,5 20,0 26,0 43,6
de baza
C [kN]
Factorul X 0,6 0,6 0,6 0,6
Factorul Y 0,5 0,5 0,5 0,5
V=1 V=1 V=1 V=1
Factorul V daca se roteste daca se roteste daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior inelul interior inelul interior
(se determina (se determina (se determina (se determina
prin prin prin prin
interpolare din interpolare din interpolare din interpolare din
e catalogul de catalogul de catalogul de catalogul de
rulmenti, în rulmenti, în rulmenti, în rulmenti, în
functie de functie de functie de functie de
raportul raportul raportul raportul
Fa / C0 ) Fa / C0 ) Fa / C0 ) Fa / C0 )
4. Calculul încarcarilor echivalente si a durabilitatilor
Tabelul 4.2
6007 6207 6307 6407
Simbolul rulmentului (exemplu) (exemplu) (exemplu) (exemplu)
Rulmentul liber
PA = RA PA = RA PA = RA PA = RA
Încarcarea echivalenta
PA
PB = RB, PB = RB, PB = RB, PB = RB,
daca daca daca daca
Rulmentul conducator Fa/RB = e Fa/RB = e Fa/RB = e Fa/RB = e
sau sau sau sau
Încarcarea echivalenta P = V⋅X⋅R PB = V⋅X⋅RB PB = V⋅X⋅RB PB = V⋅X⋅RB
B B
PB
+ Y⋅Fa, + Y⋅Fa, + Y⋅Fa, + Y⋅Fa,
daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e daca Fa/RB > e
Se înscrie Se înscrie Se înscrie Se înscrie
Încarcarea echivalenta valoarea cea valoarea cea valoarea cea valoarea cea
mai mare mai mare mai mare mai mare
maxima
dintre dintre dintre dintre
P max P A si PB, PA si PB, PA si PB, PA si PB,
adica Pmax adica Pmax adica Pmax adica Pmax
Durabilitatea în 3 3 3 3
C C C C
milioane de rotatii L = L = L = L =
max
P max
P max
P max
P
L
Durabilitatea în ore de
L ⋅ 106 L ⋅ 106 L ⋅ 106 L ⋅ 106
functionare Lh = Lh = Lh = Lh =
60 ⋅ n 60 ⋅ n 60 ⋅ n 60 ⋅ n
Lh
L h ≥ L h admisibil (4.33)
Schema montajului în „X” este prezentata în figura 4.14. Acest aranjament este
recomandat în cazul arborilor lungi.
Pentru arbori scurti, la care punctele de aplicare a reactiunilor trebuie sa fie cât mai
îndepartate, se recomanda utilizarea montajului în „O” prezentat în figura 4.15.
Fiecare dintre rulmenti va prelua reactiunea radiala corespunzatoare, adica RA,
respectiv RB. Prin montarea capacelor care fixeaza axial rulmentii, în acestia apar încarcarile
axiale de prestrângere notate cu Fax ′ A si Fax
′ B . Montajul rulmentilor din figura 4.15 este
executat într-o caseta de reglaj al rotii conice.
Fa Ft
A B
Fr
RA RB
′ A
Fax ′ B
Fax
Figura 4.14
Fr
A B Ft
Fa
RA RB
′ A
Fax ′ B
Fax
Figura 4.15
R A ,B
′ A , B = 0 ,5 ⋅
Fax (4.34)
YA,B
Evident, pe lânga acestea, ansamblul trebuie sa preia si forta axiala Fa care revine
arborelui din partea rotii dintate.
Etapele calculului rulmentilor radiali - axiali
Tabelul 4.3
Simbolul 32009 X 33109 33209 30309 A
rulmentului (exemplu) (exemplu) (exemplu) (exemplu)
Diametrul alezajului
45 45 45 45
d (mm)
Diametrul exterior
al rulmentului 75 80 85 100
D (mm)
Latimea rulmentului
20 26 32 25
B (mm)
Capacitatea dinamica
de baza 44 71 91,5
C [N]
V = 1, V = 1, V = 1, V = 1,
Factorul V daca se roteste daca se roteste daca se roteste daca se roteste
inelul interior inelul interior inelul interior inelul interior
L h ≥ L h admisibil (4.35)
Tabelul 4.4
Conditii de încarcare Forta axiala totala de calcul
Rulmentul A Rulmentul B
RA RB RB
A = Fa + 0,5 ⋅
total
≤ Fax
YA YB YB
RA RB
〉
YA YB RB
ax A = Fa + 0,5 ⋅
total
F
R R YB
Fa 〉 0,5 ⋅ A − B
YA YB
RA RB
〉
YA YB RB
B = Fa − 0,5 ⋅
total
Fax
R R YB
Fa ≥ 0,5 ⋅ A − B
YA YB
Tabelul 4.5
Simbolul 32009 X 33109 33209 30309 A
rulmentului (exemplu) (exemplu) (exemplu) (exemplu)
PA = RA, PA = RA, PA = RA, PA = RA,
Rulmentul din daca daca daca daca
total total total total
A F ax A / RA > e F ax A / RA > e F ax A / RA > e F ax A / RA > e
Încarcarea sau sau sau sau
echivalenta PA PA = V⋅X⋅RA + PA = V⋅X⋅RA + PA = V⋅X⋅RA + PA = V⋅X⋅RA +
Y⋅ Ftotalax A Y⋅ Ftotalax A Y⋅ Ftotalax A Y⋅ Ftotalax A
daca daca daca daca
total total total total
F ax A / RA > e F ax A / RA > e F ax A / RA > e F ax A / RA > e
PB = RB, PB = RB, PB = RB, PB = RB,
Rulmentul din daca daca daca daca
B Ftotalax B / RB = e Ftotalax B / RB = e Ftotalax B / RB = e Ftotalax B / RB = e
Încarcarea sau sau sau sau
echivalenta PB PA = V⋅X⋅RB + PB = V · X · RB PB = V · X · RB PB = V · X · RB
+ Y⋅Ftotalax B, + Y · Ftotal ax B, + Y · Ftotal ax B, + Y · Ftotal ax B,
daca daca daca daca
total
F ax B / RB > e Ftotalax B / RB > e Ftotalax B / RB > e Ftotalax B / RB > e
Încarcarea Se înscrie Se înscrie Se înscrie Se înscrie
echivalenta valoarea cea valoarea cea valoarea cea valoarea cea
maxima mai mare dintre mai mare dintre mai mare dintre mai mare dintre
Pmax PA si PB, PA si PB, PA si PB, PA si PB,
adica Pmax adica Pmax adica Pmax adica Pmax
Durabilitatea în 3 3 3 3
C C C C
milioane de L = L = L = L =
rotatii, L Pmax Pmax Pmax Pmax
Durabilitatea în L ⋅ 106 L ⋅ 106 L ⋅ 106 L ⋅ 106
ore de Lh = Lh = Lh = Lh =
60 ⋅ n 60 ⋅ n 60 ⋅ n 60 ⋅ n
functionare, Lh
4.13 Bibliografie
5.1 Generalitati
Cuplajele sunt organe de masini care realizeaza legatura dintre doi arbori teoretic
coaxiali, în scopul transmiterii momentului de torsiune si miscarii de rotatie, fara modificarea
legii de miscare. În figura 5.1 este prezentata clasificarea tipologica a cuplajelor, în
conformitate cu STAS 7082 – 77.
CUPLAJE
Permanente Intermitente
Fixe Mobile
Comandate Automate
Rigide Elastice
Compensare Comanda
Centrifugale
radiala mecanica
Compensare Comanda
axiala hidrostatica
Comanda
pneumatica
Comanda
electromagnetica
Figura 5.1
5.2 Sarcina si suprasarcina cuplajelor
M t calcul = k i ⋅ k s ⋅ M t (5.1)
Tabelul 5.1
Tipul masinii antrenate ks
Generatoare electrice 1–2
Ventilatoare 1,25 - 2
Pompe centrifuge si cu piston; compresoare cu piston 1,75 – 3,5
Masini- unelte 1,25 – 2,5
Masini- unelte pentru lemn; transportoare cu banda si cu lant 1,5 - 2
Transportoare cu role 4
Masini de ridicat; elevatoare 3–5
Pentru a pune în evidenta faptul ca un cuplaj trebuie sa faca fata unui regim dinamic
sever, prezentam caracteristica unei masini de lucru la care intrarea în sarcina este brusca (la
un tramvai, de exemplu) – figura 5.2.a. Daca se utilizeaza un motor electric de curent
alternativ, acesta trebuie sa fie supradimensionat, pentru acoperirea cererii de cuplu motor din
faza demarajului (figua 5.2.b); în plus, cuplajul va suferi suprasarcina data de diferenta dintre
valorile instantanee ale momentului de torsiune al motorului si al masinii de lucru.
Caracteristica
Moment Mt motorului de curent
Mt total Moment necesar accelerarii alternativ
maselor în rotatie la
începutul miscarii
Moment
rezistent (util) timp
timp Caracteristica Caracteristica
accelerarea regim de exploatare masinii antrenate cu masinii antrenate cu
transmisiei cuplare în gol cuplare în sarcina
Figura 5.2.a Figura 5.2.b
Daca se utilizeaza un motor electric de curent continuu (figura 5.2.c), se constata o
buna conformitate a caracteristicii acestuia cu a masinii de lucru, ceea ce face ca sistemul de
cuplare sa aiba un regim dinamic mai putin sever.
În lucrarea [1] sunt prezentate valorile coeficientului de importanta ks pentru diferite
regimuri de functionare ale unei transmisii precum si pentru diferite tipuri de cuplaje.
De altfel, în curs sunt prezentate numai tipurile
Mt Caracteristica reprezentative de cuplaje – dintre cele mai frecvent
motorului de curent utilizate.
continuu Daca executia si montajul arborilor cuplati,
precum si a cuplajelor ar fi perfecte, atunci calculul
transmisiei cu Mt calcul ar fi acoperitor.
Dupa cum se va demonstra mai jos, chiar daca
momentul de torsiune al masinii motoare si cel al
timp masinii de lucru nu ar varia în timp, existenta jocurilor
Caracteristica masinii
dintre arbori si semicuplaje sau din cuplajul însusi
antrenate conduce la o suprasarcina suplimentara (interioara),
adica la un moment de torsiune suplimentar Ms. Figura
Figura 5.2.c
5.3.a prezinta schema bloc a transmisiei compusa din
masina motoare - MM având viteza unghiulara ? 1 , cuplajul - C cu viteza unghiulara
instantanee ? c si masina de lucru - ML având viteza unghiulara ? 2 . În figura 5.3.b sunt
reprezentate caracteristicile momentului de torsiune pentru masina motoare, pentru cuplajul
cu erori de constructie sau de montaj – mai precis jocuri, respectiv pentru masina de lucru.
MM ML
? MM ?C ? ML
Figura 5.3.a
MMM Mc MML
t t t
Figura 5.3.b
J1 ⋅ ω1 + J 2 ⋅ ω2 − ( J1 + J 2 ) ⋅ ωC = 0 (5.2)
J 1 ⋅ ? 12 J 2 ⋅ ? 22 ( J1 + J 2 ) ⋅ ? 2C
? Ec = + − (5.3)
2 2 2
J1 ⋅ ? 1 + J 2 ⋅ ? 2
? = (5.4)
C
J1 + J 2
în care J1 si J2 sunt momentele de inertie ale rotoarelor masinii motoare, respectiv masinii de
lucru. Înlocuind ? C din (5.3) în (5.4) rezulta
J1 ⋅ J 2 J1 ⋅ J 2
? Ec = ⋅ (? 1 − ? )2 = ⋅ (? ? )2 (5.5)
2 ⋅ ( J1 + J 2 ) 2
2 ⋅ (J 1 + J 2 )
Pe de alta parte, se poate scrie ca variatia energiei cinetice preluate de cuplaj - ? Ec este
egala cu semiprodusul dintre momentul de torsiune care solicita suplimentar cuplajul Ms si
unghiul de rasucire suplimentar al arborilor cuplati f
1
?Ec = ⋅ Ms ⋅ f (5.6)
2
M s = ct ⋅ f (5.7)
Ca urmare, din relatiile (5.5), (5.6) si (5.7) rezulta expresia momentului de torsiune
suplimentar
M s = 2 ⋅ (? ? ) ⋅ c t ⋅
J1
J (5.8)
1+ 1
J2
Tabelul 5.2
Mc
tt = ≤ t ta
p ⋅ ( D4 − d 4 ) (5.9)
16 ⋅ D
d
D
d1 2 d1
a) b)
c) d)
e)
Figura 5.4
m
n
L
Figura 5.5
5.3.2 Cuplaje cu flanse
Cuplajele cu flanse (STAS 796 - 73) pot fi realizate în doua variate constructive:
pentru cuplarea directa a capatelor de arbori orizontali (figura 5.6 a), respectiv pentru cuplarea
directa a capetelor arborilor verticali (figura 5.6 b). Asamblarea semicuplajelor se realizeaza
cu suruburi ajustate (pasuite, adica montate fara joc). Toate elementele geometrice si
constructive ale cuplajului se determina, în functie de marimea acestuia care, la rândul ei, se
alege din STAS în functie de marimea mumentului de torsiune care trebuie transmis.
D1
d2
l1 D1
D
L2
d
lc min
D
d
L1
a) b)
Figura 5.6
M t calcul = M t ⋅ cs (5.10)
2 ⋅ M t calcul
F1 = (5.11)
D1 ⋅ n s
F1
ss = ≤ s s a = 80...120 MPa (5.12)
d 2 ⋅ l c min
4 ⋅ F1
tf = ≤ tf a = 50...80 MPa (5.13)
p ⋅ d 22
în care d2 este diametrul de pasuire a tijei surubului egal cu diametrul alezajului din
semicuplaj.
Variantele constructive cele mai uzuale sunt prezentate în figura 5.7 [1]. Aceste
cuplaje transmit momente de torsiune mari si asigura o foarte buna coaxialitate pentru arborii
cuplati. Sunt, de asemenea, caracterizate prin simplitatea montarii si demontarii, prin gabaritul
radial redus si prin faptul ca transmit miscarea în ambele sensuri de rotatie.
h h h h
D
d
αα αα d α
a) b)
A-A
A
B B-B
a1 h
r am hm
b
60
s j
D
a2
Dm
h
s B
d
H
A Mt
c)
Figura 5.7
Tabelul 5.3
Diametrul arborelui - d Numarul de dinti - z
d = 30 mm 12
30 ... 60 mm 24 sau 36
60 ... 120 mm 36 sau 48
d > 120 mm 72 sau 96
6 ⋅ M tc ⋅ h m
si = ≤ s ai (5.14)
D m ⋅ z ⋅ b ⋅ a 2m
2 ⋅ M tc
ss = ≤ s as (5.15)
D m ⋅ b ⋅ z ⋅ hm
4 ⋅ tg a ⋅ M tc
Fa = (5.16)
Dm
e
c)
sau de montaj mentionate, fara solicitarea
suplimentara a arborilor sau a lagarelor.
În figura 5.8 b, c, d si e sunt reprezentate
posibilele abateri ale arborilor de la pozitia ideala d)
α
(figura 5.8 a). ?l
Ca urmare a mobilitatii pe care cuplajele le-o
e
confera arborilor, acestea sunt numite cuplaje e)
α
compensatoare (sau mobile) axiale, radiale,
unghiulare sau combinate, în functie de varianta
constructiva concreta. Figura 5.8
Aceste cuplaje pemit arborilor sa aiba mici deplasari axiale functionale sau deplasari
cauzate de dilatare.
Cuplajele din figura 5.9 [1] sunt destinate transmiterii momentelor mici de torsiune,
pentru diametre de arbori de maxim 30 mm; caractertistica lor este simplitatea constructiva si
usurinta montajului.
Cele mai des utilizate cuplaje axiale sunt cuplajele cu gheare (figura 5.10), pentru ca
pot transmite momente mari de torsiune, pentru arbori de 30 ... 140 mm.
Pe baza cotelor din figura, se pot face recomandarile constructive: De = (2,5 … 3)⋅d;
Lmax = (3,5 ... 5)⋅d; l = (1,6 ... 1,9); ?l = (16 ... 24) mm.
Ghearele cuplajului se verifica la strivire si la încovoiere, cu relatiile:
6 ⋅ M tc ⋅ h m
si = ≤ s ai (5.17)
D m ⋅ z ⋅ b ⋅ a 2m
2 ⋅ M tc
ss = ≤ s as (5.18)
D m ⋅ b ⋅ z ⋅ hm
?l d1 =0,3⋅d
d/3
d
a) ?l
?l
b) c) d)
Figura 5.9
Pentru ca deplasarea axiala sa fie libera, este necesar ca executia semicuplajelor sa fie
deosebit de buna. La aceasta varianta constructiva, nici o deplasare radiala sau unghiulara nu
este posibil de realizat; din acest motiv, utilizarea cuplajelor cu mobilitate axiala este posibila
numai la arbori coliniari si lungi.
A
A-A b
b
d
Di
De
Dm
dm ?l A
l
L
Figura 5.10
Cuplajele cu mobilitate radiala permit legarea arborilor ale caror axe sunt strict
paralele, fara abateri de pozitie relativa unghiulare. Excentricitatea arborilor poate fi variabila
sau poate fi permanenta, ca rezultat al executiei, montajului sau conditiilor de functionare.
Prin constructie, cuplajele radiale permit si mobilitati axiale, astfel încât utilizarea lor este
frecventa. Numeroase variante constructive sunt utilizate, cele mai frecvente fiind cuplajul
Oldham si cuplajul cu element prismatic (figura 5.11.b si c).
Problemele pe care le ridica aceste cuplaje sunt:
1. Miscarea plana a elementului intermediar se face, sub sarcina, cu frecventa ridicata,
ceea ce creaza conditiile pentru producerea gripajului, pentru ca frecarea pe flancurile
canalelor de ghidare se produce în regim mixt, la limita sau chiar uscat. Uneori, aceste cuplaje
functioneaza imersate în ulei, dar conditiile de ungere nu sunt mult îmbunatatite. Varianta cu
element prismatic poate avea, pentru evitarea gripajului, un regim de ungere mai favorabil,
daca în interiorul acestuia este prevazuta o camera cu unsoare consistenta care alimenteaza
prin centrifugare intersitiile dintre elementele conjugate. La aceasta ultima varianta, corpul
prismatic poate fi realizat din textolit, pentru puteri mici, evitându-se pericolul griparii.
2. Cuplajul este echilibrat dinamic, în urma montajului, dar ramâne dezechilibrat
static, daca arborii nu sunt coaxiali.
Figura 5.11
? = (1L5,3) ⋅ µ ⋅ e ⋅ (D + d) (5.19)
în care µ este coeficientul de frecare dintre flancurile conjugate cu valori cuprinse în intervalul
0,12 ... 0,25, iar e este excentricitatea dintre semicuple.
Pentru cuplajul cu element intermediar cilindric (figura 5.11.c), sunt recomandate
urmatoarele valori constructive:
D = (2,5 … 3)⋅d; j = (1 … 2,5) mm; L = (3,5 … 4)⋅d; e = 0,04⋅D; l1 = (0,3 … 0,45)⋅d;
h = l1 – j.
j
3
(semicupla)
l1 D
d
L
1 2
(semicupla) (disc intermediar)
Figura 5.11.c)
12 ⋅ M t
ss = ≤ s as (5.20)
h ⋅ ( 2 ⋅ D + d − e) ⋅ ( D − d − 2e)
5.4.3 Cuplaje cu mobilitate unghiulara
Cel mai cunoscut cuplaj care permite arborilor sa aiba o miscare relativa unghiulara de
pâna la 20 ... 25° (sau chiar pâna la 45° - la puteri si la turatii reduse) este cuplajul cardanic
cunoscut si sub numele de articulatia Hooke.
Dintre numeroasele variantele constructive, cea mai simpla este cea prezentata în
figura 5.12.
Figura 5.12
tg f 1 ⋅ sin a da cos a
? = ⋅ + ⋅? (5.21)
2 cos 2 a ⋅ tg 2 f dt cos 2 f ⋅ cos 2 a + sin 2 f 1
1 1 1
în care f 1 si f 2 sunt unghiurile de rotire ale celor doi arbori, iar α este unghiul dintre axele
arborilor. Pentru unghiul a = ct., relatia (5.21) devine:
cos a
? 2 = ⋅? 1 (5.22)
cos f 1 ⋅ cos 2 a + sin 2 f 1
2
?1
Pentru f 1 = 0°, ? 2 , iar pentru f 1 = 90°, ? 2 = ? 2 min = ? 1 ⋅ cos a .
= ? 2 max =
cos a
Consecinta acestui fapt este si aceea ca, la putere P1 constanta, momentul de torsiune
transmis de arborele condus este variabil, pentru ca P2 = ? 2 ⋅Mt2 .
Pentru ca sincronismul sa fie asigurat, se utilizeaza în exclusivitate varianta cu doua
cuplaje cardanice ca în figura 5.13.
a
A
B
a)
a
C
A
a
B
b)
a
A C
B a
c)
a
Figura 5.13
Cel mai cunoscut cuplaj care permite mobilitatea relativa a arborilor pe directie
radiala, axiala si unghiulara, simultan, este cuplajul dintat reprezentat în figura 5.14.
Cuplajele de acest tip sunt standardizate (STAS 6589-81) în mai multe variante
constructive simple sau duble.
Cuplarea se realizeaza prin cojugarea dintilor evolventici ai unei semicuple (prevazuta
cu dantura exterioara) cu spatiile dintre dintii evolventici ai celeilalte semicuple (prevazuta cu
dantura interioara). Diametrele de divizare ale celor doua danturi sunt identice. Mobilitatea
unghiulara este posibila, deoarece dantura exterioara este bombata.
Figura 5.14
Carcasa cuplajului fiind etansa, ungerea este asigurata de uleiul cuprins în interior.
Cuplajele dintate permit transmiterea momentelor de torsiune foarte mari, si, pentru ca sunt
echilibrate dinamic, pot fi utilizate la turatii ridicate. Deplasarile unghiulare sunt limitate la
maxim 1°, iar deplasarile axiale nu pot fi mai mari de 2 ... 3 mm.
5.5.1 Generalitati
Rigiditatea statica la torsiune a unui cuplaj elastic este definita ca variatia momentului
de torsiune Mt în functie de unghiul de rotire relativa a semiculajelor f .
Aceasta marime da o indicatie asupra capacitatii de preluare a socurilor si de izolare a
vibratiilor torsionale; daca rigiditatea statica este ridicata, capacitatea de absortie a socurilor
este si ea ridicata.
Cuplajele elastice pot avea caracteristica liniara (figura 5.15 a) sau neliniara (figura
5.15 b si c).
Caracteristica din figura 5.15 b este regresiva (moale), iar caracteristica din figura 5.15
c este progresiva (tare).
Pentru cuplajele care au caracteristica liniara, rigiditatea statica se defineste ca fiind
raportul:
Mt
C= (5.23)
f
iar pentru cuplajele care au caracteristica neliniara rigiditatea statica se defineste ca fiind
derivata momentului de torsiune în functie de unghiul de rotire relativa:
dM t
C= (5.24)
df
Mt
b
a
f
Figura 5.15
M t = k ⋅ f + ? ⋅f 3 (5.25)
Pe baza figura 5.16, la acest cuplaj caracteristica elastica este determinata de starea de
pretensionare a arcurilor.
2
3
1
4
M t = z ⋅ Ft ⋅ R 0 (5.26)
în care z este numarul bolturilor unui semicuplaj, R0 – raza cercului de asezare a bolturilor, iar
Ft – forta tangentiala care actioneaza asupra arcului elicoidal în boltul de prindere (figura
5.17). Aceasta marime se determina cu relatia:
F ⋅ cos( a − f )
Ft = (5.27)
2
8 ⋅ D3 ⋅ n ⋅ F
f = (5.28)
G⋅d4
în care: D este diametrul mediu al spirelor, d – diametrul sârmei arcului, n – numarul spirelor,
iar G – modulul de elasticitate transversal.
Geometric, relatia dintre sageata fiecarui arc si unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor f are forma:
f (a − f )
f = 2 ⋅ R 0 ⋅ sin − 2 ⋅ R 0 ⋅ sin (5.29)
2 2
z ⋅ G ⋅ d 4 ⋅ R 02 a a−f a−f
M t (f ) = ⋅ (sin − sin ) ⋅ cos (5.30)
4 ⋅D ⋅n3 2 2 2
Reprezentarea din figura 5.18 ne permite sa observam ca acest cuplaj prezinta doua
puncte de discontinuitate a caracteristicii (figura 5.19) [2], în functie de marimea unghiului de
rotire relativa a semicuplajelor (figura 5.20).
Pentru unghiuri de rotire reduse f, expresia momentul transmis poate fi calculat cu
relatia:
3 ⋅ E ⋅ I ⋅ (r + l ) 2
M(f ) = ⋅f (5.31)
l3
6
A
B
Figura 5.18
Mt a l
R
a F
x a) a b)
F F
ϕ1 ϕ2 ϕ
ϕ ϕ
c) d)
p m
m p
b)
Figura 5.21 Figura 5.22
Figura 5.23
În figura 5.22 este prezentat un cuplaj cu arc serpuit amplasat într- un plan normal pe
arborele cuplat, iar în figura 5.23 este desenul cuplajulului cu arcuri serpuite dispuse pe
suprafata laterala.
Problemele legate de caracteristica cuplajelor prezentate sunt tratate în lucrarea [2].
Cuplajele de acest tip pot fi realizate cu un singur sau cu doua rânduri de bare. În
figura 5.24 apar elementele constructive principale: 1 – element motor; 2 – arc bara; 3 –
element condus.
Sub actiunea momentului de torsiune, caracteristica cuplajului este liniara, pâna când
curbura axei arcului devine egala cu curbura profilului dintelui (figura 5.25).
Dependenta momentului de torsiune de unghiul de rotire relativa a semicuplajelor
pentru portiunea liniara a caracteristicii se determina cu relatia [2]
3 ⋅ z ⋅ E ⋅I ⋅ D 20
Mt = ⋅f (5.32)
8⋅s3
unde: z este numarul de arcuri bara; I – momentul de inertie la încovoiere al arcului bara; D0 –
diametrul de asezare a arcurilor bara; E – modulul de elasticitate longitudinala a materialului
arcurilor; s – cota prezentata în figura 5.25.
3 ⋅ z ⋅ E ⋅ I ⋅ D 20 2 ⋅ (s 2 − a 2 )
Mt = ⋅ (f − ) (5.33)
8⋅a3 ? ⋅ D0
Acest cuplaj poate avea caracteristica liniara sau neliniara, în functie de natura
cauciucului sau elastomerului din care este confectionata mantaua periferica.
3
2
l1
B
1
D1
R
δ
R3
H
R
d
R4 R
d2
d1
D
l l3 l R
ε
L
D
C
4
l1
L
Figura 5.26
Cuplajele cu element elastic toroidal (figura 5.26) au gabarit radial mare, si, ca urmare,
au capacitatea de a prelua o mare cantitate de energie mecanica, prin momentele de torsiune
aplicate prin soc sau într- un alt regim dinamic sever.
Cuplarea arborilor este mult usurata de faptul ca deplasarile axiale, unghiulare, radiale
sau mixte pot fi preluate de deformarea elementului elastic. Unghiul de rotire relativa a
semicuplajelor poate ajunge la valori mari cuprinse între 12 ... 35°, în mod exceptional 40°.
Caracteristica elastica a cuplajului este data de relatia:
M t (f ) = K c ⋅ G ⋅ D 3 ⋅ f (5.34)
0,04
0
0,01 0,03 0,05 0,07 β
Figura 5.27
Reprezentarea din figura 5.28 se refera la varianta constructiva cel mai des întâlnita
(STAS 5982/6 -81). Indiferent de varianta, trebuie sa existe posibilitatea deformarii libere a
elementelor elastice; în caz contrar, cuplajul se rigidizeaza, fara a mai avea capacitatea de
atenuare a socurilor torsionale. Sub efectul momentului de torsiune, fiecare bolt este solicitat
la încovoiere de catre forta tangenta la cercul cu diametrul D0 (figura 5.29).
L
db
D
F
D0
d
l2
l1
b j
2 ⋅Mt
F= (5.35)
z ⋅ D0
F = c⋅f a (5.36)
în care c este un coeficent de elasticitate, iar a - un exponent care tine seama de forma
elementului elastic si de materialul din care este facut; pentru materiale indigene a = 1,5.
Geometric, între unghiul de rotire relativa a semicuplajelor f si sageata exista realatia :
D0
f = ⋅f (5.37)
2
a +1
D
M t (f ) = z ⋅ c ⋅ 0 ⋅f a (5.38)
2
Mi F ⋅ l2
si = = ≤ s a i = 60...80 MPa
Wi p ⋅ d 3b (5.39)
32
(în care F1 este forta care revine unui bolt din momentul de torsiune), respectiv cu relatia:
F
ss = ≤ s s a = 5...7 MPa (5.40)
d b ⋅ (l 1 − j )
D
Φ H7 / f7
superficiala cuprinsa în intervalul 56 ... 62 HRC. În
d
functie de marimea momentului care trebuie transmis,
numarul dintilor frontali este cuprins între 3 si 60.
Figura 5.30
a) b) c) d) e)
f) g) h) i)
Figura 5.31
Masina Masina
motoare de lucru
(MM) (ML)
Q
Caneluri
Discuri de frictiune
Figura 5.33
Antrenarea arborelui condus al masinii de lucru de catre arborele conducator al
masinii motoare se realizeaza prin frecarea care apare între discurile solidare cu acestia;
frecarea dintre discurile care transmit miscarea si puterea se obtine prin apasarea lor cu forta
axiala Q.
Pentru ca forta de ambreiere Q sa fie cât mai redusa, se realizeaza ambreiaje cu discuri
conice si ambreiaje plane multidisc. Acestea din urma sunt capabile sa transmita momente de
torsiune extrem de ridicate.
Dupa modul de realizare a fortei de ambreiere, ambreiajele cu frictiune pot avea
comanda:
a. mecanica (cu pârghii si arcuri);
b. hidrostatica;
c. pneumostatica;
d. electromagnetica.
Cele mai des utilizate cupluri de materiale sunt prezentate în Tabelul 5.4.
Tabelul 5.4
Regimul de frecare
cu ungere fara ungere
Otel calit / otel calit -
Textolit / otel -
Fc / Fc sau Fc / otel calit
Bronz sinterizat / otel rectificat
Tesatura de bumbac impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Tesatura de azbest impregnata cu rasini sintetice / otel sau Fc
Azbest presat cu rasini sintetice cu aschii de cupru sau de alama (ferodo) / otel sau Fc
Cauciuc cu insertie metalica / otel sau Fc
Materiale metalo-ceramice / otel calit
Materiale din pulberi metalice / otel calit
5.7.4 Probleme constructive
Ambreiere
De
Debreiere
Q
Arbore
condus
Di
Figura 5.34
1 3 4 5 7
Arbore condus
Arbore 2 6
conducator
Figura 5.35
Figura 5.36
Daca garnitura de frictiune este din tesatura de bumbac impregnata sau din azbest
impregnat, respectiv din materiale metalo-ceramine, aceasta se monteaza pe discul suport de
otel prin lipire, respectiv prin nituire asa cum este reprezentat în figura 5.37 si 5.38.
În cazul în care garniturile de frictiune sunt lipite (figura 5.37), grosimea pachetului
este mai mica, iar reutilizarea discului de otel, dupa uzare, nu mai este posibila.
Daca asamblarea garniturilor de ferodo, de exemplu, se realizeaza prin nituire, atunci
dupa pierderea prin uzura a stratului de grosime sa este posibila îndepartarea niturilor vechi,
schimbarea garniturilor si aplicare noilor nituri (figura 5.38). Materialele recomandate pentru
nituri sunt alama, unele aliaje de aluminiu si cuprul. Grosimea “s” a garniturilor de frictiune
este de ordinul 1 ... 4 mm, în functie de solutia constructiva aleasa. Adâncimea admisa pentru
uzare este sa = 0,5 ... 2 mm.
lipire
sa
disc otel
disc otel
În cazul discurilor din otel durificat si rectificat se adopta solutia realizarii canalelelor
radiale, elicoidale sau oblice, cu adâncimea de ordinul 0,5 mm (figura 5.39) pentru a favoriza
ventilarea si racirea acestora, atât la ambreiajele uscate, cât si la ambreiajele unse. În canalele
respective se aduna treptat particulele de uzura care se elimina în exterior prin centrifugare.
Figura 5.39
Apasarea discurilor de frictiune se realizeaza cu arcuri elicoidale (dispuse central sau
pe periferie) sau cu arcuri disc.
Între elementul care realizeza apasarea axiala si arcuri exista un rulment, numit “de
presiune” care permite debreierea fara oprirea transmisiei mecanice.
Mm Q Mr
MM J1 J2 ML
Mf
? 1,f1 ? 2,f2
Figura 5.40
Ma
Mfc M ′a
a) Mr
t1′
? t1 tp t2 t
?1 ? 1 = ? 2 = Ω1
O1
Cuplare
Demaraj
b) ?2
O2 Patinare
T′ t
T
Figura 5.41
Caracteristicile diagramelor sunt:
t1 – perioada de cuplare;
tp – perioada de patinare;
t2 – perioada de demaraj;
T’ – durata procesului de ambreiere;
T – durata ambreierii si demararii.
În intervalul de timp 0 ... t1 momentul de frecare creste pâna la valoarea momentului
rezistent (util) care se manifesta în arborele condus. Ca urmare, se produce o încetinire a
vitezei arborelui conducator, fara sa se produca si accelerarea arborelui condus. În acest
interval patinarea discurilor este intensa.
În intervalul t1 – tp se realizeaza accelerarea arborelui condus, cresterea momentului de
frecare din abmbreiaj si scaderea turatiei arborelui conducator. Notatia Ma se refera la
momentul necesar accelerarii maselor aflate pe arborele condus caracterizate prin momentul
de inertie J2 .
Ambreierea se încheie în intervalul tp – t2 când are loc cresterea, în continuare, a
momentului de frecare, realizându-se accelerarea suplimentara a rotorului J2 , pentru
acoperirea diferentei de momente de accelerare (M’a – Ma). În plus, se produce si accelerarea
arborelui conducator, “frânat” în intervalul anterior si care, astfel, ajunge la turatia initiala O1 .
La sfârsitul ambreierii, rotorul condus atinge, si el, turatia arborelui conducator O1 cu care
este, în final, sincron. Din diagrama se observa ca arborele condus a trecut, în timpul
ambreierii, de la turatia initiala O2 la turatia de sincronism O1 .
M
Mf
Mr
M Ma
Mf = Ma + Mr = ct.
Mr T t
O
? 1 = Ω1
t1 tp t O1
? rel
? ?2
O1 ? 1 (t) O2 = 0 t
T
O2 ? 2 (t)
e
t1 tp t
e2
a)
T t
b)
Figura 5.42
J 1 ⋅ &f&1 + M f = M m
(5.41)
J 2 ⋅ &f& 2 + M r = M f
Integrând, obtinem:
df 1 M m − M f
? 1 (t ) = = ⋅ t + O1 (5.42)
dt J1
df M − Mr
? 2 (t) = 2 = f ⋅ t + O2 (5.43)
dt J2
Viteza unghiulara relativa este diferenta dintre vitezele unghiulare instantanee ale
celor doi arbori:
? r (t ) = ? 1 (t ) − ? 2 (t ) (5.44)
J + J2 M M
? r ( t ) = O1 − O 2 − 1 ⋅ M f − m + r ⋅ t (5.45)
J 1J 2 J1 J2
O1 − O 2
tp =
J1 + J 2 M M (5.46)
⋅ Mf − m − r
J 1J 2 J1 J2
M − Mr
? r ( t ) = O1 − f ⋅ t + O 2 (5.47)
J2
de unde rezulta:
O1 − O 2
tp = ⋅J (5.48)
Mf − M r 2
Daca se considera cazul ambreierii în gol, (Mr = 0 si Mf = Ma) si daca se pleaca de la
O2 = 0, atunci timpul de ambreiere se poate calcula cu o relatie simpla, de forma:
O1 ⋅ J 2
tp = (5.49)
Mf
Dm
Mf = µ ⋅ Q ⋅ (5.50)
2
permite analiza vaiabilelor de care depinde timpul de ambreiere care trebuie sa aiba valori cât
mai reduse, pentru a nu se produce uzarea prematura a ganiturilor de frictiune. Cu
aproximarile facute rezulta:
2 ⋅ O1 ⋅ J 2
tp = T = (5.51)
µ ⋅ Q ⋅ Dm
Este evident ca, pentru a obtine un timp de ambreiere cât mai mic trebuie îndeplinite
conditiile prezentate în Tabelul 5.5.
Tabelul 5.5
Reducerea timpului de Conditiile din coloana stânga
ambreiere se obtine daca atrag si efecte negative, astfel:
Analiza datelor din Tabelul 5.5 conduce la concluzia ca este dificil de optimizat
geometric si functional un ambreiaj.
5.7.6 Energia disipata în timpul ambreierii
Pf ( t ) = M f ⋅ ? r ( t ) (5.52)
tp
( O1 − O 2 ) 2 ⋅ J 1 ⋅ J 2
Wf = ∫ Pf ( t ) ⋅dt = M f ⋅ (5.53)
0
2 ⋅ [M f ⋅ ( J 1 + J 2 ) − M m ⋅ J 2 − M r ⋅ J1 ]
(O1 − O 2 ) 2
Wf = M f ⋅ ⋅J (5.54)
2 ⋅ (M f − M r ) 2
Wm = M m ⋅ O 1 ⋅ t p (5.55)
WF
? =1− (5.56)
Wm
O − O2
Wm = M m ⋅ O 1 ⋅ ⋅ J2 (5.57)
Mf − M r
1 M O −O2
? =1− ⋅ f ⋅ 1 (5.58)
2 Mm O1
Se poate constata ca, pentru situatia particulara data, randamentul este mai mic de
50%, pentru ca Mf < Mm. Evident, ca la ambreierea în sarcina randamentul este, cu atât mai
mult, mai mic decât 50%, ceea ce da masura uzurii care se produce în intervalul de timp
studiat. Ca urmare a procesului de ambreiere, dar si la debreiere, în aceeasi masura, energia
disipata se regaseste în încalzirea abreiajului si în uzarea garniturilor de frictiune.
La pornirea în gol, fara sarcina, randamentul se poate calcula cu relatia:
1 Mf
? =1− ⋅ (5.59)
2 Mm
Cunoscând marimea energiei pierdute prin frecare se poate exprima puterea pierduta
prin frecare pentru un ambreiaj la care ambreierea se produce cu frecventa de z ambreieri pe
ora, astfel:
Wf ⋅ z
Pf = [W ] (5.60)
3600
5.7.7 Calculul ambreiajului cu discuri plane cu o singura interfata de frecare
M f = M r ⋅ ci ⋅ cs (5.61)
1 D 3 − D 3i
Mf = ⋅ µ ⋅ Q ⋅ e2 (5.62)
3 D e − D i2
p
Q= ⋅ p ⋅ ( D e2 − D i2 )
4 (5.63)
1
12 ⋅ M f 3
De ≥ (5.64)
3
p a ⋅ µ ⋅ (1 − k )
p
Q= ⋅ p a ⋅ ( D 2e − D 2i ) (5.65)
4
Pf
t mediu = t 0 + ≤ t admisibil (5.66)
k⋅ A c
W
În relatia (5.66), factorul k este coeficientul global de transfer de caldura 2 ,
m ⋅ grad
dependent de viteza curentului de aer care spala carcasa ambreiajului, exprimata în m/s.
Temperatura admisibila
Coeficientul de frecare µ
pa tadmisibil [°C]
Cuplul
de materiale
[MPa] cu fara regim regim
ungere ungere permanent intermitent
Tesatura de
bumbac cu
0,05 ... 1,2 0,4 ... 0,65 0,1 ... 0,2 100 150
rasini sintetice/
otel sau Fc
Tesatura de
azbest cu rasini
0,35 ... 0,7 0,2 ... 0,4 0,1 ... 0,2 200 300
sintetice/
otel sau Fc
Bronz
sinterizat/ 0,2 ... 1 0,15 ... 0,25 0,09 180
otel sau Fc
Ferodo /
0,2 ... 0,8 0,2 ... 0,4 0,1 ... 0,5 180 400
otel sau Fc
Cauciuc cu
insertie / 0,5 ... 0,8 0,4 ... 0,65 0,1 ... 0,2 250 300
otel sau Fc
La ambreiajele multidisc, pentru presiunea admisibila se vor adopta valori cu 40% mai
mici decât cele prezentate în tabel, pentru a tine cont de conditiile de racire mai dificile.
Cu privire la temperatura admisibila, mentionam ca depasirea acesteia are ca urmare:
exfolierea sau fisurarea garniturilor, ondularea suprafetelor active si, în cazul discurilor din
otel, gripajul. Pentru a nu fi depasita temperatura admisibila se impune racirea suplimentara a
carcasei ambreiajului prin nervurare, ventilare sau racire fortata cu ulei în circuit închis.
Durabilitatea ambreiajului (h, în ore de functionare efectiva) se determina în functie de
uzura specifica determinata experimental si adoptata în calcule cu notatia qa [mm3 /W.s],
astfel:
p
⋅ ( D 2e − D 2i ) ⋅ s a mm 3
h= 4 (5.68)
Pf ⋅ q a W h
i = m+ c −1 (5.69)
în care m este numarul discurilor solidare cu semicupla motoare, iar c este numarul discurilor
solidare cu semicupla condusa. Solidarizarea discurilor motoare, respectiv conduse se face
prin intermadiul canelurilor exterioare, respectiv interioare.
Avantajul ne t fata de ambreiajele cu o singura intefata de frecare este acela ca la
aceeasi forta de apasare Q se produc i forte de frecare interdisc, ceea ce înseamna momente de
frecare de i ori mai mari, daca planeitatea discurilor este perfecta.
Momentul de frecare total are, deci, forma:
1 D 3 − D 3i
Mf = ⋅ µ ⋅ Q ⋅ i ⋅ 2e (5.70)
3 D e − D 2i
Di
de regula, se admit valori k = = 0,5...0,7 ; pe de alta parte, aplicând formulele:
De
p
Q = pa ⋅ ⋅ (D 2e − D 2i )
4 (5.71)
M f = c i ⋅ c s ⋅ M t no min al
12 ⋅ M f
Rezulta diametrul exterior de frecare D e ≥ . Se recomanda ca
µ ⋅ p a ⋅ (1 − k 3 ) ⋅ i
numarul interfetelor de frecare sa fie i = 10, daca ambreiajul este uscat si i = 50, daca
ambreiajul este uns.
z0 z0-1 4 3 2 1 µ2
Fz0 Fz0 F2 F0
F3 Disc A
Fz0-1 F3 F1
Fz0-1
r2
Disc B µ1
De
Di
r1
Figura 5.43
Calculul ambreiajului multidisc continua cu cel prezentat la ambreiajul cu doua discuri plane
cu o singura interfata de frecare de mai sus, cu exceptia formulei durabilitatii care devine:
p
⋅ ( D2e − D 2i ) ⋅ i ⋅ s a
h= 4 (5.72)
Pf ⋅ q a
Pe de alta parte, se poate scrie relatia de calcul a apasarii normale pe suprafata activa
N, în functie de momentul de frecare Mf , respectiv de presiunea admisibila:
2 ⋅Mf
N= (5.74)
µ⋅ Dm
N = pa ⋅ π ⋅ D m ⋅ b (5.75)
Ca urmare se poate determina valoarea latimii de contact b, astfel:
N
b≥ (5.76)
π ⋅ Dm ⋅ p a
a N
a
µN
a
Q
Figura 5.44
Evident, semiunghiul conului a trebuie sa fie mai mare decât unghiul de frecare f ,
pentru a nu se produce autofrânarea la debreiere. De regula, a > 10°, iar uzual a = 15°.
Schema din figura 5.45 sugereaza ca rolele cilindrice care sunt interpuse între
semicupla motoare 1 si semicupla condusa 2 pemit transmiterea puterii si momentului de
torsiune într- un singur sens de miscare si nu permit antrenarea în celalalt sens. La rotirea
reperului 1 în sensul acelor de ceasornic rolele se împaneaza si asigura transmiterea miscarii;
la rotirea lui în celalalt sens, rolele se deblocheaza.
Figura 5.45
Pastilele dure dintre role si elementul motor nu permit producerea brinelarii, asigurând
pastrarea geometriei suprafetelor active.
Constructiv, exista numeroase variante constructive, una dintrea acestea fiind
cunoscuta de la transmisia bicicletelor sub numele de torpedou.
ϕ1
Fn1
R1
B
µ2 ⋅Fn2 d
O2 A
µ1 ⋅Fn1
a/2
C Fn2
D ϕ2
R2 O1
Figura 5.46
În figura 5.46 este prezentata schema de calcul. Pentru ca rola sa ramâna blocata (în
echilibru), trebuie ca rezultantele R1 si R2 sa aiba aceeasi directie si sensuri diferite.
Elementele functionale si constructive principale sunt:
- coeficientii de frecare pentru contactul rola – element motor, respectiv rola –
element condus µ1 = µ2 = µ;
- unghiurile de frecare f 1 = f 2 = f = a / 2, în care a = f 1 + f 2 ;
- uzual, a = 4 … 10°;
- numarul rolelor z = 3 … 6.
Din conditia geometrica (a se vedea triunghiul O1 O2 A):
D −d a+d
⋅ cos a = (5.77)
2 2
Fcf
2 Fcf
R
r µFn Fn
O2 c
b
O O1 F0 F0
1 O1
4
a1
e
Fcf 3 a2
F0 ⋅ (a 1 + a 2 ) − Fcf ⋅ b + µ ⋅ Fn ⋅ e + Fn ⋅ c = 0 (5.78)
M f = µ ⋅ z ⋅ Fn ⋅ R (5.80)
în care z este numarul de saboti si tinând cont ca forta centrifuga este de forma:
Fcf = m ⋅ r ⋅ ? 2 (5.81)
M t calcul
m ⋅ r ⋅ ? 2 ⋅ b − F0 ⋅ (a 1 + a 2 ) = ⋅ (c + µ ⋅ e) (5.82)
µ⋅ z ⋅R
în care r este raza centrului de greutate a sabotului, în raport cu centrul O.
Când sabotul începe sa atinga tamburul 2, Fn ˜ 0, iar viteza unghiulara atinge valoarea
? 0 . Ca urmare relatia 5.82 devine:
m ⋅ r ⋅ ? 20 ⋅ b − F0 ⋅ ( a 1 + a 2 ) = 0 (5.83)
Din formula de mai sus se poate afla valoarea fortei F0 . Eliminînd apoi F0 între
relatiile (5. 82) si (5.83) se gaseste expresia din care se poate calcula masa sabotului, astfel:
M t calcul ⋅ (c + µ ⋅ e)
m= (5.84)
µ ⋅ z ⋅ r ⋅ R ⋅ b ⋅ ( ? 2 − ? 20 )
În general, ? 0 = 0,8 ?.
În figura 5.48 este schematizat un cuplaj centrifugal la care elementele intemediare
sunt bile de otel; pentru ca frecarea dintre bile sa fie cât mai mica, în incinta se adauga si ulei.
Figura 5.48
Rolul acestor cuplaje este acela de a întrerupe transmiterea miscarii, atunci cînd
momentul de torsiune este mai mare decît cel pentru care s-a facut dimensionarea transmisiei.
Ca urmare, aceste sisteme pot fi numite si cuplaje de suprasarcina. În figura 5.49 este
prezentata o singura varianta constructiva, si anume cuplajul de siguranta cu bile.
2 3 1 4 5
Decuplat
H7
f7
Cuplat
Figura 5.49
1. Gafitanu, M., Cretu, S., Pavelescu, D., Racocea, C., Radulescu, Gh., Coca, D.,
Radauceanu, D., Tuleasca, C., Vornicu, Organe de Masini, vol. II, Bucuresti, Ed.
Tehnica, 1983.
2. Bârsan, I. si Jâscanu, M., Dinamica cuplajelor elastice, Editura Tehnica, Bucuresti,
1988.
3. Draghici, I. s.a., Calculul si constructia cuplajelor, Editura Tehnica, Bucuresti,
1978.
4. Nieman, G., Maschinenelemente, Vol. I, Springer-Verlag, 1975, Berlin.
Tudor, A. s.a., Ambreiaje si cuplaje de siguranta cu frictiune, Institutul Politehnic Bucuresti,
1985.
6. ETANSARI
6.1 Generalitati
Etansarile∗ sunt organe de masini care realizeaza izolarea cât mai ermetica a unui
spatiu continând un mediu sub presiune, separarea a doua spatii care contin medii aflate sub
presiune si, uneori, cu temperaturi diferite sau realizeaza protectia etansa a unor spatii
continând diverse lichide, împotriva pierderii acestora sau a patrunderii unor corpuri straine.
Cu termenul de etansare este denumit si procedeul de izolare a doua spatii.
Etansarile sunt prezente în toate domeniile vietii, de aceea a aparut o foarte mare
diversitate de tipuri de etansari. Toate trebuie sa indeplineasca anumite cerinte comune si, de
aici, rezulta ca ele trebuie sa aiba anumite proprietati.
∗
Dispozitivele de etansare sunt denumite generic "etansari", termen folosit si în lucrarea de fata.
Organe de masini. Transmisii mecanice
ETANSARI
Fixe Mobile
Cu forta de Cu forta de
De protectie
etansare interioara etansare exterioara
Figura 6.1
Din punct de vedere al miscarii dintre pieselor, exista etansari pentru miscari de rotatie
si etansari pentru miscari de translatie.
Dupa forma suprafetelor piselor active, deosebim etansari plane, etansari cilindrice,
etansari conice, etansari sferice.
Dupa pozitia suprafetelor pieselor care partcipa la etansare, exista etansari radiale si
etansari axiale.
170
Etansari
0 v = 5 m/s 7
d, mm
10
15
20 15
25 20
30
25
35
40 30
50
60
50
70
80
100
100
200 150
200
300
400
500
600
800
1000
1500 2000 3000 5000 7000 10000 15000
n, rot/min
Figura 6.2
171
Organe de masini. Transmisii mecanice
Unii parametri sunt greu de determinat: de exemplu, o multitud ine de probleme sunt
legate de determinarea exacta a temperaturii în zona de contact, modul sau de generare si
eficacitatea disiparii termice, conditiile de ungere etc.
O serie de parametri sunt necunoscuti în momentul alegerii etansarii. De exemplu,
viteza limita admisibila (care este un parametru de alegere al tipului de etansare) depinde de
presiunea activa a mediului etansat, de temperatura locala, de calitatea si microgeometria
reala a suprafetelor de contact, acestea din urma determinând, în final, cantitatea de lubrifiant
care ajunge efectiv la etansare.
La alegerea tipului de etansare trebuie considerate si influentele altor factori: tipul
lubrifiantului, gradul de impuritate admisibil pentru buna functionare a sistemului, limitarile
de gabarit si temperatura, spatiul destinat etansarii.
Tabelul 6.1 prezinta câteva indicatii generale pentru alegerea tipului de etansare.
Tabelul 6.1
Caracteristica Domeniul de Tipul de etansare recomandat
functionala functionare
Viteza Nelimitata Labirint, etansare axiala
[m/s] < 14 Etansare cu segmenti, presetupa cu inele metalice
< 2÷3 Interstitiu, presetupa cu garnitura moale
<1 Inele manseta, inele profilate
Temperatura Nelimitata Labirint
[°C] < 1200÷1400 Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Medie Segmenti, presetupa cu inele de azbest
< 40 Segmenti, presetupa cu garnitura moale
Presiunea < 500÷600 Inele manseta, etansare axiala
[MPa] < 20÷40 Segmenti, presetupa metalica, inele manseta
3…20 Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
0,5…3 Labirint, segmenti, presetupa moale, inele manseta
0,3…0,5 Labirint, segmenti, presetupa metalica, inele manseta
Etansarea Perfecta Inele manseta, etansari fixe
Satisfacatoare Presetupa cu garnitura moale, segmenti, etansare axiala
Slaba Labirint
Uzura Redusa Labirint, etansare cu interstitiu
Moderata Segmenti, presetupa cu inele metalice, etansare axiala
Ridicata Inele manseta, presetupa cu garnitura moale
Pâsla este un material textil obtinut din fire de lâna netesute sau tricotate. Pâsla are o
capacitate mare de absorbtie a lichidelor, un coeficient de frecare redus si o elasicitate care se
conserva timp îndelungat.
Hârtia si cartonul sunt materiale ieftine, folosite la etansarile fixe. Au o buna
impregnabilitate utila la etansarile pentru gaze, dar au dezavantajul distrugerii la demontare.
Pluta se foloseste la etansari fixe. Garniturile se executa din placi obtinute din 70 %
pluta granulata amestecata cu 30 % liant. Pluta este practic impermeabila fata de lichide la
presiune joasa, dar, în stare uscata, este permeabila fata de gaze. Pluta are un coeficient de
frecare mare, conductivitate termica redusa si se farâmiteaza la folosire repetata. Nu rezista la
acizi si baze si oxideaza aliajele de Al, Mg si, uneori, otelurile inoxidabile.
Fibrele textile sunt cânepa, bumbacul, iuta, inul; acestea se folosesc în special sub
forma de garnituri moi si ca insertii pentru garnituri manseta de cauciuc.
Azbestul se foloseste la garnituri moi, are rezistenta termica ridicata, dar este folosit
putin în ultima vreme, datorita efectelor nocive.
Clingheritul se obtine din fibre de azbest cu un liant de cauciuc. El reuneste
avantajele, dar si dezavantajele ambelo r materiale din care este obtinut.
Elastomerii sunt principalele materiale folosite pentru garnituri omogene sau cu
insertie, dar si pentru impregnarea altor materiale de etansare. Elastomerii se obtin prin o
tehnologie specifica: prepararea amestecurilor, obtinerea semifabricatelor prin calandrare,
extrudare si/sau depunere în bai de solutii de amestecuri de cauciuc urmate, în final, de
vulcanizare.
Cauciucul natural cauciucul etilen-propilen si cauciucul butilic nu sunt rezistenti la
uleiuri. Elastomerii rezistenti la uleiuri sunt: cauciucul nitrilic, cauciucul poliacrilic, cauciucul
fluorocarbonic, cauciucul siliconic, cauciucul uretanic, cauciucul cloroprenic, cauciucul
polisulfidic etc.
Plastomerii sunt materiale sintetice termoplastice. Se pot durifica superficial, au
coeficient de frecare redus, necesita o usoara ungere la presiuni mici. Principalii plastomeri
folositi sunt poliamidele, polimerii cu flor si policlorura de vinil.
Poliamidele (relon, perlon, capron, ultramid, duretan etc.) sunt produse sub forma de
fire sau granule. Ele sunt foarte higroscopice, ceea ce duce la modificari dimensionale care se
pot combate prin fierbere în ulei mineral. Dupa cum reiese din tabelul 6.2, poliamidele au un
coeficient de frecare redus.
Tabelul 6.2
Coeficientul de frecare
Tipul ungerii
Static Cinematic
Frecare uscata 0,3÷0,4 0,15÷0,3
Ungere cu ulei 0,1÷0,08 0,08
Ungere cu apa 0,23 0,19
Poliamida cu 5 % grafit coloidal 0,07÷0,15 0,06÷0,1
173
Organe de masini. Transmisii mecanice
Tabelul 6.3
Cuplul de materiale Coeficientul de frecare
Teflon/teflon 0,09÷0,19
Teflon/otel fara ungere 0,07÷0,11
Teflon/teflon cu ungere cu ulei 0,04÷0,07
Teflon/otel cu ungere cu ulei 0,02÷0,06
Etansarea fara element intermediar este o solutie des întâlnita în constructia de masini.
Ea se realizeza prin presarea (uneori pâna în domeniul plastic) reciproca a doua suprafete
apartinând piselor de etansare. Printre avantaje se pot mentiona: etansare buna concomitent cu
centrarea pieselor, simplitate constructiva, montare si demontare usoare, nu exista pericolul
distrugerii bruste a garniturii. Dezavantajele sunt: forte mari de montaj, executie pretentioasa
a suprafetelor de contact si, în unele cazuri, etansarea se distruge la demontare.
Etansarea se realizeaza prin întrepatrunderea si deformarea (elastica sau plastica) a
vârfurilor asperitatilor suprafetelor de contact. Teoretic, conditia de etanseitate este ca
grosimea interstitiului ramas între cele doua suprafete sa îndeplineasca conditia [1]:
h ≤ 3⋅a (6.1)
unde a este diametrul moleculei de fluid. De exemplu pentru apa a = 2,88 ⋅ 10 −7 mm , deci:
h ≤ 10 −6 mm (6.2)
2 ⋅ s s ⋅ Ac
F= (6.3)
rc
174
Etansari
unde σs este tensiunea superficiala, Ac este aria sectiunii capilare si rc este raza capilarei.
Pentru apa la 18°C se admit: rc = 5 ⋅ 10 −5 mm ; s = 7,3 ⋅ 10 −3 N / mm , valori cu care se poate
calcula presiunea limita de etansare:
F 2 ⋅s s
p= = = 2,92 MPa (6.4)
Ac rc
F
d1
ϕ d2
d1 b
d2
Suprafata d1 − d 2
b=
d1 − d 2 de etansare 2 ⋅ sin f
b= b
2
p a) b)
Figura 6.3
p e = (p 0 + c ⋅ p ) ⋅
0,05
(6.5)
b
unde pe – presiunea de etansare; p0 – presiunea initiala (de exemplu p0 este 3 MPa pentru apa
si 5 MPa pentru abur), c = 1,2…1,5 – coeficient de suprapresiune, b – suprafata de etansare
calculata ca în fig. 6.3.
Pentru ventile se foloseste o formula similara:
p e = (p 0 + c ⋅ p ) ⋅
0,01
(6.6)
b
în care valorile p0 , c si ale presiunii de etansare admisibile pe a sunt date în tabelul 6.4 [2].
175
Organe de masini. Transmisii mecanice
Tabelul 6.4
Materialul p0 [MPa] c pe a [MPa]
Cauciuc moale 0,3 0,4 2
Cauciuc dur, piele, material plastic 0,5 0,5 4−8
Bronz cu Sn, alama cu Sn sau Mn, fonta 3 1 30 − 100
Otel, aliaje dure 3,5 1 150 − 250
(d1 + d 2 )
F = p ⋅ b ⋅ pe ⋅ (6.7)
2
Figura 6.4
Etansarea cu garnitura este, probabil, cel mai des întâlnit tip de etansare. Avantajele
sunt deosebite: suprafete de contact plane cu rugozitate obisnuita, montare si demontare
usoare, garniturile deteriorate se înlocuiesc rapid.
Dupa forma geometrica, garniturile inelare (figura 6.5.b,c,d,e,f) sau speciale (figura
6.5.a).
Dupa modul de montare, exista garnituri montate liber (figura 6.5.a si 6.5.b)sau în
canale speciale (figura 6.5.c,d,e,f).
Dupa proprietatile materialelor, deosebim garnituri elastice si garnituri plastice.
Forta critica de presare trebuie determinata din conditia de functionare fara scapari
(etansare totala), dar fara depasirea limitelor de solicitare admise pentru materialul garniturii.
Pentru garniturile din materiale dure, forta critica de presare [1]:
Fa 0 = p ⋅ d m ⋅ k 0 ⋅ k g (6.8)
unde d m = d + b este diametrul mediu (figura 6.5), k0 este coeficientul strângerii intiale
(k0 = 0,8⋅b la etansarea lichidelor si k0 = b la etansarea gazelor si a aburului), k g este rezistenta
la deformare cu valori în tabelul 6.5.
176
Etansari
b
b b
h
h
d d d
a) b) c)
d d d
h
h
h
b b b
d) e) f)
Figura 6.5
Pentru garniturile din materiale moi se recurge la valori obtinute experimental pentru
produsul k0 ⋅kg, deoarece ar fi neeconomic daca s-ar dimensiona suruburile si flansele pe baza
presiunii critice. Se foloseste formula (6.8), cu valorile din tabelul 6.5.
Tabelul 6.5
Materiale dure Kg Materiale moi k0 ⋅kg
Aluminiu moale 10 Carton impregnat 2⋅b
Cupru 20 Cauciuc 0,1⋅b
Otel laminat cu σr > 370 MPa 35 Teflon 2⋅b
OL 37 40 Clingherit 1,5⋅b
13CrMo44 45
Otel austenitic 50
177
Organe de masini. Transmisii mecanice
Figura 6.6
Figura 6.7
178
Etansari
L1 L
Figura 6.8
179
Organe de masini. Transmisii mecanice
pa pa
p p
a) b) a) b)
d
d d
a) b) c)
Figura 6.11
180
Etansari
F = 1,2 ⋅ Ff + Fe + Ft (6.9)
unde Ff este forta data de presiunea fluidului, Fe este forta de etansare si Ft este forta
suplimentara data de efectele termice, daca temperatura este mai mare de 300°C.
Fortele componente sunt date de relatiile:
p ⋅ p ⋅ D 2m
Ff = (6.10)
2
Fe = p ⋅ D m ⋅ b ef ⋅ m ⋅ p (6.11)
unde bef = 0,5⋅b (figura 6.12) si coeficientul m = 0,75…1,25 [2], cu observatia ca pentru gaze
se adopta o valoare dubla.
b
bef pef
p
d
Dm
Figura 6.12
? t et ⋅ L ⋅ a
Ft =
L b ef (6.12)
+
Es ⋅ As E e ⋅ Ae
unde ∆tet este diferenta de temperatura între zona inelului O si suruburile de strângere, în °C;
L este lungimea de lucru a suruburilor, în m; α este coeficientul de dilatare termica pentru
materialul suruburilor (pentru otel α = 1,2⋅10-5 °C-1 ); Es si Ee sunt modulele de elasticitate ale
suruburilor si inelului O, respectiv, în Pa; As si Ae sunt ariile sectiunii suruburilor, respectiv
inelului O, în m2 .
181
Organe de masini. Transmisii mecanice
La montaj:
Fm = p ⋅ D m ⋅ b ef ⋅ s s ≤ F (6.13)
Etansarile mobile cu contact sunt folosite atunci când între elementele etansarii exista
miscare relativa de rotatie si/sau de translatie.
În principiu, etansarile mobile cu contact folosesc o garnitura presata pe piesa mobila.
Pentru micsorarea frecarii si a uzurii dintre garnitura si piesa mobila, este obligatoriu ca între
ele sa existe lubrifiant. Aceasta va da nastere unui film hidrodinamic care reduce foarte mult
frecarea si elimina practic uzarea.
Dezavantajul acestui fenomen este legat de aparitia unor pierderi de lubrifiant care
sunt acceptabile pâna la un anumit nivel.
Dupa modul în care functioneaza, etansarile mobile cu contact se împart în: etansari cu
forta de etansare interioara, etansari cu forta de etansare exterioara si etansari de protectie.
Aceste etansari realizeza închiderea interstitiului dintre piese prin deformarea elastica
sau plastica a unei garnituri. Garniturile se executa din materiale moi, din materiale mixte sau
din materiale rigide.
Etansarea este realizata prin actiunea unei forte exterioare care actioneaza într-un
anasamblu denumita etansare cu presetupa sau etansare cu presgarnitura.
Garniturile din materiale moi se realizeaza din cânepa, bumbac, in, azbest, pâsla, piele,
cauciuc. Ele se prezinta sub forma de snur de sectiune patrata, dreptunghiulara sau rotunda,
obtinut prin rasucirea sau împletirea fibrelor sau din tesaturi împaturite.
Garniturile mixte sunt obtinute din material moale cu insertie metalica sub forma de
sârma, lamele, inele sau folii înfasurate.
În figura 6.13 sunt prezentate doua tipuri de etansari cu presetupa. În figura 6.13.a
etansarea este realizata cu o singura garnitura, în figura 6.13.b etansarea realizându-se cu mai
multe garnituri profilate.
Etansarea se realizeaza prin comprimarea garniturii din exterior, la strângerea
suruburilor. Forta de compresiune necesara nu se poate determina decât experimental.
Pentru proiectarea acestei etansari se pot folosi elementele geometrice indicate în
figura 6.14.
182
Etansari
a) b)
Figura 6.13
a = 40K 60°;
h
d 0 = d + (3K 5) ⋅ d ;
h = d 0 ; h max ≤ (6 K8) ⋅ s;
s = 3K30 mm ;
s max = (1,5K 2,5) ⋅ d ;
α
d0
d
s
Figura 6.14
Fs =
( )
p ⋅ d 20 − d 2 ⋅ p s (6.14)
4
µ ⋅ d ⋅ h ⋅ ps
Ff ≈ (6.15)
2
unde ps = ϕ⋅p, iar coeficientul ϕ are valori date în tabelul 6.6. Cu p s-a notat presiunea de
lucru al mediului care urmeaza a fi etansat.
Tabelul 6.6
p [MPa] 0,6 1 1,6 2,5 4 6,4 10
ϕ 3 2,6 2,2 2 1,5 1,3 1,2
183
Organe de masini. Transmisii mecanice
Pentru etansarile tijelor de robinete exista diferite norme straine care stabilesc
grosimea garniturii.
În figura 6.15 este prezentata tipizarea garniturilor în functie de diametrul tijei dupa
standardul DIN 3780. Valorile grosimii garniturii sunt date în tabelul 6.7, iar numarul
garniturilor, z, se poate alege din tabelul 6.8.
D
d
Figura 6.15
Tabelul 6.7
d 4−4,5 5−7 8−11 12−18 20−26 28−36 38−50 53−75 80−120 125−125
s 2,5 3 4 5 6 8 10 12,5 16 20
Tabelul 6.8
p [MPa] <0,6 6−16 16−32 32−50 50−64 64−100 >100
z 4 5 6 7 8 10 12
184
Etansari
a) b) a) b)
Figura 6.16 Figura 6.17
În figura 6.16 sunt prezentate garnituri manseta cu profil V, pentru presiune redusa
(figura 6.16.a) si pentru presiune ridicata (figura 6.16.b). Mansetele de acest tip se folosesc în
baterii de minimum trei, asamblate cu inel de presare si inel de reazem.
În figura 6.17 sunt prezentate garnituri manseta cu profil U, pentru presiune ridicata
(figura 6.17.a) si pentru presiune redusa (figura 6.17.b).
d d
d d
a) b) a) b)
Garniturile manseta cu profil LI (pentru arbori) sunt rotunjite (figura 6.18.a) sau cu
muchie (figura 6.18.b).
Garniturile cu profil LE (figura 6.19) pentru alezaje sunt executate similar.
Eficienta etansarii este influentata de frecarea pe suprafetele de etansare care depinde
la rândul ei de numerosi factori.
Se apreciaza [2] ca frecarea statica este de 3−6 ori mai mare decât frecarea cinematica
si ca coeficientul de frecare depinde sensibil de presiunea fluidului etansat (µ = 0,1…0,3
pentru p = 4 MPa si µ = 0,01 pentru p = 20 MPa).
Durabilitatea, în ore, a garniturilor cu manseta din materiale moi se apreciaza cu:
3
k
(6.16)
p
T=
n
185
Organe de masini. Transmisii mecanice
a) b)
c) d) e) f)
Figura 6.20
Exista multe tipuri în functie de forma sectiunii: inele patrate sau dreptunghiulare
(figura 6.20.a) care rezista cel mai bine la extrudare dar au frecarea cea mai mare, inelele delta
sau triunghiulare (figura 6.20.b) sau alte forme (figura 6.20.c- f) care evita extrudarea dar au si
frecarea redusa.
Inelul cu patru lobi (quadring) acopera integral domeniul de folosire al inelelor O, evta
extrudarea si are frecarea redusa (figura 6.20.c,e).
Cu toate aceste avantaje, inelele profilate nu sunt folosite pe scara foarte mare
deoarece au un pret ridicat datorita tehnologiei pretentioase de fabricatie.
Membranele (diafragmele) sunt garnituri de etansare elastice care separa etans doua
medii diferite si care îsi modifica volumul în timpul functionarii. Presiunea fluidului se aplica
fie pe o parte a memranei, fie, alternativ, pe ambele parti.
Miscarea axiala a membranei, generata de presiune, se transmite unui piston sau unei
tije.
Exista si alte aplicatii, la care miscarea preluata pe cale mecanica este transmisa, prin
intermediul membranei, unui fluid sub forma de presiune sau serveste la pomparea fluidului.
Membranele se folosesc la aparate de masura, aparate hidraulice si pneumatice,
amortizoare, acumulatoare, pompe cu membrana etc.
Membranele se executa din diferite tipuri de cauciuc cu duritatea 43−80°ShA cu
insertii din fire textile (bumbac) sau sintetice (relon) pentru marirea rezistentei.
Dupa constructie, se pot deosebi:
− membrane plane, realizate din material elasic (figura 6.21);
− membrane ondulate (figura 6.22);
− membrane profilate (în forma de oala), având sectiune de forma tronconica.
Forma constructiva a membranei este impusa de posibilitatea miscarii axiale. Astfel, la
o membrana plana nu sunt admise miscari axiale mai mari de 5% din diametrul liber al
acesteia. Membranele profilate permit curse mai mari.
186
Etansari
D
d
h
D
a) d
s
s
h
b)
a)
s
h
h
c)
s
b)
s
h
h
d)
s
h c)
h
e) d)
s
s
Figura 6.21 Figura 6.22
187
Organe de masini. Transmisii mecanice
e2
s = E⋅ (6.17)
D2
unde E este modulul de elasticitate (Young), în MPa, e este grosimea segmentului (figura
6.24), în mm si D este diametrul alezajului cindrului, în mm.
De aici rezulta grosimea necesara a segmentului:
s
e = D⋅ (6.18)
E
e2 ⋅ s
p=
f (6.19)
3 ⋅ D 2 ⋅ sin 2
2
A
A
e B h
α
R
ϕ
O R+∆R O
f
Pentru f ≈ p si sin 2 = 1 si admitând acelasi efort unitar ca la montaj (6.17.)
2
s2
p= (6.20)
3⋅ E
a
M = 2 ⋅ p ⋅ h ⋅ R 2 ⋅ sin 2 (6.21)
2
188
Etansari
b ⋅ e3
I= si ca (6.22)
12
1 1 ?R M
− ≈ 2 = (6.23)
R R +?R R E⋅ I
24 ⋅ p ⋅ R 4 a
e= 3 ⋅ sin 2 (6.24)
E⋅? R 2
24 ⋅ p ⋅ R 4
e max = 3 (6.25)
E ⋅? R
a
12 ⋅ p ⋅ R 2 ⋅ sin 2
s = 2 (6.26)
2
e
12 ⋅ p ⋅ R 2
s max = si în final (6.27)
e 2max
? R 24 ⋅ p ⋅ R 2
= (6.28)
R E ⋅ e2
?R e 1 1
În literatura de specialitate se indica = 0,03K0,08 si = L .
R R 30 20
Deschiderea inelului a poate fi calculata cu:
36 ⋅ p ⋅ p ⋅ R 4
a= (6.29)
e2 ⋅ E
Ff = p ⋅ µ ⋅ D ⋅ h ⋅ (z ⋅ s m + 0,84 ⋅ p ) (6.30)
unde z este numarul de segmenti si σm este presiunea medie exercitata de segment pe cilindru
la montaj.
Etansarile frontale sunt etansari cu contact care au rolul de a închide spatiile de iesire a
organelor de masini aflate în miscare de rotatie, spatii în care se afla fluide sub presiune.
Dispozitivele de etansare sunt folosite în toate domeniile tehnicii si, de aceea, nomenclatorul
acestora este foarte larg, iar cerintele si conditiile de exploatare sunt variate.
189
Organe de masini. Transmisii mecanice
Conditiile cerute unei etansari frontale eficiente sunt: mentinerea presiunii la valoarea
prescrisa, fara pierderi de fluid; rezistenta mecanica, chimica si la uzare, precum si stabilitate
termica ridicata; întretinere usoara; fiabilitate în functionare.
Etansarile frontale se folosesc în industria autovehiculelor, chimica, extractiva,
petroliera, a frigului, energetica, transporturi etc. Ele se folosesc la etansarea fluidelor
agresive chimic, curate sau cu particule abrazive. Presiunile de lucru pot varia între vidul
înaintat si 100 bar, temperaturile între –200°C si 1000°C, la viteze relative de pâna la 100 m/s.
1 SE 2 3 4
FH
Farc
Fi
b
bh
Ff
5
Figura 6.26
A H pH
K= = (6.31)
Ai pi
190
Etansari
− K=0, etansare echilibrata, având debitul de scapari Q S=0, dar foarte greu de
controlat;
− K>0, etansare încarcata, având AH>AI, Q S=0, coeficient de frecare mare si
temperatura ridicata.
Închiderea etansarii este data de sistemul de forte care asigura contactul direct dintre
cele doua inele. Acestora li se cere sa îndeplineasca conditii deosebite ale suprafetei de
etansare: planeitate perfecta (de ordinul a 0,001 mm) si rugozitea Ra=(0,15…0,3) µm.
Fortele care actioneaza într-o etansare frontala (figura 6.26) sunt: Farc este forta din arc
care închide etansarea la pornire si oprire; FH este forta data de presiunea fluidului; Fi este
forta din interstitiu; Ff este forta de frecare. Rezulta ca forta totala Fa este.
Fa = Farc + FH − Fi ± Ff (6.32)
Aceasta forta este foarte greu de controlat, datorita variatiilor permanente ale presiunii,
încarcarii si frecarii.
În timpul functionarii inelele sufera modificari. Acestea sunt dezechilibrari datorate
constructiei lor (tip grinda încastrata), deformatiilor mecanice impuse de sistemul de forte si
deformatiilor termice datorate frecarii.
Rezulta ca în timpul functionarii suprafetele nu mai ramân paralele, astfel încât
contactul se produce fie pe fâsia corespunzatoare diametrului interior, fie pe a celui exterior.
Aceste incoveniente pot fi remediate prin: alegerea unor materiale cu conductivitate
termica ridicata; buna cunoastere a câmpului de temperatura si proiectarea etansarii ca atare;
executarea inelelor cu latimi mici si grosimi mari; pastrarea regimului termic în limite
admisibile.
Regimul de ungere depinde de debitul de scapari, de geometria suprafetelor si de
regimul termic. Astfel Mayer si Seufert [4] au stabilit regimul de frecare în raport de
coeficientul încarcarii etansarii K.
k A
2
B
1
C
h
Figura 6.27
Astfel, în fig. 6.27 s-au notat cu A regimul uscat sau limita, cu B regimul mixt si cu C
regimul fluid de lubrificatie pentru o etansare frontala.
Calculul de rezistenta (rigiditate) se face pentru pastrarea deformatiilor mecanice în
limite admisibile. Inelele de etansare pot fi calculate cu relatiile cunoscute valabile pentru
tuburi cu pereti grosi, cu determinarea tensiunii echivalente.
În unele cazuri, datorita fragilitatii inelului de etansare (materiale ceramice), acesta se
monteaza cu strângere elastica într- un inel suport de otel. Îmbinarea cu strângere elastica,
realizata astfel, se calculeaza cu metoda cunoscuta, cu considerarea efectelor termice.
Probleme de rezistenta mecanica pot fi abordate si pentru alte componente ale etansarii (arc,
bucsa de antrenare etc.) cu metode cunoscute.
Calculul de lubrificatie al etansarilor frontale se face prin analogie cu lagarele axiale
hidrostatice, dar cu deosebirile: etansarile lucreaza cu fluide cu proprietati reduse de ungere;
191
Organe de masini. Transmisii mecanice
fluidul de lucru se poate gasi la temperaturi înalte sau joase; debitul de scapari QS este foarte
mic si se considera nul.
Modelul fizic este cel al curgerii unui fluid printre doua placi plane paralele.
y
U1
p h p
a
x
-z
Fig 6.28
Modelul matematic este dat de ecuatia lui Reynolds, ecuatia energiei si ecuatia de
stare.
Cu notatiile din figura 6.28, aceste ecuatii sunt:
du 1 ∂p ? ∂T
=x− ⋅ +?⋅?u +
dt ? ∂x 3 ∂x
dv 1 ∂p ? ∂T
= y − ⋅ + ? ⋅? u + ⋅
dt ? ∂y 3 ∂y
dw 1 ∂p ? ∂T
= z − ⋅ + ? ⋅? u + ⋅
dt ? ∂z 3 ∂z
∂T ∂T ∂T
⋅ (? T ) + dL f
?
u⋅ + v⋅ +w⋅ =
∂x ∂y ∂z ? ⋅ c (6.33)
∂? ∂
+ (? ⋅ u ) + ∂ (? ⋅ v ) + ∂ (? ⋅ w ) = 0
∂t ∂x ∂y ∂z
p = p(x , y, z, t )
? = ? (p, T)
? = ? (T)
∂u ∂v ∂w
T= + +
∂x ∂y ∂z
192
Etansari
p ⋅ d a ⋅ (p − p 0 ) ⋅ ?2 ⋅ S
Q= (6.34)
(K ⋅ p )2
p ⋅ d a ⋅ (p − p 0 ) ⋅ h 2 ⋅ v ⋅ b
Q≈ (6.35)
(K ⋅ p) 2
unde v – viteza medie pe suprafetele de etansare, n - turatia si b – latimea suprafetei de
etansare.
Regim de frecare fluida. Pierderile de debit, în regim hidrodinamic, la grosimi de film
mai mari de 3 – 10 µm se determina cu relatia aproximativa
? ⋅ b ⋅ v3
Q ≅ p ⋅ d a ⋅ (p − p0 ) ⋅ (6.36)
(K ⋅ p )3
Fenomene de uzare. Uzarea poate sa aiba urmatoarele aspecte: uzare prin adeziune,
rezultat al fortelor intermoleculare în interfata; uzare prin adeziune, fie prin efecte directe ale
193
Organe de masini. Transmisii mecanice
suprafetelor de etansare, fie prin efectul particulelor abrazive in interfata; uzare prin
coroziune; uzare superficiala cu fisuri termice sau de oboseala; uzarea prin jet eroziv de lichid
sau gaz cu viteza mare. Aprecierea evolutiei fenomenelor de uzare, care se pot ma nifesta
concomitent prin câteva din aspectele mentionate, este dificila.
Pierderi prin frecare. Pentru determinarea momentului global de frecare trebuie
considerate doua componente:
- componenta frecarilor pe suprafata de etansare;
- componenta frecarilor în fluid la rotatia garniturii sau a pieselor componente mobile,
importanta îndeosebi la viteze mari.
Calculul termic. Calculul termic al etansarilor frontale prezinta interes, în primul rând,
pentru relizarea unui bilant termic convenabil pentru ansamblu. Caldura produsa prin frecare
la nivelul garniturii de etansare, împreuna cu caldura rezultata din frecarea elementelor mobile
în fluid vâscos trebuie transmise prin conductie, convectie si radiatie. La racirea naturala se
poate adauga o racire suplimentara cu circulatie de apa în corpul etansarii sau cu circulatie de
fluid la nivelul suprafetei de etansare. Calculul bilantului termic se efectueaza cu relatiile
cunoscute din termotehnica.
Tabelul 6.9
Material σc σt E ν ρ α⋅10 6
λ Observatii
220- 0,060- Politriflor-
Kel F 32-40 1580 (0,3) 2,1 50
560 0,4 etilena
50- 1800- 1,09- 100- 0,14-
Nylon 49-75 (0,3) Poliamida 6
90 2800 1,14 140 1,244
Rasina 70- 5200- 1,25- 0,116- Fara
50-56 0,25 25-60
Fenolica 210 700 1,3 0,233 ingrediente
Rasina Rasina
100- 21000- 1,75- 0,418-
sintetica 35-49 (0,25) 19-26 sintetica cu
175 35000 1,25 0,593
1 praf de piatra
Rasina
Delrin - 70 3350 0,35 1,425 81 0,233
acetalica
Cauciuc 100- 1,3- Cu amestec de
- 1050 (0,4) 54 0,29
durificat 128 1,82 grafit
350- 2,1- Politetra-
PTFE - 41 (0,5) 70 0,233
1000 2,3 floretilena
Carbon Impregnat cu
310 49 180000 0,2 2,35 5,3 13,4
III antimoniu
Impregnat cu
Grafit IV 100 5 10000 0,2 1,83 3,5 116.3
rasina sintetica
Invar - 450 150000 0,3 8.0 0,9 11 36% Ni; 3% C
Hastelloy 62% Ni;
210 850 2140 (0,3) 9,24 10 11,3
B 32% Mo
Oxid de
1500 84 147000 0,36 0,69 9,2 10,5 ThO 2
thoriu
Carbura
85% W C:
de 4200 1200 560000 0,248 14,1 6,8 (58,1)
15% Co
tungsten
Fonta cu
1000 520 20300 0,28 7,25 10 46,5 1% Si; 12% C
crom
194
Etansari
Etansarile cu inele de pâsla sunt cele mai simple etansari. În general, inelele de pâsla
sunt folosite la etansarea capetelor de arbori.
Pâsla are mai multe proprietati: capilaritate (poate absori un volum de fluid de pâna la
25 % din propriul volum); este un material filtrant, putând retine impuritati de pâna la 0,7
µm; este un material neabraziv cu conditia ca arborele sa aiba o duritate superficiala mare.
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6.10 în care d este diametrul arborelui,
în mm; n este turatia arborelui, în rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
Tabelul 6.10
Parametrul
Etansari cu Viteza Bataia radiala Tip de Duritatea minima
inele de pâsla periferica maxima [µm] ungere a arborelui
maxima [m/s] [HRC]
7 0,08 Unsoare 45
A
Conditii de 5 0,1 Ulei 45
functionare Pentru d⋅n ≤ 100 000, Ra ≤ 6,3µm
B
admisa Pentru d⋅n ≤ 150 000, Ra ≤ 1,6µm
C Temperatura t ∈ (− 15° CL + 90°C)
a) b) c)
Figura 6.29
În figura 6.29 sunt prezentate trei tipuri de etansari cu inele de pâsla. Montarea
inelelor în capace dintr-o bucata (figura 6.29.a) este dificila, neajuns îndepartat în cazul
montarii cu capac suplimentar (figura 6.29.b). Inelele se mai pot monta si în carcase (figura
6.29.b). Inelele de pâsla si locasurile lor sunt standardizate. Inelele se pot obtine prin decupare
din placi sau din snur cu capetele taiate la 30°.
195
Organe de masini. Transmisii mecanice
a) Buza de b) c) d) e) f)
etansare Inel de rigidizare
l) m) n) o) p)
q) r) s) t) u)
v) w) x) y) z)
Figura 6.30
Conditiile admisibile de functionare ale etansarilor cu inele de pâsla (din care rezulta
si dezavantajele lor) sunt prezentate succint în tabelul 6.11 în care d este diametrul arborelui,
în mm; n este turatia arborelui, în rot/min; Ra este rugozitatea arborelui.
196
Etansari
Tabelul 6.11
Viteza ∆p maxim Temperatura Duritatea Ra maxima [µ m]
periferica [MPa] minima a
maxima [m/s] arborelui [HRC] Arbore Alezaj
10 0,1 −30°…+250° 45 1,6 12,5
Valorile din tabel sunt orientative, pentru o alegere cât mai potrivita trebuie consultata
literatura de specialitate. De exemplu, pentru o rugozitate a arborelui Ra = 0,8 µm si pentru o
viteza limita v = 10 m/s se poate etansa o diferenta de presiune de 5,6 MPa, în timp ce pentru
aceesi rugozitate, dar la v = 0,4 m/s, se poate etansa o diferenta de presiune de 30 MPa.
Etansarea se realizeaza prin apasarea exercitata pe suprafata arborelui de catre arcul
mansetei. Forta de întindere a arcurilor circumferentiale Fa este [2].
p ⋅ µ ⋅ d 2 ⋅ h ⋅ pm
Mf = (6.38)
2
197
Organe de masini. Transmisii mecanice
δ
δ
a) f
d
b
c)
d1
d2
d
b)
t
r
H
δ
δ
2r 3r
L
L1 B L2 Ln
d) e)
Figura 6.31
Tabelul 6.12
Diametrul arborelui δ f tmin r L
d [mm]
10…45 0,2 1 1,5 1,5 13,5…27
45…80 0,3 1,5 2 2 18…36
80…110 0,4 2 2,5 2 18…36
110…180 0,5 2,5 3 2,5 22,5…45
Tabelul 6.12 prezinta câteva elemente geometrice ale diferitelor etansari fara contact.
În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana axiala de sectiune constanta
(figura 6.31.a), daca se neglijeaza viteza de intrare în sicana, rezulta [4].
L v2
?p = ?⋅ ⋅ ⋅d (6.39)
dh 2
unde ∆p este caderea de presiune în sicana, λ este coeficientul de rezistenta al sicanei [1] care
se determina din diagrame în functie de numarul Reynolds Re si de tipul sectiunii de curgere
(pentru curgere laminara λ = 0,035…0,35 si pentru curgere turbulenta λ = 0,02…0,035), dh
este diametrul hidraulic (dh ≈ 2⋅λ), v este viteza medie si ρ este densitatea fluidului.
198
Etansari
d2 ?p
c= ⋅ (6.40)
12 ⋅ ? ⋅ L d
Q = µ⋅ An ⋅ v (6.41)
96
?= , în care (6.42)
Re
d ⋅v
Re = h (6.43)
?
1
µ=
?⋅L (6.44)
+ 1,5
2⋅ d
În cazul curgerii unui fluid incompresibil printr-o sicana cu labirint (figura 6.31.d),
format din n sicane de lungimi L1 , L2 … Ln , caderea de presiune va fi.
n Li v2 1 v2 v2 v2
? p = ∑? ⋅ ⋅ ⋅ ? + ⋅ ⋅ ? + ⋅ ⋅ ? + (n − 1) ⋅ ? c ⋅ ⋅? (6.45)
1 dh 2 2 2 2 2
în care termenii din dreapta sunt, respectiv, caderea de presiune din cele n sicane, caderea de
presiune de la intrarea si de la iesirea din etansare si pierderea din camerele de turbionare.
Înlocuind dh si notând:
L = L1 + L 2 + L + L n , obtinem (6.46)
? ⋅ L v2
?p = + (n − 1) ⋅ ? c + 1,5 ⋅ ⋅? (6.47)
2⋅ d 2
1 2⋅? p
v= ⋅
?⋅L d (6.48)
+ (n − 1) ⋅ ? c + 1,5
2⋅d
si debitul este Q = A ⋅ v .
199
Organe de masini. Transmisii mecanice
p ⋅ d m ⋅ d2 ? p
Q= ⋅ (6.49)
12 ⋅ ? ⋅ b d
d1 + d2
unde d m = este diametrul mediu.
2
Daca numarul Reynolds de paseste valoarea critica Re cr ≈ 4000, regimul de curgere
devine turbulent. De exemplu, la etansarile cu labirinti la presiuni ridicate, pentru gaze si
abur, debitul se poate calcula cu [2]:
Q=
Ai
⋅
(
d ⋅ p12 − p 22 )
, pentru p 2 ≥
0,85 ⋅ p1
(6.50)
d n ⋅ p1 n + 1,5
Ai d ⋅ p1 0,85 ⋅ p1
Q= ⋅ , pentru p 2 ≤ (6.51)
d n + 1,5 n + 1,5
Inele de fluid
magnetic
Figura 6.32
Avantajele acestui tip de etansare sunt: pierderi nule de fluid; nu necesita întretinere
timp îndelungat; functioneaza la turatii foarte mari (20000 − 30000 rot/min), respectiv la
viteze periferice mari (20 − 30 m/s).
200
Etansari
Pierderile prin frecare sunt reduse si se pot calcula cu [3] rela tia:
unde Pf este pierderea prin frecare, în W; η este vâscozitatea dinamica a fluidului, în N⋅s/m2 ;
N este numarul de inele; n este turatia, în rot/min; d este diametrul arborelui, în mm.
Aceste etansari pot fi folosite la etansarea de suprapresiuni, vid înaintat si pentru
gazele radioactive.
Figura 6.33 prezinta câteva tipuri de etansari cu canale si combinate (labirinti, canale
elicoidale si canale circulare). Aceste etansari sunt destinate, în special, pentru rulmenti care
functioneaza cu unsoare, în medii murdare sau umede.
a) b) c)
d) e) f)
g) h) i)
Figura 6.33
201
Organe de masini. Transmisii mecanice
Figurile 6.34.a, b si d prezinta solutii de etansare cu labirinti din tabla. Figurile 6.34.c,
e, f si h sunt aratate diferite solutii de etansare centrifugala. Exemple de etansare cu
deflectoare (inele centrifugale) sunt prezentate în figura 6.34.h, i, j, k [3].
a) b) c)
d) e) f) g)
h) i) j) k)
Figura 6.34
6.9 Bibliografie
1. Cristea, V., Creta, G., Ivan, D., Ardeleanu P., Etansari, Editura Tehnica, Bucuresti,
1973.
2. Gafitanu, M., s.a., Organe de masini, Vol. II, Editura Tehnica, 1983, Bucuresti.
3. Draghici, I., Bejan, C., Moldovean, Gh., Achiriloaie, I., Chitu, E., Petrescu, N.,
Ciobota, M., Lazar, D., Cernahoschi, M., Diaconescu, D. V., Îndrumar de
proiectare în constructia de masini, Vol. 2, Editura Tehnica, Bucuresti, 1982.
4. Trutnovski, K., Berührungsfreie Dichtungen, Düsseldorf, VDI Verlag, 1964.
202