Professional Documents
Culture Documents
TIPOLOGIA OBLIGAŢIUNILOR
Pentru început putem împarti obligatiunile în doua grupe mari: obligatiuni ordinare, cu
dobânda constanta sau cu dobânda variabila, si obligatiuni convertibile. Obligatiunile ordinare
clasice, garantate cu ipoteci sau alte valori patrimoniale, rambursabile la scadente prestabilite,
purtatoare de dobânzi platibile de 2 ori pe an, s-au dovedit nesatisfacatoare pentru varietatea
optiunilor investitorilor.
3) Din punctul de vedere al formei sub care sunt emise, exista obligatiuni
materializate si nematerializate.
c) Obligatiuni cu loturi, a caror rambursare se face la o valoare mai mare decât cea
nominala, la scadenta sau înainte de aceasta.
Acestea, la rândul lor, pot fi grupate, functie de activul folosit drept garantie, în:
f) Obligatiuni rambursabile în actiuni ( ORA). Asa dupa cum ne indica numele lor,
aceste titluri sunt, în mod obligatoriu, rambursate în actiuni. Din acest moment, ele reprezinta
pentru obligatori un risc mai ridicat decât obligatiunile convertibile. De aceea rata lor de
dobânda este mai avantajoasa. ORA sunt considerate ca fiind cvasi-fonduri proprii.
g) Obligatiuni cu venit variabil se mai numesc si obligatiuni indexate. Aceste
obligatiuni permit subscriitorilor de a se apara contra efectelor cresterii preturilor prin
mentinerea puterii de cumparare a obligatiunilor, întrucât se prevede ca valoarea lor si uneori
dobânda si prima de rambursare vor varia în functie de un indice monetar sau nemonetar si în
limitele unui plafon. Emitentul îsi asuma obligatia de a actualiza valoarea obligatiunilor si
uneori dobânzile acestora, utilizând un indice stabilit de comun acord cu investitorul.
Corespunzator, emitentul îsi asuma riscul unei cresteri de preturi, compensatia fiind suportata
de catre întreprindere, adica de actionari.
Avantajul oferit de acest tip de obligatiune poate fi privit din doua puncte de vedere:
Gruparea tuturor acestor obligatiuni dupa diferite criterii este necesara si importanta,
deoarece stabilirea valorii unor astfel de titluri se face diferit fata de obligatiunile clasice.
• se actualizeaza fluxurile viitoare pe baza unei rate pe termen lung egala cu rata
dobânzii fara risc si o rata de risc generata de incertitudinea fluxurilor viitoare.
Aceasta rata de actualizare poate fi analizata din mai multe puncte de vedere:
• poate fi o rata a dobânzii pe termen scurt (pe piata monetara) sau pe termen lung;