Professional Documents
Culture Documents
cheltuielilor bugetare la
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
Iaşi 2010
1
CUPRINS
CUPRINS..............................................................................................................................................2
Capitolul I..............................................................................................................................................3
Organizarea şi funcţionarea Universităţii "Alexandru Ioan Cuza".......................................................3
1.1 Scurt istoric..................................................................................................................................3
1.2 Obiectul de activitate al Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”...................................................5
1.3 Organizarea Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi...............................................................6
1.4 Relaţiile externe ale Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi................................................18
FACTURĂ FISCALĂ......................................................................................................................21
BON DE CONSUM .......................................................................................................................21
BUZURIN NATALIA................................................................................................................22
Relatia cu clientii.........................................................................................................................24
1.5 Structura şi evoluţia categoriilor de cheltuieli ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi. .28
în perioada 2007-2009.....................................................................................................................28
Capitolul II: Fundamentarea indicatorilor financiari la Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” Iasi...31
II.1 Cadrul juridic de acţiune în fundamentarea cheltuielilor.........................................................31
II. 3. Calcule si fundamentarea privind veniturile bugetare...........................................................33
Resursele în general, reprezintă elemente ale bogăţiei unei naţiuni şi se prezintă sub formă de
resurse materiale, resurse umane, resurse informaţionale, resurse financiare, alte resurse.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti dintr-o economie, necesare realizării
obiectivelor economice şi sociale, într-un interval de timp determinat..........................................36
Ca şi cheltuielile şi veniturile sunt evidenţiate în contabilitate în concordanţă cu principiul
contabilităţii de angajamente. Conform acestui principiu ,,efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe măsură
ce numerarul sau echivalentul este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în evidenţele contabile şi
raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente”. Acest mod de reflectare a veniturilor în
contabilitate permite utilizatorilor de informaţii contabile cunoaşterea atât a veniturilor ce au fost
deja încasate, cât şi a creanţelor instituţiei ce urmează a fi încasate, cu alte cuvinte permite
cunoaşterea tuturor resurselor de care dispune instituţia pe parcursul unui exerciţiu financiar......36
Veniturile proprii ale Universitatii provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi
sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de
produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea. Atât veniturile
bugetare cât şi cele extrabugetare sunt incluse în sistemul resurselor financiare publice ce pot fi
definite sub aspect conceptual, ca totalitatea mijloacelor băneşti care se administrează de
autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiei şi sarcinilor ce revin acestora asigurând
funcţionarea structurii organizatorice corespunzătoare...................................................................36
II.4. Calculul si fundamentarea privind cheltuielile bugetare.........................................................36
II 4.1 Structura cheltuielilor de personal şi fundamentarea acestora..........................................37
II.4.2 Cheltuieli materiale şi servicii..........................................................................................41
DENUMIRE....................................................................................................................................42
2
II.4.3 Cheltuieli de capital...........................................................................................................46
II.4.4 Burse..................................................................................................................................46
II.5. Fluxuri informaţionale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare.............................47
Fluxul informaţional privind plata salariilor...................................................................................47
II.6. Continutul si structura bugetului de venituri-cheltuieli...........................................................49
Capitolul III - Finanţarea, realizarea si executia cheltuielilor bugetare la Universitatea “Al. I. Cuza”
Iaşi.......................................................................................................................................................50
III.1 Cadrul juridic de actiune.........................................................................................................50
III.2 Noţiunea de venituri bugetare şi modul lor de fundamentare................................................51
III.3 Indicatori reprezentativi în fundamentarea principalelor categorii de venituri.......................51
III.4. Calcularea şi fundamentarea principalelor categorii de venituri............................................55
III.3. Modalităţi si tehniciprivind finanţarea cheltuielilor bugetare................................................60
III.3.1. Repartizarea pe trimestre a cheltuielilor aprobate din credite bugetare..........................60
III.3.2 Deschiderea de credite bugetare, repartizarea, virarea, transferul, retragerea, blocarea,
anularea şi închiderea creditelor bugetare...................................................................................61
Deschiderea de credite bugetare......................................................................................................62
III.4 Utilizarea creditelor bugetare si a mijloacelor banesti la Universitatea “Alexandru Ioan
Cuza” Iaşi........................................................................................................................................66
III.5. Plăţi de casă privind cheltuielile bugetare de la instituţie......................................................68
III.6 Fluxuri informaţionale generate de executia cheltuielilor bugetare........................................73
Capitolul I
Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" este cea mai veche instituţie de învăţământ superior din
România continuând, din anul 1860, o tradiţie a excelenţei şi inovaţiei în educaţie şi cercetare. Cu
peste 38.000 de studenţi şi 800 de cadre didactice, universitatea se bucură de un important prestigiu
la nivel naţional şi internaţional, având colaborări cu aproximativ 260 de universităţi din străinătate.
În atmosfera de sărbătoare a Unirii Ţării Româneşti şi a Moldovei într-un singur stat a luat
fiinţă prima instituţie de învăţământ superior din România, Universitatea din Iaşi. Inaugurată la 26
octombrie 1860, Universitatea poartă numele Domnitorului căruia i se datorează acest act
fundamental de cultură românească: Alexandru Ioan Cuza.
3
De la înfiinţarea ei şi până în prezent, structura Universităţii din Iaşi a fost într-o continuă
schimbare, în armonie cu evoluţia societăţii şi culturii române.
Universitatea a cuprins la început doar trei facultăţi: Facultatea de Filosofie, Drept şi
Teologie. Ca urmare a legii învăţământului din 1864, Universitatea s-a reorganizat în patru facultăţi:
Facultatea de Litere şi Filosofie, Facultatea de Ştiinţe fizice, matematice şi naturale, Facultatea de
Drept şi Facultatea de Medicină, inaugurată abia în 1879. După numai câţiva ani de funcţionare,
Facultatea de Teologie a fost desfiinţată din cauza numărului său mic de studenţi. Stimulată de o
nouă lege în 1898, Universitatea din Iaşi a reuşit să-şi diversifice profilul, să-şi mărească numărul de
secţii, departamente, materii predate şi activităţi ştiinţifice. În acea perioadă s-a remarcat o
dezvoltare spectaculoasă a Facultăţii de Ştiinţe: în 1892 au luat fiinţă Catedrele de Chimie Organică
şi Chimie Anorganică cărora li s-a alăturat, în 1906, Chimia Agricolă. În cadrul aceleiaşi Facultăţi
un mare succes a fost crearea Şcolii de Electricitate, în 1910. După începuturile ei modeste din 1879,
Facultatea de Medicină a dobândit, în 1889, o organizare şi un profil care să permită formarea
specialiştilor cu o înaltă calificare profesională capabilă să răspundă exigenţelor sociale ale acelor
timpuri.
Perioada imediat următoare Unirii Naţionale din 1918 s-a caracterizat prin evoluţia
remarcabilă a Universităţii, în concordanţă cu cerinţele societăţii româneşti şi ale progresului
european din acea vreme.
Legile Învăţământului din 1932, 1937 şi 1938 au favorizat atât evoluţia ştiinţelor cât şi
dezvoltarea departamentelor Universităţii: Medicină şi Farmacie, Ştiinţe, Drept, Filosofie şi Litere,
şi Agricultură. În anul 1933, subsecţia de învăţământ agricol, inclusă în secţia de ştiinţe aplicate, s-a
transformat în Facultatea de Ştiinţe Agricole. Celelalte două ramuri ale secţiei (Şcoala
Electrotehnică şi Secţia de Chimie Tehnologică) s-au reorganizat în 1937, dând naştere Institutului
Politehnic “Gheorghe Asachi” din Iaşi, căruia i s-a alăturat şi Facultatea de Ştiinţe Agricole un an
mai târziu.
În perioada interbelică, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" se putea mîndri că ajunsese la
nivelul instituţiilor europene de acelaşi rang, atât din punct de vedere al administrării şi organizării,
cât şi al programelor didactice.
După cel de-Al Doilea Război Mondial, regimul de democraţie populară a obligat
universităţile să promoveze o educaţie în spirit comunist. Reforma învătământului din 1948 a impus
primii paşi pentru îndeplinirea acestei sarcini, urmată de reformele din 1968 şi 1978. Ideologia
comunistă a adus schimbări radicale în Universitatea din Iaşi, ca, de altfel, în întreg învăţământul
superior din ţară. Multe discipline au fost cenzurate sau eliminate, numeroase programe didactice au
4
fost supuse unei rigidităţi extreme, libertatea academică a fost restricţionată, în timp ce toate
activităţile au fost ghidate sau verificate de organisme ale singurului partid politic existent.
Tot în această perioadă, datorită unei cereri din ce in ce mai mari de specialişti în economie,
s-a resimţit nevoia înfiinţării Facultăţii de Ştiinţe Economice (1962), după ani îndelungaţi în care
cursuri de Economie Politică, Doctrine Economice şi Finanţe Publice au fost predate în cadrul
Facultăţii de Drept.
Astfel, în anul academic 1968-1969, existau deja opt facultăţi (Matematică-Mecanică, Fizică,
Chimie, Biologie-Geografie, Drept, Filologie, Istorie-Filosofie, Economie), în timp ce în 1974 erau
doar şapte, datorită transferului Facultăţii de Chimie la Institutul Politehnic.
Căderea regimului totalitar în 1989 a deschis noi perspective asupra învăţământului şi
educaţiei în România. Formele organizatorice şi curriculare ce fuseseră impuse au fost imediat
abandonate. Reconstrucţia universităţii a fost spontană şi radicală şi a cuprins toate domeniile:
stuctura organizatorică, programa de studii, sistemul de comunicare, resursele umane. Autonomia
universitară şi libertatea decizională au condus Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” spre ceea ce
este astăzi: una din cele mai performante universităţi în Romania, standard pentru excelenţă în
cercetare şi flexibilitate didactică.
Fiind cea mai veche Universitate din Romania, este o institutie de invatamant superior cu
traditie si in acelasi timp o Universitate care, prin realizarile infaptuite in plan educational si
stiintific a capatat recunoastere atat pe plan national cat si international.
Universitatea “Al. I. Cuza” din Iaşi este una din instituţiile publice care face parte din
categoria instituţiilor publice de interes naţional. Aceasta funcţionează ca instituţie de stat, în baza
Declaraţiei Drepturilor Omului, Constituţiei României, Legii Învăţământului şi a Legii Statutului
Personalului Didactic.
În România învăţământul constituie prioritate naţională. De aceea, Universitatea “Alexandru
Ioan Cuza”, Iasi, urmăreşte realizarea idealului educaţional, întemeiat pe tradiţiile umaniste, pe
valorile democraţiei şi pe aspiraţiile societăţii româneşti şi contribuie la păstrarea identităţii
naţionale. Idealul educaţional al UAIC constă în dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane în formarea personalităţii autonome şi creative.
Activitatea didactică din cadrul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi are ca finalitate
formarea personalităţii umane, prin:
5
a) însuşirea cunoştinţelor ştiinţifice, a valorilor culturii naţionale şi universale;
b) formarea capacităţilor intelectuale, a disponibilităţilor afective şi a abilităţilor practice prin
asimilarea de cunoştinţe umaniste, ştiinţifice, tehnice şi estetice;
c) asimilarea tehnicilor de muncă intelectuală, necesare instruirii şi autoinstruirii pe durata
întregii vieţi;
d) educarea în spiritul respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului al
demnităţii şi al toleranţei, al schimbului liber de opinii;
e) cultivarea sensibilităţii faţă de problematica umană, faţă de valorile moral-civice, a
respectului pentru natura şi mediul înconjurător;
f) dezvoltarea armonioasă a individului prin educaţie fizică, educaţie igienico-sanitară şi
practicarea sportului;
g) profesionalizarea tinerei generaţii pentru desfăşurarea unor activităţi utile producătoare de
bunuri materiale şi spirituale.
Finalităţile Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iasi se realizează prin strategii şi tehnici
moderne de instruire şi educare, susţinute de ştiinţele educaţiei şi de practica şcolară.
Autonomia universitară constă în dreptul Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iasi de a se
conduce, de a-şi exercita libertăţile academice fără nici un fel de ingerinţe ideologice, politice sau
religioase, de a-şi asuma un ansamblu de competenţe şi obligaţii în concordanţă cu opţiunile şi
orientările strategice naţionale ale dezvoltării învăţământului superior stabilite prin lege. Aceasta se
corelează cu principiul răspunderii personale şi publice pentru calitatea întregii activităţi didactice şi
de cercetare ştiinţifică pe care o desfăşoară aceasta instituţie de invatamant postuniversitar.
Misiunea UAIC este orientată predominant spre cercetare, spre predare şi în mod echilibrat
spre cercetare şi predare.
6
reprezentant al studenţilor. Rectorul este preşedintele Biroului Senatului care are puterea de a lua
decizii prin adoptarea de Hotărâri ale Biroului Senatului.
Senatul este format din reprezentanţii facultăţilor, care sunt cadre didactice titulare,
cercetători ştiinţifici cu titlul de doctor şi studenţi. Desemnarea acestora se face în conformitate cu
Regulamentele de organizare şi funcţionarea Senatului şi a Consiliilor Facultăţilor. Membrii
Senatului sunt aleşi pentru o perioadă de patru ani de către Consiliile Facultăţilor. Excepţie fac
studenţii, ai căror reprezentanţi îşi pierd calitatea de membri ai Senatului după absolvirea facultăţii.
Fiecare facultate este reprezentată în Senat de una până la şase persoane, proporţional cu
numărul cadrelor titulare.
Decanii facultăţilor, Directorul General Administrativ, Directorul Bibliotecii Centrale
Universitare si Directorii Departamentelor aflate în subordinea Senatului fac parte de drept din
Senat. Reprezentanţii studenţilor în Senatul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” sunt alesi de
Consiliile studenţesti, cu validare în Consiliile facultăţilor respective, în conformitate cu prevederile
Legii Învăţământului. Fiecare facultate are cel puţin un reprezentant al studenţilor în Senatul
Universităţii. Absenţele nemotivate de la sedinţele Senatului sau ale Biroului Senatului pot conduce
la excluderea din aceste structuri.
Pentru realizarea obiectivelor sale, Senatul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” ia hotărâri
cu privire la:
a) structurile proprii de organizare: facultăţi, colegii, scoli postuniversitare, departamente, unităţi
prescolare si de învăţământ preuniversitar, precum si alte unităţi;
b) acordurile de colaborare în domeniul didactic si stiinţific cu instituţii din ţară şi din străinătate;
Numărul de prorectori şi atribuţiile acestora sunt stabilite de plenul Senatului, la propunerea
motivată a Rectorului. În Senatul Universităţii, rectorul ales propune câte un candidat pentru fiecare
funcţie de prorector şi pentru aceea de cancelar general. Membrii Senatului pot face, de asemenea,
propuneri. Toate propunerile pentru o anumită funcţie sunt supuse la vot simultan. Alegerea
rectorului, prorectorilor şi a cancelarului general se face prin vot direct şi secret.
Colegiul Academic este un organism format din membrii Biroului Senatului, Decanii
facultăţilor, Directorii de departamente şi colegii, Directorul General Administrativ şi Secretarul Şef
al Universităţii. Colegiul Academic este convocat de obicei lunar pentru soluţionarea unor probleme
specifice.
În cadrul Universităţii sunt următoarele facultăţi:
1. Biologie
2. Chimie
7
3. Drept
4. Economie şi Administrarea Afacerilor
5. Educaţie Fizică şi Sport
6. Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice
7. Fizică
8. Geografie şi Geologie
9. Informatică
10. Istorie
11. Litere
12. Matematică
13. Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
14. Teologie Ortodoxă
15. Teologie Romano-Catolică
16. Centrul de Studii Europene
Fiecare facultate în parte are un administrator – şef şi un secretar – şef.
Pe lângă aceste facultăţi, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi deţine un corp
administrativ pentru buna desfăşurare a activităţii de învăţământ şi anume:
1. Departament imagine şi marketing
2. Departament cercetare ştiinţifică şi managementul proiectelor
3. compartimentul acte de studii
4. departament doctorate
5. Departament relaţii internaţionale
6. departament informatizare
7. Departament comunicaţii digitale
8. CIPO
9. Serviciul Resurse Umane
10. Investiţii – Dotări
11. Cămine
12. Oficiul Juridic
13. Compartiment Audit
14. Control financiar Preventiv Propriu
15. Serviciul Financiar
16. Serviciul Contabilitate
8
17. Biroul Bugete şi Venituri Proprii
18. Serviciul Achiziţii Publice etc.
9
DIRECŢIA FINANCIAR
CONTABILĂ
5 ECONOMISTI
2 ECONOMIŞTI
2 CASIERI 12 ECONOMIŞTI
2 CONTABILI
1 SECRETARĂ
10
Atribuţiile Serviciului Contabilitate:
a) organizarea şi conducerea contabilităţii în condiţiile legii, astfel:
- toate bunurile materiale, titlurile de valoare, numerarul, alte drepturi şi obligaţii
deţinute cu orice titlu, precum şi efectuarea de operaţiuni economice vor fi înregistrate
obligatoriu în contabilitate;
- contabilitatea imobilizărilor se ţine pe categorii şi pe fiecare obiect de evidenţă;
- contabilitatea stocurilor se ţine cantitativ şi valoric pe fiecare gestiune în parte
- înregistrarea în contabilitate a elementelor de activ se face la costul de achiziţie,
de producţie sau la valoarea justă pentru alte intrări decât cele prin achiziţie sau
producţie, după caz;
- creanţele şi datoriile se înregistrează în contabilitate la valoare nominală;
- contabilitatea clienţilor şi furnizorilor, a celorlalte creanţe şi obligaţii se ţine pe
categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică;
- contabilitatea plăţilor de casă şi a cheltuielior efective, se ţine pe subdiviziunile
clasificaţiei bugetare, potrivit bugetului aprobat;
- contabilitatea veniturilor se ţine pe feluri de venituri, după natura sau destinaţia
lor, după caz;
- stabilirea rezultatului execuţiei bugetare, anual, prin închiderea conturilor de
cheltuieli efective şi a conturilor de surse din care au fost efectuate.
b) ţinerea registrelor de contabilitate obligatorii, respectiv: Registrul – jurnal,
Registrul – inventar şi Cartea mare, în conformitate cu prevederile legale;
c) întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, conform normelor
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice;
d) organizarea lucrărilor de inventariere în conformitate cu legislaţia specifică şi
înaintarea propunerilor privind componenţa comisiilor de inventariere, precum şi a
comisiei centrale de inventariere;
f) organizarea şi conducerea contabilităţii de gestiune, aceasta vizând calculaţia
costurilor şi rezultatelor pe catedre, facultăţi, departamente, servicii şi alte structuri
autofinanţate din cadrul Universităţii.
11
Este condus de către un şef care conduce, organizează, îndrumă şi controlează
întreaga activitate a compartimentului privind evidenţa contabilă sintetică şi analitică,
detalierea cheltuielilor, întocmirea balanţei de verificare, întocmirea situaţiilor financiar
contabile, organizează şi urmareşte efectuarea inventarierii patrimoniului.
Are în subordine 12 economişti.
12
11. întocmirea corectă a devizelor antecalcul specifice contractelor de cercetare si a
proiectelor externe (încadrarea corectă a diverselor bunuri, servicii, etc., propuse a
se achiziţiona în capitolele de deviz stabilite, verifică respectarea cotei de regie
aprobate , cu respectarea normelor metodologice aprobate prin legislaţia
specifică pentru activitatea de cercetare;
12. evidenţa extracontabilă a execuţiei bugetare pentru activitatea de cercetare,
întocmeşte fişele de cont pentru rapoartele financiare, verifică rapoartele
financiare, verifică şi confirmă prin semnătură cheltuielile devizelor postcalcul,
urmăreşte încadrarea cheltuielilor în devizul aprobat, pentru activitatea de
cercetare, pentru fiecare contract .
13. Gestionarea mijloace băneşti şi documente de valoare, a documentelor cu regim
special: chitanţe, foi de vărsământ, CEC-uri etc.
14. Efectuează operaţiuni de încasări şi plăţi, în lei şi în valută, pentru toate sursele de
finanţare, cu respectarea strictă a Regulamentului operaţiunilor de casă, aprobat
prin Decret al Consiliului de Stat nr.209 din 5 iulie 1976 şi O.U. 146/2002 privind
formarea şi utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului;
15. Efectuează operaţiunile de încasări şi plăţi doar pe bază de documente întocmite şi
aprobate conform prevederilor legale (Dispoziţie de încasare/plată), iar pentru
încasări va elibera obligatoriu chitanţă pe numele persoanei fizice sau juridice
trecute pe Dispoziţia de încasare.
16. Asigurarea securităţii numerarului atât pe timpul depozitării în casierie, căt şi pe
perioada transportului.
Serviciul financiar este condus de către un şef care conduce, organizează, îndrumă şi
controlează întreaga activitate a compartimentului privind: evidenţa angajamentelor
bugetare; evidenţa ordinelor de plată, a dispoziţiilor încasare/plată şi a dispoziţiilor de
plată valutare emise; evidenţa încasărilor şi plăţilor privind contractele de cercetare,
organizarea activităţii de casierie, organizarea activităţii serviciului în ceea ce priveşte
acordarea şi justificarea avansurilor spre decontare, întocmeşte sarcinile de serviciu
pentru Serviciul financiar şi le repartizează pe salariaţi.
Are în subordine 5 economişti şi 2 casieri.
13
Atribuţiile Biroului Bugete şi Venituri Proprii:
- organizarea şi conducerea evidenţei angajamentelor bugetare şi legale
în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice;
- întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli al instituţiei pe an şi pe
trimestru pentru fiecare activitate în parte;
- urmărirea execuţiei bugetare de venituri şi cheltuieli, coform clasificaţiei bugetare;
- urmărirea încasărilor, înregistrarea veniturilor din taxe şi alte activităţi
şi evidenţierea pe feluri de venit şi pe fiecare facultate în parte;
- organizarea şi conducerea evidenţei angajamentelor bugetare şi legale
în conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Finanţelor Publice;
- efectuarea si urmarirea executiei cheltuielilor pe surse de finantare,
respectiv pe articole si alineate bugetare;
- efectuarea si urmarirea executiei veniturilor pe surse de finantare si
urmarirea incadrarii acestora in contractul institutional, si bugetele de venituri si
cheltuieli.
Este condus de către un şef birou care conduce, organizează, îndrumă şi
controlează întreaga activitate a compartimentului privind întocmirea bugetului de
venituri şi cheltuieli, evidenţa şi urmărirea detaliată a bugetelor instituţiei, urmărirea şi
verificarea taxelor de scolarizare şi a taxelor de cazare, evidenţa angajamentelor bugetare,
precum şi urmărirea în permanenţă a încadrării angajamentelor în bugetele aprobate. Are
în subordine 2 economişti şi 2 contabili (administratori financiari cu studii medii).
14
Viza de control financiar preventiv se exercita prin semnatura persoanei
desemnate si prin aplicarea sigiliului personal, care va cuprinde urmatoarele informatii:
denumirea entitatii publice; mentiunea "vizat pentru control financiar preventiv"; numarul
sigiliului (numarul de identificare a titularului acestuia); data acordarii vizei (an, luna, zi).
15
a) legalitatii si regularitatii;
b) incadrarii in limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, dupa
caz, stabilite potrivit legii.
Organizarea controlului financiar preventiv
Controlul financiar preventiv se organizeaza si se exercita in cadrul Universităţii
„Al.I. Cuza” sub forma controlul financiar preventiv propriu asupra tuturor operatiunilor
cu impact financiar asupra fondurilor publice si a patrimoniului public;
Este în suordinea directă a ordonatorului de credite (rector).
Viza de control financiar preventiv propriu
Se supun aprobarii ordonatorului de credite numai proiectele de operatiuni care
respecta intru totul cerintele de legalitate, regularitate si incadrare in limitele creditelor
bugetare sau creditelor de angajament aprobate, dupa caz, care poarta viza de control
financiar preventiv propriu.
Viza de control financiar preventiv propriu se exercita prin semnatura persoanelor
in drept, competente in acest sens potrivit prezentei ordonante, si prin aplicarea de catre
acestea a sigiliului personal.
In vederea acordarii vizei de control financiar preventiv propriu, proiectele de
operatiuni se prezinta insotite de documentele justificative corespunzatoare, certificate in
privinta realitatii si legalitatii prin semnatura conducatorilor compartimentelor de
specialitate care initiaza operatiunea respectiva.
Compartimentul Audit
16
b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entităţii publice printr-o abordare sistematică şi
metodică, prin care se evaluează şi se îmbunătăţeşte eficacitatea sistemului de conducere
bazat pe gestiunea riscului, a controlului şi a proceselor administrării.
Sfera auditului public intern cuprinde:
a) activităţile financiare sau cu implicaţii financiare desfăşurate de entitatea publică din
momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii
finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistenţă externă;
b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea şi stabilirea titlurilor de creanţă,
precum şi a facilităţilor acordate la încasarea acestora; c) admi
nistrarea patrimoniului public, precum şi vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea
de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităţilor administrativ-teritoriale;
d) sistemele de management financiar şi control, inclusiv contabilitatea şi sistemele
informatice aferente.
În realizarea obiectivelor sale CAPI are următoarele atribuţii principale:
a) dezbate planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern şi emite o
opinie asupra direcţiilor de dezvoltare a acestuia;
b) dezbate şi emite o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul
auditului public intern;
c) dezbate şi avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern şi îl prezintă
Guvernului;
d) avizează planul misiunilor de audit public intern de interes naţional cu implicaţii
multisectoriale;
e) dezbate şi emite o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes naţional
cu implicaţii multisectoriale;
f) analizează importanţa recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul
divergenţelor de opinii dintre conducătorul entităţii publice şi auditorii interni, emiţând o
opinie asupra consecinţelor neimplementării recomandărilor formulate de aceştia;
g) analizează acordurile de cooperare între auditul intern şi cel extern referitor la
definirea conceptelor şi la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din
activitatea propriu-zisă de audit, precum şi pregătirea profesională comună a auditorilor.
Compartimentul de audit public intern se organizează astfel:
17
a) conducătorul instituţiei publice sau, în cazul altor entităţi publice, organul de
conducere colectivă are obligaţia instituirii cadrului organizatoric şi funcţional necesar
desfăşurării activităţii de audit public intern;
b) la instituţiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entităţi publice, auditul
public intern se limitează la auditul de regularitate şi se efectuează de către
compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanţelor Publice; c)
conducătorul entităţii publice subordonate poate stabili
şi menţine un compartiment funcţional de audit public intern, cu acordul entităţii publice
de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă acest compartiment nu se înfiinţează,
auditul entităţii respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern al
entităţii publice de la nivelul ierarhic imediat superior.
Compartimentul de audit public intern se constituie în subordinea directă a
conducerii entităţii publice şi, prin atribuţiile sale, nu trebuie să
fie implicat în elaborarea procedurilor de control intern şi în desfăşurarea activităţilor
supuse auditului public intern.
18
Furnizorii sunt reprezentaţi de către:
• utilităţi: Apavital (apă), E ON GAZ (gaz metan), E-ON MOLDOVA (energie
electrică);
• telecomunicaţii: ROMTELECOM, ORANGE, VODAFONE;
• cărţi, manuale, publicaţii: TEORA, ALLBACK, , etc
Există şi relaţii ce privesc sponsorizările şi donaţiile primite atât de la persoane
fizice (părinţii elevilor), cât şi de la persoane juridice.
Instituţii financiare cu care Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi are relaţii
sunt:
• Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate (CJAS) – contribuţiile la asigurările
sociale de sănătate ale angajatorului şi angajaţilor acestuia;
• Casa Judeţeană de Pensii – contribuţiile la asigurările sociale de stat;
• Administraţia Financiară.
UAIC
MINISTERUL
EDUCATIEI TREZORERIE
CURTE DE
CONTURI
19
Relaţia cu furnizorii
20
[Quartz Matrix SRL] Seria ISVDC nr.
8110228
Bd. Carol I,IN
nr.5, Iaşi
Telefon: +40 (232) 217248
Fax: +40 (232) 217262 Universitatea“Al.I.Cuz
Cumpărător: ............................................
Cod fiscal: RO5150840 a”
.................................................................
Contul RO55TREZ4065069XXX003144 (denumire, formă juridică)
Banca Trezoreria Iaşi Nr.deînmatriculare în Registrul
comerţului/anul: ......................................
RO 4701126
Codul fiscal: ............................................
Sediul (localitatea, str.,nr.): .....................
FACTURĂ FISCALĂ
Iaşi, b-dul Carol I, nr.11
.................................................................
IAŞI
Nr.facturii ......................................... Judeţul: ....................................................
Data(ziua,luna,anul) ......................... Contul:.....................................................
Nr.avizului de însoţire a mărfii ........... Banca: Trezoreria Iaşi
(dacă este cazul)
Cota T.V.A. 19 %
Nr. Denumirea produselor Cantitat Preţul unitar Valoarea Valoarea
U.M.
crt. sau a serviciilor ea (fără T.V.A.) – lei – T.V.A.
0 1 2 3 4– lei – 5 (3 x 4) 6– lei –
Cerneală imp. OY
1 Buc 5 355.00 1775.00 337.25
8500/8550 C4152A
BON DE CONSUM
21
Data BCM: [data] Gestiunea: Obiectiv: O05HL0JYCSP EDITURA
Nr.BCM: 1505 G05GH0M6LLG 1201 UNIV.
Nr.com: NIR 431 BUZURIN NATALIA TANASE D.
Nr. Pret
crt. Denumire produs U.M. Cantitate unitary Valoare
1 PIX ALBASTRU PARKER BUC 50 1.8300 91.50
2 SUPORT ROTATIV BUC 10 8.8300 88.30
Total: 179.80
Iesit din gestiune, Luat in primire,
TANASE D.
BUZURIN NATALIA
Relaţia cu beneficiarii
22
4. Bursele „Cum Laude” se pot acorda studenţilor care, la sfârşitul unui an
universitar, au obţinut primele cinci medii în ordinea punctajelor.
5. Bursa ”LAUDAMUS” Se acordă studenţilor cu rezultate foarte bune la o
disciplină sau portofoliu de discipline.
6. Bursa merit olimpic se poate acorda studenţilor anului I care au primit distincţii la
olimpiadele şcolare internaţionale în calitate de elevi ai clasei a XII-a.
7. Bursa de performanţă pentru studenţii cu domiciliul în mediul rural: se acordă în
fiecare facultate studentului cu cele mai bune rezultate în activitatea didactică.
8. Bursele de ajutor social se acordă conform următoarelor priorităţi şi criterii: a)
studenţilor orfani de ambii părinţi, b) studenţilor bolnavi, etc
9. Bursa de ajutor social ocazional este de trei categorii: pentru îmbrăcăminte, pentru
maternitate sau în caz de deces şi se primeşte o singură dată pe semestru.
10. Bursa pentru activităţi cultural – artistice se poate acorda studenţilor care, sub
îndrumarea unui cadru didactic al universităţii, desfăşoară activităţi neprevazute în
planurile de învăţământ.
11. Bursa pentru activităţi sociale se acordă studenţilor care se implică voluntar în
diverse activităţi.
12. burselor în străinătate, oferite de diverse instituţii / organisme naţionale şi
internaţionale Erasmus, Leonardo, CEEPUS;
13. burse doctorale
Studenţii de la cursurile de zi din învăţământul de stat pot beneficia de burse de
performanţă, de merit, burse de studiu şi burse de ajutor social.
23
Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de Ministerul Educaţiei Naţionale, în
colaborare cu Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale. Criteriile specifice de acordare a burselor de
performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social se stabilesc anual,în senatele universitare, în
limitele fondurilor repartizate şi în raport cu integralitatea efectuării de către elevi şi studenţi a
activităţilor universitare. Bursele de care beneficiază elevii şi studenţii sunt indexabile. Cuantumul
minim al bursei studenţilor trebuie să acopere cheltuielile de cazare şi de masă.
Relatia cu clientii
SITUAŢIA PLĂŢILOR DE
2 EX. 2 EX.
CASĂ CARE DEPĂŞESC SITUAŢIA PLĂŢILOR
100000 RON PLANIFICATE
1 EX 1 EX.
Avizare
Avizare Semnare
Semnare Inregistrare
Inregistrare
TREZORERIE
SERV.FINANCIAR
INTOCMIRE
VERIFICARE
SEMNARE
2 EX. ORDIN DE
PLATA
1 EX.
TREZORERIA
STATULUI IASI
VERIFICARE
OPERARE
AVIZARE
EXTRAS
ARHIVARE
DE CONT
1.5 Structura şi evoluţia categoriilor de cheltuieli ale Universităţii “Alexandru Ioan Cuza” Iaşi
în perioada 2007-2009
67 2.166.247,35 1.790.573,40
AJUTOARE SOCIALE 1.010.776,15
7
67 14.462.930,5 14.725.454,87
ALTE CHELTUIELI 19.813.269,45
9 4
CHELT.OP. PRIVIND
10.062.286,2 15.339.867,04 19.546.841,23
68 AMORT.,PROVIZIOANE SI
7
1 AJUSTARI PT.DEPRECIE
68 CHELTUIELI CU ACTIVELE FIXE 6.940.442,56 2.591.289,51
2.477.870,01
2 NEAMORTIZABILE
69 CHELT.EXTRAORDINARE DIN 2.534,24 2.613,04
3.550,39
1 OP.CU ACTIVE FIXE
S-a constatat creşterea cheltuielilor cu chiriile, respectiv cheltuielile cu energia electrică şi
apă se datorează închirierii spaţiului de la clădirea Romtelecom pentru buna desfăşurare a şcolii
doctorale. De asemenea s-a observat creşterea cheltuielilor salariilor şi a contribuţiilor la Bugetul de
stat şi la Bugetul asigurărilor sociale de stat datorită numărului mai mare de angajaţi ca urmare a
formării de noi departamente în cadrul Universităţii.
Începând încă din anul 1995, legislaţia specifică, care reglementează sistemul de învăţământ
superior din România, este reprezentată în principal de:
• Legea Învăţământului(84/1995), republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea privind statutul personalului didactic (nr. 128/1997),cu modificările şi completările
ulterioare:
• Legea Acreditării învăţământului superior şi arecunoaşterii diplomelor (nr. 88/1993).
România a făcut paşi importanţi către Spaţiul European al Învăţământului Superior, prin
reorganizarea întregului spectru de programe universitare. S-a adoptat o nouă structură a
învăţământului superior prin Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, care oferă
cadrul legislativ al introducerii celor trei cicluri: studii de licenţă, de master şi doctorale, conform
obiectivelor Procesului Bologna. Legea a intrat în vigoare în anul universitar 2005-2006 şi prima
generaţie de licenţiaţi a fost în 2008/2009.
Sub aspect conceptual, prin venituri financiare publice se înţelege, în principiu, totalitatea
mijloacelor băneşti care se administrează de către autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiilor
şi sarcinilor ce revin acestora, asigurând funcţionarea structurilor organizatorice corespunzătoare
(instituţii publice locale şi centrale ,întreprinderi de stat etc.). Ele se caracterizează şi prin aceea că
aparţin de drept statului, respectiv autorităţilor publice şi sunt administrate în cadrul proprietăţii de
stat.
Spre deosebire, mijloacele băneşti care aparţin diferitelor persoane fizice şi juridice şi se
administrează în baza proprietăţii private formează, în sens larg, resursele financiare private.
Formarea tuturor veniturilor financiare presupune, în mod obiectiv , crearea de produs
naţional brut şi avuţie naţională, deşi, în anumite limite de mărime şi timp, ele pot fi procurate şi din
afara ţării, în cadrul unor raporturi specifice concretizate prin împrumuturi , donaţii, ajutoare
externe etc.
Având în vedere modul diferit în care se implică autorităţile publice în administrarea lor,
resursele financiare publice se structurează pe două subsisteme, şi anume:
a)subsistemul resurselor publice bugetare;
b) subsistemul resurselor întreprinderilor cu capital de stat şi mixte.
Subsistemul resurselor publice bugetare include resursele financiare administrate direct de
către autorităţile publice centrale şi locale ,respectiv de către instituţiile publice specializate, care
prin natura activităţii lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfăcătoare pentru acoperirea
cheltuielilor proprii. Ansamblul acestor resurse numite şi bugetare se reflectă ,în principiu, în
bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcătuiesc sistemul
bugetar al unei ţări.
Cel de al doilea subsistem înglobează resursele financiare administrate direct de către
întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei de funcţionare ca societăţi
comerciale, regii autonome etc., inclusiv participaţiile de capital ale statului la întreprinderi mixte.
Formarea şi utilizarea acestor resurse prezintă particularităţi determinate de conţinutul material al
activităţilor respective şi domeniul sau ramura economică în care funcţionează întreprinderile de
stat. Ele se pot constitui la dispoziţia întreprinderilor prin alocaţii din resursele administraţiei publice
(de regulă, la înfiinţare), prin împrumuturi, pe seama veniturilor obţinute în propria activitate , având
capacitatea de a se reconstitui prin vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor, serviciilor şi a spori
prin repartizarea unor părţi din profitul realizat, ca şi prin emisiunea de obligaţiuni şi contractarea de
noi împrumuturi bancare etc.
S-a aprobat clasificaţia indicatorilor privind finanţele publice, prin care se precizează
denumirea fiecărui venit bugetar, precum şi destinaţia şi natura cheltuielilor bugetare. Clasificaţia
indicatorilor privind finanţele publice este stabilită distinct pentru venituri bugetare şi pentru
cheltuieli bugetare; se adaptează şi se completează de către Ministerul Finanţelor Publice în funcţie
de apariţia şi modificarea legislaţiei.
Ansamblul resurselor financiare bugetare este alcătuit din componente care se
caracterizează prin trăsături comune, dar prezintă şi particularităţi privind formarea şi utilizarea lor,
generând şi efecte economico-sociale ce diferă sensibil de la o componentă a acestora la alta. Pe
această bază, ele se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii, fiecare categorie distingându-se prin
anumite caracteristici.
După regularitatea folosirii lor (în raport cu nevoile de resurse), ele se împart în : a)
venituri ordinare; b) venituri extraordinare.
Veniturile financiare publice (bugetare) ordinare sunt folosite de către stat în mod curent şi
în condiţii social-economice considerate normale, motiv pentru care mai poartă şi denumirea de
venituri curente, obişnuite. Formele sub care se constituie aceste resurse se regăsesc permanent ,în
fiecare an bugetar, în structura veniturilor financiare publice, iar prin importanţa mare ce le revine
constituie componenta fundamentală. În cadrul acestora, cele mai larg utilizate sunt:
1. impozitele ,taxele şi contribuţiile obligatorii (suportate de persoanele fizice şi juridice);
2. veniturile din exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor din sectorul public.
Veniturile financiare publice extraordinare, aşa cum s-au conturat în timp, se disting de
cele ordinare, în primul rând, prin caracterul vremelnic, nepermanent, al folosirii lor de către stat,
ceea ce presupune prezenţa acestora numai în unii ani bugetari şi absenţa lor în alţi ani. În acelaşi
timp, folosirea acestei categorii de venituri se consideră a fi consecinţa manifestării unor fenomene
sau situaţii economico-sociale neobişnuite, excepţionale, generatoare ale unor nevoi publice,
respectiv cheltuieli impuse de împrejurări extraordinare într-o perioadă sau alta, în care resursele
curente posibile de procurat sunt insuficiente.
După un alt criteriu de clasificare, şi anume conţinutul economic al proceselor pe care le
exprimă formarea veniturilor financiare publice, acestea pot fi grupate în următoarele categorii:
• venituri (resurse) fiscale;
• venituri (resurse) nefiscale;
• venituri (resurse) de trezorerie;
• resurse împrumutate pe termen mediu şi lung;
• resurse din emisiunea (inflaţionistă) de monedă.
Veniturile fiscale se caracterizează prin conţinutul lor de procese economice de
redistribuire a produsului intern brut sau avuţiei naţionale, de la persoanele fizice şi juridice, la
dispoziţia autorităţilor publice. Aceste procese se concretizează ca prelevări cu caracter obligatoriu
sub formele tipice ale impozitelor, taxelor sau contribuţiilor la constituirea diferitelor fonduri
financiare publice. Ele reprezintă cea mai mare parte a resurselor financiare publice în toate ţările
depăşind adesea 90% din totalul resurselor curente, ordinare.
Veniturile nefiscale sunt reprezentate de veniturile obţinute de către autorităţile publice din
exploatarea întreprinderilor şi proprietăţilor lor, în ipostaza de proprietar, care le dă dreptul să
participe la repartiţia primară a produsului creat sau să valorifice diferite bunuri (active). Prelevarea
acestor resurse la bugetul public nu are un caracter fiscal, semnificând doar mişcarea valorii în
limitele aceleiaşi proprietăţi, sub forme ale veniturilor preluate la bugetul public de la întreprinderi
cu capital de stat, dividendelor, sumelor încasate din vânzări de active (publice), chiriilor
(redevenţelor) etc.
Alături de aceste resurse, tot prin trezoreria publică pot fi mobilizate şi resursele
împrumutate pe termene medii sau lungi pentru finanţarea deficitelor bugetare anuale, procurate prin
vânzarea altor forme ale titlurilor de stat, care presupun, de asemenea ,procese de redistribuire ale
disponibilităţilor băneşti (implicit ale veniturilor), de la deţinătorii acestora către stat, pe principiile
relaţiilor de credit.
O altă clasificare a veniturilor după modul cum se structurează acestea pe componentele
bugetului consolidat le grupează astfel:
- resurse ale bugetului de stat (impozite, taxe şi contribuţii generale, venituri din exploatarea
întreprinderilor şi proprietăţilor statului etc.).
- venituri ale bugetelor locale (impozite, taxe şi contribuţii locale, venituri defalcate şi
transferuri de la bugetul de stat etc.).
- resurse ale asigurărilor sociale de stat (contribuţii pentru asigurări sociale etc.).
- resurse cu destinaţie specială (taxe şi contribuţii pentru constituirea de fonduri speciale).
Un alt criteriu important de clasificare a veniturilor este în funcţie de locul de provenienţă
a acestora, grupându-le în următoarele două categorii: venituri interne; venituri externe.
În principiu, veniturile interne provin prin distribuirea şi redistribuirea produsului intern
brut şi, uneori, a avuţiei naţionale rezultate din activităţile creatoare de valoare ce se desfăşoară în
fiecare ţară. La rândul lor, resursele externe se formează, în principiu, prin redistribuirea produsului
creat în afara ţării respective şi presupun transferul de valoare din exterior, de la persoane fizice şi
juridice nerezidente ale statului primitor (inclusiv de la alte state), în anumite condiţii. Forma
principală a acestora o reprezintă împrumuturile externe contractate, fie cu organisme şi instituţii
financiar-bancare internaţionale, fie cu guvernele altor state, fie cu persoane private nerezidente, pe
pieţele financiare. Alte forme de procurare a unor resurse externe pot fi ajutoarele financiare,
donaţiile etc. acordate de alte state, organisme sau persoane nerezidente ale statului respectiv, vizând
,de regulă, înfăptuirea anumitor obiective sociale, culturale, economice etc.
Resursele în general, reprezintă elemente ale bogăţiei unei naţiuni şi se prezintă sub formă de
resurse materiale, resurse umane, resurse informaţionale, resurse financiare, alte resurse.
Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti dintr-o economie, necesare
realizării obiectivelor economice şi sociale, într-un interval de timp determinat.
Ca şi cheltuielile şi veniturile sunt evidenţiate în contabilitate în concordanţă cu principiul
contabilităţii de angajamente. Conform acestui principiu ,,efectele tranzacţiilor şi ale altor
evenimente sunt recunoscute atunci când tranzacţiile şi evenimentele se produc (şi nu pe
măsură ce numerarul sau echivalentul este încasat sau plătit) şi sunt înregistrate în evidenţele
contabile şi raportate în situaţiile financiare ale perioadelor aferente”. Acest mod de reflectare
a veniturilor în contabilitate permite utilizatorilor de informaţii contabile cunoaşterea atât a
veniturilor ce au fost deja încasate, cât şi a creanţelor instituţiei ce urmează a fi încasate, cu
alte cuvinte permite cunoaşterea tuturor resurselor de care dispune instituţia pe parcursul unui
exerciţiu financiar
Veniturile proprii ale Universitatii provin din chirii, organizarea de manifestări culturale şi
sportive, concursuri artistice, publicaţii, prestaţii editoriale, studii, proiecte, valorificări de
produse din activităţi proprii sau anexe, prestări de servicii şi altele asemenea. Atât veniturile
bugetare cât şi cele extrabugetare sunt incluse în sistemul resurselor financiare publice ce pot fi
definite sub aspect conceptual, ca totalitatea mijloacelor băneşti care se administrează de
autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiei şi sarcinilor ce revin acestora asigurând
funcţionarea structurii organizatorice corespunzătoare
2
⁂ Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, Monitorul Oficial al României, nr.597/13.08.2002.
Prin sintagma salarii individuale brute realizate lunar, inclusive sporurile şi adaosurile,
reglementate prin lege sau prin contractul colectiv de muncă, se înţelege:3
a) salariile de bază brute corespunzătoare timpului efectiv lucrat în program lunar şi
suplimentar, inclusiv indexări şi compensaţii incluse în salariul lunar potrivit legii, indemni-zaţii de
conducere, sporuri de venit şi alte drepturi care potrivit actelor normative fac parte din salarii de
bază;
b) sporurile, indemnizaţiile şi sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut
sau sume fixe, fie că au sau nu caracter permanent;
c) sumele plătite din fondul de salarii pentru timpul nelucrat cum ar fi: concedii de odihnă,
concedii de studii, zile de sărbători, evenimente familiale deosebite sau intreruperi ale lucrului din
motive neimputabile salariaţilor;
d) sumele acordate cu ocazia ieşirii la pensie, plătite din fondul de salarii;
e) drepturile în natură acordate salariaţilor sub formă de remuneraţie;
f) sumele plătite din fondul de salarii conform legii sau contractelor colective de muncă, cum
ar fi: al 13-lea salariu, prime de vacanţă, aprovizionarea de iarnă, prime acordate cu ocazia
sărbătorilor naţionale sau religioase, precum şi orice alte sume plătite din fondul de salarii
Indicatorii de calcul al fondului de salarii pentru personalul angajat sunt:
- numărul de personal angajat (N);
- salariul tarifar de încadrare (ST);
- indemnizaţia de conducere (IC);
- salariul de merit (SM);
- indemnizaţia pentru sporul de vechime (ISV);
- alte sporuri (AS) conform statutului de funcţii;
- numărul de ore suplimentare (OS).
Cheltuielile pentru salariul lunar pentru o persoană “m” se determină astfel:
CHSAL = ST + IC + SM + ISV + AS + OS
Fondul brut de salarii se determină astfel:
FBS = ∑CHSAL
Cheltuielile făcute pentru asigurările sociale se calculează în felul următor:
CHCAS =FBS × 20,8%
Cheltuielile făcute cu contribuţia pentru constituirea fondului de sănătate se determină astfel:
3
Gh. M. Voinea, G.A. Ştefura, Angela Boariu, M. Soroceanu, Impozite, taxe şi contribuţii, Editura Junimea,
Iaşi, 2005, p.207.
CHFSăn = FBS × 5,2%
Cheltuielile făcute cu contribuţia pentru constituirea fondului de şomaj se stabileşte astfel:
CHFŞom = FBS × 0,5%
În sistemul în care angajaţii au de îndeplinit misiuni de serviciu în altă localitate şi este
necesară deplasarea acestora, pe perioada delegării, detaşării, se acordă următoarele drepturi:
- diurna în condiţiile legal stabilite;
- decontarea transportului între localităţi;
- decontarea cazării;
- decontarea altor cheltuieli efectuate pentru îndeplinirea misiunii de serviciu.
Necesarul de personal la instituţiile publice se stabileşte prin statele de funcţiuni aprobate de
organele competente. Salariul se achită, de regulă, lunar, calculul definitiv al salariului cuvenit se
face la sfârşitul fiecărei luni, când se întocmesc statele de plată care se înregistrează în contabilitatea
instituţiei.
Alte contribuţii datorate de către angajator sunt urmatoarele:
- contribuţia la asigurările sociale de sănătate de 5,2%;
- contribuţia la fondul de şomaj de 0,5%;
- contribuţia pentru concedii medicale şi indemnizaţii de asigurări de sănătate de 0,85%;
- contribuţia pentru accidente de muncă şi boli profesionale de 0,205% - 4% în funcţie de
codul CAEN al activitaţii principale;
Cotele de contribuţii stabilite pentru angajaţi sunt următoarele:
- contribuţia pentru asigurări sociale de 10,5%;
- contribuţia la fondul de şomaj de 0,5%;
- contribuţia la asigurările sociale de sănătate de 5.5%;
- impozitul pe salarii de 16%.
Beneficiarii de venituri din salarii datorează un impozit lunar, final, care se calculează şi se
reţine la sursă de către plătitorii de venituri4. Impozitul pe salarii se determină astfel:
a) la locul unde sa află funcţia de bază, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de calcul
determinate ca diferenţă între venitul net din salarii, calculat prin deducerea din venitul brut a
contribuţiilor obligatorii aferente unei luni, şi următoarele: deducerea personală acordată pentru luna
respectivă; cotizaţia sindicală în luna respectivă; contribuţiile la fondurile de pensii facultative, astfel
încât la nivelul anului să nu se depăşească echivalentul în lei a 200 euro;
4
⁂ Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Monitorul Oficial al României, nr. 927/23.12.2003, cu
modificările şi completările ulterioare, inclusiv cele prevăzute în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.
110/2006, Monitorul Oficial al României, nr. 1028/27.12.2006.
b) pentru veniturile obţinute în celelalte cazuri, prin aplicarea cotei de 16% asupra bazei de
calcul determinate ca diferenţă între venitul brut şi contribuţiile obligatorii pe fiecare loc de realizare
a acestora.
Contribuabilii pot dispune asupra destinaţiei unei sume reprezentând până la 2% din
impozitul stabilit, pentru susţinerea entităţilor nonprofit care se înfiinţează şi funcţionează în
condiţiile legii, unităţilor de cult, precum şi pentru acordarea de burse private, conform legii.
Plătitorii de salarii şi de venituri asimilate salariilor au obligaţia de a calcula şi de a reţine
impozitul aferent veniturilor fiecărei luni la data efectuării plăţii acestor venituri, precum şi de a-l
vira la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei pentru care se plătesc aceste
venituri.
Costul curentului electric utilizat pentru iluminatul cladirii, imprejmuirilor, aparaturii din
dotare, pretul de achizitie al becurilor de iluminat, tuburilor fluorescente, starterelor, se evidenţiază
prin alineatul 20.01.03 iluminat si forta motrice. Fundamentarea cheltuielilor pentru iluminat şi forţă
motrică se determina astfel:
a) becuri electrice :
• 0,2 becuri/mp x 40.000 mp = 8000 becuri;
• 8000 becuri x 100 W/h = 800.000 W = 800 kW/h;
800 kW x 8h medie/zi x 258 zile/an = 1.651.200 kW/an;
• 1.651.200 kW x 0.5 lei/kW = 825600 lei;
b) calculatoare : 2000 buc.
• 1 h calculator = 200 W;
• 2000 calculatoare x 8 h medie/zi = 16.000 h x 200 W = 3200 kw x 258 zile = 825600 kW
x 0.5 lei/kW = 412800 lei;
c) ventilatoare : 1000 buc.
• 1 ventilator = 1 kW/h;
3 luni vară = 60 zile/ventilator x 3h/zi = 180h x 1kW/h = 180kW;
180 kW x 1000 ventilatoare = 180000 kW x 0.5 lei/Kw = 90.000 lei.
d) aspirator : 35 buc.
• 1 aspirator = 1 kW/h;
• 35 aspirator x 2h/zi x 258 zile = 18060 kW;
• 18060 kW x 0.5 lei/kW = 9030 lei;
e) consum centrală termică : 10,0183 Kw/h
• 180 zile funcţionare/an
24 h/zi x 180 zile = 4320 h x 10,0183 kW = 43.279,06 kW x 0.5 lei/kW = 21639.53 lei.
TOTAL X X X X 22976958
Cheltuielile redate prin alineatul 20.01.01 „furnituri de birou” vizeaza costul furniturilor de
birou [ creioane, cerneala, hartie de scris, tus, dosare, sfoara, ace, agrafe, materiale pentru
multiplicat, bibliorafturi, plicuri, hartie cu antet pentru corespondenta si alte materiale consumabile
utilizate la copiatoare (hartie si cerneluri pentru xerox)], pretul de achizitie al hârtiei pentru
imprimante, riboanelor si al dischetelor folosite la calculatoarele din dotare, costul fişelor şi altor
imprimate tipizate utilizate în activitatea financiar – contabilă şi administrativă, inclusiv adeverinţe
de salariat, note de angajare, transfer sau lichidare etc.
Fundamentarea cheltuielilor cu furnituri de birou este urmatoarea:
• hârtie scris : 10 top/trim x 1800 salariaţi x 4 trim x 8 lei = 576000 lei
• dosare : 10 dosare/salariat x 12 luni x 1800 salariaţi x 0.5 lei buc.= 108.000 lei
• plicuri : 500000 plicuri / an x 0.2 lei = 10.000 lei
• hârtie xerox : 100000 topuri/an x 8 lei buc = 800000 lei
• toner pentru xerox : 1000 cartuş/an x 150 = 150000 lei
• riboane : 1000 buc/an x 8 lei = 8000 lei
II.4.4 Burse
5
*** Hotărârea Guvernului României nr.445/1997 privind stabilirea Criteriilor generale de acordare a burselor şi a
altor forme de sprijin material pentru elevii, studenţii şi cursanţii din învăţământul de stat, cursuri de zi, Monitorul
Oficial al României, partea I, nr.195/15.08.1997.
studiu se acordă studentilor în funcţie de rezultatele la învăţătură iar bursele de ajutor social se
acordă studentilor în funcţie de situaţia materială a familiei sau a susţinătorilor legali.
Fondurile pentru burse şi protecţia socială a studenţilor se alocă în funcţie de numărul de
studenţi şi doctoranzi de la învăţământul de zi, fără taxă de studii.
Necesarul de fonduri pentru plata burselor se fundamentează pe baza următorilor indicatori:
nivelul mediu de student care au obţinut burse în anul precedent şi nivelul mediu al bursei în anul
de bază, corectat cu eventuale indexări.
Formula de fundamentare este:
Cheltuieli cu bursele = Nr. mediu studenti bursieri X Nivel mediu bursă X Nr. luni de
acordare a bursei
II.5. Fluxuri informaţionale generate de fundamentarea cheltuielilor bugetare
Facultăţi
Departamente
Birouri
Pontaje
Verificare Referate salarii
Avizare
Serviciul
Intocmire state plata
Salarizare
Centralizatoare salarii
State de plata
Intocmire ordine de Casierie
Serviciul Financiar
plata
OP-uri
Salariaţi
Fluxul
informational privind cheltuielile cu reparaţiile capitale
II.6. Continutul si structura bugetului de venituri-cheltuieli
Finanţarea cheltuielilor de capital ale UAIC, Iasi, se face în baza creditelor bugetare aprobate
prin buget. După deschiderea creditelor bugetare, ordonatorii de credite au dreptul să dispună
efectuarea plăţilor necesare realizării acţiunilor aprobate prin bugetul de venituri şi cheltuieli.
Bugetele de venituri şi cheltuieli ale instituţiilor de învăţământ superior de stat se aprobă de
Ministerul Educaţiei Naţionale, după adoptarea bugetului de stat, prin ordin al ministrului.
Soldurile rămase la sfârşitul anului din execuţia bugetului prevăzut în contractul instituţional,
precum şi soldurile aferente cercetării ştiinţifice universitare şi veniturile extrabugetare rămân la
dispoziţia instituţiilor de învăţământ superior şi se cuprind în bugetul de venituri şi cheltuieli al
instituţiei, fără vărsăminte la bugetul de stat şi fără afectarea alocaţiilor de la bugetul de stat pentru
anul următor.
Capitolul III - Finanţarea, realizarea si executia cheltuielilor bugetare la
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
Începând încă din anul 1995, legislaţia specifică, care reglementează sistemul de învăţământ
superior din România, este reprezentată în principal de:
• Legea Învăţământului(84/1995), republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea privind statutul personalului didactic (nr. 128/1997),cu modificările şi completările
ulterioare:
• Legea Acreditării învăţământului superior şi arecunoaşterii diplomelor (nr. 88/1993).
România a făcut paşi importanţi către Spaţiul European al Învăţământului Superior, prin
reorganizarea întregului spectru de programe universitare. S-a adoptat o nouă structură a
învăţământului superior prin Legea 288/2004 privind organizarea studiilor universitare, care oferă
cadrul legislativ al introducerii celor trei cicluri: studii de licenţă, de master şi doctorale, conform
obiectivelor Procesului Bologna. Legea a intrat în vigoare în anul universitar 2005-2006 şi prima
generaţie de licenţiaţi a fost în 2008/2009.
Una dintre principalele realizări ale învăţământului superior din România, vizând ajungerea
lastatutul de parte activă şi atractivă a viitorului Sistem de Învăţământ Superior European, a
fostadoptarea Legii 87/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 75/2005
privind asigurarea calităţii educaţiei. Această lege abordează asigurarea calităţii în mod
transsectorial, vizând toate organizaţiile furnizoare de educaţie care operează pe teritoriul României.
Legea prevede şi crearea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Superior, o
instituţie de stat independentă cu competenţe de acreditare, evaluare academică şi asigurare a
calităţii.
(ACPART) este organismul specific care are misiunea de a promova parteneriatele între
instituţiile de învăţământ superior şi mediul social şi economic.
III.2 Noţiunea de venituri bugetare şi modul lor de fundamentare
Din anul 1999 finanţarea învăţământului superior din România se face pe baza unor
principii fundamentale adoptate de majoritatea ţărilor Uniunii Europene. Noua filosofie de
finanţare, dezvoltată după anii 1999, coerent integrată procesului mai larg de reformă
sistemică, a fost dezvoltată pornind de la premisa că statul nu alocă fonduri pentru derularea
procesului de învăţământ, ci finanţează rezultatele acestuia.
În consecinţă fiecare universitate de stat încheie anual cu MECT un contract instituţional pe
baza căruia primeşte anual o alocaţie bugetară globală, constituită din două componente distincte:
• finanţarea de bază a universităţii (destinată cheltuielilor de personal şi cheltuielilor
materiale curente)
• finanţarea complementară (destinată celorlalte capitole de cheltuieli, specifice activităţilor
desfăşurate la nivelul unei universităţi).
Responsabilitatea gestionării acestor alocaţii revine instituţiilor de învăţământ superior (în
conformitate cu Art.92 din Legea Învăţământului: „în plan financiar, autonomia universitarã se
realizeazã ca drept de gestionare, potrivit legii şi rãspunderii personale, a fondurilor alocate de la
bugetul public naţional sau provenite din alte surse, inclusiv a veniturilor realizate din taxele în
valutã de la studenţii şi cursanţii strãini potrivit criteriilor stabilite de comun acord cu Ministerul
Învãţãmântului.”).
Repartizarea alocaţiilor destinate finanţării de bază a instituţiilor de învăţământ superior de
stat se face printr-o formulă matematică construită pornind de la principiul „resursele urmează
studenţii”.
Acest tip de finanţare stimulează optimizarea cheltuielilor la nivel de universitate.
Optimizarea utilizării fondurilor la nivelul întregului sistem se realizează prin ajustarea periodică a
formulei.
În prima variantă, a fost adoptată o abordare exclusiv de tip cantitativ. Parametrii utilizaţi la
determinarea alocaţiei pentru finanţarea de bază care revenea anual fiecărei universităţi erau
numărul de studenţi ai universităţilor (distribuit pe forme şi domenii de învăţământ) şi suma globală
aprobată prin Legea Bugetului (reprezentând finanţarea de bază la nivel naţional). Fiecare
universitate primea strict o cotă direct proporţională cu numărul de studenţi (echivalenţi unitari) ai
acesteia. Coeficienţii de echivalare şi indicii de cost reprezintă mărimi de sistem, folosite pentru
repartizarea alocaţiilor în condiţiile unui nivel al eficienţei utilizării alocaţiilor considerat a fi “de
referinţă”.
În anul 2002 formulei i s-a adăugat şi o componentă calitativă cu rol complementar şi
corectiv (în conformitate cu Art. 170 (5) din Legea Învăţământului: Baza de calcul a fondurilor
alocate fiecărei unităţi şi instituţii de învăţământ reprezintă cuantumul din bugetul de stat care
revine unui preşcolar, elev, student sau cursant, în funcţie de nivelul şi specificul instruirii şi de
ceilalţi indicatori specifici activităţii în învăţământ, în special de cei referitori la calitatea prestaţiei
în învăţământ).
Setul de date a fost completat cu unele informaţii privind personalul didactic din universităţi
cărora li s-au asociat 4 indicatori de calitate. Un indicator calitativ agregat, definit ca produs al
celor patru indicatori, cuantifică influenţa avută de calitatea corpului profesoral asupra valorii
cheltuielilor de personal fiind utilizat la ajustarea numărului de studenţi (echivalenţi unitari) ai
fiecărei universităţi. Valorile astfel modificate erau folosite pentru calculul părţii din alocaţia
destinată cheltuielilor de personal (reprezentând aproximativ 80% din finanţarea de bază).
Începând cu anul 2003, sistemul de date de natură calitativă, cu rol în determinarea
cuantumului finanţării de bază a universităţilor, a devenit cu mult mai complex ca urmare a
diversificării aspectelor de natură calitativă considerate în algoritmul de finanţare. Noua lista
era formată din 13 indicatori (de natură simplă sau complexă) clasificaţi după aspectele calitative
analizate în trei categorii:
• calitatea procesului didactic, calitatea proceselor care influenţează în mod direct
activitatea didactică
• performanţa instituţională care influenţează procesul didactic.
Importanţa fiecărei categorii de indicatori (şi a fiecărui indicator în parte) a fost exprimată prin
intermediul ponderilor atribuite. Prin ponderea atribuită, s-a pus un accent suplimentar pe
indicatorul Nivelul performanţelor în cercetarea ştiinţifică. Procedurile de evaluare şi modul de
definire ale indicatorului au fost specifice (fiind elaborate în colaborare de experţi ai CNCSIS şi ai
CNFIS). Aspectele calitative urmărite, prin intermediul celor 13 indicatori, au fost integrate în mod
unitar într-o nouă formulă matematică de finanţare. Această oferă conducerii universităţilor
posibilitatea de a identifica influenţa avută de performanţele înregistrate, la fiecare tip de aspect
calitativ în parte, asupra fondurilor primite pentru finanţarea de bază.
În anul 2006 a fost realizată o „actualizare” a sistemului de indicatori de calitate ce a avut ca
obiectiv principal garantarea autenticităţii datelor. Totodată a fost realizată ajustarea,
restructurarea setului de indicatori şi creşterea ponderii totale a componentei calitative în totalul
Finanţării de Bază de la 12,7% la 20%. Un element cu o importanţă aparte l-a constituit redefinirea
indicatorului Calitatea managementului academic şi administrativ. Acesta a fost transformat în
Calitatea totală amanagementului academic şi administrativ, un indicator care vizează o
componentă de dezvoltare instituţională în direcţia creşterii calităţii şi are o formulă de calcul
specifică. A fost construit pentru a deveni un instrument flexibil care să evalueze capacitatea
managerilor universitari de a conduce prin obiective.
Sintetizând, încă de la prima sa formă Metodologia de finanţare a fost concepută ca un
instrument flexibil care să asigure implementarea optimă a politicilor sectoriale prin permanenta
adaptare la schimbările înregistrate de sistem şi prin corelarea cu eforturile celorlalte instituţii care
urmăresc acelaşi obiectiv. De aceea actuala formă a Metodologiei nu poate fi analizată decât din
perspectiva acestui proces evolutiv care a început în anul 1999 când, la propunerea CNFIS, a fost
adoptată o nouă metodologie de finanţare a universităţilor obiectivă şi transparentă. Construită ca o
formulă matematică bazată pe principiul fundamental „resursele urmează studenţii” aceasta susţine
în egală măsură atât autonomia universităţilor cât şi cerinţele justificate ale instituţiilor centrale
pentru o utilizare cât mai eficientă a fondurilor alocate. Începând cu anul 2002 a fot introdusă o
componentă Consiliul Naţional pentru Finanţarea Învăţământului Superior calitativă cu rol
complementar şi corectiv care crează o permanentă presiune şi in acelaşi timp sprijină eforturilor
universităţilor privind menţinerea unui standard ridicat de calitate.
O a doua componentă importantă a sistemului de finanţare a învăţământului superior din
România este reprezentată de finanţarea complementară, destinată acoperirii acelor cheltuieli
complementare cheltuielilor directe determinate de procesul didactic, importante atât pentru
susţinerea desfăşurării în condiţii optime şi dezvoltării acestuia (exp. alocaţii pentru dotări
laboratoare, reparaţii capitale, investiţii şi cercetare), cât şi pentru îndeplinirea altor obiective sau
servicii ale universităţii (cercetare, microproducţie, servicii administrative pentru studenţi etc.).
Veniturile pentru activităţile complementare din învăţământul superior se compun din:
• venituri publice (sume alocate de la bugetul de stat)
• venituri proprii (dobânzi, donaţii, sponsorizări şi taxe percepute în condiţiile legii de la
persoane fizice şi juridice, române sau străine, şi din alte surse), acestea din urmă având o
pondere mai mare, în funcţie de implicarea universităţilor în această direcţie.
Finanţarea complementară se adresează unor categorii de cheltuieli variate, fiind necesară
elaborarea unor proceduri specifice de dimensionare şi repartizare către universităţi, pentru fiecare
categorie în parte:
• cheltuieli sociale pentru studenţi – burse şi alte forme de sprijin,
• subvenţii pentru cazare şi masă,
• facilităţi de transport urban pentru studenţi etc.;
• fonduri alocate pe bază de priorităţi şi norme specifice pentru dotări;
• alte cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale,
• fonduri alocate pe baze competiţionale pentru cercetarea ştiinţifică universitară.
Principalul indicator pentru dimensionarea şi repartizarea fondurilor bugetare destinate
cheltuielilor sociale pentru studenţi este numărul de studenţi de la învăţământul de zi, finanţaţi
de la buget din instituţiile de învăţământ superior de stat.
a) Burse studenţi - pentru repartizarea pe universităţi a alocaţiilor bugetare destinate pentru burse
studenţi s-a avut în vedere studentul eligibil pentru bursa de la bugetul de stat (numărul studenţilor
de la cursurile de zi, pentru toate cele trei cicluri de studii) şi un cuantum de referinţă pentru bursă
(raportul dintre bursa unui doctorand cu frecvenţă şi bursa medie a unui student fiind de 3).
b) Subvenţii pentru cazare şi masă pentru studenţi - Subvenţiile pentru cazare şi masă se
calculează în funcţie de numărul de studenţi de la învăţământul de zi precum şi de cheltuielile reale
previzionate pe fiecare perioadă a anului calendaristic în care studenţii sunt cazaţi în cămin.
c) Facilităţi de transport urban pentru studenţi - Pentru repartizarea imediată a alocaţiei pentru
transportul local în comun, s-a procedat la repartizarea pe centre universitare conform unor
coeficienţi recalculaţi care ţine seama de faptul că:
- repartizarea alocaţiei de la MEdC pe centre universitare se realizează în ipoteza că numai un
anumit procent dintre studenţii de la învăţământul de stat, cursuri de zi, solicită, cumpără şi
decontează abonamente şi în scenariul că nu se ţine seama de reducerile acordate de regiile de
transport;
- repartizarea pe universităţi a alocaţiei stabilite pe centrul universitar se face în funcţie de
numărul de studenţi fizici, în care toţi studenţii din acelaşi centru universitar sunt consideraţi cu
drepturi egale.
Totuşi, pentru a elimina aceste disfuncţii s-au făcut următoarele reglementări:
redimensionarea fondurilor alocate pentru transportul local care să permită eliminarea “regulilor
intermediare”, prin transferul sumelor destinate transportului studenţilor (care au legitimaţii de
transport/vizate semestrial) direct la regiile de transport locale, care eliberează abonamente reduse la
tarife reduse cu 50% în toate centrele universitare, indiferent de costul acestora.
d) Dotări şi investiţii - investiţiile de natura construcţiilor, consolidări şi dotările independente şi de
următoarele reguli:
- să se finanţeze, în mod prioritar, finalizarea obiectivelor aflate în lucru şi consolidările
spaţiilor de învăţământ şi a spaţiilor sociale;
- fondurile destinate dotărilor independente să fie repartizate universităţilor conform algoritmului de
repartizare a fondurilor pentru finanţarea de bază, utilizându-se indici de cost pentru cheltuieli
materiale.
e) Finanţarea reparaţiilor capitale - În ceea ce priveşte repartizarea pe universităţi a fondurilor
aprobate pentru reparaţii capitale la
clădiri şi construcţii se consideră ca fiind necesar:
- să se ţină seama de starea tehnică actuală a clădirilor şi construcţiilor pentru care se solicită fonduri
pentru reparaţii capitale;
- să fie avute în vedere, cu prioritate, obiectivele cu cele mai îndelungate durate de la ultima
reparaţie capitală, 55ndifferent de universitatea în care acestea se află.
f) Cercetarea ştiinţifică - Cercetarea ştiinţifică reprezintă un alt domeniu pentru care finanţarea se
realizează pe baze competiţionale, iar pentru repartizarea pe universităţi a acestor fonduri se aplică
procedurile de evaluare, monitorizare şi finanţare elaborate de Autoritatea Naţională a Cercetării
Ştiinţifice (ANCS) şi/sau Consiliul Naţional pentru Cercetarea Ştiinţifică din Învăţământul Superior.
CNFIS consideră ca fiind necesar creşterea alocaţiei bugetare pentru granturile de cercetare, luând în
considerare direcţiile
strategice de la nivel european şi naţional, cât şi domeniile prioritare de la nivel naţional în domeniul
de cercetare, dezvoltare şi inovare.
5 Finanţarea cercetării ştiinţifice Cercetarea ştiinţifică reprezintă un alt domeniu pentru care
finanţarea se realizează pe baze competiţionale.
6. Veniturile activităţilor autofinanţate provin din activităţi curente, din valorificarea unor
bunuri, încasări din rambursarea unor împrumuturi acordate şi venituri din subvenţii.
Veniturile si cheltuielile aprobate prin bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat,
bugetele fondurilor speciale, bugetele creditelor externe contractate sau garantate de stat, bugetele
fondurilor externe nerambursabile si bugetele institutiilor publice autonome se repartizeaza pe
trimestre, in functie de termenele legale de incasare a veniturilor, de termenele si posibilitatile de
asigurare a surselor de finantare a deficitului bugetar si de perioada in care este necesara efectuarea
cheltuielilor.
Repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor aprobate in bugetele prevazute se
aproba de catre:
a) Ministerul Finantelor Publice: pe capitole de cheltuieli si in cadrul acestora, pe titluri, la
propunerea ordonatorilor principali de credite; pe capitole si subcapitole la venituri si pe capitole si
in cadrul acestora, pe titluri de cheltuieli, pentru bugetul asigurarilor sociale de stat si bugetele
fondurilor speciale, la propunerea ordonatorilor principali de credite; pentru sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat si pentru transferurile din bugetul de stat catre bugetele locale, la
propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetele locale, transmise de directiile generale ale
finantelor publice ale Ministerului Finantelor Publice;
b) ordonatorii principali de credite, pentru celelalte subdiviziuni ale clasificatiei bugetare,
pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau ale
ordonatorilor tertiari de credite, dupa caz;
c) ordonatorii secundari de credite, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor
tertiari de credite bugetare.
6
Articolul 52 alin.1 din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului României nr.45/2003 privind finanţele publice locale,
Monitorul Oficial al României, nr.431/19.06.2003.
Regimul creditelor bugetare neutilizate de ordonatorii de credite
Ordonatorii principali de credite au obligatia de a analiza lunar necesitatea mentinerii unor
credite bugetare pentru care, in baza unor dispozitii legale sau a altor cauze, sarcinile au fost
desfiintate sau amanate, si de a propune Ministerului Finantelor Publice anularea creditelor
respective.
Pentru ultima luna a anului bugetar termenul limita pentru transmiterea propunerilor
ordonatorilor principali de credite, este 10 decembrie.
Cu creditele bugetare anulate la ordonatorii principali de credite, finantati din bugetul de stat
se majoreaza Fondul de rezerva bugetara la dispozitia Guvernului prevazut in bugetul de stat.
SITUAŢIA PLĂŢILOR DE
2 EX. 2 EX.
CASĂ CARE DEPĂŞESC SITUAŢIA PLĂŢILOR
100000 RON PLANIFICATE
1 EX 1 EX.
Avizare
Avizare Semnare
Semnare Inregistrare
Inregistrare
TREZORERIE
CERERE DE
DESCHIDERE
CREDITE
MECTS MINISTERUL Consemnarea în
FINANŢELOR evidenţa
PUBLICE finanţatorului a
deciziei de creditare
SOLICITARI
autorizare
UAIC Informare MECTS de aprobarea
creditului bugetar
Reflectarea in
evidenţa TFP a
creditelor
deschise
Trezoreria Finanţelor
Publice a municipiului
Bucureşti
Transmiterea creditelor
Repartizarea
creditelor Reflectarea in
Trezoreria Finanţelor evidenţa TFP a
Publice a municipiului repartizării
Iaşi creditelor