Injecţia intradermică

Indicaţii
o Diagnostice
o Testarea reactivităţii organismului la diverse substanţe: intradermoreacţia la
tuberculină, testarea la diverşi alergeni (ex.: testarea la Penicilină)
o Terapeutice
o Tratamente de desensibilizare (injectarea i.d. a unor diluţii progresiv crescute de alergen)
o Anestezia locală (injectare de anestezice locale în vederea suturii unei plăgi, de exemplu)
o Tratamentul anumitor afecţiuni locale (ex.: injectare intradermică de triamcinolon
acetonid în cheilita plasmocitară)

Contraindicaţii
o Infecţii locale
o Alergodermia (testarea pacienţilor la diverşi alergeni se face în perioadele intercritice,
când pacientul nu prezintă semne acute de alergie)
o Contraindicaţii care ţin de substanţă: de exemplu, nu se va recurge la anestezia locală cu
Xilină în cazul pacienţilor alergici la Xilină

Materiale şi metodă
Materiale
o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
o Mănuşi
o Ac (preferabil 27 Gauge; Gauge = unitate de măsură care se referă la lumen) + încă un ac
pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă
o Seringă cu capacitate totală de 0,5 - 1 ml (de 2 sau 5 ml în cazul anesteziei locale)
o Substanţa de injectat
o Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Metodă
o Spălarea antiseptică a mâinilor
o Îmbrăcarea mănuşilor
o Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii)
o Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea
substanţei în derm (27 G)
o Alegerea locului de injectare
o Pentru testări şi desensibilizări: zonele de tegument fără foliculi piloşi: faţa
anterioară a braţului şi antebraţului, zona de elecţie fiind 1/3 medie a feţei
anterioare a antebraţului
o Pentru anestezie locală: orice zonă, acolo unde este necesară anestezierea
o Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului
o Fixarea tegumentului pacientului cu mâna stângă, care cuprinde şi susţine antebraţul
pacientului
o Seringa se ţine în mâna dreaptă între police şi medius, cu bizoul acului îndreptat în sus; se
introduce bizoul acului paralel cu tegumentul, în derm, până a pătruns în derm bizoul în
întregime; apoi se schimbă policele cu indexul pentru a susţine seringa şi cu policele se
 2

apasă pe piston, injectând substanţa; marca injectării corecte în derm este formarea locală
a unei papule
o Se retrage acul şi se tamponează local, fără frecţionare, cu soluţie nealcoolică
o Pentru testele la alergeni şi tuberculină trebuie apoi avertizat bolnavul ca până la citirea
reacţiei să protejeze locul respectiv de iritaţii mecanice şi fizice

Accidente şi incidente
o Accidente care ţin de tehnica de injectare:
o Introducerea incompletă a bizoului acului în derm se soldează cu refluarea la
exterior a unei părţi din substanţa de injectat
o Introducerea prea profundă a bizoului acului duce la injectarea hipodermică a
substanţei (în acest caz nu se va forma local papula care atestă injectarea substanţei
în derm)
o Reacţie alergică exacerbată, generalizată, până la şoc anafilactic, la substanţa injectată
o Infecţii locale, în cazul nerespectării regulilor de lucru aseptic

Injecţia subcutanată (hipodermică)

Pe această cale se administrează de obicei soluţii cristaline, izotone, care formează

local un depozit din care difuzează lent spre sistemul capilar.

Indicaţii
o Terapeutice: administrarea diverselor medicamente , precum:
o Heparinele fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) (Heparina =
anticoagulant) în profilaxia şi tratamentul accidentelor tromboembolice
o Insulină
o Alte substanţe: de ex.: Atropină (prevenirea şocului vagal), Adrenalină
(tratamentul reacţiilor alergice)
o Profilaxia unor afecţiuni infecto-contagioase: de ex.: vaccinul antigripal
(Vaxigrip®) se poate administra subcutanat profund sau intramuscular

Contraindicaţii
o Relative: ţin de locul de injectare, în sensul că în cazul prezenţei locale de hematoame, a
lipodistrofiei (lipodistrofie = reacţie locală la injectarea prelungită a insulinei în acelaşi
loc, manifestată fie prin lipoatrofie = atrofia ţesutului celular subcutanat manifestată prin
depresiuni la nivelul tegumentului, fie prin lipohipertrofie = pierderea elasticităţii şi
îngroşarea ţesuturilor), a unei infecţii locale, se alege altă regiune de abord

Materiale şi metodă
Materiale
o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
o Mănuşi
o Ac (preferabil 23 sau 26 Gauge) + încă un ac pentru încărcarea substanţei de injectat în
seringă (în afara utilizării seringilor preîncărcate sau pen-urilor)
o Seringă cu capacitate totală de 1 ml sau seringă specială pentru injectarea insulinei (de 1
ml sau pen)sau a heparinelor fracţionate
o Substanţa de injectat
o Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului !NU se utilizează alcoolul medicinal pentru
antiseptizare în cazul injectării Insulinei!
 3

Metodă
o Spălarea antiseptică a mâinilor
o Îmbrăcarea mănuşilor
o Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) în afara cazurilor de
utilizare de seringi preumplute (preîncărcate) cu medicaţie, ca în cazul heparinelor
fracţionate (ex.: Calciparine®, Fraxiparine®) sau ca în cazul pen-urilor cu Insulină
o Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia (în afara utilizării seringilor
preumplute sau pen-urilor) cu acul pentru injectarea substanţei în hipoderm (23 sau26 G)
o Alegerea locului de injectare: se evită regiunile pe unde trec superficial trunchiuri
vasculare şi nervoase, suprafeţele tegumentare în contact apropiat cu elemente osoase
(hipoderm slab reprezentat), regiunile supuse la compresie prin poziţie sau îmbrăcăminte
(împiedică absorbţia medicamentului) se ajunge astfel la delimitarea următoarelor regiuni
pentru injectare hipodermică de elecţie: regiunea deltoidiană, periombilical, faţa antero-
externă a coapselor

o Pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană

(pacientul se poziţionează cu mâna în şold)
o Pentru injectarea heparinelor fracţionate: periombilical (pacientul se găseşte în
decubit dorsal sau poziţie semi-Fowler)
o Pentru injectarea Insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni
apariţia lipodistrofiei
o Antiseptizarea locală a tegumentului pacientului (nu cu alcool medicinal dacă este vorba
despre injectarea Insulinei)
o Cu policele şi indexul mâinii stângi se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile
profunde
o Seringa se ţine în mâna dreaptă ca un condei; se introduce acul în profunzimea stratului
subcutanat (2 – 3 cm) pe direcţie paralelă cu tegumentul învecinat la baza pliului, sau la
45° în plin pliu; se aspiră prin retragerea pistonului seringii pentru a verifica dacă nu s-a
abordat accidental un vas de sânge; dacă nu se aspiră sânge în seringă se injectează
substanţa medicamentoasă; se retrage acul (în cazul injectării Insulinei se numără până la
10 apoi se retrage acul); se tamponează şi se masează uşor locul injectării (nu cu alcool în
 4

cazul Insulinei). Dacă se foloseşte seringă de Insulină cu ac 27 G şi lungimea acului 12

mm se pătrunde cu acul în vârful pliului, perpendicular

Accidente şi incidente
o Durere violentă locală apărută în momentul abordului = s-a înţepat un traiect nervos →
repoziţionarea acului
o Durere violentă locală apărută în momentul injectării substanţei = injectare rapidă a unei
cantităţi mari de substanţă, care duce la distensia bruscă a ţesuturilor şi durere
o Hematoame la perforarea unui vas de sânge pe traiectul acului, mai ales la injectarea de
Heparină
o Injectarea intravasculară a substanţelor → accidente provocate de ajungerea în circulaţia
generală a acelor substanţe (hipoglicemie, embolii, etc.)
o Ruperea acului (pacient agitat, tehnică incorectă)
o Infecţii locale – în cazul nerespectării normelor de asepsie şi antisepsie

Injecţia intramusculară

Indicaţii: terapeutice:
o Se pot injecta i.m. substanţe uleioase şi soluţii (izotone sau soluţii coloidale cu densitate
mare), cu acţiune rapidă (efect instalat după 20 – 45 minute de la injectare) sau cu efect
prelungit (preparate retard)
o Prevenţia primară a unor afecţiuni infecto-contagioase: administrarea i.m. a unor vaccinuri

Contraindicaţii
o Reacţii inflamatorii / infecţii locale: se alege altă regiune pentru injectare
o Şoc: este inutilă administrarea i.m. a medicaţiei în şoc, deoarece suferinţa microcirculaţiei
care defineşte reacţia de şoc împiedică absorbţia medicaţiei injectate i.m.
o Tulburările de coagulare (coagulopatii sau terapia anticoagulantă care induce tulburări de
coagulare) → hematom la locul de injectare
o Suspiciunea de IMac (Infarct Miocardic acut) deoarece abordul muscular (leziunea
provocată de înţepătură la nivelul muşchiului) modifică în sensul creşterii enzimele
musculare CPK şi CK (creatinfosfokinaza şi creatinkinaza), enzime crescute şi în IMac
(falsifică astfel rezultatele diagnosticului de laborator al infarctului, care se pune şi pe
baza valorilor acestor enzime); în plus, în cazul în care s-ar dori administrarea de
fibrinolitice pentru tratamentul infarctului, la locul puncţiei musculare s-ar forma un
hematom masiv prin tulburările de coagulare induse de medicaţia fibrinolitică
o Vaccinare antipoliomielitică cu virus atenuat (produsul cu administrare orală) în ultima
lună (după vaccinare antipoliomielitică se contraindică injecţiile intramusculare timp de
30 zile – risc de leziuni neurologice)

Materiale şi metodă
Materiale
o Facilităţi pentru spălarea antiseptică a mâinilor
o Mănuşi
o Ac (preferabil 20, 21 sau 22 Gauge) cu lungime de 6 – 8 cm (lumenul acului se alege în
funcţie de vâscozitatea substanţei de injectat iar lungimea acului în funcţie de grosimea
stratului adipos local, care trebuie depăşit de ac pentru a pătrunde intramuscular) + încă un
ac pentru încărcarea substanţei de injectat în seringă
o Seringă cu capacitate totală de 5 - 10 ml
 5

o Substanţa de injectat
o Soluţie pentru antiseptizarea tegumentului
Metodă
o Spălarea antiseptică a mâinilor
o Îmbrăcarea mănuşilor
o Pregătirea substanţei de injectat în seringă (încărcarea seringii) cu un ac de diametru mai
mare ca cel folosit la injectare
o Schimbarea acului seringii utilizat la încărcarea acesteia cu acul pentru injectarea
substanţei i.m. (20, 21 sau 22 G, cu bizou lung)

o Pregătirea pacientului – acordul acestuia

o Alegerea locului de injectare:
o Muşchiul deltoid (mai frecvent indicat în cazul administrării vaccinurilor):
pacientul se poziţionează cu mâna în şold
o Treimea medie a feţei antero-externe a coapsei: pacientul se poziţionează în
decubit dorsal
o Cadranul supero-extern al fesei: pacientul se poziţionează în decubit ventral,
decubit lateral sau poziţie şezând; posibilă dar nerecomandată (relaxare redusă
musculară) este şi poziţionarea în ortostatism

CI = creasta iliacă
MSMT = marginea superioară a marelui trohanter
 6

SIPS = spina iliacă postero-superioară

o Antiseptizarea regiunii
o Se solicită pacientului relaxarea grupelor musculare de abordat
o Seringa cu acul ataşat se ţine între police şi degetele 2, 3 şi 4 ale mâinii drepte; se pătrunde
cu o mişcare fermă cu acul până în grosimea muşchilor regiunii alese, acul fiind
direcţionat perpendicular pe tangenta în punctul de injectare; se aspiră pentru a verifica
dacă nu s-a abordat un traiect vascular; se injectează lent substanţa medicamentoasă; se
retrage acul; se tamponează şi se masează uşor zona, pentru a închide traiectul format de
ac şi a împiedica astfel refluarea la exterior a substanţei injectate, ca şi pentru a favoriza
absorbţia substanţei medicamentoase
o Repaus fizic 5 minute
o În cazul injectării i.m. de preparate de Fe se utilizează tehnica injectării „în Z”

Accidente şi incidente
o Imediate
o Durerea în momentul injectării substanţei medicamentoase: cel mai frecvent
durerea apare la injectarea rapidă, care duce la deformarea rapidă a fibrelor
musculare din jurul bizoului acului
o Înţeparea unui trunchi nervos în cazul alegerii eronate a locului de puncţie →
leziuni neurologice
o Hematom local în cazul lezării unui vas de sânge pe traiectul acului; favorizat de
tulburările de coagulare
o Injectarea, mai ales în cazul substanţelor iritante, vâscoase, uleioase, a medicaţiei
într-un ax arterial → spasm arterial sau chiar ischemie arterială acută (durere vie,
paloare apoi cianoză tegumentară, tardiv necroză locală); injectarea acestora într-
un ax venos → embolii pulmonare (tuse, dispnee, hemoptizie, cianoză, durere
toracică)
o Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea scurt) cu injectarea în hipoderm
(acul nu depăşeşte stratul adipos) a medicaţiei → necroză aseptică locală
o Alegerea necorespunzătoare a acului (ac prea lung) cu introducerea acului până în
vecinătatea periostului (os iliac, femur sau humerus) determină periostite (reacţie
inflamatorie periostică)
o Ruperea acului în cursul manevrelor efectuate brutal sau în cazul pacienţilor agitaţi
→ extragerea acului cu o pensă dacă este posibil, sau prin manevră chirurgicală
o Tardive
o Infiltraţia dureroasă a regiunii (ţine de tehnică, reactivitatea personală a pacientului
şi de natura substanţei de injectat; mai frecventă în cazul tratamentelor injectabile
de lungă durată) se previne prin alternarea regiunilor unde se practică injectarea şi
prin masajul local după injectare, care împiedică refluarea substanţelor injectate în
hipoderm şi derm
o Infecţie locală (abcese, flegmoane) – apar în cazul nerespectării normelor de
asepsie şi antisepsie

Reţineţi!
7