Guvernele României post-decembriste (1989-2010)

Anii de dupã evenimentele din Decembrie 1989 (pânã în decembrie

2008) au fost ºi sunt foarte frãmântaþi (dovadã, în octombrie 2008, înlocuirea
a doi miniºtri ai cabinetului Tãriceanu în doar o sãptãmânã). I-am luat în
calcul la numãrãtoare ºi pe cei 15 demnitari ajunºi pentru prima datã miniºtri
în Guvernele conduse de Emil Boc, înainte de alegerile prezidenþiale din
acest an. De asemenea, chiar ºi acesta se aflã pentru prima datã în
executivul român.
Spuneam cã au fost ºi sunt ani frãmântaþi . Dovada? România a avut
în douã decenii de viaþã politicã post-decembristã, 9 prim-miniºtri ºi 229
miniºtri. Adicã, mai mulþi prim-miniºtri decât în cei 41 ani de totalitarism
comunist (dar, totuºi, mai puþini decât cei 13 premieri din cei 20 de ani de
democraþie interbelicã) ºi la fel de mulþi miniºtri cât în anii comunismului, dar
aproape dublu faþã de intervalul 1918-1938). Au alternat intervalele cu
guvernãri conduse de acelaºi prim-ministru Nicolae Vãcãroiu (1992-1996),
Adrian Nãstase (2000-2004), Cãlin Popescu-Tãriceanu (2004-2008), care ºiau
dus mandatele de 4 ani la final, cu guvernãri care nu au durat decât câtevaluni sau ce
va mai mult de un an: Petre Roman (1989-1991), Theodor Stolojan
(1991-1992), Victor Ciorbea (1996-1998), Radu Vasile (1998-1999), Mugur
Isãrescu (1999-2000) ºi Emil Boc (2008-2009), ultimul continuând sã se afle
în funcþie. Chiar ºi cele care s-au menþinut la putere cei 4 ani de mandat au
suferit numeroase remanieri, demisii sau/ºi demiteri, campionul fiind
executivul condus de Tãriceanu, deºi nici Guvernul Nãstase nu a stat cu mult
mai bine ºi nici chiar cabinetul condus de Nicolae Vãcãroiu. Aºa se explicã
prezenþa în guvern, în peste 20 ani, a peste 200 de miniºtri. Chiar dacã
aproape jumãtate din durata mandatului a fost susþinut, oficial, de o minoritate
parlamentarã, Guvernul Tãriceanu reînnoadã tradiþia ante- ºi inter-belicã a
cabinetelor liberale duse pânã la sfârºit de mandat.Ca origine, cei 9 prim-miniºtri provin
din Capitalã 3 (Petre Roman,
Adrian Nãstase, Cãlin Popescu-Tãriceanu) ºi câte unul din Ismail (Nicolae
Vãcãroiu s-a nãscut la Bolgrad), Vâlcea (Mugur Isãrescu, originar din
Drãgãºani), Dâmboviþa (Theodor Stolojan, nãscut la Târgoviºte), Alba (Victor
Ciorbea, originar din comuna Ponor), Sibiu (Radu Vasile) ºi Cluj (Emil Boc,
nãscut în satul Rãchiþele, comuna Mãrgãu). O arie centratã, în afara
Capitalei, pe jumãtatea vesticã a Munteniei, estul Olteniei, sudul ºi vestul
Transilvaniei.
În privinþa totalului miniºtrilor din Decembrie 1989 încoace, se menþine
aceeaºi hiperconcentrare a lor în Capitalã, care, cu 82 de miniºtri deþine circa
o treime din total. La mare distanþã urmeazã, de aceastã datã, Clujul, cu 14
miniºtri. Chiar dacã raportul între Capitalã ºi al doilea în top este puþin mai
mare de 5, diferenþa este mult mai mare decât pânã la al doilea rãzboi
mondial. De asemenea, se remarcã ºi o revenire la o poziþie mai avansatã aªi, fiindcã am vo
bit despre miniºtri originari din judeþe care nu mai
aparþin azi României, în acest interval de timp a ajuns ministru singurul
originar din Cadrilater: Nicolae M. Nicolae (nãscut la Aidemir, Durostor). Îi
menþionãm aici ºi pe Aurel Novac (nãscut la Cãpreºti, Soroca), dar ºi pe
Andrei Þugulea (originar din Unghenii Basarabiei, odinioarã în vechiul judeþ
Iaºi). Aceºtia se alãturã deja menþionatului Nicolae Vãcãroiu. Prin aceºtia se
menþine tradiþia cooptãrii în guvernele româneºti a unor miniºtri originari din
provinciile ce nu aparþin þãrii la acel moment, tradiþie inauguratã imediat
dupã Unirea Principatelor.