Insolvenţa (I)

1. Evoluţie istorică şi terminologică

 Falimentul traditional
 Presupune forme de discreditare si eliminare a comerciantului pentru eşecul activităţii lui
 Infamia romană
 Discreditarea falitului în evul mediu (banca rotta)
 Caracter punitiv - decăderi din drepturi civile şi profesionale şi incriminarea bancrutei – Codul Napoleon 1807
 Codul Comercial Român 1887 – arest la domiciliu; ridicarea dreptului de a dispune de bunurile sale
• Apare principiul egalităţii creditorilor urmăritori şi al concursualităţii procedurii falimentului (procedura este o
executare silită esenţialmente colectivă)
• Obiectivul procedurii este plata datoriilor către creditori şi sancţionarea debitorului
 Incapacitatea de plată (insolvenţa propriu-zisă)
 Adaptează reglementarea procedurii concursuale, la noile realităţi economice, recunoscând că neplata datoriilor
poate avea cauze obiective ce nu depind de debitor (blocaje financiare sectoriale, schimbarea condiţiilor de pe
piaţă, dependenţa de furnizori sau clienţi aflaţi în dificultate, accentuarea concurenţei, avansuri tehnologice...)
 Conceptualizează starea debitorului căruia i se aplică procedura, prin raportarea la noţiunea incapacităţii de
plată, constând în lipsa disponibilităţilor strict băneşti şi a altor active lichide
 Obiectivul procedurii se orientează spre posibilitatea reorganizării judiciare a debitorului, care prevalează
lichidării averii acestuia pentru plata datoriilor
 În primă instanţă, se oferă posibilitatea debitorului, creditorilor şi administratorului de a propune un plan de redresare
 Conducătorii debitorului răspund patrimonial pentru plata pasivului neacoperit, numai în anumite cazuri
 Răspunderea penală şi decăderile din drepturi profesionale (de a administra o companie) apar numai pentru
infracţiunile de gestiune frauduloasă şi bancrută simplă sau frauduloasă (art.143-144 Legea nr.85/2006)
 Legea nr.64-1995 privind procedura reorganizării şi lichidării judiciare
- renuţarea la noţiunea peiorativă, punitivă şi infamantă de faliment-falit; orientarea clară spre salvarea debitorului
 Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenţei
• Reglementează, sub presiunea doctrinei, noţiunea de insolvenţă (dar pe care o defineşte greşit – a se vedea mai jos)
• Revenirea nefericită la noţiunea de faliment şi reorientarea certă spre plata pasivului
• Modificări esenţiale: procedura simplificată; rol crescut al creditorilor; responsabilităţi lărgite admin/lichid judiciari
 INSOLVENŢA (II)
 Intreprinderi in dificultate
 Dupa anul 2000, anumite sisteme europene înţeleg complexitatea procedurii şi efectele
acesteia în mediul de afaceri, deplasându-se dinspre noţiunea restrânsă a incapacităţii de
plată, înspre noţiunea generală economică de întreprindere aflată în dificultate, indiferent
de situaţia fluxului de trezorerie al acesteia
 In Franţa, Loi sur la sauvegarde des entreprises en difficulté (2005)
 In Romania, Legea nr.381/2009 privind concordatul preventiv si mandatul ad-hoc
 Preocuparea de a salva întreprinderea, în vederea continuării activităţii acesteia, a păstrării locurilor de
muncă şi a acoperirii creanţelor asupra debitorului,
 Renunţarea la noţiunea de incapacitate de plată şi înlocuirea acesteia cu noţiunea generală şi suplă de
întreprindere in dificultate
 Ideea generală de a interveni in viaţa/situaţia întreprinderii cât mai repede, încă de la apariţia riscului
incapacităţii de plată, prin proceduri preliminare prin care s-ar evita ajungerea companiilor in
sistuatii iremediabil compromise
• Mandatul ad-hoc (practician in insolventa desemnat de Tribunalul Comercial pentru a realiza, în condiţii
de confidenţialitate si supleţe, un acord amiabil între debitor şi creditori, in vederea depasirii starii de
dificultate
• Concordatul preventiv (concilierea, in dreptul francez) - un contract încheiat între debitor şi creditorii
care deţin cel puţin 2/3 din valoarea creanţelor, prin care creditorii acceptă să sprijine eforturile debitorului
de depăşire a dificultăţii pe baza unui plan de redresare a întreprinderii şi de acoperire a creanţelor.
• Procedura de salvare (specifica doar dreptului francez), în care conducătorii debitorului sunt lăsaţi să
gestioneze societatea sub controlul creditorilor şi, excepţional, al judecătorului, cu condiţia sa garanteze
personal pentru datoriile societăţii. Procedura se face la solicitarea debitorului, în caz de dificultate
previzibilă şi surmontabilă. Conducătorii debitorului sunt asistaţi de un administrator judiciar, beneficiind
şi de imunitate specială pentru operaţiunile efectuate în cadrul procedurii, exceptînd culpa gravă. Se
termină printr-un plan de rambursare ce trebuie aprobat de creditori si/sau tribunal.
 Insolvenţa (III)
2. Noţiune
 Definiţie legală (art.3 L.85/2006): insolvenţa este acea stare a
patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienţa
fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide şi
exigibile
 Eroarea legiuitorului, care tratează insolvenţa ca stare a patrimoniului. In realitate:
 Insolvabilitatea este o stare a patrimoniului, caracterizată printr-un dezechilibru
datorat preponderenţei pasivului asupra activului (valoarea elementelor de activ
este vădit mai mică decât a elementelor de pasiv). Un debitor insolvabil este un
pericol în mediul de afaceri şi se află în dificultate, însă poate avea capacitate de
plată, întrucât dispune, prin ipoteză, de active lichide pentru a-şi achita datoriile la
scadenţă
 Insolvenţa este o stare a trezoreriei debitorului, care nu dispune de fondurile
băneşti necesare plăţii datoriilor exigibile. Un astfel de debitor poate fi solvabil, în
sensul că dispune de un activ patrimonial suficient ca valoare, pentru a face faţă
datoriilor, însă activele respective nu sunt lichide (sunt dificil de transformat în
bani)
 Insolvenţa (IV)
 Elemente definitorii
 Insuficienţa fondurilor băneşti disponibile
 Debitorul care dispune de lichidităţi suficiente, dar nu-şi plăteşte datoriile, nu se află în insolvenţă
şi nu poate face obiectul procedurii. In acest caz, creditorul neplătit va urma calea executării silite
individuale, de drept comun.
 In consecinţă, instanţa căreia i se solicită deschiderea procedurii este obligată să aprecieze
motivele neplăţii datoriilor exigibile, cel puţin verificând lichidităţile de care dispune debitorul
(extrase/rulaje de cont bancar, evidenţe contabile curente privind contul de casierie, efectele de
comerţ scadente care trebuie încasate de debitor, etc.)
 Insolvenţa vădită : prezumţia legală relativă că debitorul nu dispune de fonduri băneşti, dacă nu
a achitat cel puţin o datorie în termen de 90 de zile de la scadenţa acesteia. In acest caz, instanţa
nu mai verifică inexistenţa disponibilităţilor băneşti, care se prezumă, indiferent dacă debitorul a
mai efectuat plăţi către alţi creditori în intervalul de 90 de zile. Debitorul poate răsturna
prezumţia, dovedind ca nu lipsa fondurilor banesti este motivul pentru care nu a platit datoria.
 Insolvenţa iminentă: poate adresa o cerere de deschidere a procedurii, debitorul în cazul căruia
apariţia stării de insolvenţă este iminentă, dovedind că fondurile băneşti de care dispune la data
cererii nu îi pot permite, în mod raţional, să-şi plătească la scadenţă datoriile angajate
 Neplata datoriilor scadente
 Creanţele creditorilor să fie certe, lichide şi exigibile (se verifică de catre instanţa sesizată cu
cererea de deschidere a procedurii; creanţele NU trebuie să fie constate prin titlu executoriu)
 Dacă cererea de deschidere a procedurii este introdusă de creditori, creanţele să însumeze cel
puţin pragul de 45.000 lei (sau valoarea a şase salarii medii brute pe economie/salariat, dacă
insolvenţa e pretinsă de salariaţii debitorului)
 În primă instanţă se oferă posibilitatea debitorului (dacă debitorul îşi exprimă intenţia de a
încerca redresarea) şi creditorilor de a propune un plan de reorganizare
 Procedura insolvenţei (I)
Definiţie: Ansamblul de norme prin care se urmăreşte obţinerea fondurilor băneşti necesare plăţii către
creditori a datoriilor debitorului aflat în insolvenţă, prin participarea concursuală a tuturor
creditorilor, diferenţiaţi pe categorii în funcţie de natura şi rangul creanţei, fie prin reorganizarea
debitorului, fie prin faliment.
 Scopul procedurii este acoperirea pasivului debitorului (art.2 L.85)

1. Caractere
 Este o procedură esenţialmente judiciară
 Controlul judiciar e conceput ca mijloc de protecţie a tuturor participanţilor
 Caracter personal, în funcţie de debitorul căreia i se aplică
 Caracter colectiv (concursual)
 Participă toţi creditorii îndreptăţiţi (cărora le-a fost admisă cererea de înregistrare a crenţei)
 Tratament egal al creditorilor, care au aceleaşi drepturi de informare şi participare la adoptarea
deciziilor de către organele care aplică procedura, după cum deţin drepturi de contestare
• Desigur, creditorii participă inegal la distribuirea sumelor rezultate din realizarea procedurii, în funcţie
de natura creanţei (garantată/chirografară) şi de rangul de prioritate stabilit de lege pentru cele
chirografare
• Se evită problemele cauzate de executările individuale, acordându-se şanse egale tuturor creditorilor de
a-şi realiza (cel puţin în parte) drepturile de creanţă
 Procedura “colectiva” cu un singur creditor? In practica, posibila
 Caracter complex de remediu (redresare) şi de executare silită
 In dreptul român prevalează caracterul execuţional şi interesele creditorilor
 Procedura insolvenţei (II)
2. Căile de realizare a procedurii
 Procedura generală
 Se aplică de principiu tuturor debitorilor persoane juridice
 De la deschiderea procedurii, începe o perioadă de observaţie, până la aprobarea planului de reorganizare sau la
începerea falimentului
• Pe perioada de observaţie, debitorul poate să continue desfăşurarea activităţilor curente şi poate efectua plăţi către creditorii
cunoscuţi, care se încadrează în condiţiile obişnuite de exercitare a activităţii curente,
• sub supravegherea administratorului judiciar (dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare)
• sub conducerea administratorului judiciar (dacă i s-a ridicat dreptul de administrare)
• Pentru operatiuni care exced activitatea curenta, administratorul judiciar solicita acordul comitetului creditorilor
 Procedura simplificată
 Se aplică, cu titlu excepţional, următoarelor categorii de debitori (art.1 al.2 L.85)
 Comercianţi persoane fizice şi intreprinderi familiale
 Societăţi comerciale şi organizaţii cooperatiste care nu au bunuri în patrimoniu; ale căror acte constitutive sau documente
contabile nu pot fi găsite; administratorii nu pot fi găsiţi; sediul nu mai există sau nu mai corespunde cu cel din ORC; nu au
depus administratorului judiciar documentele necesare, în termenul legal prevăzut de la deschiderea procedurii
 Orice debitori care şi-au declarat intenţia de a intra direct în faliment
 Se aplică direct procedura falimentului (eventual după o perioadă de observaţie de maximum 50 de zile)
3. Modalităţi de realizare
 Reorganizarea judiciară
 Aplicabilă debitorilor persoană juridică, care îşi manifestă expres intenţia de reorganizare
 Presupune redactarea, confirmarea şi implementarea întocmai a unui plan de reorganizare, având ca obiect
restructurarea organizaţională şi/sau financiară a debitorului, inclusiv prin vânzarea anumitor active, în vederea
continuării activităţii debitorului pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii creditorilor
 Falimentul
 Încetarea activităţii debitorului şi lichidarea integrală a averii acestuia, pentru acoperirea pasivului
 Urmată de radierea debitorului din registrul comerţului
 Debitorii cărora li se aplică procedura
1. Categorii de debitori supusi procedurii generale
 Societăţile comerciale (Legea nr.31/1990 rep., legi speciale)
 Societăţile cooperative (Legea nr.1/2005 privind organizarea şi funcţionarea
cooperaţiei)
 Organizaţiile cooperatiste în domeniul agriculturii (Legea cooperaţiei agricole
nr.566/2004
 Societăţile agricole (Legea nr.36/1991)
 Grupurile de interes economic (Legea nr.161/2003)
 Orice persoană juridică de drept privat care desfăşoară şi activităţi economice
(asociaţiile şi fundaţiile – OG 26/2000)
2. Categorii de debitori supuşi procedurii simplificate
 A se vedea slide-ul anterior
3. Debitori excluşi de la aplicarea procedurii
 Regiile autonome (expres)
 Instituţiile de credit (OG nr.10/2004)
 Societăţile de asigurări (Legea nr.503/2004)
 Organele care aplică procedura (I)
 Tribunalul, sau Tribunalul comercial dupa caz, prin secţia de insolvenţă, daca a fost creata
 De la sediul debitorului înregistrat la ORC
 Toate procedurile sunt exercitate de judecătorul sindic
 Magistrat specializat având printre atribuţiile principale (exhaustiv art.11 L.85/2006)
• Pronunţarea hotărârii de deschidere a procedurii
• Judecarea contestaţiei debitorului, respectiv a opoziţiei creditorilor la deschiderea procedurii
• Desemnarea provizorie şi stabilirea remuneraţiei administratorului judiciar/lichidatorului; confirmarea
practicianului in insolventa desemnat de adunarea creditorilor (50%)
• Înlocuirea administratorului/lichidatorului judiciar, pentru motive temeinice
• Judecarea acţiunilor în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii procedurii
• Confirmarea planului de reorganizare votat de adunarea creditorilor
• Judecarea contestaţiilor persoanelor interesate, împotriva măsurilor luate de administrator/lichidator, precum
şi impotriva rapoartelor întocmite de aceştia
• Judecarea cererilor de angajare a răspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă
 Activitate exclusivă de control judecătoresc; atribuţiile manageriale aparţin practicianului în
insolvenţă
 Hotărârile sunt definitive şi executorii de drept si nu pot fi suspendate în recurs, decât în situaţiile
excepţionale prev. de art.8 din L.85/2006 (e.g.: sentinţa de deschidere a procedurii după respingerea
contestaţiei debitorului la cererea introductivă a creditorilor; sentinţa prin care se decide intrarea în
faliment; sentinţa de soluţionare a contestaţiilor asupra planului de distribuire a fondurilor)
 Curtea de Apel
 Hotărârile judecătorului sindic sunt supuse numai recursului, la C.A.
 Termen de recurs 7 zile de la data comunicării; se judecă în 10 de zile de la înregistrarea dosarului la CA
 Citarea părţilor în recurs se face potrivit regulilor C.pr.civ. (evolutie legislativa insonsecventa)
 Organele care aplică procedura (II)
 Administratorul / Lichidatorul judiciar (I)
 Administratorul judiciar - atribuţii principale
 Examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui raport privind
cauzele şi împrejurările care au condus la insolvenţă, cu menţionarea persoanelor cărora le-ar fi
imputabilă această situaţie şi cu propuneri privind modul de continuare a procedurii (posibilităţi efective
de reorganizare?)
• In plus, lunar trebuie să depună sindicului un raport privind activitatea sa
 Conduce activitatea debitorului sau numai supravegheaza administrarea afacerii in perioada
reorganizarii (depinde dacă i s-a ridicat debitorului dreptul de administrare)
 Verificarea creanţelor şi întocmirea tabelelor (preliminar; definitiv; consolidat) de creanţe
 Propunerea unui plan de reorganizare
 Încasarea creanţelor debitorului asupra terţilor (inclusiv acţiuni în pretenţii); încheierea de tranzacţii
 Introducerea de acţiuni în anularea actelor frauduloase încheiate de debitor anterior deschiderii
procedurii; formuleaza cerere de angajare a raspunderii persoanelor carora le este imputabila aparitia
starii de insolventa, pentru acoperirea unei parti din pasiv
 Menţinerea sau denunţarea unor contracte aflate în curs de executare
 Prezidează Adunările creditorilor; sesizează sindicul cu privire la orice problemă
 Lichidatorul judiciar – atribuţii principale (care se dinting de cele ale administratorului)
 Examinarea situaţiei economice şi a activităţii debitorului, urmată de întocmirea unui raport..., în
procedura simplificată
 Conduce activitatea debitorului aflat în faliment
- Întotdeauna în procedura simplificată
- În procedura generală, după hotărîrea judecătorului sindic de intrare în faliment
 Efectuează lichidarea averii debitorului (inventarierea, conservarea, valorificarea bunurilor; primirea plăţilor etc.)
 Organele care aplică procedura (III)
 Administratorul / Lichidatorul judiciar (II)
 Desemnare
 De către judecătorul sindic, în mod provizoriu, prin sentinţa de deschidere a procedurii (generale,
respectiv simplificate); trebuie confirmat de creditori ulterior
 De către Adunarea Creditorilor sau creditorul deţinând >50% din valoarea creanţelor
• Admin/lichid trebuie confirmat de judecătorul sindic
• Creditorul care deţine cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor poate să decidă, fără consultarea
adunării creditorilor, desemnarea unui administrator-lichidator judiciar în locul celui provizoriu ori să
confirme administratorul – lichidatorul judiciar provizoriu şi să îi stabilească remuneraţia.
• Hotărârea creditorilor este supusă contestaţiei în termen de 3 zile de la data publicării acesteia în Buletinul
procedurilor de insolvenţă
 Autorizaţi ca practicieni în insolvenţă (statut juridic - OUG 86/2006, L.254/2007)
 Măsurile administratorului/lichidatorului se pot contesta de orice persoană interesată, în
termen de 3 zile de la depunerea raportului curent destinat judecătorul sindic, în care este
precizată adoptarea măsurii
 Judecătorul sindic nu poate desfiinţa măsura, din oficiu
 Pot fi înlocuiţi de judecătorul sindic, pentru motive temeinice, din oficiu sau la cererea
comitetului creditorilor
 În vederea îndeplinirii atribuţiilor sale, administratorul judiciar/lichidatorul va putea desemna
persoane de specialitate (cu aprobarea Comitetului creditorilor sau judecătorului sindic)
 Organele care aplică procedura (IV)
 Administratorul special
 Reprezentantul intereselor acţionarilor/asociaţilor debitorului, persoană juridică, în procedura
insolventei
 Desemnat de adunarea asociaţilor/acţionarilor persoanei juridice supuse procedurii, în termen de 10
de zile de la deschiderea procedurii, convocată special de admin/lichidatorul provizoriu
 Daca desemnarea nu are loc in termenul legal, asociaţii/acţionarii sunt decăzuţi din drepturile recunoscute de
procedură şi care sunt exercitate prin administrator special. In acest caz, debitorul va fi reprezentat de un curator
special desemnat de către judecătorul-sindic dintre membrii organelor de conducere statutare aflate în exerciţiul
funcţiunii la data deschiderii procedurii.
 Administratorilor statutari ai societăţii debitoare le încetează mandatul de la data ridicării dreptului de administrare
sau de la data desemnării administratorului special
 In reorganizare, efectuează actele de administrare în numele şi pe seama debitorului, conducând
activitatea acestuia, dacă debitorului nu i s-a ridicat dreptul de administrare
 In faliment, reprezintă interesele asociaţilor/acţionarilor debitorului
 Adunarea creditorilor (I)
 Cuprinde toţi creditorii cunoscuţi, carora le-a fost admisă cererea de înregistrare a creanţei
 Convocată de administratorul judiciar sau de comitetul creditorilor sau de creditorii deţinând 30%
din valoarea pasivului debitorului
 Cvorum legal întrunit prin prezenţa creditorilor deţinând peste 30% din valoarea creantelor
 Creditorii pot vota la distanţă, fie prin mandatar cu procură autentică, fie prin scrisoare semnată de creditor, fie
prin corespondenţă electronică cu semnătură electronică extinsă
 Hotărârile Adunării se adoptă cu majoritate simplă a creanţelor reprezentate în adunare
 pot fi anulate de judecătorul sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotrivă sau au
absentat (în termen de 5 zile de la adoptarea hotărârii; cameră de consiliu)
 Organele care aplică procedura
(V)
 Adunarea creditorilor (II)
 Alege şi controlează comitetul creditorilor
 Discută măsurile luate de administrator/lichidator
 Votează planul de reorganizare
 Decide formularea actiunii in angajarea raspunderii persoanelor cărora le-ar fi imputabilă apariţia stării
de insolvenţă a debitorului
 Comitetul creditorilor
 3-5 creditori dintre cei cu creanţele garantate, bugetare şi chirografare cele mai mari
 Desemnaţi iniţial de sindic, după întocmirea tabelului preliminar de creanţe
 Ulterior, desemnaţi de Adunarea Creditorilor cu majoritate specială 50% din valoarea creanţelor, însă
cu confirmare de către judecatorul sindic
 Dacă din cauza numărului mic de creditori, judecătorul-sindic nu consideră necesară constituirea unui
comitet, atribuţiile comitetului vor fi exercitate de adunarea creditorilor.
 Face recomandări Adunării Creditorilor cu privire la continuarea activităţii debitorului şi la planurile de
reorganizare propuse; cu privire la numirea unui anumit practician în insolvenţă şi negociază
remuneraţia acestuia
 Poate solicita ridicarea dreptului de administrare al debitorului
 Contestă raportele şi măsurile administratorului/lichidatorului
 Formulează acţiuni în anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna
creditorilor
 Deliberările Comitetului au loc în prezenţa administratorului/lichidatorului (!?)
 Deciziile şi măsurile Comitetului pot fi contestate în 5 zile de la adoptare, de către orice creditor
 Deschiderea procedurii (I)
1) La cererea debitorului
 Obligaţie, dacă se află în stare de insolvenţă vădită, în termen de 30 de zile de la
apariţia acesteia (infracţiunea de bancrută simplă, dacă termenul e depăşit cu 6 luni)
 Dupa Legea 177/2010 se observa o diferenta incat priveste conditiile prezumtiei de insolvent, care opereaza dupa
30 de zile in cazul cererii formulate de debitor, insa dupa numai 90 de zile in cazul cererii creditorilor. Prin
urmare: debitori mai diligenti, creditori mai rabdatori…o posibila solutie adecvata post-criza financiara
 Facultate, dacă debitorul apreciază că se află în insolvenţă iminentă
 Aprecierea suverană din partea instanţei, a situaţiei debitorului
 Introducerea prematură, cu rea-credinţă, generează răspunderea civilă a debitorului
 Cererea se introduce valabil de către administratorul debitorului cu puteri de reprezentare
 Jurisprudenţa şi doctrina insistă asupra faptului că decizia administratorului trebuie să aibă la bază hotărârea
AGA a debitorului
 Cererea se însoţeşte de (neexhaustiv):
 Bilanţul + contul de profit şi pierderi pe anul anterior, precum şi ultima balanţă lunară
 Lista completă a bunurilor debitorului
 Lista creditorilor (nume şi adresă)
 Lista cu plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare
 Lista asociaţilor/acţionarilor societăţii debitoare
 Declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a fi supus procedurii simplificate (direct
faliment) sau procedurii generale prin reorganizare
 Dacă debitorul nu dispune, la momentul înregistrării cererii, de vreuna dintre aceste informaţii, va putea înregistra
acea informaţie la tribunal în termen de 5 zile; dacă nu o va face, el va fi decăzut din dreptul de a propune un plan de
reorganizare
 Cererea debitorului se judecă de urgenţă în termen de 5 zile, în camera de consiliu
 Deschiderea procedurii (II)
 Judecătorul sindic deschide procedura (generală sau simplificată), prin
încheiere
 Dispune administratorului/lichidatorului pe care l-a desemnat
 să notifice conform C.pr.civ. deschiderea procedurii tuturor creditorilor cunoscuţi şi ORC
 Notificarea cuprinde termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor
asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea procedurii;
locul, data şi ora primei şedinţe a adunării generale a creditorilor
 să publice deschiderea procedurii în Bul. Proc. de Insolvenţă şi într-un ziar de largă circulaţie
 să menţioneze deschiderea procedurii în registrele de publicitate imobiliară şi mobiliară în care
sunt înscrise activele debitorului
 Comunicarea hotărârii de deschidere către toate băncile la care debitorul are deschise conturi;
judecătorul-sindic va da dispoziţii tuturor băncilor la care debitorul are disponibil în conturi, să
nu dispună de acestea fără un ordin al administratorului judiciar/lichidatorului
 Orice creditor poate face opoziţie la deschiderea procedurii
 Termen de 10 zile de la comunicarea notificării
 Sedinta de judecata se convoaca in 5 zile de la inregistrarea opozitiei
 In caz de admitere, judecătorul îşi revocă încheierea de deschidere a procedurii
– Problemă ţinând de succesiunea si respectarea termenelor de procedura (termenul limită pentru înregistrarea
cererii de admitere a creanţelor asupra averii debitorului, care va fi de maximum 45 de zile de la deschiderea
procedurii; termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului preliminar de
creanţe, care nu va depăşi 20 de zile de la expirarea termenului anterior; contestaţiile impotriva unor creante
trebuie depuse la tribunal in 5 zile de la publicarea în Buletinul procedurilor de insolvenţă a tabelului preliminar )
 Deschiderea procedurii (III)
2) La cererea creditorilor
 Creditor îndreptăţit
 Deţine o creanţă certă, lichidă şi exigibilă (nu este necesar titlu executoriu)
 Scadentă la plată de peste 90 de zile
 Valoarea creanţei de 45.000 lei sau 6 salarii medii pe economie
 Cererea trebuie sa conţină
 Cuantumul şi temeiul creanţei
 Existenţa eventualelor garanţii reale sau măsuri asiguratorii asupra bunurilor debitorului
 Intenţia de a participa la reorganizare şi modalitatea principială în care înţelege ca reorganizarea
să se producă
 Creditorul iniţiator poate fi obligat de instanţă la depunerea unei cauţiuni (max 10%)
 Instanţa comunică cererea către debitor
 Debitorul poate face contestaţie (nu s-ar afla în insolvenţă) în termen de 10 zile
 In cazul admiterii contestaţiei, se dispune respingerea cererii creditorilor, prin sentinţă
 Respingerea contestaţiei conduce la deschiderea procedurii, prin sentinţă
• In caz de respingere, debitorul contestatar nu va avea dreptul să solicite reorganizarea (numai administratorului
judiciar şi creditorii menţin acest drept)
 Dacă debitorul nu contestă, instanţa deschide procedura, tot prin sentinţă
 Debitorul poate doar formula simple aparari prin intampinare, pana la primul termen de judecata
 Debitorul are obligaţia de a depune la dosar toate actele şi informaţiile legalmente
prevăzute
 Efectele deschiderii procedurii
 Ridicarea dreptului debitorului de a-şi administra averea
 Dacă debitorul nu şi-a declarat intenţia de a se reorganiza
 Administrarea se efectuează de către practicianul în insolvenţă desemnat
 Actele de dispoziţie şi administrare efectuate de debitor sunt nule (relativ), cu excepţia celor autorizate de sindic
 In reorganizare, dreptul de administrare se mentine, insa judecătorul sindic poate dispune ridicarea dreptului de
administrare a averii, din oficiu sau la cererea Comitetului creditorilor sau a Administratorului judiciar
 In faliment, dreptul debitorului de a-si administra afacerea se ridică de drept
 Se suspendă de drept toate acţiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru
realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale
 Măsură de protecţie a creditorilor
 Se suspendă şi cursul prescripţiei privind aceste acţiuni
 Nu se suspenda actiunile declanşate de debitor ca reclamant in realizarea unor drepturi ale sale !
 Creditorul cu garanţii reale poate solicita ridicarea suspendării cu privire la creanţa sa şi valorificarea imediată a
bunului, în cadrul procedurii, dacă bunul grevat acoperă integral valoarea creanţei garantate
 Cererea se poate respinge, dacă admininstratorul/lichidatorul propune măsuri care să ofere protecţie corespunzătoare creanţei
garantate (e.g. efectuarea de plăţi periodice, constituirea unei garanţii suplimentare)
 Suspendarea curgerii dobânzilor, majorărilor şi penalităţilor accesorii creanţelor născute anterior
deschiderii procedurii
 Nu se aplică asupra creanţelor garantate
 Interdicţia înstrăinării acţiunilor sau părţilor sociale de către acţionarii/asociaţii debitorului
 Sindicul dispune, prin hotărârea de deschidere, indisponibilizarea titlurilor în registrele în care sunt evidenţiate
 Nulitate (relativă?) a înstrăinărilor făcute fără acordul judecătorului sindic (protecţia creditorilor)
 Se retrag de la tranzacţionare acţiunile pe pieţele reglementate de valori mobiliare (pe baza comunicării către CNVM a
hotărârii de deschidere a procedurii)
 Efect economic protector pentru debitor : furnizorii de servicii (electricitate, gaze naturale, apă, telefonie) nu
au dreptul, în perioada de observaţie şi în perioada de reorganizare, să schimbe, să refuze ori să întrerupă
temporar un astfel de serviciu, în cazul în care debitorul acesta are calitatea de consumator captiv
 Regimul actelor juridice anterioare (I)
1) Anularea actelor frauduloase
 Încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor
 În “perioada suspectă” - cei (până la) 3 ani anteriori deschiderii procedurii
2) Anularea actelor privind constituirea sau transmiterea unor drepturi
patrimoniale
 Acte efectuate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii
 acte de transfer cu titlu gratuit, cu excepţia sponsorizărilor în scop umanitar
 operaţiuni comerciale în care prestaţia debitorului depăşeşte vădit pe cea primită (acte comutative
dezechilibrate)
 acte în care toate părţile implicate au avut intenţia de a sustrage bunuri de la urmărirea de către
creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile
 acte încheiate cu persoane aflate într-o relaţie juridică specială cu debitorul
 Asociaţi/acţionari deţinând cel puţin 20% din capital sau drepturile de vot
 Orice entitate care este apreciată că deţine o poziţie dominantă asupra debitorului sau activităţii sale
 Acte efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii
 transferul de proprietate către un creditor pentru stingerea unei datorii anterioare, dacă suma pe
care creditorul ar putea să o obţină în cazul falimentului debitorului este mai mică decât valoarea
actului de transfer
 constituirea ori perfectarea unei garanţii reale, pentru o creanţă care era chirografară
 plăţile anticipate ale datoriilor, dacă scadenţa lor fusese stabilită pentru o dată ulterioară
 Aceste acte nu sunt atacabile dacă se dovedeşte că au fost încheiate cu bună-credinţă, în executarea unui acord cu
creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor debitorului, sub rezerva ca
acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului şi să nu aibă ca scop
prejudicierea şi/sau discriminarea unor creditori.
 Regimul actelor juridice anterioare (II)
3) Specificul acţiunii în anularea unor acte frauduloase şi transferuri patrimoniale
 Acţiunea în anulare se poate introduce de către Administrator/Lichidator judiciar ori de către
Comitetul creditorilor
 Termenul de decădere este de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea
raportului privind cauzele care au condus la starea de insolvenţă (45 de zile de la desemnarea
admin/lichid), dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii
 Legea instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor, care poate fi răsturnată de către
debitor
 Prezumţia de fraudă nu se extinde şi asupra terţului dobânditor şi subdobânditor
 Pentru admiterea acţiunii, nu trebuie să se dovedească participarea (conivenţa) frauduloasă a terţului
contractant
 Nu se poate anula un transfer cu caracter patrimonial, făcut în cursul desfăşurării normale a activităţii
curente a debitorului
4) Efectul admiterii acţiunii în anulare
 Un principiu foarte relativ - restituirea prestaţiilor înspre averea debitorului
 Dacă bunul nu mai există, terţul restituie valoarea acestuia de la data transferului efectuat de către debitor,
stabilită prin expertiză
 Terţul va avea în cadrul procedurii o creanţă de aceeaşi valoare, cu condiţia ca terţul să fi acceptat transferul
cu bună-credinţă, fără intenţia de a dăuna creditorilor debitorului
 Subdobânditorul nu poate fi obligat la restituire, decât cu condiţia cumulativă de a nu fi plătit
valoarea corespunzătoare a bunului şi de a fi cunoscut sau trebuit să cunoască faptul că transferul
iniţial este susceptibil de a fi anulat.
 Subdobânditorul soţ, rudă sau afin până la gradul IV este prezumat relativ că a cunoscut împrejurarea
 Contractele aflate în curs de executare
 Contractele în derulare se consideră menţinute la data deschiderii procedurii
 Orice clauze contractuale de desfiinţare a contractelor în derulare pentru motivul deschiderii procedurii sunt nule
 Principiul maximizării averii debitorului (art.86 LI) guvernează activitatea
administratorului/lichidatorului
 Dreptul de opţiune al administratorului/lichidatorului, privind soarta contractelor aflate în curs de executare
 Practicianul în insolvenţă are, în mod activ şi pasiv, libertatea de apreciere a menţinerii, denunţării sau
modificării contractelor, în funcţie de consecinţele economice ale acestora asupra patrimoniului debitorului
 Contractele să nu fie substanţial executate la momentul exprimării opţiunii
 Contractele se denunţă după cum urmează
 Din iniţiativa administratorului/lichidatorului, pe data notificării deciziei de denunţare către cocontractant
 Din iniţiativa partenerului contractual, care îi solicită administratorului să denunţe contractul în curs, dacă
administratorul nu răspunde în termen de 30 de zile de la primirea notificării trimise de partenerul contractual prin
care i se cere să opteze pentru menţiere/denunţare
• Judecătorul sindic nu poate anula măsura denunţării
• Partenerul contractual nu poate denunţa contractul
 In caz de denunţare, contractantul poate introduce o acţiune pentru despăgubiri împotriva debitorului
 Modificarea unor contracte speciale. Derogări de la Codul civil sau legi speciale
 Contractele de credit pot fi modificate în perioada de observaţie, astfel încât să se asigure echivalenţa
viitoarelor prestaţii; totuşi, modificarea nu este unilaterală, ci cu acordul cocontractantului
 Pentru contractele cu executare succesivă menţinute, administratorul judiciar nu este obligat să facă plăţi
aferente perioadei anterioare deschiderii procedurii; pentru acestea creditorul poate face cerere de
admitere a creanţei în carul procedurii (excepţie de la regulile plăţii)
 Contractele de locaţiune în care debitorul este proprietar, pot fi denunţate numai dacă chiria este
inferioară celei practicate pe piaţă; dacă debitorul este chiriaş, trebuie respectat preavizul
 Contractele individuale de muncă pot fi denunţate cu previz de numai 15 zile lucrătoare şi fără
parcurgerea procedurii de concediere colectivă
 Planul de reorganizare
Planul de reorganizare poate să prevadă:
 restructurarea şi continuarea activităţii debitorului
 lichidarea unor bunuri din averea debitorului sau chiar a tuturor activelor (introdusă prin L.169/2010)
 restructurarea şi continuarea activităţii debitorului şi lichidarea unor bunuri din averea debitorului
Planul trebuie să conţină (art. 95 L 85)
perspectivele de redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului; programul de
plată a creanţelor; creanţele nedefavorizate; creanţele defavorizate şi tratamentul lor; descărcarea de
răspundere a debitorului şi a asociaţilor cu răspundere subsidiară şi nelimitată; comparaţie a valorilor
estimative a încasării creanţelor în cadrul planului şi în caz de lichidare; păstrarea dreptului de
administrare a debitorului, integral sau parţial; finanţarea activităţii; lichidarea unor active; fuziunea
debitorului; constituirea, modificarea sau stingerea garanţiilor; reeşalonarea plăţilor; modificarea actului
constitutiv al debitorului; emiterea de titluri de valoare; conversia debitelor în participaţii la capitalul
social al debitorului etc.
 Executarea planului nu poate depăşi 3 ani de la data confirmării
Pot propune un plan de reorganizare
 debitorul
 administratorul judiciar
 unul sau mai mulţi creditori deţinând individual sau împreună 20 % din vaoare totală a creanţelor
 Prin derogare de la LSC, planul propus de creditori poate prevedea modificarea, fără acordul statutar al membrilor
sau asociaţilor/acţionarilor debitorului, a actului constitutiv.
 Planul. Propunerea
Planul poate fi depus (respectând condiţiile legii – art. 94 L 85) în următoarele perioade de
timp :
• de către debitor – în 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe
• administratorul judiciar - în cel mult 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe
• creditori (20%) - în 30 de zile de la afişarea tabelului definitiv de creanţe
La cererea oricărei părţi, judecătorul sidic poate scurta aceste termene.

Nerespectarea termenelor conduce la decăderea părţilor respective din dreptul de a depune

un plan de reorganizare!!!

Debitorul nu va putea propune un plan de reorganizare nici dacă nu şi-a declarat în timp intenţia
de reorganizare; dacă contestaţia sa cu privire la starea de insolvenţă a fost respinsă; dacă într-
un interval de 5 ani anterior cererii de deschidere a procedurii a mai fost subiect al procedurii
insolvenţei, dacă a fost condamnat definitiv pentru o serie de infracţiuni prev. de L 26/1990
precum şi în alte acte normative (art. 94 al. 4 L. 85)

Dacă nici un plan nu a fost propus şi termenul a expirat, judecătorul sindic va dispune
trecerea la faliment (art. 94 alin. 5 L. 85)
 Planul. Admiterea planului.
Planul propus va fi depus:
• la grefa tribunalului
• la Oficiul Registrului Comerţului (Registrul societăţilor agricole)
şi se comunică (după caz):
• debitorului, prin administratorul special
• administratorului judiciar
• domitetului creditorilor
În termen de 20 de zile de la depunerea planului la grefa tribunalului, judecătorul sindic va fixa o
şediinţă în care va îi va cita pe
• cei care au propus planul,
• debitor, prin administratorul special,
• administratorul judiciar şi
• comitetul creditorilor.
Dacă planul îndeplineşte condiţiile legale şi conţine toate informaţiile necesare, judecătorul sindic
va admite planul propus.
Înainte de admiterea planului, judecătorul sindic poate solicita unui practician în insolvenţă (altul
decât cel din dosar) o opinie asupra posibilităţii de realizare a planului.
Pot fi adminse mai multe planuri de reorganizare!!!
 Publicitatea planului
În urma admiterii panului, în cel mult 5 zile de la admitere, judecătorul sindic va
dispune administratorlui judiciar să publice în Buletinul procedurilor de insolvenţă
un anunţ care va conţine:
• indicarea persoanei care a propus planul
• data la care se va vota planul
• posibilitatea şi procedura votului prin corespondeţă
Planul de reorganizare se comunică creditorilor în format electronic, scanat, prin grija
administratorului judiciar, prin e-mail sau prin postare pe site-ul acestuia.
Administratorul judiciar va convoca adunarea generală a creditorilor într-un termen de
20-30 zile de la data admiterii planului, dar nu mai înainte de afişarea tabelului
definitiv de creanţe.

Din momentul publicării, toate părţile interesate vor fi considerate că au

cunoştinţă de plan şi de data fixată pentru exprimarea votului.

Debitorul va asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala

solicitantului.
 Planul. Votarea planului
ADUNAREA GENERALĂ A CREDITORILOR
Categoriile de creanţe, care votează separat:
• Creanţe garantate
• Creanţe salariale
• Creanţe bugetare
• Creanţe chirografare prevăzute de art. 96 (furnizori de utilităţi fără de care activitatea debitorului nu se
poate desfăşura şi care nu pot fi înlocuiţi)
• Celelalte creanţe chirografare
– Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlaţi sau se află sub control comun cu debitorul, în sensul legislaţiei pieţei de
capital, pot participa la şedinţă, dar pot vota cu privire la plan doar în cazul în care acesta le acordă mai puţin decât ar primi în cazul
falimentului.
Planul va fi socotit acceptat de către o categorie de creanţe dacă este acceptat de majoritatea
absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
Un plan va fi acceptat dacă:
• cel puţin jumătate plus una din categoriile de creanţe menţionate în programul de plăţi acceptă sau este
socotită că acceptă planul, cu condiţia ca minim o categorie defavorizată să accepte planul
– Categoria nedefavorizată este care conform planului încasează integral creanţa
• în cazul în care există numai două categorii, planul este acceptat în cazul în care categoria cu valoare totală
cea mai mare a creanţelor a acceptat planul
• în cazul în care există numai o singură categorie planul va fi socotit acceptat dacă este acceptat de
majoritatea absolută din valoarea creanţelor din acea categorie.
 Planul. Confirmarea
Judecătorul sindic va confirma un plan dacă:
• planul a fost votat de către adunarea generală a creditorilor
• fiecare categorie defavorizată de creanţe care a respins planul va fi supusă
unui tratament corect şi echitabil prin plan (sunt îndeplinite cumulativ
următoarele condiţii):
– nici o categorie defavorizată şi nici o creanţă care respinge planul nu ar primi mai
puţin decât ar primi în cazul falimentului;
– nici o categorie şi nici o creanţă nu ar primi mai mult decât valoarea totală a creanţei
sale;
– nici o categorie inferioară celei care respinge planul nu ar primi mai mult decât ar
primi în cazul falimentului
Doar un singur plan de reorganizare poate fi confirmat!
Confirmarea unui plan împiedică propunerea, admiterea, votarea sau
confirmarea oricărui alt plan.
Modificarea planului de reorganizare se poate face oricând pe parcursul procedurii, cu
respectarea condiţiilor de vot şi de confirmare prevăzute de prezenta lege.
 Planul
Când sentinţa care confirmă un plan intră în vigoare:
• activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător;
• creanţele şi drepturile creditorilor şi ale celorlalte părţi interesate sunt
modificate astfel cum este prevăzut în plan (planul este o tranzacţie
colectivă).
În cazul intrării în faliment ca urmare a eşuării planului sau a unei
executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă şi
irevocabilă împotriva debitorului.
Pentru executarea silită a creanţelor la care se referă planul, calitatea de
titlu executoriu o va avea sentinţa de confirmare a planului!
Important!!! Spre deosebire de regimul juridic al garanţiilor în dreptul
civil, creditorii conservă acţiunile lor, pentru întreaga valoare a
creanţelor, împotriva codebitorilor şi a fidejusorilor debitorului, chiar
dacă au votat pentru acceptarea planului.
 Reorganizarea
În urma confirmării planului de reorganizare, debitorul, reprezentat de administratorul
special, sub supravegherea administratorului judiciar:
• Îndeplineşte schimbările de structură prevăzute de plan
• Execută planul
Durata de executare a unui plan este de cel mult trei ani. Această perioadă poate fi
prelungită cu încă un an.
Debitorul va executa planul până la momentul în care sindicul va închide procedura şi
va reintroduce debitorul în activitatea comercială fie va dispune încetarea
reorganizării şi trecerea la faliment.
Neexecutrea planului sau desfăşurarea unei activităţi care aduce pierderi averii
debitorului justifică solicitarea încetării reorganizării şi intrării în faliment.
Intrarea în faliment poate fi solicitată de către:
• Administratorul judiciar
• Comitetul creditorilor
• Orice creditor ?!
• Administratorul special
 Falimentul
Judecătorul sindic va decide prin încheiere sau sentinţă intrarea în faliment în
următoarele cazuri:
A. a) debitorul şi-a declarat intenţia de a intra în procedură simplificată
b) debitorul nu şi-a declarat intenţia de reorganizare, sau la cererea creditorului de
deschidere a procedurii, a contestat că ar fi în stare de insolvenţă, iar contestaţia a
fost respinsă de către judecătorul sindic
c) nici unul dintre celelalte subiecte de drept îndreptăţite nu a propus un plan de
reorganizare sau nici un plan nu a fost acceptat şi confirmat
B. Debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de
reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat
C. Obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite în condiţiile
stipulate prin planul confirmat sau desfăşurarea activităţii debitorului aduce
pierderi averii sale
D. A fost aproat raportul administratorului judiciar prin care se propune, după caz,
intrarea debitorului în faliment

Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul sindic va dispune
dizolvarea societăţii debitoare
 Falimentul
Prin hotărârea prin care se decide intrarea în faliment, judecătorul-sindic va dispune:
• ridicarea dreptului de administrare al debitorului (daca acesta nu a fost anterior
ridicat);
• în cazul procedurii generale, desemnarea unui lichidator provizoriu, precum şi
stabilirea atribuţiilor şi a remuneraţiei acestuia, în conformitate cu criteriile aprobate
prin hotărâre a Guvernului;
• în cazul procedurii simplificate, confirmarea, în calitate de lichidator al
administratorului judiciar, desemnat conform art. 19 alin. (2) sau art. 34, după caz;
• termenul maxim de la intrarea în faliment în cadrul procedurii generale, de predare a
gestiunii averii de la debitor/administratorul judiciar către lichidator, împreună cu
lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii menţionate la art.
46 alin. (2);
• întocmirea de către administratorul judiciar şi predarea către lichidator, în termen de
maximum 10 zile de la intrarea în faliment, în cadrul procedurii generale, a unei liste
cuprinzând numele şi adresele creditorilor şi toate creanţele acestora la data intrării în
faliment, cu indicarea celor născute după deschiderea procedurii;
• notificarea intrării în faliment.
In Franta, simplificarea procedurilor de lichidare a activului societatii debitoare, în cazul întreprinderilor mici
şi mijlocii (lichidarea judiciară simplificată confera o mai mare libertate în vânzarea activelor debitorului, fără a se
solicita acordul tribunalului; se verifica numai o parte din pasiv, în rest prezumându-se că pasivul declarat este real)
 Distribuţia sumelor obţinute
I. Creanţe garantate (real)
II. Creanţe chirografare, în următoarea ordine (art.123 din L.85/2006):
1. taxele şi orice cheltuieli aferente procedurii instituite prin prezenta lege, inclusiv cheltuielile necesare pentru
conservarea şi administrarea bunurilor din averea debitorului, precum şi plata remuneraţiei
administratorului/lichidatorului şi a persoanelor angajate de aceştia;
2. creanţele izvorâte din raportul de muncă;
3. creanţele reprezentând creditele acordate de instituţii de credit după deschiderea procedurii, şi creanţele rezultând
din continuarea activităţii debitorului după deschiderea procedurii;
4. creanţele bugetare;
5. creanţele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terţi, în baza unor obligaţii de întreţinere;
 Inclusiv creanţele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreţinerea debitorului şi a familiei sale,
dacă acesta este persoană fizică;
6. creanţele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse,
prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;
7. alte creanţe chirografare;
8. creanţele subordonate:
a) creditele acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat/acţionar deţinând cel puţin 10%
b) creanţele izvorând din acte cu titlu gratuit.
Observaţii:
 Sumele de distribuit între creditori în acelaşi rang de prioritate vor fi acordate proporţional cu suma alocată pentru
fiecare creanţă
 Titularilor de creanţe dintr-o categorie li se vor putea distribui sume numai după deplina îndestulare a titularilor de
creanţe din categoria ierarhic superioară
 Sumele aferente creanţelor sub condiţie, celor admise provizoriu se consemnează în cont bancar
 Inchiderea procedurii (I)
1. Închiderea procedurii se pronunţă, numai prin sentinţă, în următoarele cazuri
 Insuficienţa activelor/fondurilor
 nu există bunuri în averea debitorului ori că acestea sunt insuficiente pentru a acoperi “cheltuielile
administrative”
 şi niciun creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare
 Lichidarea completă a activelor (faliment)
 Toate fondurile/bunurile din averea debitorului au fost distribuite
 Indiferent dacă s-a acoperit sau nu pasivul
 Stingerea datoriilor debitorului
 Se presupune că au mai rămas bunuri în activul debitorului şi existenţa persoanei juridice debitoare continuă
 Dacă toţi asociaţii/acţionarii decid să preia bunurile rămase, judecătorul sindic închide procedura, radiază societatea,
urmînd ca bunurile să treacă în proprietatea indiviză a asociaţilor
 Dacă nu există decizia unanimă, procedura se închide după lichidarea întregului activ şi consemnarea sumelor
reziduale într-un cont bancar, la dispoziţia asociaţilor
 Indeplinirea planului de reorganizare
 Toate obligaţiile asumate în planul confirmat, au fost îndeplinite
 Prin confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferenţa dintre valoarea obligaţiilor pe care le
avea înainte de confirmarea planului şi cea prevăzută în plan (art.137 al.2 LI)
 In principiu se continuă existenţa persoanei juridice debitoare
 Neînregistrarea creanţelor
 până la expirarea termenului pentru înregistrarea cererilor de admitere a creanţelor (60 de zile de la
deschiderea procedurii, cu condiţia notificării creditorilor de către administrator/lichidator) nu s-a depus de
către creditori nici o cerere
 Continuă existenţa persoanei juridice debitoare
 Inchiderea procedurii (II)
2. Efecte
 Descărcarea judecătorului sindic, administratorului/lichidatorului şi persoanelor
care îi asistă
 Radierea debitorului din registrul în care este înmatriculat
 Descărcarea debitorului de datoriile existente
 Expres, legea prevede numai descărcarea debitorilor-persoane fizice
 Sub condiţia să nu fi fost vinovaţi de bancrută frauduloasă ori de transferuri frauduloase
 Persoanele juridice sunt descărcate implicit, prin efectul dizolvării şi radierii
3. Concluzii
In cazul continuării existenţei societăţii debitoare, creditorii pot urmări realizarea
creanţelor prin executare silită individuală de drept comun
In cazul radierii societăţii, rămâne deschisă numai urmărirea averii fidejusorilor şi
a garanţiilor reale ataşate creanţelor nesatisfăcute în cadrul procedurii
 atragerea răspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolvenţă se poate demara numai în cadrul
procedurii insolvenţei, chiar dacă procedura insolvenţei se închide anterior expirării termenului de
prescripţie a acestei acţiuni
 opinăm că acţiunea în atragerea răspunderii acestor persoane poate fi soluţionată şi ulterior închiderii
procedurii insolvenţei, cu condiţia să fi fost demarată în cadrul acesteia
 Răspunderea persoanelor care au cauzat
starea de insolvenţă (I)
1. Natura şi întinderea răspunderii
 Răspundere civilă delictuală specială
• O răspundere generată faţă de persoane cu care partea responsabilă nu a avut direct raporturi juridice
– Diferită de răspunderea administratorilor faţă de societate, care are o natură contractuală
• O răspundere directă faţă de masa credală, specifică insolvenţei
– Angajarea răspunderii se poate produce numai în timpul procedurii
– Dreptul la acţiune se prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat
apariţia stării de insolvenţă, dar nu mai devreme de 2 ani de la data hotărârii de deschidere a procedurii
• O răspundere doar pentru anumite fapte, limitativ prevăzute la art. 138 din L. 85-2006
• Sumele obţinute intră în averea debitorului, pentru completarea fondurilor necesare acoperirii pasivului
 Judecătorul poate dispune ca “o parte a pasivului” să fie acoperită (o detaşare faţă de principiul comun al
reparării integrale a prejudiciului)
• Nu mai mult decât efectul faptelor imputate şi nu mai mult decât este necesar pentru acoperirea pasivului
– Chiar dacă activele acoperă pasivul, se poate dispune angajarea răspunderii (opinii difierite; unii spun ca nu ar exista prejudiciu)
2. Cine răspunde?
 Membrii organelor de conducere ale debitorului
• Administratori, directori / Membri ai directoratului şi ai consiliului de supraveghere
• Cenzori? Auditori interni/independenţi? Evoluţia jurisprudenţei este în sensul că NU
 Orice altă persoană care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului (evoluţie a jurisprudenţei şi doctrinei
internaţionale în acest sens)
• Administratori de fapt
• Un creditor care a avut putere de decizie asupra debitorului (banca împrumutătoare; fiscul?)
3. Cine poate solicita angajarea răspunderii?
 Administratorul/lichidatorul judiciar
 Preşedintele Comitetului creditorilor sau creditorul deţinând 50% din valoarea creanţelor
 Răspunderea persoanelor care au cauzat
starea de insolvenţă (II)
4. Condiţiile
– Fapte limitativ stabilite de lege (art.138)
• Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte
persoane (abuz);
• Efectuarea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
• Dispunerea, în interes personal, a continuării unei activităţi care ducea, în mod vădit, la încetarea
de plăţi (administrarea unei activităţi iremediabil compromise);
• Ţinerea unei contabilităţi fictive sau neconforme cu legea;
• Deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul persoanei juridice ori mărirea fictivă a pasivului
acesteia (manopere ilicite);
• Folosirea de mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii
încetării de plăţi;
• Plata cu preferinţă a unui creditor, în dauna celorlalţi, în luna precedentă încetării plăţilor.
– Culpa
• Element de intenţie directă (culpă gravă), fie sub forma promovării ilicite a interesului personal în
dauna creditorilor, fie sub forma unui delict intenţional (deturnare, plata cu preferinţă)
• Jurisprudenţa prezumă culpa în cazul efectuării de ilegalităţi/neconformităţi contabile
– Prejudiciul
• Este al creditorilor (nu al societăţii debitoare), prezumat ca fiind partea din pasiv rămasă neacopertă
– Legătura de cauzalitate
• Apreciere relativ riguroasă (legătura directă şi necesară cu fapta)
• Principala problemă practică referitoare la eficacitatea angajării răspunderii