Elemente de teoria haosului

Colompariu Ţugui Sergiu

Clasa 11B

Colegiul Naţional „Moise Nicoară”

Georg Cantor

A elaborat Teoria Mulţimilor Infinite(1871-1884), a imaginat primul

o mulţime caracterizată prin proprietatea de autosimilitudine-
precursor al obiectelor studiate în cadrul geometriei fractale.

Benait Mandelbrot

Cercetator în domeniul matematicilor aplicate, expert in studiul

proceselor cu proprietăţi statistice neobişnuite cum ar fi acelea în
care variabila aleatoare are media sau variaţia infinită.

Între anii 1950-1960 a creat modele matematice pentru descrierea

unor fenomene complexe a căror evoluţie este caracterizată de
atractori stranii. A pus bazele geometriei fractale.

Rene Thom

Matematician francez care a pus bazel teoriei catastrofelor – o

ramură specială a teoriei sistemelor dinamice, care studiază
fenomenele a căror evoluţie este caracterizată de schimbări bruşte ce
apar la mici schimbări ale contextului dinamic. A avut numeroase
contribuţii în biologie, fizică,sociologie,logică, determinism si
cauzalitate.
 Geneza teoriei haosului este complicată, dar cuprinde momente de vârf cae
au schimbat perspeciva de abordare a fenomenelor, atât sub aspect
matematic, cât mai ales sub aspect al interpretărilor, bazate pe modele
dinamice, în cadrul cărora, infuenţa condiţilor iniţial este esenţială(uneori
conducând la aşa numite condiţii „catastrofice”).

H.Poincare a introdus acea schimbare de abordare, mai întâi în matematică,

pornind de la necesitatea de a răspunde unei probleme concrete în faţa
oamenilor de ştiinţa: „cât de stabil este sistemul solar, respectiv orbitele
planetare în timp?”.

Saltul calitativ care se realizează este cel al trecerii de la număr la formă, de

la accentul pe analiza bazată pe formule la cea care reintroduce intuitivul prin
apelul le geometrie. Putem vorbi despre naşterea teoriei haosului, care
apelează la un sistem dinamic, adică o regulă şi o condiţie iniţială. Această
regulă este un sistem de ecuaţii diferenţiale care împreună cu condiţia iniţială
poate sugera o evoluţie.

Teoria haosului are ca obiect analiza fenimenelor din natură a căror evoluţie
poate fi descrisă prin ecuaţii diferenţiale neliniare. Conceptele cu care se
operează în cadrul acestei teorii sunt acelea de spaţiul fazelor si de atractor.
ATRACTORUL LORENZ

În matematică şi fizică,teoria haosului

descrie comportarea unor sisteme
dinamice neliniare care, în anumite
condiţii, se comportă imprevizibil.

O caracteristică importantă a
sistemlor haotice este sensibilitaetea
la condiţiile iniţiale.
Instabilitate dinamică(„haos”)
S-a constatat însă că anumite sisteme nu se supu regulii conform căreia o
precizie mai mare în stabilirea condiţilor iniţiale implică o precizie mai buna în
ceea ce priveşte predictibilitatea stărilor ulterioare. Pentru acest tip e sisteme,
Poincare a demonstrat că o foarte mică imprecizie în determinarea condiţiilor
iniţiale duce la soluţii care amplifică eroarea în timp la valori enorme.

În realitate, există sisteme macroscopice care prezintă o creştere

exponenţială a abaterilor condiţiilor finale corespunzător abaterilor în privinţa
condiţiilor iniţiale şi, in acest caz, rezultatele devin imprevizibile.
EFECTUL ABATERILOR

Pe o masă de biliard orizontală sunt aşezate, ca în figură, bile albe fixe,

numerotate şi bila neagră va fi lansată astfel încât să ciocnească elastic,
consecutiv fiecare bilă albă, aşa cum indică traiectoria reprezentată pe
diagramă.
Sisteme cu comportament haotic
Roata lui Malkus: Un model de sistem dinamic haotic, propus de Malkus,
ilustreazâ ideile lui Lorenz. Este vorba de un suport rotitor în plan verticalpe
care sunt prinse cu axe ce permit rotirea tot în plan vertical, nişte găleţi care. La
bază, au un mic orificiu de scurgere. Găleţile sunt alimentate cu un lichid printr-
un sistem aflat în partea superioară - eventual, sepoate considera că
alimentarea se face pe seama precipitaţiilor.
SITUAŢIA SISTEMULUI MALKUS LA DIFERITE MOMENTE

Haosul este mişcarea dezordonată cu

evoluţie imprevizibilă a unui sistem
fizic macroscopic, foarte sensibil la
condiţiile iniţiale,care depinde de cel
puţin trei parametrii iniţiali de o
ecuaţie diferenţială neliniară.
Spaţiul fazelor
Dificultaţile care apar în descrierea evoluţiei sistemelor haotice impun
căutarea unei posibilităţi de reprezentare care să permită găsirea cu mai mare
uşurinţă a unor soluţii calitative.

Modalităţi de reprezentare aunui pendul simplu

În reprezentarea din figură pe abscisă fugurează variabila timp ţi, pe

ordonată, poziţia. Planul în care fiecare punct reprezentativ este caracterizat
prin valorile poziţiei şi momentul în timp constituie din punct de vedere
matematic, spaţiul configuraţilor asociat sistemului.
POZIŢIA PENDULULUI ÎN FUNCŢIE DE TIMP(fig1)

Dacă
reprezentam pe ordonată viteza şi pe abscisă poziţia, rezultă pentru sistemul în
discuţie figura 2. Planuzâl în fiecare punct reprezentativ este caracterizat prin
valorile vitezei şi poziţiei constitiuie din punct de vedere matematic, spaţiul
fazelor asociat sistemului.
EVOLUŢIA PENDULULUI SIMPLU ÎN SPAŢIUL FAZELOR(fig2)
 Dacă pendulul este unul la care se produce şi amotizare în timp a oscilaţiilor,
datorită frecării cu aerul, cele două moduri de reprezentre vor avea aspectul ca
in fugurile 3 si 4.
OSCILAŢIILE AMORTIZATE ALE PENDULULUI ÎN SPAŢIUL CONFIGURAŢIILOR(fig3)

OSCILAŢIILE AMORTIZATE AL PENDULULUI ÎN SPAŢIUL FAZELOR(fig4)

Atractori clasici şi stranii
Prezenţa în ecuaţia de mişcare a termenului (KѲ) datorat frecării dintre acul
magnetic aflat în mişcare şi aer, indică un caracter disipativ al sistemului.
Energia mişcării sale,treptat, se va transforma în căldură. Mişcarea însă nu va
înceta,atâta timp cât va exista un aport exterior de energie din partea câmpului
magnetit rotitor (fig5).
OSCILAŢIILE IN PREZENŢA UNEI FORŢE EXERIOARE REPREZENTATE ÎN SPAŢIUL FAZELOR-ATRACOR
CVASIELIPSOIDAL(fig5)
 Secţiunea Poincare se obţine
interectând traectoria de fază
tridimensională ce descrie evoluţia
sistemului, cu plane perpendiculare
pe direcţia axei corespunzătoare
parametrului temporal.

Secţiunea Poincare obţinută pentru această situaţie devine mai simplă având
însă un aspect uimitor-o mulţime de puncte sunt aşezate sub forma unei
structuri fascilulare. Acest tip de reprezentare se numeste atractor straniu. Mai
mult, aspectul structurii obţinute este acelaşi indiferent de scara la care va fi
observată , fiind caracterizată printr-o proprietate numită autosimilitudine.Un
astfel de obiect geometric se numeşte fractal.
ATRACTOR STRANIU IN SPAŢIUL FAZELOR(fig6)

În geometrie un atracor este definit ca un obiect(punct, curbă,suprafaţă)

către care converg traiectorii ce se pornesc din orice din orice punct al unei
vecinătăţi a lui.

Pe baza acestui model geometric se pot descrie evoluţii al unor sisteme din
natură-zona depresionară unde se formează un lac în care sunt colectate apele
torenţilor ce se formează pe vresanţii unui munte constitiuie un atractorla fel si
poziţia de echilibru în jurul căreia se produc oscilaţiile unui pendul.
 În general atractorul corespunde poziţiei de echilibru stabil a sistemului-
pozitia unde energia potenţială este minimă. Dacă există mai multe poziţii unde
energia potenţială poate avea o valoare minimă, relativ la poziţiile din
vecinătate atunci pot să apară evoluţii cu caracter nedeterminist ce e nasc din
competiţia celor două sau mai multe stări de echilibru relativ. Modelara
matematică a acestor evoluţii se bazează pe studiul analitic al condiţiilor de
extrem ale funcţiilor de potenţial. În punctele de extrem, funcţia prezintă
schimbări „catastrofice” ale pantei şsi convexităţiicar corespund unor schimbări
relativ bruşte ale dinamicii sistemului modellat(„catastrofă”).
a)echilibru b)catastrofă de confict c)catastrofă de bifurcaţie

Atractorul Lorenz este un

atractor straniu care apare
când se descriu în spaţiu
fazelor soluţiile sistemului
de acuaţii propus de Lorenz
pentru modelarea evoluţiei
climatice.

Elemente de geometrie fractală

Ştiinţa este veşnic în căutarea unor modalităţi de a descrie cât ma aproape
de realiate evoluţia diferitelor sisteme. În secolul XX, provocările ce au apărut
în legatură cu studierea fenomenelor complexe au dus la identificarea unor
unelte matematice din ce in ce mai sofisticate, dar şi fosrte potrivit scopului
propus. Astfel de exemple sunt geometria neecludiană, topologia, teoria
algebrică a grupurilor de simetrie etc.
 Evoluţia sistemelor nedeterministe este foarte comod de reprezentat
geometric în spaţiul fazelor. Sistemele cu dinamică haotică sunt descrise in
acest spaţiu prin atractori stranii care au proprietăţi geometrice interesante.
Autosimilitudinea este una din acestea şi defineşte respectivul obiect geometric
drept un fractal.

Fractalul Koch
Creatorul geometriei fractalilor este Benoit Mandelbrot. Conform ideilor
sale, un obiect fractal are următoarele proprietăţi:

 Parţile au aceasi structură ca şi întregul, la diferite scări de reprezntare-

omotetie(autosimilitudine)
 Strucura este neregulată şi fragmentată, la orice scară de reprezentare
 Nu se poate utiliza geometria euclidiană pentru descrierea acesteii
structuri
 Structura se poate defini recursiv
 Dimesniunea fractală poate fi fracţionară

În natură există numeroase exemple de structuri fractale-frunzele plantelor,

ramificarea tulpinei la arbori, sistmul de vase sanguine,configurarea la nivel
celular a unor organe(ex creierul),structurile moleculelor diferiţilor polimeri.
CONSTRUCŢIA FRACTALĂ A LUI MADELBROT

Exemple de strucuri fractale