1

Introducere
D.H. Lawrence, contemporanul nostru

Timpurile pe care le traim sunt in esenta tragice, motiv pentru care refuzam sa le
tragicizam. (D.H. Lawrence)

Unul dintre cele mai elocvente exemple de interpretare, intelegere si

evaluare eronata, ori lacunara, din literatura universala, opera lui D.H.
Lawrence este in general privita ca o analiza fascinanata a efectelor
abrutizante pe care modernitatea si industrializarea le-au avut asupra unei
societati zguiduite de iluzia progresului si evolutiei.
Teza de doctorat ce o propunem spre sustinere este structurata in patru
capitole, fiecare dintre acestea fiind dedicate unui aspect distinct din viata
sau opera lui Lawrence. Scopul nostru a fost de a oferi o analiza inteligibila,
chiar daca nu exhaustiva, a geniului literar al unui autor caracterizat adesea
de paradox. Cu toate ca nu am eliminat complet elementul biografic din
analiza noastra, am facut uz de o metoda umanista de interpretare, axandu-ne
pe opera in sine pentru a reliefa caracteristicile ideologice ale creatiei
lawrenciene. In vederea atingerii unui grad cat mai inalt de obiectivitate si
acuratete, am confruntat in permanenta propriile noastre opinii cu analize ale
unor critici consacrati – fie pentru a confirma propriile noastre banuieli, fie
pentru a prezenta un punct de vedere radical diferit de cel sustinut in mod
obisnuit. Pe tot parcursul dizertatiei am prezentat si perspective radical
diferite de parerile critice avizate, acest lucru nefiind dovada unei arogante
intelectuale, ci a dorintei de a aduce o contributie personala la numarul vast
de exegeze focalizate asupra operei lui D.H. Lawrence.
Pentru a oferi o viziune complexa asupra esentei mesajului artistic al
lui Lawrence, am ales pentru discutie si analiza principalele sale romane: Fii
si indragostii, Curcubeul, Femei indragostite si Amantul doamnei
Chatterley. In plus, analizand in profunzime problema utopiei sociale a lui
Lawrence, am decis sa includem si romanul Sarpele cu pene, care a
beneficiaza in prezent de o complexa re-evaluare si reintrepretare. Criteriile
de selectie a romanelor s-au bazat nu doar pe opiniile critice avizate, ci si pe
relevenata pe care operele respective o au pentru teza principala pe care o
sustinem in aceasta dizertatie. Am ales sa ne oprim succint si asupra unora
dintre eseurile si scrisorile lui Lawrence, astfel dorind sa demonstram ca
fictiunea si non-fictiunea se intrepatrund si sunt dependente una de cealalata.
Este interesant de remarcat ca Lawrence insusi declara ca eseurile sale au
 2

fost un rezultat al romanelor, autorul pornind deci de la practica pentru a

elabora ulterior partea teoretica a operei sale. In mod evident, tentativa
noastra analitica este departe de a fi completa sau exhaustiva – dar nu acesta
a fost scopul final al acestei teze. Intr-o era postmoderna ar fi imposibil sa
oferi o imagine completa a vietii sau operei lui Lawrence. Ceea ce am
urmarit, si speram ca am reusit, este sa ne adresam celor fascinati de mesajul
poetic al lui Lawrence, dar care intampina dificultati in a descifra esenta
acestui mesaj si de a accepta paradoxul si desele contradictii ce il
caracterizeaza. De asemenea, prin aceasta teza am incercat sa demolam
partial mitul referitor la Lawrence ca profet al dragostei si al sexualitatii. A
reduce opra sa la o pledoarie in favoarea relativismului moral este o
simplificare periculoasa si nu este in concordanta cu geniul autorului, despre
care Huxley spunea ca ar trebui folosit drept cheie interpretativa a vietii sale
si nu vice versa.
Prezenta dizertatie este deci menita sa fie o analiza obiectiva a
talentului literar al lui Lawrence si o cale spre re-evaluarea operei si
personalitatii sale. Daca Lawrence poate fi considerat un profet, atunci el nu
este profetul dragostei, ci al constiintei de sine. Nu in ultimul rand, am
completat eforturile noastre analitice cu incercarea de a identifica si
valorifica cat mai multe surse bibliografice de ultima ora, bibliografia
folosita constituind intr-o mare masura structura de rezistenta a acestei
lucrari. Speram ca acest aspect isi va dovedi pe deplin relevanta.
 3

Capitolul 1

Subconstientul evidentiat de principalele eseuri ale lui D.H.

Lawrence

Nu pot sa ma decid daca visele sunt rezultatul gandurilor pe care le am, sau gandurile,
rezultatul viselor.
(D.H. Lawrence)

1.1. Navigand pe oceanul intunecat al mintii – mostenirea teoretica a

lui Sigmund Freud

Priveste in adancimile propiului tau suflet si invata intai sa te cunosti pe tine insuti, doar
atunci vei intelege de ce ai fost lovit de aceasta boala; si poate in acest fel nu te vei mai
imbolnavi.
(Sigmund Freud)

Asa cum afirma Peter Gay in introducerea Operelor Complete ale lui
Freud, “Freud este omniprezent”. Acest lucru este valabil si in cazul lui
D.H. Lawrence, care, desi nu a acceptat niciodata in intregime teoriile lui
Freud, le-a aplicat intr-o mare masura in operele sale, elaborandu-si astfel
discursul despre sexualitate si propriul sau “rationalism mistic, exaltat”
(Peter Gay). Despre teoriile lui Freud s-a spus si scris mai mult decat despre
orice alta tema in sec. XX, si, intr-o anumita masura, “este cert ca toti
folosim terminologia freudiana intr-o anume masura, indifferent daca
suntem constienti de acest lucru sau nu” (Gay).
Din nefericire, si acesta este unul din aspectele pe care am incercat sa
le demonstram in acest subcapitol, interpretari superficiale si incomplete ale
operei sale au diminuat valoarea si impactul stiintific si stilistic al lui Freud.
Important este sa ne departam de aceste interpretari eronate printr-un contact
nemijlocit cu operele originale si sa ne expunem fara prejudecati la ideologia
sa care de cele mai multe ori se dovedeste a fi extrem de “incomoda” si
cauzatoare de neliniste. Contributia originala la aceasta sectiune consta
intelegerea lui Freud ca “paria” social si profesional, pionier, inovator, om
de stiinta si filosof. Prin aceasta am dorit sa determinam care a fost factorul
principal care a cauzat impactul sau enorm si fara precedent pe plan social si
cultural, si astfel sa stabilim o baza a discutiei noastrea viitoare asupra
elementelor freudiene prezente in opera lui D.H. Lawrence.
 4

1.2. “Ceea ce Freud afirma este doar partial adevarat. O jumatate de

paine este mai buna decat niciuna”. Psihanaliza din perspectiva
eseurilor lui D.H. Lawrence

Misiunea de baza a psihanalizei este sa atribuie arta bolii psihice, pentru ca apoi sa
derive boala psihica din punctul in care, potrivit dogmei, a luat fiinta: si anume, din
toaleta.
(Karl Kraus)

Aceasta sectiune a tezei este bazata pe perceptia profund

individualizata a lui Lawrence asupra psihanalizei, cu accent special pe
interpretarea lawrenciana a conceptului de “subconstient”. Orice discutie
axata pe natura acestei perceptii trebuie sa inceapa de la distinctia evidenta
existenta intre definitia freudiana si cea lawrenciana a subconstientului. In
timp ce Freud pozitioneaza subconstientul in cadrul mintii, Lawrence refuza
categoric aceasta viziune si il plaseaza in fiziologia umana, mai exact in
diverse plexuri nervoase si ganglioni, pe care le considera centrul principal
al constiintei umane. Lawrence nu asociaza subconstientul sau constientul cu
mintea, deoarece considera ca aceasta este corupta si nu produce decat
represiune si nemultumire. In plus, Lawrence introduce un nou termen
pentru a desemna ceea ce Freud numea “subconstient”: Sfantul Spirit. Acest
termen denota legatura vitala dintre constiinta individuala si constiinta
universala, supra-umana. In momentul in care mintea sau ratiunea intervin,
acest echilibru este compromise, rezultand in conflicte interioare si sociale.
Lawrence a afirmat adesea ca psihanaliza este o stiinta simplista care
transforma subconstientul intr-o sursa de mizerie si degradare morala. Este
extrem de surprinzator cum autorul unei opera considerate (cel putin la
vremea primei sale aparitii) atat de scandaloasa cum este Amantul doamnei
Chatterley poate fi un aparator atat de infocat al moralitatii si un acuzator
atat de ferm al promiscuitatii sexuale din epoca sa. In plus, asa cum
Lawrence insusi afirma, psihanaliza este in mod paradoxal o unealta a
represiunii pe care o combate: verbalizarea si analiza sexualitatii inseamna o
incercare de control si clasificare mentala a acesteia. Nu in ultimul rand, in
acesta sectiune am exemplificat modul in care termenii “constient” si
“subconstient” se pot substitui reciproc in opera lui Lawrence, aceasta fiind
principala diferenta intre doctrina sa si cea freudiana.
 5

Capitolul 2

O viziunea analitica asupra principalelor romane ale lui D.H.

Lawrence

Pastreaza tacerea atunci cand nu ai nimic de spus; cand pasiunea adevarata te

inflacareza, spune ce ai de spus, si spune-o raspicat.
(D.H. Lawrence)

2.1. In cautarea autenticitatii – Fii si indragostiti

Este adevarat, asa cum au afirmat poetii, ca Dumnezeul care l-a creat pe om trebuie sa fi
avut un sinistru simt al umorului, deaorece l-a creat pe acesta ca o fiinta rationala si
totusi l-a obligat sa adopte aceasta pozitie ridicola, inzestrandu-l cu o dorinta oarba de a
trai aceasta postura hilara.
(D.H. Lawrence)

Fii si indragostiti a fost adesea interpretat (in mod eronat, sustinea

Lawrence, care nu era de acord cu metodele de psihanaliza aplicate
romanului) ca o drama oedipala. Creatia l-a stigmatizat in mod evident pe
Lawrence si i-a determinat pe multi dintre criticii sai sa afirme ca scriitorul a
esuat lamentabil in a mentine in romanele sale ulterioare nivelul artistic din
Fii si indragostiti.
In ciuda pleiadei de interpretari freudiene ale romanului, imaginea
idealizata pe care protagonsitul Paul Morel o construieste despre mama sa ar
putea avea motive complet diferite decat atractia sexuala suprimata sau
sentimentele inconstiente de ura fata de tatal sau. Daca avem in vedere ca
toate romanele lui Lawrence sunt o cautare disperata a autenticitatii si
puritatii spirituale, conflictul interior al lui Paul devine mai usor de inteles.
Astfel, pe langa conflicte interioare de tip oedipal, romanul este o pledoarie
in favoarea libertatii individuale, constiintei de sine, auto-determinarii,
autenticitaii si puritatii intr-o lume a falselor valori care duc la
superficialitate si anihilarea spiritualitatii. Originalitatea acestei sectiuni
consta deci in incercarea de a trece dincolo de barierele interpretarii
fruediene a romanului si de a identifica o alternativa analitica care sa ia in
considerare complexitatea ideatica a operei lawrenciene.
 6

2.2. Unitate spirituala si sociala – Curcubel si Femei indragostite

Acesta este crezul meu: ca eu sunt eu. Ca sufletul meu este o padure intunecata. Ca
partea ego-ului meu care imi este cunoscuta nu este mai mare decat un luminis in inima
acestei paduri. Ca zeitati misterioase intra din intunecimea padurii in luminisul propriei
mele personalitati, pentru ca apoi sa se intoarca in intunericul din care provin. Ca
trebuie sa am curajul sa le las sa vina si sa plece dupa bunul lor plac. Ca nu-i voi
permite umanitatii sa imi impuna alta prioritate decat propriul meu eu, ci voi incerca sa
cunosc si sa ma supun zeitatilor din mine si celor din alti barbati si alte femei. Acesta
este crezul meu.
(D.H. Lawrence)

Concepute initial ca un singur roman purtand titlul simbolic Verigheta

(o alta alternativa fiind Surorile), Curcubeul si Femei indragostite prezinta
cel putin un merit artistic si ideologic incontestabil: preocuparea lor
simultana cu realitati individuale si sociale. In comparatie cu romanele tarzii
(de pilda Amantul doamnei Chatterley), Curcubeul si Femei indragostite
sustin idea crearii unei lumi si rase noi, care sa nu mai ucida spritualitatea
printr-o importanta prea mare acordata mintii si ratiunii. Romanele trateaza
simultan distrugerea si reinnoirea, deoarece, asa cum afirma Birkin in Femei
indragostite, “vechile idealuri sunt moarte in totalitatea lor – nu a mai ramas
nimic din ele”.
Imaginea centrala a ambelor romane este izvorul din care apar
perpetuu noi rase si specii care se succed si creeaza o lume a echilibrului si
armoniei perfecte. Imaginea exprima dezideratul reinnoirii perpetue, in
absenta careia se instaleaza curuptia si decadenta. In ciuda aparentei
preocupari a romanelor cu familia ca unitate de baza a societatii vestice,
viziunea asupra familei este radical diferita de cea din Fii si indragostiti.
Dar, in timp ce Curcubeul foloseste o metoda “diacronica” de naratiune
(Niven), Femei indragostite este bazat pe o tehnica de “sincronicitate” si
marcheaza disolutia familiei si a vietii sociale. Aceasta este o tehnica mult
mai sofisticata care permite nararea simultana a evenimentelor, in ciuda
faptului ca se petrec pe aceeasi coordonata temporala, si o viziune mult mai
complexa asupra vietii interioare a personajelor: autorul vede experienta
umana mai putin ca o inlantuire temporala de cauze si efecte, si mai degraba
ca o serie de cercuri concentrice care exista simultan (Niven). Preocuparea
principala a lui Lawrence este echilibrul social, mai mult decat cel
individual, si posibilitatea reiinoirii unei lumi afectata de un declin ce se
manifesta in “incapacitatea fizica, senzoriala si psihologica” (Tiverton).
 7

2.3. Utopia sociala a ultimilor ani de creatie – Sarpele cu pene

Cel ce vrea sa pretinda ca are o religie trebuie sa si-o fi creat in prealabil cu truda si
rabdare, adaugand mereu la ea, modeland-o; o religie personala nu e niciodata
completa si definitiva, ci trebuie sa sufere in permanenta modificari.
(D.H. Lawrence)

Prezenta sectiune este axata pe ideile politice ale lui Lawrence as cum
sunt ele evidentiate de romanul Sarpele cu pene – aceasta opera fiind
expresia finala a discursului sau politic din ultimii ani de viata si creatie. Nu
doar in Sarpele cu pene, ci si in Dimineti in Mexic, Lawrence se opreste
asupra dualitatii primitivism-civilizatie, sau asupra contrastului intre lumea
occidentala si asa-zisele societati primitive. Interesul sau principal este
evolutia spirituala si morala a omului in cadrul celor doua culturi si
posibilitatea reinnoirii spirituale in cadrul unor culturi straine – un aspect in
totlitate absent din paradigma culturala vestica.
Aceasta preocupare cu societatile primitive nu este caracteristica doar
lui Lawrence, ci trebuie privita ca o tendinta fireasca de evadare a unei
intregi societati care cauta in cadrul altor culturi stabilitatea si sensul pe care
ea insasi le pierduse. Bazandu-se pe utopii sociale si politice anterior
formulate, in Sarpele cu pene Lawrence reia convingeri si imagini folosite in
Curcubeul si Femei indragostite. In absenta izvorului alegoric al perpetuei
reiinoiri, pe care nu o credea posibila in cadrul propriei sale culturi,
Lawrence pleaca in cautarea acestei surse de vitalitate in Australia, Mexic,
etc, sperand sa gaseasca o comunitate care sa fie bazata pe valorile in care el
insusi credea. Baza ideologica a romanului Sarpele cu pene este deci
cautarea unui sistem politic functional menit sa inlocuiasca democratia care
esuase in mod indiscutabil in spatial vestic. Era sa fie utima incercare de
acest gen din partea lui Lawrence – asa cum vom arata in sectiunea
urmatoare, in Amantul doamnei Chatterley spiritualitatea individuala este
perceputa ca fiind unica sursa de salvare si implinire.
 8

2.4. Intre maretie si imoralitate – Amantul doamnei Chatterley

Iubirea este floarea vietii, si infloreste neasteptat si fara nicio regula, si trebuie culeasa
acolo unde o intalnesti, si traita pentru scurtul timp de viata pe care il are.
(D.H. Lawrence)

Amantul doamnei Chatterley este o opera care a starnit nu doar

aprinse dezbateri publice si private, ci si procese in care s-a incercat
determinarea intr-un cadru juridic a gradului de imoralitate si pornografie
prezente in roman. Apartinand perioadei finale de creatie, Amantul doamnei
Chatterley este o sinteza a temelor si motivelor prezente in toate romanele
anterioare si trateaza subiecte precum sexualitatea si psihologia masculina si
feminina, izolarea individuala, implinirea sociala, etc. Este pledoaria finala a
lui Lawrence pentru implinirea pe plan individual si nu social, fericirea fiind
imposibila in cadrul unei lumi ce isi contempla propriile ruine ideologice.
Controversa cauzata de roman este in primul rand rezultatul viziunii lui
Lawrence asupra sexualitatii ca “act salvator si innoitor” asa cum remarca
Peter Fjagesund.
Ca si consecinta a numarului mare de doctrine pe care le-a adoptat
doar pentru ca apoi sa le abandoneze, Lawrence a conceput acest roman greu
de definit si inclus in vreo categorie literara pentru a transmite un mesaj
socant si controversat: implinirea sprituala nu este posibila decat in izolare,
departe de mecanismele distructive ale societatii. Amantul doamnei
Chatterley trebuie interpretat pastrand in minte viziunea romanelor
anterioare care sunt si ele bazate pe utopii sociale. Opera reprezinta simultan
deziluzia si speranta pentru viitor a unui scriitor care in prealabil parcursese
toate caile in speranta gasirii unei solutii care sa contracareze declinul tot
mai pronuntat al societatii in care traia. Pe de alta parte, asa cum spune Peter
Fjagesund, “credinta in sexualitate ca o forta creatoare capabila de a-l
metamorfoza pe om e imposibila fara o credinta simultana in
perfectabilitatea omului”. Acesta este, in consecinta, mesajul central al
romanului: prezentul poate fi corupt si degenerat, dar chiar si in mijlocul
distrugerii si apocalipsei, spiritualitatea adevarata poate da nastere unei lumi
noi. Nu sexualitatea este baza acestei noi paradigme, ci echilibrul spirit-
materie. Intoarcerea la fiziologie ca si cheie a constiintei nu este decat o cale
spre gasirea acestui echilibru. Restul este, asa cum sugereaza finalul deschis
al romanului, lupta individuala si re-evaluare perpetua.
 9

Capitolul 3

Crez existentialist si geniu literar

Omul nu face niciodata rau cu atata convingere si bucurie ca si atunci cand il face
constient.
(Blaise Pascal)

In prezentul capitol am cautat sa identificam cu exactitate natura

mesajului filosofic al lui D.H. Lawrence, acesta fiind des asociat
materialismului, determinismului, reductionismului, existentialismului si
chiar si misticismului – categorizarea ideologiei sale devenind astfel o
problema dificil de solutionat. Lawrence a refuzat intotdeauna sa se
considere un ganditor sistematic (Fjagesund). In prefata pentru Fantezia
subconstientului enunta cu claritate faptul ca ideologia eseurilor sale a fost
derivata din romane si nu invers: “aceasta pseudo-filosofie a mea –
“polianaliza”, asa cum ar spune unul din respectabilii mei critici – este
derivata din romane si poezii, nu invers”. Am incercat sa demonstram prin
analiza noastra ca dificultatea de incadrare ideologica a lui Lawrence este in
primul rand produsul contradictiilor ce ii caracterizeaza opera. O privire
chiar si superficiala asupra operelor sale de fictiune si non-fictiune
dovedeste usurinta cu care adopta si apoi renunta la diverse teorii si
discursuri filosofice ori morale.
Filosofia existentialista nu este in totalitate identificabila cu discursul
lui Lawrence, deoarece spre deosebire de existentialisti, Lawrence considera
ca societatea si mediul pot avea o influenta puternica asupra dezvoltarii
personalitatii. “Existentialismul estetic” (formularea este preluata din
Stanford Encyclopedia of Philosophy) este poate cea mai adecvata descriere
a weltanschauung-ului lawrentian, avand in vedere ca autorul nu crede nici
in libertatea completa, nici in determinismul absolut. Opera sa este expresia
unei cautari permanente de echilibru intre elemente contradictorii: minte si
corp, natura si industrializare, masculin si feminin, etc. Lawrence, care de-a
lungul procesului de elaborare a operelor sale a subliniat in repetate randuri
rolul primordial fiziologiei in crearea constiintei, a crezut totusi intotdeauna
in existenta unui spirit supra-uman, care il determina pe individ sa traiasca,
nu doar sa supravietuiasca. Aceasta dorinta de a trai nu este bazata pe o
vointa oarba (pentru a-l parafraza pe Schopenhauer), ci pe un impuls creativ
divin. Aici putem ientifica natura profound religioasa a mesajului lui
Lawrence, care a ramas o trasatura definitorie a gandirii sale in ciuda
faptului ca autorul a abandonat crestinismul in forma sa traditionala.
 10

Capitolul 4

Viziunea lui D.H. Lawrence asupra vietii si a filosofiei

Cred ca omul este nascut in primul rand pentru el insusi – pentru dezvoltarea sa
personala fericita, in timp ce lumea este aidoma unei crese, unde lucrurile placute
trebuie atinse, si cele gustoase gustate; unii oameni stiu sa traiasca in acest fel pana in
ultima zi. Dar cei mai multi se nasc din nou cand ajung la maturitate; atunci se nasc
pentru umanitate, pentru o constiinta a rasetelor si a murmurelor nesfarsite de durere si
tristete ce vin dinspre multitudinea teribila de frati de suferinta.
(D.H. Lawrence)

Sectiunea finala a acestei teze doreste sa identifice principalele

coordinate ale gandirii lawrentiene asupra vetii si filosofiei, asa cum acestea
apar in eseurile, scrisorile si romanele sale. Asa cum au aratat capitolele
anterioare, Lawrence a adoptat viziunea profund pesimista ce i-a marcat
opera nu doar, sau nu in primul rand datorita izbucnirii Primului Razboi
Mondial. Ceva a existat in constiinta sa inainte de acest cataclism care a
influentat o parte din gandirea apocaliptica a sfarsitului de secol. In
evaluarea gandirii lui Lawrence ne-am bazat in primul rand pe analiza lui
Peter Fjagesund din Lumea apocaliptica a lui D.H. Lawrence. Aici
Fjagesund se opreste asupra realitatilor sociale si culturale din Marea
Britanie a epocii edwardiene, descriind printre altele impactul progresului
tehnologic si al industrializarii, si criza morala si spirituala acuta ce a
caracterizat mentalitatea sfarsitului de secol XIX. Pe langa aceasta, ne-am
bazat analiza pe opera lawrentiana in sine, urmand sfatul pe care Lawrence
insusi l-a dat criticilor sai: credeti povestea, nu povestitorul.
Modernitatea in vremea lui Lawrence poate fi vazuta ca fiind propriul
sau calau, incercand sa inlocuiasca paradigma religioasa cu cea iconoclasta.
Era indiscutabil un climat cultural favorabil pesimismului ce l-a caracterizat
pe Lawrence mai ales in ultimii ani de creatie. In Femei indragostite, de
pilda, intalnim conceptul supra-omului, introdus de Nietzsche. In roman,
Birkin si Gerald discuta un articol de ziar, dezbatand tocmai acest om “nou”,
“care va acorda o valoare noua lucrurilor, va crea un nou adevar, o noua
atitudine fata de viata - daca nu va aparea un asemenea om, ne vom surpa ca
niste castele de nisip in doar cativa ani, vom fi o tara in ruine”. Acest nou
adevar nu era insa modernitatea si tendinta ei de a distruge toate vechile
valori, cel putin in opinia lui Lawrence. Avand in vedere nemultumirea sa
vis-a-vis de procesul de industrializare, de distrugerea naturii, de
 11

prizonieratul spiritual al omului, putem afirma ca ceea ce scriitorul isi dorea

de fapt era un final rapid si radical al modernitatii. In plus, conceptia lui
Lawrence despre “adevar” a suferit numeroase si spectaculoase modificari
de-a lungul timpului. Ceea ce este considerat adevar in Curcubeul e
contrazis in Sarpele cu pene, iar in Amantul doamnei Chatterley avem in cel
mai bun caz o imbinare ciudata intre discursurile tuturor romanelor timpurii.
Probema centrala este ca Lawrence insusi nu a stiut vreodata cu exactitate
care este adevarul sau personal. De aceea l-a explorat continuu in operele
sale de fictiune si non-fictiune, incercand sa contrabalanseze tendinta
modernitatii de a stabili o “religie” bazata pe non-existenta vreunui adevar
absolut.
 12

Concluzii
Viata si iubirea sunt viata si iubire, un buchet de violete este un buchet de violete, si sa
cauti peste tot un sens ascuns inseamna sa spulberi farmecul. Traieste si lasa-i pe altii sa
traiasca, iubeste si ingaduie-le si altora sa iubeasca, infloreste si usuca-te, si urmareste
drumul naturii, care se scurge la infinit, fara vreun scop anume.
(D.H. Lawrence)

In ciuda nemultumirii manifestate fata de interpretarile aparent

eronate ale operelor sale, putem afirma ca Lawrence era constient de la
inceput ca pornise pe drumul sigur catre controversa si neacceptare. Era cu
siguranta constient si de faptul ca, la fel ca si multe alte nume din literatura
universala, era un ganditor, artist, creator si stilist nascut intr-o epoca
incapabila sa il inteleaga si sa ii aprecieze valoarea. Traind intr-o era marcata
de schimbari fara precedent in plan social, cultural, economic, tehnologic si
intelectual, Lawrence a ales sa trateze in mod onest si direct subiecte ce
inainte fusesera cu grija mascate de aparentele unei moralitati publice
dubioase.
Tratat ca o legenda sau ca un profet de unii, respins si despretuit de
multi altii, re-evaluat la infinit de numerosi critici, mesajul lui Lawrence a
ramas chiar si azi esntialmente nedescifrat. Multi dintre cei ce l-au urmat au
facut acest lucru din dorinta de a parea moderni, de avangarda, iluminati.
Putini dintre acestia au inteles cu adevarat profunzimea si complexitatea
gandirii lui Lawrence, sau au incercat sa faca acest lucru.
Inainte de orice altceva, Lawrence a fost un spirit umanist, mult mai
mult decat a fost un profet al iubirii sau al apocalipsei sau un expert in
probleme de sexualitate umana. Fara sa credem ca am ajuns la o intelegere
deplina a mesajului lui Lawrence, putem totusi afirma ca a-l vedea doar ca
pe un predicator al iubirii, pasiunii si instinctualitatii este o viziune
inadmisibil de limitata. Principala teza pe care am sustinut-o in aceasta
dizertatie este deci ca ideologia lui Lawrence nu se limiteaza la iubire si
sexualitate, ci ca incorporeaza elemente de panteism, implinire individuala si
sociala, existenta unui suflet, relatia acestui suflet cu forta divina, si
posibilitatea sufletului de a supravietui presiunii exercitate de catre societate.
Toate aceste aspecte nu sunt in niciun fel relationate cu sexualitatea. Din
nefericire, la fel ca si in cazul deformarii doctrinelor lui Freud prin
interpretari simpliste si lipsite de acuratete, viziunea artistica a lui Lawrence
a fost adesea “tradusa” intr-o forma artificiala menita sa satisfaca nevoia de
 13

“scandalos” a unui public tot mai indepartat de conditia pe care Lawrence si-
ar fi dorit-o pentru cititorii sai.