Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Yoga

Yoga

Ratings: (0)|Views: 34 |Likes:
Published by mihaifatusanu

More info:

Published by: mihaifatusanu on Jun 06, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/13/2013

pdf

text

original

 
ISTORIA RELIGIILOR IIIYoga
(schiţă de curs)
Este cel mai bine conturată în hinduism.
Faţă de mitologia din Rig Veda, de exemplu, înţelepţii de mai târziu care au redactatUpanişadele (cel mai devreme în secolul X î.H.) au pretenţia că o depăşesc.
Ei caută ceea ce se află dincolo de zei, deasupra lor, pe cel care-i transcende: “Acela”:“Cel în care toate lucrurile de aiciSe adună şi se risipescCel pe care toţi zeiişi-au dobândit temeiuleste Acelacare a fost, este şi va fi:Acela, aflat în nepieritorul, supremul firmament.”
Absolutului i se dau şi alte nume: “Cel vechi, aflat dincolo de timp”, “Unul fără aldoilea”, “brahman”.
Brahman este esenţa, iar lumea e existenţa lipsită de valoare.
Zeii, fiinţele nu sunt nimic prin ele însele: ele există prin brahman, căci dacă esenţanu are nevoie de existenţă pentru a fi, a doua nu se poate concepe fără prima.
Omul nu e nimic prin el însuşi decât cu referire la acest Absolut, căruia nu i se poateadresa – El e dincolo de Persoană; de aici deznădejdea umană.
Se afirmă însă existenţa unei realităţi adevărate reprezentată de brahman în cei vii,numită atman=suflet, Eu, Sine.
Sufletul nu are un sens teologic; în brahman, atman e absolut, nu doar nemuritor; e prezent în toate fiinţele, nu doar în om; i se afirmă unicitatea, împreună cu a lui brahman. Din toate acestea rezultă formula ideală dată de atman-brahman
Se susţine pluralitatea sufletelor individuale, comparate cu scânteile ce sar din vatrafocului:
Fiecare e identică cu focul, dar e şi autonomă
Toate sfârşesc prin a redea în ratec, dar numai duîmplinireatraiectoriei individuale unice
Rezultă ca atman-brahman este sursa şi întâlnirea fiinţelor care în totalitate participă la natura lui, dar sunt independente de el şi unele de altele pe toatădurata existenţei.
Existenţa coincide cu un ciclu cosmic: sufletul-scânteie îmbracă o infinitate de formesuccesive, rămânând fundamental identic cu sine însuşi.
1
 
Rezulde aici transmigraţia sufletului, necunoscuîn perioada vedi, da predominantă în hinduismul clasic, diferită de “eterna reîntoarcere”: fiecare existenţăe radical diferită de ceea ce am trăit deja şi de ceea ce vom trăi.
Transmigrarea=samsara= “curs comun”, evocând destinaţia comună a tuturor râurilor;sensul lor este de a curge de la izvor spre mare.
E viziunea devenirii universale, în care alte principii – a nu face rău nici unei fiinţesau reguli de viaţă ca vegetarianismul – se vor dezvolta pornind de la această viziuneasupra lumii.
De la vietate la zeu, toate sunt incluse/integrate în acest proces: e un destin comun altuturor, de unde rezultă sentimentul de intimitate existenţială cu zeii, dar:
Vechile Upanişade proclamă o reacţie diferită a “celui ce ştie”: nu e fericit de aceastăsolidaritate între vieţuitoare, ci afirmă că existenţa e un râu, o suferinţă, “totul estedurere”.
Avem aici un rău metafizic, nu unul moral.
Idelul mistic nu este:
Câştigarea unui paradis, căci şi el există, cu toate limitările implicate
A deveni un zeu, căci şi ei sunt în cursul comun,
Ci: a te întoarce la esenţă, a te desprinde de existenţă şi a accede la brahman.
Idealul e realizabil doar de către atman, iar nu de către formele existenţiale, oricât deînalte ar fi: “Doar ceea ce este asemenea se poate întoarce la cel asemenea”.
Din imaginea scânteilor ivite din focul cosmic şi reîntoarse în el cu cât mai repede cuatât mai bine, rezultă scurtarea drumului, prevăzut special de Upanişade.
A filosofa, a interoga lumea pentru a-ţi croi drum prin ea înseamnă “a te mântui”.
Reîntoarcerea mântuitoare la esenţă se face prin trei căi, practicate şi azi:
Devoţiunea
Renunţarea, cu progresul individual (yoga)
Cunoaşterea
Renunţarea este rezervată unei elite, mai precis acelor hiduşi ce au avut şansa caîntr’un anumit moment al vieţii lor să recunoască faptul că sufletul întrupat suferă din pricina existenţei.
Conştientizrea e dificilă – nu se ajunge la ea decât prin învăţătura unui maestru, iar  pentru a o primi trebuie să o cunoşti, chiar dacă neclar.
Avem un cerc vicios, dar el nu e decât aparent, căci ideile fundamentale referitoare lasamsara, la cursul comun al tuturor, la eficacitatea renunţării, fac parte din tezaurulcultural al hinduismului comun.
Concret, renunţarea este o ruptură radicală şi mai ales ireversibilă cu mediul social.
Pe de altă parte, este criticată de către hindusul “normal”, care se bazează pe Dharma, pe Normă şi care vede cu ochi răi părăsirea tuturor datoriilor de către cel care renunţă.
Cel care vrea să renunţe trebuie să-şi anunţe intenţia sfatului castei din satul său care,după ce-l pune la o oarecare încercare, îşi dă acordul, cu condiţia ca solicitantul săaccepte să fie declarat “decedat”.
2
 
Dacă acesta încuviinţează, se îndeplinesc ritualurile funebre de către fiul său ori decătre o altă rudenie, soţia e declarată văduvă şi se încep formalităţile legale demoştenire.
Cel ce renunţă este dezbrăcat de veşminte şi “alungat” simbolic din satul său; el nutrebuie să se mai întoarcă vreodată acolo şi nici să-i mai revadă pe vreunul dintre aisăi. El este efectiv un cadavru ambulant, lipsit de toate, chiar şi de numele lui; nu seva mai apropia de o localitate nici măcar pentru a căuta hrană, decât atunci cândceilalţi şi-au terminat masa; el nu poate primi decât resturile, rămăşiţele ce se aruncăla câini. Cel puţin până când îşi găseşte un maestru, îi este interzis să se stabileascăundeva, ci trebuie mereu să rătăcească.
Cel ce renunţă trebuie să-şi găsească maestrul (guru) să intre la şcoala lui, să primească de la el iniţierea, să practice meditaţia sub îndrumarea lui până la atingereaţelului: viziunea mântuitoare a identităţii dintre atman şi brahman. Cel mai adesea, celce renunţă îl cunoaşte deja pe cel ce îi va deveni maestru: l-a întâlnit într-o călătorieori a auzit vorbindu-se despre el.
În mod normal, el îi impune o perioadă de noviciat, cu voturi minore şi nu-i dăiniţierea decât după ce l-a pus la încercare pe solicitant; de obicei guru conduce ocomunitate de discipoli şi de auditori liberi; mănăstirile propriu-zise sunt extrem derare, ca şi ordinele monastice. Uneori, maestrul este singur cu discipolul său şi-i dăînvăţătura la întâmplare, de-a lungul peregrinărilor comune.
Întotdeauna se admite că discipolul trebuie să-l părăsească pe maestru atunci când eli-a transmis ceea ce ştie; discipolul devine atunci maestru, dacă nu cumva îşi caută unalt îndrumător pentru a se perfecţiona în continuare. Totuşi, iniţierea adevărată nu se primeşte decât o singură dată şi prin ea devii fiul unui guru; cum nu poţi fiul decâtunui singur tată, fostul discipol, chiar atunci când este şi el maestru, contunuă să-şivenereze guru, care este salutat întotdeauna cu numele de “deva”=zeu şi adorat caatare. Avem astfel de a face cu un lanţ iniţiatic neîntrerupt, cu pretenţia de a se întinde până la zorii ciclului cosmic; cei ce au renunţat la lume funcţionează ca o vastăsocietate secretă, sau ca un ansamblu de societăţi.
Pentru hinduşi nu este importantă teoria, ci practica, iar aceasta nu poate fi decâttrăită.
Yoga este demersul spiritual cel mai conform cu idealul celor ce renunţă. Cel ce practică yoga este un om care a renunţat deja la lume, un mort-viu, pentru care celelumeşti nu mai înseamnă nimic; el este obligat la castitate şi la a nu poseda nimic.
Literatura referitoare la yoga este alcătuită dintr’un text de bază numit simplu
Yoga-Sutra
, adică principiile yogăi şi din alte lucrări autonome, dar grefate pe aceste sutra, pe care le comentează amănunţit; cele mai vechii dintre tratate par să dateze din primele secole ale erei noastre, iar cele mai recente au fost compuse încontemporaneitate. Învăţătura dată de cei mai buni maeştri este uimitor de fidelălucrărilor de referinţă: discipolii sunt invitaţi să frecventeze aceste cursuri, uneorichiar să le înveţe pe de rost, şi chiar lecţiile sunt prezentate explicit drept comentariiale acestor opere venerabile. Este imposibil de localizat în timp şi spaţiu sutra: yogaeste imemorială, iar sutrele au fost primite de către un personaj inspirat, de un profet,cu numele de Patanjali. Există şi alte texte majore ale hinduismului care se referă layoga:
 Bhagavad-Gita, Puranele, Tantrele.
3

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->