5
Ion Murgeanu
EXCELSIOR
Medalioane literare. Eseuri culturale
6
DUPĂ 12 ANI
Se dedică Doamnei Silvia Cinca
Era puţin înainte de anul 2000. Era mai exact 1997. Dna Cinca tocmai mă invitaseîn America şi eu refuzasem ca prostul. Înainte de
-a vedea America s-
ar fi cuvenit să vădmai întâi Parisul. Aveam încă acest fix. Şi o poftă nebună de scris. Era ciudat că cei din
jurul meu nu vedeau dar se vedea ...de la Paris! Dragul de Georges Astalos îmi spunea
repetând: Cred că eşti convins că revista la care scrii
- ( era „Curierul Românesc”heliadesc/ într-
o variantă nouă post decembristă), e scrisă mai mult de jumătate de tine.
Dar uneori în mod sigur trei sferturi din ea. Complimentul venit chiar din Paris, din
partea unui meseriaş, mai mult mă golea decât să mă umplea. Mi
-
a adus aminte că foartetânăr profesor la Cârlibaba fiind încercasem să scriu singur o revistă pentru unicu
l cititor
Ion Iancu Lefter, prieten şi coleg de catedră la şcoala din munţi.
Pe acesrt fond veni în câteva zile propunerea Dnei Silvia Cinca de a face pentru
un ziar din California Anahaim SUA un supliment literar cultural. O sinteză culturalăromânească, o dată pe lună, în hemdomadarul de renume la românii americani , numit„Meridianul Românesc”, moştenitor al unui ilustru „Magazin”, s
-a spus.
Am negociat iniţial pe o sută de dolari. Dna Cinca ţinând la preţ spuneacincicizeci. Doamnă, cincizeci de dolari în America îmi închipui că este ciubucul dat lafrizer după ce „îţi faci faţa”. Noua replică avu şi ea efectul ei.Am pornit cu 100 USA şi în zece ani de muncă asiduă s
-a ajuns, cu chiu cu vai,
la 350 USA. Preţul cât de cât corect ar fi fost cel puţin 500 USA. Între timp Suplimentulse făcu vizibil la românii americani. Mulţi îl citeau, la câţiva trezea aprecieri sincere. Cutimpul am avut câţiva fani convinşi că fac un lucru cu totul deosebit. Atât pentru limbaromână cât şi pentru
istoria patriei sale.
Deocamdată începuse era simposioanelor, întâlnirilor scriitorilor români de pretutindeni, (sintagmă inventată de noi la „Curierul Românesc”, imediat după revoluţie), pe urmă şi a jurnaliştiştilor români din toată lumea. Fraţii mei jurnalişti din SUA, când auauzit pe ce preţ lucram Suplimentul
–
care încet devenea o revistă
-n sine – un fel de ziar în ziar –
au crezut că glumesc. Nu se poate să fii plătit aşa de zgârcit de un om atât de bogat. Aşa e înţelegerea,
le-
am răspuns. Şi am continuat, perfecţionând „revista mea” structurând
-o în 7 rubrici:
PULS, CLASICII NOŞTRI, ARTE FRUMOASE ( UT PICTURA POESIS), SCENA ŞICULISELE, A ŞAPTEA ARTĂ, LUMEA MUZICII, EXCELSIOR.Am învăţat să scriu frumos căci libertatea era absolută. Nu mi s
-a clintit o
virgulă. Textele apăreau în integralitatea şi în splendoarea lor. Recunosc că scriam dedrag, cu dragoste, scriam „fierbinte” şi sincer, mă simţeam în fine scriitor fără rest, în nici
un caz, cum se spune
horribile
– publicist.
Rubrica sugerată la început de Dl. Marius Badea a fost CLASICII NOŞTRI. Mi
-a
amintit atunci de sfatul lui A. E.Baconsky, din anii de prigoană totalitaristă: „Nu
-
ţi pierde
7
vremea citind ce se publică prin reviste şi nu numai; întoarce
-
te la bătrânii noştri clasici şi
vei ve
dea ce splendori stilistice şi câtă înţelepciune găseşti la ei.” Într
-
adevăr. Ocaziaamânată se ivise când nu mă mai aşteptam. Dl. Badea invoca sentimentalismul românuluidesţărat, care în noua rubrică îşi va aduce aminte de autorii învăţaţi la şcoală. Gân
d la
gând cu bucurie. În cei peste zece ani am epuizat obiectul rubricii încât dacă aş fi pus însituaţia de a alcătui o Istorie a literaturii
– compartimentul dedicat clasicilor e gata: citit
din operă şi tranşat şi după părerile criticilor mai importanţi
.
Am inventat, pe urmă, rubrica EXCELSIOR, ca pe o contra
-
replică la clasici,
scriind în ea despre contemporani; e drept, despre contemporanii care îmi trimiteau
cărţile lor sau pe care
-
i iubeam şi
-
i preţuiam în mod cu totul deosebit.
Vreau să spun că fără o intenţie expressă m
-am trezit autorulunei reviste cultural-
artistice în sine, scrisă de mine
– un singur
autor. De la titluri şi până la ilustraţii. Între timp am trecut lacomputer şi sursa mea de comunicare a devenit Dl. Gabi
Kovacs, director artis
tic, om sensibil şi deosebit de atent. M
-ar
fi ajutat mult dacă răspundea practic cererii mele(mai este timpîncă!) de a intra în posesia unei liste de autori care îmi lipsesc:Cronicarii Moldoveni şi Cronicarii Munteni, Miron Costin,
Grigore Ureche, Ion Neculce, Gheorghe Asachi ,CostacheConachi, Ion Budai-Deleanu, Gr. Alexandrescu Al. Donici,
Bogdan Petriceicu Haşdeu, Nicolae Iorga, Mihail Kogălniceanu, Al. Odobescu, Al. Macedonski, Barbu Delavrancea, Alexandru Vlahuţă, Ioan Slavici şi Liviu
Rebreanu, Mateiu Caragiale, Al. Phillippide, Dan Botta, Emil
Botta, Panait Istrati şi Contesa de Noailles, Aron Cotrus şiVintilă Horia, Emil Cioran, Eugen Ionescu;
Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu, George Bacovia, dar şi Mihai Ralea, G.Călinescu, Noii clasici, Ştefan Bănulescu, Ioan Alexandru, Ana Blandiana, Silvia Cinca.Cel puţin aceştia…
Câţiva prieteni au considerat că „revista mea”este o lucrare vrednică de Guiness
Buck. M-
am abţinut. Modestia a fost de altfel duşmanul meu secret şi insinuant care „m
-a
lucrat” pe la spate toată viaţa. Alături poate şi de unii „prieteni” care au profitat de ea şide modul meu risipitor în ale ştiinţei literare. Modestia şi neştiinţa banilor. Imposibilitatea
de-a pune de-
o „afacere” şi eu. Nu ştiu să negustoresc munca mea; nu mă ştiu tocmi pe drept şi pe bune. La unmoment dat o editură de la Bucureşti
–
şi nu una oarecare
- mi-
a sugerat să scot dincolaborarea mea la „Meridianul Românesc”,două cărţi: CLASICII NOŞTRI MODERNIşi EXCELSIOR. Ultima a fost şi culeasă, iar autor
ul i-
a făcut,după tipic, corectura. Eramdeci în linie dreptă cu apariţia cărţii. Imediat a intervenit problema banilor, a„sponsorilor”, a bibliotecilor judeţene, care să comande parte sau părticică din tiraj.Mărturisesc nu surprinderea mea: blocajul meu
.
Editorul, de fapt editoarea, poeta Aura Cristi, şi
-a asumat riscul de a-mi trage mai
curând, sau ca o compensaţie, poate, o nouă ediţie
– a doua- din cartea mea IISUS
apărută iniţial la Editura Crater a eruditului nostru prieten Ion Papuc. Prietenul meu
o
Search History:
Result 00 of 00
00 results for result for
p.
Recommended
Notes
Load more
