Drept Constitutional

dr.
Bianca SELEJAN-GUłAN
DREPT CONSTITUłIONAL ŞI INSTITUłII

POLITICE I
Sinteză pentru ID
Bianca Selejan-GuŃan
UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

FACULTATEA DE DREPT SIMION BĂRNUłIU
PROGRAMA ANALITICĂ
Disciplina (curs/seminar): Drept constituŃional şi instituŃii politice I

Titular curs: lect. dr. BIANCA GUłAN
Anul de studii: I
Obiectivul cursului : ÎnŃelegerea şi aprofundarea aspectelor teoretice şi practice ale dreptului
constituŃional, cunoaşterea şi analiza textului ConstituŃiei României; Formarea unui vocabular specific
dreptului constituŃional.
TEMATICA DISCIPLINEI
NR. DENUMIREA TEMEI
CRT.
1.- 4. Introducere în dreptul constituŃional
1. NoŃiuni introductive despre stat şi drept.Drept public şi drept privat
2. Dreptul constituŃional – ramură a dreptului public
3. ParticularităŃile raporturilor şi normelor de drept constituŃional
4. Izvoarele dreptului constituŃional
5. Locul dreptului constituŃional în sistemul de drept
5.-6. Teoria ConstituŃiei (I)
1.ApariŃia şi evoluŃia noŃiunii de constituŃie
2. ConstituŃia cutumiară şi constituŃiile scrise
3.DefiniŃia constituŃiei
4. Adoptarea şi modificarea constituŃiilor
5.ConŃinutul constituŃiei. Blocul constituŃionalităŃii
6. SupremaŃia ConstituŃiei
7. Elemente de istorie constituŃională în România modernă şi contemporană
8. JustiŃia constituŃională
1.NoŃiune, forme
2. Modele contemporane de control al constituŃionalităŃii legilor
3. JustiŃia constituŃională în România
4. Curtea constituŃională a României
9. Teoria generală a statului
1.DefiniŃia statului
2.Teorii despre stat
3. Elementele statului
4. Teritoriul
5. Societatea civilă şi statul
6. FuncŃiile statului
10. Forma de stat: structura de stat şi forma de guvernământ
Structura de stat
1. Statul unitar
2. Statul federal
3. AsociaŃiile de state
Forma de guvernământ
1. Monarhia
2. Republica
11. CetăŃenia română
1. NoŃiunea şi natura juridică a cetăŃeniei
2. Principiile ce stau la baza reglementării cetăŃeniei române
2
Drept constituŃional şi instituŃii politice
3. Drepturile şi îndatoririle specifice condiŃiei de cetăŃean al României

4. Dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române
5. Dovada cetăŃeniei
6. CetăŃenia de onoare
12-14 Drepturile fundamentale ale cetăŃenilor. Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor.
1.NoŃiunea de drept şi libertate
2.Natura juridică a dr. fundamentale
3.Clasificarea dr. fundamentale
4.Analiza textelor constituŃionale privind drepturile şi îndatoririle fundamentale
5. GaranŃiile drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
ModalităŃi şi cerinŃe de examinare: examen scris( semestrul I)

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE
ConstituŃia României din 1991, revizuită în 2003

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale a României, republicată
Legea nr. 21/1990 privind cetăŃenia română, republicată
Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată
Bianca Selejan-GuŃan.- Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”
din Sibiu, 2004
BIBLIOGRAFIE COMPLEMENTARĂ
Tudor Drăganu.- Drept constituŃional şi instituŃii politice.Tratat elementar. Bucureşti: Lumina Lex, 1998
Ioan Muraru.- Drept constituŃional şi instituŃii politice. Bucureşti: Actami, 1996, 1997, 1998
Ioan Muraru, Simina Tănăsescu.- Drept constituŃional şi instituŃii politice. Bucureşti: Lumina Lex, 2001
Ion Deleanu.- Tratat de drept constituŃional şi instituŃii politice. Bucureşti: Europa Nova, 1996
Ion Deleanu.- InstituŃii şi proceduri constituŃionale. Arad: Servo-Sat, 2000
Ion Deleanu.- JustiŃia constituŃională. Bucureşti: Lumina Lex, 1995
Tudor Drăganu.- DeclaraŃiile de drepturi şi repercusiunile lor asupra dreptului internaŃional
public.Bucureşti, Lumina Lex, 1998
Victor Duculescu.- Drept constituŃional comparat. Bucureşti: Lumina Lex, 1998, 2001
Antonie Iorgovan.- Drept constituŃional şi instituŃii politice. Partea generală. Bucureşti: Galeriile Jean-Louis
Calderon, 1994
Ioan Muraru, Mihai Constantinescu.- Curtea ConstituŃională a României.Bucureşti: Albatros, 1997
Ioan Muraru, Gh. Iancu, ConstituŃiile române. R.A. Monitorul Oficial, Bucureşti, 1995
ConstituŃia de la 1923 în dezbaterea contemporanilor, Bucureşti, Humanitas, 1991
Ovidiu łinca.-ConstituŃii. Bucureşti: Oscar Print, 1997
3
CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN DREPTUL CONSTITUłIONAL
§1. NoŃiuni introductive despre stat şi drept
Statul şi determinările sale au constituit obiect de studiu pentru ştiinŃele umane încă din antichitate. Statul
este o formă organizată a unei comunităŃi umane, dotată cu anumite atribute care îi conferă un statut aparte.
Dreptul este un fenomen complex, indispensabil în orice organizare socială: ubi societas, ibi ius. Termenul
„drept” cunoaşte mai multe declinări: drept obiectiv, drept subiectiv, drept pozitiv.
Dreptul obiectiv formează un sistem structurat în jurul clasicei distincŃii drept public – drept privat.
Dreptul public cuprinde ansamblul normelor juridice care vizează organizarea statală, colectivităŃile publice
şi raporturile acestora cu celelalte subiecte de drept, atunci când aceste raporturi privesc exercitarea unor
prerogative ale puterii publice. Dreptul privat cuprinde normele juridice care reglementează mai ales
raporturile dintre particulari.
Unul dintre criteriile utilizate pentru a distinge raporturile de drept public de cele de drept privat este
criteriul „material” sau al interesului. Un alt criteriu de identificare a raporturilor de drept public este cel
„organic” sau al calităŃii şi poziŃiei subiectelor acestora.
Sistemul dreptului cuprinde ansamblul ordonat şi structurat al instituŃiilor juridice şi al ramurilor de drept,
aflate în interacŃiune sistemică. Structura sistemului unitar de drept este determinată de obiectul
reglementării juridice, adică de specificul relaŃiilor sociale ce sunt reglementate prin normele juridice.
Dreptul constituŃional aparŃine în mod axiomatic dreptului public, ocupând un loc aparte în cadrul întregului
sistem de drept.
§2. Dreptul constituŃional – ramură a dreptului public
Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu definesc dreptul constituŃional ca fiind acea ramură a dreptului
unitar român, formată din normele juridice care reglementează relaŃiile sociale fundamentale ce apar în
procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării statale a puterii.
Putem defini, aşadar, dreptul constituŃional, ca fiind ansamblul normelor juridice având ca obiect
raporturile sociale fundamentale ce iau naştere, se modifică şi se sting în sfera instaurării, menŃinerii şi
exercitării puterii publice ca putere statală. Prin obiectul său de reglementare, este neîndoielnică
apartenenŃa dreptului constituŃional la categoria dreptului public, în cadrul sistemului unitar de drept.
Dreptul constituŃional nu trebuie confundat, însă, cu ConstituŃia. ConstituŃia este legea fundamentală
a unui stat şi reprezintă doar unul din izvoarele dreptului constituŃional. Mai mult decât atât, dreptul
constituŃional există şi acolo unde nu există o constituŃie în sensul formal al termenului.
Conceptul de instituŃii politice este corelat cu dreptul constituŃional deoarece se referă la organele
puterii politice, precum şi la normele care reglementează realizarea acestei puteri.
§3. ParticularităŃile raporturilor şi normelor de drept constituŃional
3.1. Raporturile de drept constituŃional

Delimitarea dreptului constituŃional de celelalte ramuri de drept şi identificarea locului său în cadrul
sistemului de drept este posibilă prin determinarea particularităŃilor raporturilor şi normelor ce alcătuiesc
această ramură de drept. Acest criteriu de identificare este denumit criteriul obiectului reglementării
4
juridice. Alături de acesta, mai putem utiliza şi criteriile metodei reglementării şi al interesului guvernanŃilor
(Ioan Muraru).
Unele dificultăŃi de identificare a raporturilor de drept constituŃional pot proveni din existenŃa, în
ConstituŃiile contemporane, a unor norme care aparŃin şi altor ramuri de drept. Există raporturi de drept
constituŃional propriu-zise sau specifice, care formează obiect de reglementare numai pentru normele de
drept constituŃional şi raporturi cu o dublă natură juridică, de drept constituŃional şi de o altă ramură de
drept (civil, dreptul muncii, dreptul familiei etc.).
Subiectele raporturilor de drept constituŃional prezintă şi ele unele particularităŃi. Astfel, unul dintre
subiectele raportului de drept constituŃional este întotdeauna fie statul, fie deŃinătorul puterii publice, fie un
organ reprezentativ. Aşadar, subiectele raporturilor de drept constituŃional sunt: poporul – deŃinătorul
suveranităŃii, statul, organele statului, partidele, formaŃiunile politice şi alte organizaŃii politice, cetăŃenii luaŃi
individual, grupurile de cetăŃeni, unităŃile administrativ-teritoriale.
3.2. Normele de drept constituŃional

Normele dreptului constituŃional sunt acele reguli de conduită general obligatorii, care reglementează relaŃii
sociale fundamentale ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii, norme cuprinse în
ConstituŃie, precum şi în celelalte acte normative – izvoare ale dreptului constituŃional.
Pe lângă trăsăturile generale ale normei juridice1, normele de drept constituŃional prezintă şi unele
trăsături specifice.
O altă discuŃie referitoare la specificul normelor de drept constituŃional are în vedere structura acestor
norme.
O ultimă precizare legată de particularităŃile normelor de drept constituŃional vizează clasificarea acestora,
după modul lor de aplicare. Astfel, întâlnim norme de drept constituŃional cu aplicaŃie mijlocită, adică acele
norme ce cuprind reglementări de principiu, iar aplicarea lor se face prin intermediul altor norme de drept
constituŃional sau aparŃinând altor ramuri de drept.
Normele de drept constituŃional cu aplicaŃie nemijlocită nu au nevoie de alte norme pentru a fi puse
în aplicare.
§4. Izvoarele dreptului constituŃional
În teoria dreptului este consacrată distincŃia dintre izvoarele materiale şi izvoarele formale ale dreptului.
Dacă prin izvoare materiale ale dreptului înŃelegem totalitatea condiŃiilor vieŃii social-economice şi politice
care determină existenŃa normei juridice, izvoarele formale sunt acele forme de exprimare a dreptului, adică
modalităŃile de instituire sau recunoaştere a normelor juridice de către stat.
Pentru identificarea sferei izvoarelor dreptului constituŃional, trebuie avute în vedere două criterii:
cel al autorităŃii emitente şi cel al conŃinutului normativ al actului analizat. Aplicând primul criteriu,
constatăm că izvoarele dreptului constituŃional sunt, de regulă, adoptate de organele reprezentative sau în
temeiul abilitării date de acestea. Sub aspectul celui de-al doilea criteriu sau al obiectului de reglementare,
pentru a fi izvor de drept constituŃional, un act normativ trebuie să reglementeze raporturi sociale
fundamentale ce apar în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii publice.
§5. Locul dreptului constituŃional în sistemul dreptului
Sistemul unitar de drept este structurat şi sistematizat într-o ierarhie a ramurilor dreptului, ierarhie alcătuită
în funcŃie de o serie de criterii: importanŃa relaŃiilor sociale reglementate de normele unei anumite ramuri de
drept, poziŃia izvoarelor sale principale. Aplicând aceste criterii, vom constata că dreptul constituŃional ocupă
primul loc în această ierarhie a ramurilor de drept. Argumentele principale pentru susŃinerea acestei afirmaŃii
sunt:
a) normele dreptului constituŃional reglementează acele relaŃii sociale fundamentale ce iau naştere,
se modifică şi se sting în procesul instaurării, menŃinerii şi exercitării puterii publice;
1
Analizate în detaliu în cursul de Teoria generală a dreptului.
5
b) normele dreptului constituŃional sunt cuprinse în actele normative cu cea mai mare forŃă juridică,
sau actele normative de reglementare primară: ConstituŃia, legile şi actele normative cu forŃa juridică egală
cu a legii.
Aşadar, dreptul constituŃional este ramura principală a sistemului unitar al dreptului românesc.
Întrebări şi cerinŃe pentru autoevaluare minimală:
1.DefiniŃi statul şi dreptul.

2.Care sunt criteriile distincŃiei drept public – drept privat?
3. DefiniŃia şi sensurile noŃiunii de drept constituŃional.
4. Care sunt trăsăturile raporturilor de drept constituŃional?
5. EnumeraŃi şi descrieŃi subiectele raporturilor de drept constituŃional.
6. Care sunt izvoarele dreptului constituŃional?
7. DaŃi exemple, din ConstituŃia României, de norme de drept constituŃional cu aplicaŃie
mijlocită şi respectiv cu aplicaŃie nemijlocită.
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ:
Bianca SELEJAN-GUłAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura UniversităŃii

„Lucian Blaga” din Sibiu, 2004
BIBLIOGRAFIE SUPLIMENTARĂ:
Mircea DJUVARA, Teoria generală a dreptului. Drept raŃional, izvoare şi drept pozitiv. Editura
ALL, Bucureşti, 1995
Cristian IONESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997
Antonie IORGOVAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Teoria generală. Editura Galeriile
J.-L.Calderon, Bucureşti, 1994
Ioan MURARU, Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. 1. Editura
All Beck, Bucureşti, 2003
CAPITOLUL 2 – TEORIA CONSTITUłIEI

§1. ApariŃia şi evoluŃia noŃiunii de ConstituŃie
NoŃiunea de constituŃie a avut o evoluŃie sinuoasă şi interesantă. Termenul îşi are originea în limba latină,
constitutio însemnând aşezare cu temei, stare a unui lucru. În dreptul roman din perioada imperială, cuvântul
constitutio desemna legile care proveneau de la împărat. În perioada Evului Mediu, termenul de constituŃie
apare cu precădere în limbajul ecleziastic, pentru a desemna unele reguli monahale.
Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea şi din secolul al XVIII-lea, noŃiunea de constituŃie dobândeşte
sensul consacrat şi astăzi, şi anume acela de act sau lege prin care se reglementa organizarea şi funcŃionarea
statului, cu limitarea puterii monarhului şi cu garantarea anumitor drepturi şi libertăŃi ale individului. Acest
mod de a concepe şi de a utiliza termenul de ConstituŃie rezultă clar din DeclaraŃia franceză a drepturilor
omului şi ale cetăŃeanului din 1789, în care se preciza că „orice societate în care garanŃia drepturilor nu
este asigurată, nici separaŃia puterilor stabilită, nu are constituŃie” (art. 16). Prin aceasta, constituŃia
devine indisolubil legată de ideea de democraŃie: ea înseamnă „limitarea puterii guvernanŃilor” , astfel încât
aceştia nu pot funcŃiona decât cu acordul celor guvernaŃi.
Atunci când procedează la adoptarea sau la modificarea ConstituŃiei, puterea constituantă este, de regulă,
obligată să respecte anumite formalităŃi procedurale mai complicate decât formalităŃile pe care sunt Ńinute
6
să le respecte adunările legiuitoare obişnuite atunci când adoptă legi ordinare (aşa-numitele modalităŃi de
instituire a rigidităŃii constituŃionale).
§2. ConstituŃia cutumiară şi ConstituŃiile scrise
ConstituŃia cutumiară sau nescrisă se întâlneşte într-un număr restrâns de state (Marea Britanie, Israel,
Noua Zeelandă). Termenul de „constituŃie cutumiară” nu este folosit într-un sens strict, deoarece, de cele
mai multe ori, acest tip de constituŃie este alcătuit dintr-o varietate de norme, atât cutumiare, cât şi scrise.
ConstituŃiile scrise au fost adoptate de majoritatea statelor. Ele apar sub forma unui act unic, unitar şi
sistematic, care cuprinde principalele norme de organizare a statului.
Primele constituŃii scrise au fost constituŃiile noilor state constituite în timpul războiului de
independenŃă dus de coloniile nord-americane împotriva metropolei britanice. Statul Virginia a adoptat prima
ConstituŃie la 29 iunie 1776, urmată de ConstituŃia statului New Jersey, în anul 1777 şi de celelalte constituŃii
ale fostelor colonii engleze din America de Nord, adoptate până la constituirea ConfederaŃiei celor 13 state
nord-americane, în 1777. Aceste constituŃii sunt socotite ca reprezentând primul val al constituŃionalismului.
§3. DefiniŃia ConstituŃiei
NoŃiunea de ConstituŃie poate fi definită în funcŃie de elementele sale de conŃinut din diferitele etape ale
evoluŃiei constituŃionale. Cu toate acestea, în toate definiŃiile ConstituŃiei se menŃin unele constante precum
lege fundamentală, forŃă juridică superioară, principiile organizării puterii şi a statului etc.
Multe dintre definiŃiile ConstituŃiei au în vedere nu numai elementele de conŃinut ale noŃiunii, ci şi
exigenŃele formei pe care o îmbracă ConstituŃia şi ale procedurii speciale de adoptare – criteriul formal al
definirii ConstituŃiei. Se vorbeşte, astfel, despre o constituŃie materială şi despre o constituŃie formală.
43. În sens material, ConstituŃia reprezintă ansamblul de norme ce reglementează o anumită categorie de
relaŃii sociale.
În sens formal, ConstituŃia este actul distinct, cu valoare de lege fundamentală, în care sunt incluse
aceste norme. Trebuie precizat că fiecare stat are o constituŃie în sens material, chiar dacă îi lipseşte
constituŃia în sens formal.
O definiŃie completă a ConstituŃiei trebuie să însumeze atât criteriul material, cât şi pe cel formal:
ConstituŃia este legea fundamentală a statului, adică actul normativ cu forŃă juridică superioară tuturor
celorlalte acte normative, care reglementează acele relaŃii sociale fundamentale, esenŃiale în procesul
de instaurare, menŃinere şi exercitare a puterii statale.
§4. Adoptarea şi modificarea ConstituŃiilor
4.1. Adoptarea ConstituŃiei

Unul din elementele definitorii ale ConstituŃiei este procedura distinctă de adoptare. Această procedură, de o
anumită solemnitate, conferă ConstituŃiei, din punct de vedere formal, caracterul de lege fundamentală. În
doctrină s-a subliniat că procesul de adoptare a ConstituŃiei cuprinde o serie de etape: iniŃiativa adoptării
constituŃiei, adoptarea de către autoritatea competentă în diverse moduri de adoptare.
ConstituŃiile acordate (denumite şi constituŃii octroiate2 sau charte concedate) erau constituŃii adoptate de
către monarh, în temeiul puterii sale absolute, prin care recunoaşte anumite drepturi (de regulă, constrâns de
anumite împrejurări istorice). ConstituŃia-statut sau constituŃia plebiscitară este o variantă a constituŃiei
acordate, prin aceea că este adoptată tot de monarh, însă este supusă ratificării prin plebiscit. ConstituŃia-
pact este considerată un contract („pact” ) între monarh şi popor, acesta din urmă reprezentat de parlament.
ConstituŃia-convenŃie este adoptată de o adunare specială, denumită convenŃie şi exprima „convenŃia”
dintre membrii societăŃii cu privire la exercitarea puterii. Un tip special al constituŃiei-convenŃie este
constituŃia-referendum. De fapt, este vorba despre o consolidare a legitimităŃii constituŃiei prin supunerea
ei spre ratificare poporului, prin referendum, după adoptarea de către convenŃie sau adunarea constituantă.
ConstituŃia parlamentară este opera parlamentelor, fără consultarea ulterioară a poporului.
2
De la verbul francez octroyer - a acorda.
7
4.2. Modificarea ConstituŃiei

Problema modificării ConstituŃiei prezintă o importanŃă deosebită, atât din punct de vedere teoretic, cât şi
practic, dată fiind poziŃia privilegiată a ConstituŃiei în sistemul dreptului: relaŃia dintre competenŃa de
adoptare şi cea de modificare a ConstituŃiei, procedura de modificare, clasificarea constituŃiilor după modul
de modificare.
Determinantă pentru analiza diferitelor tipuri de competenŃe şi proceduri de modificare a ConstituŃiei este
tipologia ConstituŃiilor, după modul de modificare, în constituŃii flexibile sau suple şi constituŃii rigide.
Trebuie precizat de la bun început că, de regulă, în virtutea principiului simetriei juridice, procedura de
modificare a ConstituŃiei este identică cu procedura de adoptare a acesteia.
ConstituŃiile flexibile sunt acele constituŃii care pot fi modificate cu uşurinŃă, de către una din puterile
constituite (de regulă, de către puterea legislativă), urmând procedura legislativă ordinară. ConstituŃiile
rigide sunt cele a căror modificare nu poate fi realizată decât de o anumită autoritate, după o procedură
diferită de cea de modificare a legilor ordinare. Majoritatea constituŃiilor scrise fac parte din această
categorie.
Revizuirea ConstituŃiei României

ConstituŃia României include, în titlul VII, regulile privitoare la revizuirea constituŃională. Sub aspectului
modului de modificare, ConstituŃia României este o constituŃie rigidă, conŃinând atât limitări de formă, cât şi
de fond în ce priveşte revizuirea.
§5. ConŃinutul ConstituŃiei. Blocul constituŃionalităŃii
60. ConstituŃia în sens formal este, după cum am arătat, un document scris, elaborat într-o formă sistematică,
ce cuprinde norme având ca obiect reglementarea celor mai importante relaŃii sociale. Se pune, totuşi,
problema de a şti care sunt elementele de conŃinut necesare pentru o ConstituŃie, sau care trebuie să fie
conŃinutul normativ al ConstituŃiei. Pentru determinarea conŃinutului normativ al constituŃiei, trebuie
avută, din nou, în vedere, distincŃia dintre constituŃie în sens material şi constituŃie în sens formal. ConŃinutul
normativ al constituŃiei face trimitere la noŃiunea de constituŃie în sens material, a cărei alcătuire variază în
funcŃie de evoluŃia societăŃii.
Astfel, din punct de vedere material, orice constituŃie va cuprinde, în primul rând, regulile referitoare
la organizarea şi exercitarea puterii publice. Pe lângă acestea, constituŃiile moderne includ şi o serie de
prevederi care exced sferei organizării şi exercitării propriu-zise a puterii: norme ce stabilesc anumite
principii ale vieŃii social-economice şi, nu în ultimul rând, aşa-numitele „declaraŃii de drepturi” sau
dispoziŃiile ce garantează drepturile şi libertăŃile fundamentale ale cetăŃenilor.
Nu toate constituŃiile formale includ astfel de declaraŃii de drepturi. ConstituŃia FranŃei din 1958,
astăzi în vigoare, nu are un astfel de capitol. De aceea, doctrina franceză şi jurisprudenŃa Consiliului
ConstituŃional francez au dezvoltat un concept specific sistemului constituŃional al FranŃei, cel de bloc al
constituŃionalităŃii.
Blocul constituŃionalităŃii reprezintă totalitatea normelor cu valoare constituŃională, respectiv ConstituŃia şi

alte norme cărora ea le recunoaşte această valoare.
Conceptul de bloc al constituŃionalităŃii a apărut ca urmare a unei decizii celebre a Consiliului
ConstituŃional francez (decizia din 16 iulie 1971 privind libertatea de asociere), decizie prin care Consiliul a
acordat forŃă constituŃională deplină preambulului ConstituŃiei din 1958, mai precis acelor prevederi ale
preambulului care trimit la DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului din 1789 şi la Preambulul
ConstituŃiei franceze din 1946.
§6. SupremaŃia ConstituŃiei
SupremaŃia ConstituŃiei implică subordonarea autorităŃilor publice, în special a legiuitorului, faŃă de

constituŃie, ceea ce îi conferă acesteia eficienŃa necesară realizării imperativelor statului de drept, cu
precădere a celui privind garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale. Aceasta pentru că, “pentru a fi în
prezenŃa unui stat de drept, este necesar să existe un sistem legislativ călăuzit de preocuparea constantă de a
ocroti personalitatea umană în integralitatea ei” (Tudor Drăganu).
8
Principiul supremaŃiei constituŃiei implică o serie de consecinŃe de ordin juridic, atât în ceea ce priveşte
constituŃia însăşi, cât şi întregul sistem normativ.
SupremaŃia constituŃiei, ca principiu structurant al întregului sistem de drept, beneficiază şi de o serie de

garanŃii juridice extrem de importante într-un stat de drept. Subordonarea tuturor autorităŃilor publice faŃă
de dispoziŃiile constituŃionale este garantată de existenŃa unui control general al aplicării constituŃiei, prin
instituirea unor modalităŃi de verificare a condiŃiilor de fond şi de formă ale actelor emise de aceste autorităŃi.
1. DefiniŃi ConstituŃia, pe baza elementelor comune deduse din diferitele definiŃii exprimate în
doctrină.
2. Teoriile care au stat la baza concepŃiei actuale despre ConstituŃie.
3. Avantajele şi dezavantajele constituŃiilor scrise.
4. Avantajele şi dezavantajele constituŃiilor cutumiare.
5. EnumeraŃi tipurile de constituŃii după modul de adoptare; definiŃi şi exemplificaŃi fiecare tip.
6. Revizuirea ConstituŃiei României.
7. Care sunt principalele elemente de conŃinut normativ al ConstituŃiei României?
8. Ce este blocul constituŃionalităŃii?
9. Ce este supremaŃia ConstituŃiei, care sunt consecinŃele sale şi garanŃiile sale juridice?
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE:

Ion DELEANU, Tratat de drept constituŃional şi instituŃii politice. Editura Europa Nova,
Bucureşti, 1997
Tudor DRĂGANU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Tratat elementar. Vol. I. Editura
Lumina Lex, Bucureşti, 1998
J.L. Calderon, Bucureşti, 1994
Ioan MURARU, Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura
All Beck, Bucureşti, 2003
CAPITOLUL 3 – ELEMENTE DE ISTORIE CONSTITUłIONALĂ ÎN ROMÂNIA

MODERNĂ ŞI CONTEMPORANĂ
Naşterea constituŃiei şi a constituŃionalismului în România modernă aparŃine, fără drept de apel, sec. al XIX-
lea. Ea s-a datorat unei efervescenŃe doctrinar-programatice la nivelul elitei boiereşti cultivate în apusul
Europei şi s-a manifestat în cadrul unui proces de depăşire, treptată, a vechii structuri social-politice bazată
pe dominaŃia stărilor feudale privilegiate. În final, constituŃia şi-a dobândit locul firesc, suprem, în vârful
piramidei izvoarelor formale ale dreptului având un conŃinut determinat de coordonatele liberalismului
politic şi democraŃiei moderne. În aceste condiŃii, construcŃia constituŃională s-a raportat la principii esenŃiale
al constituŃionalismului modern ca separaŃia puterilor în stat, monarhia constituŃională, guvernământul
reprezentativ, responsabilitatea guvernamentală, garantarea libertăŃilor fundamentale ale omului şi
cetăŃeanului etc.
9
§1. Regulamentele Organice
Primele „aşezăminte” care şi-au asumat privilegiul organizării complexe şi sistematice a statului au fost cele
două Regulamente Organice intrate în vigoare în anii 1831-1832, în timpul celei de-a doua mari ocupaŃii
ruseşti (1828-1834). Evaluarea statutului lor de „prime constituŃii” ale Principatelor Române este un demers
complex ce trebuie să Ńină cont de criterii materiale şi formale. Raportate la criteriul material enunŃat de art.
16 al celebrei DeclaraŃii franceze a drepturilor omului şi cetăŃeanului – care impune, ca standarde unice
pentru existenŃa unei constituŃii – separaŃia puterilor în stat şi garantarea drepturilor omului, cele două acte
normative nu pot fi considerate nişte constituŃii. Ele nu garantează drepturile şi libertăŃile fundamentale ale
omului, iar schiŃarea formală a separaŃiei puterilor în stat va avea o cu totul altă finalitate funcŃională decât
limitarea puterii statale. Privite dintr-o perspectivă materială, tehnico-juridică, cele două Regulamente pot fi
considerate constituŃii deoarece, dincolo de încărcătura normativă excesivă aparŃinând dreptului
administrativ, civil, financiar şi procesual, ele cuprind (şi) norme juridice ce reglementează acele relaŃii
sociale fundamentale care sunt esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii. Abordarea
Regulamentelor dintr-o perspectivă formală ridică, din nou, semne de întrebare asupra calităŃii lor de
constituŃii.
§2. Proiecte de reformă constituŃională la 1848
RevoluŃia de la 1848 în łările Române, parte a fierberilor ce cuprinseseră întreaga Europă de la vest la est, s-
a înscris, din punct de vedere ideologic, în curentul de idei specific revoluŃionarilor europeni paşoptişti. Cu
toate acestea, circumstanŃele socio-politice, economice şi instituŃional-juridice din Principate nu numai că
justificau dinăuntru, cum susŃinea Nicolae Bălcescu, necesitatea reformelor, dar au aşezat şi accente
reformiste specifice în programele şi proiectele revoluŃionare româneşti. Acest lucru se explică prin faptul că,
în vestul Europei, mai ales în FranŃa – sursa permanentă de inspiraŃie a revoluŃionarilor români – elementele
burgheze reuşiseră încă de la începutul secolului să determine schimbări instituŃionale fundamentale, având
la bază, în mare parte, principiile revoluŃionare de la 1789. Spre deosebire de acestea, în łările Române de la
mijlocul sec. al XIX-lea, în ciuda reformelor introduse prin Regulamentele Organice, mai funcŃionau încă
instituŃiile specifice feudalismului. De aceea, programele de reformă, petiŃiile de drepturi şi proiectele de
constituŃie ale anului 1848 românesc urmăreau, în marea lor majoritate, să reformeze din temelie societatea şi
statul român, pornind de la prerogativele şi modul de alegere al domnului până la raporturile dintre Ńărani şi
proprietari.
Viziunea revoluŃiei muntene asupra organizării statului şi raporturilor acestuia cu cetăŃeanul s-a conturat,
lingvistic şi structural în cadrul a o serie de petiŃii şi proclamaŃii (petiŃia anonimă din aprilie 1848, broşura Ce
sunt meseriaşii?) ce au culminat cu ProclamaŃia de la Islaz din iunie 1848. Toate acestea se constituiau ca un
răspuns reformator dat neclarităŃii şi conservatorismului regimului regulamentar a cărui ordine
constituŃională se dorea a fi înlăturată.
În comparaŃie cu programele revoluŃionare muntene, cele moldovene s-au remarcat, în genere, printr-o
moderaŃie care urmărea să recupereze aspectele pozitive ale ordinii constituŃionale regulamentare. FaŃă de
acestea contrasta flagrant, prin modernitatea limbajului, a structurii tehnico-juridice şi a principiilor
constituŃionale, Proiectul de constituŃie pentru Moldova, elaborat de M. Kogălniceanu la 1848.
§3. Divanurile ad-hoc (1857)
Cu toate că menŃinea Principatele române sub suzeranitatea PorŃii otomane, Tratatul de la Paris din 30
martie 1856 “conserva” acestora o administraŃie independentă şi naŃională precum şi deplina libertate a
cultelor, a legislaŃiei, a comerŃului şi navigaŃiei. Dând curs unei necesităŃi interne stringente de reformă a
Principatelor, tratatul propunea revizuirea tuturor legilor şi statutelor în vigoare.
În cadrul unei formule organizatorice ce recupera, cel puŃin structural, dacă nu şi funcŃional, adunarea de
stări a întregii naŃiunii politice (incluzând şi Ńărănimea), lucrările divanurilor ad-hoc au fost marcate de
spiritul mişcării unioniste, de dorinŃa construirii unui stat naŃional unitar modern bazat pe principiile
liberalismului burghez, dar şi pe ideea păstrării tradiŃiei instituŃionale româneşti, acolo unde era necesar.
10
DeputaŃii munteni şi, mai ales, cei moldoveni s-au exprimat, într-un limbaj juridic ce demonstra
influenŃele crescânde ale constituŃionalismului franco-belgian, în favoarea unor principii care reiterau, în
genere, refrenele reformiste de la 1848: monarhia constituŃională ereditară rezervată unei dinastii domnitoare
europene, separaŃia puterilor în stat, regim parlamentar, bazat pe inviolabilitatea şi iresponsabilitatea
monarhului şi pe responsabilitatea ministerială, reprezentanŃă naŃională organizată, conform tradiŃiei,
unicameral şi recrutată cenzitar, egalitatea în faŃa legii, egalul acces în funcŃiile publice, descentralizarea
administrativă, garantarea de drepturi şi libertăŃi.
§4. ConvenŃia de la Paris (7/19 august 1858)
Al treilea act cu valoare constituŃională din istoria modernă a românilor, ConvenŃia de la Paris realiza o
construcŃie instituŃională a Principatelor edificată ca un melanj ciudat între principiile constituŃionalismului
modern şi neo-absolutismul mascat în cadrul Regulamentelor Organice. Ea consacra perspectiva europeană
asupra organizării statelor româneşti, în conformitate cu recomandările Comisiei speciale şi cu doleanŃele
românilor, în măsura în care acestea au convenit intereselor puterilor garante. Raportat la doleanŃele
adunărilor ad-hoc, textul ConvenŃiei ilustrează încă o dată, în măsura în care cerinŃele românilor au foat prea
puŃin respectate, caraterul lor pur consultativ.
§5. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris
Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris – căruia i se adăuga, într-un tot organic, Legea electorală –
acordat de Cuza la 2/14 mai 1864 şi legitimat, în premieră, prin plebiscit, dădea concret viaŃă noului regim
autoritar. Executivului i se dădeau puteri suplimentare menite să limiteze puterile legislativului şi să permită
Domnului să legifereze singur atunci când era necesar: Domnul avea singur iniŃiativa legilor, se permitea
acestuia ca, până la convocarea noii Adunări, să dea, la propunerea Consiliului de Miniştri şi Consiliului de
stat, decrete cu putere de lege şi s-a dat în sarcina Guvernului dreptul de a întocmi regulamentele celor două
Camere.
§6. ConstituŃia de la 1/13 iulie 1866
Proiectul ConstituŃiei a fost votat de Adunarea constituantă la 29 iunie 1866, legea fundamentală rezultată a
fost promulgată la 30 iunie 1866 şi a intrat în vigoare la 1 iulie 1866. Rod al confruntărilor ideologice dintre
conservatori şi liberali, ConstituŃia din 1866 a consacrat, în cele din urmă, valorile liberalismului burghez, la
modă în Europa vremii. Acest lucru s-a datorat, în mare parte, şi surselor de inspiraŃie ale proiectului printre
care s-a situat, la loc de frunte, direct sau indirect, ConstituŃia belgiană de la 1831. Importul nu a constituit,
însă, un simplu exerciŃiu de copiere şi traducere ci o operă de selecŃie riguroasă determinată de factori
multipli în scopul adaptării ei cât mai bine unor tradiŃii şi realităŃi româneşti.
Tocmai de aceea, ea poate fi considerată, atât sub aspectul adoptării cât şi al structurii şi conŃinutului
ca fiind prima constituŃie a românilor, în sensul modern al conceptului. Ea garanta drepturile românilor
(titlul II) şi reglementa separaŃia puterilor statului (titlul III). Cu toate acestea, sub aspect substanŃial ea nu
era românească. Chiar dacă introducerea unor principii ale constituŃionalismului modern era necesară,
ConstituŃia a renunŃat la o serie din tradiŃiile constituŃionale româneşti.
§7. ConstituŃia din 29 martie 1923
Legea fundamentală a României Mari a fost adoptată la 26 şi 27 martie 1923 de către cele două camere ale
parlamentului majoritar liberal întrunite, după alegerile din 1922, ca adunări naŃionale constituante, a fost
promulgată de rege la 28 martie şi publicată în Monitorul Oficial la 29 martie 1923. În prezenŃa unei puteri
constituante originare, constituŃia era, formal, un nou act juridic fundamental. Deşi era necesară doar o
simplă modificare a constituŃiei existente, renunŃarea la mecanismele de revizuire prevăzute de constituŃia de
la 1866 a fost soluŃia cea mai potrivită contextului socio-politic de după unirea provinciilor istorice cu Ńara
mamă. Adoptarea, formală, a unei noi constituŃii a permis supunerea spre referendum a întregului text
constituŃional şi nu doar a articolelor modificate, cum ar fi fost normal în cazul revizuirii. Pe această cale,
noua organizare a statului a fost întemeiată, aşa cum şi-a propus I. I. C. Brătianu, pe o constituŃie ieşită din
voinŃa întregii Românii Mari.
Analizat pe fond, textul constituŃional de la 1923 nu reprezenta altceva decât o vastă revizuire a constituŃiei
de la 1866. Acest fapt este evidenŃiat de păstrarea în proporŃie de 60% a vechilor texte constituŃionale
11
precum şi a întregii structuri tehnico-juridice. Noutatea era legată de contextul social, politic şi economic
apărut după primul război mondial şi după realizarea Marii Uniri. Tocmai de aceea, noul text constituŃional a
recuperat într-o structură unitară toate modificările aduse, mai ales în timpul războiului, ConstituŃiei din 1866
dar a marcat şi o reaccesare a surselor belgiene tradiŃionale de inspiraŃie, conturate acum sub forma
ConstituŃiei din 25 februarie 1885.
§8. ConstituŃia din 27 februarie 1938
Lovitura de stat de la 10 februarie 1938 punea punct celor 72 de ani de firavă democraŃie parlamentară
românească. “Era nouă” a României, inaugurată acum, urma să se realizeze prin aşezarea unor noi baze
constituŃionale care să corecteze greşelile trecutului. Greşelile trecutului se identificau cu regimul
parlamentar şi jocurile electorale murdare ale partidelor politice. În consecinŃă, acestea trebuiau desfiinŃate.
Noul regim politic avea la bază ideea de salvare a naŃiei, în consecinŃă, noua ConstituŃie a României trebuia
să reglementeze oficial un “Salvator” dotat cu puterile necesare înfăptuirii operei de regenerare şi de
promovare a “intereselor permanante ale patriei”.
Primul dintre “mijloacele eroice” de realizare a acestor obiective a fost adoptarea noii ConstituŃii, aprobată
printr-un plebiscit “organizat” la 24 februarie şi promulgată, în cadru festiv, la 27 februarie de către Carol al
II-lea. Pe bazele principiale stabilite de ConstituŃie, s-a recurs la cel de-al doilea mijloc: la 31 martie 1938 s-
au dizolvat toate asociaŃiunile, grupările şi partidele politice din România. “…AgitaŃiile exagerate,
dezlănŃuite de patimi şi violenŃe, în care degenerase viaŃa de partid în timpul din urmă” reprezentau pretextul
renunŃării la viaŃa parlamentară dominată, de la 1859, de partidele politice.
§9. Dictatura antonesciană (septembrie 1940 – august 1944)
Prin Decretele-lege din 5, 6 şi 8 septembrie 1940 ale noului rege Mihai I, Preşedintele Consiliului de
miniştri, Generalul Ion Antonescu, era investit cu puteri depline pentru conducerea statului. În acelaşi timp,
prerogativele regelui erau atât de drastic restrânse încât rolul său în stat devenea mai mult decorativ, după
formula Regele nu domneşte şi nu guvernează. Se crea astfel o nouă ordine constituŃională, cu caracter de
permanenŃă, aprobată prin plebiscit de către români. Ca urmare, sub aspectul adoptării lor şi sub aspect
material, toate aceste acte normative care reglementau organizarea modul de organizare şi exercitare a
puterii aveau un caracter constituŃional.
§10. Repunerea în vigoare a ConstituŃiei din 1923
Actul de la 23 august 1944 şi arestarea mareşalului Antonescu au marcat sfârşitul dictaturilor de dreapta şi
au deschis calea reinstaurării democraŃiei parlamantare interbelice. Prin decretul-lege nr. 1626 din 31 august
1944 se restaurau cele două elemente fundamentale ale constituŃionalismului modern: drepturile românilor,
aşa cum erau ele garantate de constituŃiile din 1866 şi 1923, şi separaŃia puterilor în stat aşa cum erau ele
reglementate de ConstituŃia din 1923. Se excepta de la prevederile ConstituŃiei din 1923 organizarea
reprezentanŃei naŃionale ce urma a se realiza printr-un decret al Consiliului de miniştri. Până în acel moment,
separaŃia puterilor era suspendată deoarece regele, titularul puterii executive, urma să exercite şi puterea
legislativă, la propunerea guvernului.
§11. Legea nr. 363/1947 pentru constituirea statului român în Republica Populară Română
La 30 decembrie 1947 a fost proclamată, prin Legea nr. 363/1947, Republica Populară Română, trecându-se,
astfel, la o nouă organizare statală: statul român a devenit un stat de tip socialist, de „dictatură a clasei
muncitoare”.
Articolul 1 al legii arăta că Adunarea DeputaŃilor ia act de abdicarea Regelui Mihai I, pentru el şi
urmaşii săi, iar articolul 3 stabilea că „România este Republică Populară”. Prin art. 2, „ConstituŃia din 1866
cu modificările din 29 martie 1923 şi acelea din 1 septembrie 1944 şi următoarele, se abrogă”, urmând ca,
potrivit art. 5, adunarea constituantă să hotărască asupra noii constituŃii.
12
§12. ConstituŃiile comuniste
După 30 decembrie 1947, instaurarea unei noi forme de guvernământ – cea republicană – a impus elaborarea
unei noi constituŃii care să reflecte schimbarea ordinii constituŃionale materiale. ConstituŃia din 1948 a
deschis şirul constituŃiilor socialiste ale României, care au fundamentat, pe parcursul a peste 40 de ani,
regimurile totalitare şi antidemocratice de tip comunist, care au culminat cu dictatura personală, bazată pe
cultul deşănŃat al personalităŃii, a lui Nicolae Ceauşescu.
12.1. ConstituŃia din 1948
Această primă constituŃie socialistă a României a fost adoptată de Marea Adunare NaŃională, aleasă în urma
autodizolvării vechii Adunări a DeputaŃilor (autodizolvare impusă de Legea nr. 32 din 24 februarie 1948).
Proiectul de constituŃie a fost luat în discuŃie de Marea Adunare NaŃională la 6 aprilie 1948, iar la 13 aprilie,
cu o uimitoare rapiditate, a şi fost adoptată noua constituŃie.
Utilizând un limbaj emfatic, specific propagandei comuniste a vremii, de inspiraŃie sovietică, noua
ConstituŃie proclama existenŃa statului „popular”, unitar, independent şi suveran (deşi România se afla sub
ocupaŃia trupelor sovietice, în urma Acordului de armistiŃiu încheiat cu Uniunea Sovietică), stat ce a luat
naştere „prin lupta poporului împotriva fascismului, reacŃiunii şi imperialismului”.
Prin celelalte titluri se organiza aparatul de stat. „Organul suprem al puterii de stat” era Marea Adunare
NaŃională a Republicii Populare Române, care era şi unicul organ legislativ al Ńării. Organul suprem executiv
era Guvernul (Consiliul de Miniştri), numit de Marea Adunare NaŃională.
Această constituŃie, adoptată la 24 septembrie 1952, a reprezentat o reflectare a evoluŃiilor – dacă se pot
numi astfel – înregistrate în viaŃa social-politică a României după 1948, menŃinând şi dezvoltând principiile
constituŃionale cuprinse în ConstituŃia din 1948. În perioada 1948-1952 fuseseră luate o serie de măsuri
pentru instaurarea proprietăŃii socialiste, prin naŃionalizarea mijloacelor de producŃie, etatizarea băncilor,
instituirea monopolului statului asupra comerŃului exterior şi a controlului etatic în comerŃul intern ş.a.
ConstituŃia din 1952 proclamă pentru prima dată „rolul conducător al clasei muncitoare” şi al
partidului comunist. De asemenea, art. 6 al constituŃiei stabilea că „fundamentul formaŃiunii social-
economice socialiste este proprietatea socialistă asupra mijloacelor de producŃie (...). În formaŃiunea
socialistă a economiei naŃionale este lichidată exploatarea omului de către om”.
ConstituŃia din 21 august 1965 a reprezentat consacrarea regimului totalitar în România, regim bazat pe
desfiinŃarea proprietăŃii private, pe instaurarea partidului unic ca „forŃă politică conducătoare” şi pe grava
violare a drepturilor şi libertăŃilor care, paradoxal, erau „generos” proclamate de textul constituŃional. Prin
această constituŃie, statul primea o nouă denumire – Republica Socialistă România (RSR) – şi era proclamat
„stat al oamenilor muncii de la oraşe şi sate”. Limbajul textului constituŃional se situează în sfera aberantei
construcŃii politice a regimului totalitar: „întreaga putere în RSR aparŃine poporului liber şi stăpân pe soarta
sa”; „puterea poporului se întemeiază pe alianŃa muncitorească-Ńărănească”; „în RSR, forŃa politică
conducătoare a întregii societăŃi este Partidul Comunist Român”; „cetăŃenii cei mai înaintaŃi şi mai conştienŃi
din rândurile muncitorilor, Ńăranilor, intelectualilor şi ale celorlalte categorii de oameni ai muncii se unesc în
Partidul Comunist Român, cea mai înaltă formă de organizare a clasei muncitoare, detaşamentul ei de
avangardă”. Nu este surprinzător că pe baza unui asemenea act care cu greu poate fi încadrat în noŃiunea
modernă de constituŃie – cea care asigură garanŃia drepturilor şi separaŃia puterilor – s-a edificat cel mai
atroce regim totalitar din estul Europei în acea vreme.
§13. Acte constituŃionale din perioada decembrie 1989 – decembrie 1991
RevoluŃia din decembrie 1989 a însemnat, pentru România, ieşirea de după „cortina de fier” – ultima dintre
Ńările blocului comunist european – şi intrarea în lunga „perioadă de tranziŃie” care se va încheia odată cu
integrarea în Uniunea Europeană.
13
În perioada 22 decembrie 1989 – 21 noiembrie 1991 au fost adoptate, la început de către organele
puterii revoluŃionare şi apoi de către primul parlament ales după revoluŃie, o serie de acte cu caracter
constituŃional, marcând trecerea la o nouă ordine constituŃională ce a culminat cu adoptarea ConstituŃiei din
1991:
- Comunicatul către Ńară al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale, din 22 decembrie 1989;
- Decretul Lege nr. 2 privind constituirea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Frontului Salvării
NaŃionale şi a consiliilor teritoriale ale Frontului Salvării NaŃionale;
- Decretul-lege nr. 8 din 31 decembrie 1989 privind înregistrarea şi funcŃionarea partidelor politice
şi a organizaŃiilor obşteşti în România;
- Decretul-lege nr. 6/1990 pentru abolirea pedepsei cu moartea;
- Decretul-lege nr. 81 privind Consiliul Provizoriu de Uniune NaŃională;
- Decretul-lege nr. 92 din 14 martie 1990 privind alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui
României.
1. IdentificaŃi particularităŃile constituŃiilor şi actelor cu caracter constituŃional analizate, prin

prisma definiŃiei şi trăsăturilor generale ale constituŃiei.

ConstituŃia de la 1923 în dezbaterea contemporanilor. Editura Humanitas, Bucureşti, 1991

Angela BANCIU, Istoria constituŃională a României. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001
Tudor DRĂGANU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Tratat elementar. Vol. 1. Editura
Victor DUCULESCU, ConstanŃa CĂLINOIU, Georgeta DUCULESCU, CrestomaŃie de drept
constituŃional. Vol. I. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998
Manuel GUłAN, Istoria administraŃiei publice româneşti. Editura UniversităŃii „Lucian Blaga”
din Sibiu, 2003
Manuel GUłAN, Istoria dreptului românesc. Editura UniversităŃii „Lucian Blaga” din Sibiu, 2004
Cristian IONESCU, Dezvoltarea constituŃională a României. Acte şi documente. Editura Lumina
Lex, Bucureşti, 1998
CAPITOLUL 4 - JUSTIłIA CONSTITUłIONALĂ

§1. NoŃiunea de justiŃie constituŃională. NoŃiunea de control al constituŃionalităŃii legilor
NoŃiunea de justiŃie constituŃională desemnează ansamblul instituŃiilor, procedurilor şi tehnicilor prin care
este asigurată supremaŃia ConstituŃiei.
§2. Tipologia formelor de control al constituŃionalităŃii legilor
Controlul constituŃionalităŃii legilor poate fi definit ca activitatea organizată de verificare a conformităŃii

legilor cu ConstituŃia. Controlul constituŃionalităŃii legilor se poate clasifica utilizând mai multe criterii.
După criteriul organelor competente a exercita controlul, distingem următoarele forme de control:
controlul exercitat de un organ politic, controlul exercitat de către instanŃele judecătoreşti şi controlul
exercitat de un organ unic, special şi specializat. Într-o altă opinie, după acest criteriu distingem două forme:
controlul exercitat de un organ politic şi controlul exercitat de un organ jurisdicŃional.
14
După criteriul momentului în care se exercită controlul, putem vorbi despre control anterior intrării în
vigoare a legii sau control posterior acestui moment.
După criteriul subiectelor cu drept de sesizare a jurisdicŃiei constituŃionale, distingem controlul la

iniŃiativa autorităŃilor publice şi controlul la iniŃiativa particularilor. Într-o altă opinie, se disting trei forme de
control: acŃiunea populară, controlul la sesizarea unei instanŃe ordinare şi controlul la sesizarea autorităŃilor
politice.
După criteriul modului de control, distingem controlul pe cale de acŃiune şi controlul pe cale de excepŃie.
După criteriul reglementării, distingem controlul explicit şi controlul implicit.
§3. Modele contemporane de control al constituŃionalităŃii legilor
În mod tradiŃional se disting două modele ale controlului constituŃionalităŃii legilor în statele contemporane:
modelul american şi modelul european. Doctrina a semnalat însă unele tendinŃe recente de formare a unor
noi modele, fie din punctul de vedere al situării geografice ( „modelul latino-american” ), fie din cel al
scopului controlului exercitat.
3.1. Modelul american al controlul constituŃionalităŃii legilor

Modelul american de control al constituŃionalităŃii legilor prezintă următoarele trăsături generale:
a) caracterul difuz şi descentralizat.
b) caracterul concret.
c) control de constituŃionalitate a posteriori
d) efectele deciziilor sunt exclusiv inter partes, legea declarată neconstituŃională fiind înlăturată de
la aplicare doar faŃă de părŃile procesului în care a fost ridicată chestiunea de neconstituŃionalitate.
În cadrul sistemului american de control al constituŃionalităŃii, rolul cel mai important aparŃine CurŃii
Supreme, plasate în vârful ierarhiei complexului sistem judiciar.
3.2. Modelul european al controlul constituŃionalităŃii legilor

3.2.1. Bazele teoretice
Naşterea şi dezvoltarea modelului european de control al constituŃionalităŃii legilor stă în mod incontestabil
sub semnul gândirii lui Hans Kelsen. Dacă modelul american s-a născut din necesităŃi practice şi în lipsa
oricărei prevederi constituŃionale exprese, modelul european este rodul unei munci teoretice a unui mare
jurist austriac, Hans Kelsen. Ordinea juridică, în viziunea lui Kelsen, nu este un sistem de norme juridice de
acelaşi rang, ci un edificiu cu mai multe etaje suprapuse, o piramidă sau ierarhie formată dintr-un anumit
număr de paliere sau de „straturi” de norme juridice, în vârful căreia se află ConstituŃia.
Varianta kelseniană de control al constituŃionalităŃii vizează crearea unui organ unic, special şi specializat în
exercitarea controlului, care să fie însă doar un legislator negativ, deci să nu poată interveni în opera
legislativă decât prin sancŃionarea eventualelor situaŃii de neconstituŃionalitate.
3.2.2. Caracteristicile modelului european de control al constituŃionalităŃii legilor
Modelul european de control al constituŃionalităŃii legilor presupune crearea unei instanŃe unice, speciale şi
specializate, însărcinate cu exercitarea controlului, şi denumită Curte sau Tribunal ConstituŃional.
Trăsături:
a) exercitarea controlului de constituŃionalitate de către o jurisdicŃie constituŃională
specializată, sau „monopolul controlului”.
Specificul modelului european apare şi în ceea ce priveşte modul de numire a membrilor
jurisdicŃiilor constituŃionale. Rolul principal în această numire o au autorităŃile politice.
b) Posibilitatea exercitării unui control abstract de constituŃionalitate
c) Posibilitatea autorităŃilor publice de a sesiza jurisdicŃia constituŃională.
d) Autoritatea absolută de lucru judecat a deciziilor CurŃilor constituŃionale şi efectul lor
obligatoriu erga omnes.
15
§4. JustiŃia constituŃională în România
Curtea ConstituŃională a României
Sediul materiei: ConstituŃia din 1991 şi Legea organică nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea
CurŃii ConstituŃionale, lege modificată şi republicată în 20043.
4.2.1. Natura juridică şi funcŃiile CurŃii ConstituŃionale

Controlul constituŃionalităŃii legilor este reglementat de titlul V (art 142-147) din ConstituŃia României,
precum şi de Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, cu modificările
din anii 1997 şi 2004. Curtea ConstituŃională şi-a adoptat şi Regulamentul de organizare şi funcŃionare.
Trăsături şi funcŃii ale CurŃii ConstituŃionale:

a) Curtea ConstituŃională este o autoritate publică politico-jurisdicŃională, care, în exercitarea
unora dintre atribuŃiile sale, are şi un rol politic;
b) Curtea ConstituŃională nu face parte din puterile statului, este o autoritate publică independentă;
c) Curtea ConstituŃională este unica autoritate de jurisdicŃie constituŃională din România.
d) Curtea ConstituŃională are ca funcŃie principală garantarea supremaŃiei ConstituŃiei, conform
art. 1 alin. 1 din Legea nr. 47/1992;
e) Curtea ConstituŃională sprijină buna funcŃionare a puterilor clasice, în cadrul raporturilor lor
constituŃinale bazate pe separaŃia şi echilibrul puterilor;
f) Curtea ConstituŃională este garantul drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor;
4.2.2. Organizarea CurŃii ConstituŃionale
Curtea ConstituŃională este formată din 9 judecători numiŃi pentru un mandat de 9 ani, fără posibilitatea de
prelungire sau de reînnoire a mandatului. Trei judecători sunt numiŃi de către Camera DeputaŃilor, trei de
către Senat şi trei de către Preşedintele României. Preşedintele CurŃii ConstituŃionale este ales dintre
judecătorii CurŃii, pentru un mandat de trei ani. Curtea ConstituŃională se reînnoieşte la fiecare trei ani cu
câte o treime.
ConstituŃia României prevede, în art. 143, condiŃiile care trebuie îndeplinite pentru a candida la
funcŃia de judecător al CurŃii ConstituŃionale.
În activitatea lor, judecătorii sunt independenŃi şi inamovibili pe durata mandatului. Ei nu pot fi traşi
la răspundere pentru opiniile şi voturile exprimate la adoptarea soluŃiilor. De asemenea, judecătorii CurŃii
ConstituŃionale nu pot fi trimişi în judecată penală sau contravenŃională decât cu aprobarea Biroului
permanent al Camerei DeputaŃilor, al Senatului sau a Preşedintelui României, după caz, şi la cererea
procurorului general.
4.2.3. AtribuŃiile CurŃii ConstituŃionale
173. AtribuŃiile CurŃii ConstituŃionale nu privesc doar controlul constituŃionalităŃii legilor, ci şi alte domenii,
aflate în strânsă legătură cu aplicarea şi respectarea ConstituŃiei. Potrivit art. 146 din ConstituŃie, Curtea
ConstituŃională are următoarele atribuŃii:
a) Exercită un control al constituŃionalităŃii legilor anterior promulgării acestora, în temeiul art. 146
lit. a din ConstituŃie.
b) Se pronunŃă din oficiu asupra iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei, în temeiul art. 146 lit. a din
ConstituŃie.
c) Exercită controlul de constituŃionalitate a tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale, în
temeiul art. 146 lit. b) al ConstituŃiei.
d) Exercită un control al constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului, în temeiul art. 146 lit. c)
din ConstituŃie.
3
Legea nr. 47/1992 a fost republicată în M.Of. nr. 643/16.07.2004.
16
e) Controlează constituŃionalitatea legilor şi ordonanŃelor posterior intrării lor în vigoare, în

conformitate cu art. 146 lit. d) din ConstituŃie.
f) SoluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională. Este o atribuŃie nou introdusă prin
revizuirea din 2003 şi este prevăzută de art. 146 lit. e) al ConstituŃiei.
g) Constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în funcŃia de Preşedinte al României şi
comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului.
h) Veghează la respectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a referendumului şi
confirmă rezultatele acestuia se exercită în temeiul art. 146 lit. i) din ConstituŃie şi al Legii nr.
3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.
i) Veghează la respectarea procedurii privind alegerea Preşedintelui României şi confirmă
rezultatele sufragiului .
j) Emite avizul consultativ privind suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României .
k) Verifică îndeplinirea condiŃiilor de exercitare a iniŃiativei legislative cetăŃeneşti prevăzute de
art. 74 din ConstituŃie.
l) Hotărăşte asupra contestaŃiilor ce au ca obiect constituŃionalitatea unui partid politic, în

conformitate cu prevederile art. 1(3), 8 şi 40 din ConstituŃie.
m) Îndeplineşte orice alte atribuŃii prevăzute de legea organică a CurŃii, potrivit art. 146 lit. l) din
ConstituŃie.
4.2.4. Procedura în faŃa CurŃii ConstituŃionale
Exercitarea atribuŃiilor CurŃii ConstituŃionale are loc în cadrul unor proceduri stabilite de Legea de
organizare şi funcŃionare a CurŃii şi detaliate în Regulamentul său de organizare şi funcŃionare. Potrivit art.16
din Legea nr. 47/1992 modificată prin Legea nr. 232/2004 şi republicată4, procedura jurisdicŃională se
completează cu regulile procedurii civile, în măsura în care ele sunt compatibile cu natura procedurii în faŃa
CurŃii ConstituŃionale. Compatibilitatea procedurii se stabileşte exclusiv de către Curte. Aceste reguli
procedurale vizează: sesizarea CurŃii ConstituŃionale, procedura prealabilă şedinŃelor, examinarea sesizării,
deliberarea, comunicarea actelor CurŃii, publicarea acestor acte.
Din reglementările constituŃionale şi legale se desprind unele reguli generale privind procedura în faŃa CurŃii
ConstituŃionale:
- controlul constituŃionalităŃii legilor exercitat de Curtea ConstituŃională este un control la sesizare şi
realizat în limitele acesteia;
- sesizarea CurŃii ConstituŃionale trebuie făcută în scris şi motivat;
- plenul CurŃii ConstituŃionale este legal constituit numai dacă sunt prezenŃi cel puŃin două treimi din
numărul judecătorilor;
- actele CurŃii ConstituŃionale se adoptă cu votul majorităŃii judecătorilor, cu excepŃia deciziilor
privind constituŃionalitatea iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei, care se adoptă cu o majoritate de două
treimi;
- şedinŃele CurŃii sunt publice, cu excepŃia cazului în care, pentru motive întemeiate, se hotărăşte
şedinŃa secretă;
- părŃile au acces la lucrările dosarului;
- autorităŃile publice, instituŃiile, regiile autonome, societăŃile comerciale şi orice alte organizaŃii au
obligaŃia să comunice CurŃii ConstituŃionale, la cererea acesteia, informaŃiile, documentele şi datele pe care
le deŃin;
- cererile adresate CurŃii ConstituŃionale sunt scutite de taxa de timbru.
Trebuie studiate, pe baza cursului tipărit:
1. Procedura în cazul controlului constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgare

2. Procedura controlului constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale
3. Procedura controlului posterior intrării în vigoare a legii: soluŃionarea excepŃiilor de
neconstituŃionalitate
4 În M.Of. nr. 643/16.07.2004
17
4. Procedura controlului constituŃionalităŃii iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei

5. Procedura controlului constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului
6. Procedura de soluŃionare a conflictelor juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice
7. Procedura de constatare a existenŃei împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei
de Preşedinte al României
8. Procedura în cazul judecării contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea unui partid politic
9. Procedura emiterii avizului pentru suspendarea din funcŃie a Preşedintelui României
4.2.4. Actele CurŃii ConstituŃionale
Potrivit ConstituŃiei, în exercitarea atribuŃiilor sale, Curtea ConstituŃională emite două feluri de acte: decizii
şi avize consultative. Legea nr. 47/1992, dezvoltând prevederile constituŃionale, stabileşte, în art. 11,
următoarele categorii de acte ale CurŃii ConstituŃionale: deciziile, hotărârile şi avizele.
1. Ce este justiŃia constituŃională?

2. Ce este controlul constituŃionalităŃii legilor?
3. IdentificaŃi trăsăturile fiecărui tip de control al constituŃionalităŃii legilor.
4. Modelul american de control al constituŃionalităŃii legilor.
5. Modelul european de control al constituŃionalităŃii legilor.
6. CaracterizaŃi controlul constituŃionalităŃii legilor în România potrivit ConstituŃiei din 1991.
7. Curtea ConstituŃională a României – natură juridică şi funcŃii.
8. Istoricul controlului constituŃionalităŃii legilor în România.
9. AnalizaŃi atribuŃiile CurŃii ConstituŃionale a României.
10. DescrieŃi procedura controlului constituŃionalităŃii legilor înainte de promulgare.
11. DescrieŃi procedura controlului constituŃionalităŃii legilor.
12. ComparaŃi cele două proceduri descrise mai sus.
13. Care sunt actele CurŃii ConstituŃionale şi în care atribuŃii ale acesteia se emit ele?
14. ConstituŃionalizarea dreptului – principala consecinŃă a controlului de constituŃionalitate.

Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, republicată în
Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 643/16 iulie 2004
Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU,

ConstituŃia României revizuită. Comentarii şi explicaŃii. Editura All Beck, Bucureşti, 2004
Tudor DRĂGANU, Drept constituŃional şi instituŃii politice.Tratat elementar.Vol. I. Editura
Ioan MURARU, Mihai CONSTANTINESCU, Curtea ConstituŃională a României. Editura
Albatros, Bucureşti, 1997
Ioan MURARU, Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Editura All
Beck, Bucureşti, 2003
18
CAPITOLUL 5 – TEORIA GENERALĂ A STATULUI

§1. DefiniŃia statului
Din perspectiva dreptului constituŃional, putem defini statul ca fiind puterea politică organizată
într-un anumit teritoriu, exercitată asupra unei comunităŃi organizate de persoane, distinct de
persoana guvernanŃilor şi având capacitatea de a-şi determina propria competenŃă (suveranitatea
internă şi externă).
Conceptul de stat are şi o semnificaŃie proprie dreptului internaŃional public. Astfel, statul apare ca
subiect de drept internaŃional şi este definit ca sumă a trei elemente: un teritoriu determinat, o populaŃie
stabilă şi capacitatea de a încheia relaŃii cu alte state sau suveranitatea externă.
§3. Elementele statului
Sensul larg al noŃiunii de stat, utilizat în special în dreptul internaŃional public, este acela de sumă a trei
elemente: teritoriul, populaŃia şi puterea de stat. Această accepŃiune interesează în mare măsură şi dreptul
constituŃional, datorită relaŃiei de condiŃionare dintre puterea instituŃionalizată statal şi celelalte două
elemente – teritoriul şi populaŃia.
3.1. Teritoriul
3.1.1. DefiniŃia şi elementele teritoriului
Teritoriul a mai fost denumit şi „elementul material” al statului. El poate fi definit ca acel cadru spaŃial,
geografic, în limitele căruia se exercită puterea instituŃionalizată statal. Suveranitatea teritorială reprezintă
dreptul de a exercita, în limitele spaŃiale determinate, funcŃiile statale, fără nici un fel de ingerinŃă din afară.
Delimitarea teritorială se realizează prin reglementarea frontierelor de stat. Teritoriul include, la rândul său,
mai multe elemente: solul, subsolul, spaŃiul aerian, apele interioare şi marea teritorială.
Alte elemente ale teritoriului, cu o mai mare importanŃă în dreptul internaŃional public, sunt: zona contiguă,
zona economică exclusivă şi platoul continental.
3.1.2. Caracteristicile teritoriului României
Potrivit art. 3 al ConstituŃiei din 1991, teritoriul României este inalienabil.

Art. 1 alin. 1 al ConstituŃiei consacră, între altele, şi caracterul indivizibil al statului. Acest caracter, prin
conotaŃia sa spaŃială, trimite la indivizibilitatea teritoriului statului.
O altă caracteristică juridică a teritoriului identificată în literatura juridică (Ioan Muraru, Simina Tănăsescu)
este egalitatea.
3.1.3. Organizarea administrativ-teritorială a României
Caracterul indivizibil al teritoriului nu împiedică stabilirea unor diviziuni administrative ale acestuia, în
scopul unei mai bune realizări a sarcinilor statului la nivel local. Organizarea administrativă a teritoriului
este, aşadar, delimitarea teritoriului în unităŃi administrative, în scopul realizării unitare a suveranităŃii
statului. În România, organizarea administrativ-teritorială se realizează pe baza ConstituŃiei şi a legii nr.
2/1968.
Potrivit art. 3 alin. 3 al ConstituŃiei, teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune,
oraşe şi judeŃe. În condiŃiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. Pe lângă ConstituŃie, organizarea
administrativ-teritorială mai este reglementată de Legea nr. 2 /1968.
3.2. PopulaŃia – element al statului
PopulaŃia reprezintă gruparea de oameni supusă ordinii juridice a unui stat determinat. Pentru a constitui un
stat, o astfel de grupare de oameni trebuie să aibă scopuri comune, să dezvolte un anumit tip de raporturi, să
aibă o anumită structură.
19
3.3. Suveranitatea – element al statului

Suveranitatea, sau „elementul formal” al statului, este un concept ce poate fi înŃeles în mai multe sensuri:
trăsătură a puterii de stat, care o face să fie supremă altor puteri din cadrul societăŃii; însăşi puterea de stat,
adică acel ansamblu de competenŃe proprii specifice statului; calitate a titularului puterii statale, ce îi conferă
acestuia o anumită poziŃie în mecanismul statal. De asemenea, termenul „suveranitate” a fost utilizat pentru a
desemna anumite prerogative ale unor entităŃi politico-etatice, în funcŃie de contextul în care acestea se
manifestă : suveranitatea poporului, suveranitatea naŃională, suveranitate de stat etc. Aspectele legate de
evoluŃia conceptului de suveranitate precum şi de explicarea unora dintre sensurile acestui concept vor fi
analizate la capitolul dedicat analizei detaliate a acestui element al statului. Pentru moment, ne vom mărgini
la definirea suveranităŃii ca fiind dreptul statului de a decide liber în treburile sale interne şi externe.
§4. Societatea civilă şi statul
Societatea civilă este o alcătuire de indivizi – persoane fizice, grupaŃi în funcŃie de interesele şi scopurile
comune, în diverse asociaŃii cu caracter politic, economic, cultural sau religios. Posibilitatea conturării şi
structurării elementelor societăŃii civile este dată de către stat, prin intermediul dreptului, mai precis prin
garantarea unor drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul de asociere, libertatea întrunirilor, libertatea de
exprimare, libertatea religioasă ş.a.
Principalele elemente ale societăŃii civile sunt: partidele şi formaŃiunile politice, grupurile de interese -
sindicatele, asociaŃiile şi fundaŃiile -, cultele religioase, mass media.
§5. FuncŃiile statului
Conceptul de funcŃie a statului exprimă rolul acestuia în societatea pe care o organizează în jurul ordinii sale
juridice, sau „raportul care se stabileşte între esenŃa statului şi rolul său social” (I.Muraru, S.Tănăsescu).
După cum activitatea statală se referă la realizarea puterii în cadrul societăŃii sau în raporturile entităŃii statale
cu alte entităŃi similare, distingem funcŃii etatice interne şi externe.
Un alt criteriu de clasificare a funcŃiilor statului este cel al obiectului şi scopului acestora: funcŃii sociale,
economice, culturale, represive. În acest context, trebuie făcută distincŃia dintre funcŃiile statale regaliene şi
celelalte funcŃii ale statului, pe care le poate îndeplini şi alături de alŃi actori sociali.
În fine, după principalele modalităŃi de exercitare a puterii de stat, distingem trei funcŃii principale ale
acestuia: funcŃia legislativă, executivă şi jurisdicŃională.
1.DefiniŃi noŃiunea de „stat”.

2. EnumeraŃi şi descrieŃi principalele teorii despre stat.
3. DefiniŃi teritoriul şi arătaŃi care sunt elementele sale precum şi caracteristicile acestora.
4. Ce sunt frontierele şi care sunt principalele elemente ale regimului juridic al acestora?
5. ExplicaŃi care sunt caracteristicile teritoriului României.
6. EnumeraŃi şi explicaŃi principalele funcŃii ale statului.

20
Cristian IONESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. 1. Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1997
Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. II.
EdiŃia a XI-a. Editura All Beck, Bucureşti, 2003
Daiana Maura VESMAŞ, Fenomenul guvernării. Editura Burg, Sibiu, 2003, p. 27 şi urm.
CAPITOLUL 6 – FORMA DE STAT: STRUCTURA DE STAT ŞI FORMA DE

GUVERNĂMÂNT
Forma de stat desemnează modalităŃile de organizare şi exercitare a puterii statale constituite pe un anumit
teritoriu. Forma de stat include două aspecte principale: structura de stat şi forma de guvernământ.
§1. Structura de stat
Structura de stat reprezintă modul de organizare a puterii statale în raport cu teritoriul. Distingem
două forme ale structurii de stat: statul unitar sau simplu şi statul federal sau compus.
Trebuie studiate, pe baza cursului tipărit:

- statul unitar;
- statul federal;
- asociaŃiile de state;
- uniunea personală;
- uniunea reală;
- confederaŃia de state;
Uniunea Europeană – spre o nouă formă de stat? Uniunea Europeană şi construcŃia sa reprezintă unul din
cele mai importante fenomene politico-juridice ale Europei contemporane. În cadrul Uniunii Europene
(denumire ce datează din 1992, anterior era vorba de cele trei comunităŃi europene distincte5), statele
membre – astăzi, în număr de 25 – au decis transferul unor competenŃe ale statelor suverane unor instituŃii
comune, create în vederea îndeplinirii unor scopuri comune. Uniunea Europeană, mai ales în etapa actuală,
când a fost adoptat Tratatul privind ConstituŃia pentru Europa (iunie 2004), prezintă trăsături care o situează
între confederaŃie şi un stat federal.
§2. Forma de guvernământ
231. Forma de guvernământ reprezintă modul de formare şi organizare a puterii, prin prisma instituŃiei
şefului statului şi a raporturilor acestuia cu puterea legiuitoare. Principalele forme de guvernământ, din
această perspectivă, sunt monarhia şi republica.
2.1. Monarhia
Formele monarhiei:
- Monarhia absolută
- Monarhia limitată sau constituŃională
- Monarhia parlamentară dualistă
- Monarhia parlametară contemporană
2.2. Republica
Forme:
- Republica parlamentară
- Republica prezidenŃială
Întrebări şi cerinŃe:
1. IdentificaŃi trăsăturile principalelor forme ale structurii de stat.
5
Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi OŃelului (CECA), Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM)
şi Comunitatea Economică Europeană (CEE).
21
2. Prin ce se deosebesc asociaŃiile de state de formele structurii de stat?

3. Formele de guvernământ – definiŃii şi trăsături generale.

J.L.Calderon, Bucureşti,1994
Ioan MURARU, Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. EdiŃia a XI-a,
vol. II. Editura All Beck, Bucureşti, 2003
CAPITOLUL 7– CETĂłENIA ROMÂNĂ

§1. NoŃiunea şi natura juridică a cetăŃeniei
CetăŃenia poate fi definită ca acea situaŃie juridică specială a persoanei fizice, situaŃie ce rezultă din
apartenenŃa acelei persoane la un anumit stat, şi care îi conferă deplinătatea existenŃei şi exerciŃiului
drepturilor şi obligaŃiilor prevăzute de ConstituŃia şi legile statului respectiv.
Legea cetăŃeniei române cuprinde o definiŃie concisă a acestei noŃiuni, în art. 1 alin. 1: cetăŃenia română
este legătura şi apartenenŃa unei persoane la statul român.
§2. Principiile care stau la baza reglementării cetăŃeniei române
CetăŃenia română este reglementată de ConstituŃia României din 1991 şi de Legea cetăŃeniei române nr.
21/1991.6 Reglementarea constituŃională şi legală consacră o serie de principii generale aplicabile materiei
cetăŃeniei române. Aceste principii sunt:
a. Principiul egalităŃii cetăŃenilor în faŃa legii
b. Principiul potrivit căruia cetăŃenii români se bucură de protecŃia statului român
c. Principiul potrivit căruia cetăŃenia română nu poate fi retrasă celor care au dobândit-o prin
naştere
d. Principiul potrivit căruia numai cetăŃenii români se bucură de toate drepturile recunoscute de
ConstituŃie şi legi şi sunt ŃinuŃi să îndeplinească toate obligaŃiile prevăzute de acestea
e. Principiul potrivit căruia încheierea , declararea nulităŃii, anularea sau desfacerea căsătoriei între
un cetăŃean român şi un străin nu produce efecte asupra cetăŃeniei soŃilor
§3. Drepturile şi îndatoririle specifice condiŃiei de cetăŃean al României
ApartenenŃa unei persoane fizice la statul român se concretizează într-o serie de drepturi şi obligaŃii care
aparŃin în exclusivitate cetăŃenilor.
3.1. Drepturile care aparŃin exclusiv cetăŃenilor români

a) Dreptul de a alege şi de a fi aleşi în organele reprezentative.
b) Dreptul de a ocupa o funcŃie publică
c) Dreptul de a locui pe teritoriul României şi de a-şi stabili domiciliul sau reşedinŃa în orice
localitate din Ńară.
6
Modificată prin Legea nr. 192/1999 şi republicată în M.Of., nr. 98/6.03.2000. O altă modificare a Legii cetăŃeniei a
survenit prin OrdonanŃa de UrgenŃă a Guvernului nr. 68/2002, aprobată prin Legea nr. 542/2002.
22
d) Dreptul la protecŃia diplomatică a statului român
3.2. ObligaŃiile specifice condiŃiei de cetăŃean al României

a) ObligaŃia de fidelitate faŃă de România
b) ObligaŃia de apărare a Ńării
§4. Dobândirea cetăŃeniei române
Modurile de dobândire a cetăŃeniei se pot grupa în două mari categorii:

A. Moduri de dobândire de drept a cetăŃeniei;
B. Moduri de dobândire a cetăŃeniei prin act juridic individual;
4.1. Modurile de dobândire de drept a cetăŃeniei

Dobândirea de drept a cetăŃeniei are loc atunci când, prin simpla producere a unui fapt material juridic,
persoana devine cetăŃean, fără a mai fi, deci, nevoie de intervenŃia vreunui organ de stat.
În dreptul comparat, reglementările privind dobândirea de drept cetăŃeniei se subsumează la două
mari sisteme consacrate. Un prim sistem este cel care pune pe primul plan faptul naşterii, independent de
locul unde s-a produs acest fapt. Astfel, potrivit acestui sistem, denumit şi al „dreptului sângelui” (jus
sanguinis), copilul dobândeşte de drept cetăŃenia părinŃilor săi. Determinantă în cadrul acestui sistem este
aşadar legătura de sânge a copilului cu părinŃii săi.
Cel de-al doilea sistem are ca element determinant pentru dobândirea de drept a cetăŃeniei teritoriul
statului unde se produce faptul naşterii. Potrivit acestui sistem, denumit şi „dreptul locului” (jus loci sau jus
soli), cetăŃenia copilului va fi cea a statului pe teritoriul căruia s-a născut, chiar dacă părinŃii au o altă
cetăŃenie.
Legea cetăŃeniei române a adoptat sistemul dreptului sângelui. Potrivit acestei reglementări, pot fi
deosebite următoarele moduri de dobândire de drept a cetăŃeniei române: naşterea şi adopŃia. Un caz special
este cel al cetăŃeniei copilului găsit pe teritoriul României. De asemenea, trebuie luată în considerare şi
situaŃia dobândirii de drept a cetăŃeniei române ca efect al schimbării cetăŃeniei părinŃilor.
4.2. Modurile de dobândire a cetăŃeniei române prin act juridic

Legea nr. 21/1991 stabileşte următoarele moduri de dobândire a cetăŃeniei române prin act juridic:
repatrierea şi acordarea la cerere. Deşi este vorba de situaŃii juridice distincte, prin modificarea textului iniŃial
al legii cetăŃeniei, ambele moduri de dobândire a cetăŃeniei sunt reglementate sub aceeaşi „umbrelă”, aceea a
dobândirii cetăŃeniei prin acordare la cerere. Datorită distincŃiei între situaŃia persoanei care a avut cetăŃenia
română şi doreşte să o redobândească şi cea a persoanei care nu a mai avut niciodată cetăŃenia română, vom
analiza cele două moduri de dobândire a cetăŃeniei în mod distinct.
§5. Pierderea cetăŃeniei române
Ca şi în cazul dobândirii cetăŃeniei, şi modurile de pierdere a acesteia de pot clasifica în două categorii
principale:
A. Moduri de pierdere de drept a cetăŃeniei române
B.Moduri de pierdere a cetăŃeniei române prin act juridic
5.1. Moduri de pierdere de drept a cetăŃeniei române

Dacă dobândirea de drept a cetăŃeniei este modul cel mai frecvent de dobândire a acesteia,
pierderea de drept a cetăŃeniei are un caracter de excepŃie.
1. Pierderea cetăŃeniei române prin adopŃia de către un cetăŃean străin

2. Pierderea cetăŃeniei române prin stabilirea filiaŃiei copilului găsit
3. Pierderea cetăŃeniei române de către minor în cazul schimbării cetăŃeniei părinŃilor
23
5.2. Moduri de pierdere a cetăŃeniei române prin act juridic

1.Retragerea cetăŃeniei române
2. RenunŃarea la cetăŃenia română
§6. Dovada cetăŃeniei române
Potrivit art. 21 din legea cetăŃeniei, dovada cetăŃeniei române se face cu buletinul de identitate sau, după caz,
cu cartea de identitate ori cu certificatul constatator emis după depunerea jurământului în cazul acordării
cetăŃeniei la cerere. CetăŃenia copilului până la vârsta de 14 ani se dovedeşte cu certificatul de naştere însoŃit
de buletinul sau cartea de identitate sau paşaportul oricăruia dintre părinŃi. În cazul în care copilul este înscris
în buletinul sau în cartea de identitate ori în paşaportul unuia dintre părinŃi, dovada cetăŃeniei se face cu
oricare din aceste acte.
§7. CetăŃenia de onoare
rt. 38 al legii cetăŃeniei reglementează acordarea cetăŃeniei de onoare unor cetăŃeni străini, pentru servicii
deosebite aduse Ńării şi naŃiunii române. Acordarea cetăŃeniei de onoare se face la propunerea Guvernului,
fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul României.
Persoanele care au dobândit cetăŃenia de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice
recunoscute cetăŃenilor români, cu excepŃia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o funcŃie publică.
1. IdentificaŃi sediul constituŃional şi legal al principiilor care guvernează materia

cetăŃeniei române.
2. Cum se dobândeşte de drept cetăŃenia română?
3. Care sunt condiŃiile pentru dobândirea cetăŃeniei române la cerere?
4. În ce condiŃii se poate retrage cetăŃenia română şi care sunt consecinŃele aceste
retrageri?
5. Care sunt condiŃiile pentru renunŃarea la cetăŃenia română?
6. CetăŃenia copilului găsit.
ConstituŃia României
Legea nr. 21/1991 privind cetăŃenia română, republicată în M.Of. nr. 98/6.03.2000
OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul juridic al străinilor în
România, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr, 955/2002
Tudor DRĂGANU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Tratat elementar. Vol.1. Bucureşti,
Lumina Lex, 1998
Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. 1,
ediŃia a XI-a. Bucureşti, Editura All Beck, 2003
Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU, Gheorghe IANCU, Ştefan DEACONU, Mihai Horia
CUC, CetăŃenia europeană. Bucureşti, Editura All Beck, 2003
Dominique SCHNAPPER, Christian BACHELIER, Ce este cetăŃenia?. Iaşi, Editura Polirom, 2001
24
CAPITOLUL 8 - DREPTURILE, LIBERTĂłILE ŞI ÎNDATORIRILE

FUNDAMENTALE ALE CETĂłENILOR
I. DREPTURILE ŞI LIBERTĂłILE FUNDAMENTALE ALE CETĂłENILOR
§1. NoŃiunea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor
Drepturile şi libertăŃile fundamentale sunt acele drepturi subiective recunoscute persoanei prin
ConstituŃie şi prin normele dreptului internaŃional în materie, garantate prin ConstituŃie şi legi şi al
căror respect şi protecŃie asigură plenitudinea existenŃei şi dezvoltării fiinŃei umane.
§2. Natura juridică a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
Drepturile fundamentale sunt în primul rând drepturi subiective, menite a proteja interese individuale. Din
acest punct de vedere, principala caracteristică a acestor drepturi este justiŃiabilitatea lor, adică posibilitatea
titularului de a le invoca în faŃa judecătorului, şi a acestuia din urmă de a impune respectarea lor. Aşadar,
drepturile fundamentale nu sunt simple idealuri, ci creează obligaŃii clare, uneori chiar obligaŃii pozitive, din
partea autorităŃilor publice.
§3. Clasificarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale

3.1. Trei generaŃii de drepturi fundamentale
Un prim criteriu utilizat în clasificarea drepturilor fundamentale este cel cronologic, sau al succesiunii
istorice a recunoaşterii categoriilor de drepturi. Potrivit acestui criteriu, drepturile şi libertăŃile fundamentale
se clasifică în trei „generaŃii” de drepturi.
3.2. Drepturi individuale şi drepturi colective
3.3. Drepturi substanŃiale şi drepturi-garanŃii
3.4. Clasificarea drepturilor fundamentale după criteriul conŃinutului. Utilizând acest criteriu, putem
identifica următoarele categorii de drepturi:
a) InviolabilităŃile
b) Drepturile social-politice
c) Drepturile social-economice şi culturale
d) Drepturile exclusiv politice
e) Drepturile-garanŃii
§4. Principii ale reglementării constituŃionale a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale în

România
4.1. Principiul universalităŃii – art. 15 alin. 1 al ConstituŃiei
4.2. Principiul neretroactivităŃii legilor – art. 15 alin. 2 al ConstituŃiei
4.3. Principiul egalităŃii – art. 16 al ConstituŃiei
4.4. Principiul protecŃiei cetăŃenilor români – art. 17 al ConstituŃiei
4.5. Principiul protecŃiei cetăŃenilor străini şi apatrizilor – art. 18 al ConstituŃiei
4.6. Principiul interzicerii expulzării sau extrădării propriilor cetăŃeni – art. 19 al
ConstituŃiei
4.7. Principiul priorităŃii dreptului internaŃional în materia drepturilor fundamentale –
art. 20 al ConstituŃiei
4.8. Accesul liber la justiŃie – art. 21 al ConstituŃiei
4.9. Caracterul de excepŃie al restrângerii exerciŃiului unor drepturi sau libertăŃi – art.
53 al ConstituŃiei
25
§5. Principalele drepturi şi libertăŃi garantate de ConstituŃia României
5.1. InviolabilităŃile
5.1.1. Dreptul la viaŃă şi la integritate fizică şi psihică – art. 22 al ConstituŃiei
5.1.2. Libertatea individuală – art. 23 al ConstituŃiei
5.1.3. Dreptul la apărare – art. 24 al ConstituŃiei
5.1.4. Dreptul la liberă circulaŃie – art. 25 al ConstituŃiei
5.1.5. Dreptul la respectul vieŃii intime, familiale şi private - art. 26 al ConstituŃiei
5.1.6. Inviolabilitatea domiciliului – art. 27 al ConstituŃiei
5.1.7. Secretul corespondenŃei – art. 28 al ConstituŃiei
5.2. Drepturi şi libertăŃi social-politice

5.2.1. Libertatea conştiinŃei – art. 29 al ConstituŃiei
5.2.2. Libertatea de exprimare – art. 30 al ConstituŃiei
5.2.3. Dreptul la informaŃie – art. 31 al ConstituŃiei
5.2.4. Libertatea întrunirilor – art. 39 al ConstituŃiei
5.2.5. Dreptul de asociere – art. 40 al ConstituŃiei
5.3. Drepturi social-economice şi culturale
5.3.1. Dreptul la învăŃătură – art. 32 al ConstituŃiei

5.3.2. Accesul la cultură – art. 33 al ConstituŃiei
5.3.3. Dreptul la ocrotirea sănătăŃii – art. 34 al ConstituŃiei

5.3.4. Dreptul la muncă şi la protecŃia socială a muncii. Interzicerea muncii forŃate. Dreptul la grevă –
art. 41- 43 ale ConstituŃiei
5.3.5. Dreptul de proprietate. Dreptul la moştenire – art. 44 şi 46 ale ConstituŃiei
5.3.6. Alte drepturi social-economice:
Dreptul la un mediu sănătos – art. 35 al ConstituŃiei
Libertatea economică - art. 45 al ConstituŃiei
Nivelul de trai – art. 47 al ConstituŃiei
Dreptul la căsătorie şi la întemeierea unei familii – art. 48 al ConstituŃiei
Dreptul la protecŃie al unlr categorii de persoane – art. 49 şi 50 ale ConstituŃiei
5.4. Drepturile – garanŃii
5.4.1. Dreptul de petiŃionare – art. 51 al ConstituŃiei

5.4.2. Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică – art. 52 al ConstituŃiei
§6. GaranŃiile constituŃionale ale drepturilor şi libertăŃilor fundamentale
6.1. GaranŃii de fond

a) caracterul excepŃional al limitărilor aduse drepturilor ;
b) prioritatea reglementărilor internaŃionale ;
26
c) interdicŃia revizuirii ConstituŃiei cu consecinŃa suprimării drepturilor.
6.2. GaranŃii instituŃionale

6.2.1. JustiŃia constituŃională
6.2.2 GaranŃiile asigurate de autoritatea judecătorească
6.2.3 Avocatul Poporului
Au fost identificate următoarele trăsături generale ale acestei instituŃii :

1. scopul instituŃiei: protecŃia drepturilor şi libertăŃilor fundamentale;
2. independenŃa faŃă de celelalte autorităŃi ale statului;
3. modalităŃile de sesizare, atât din oficiu, cât şi la cerere;
4. mijloacele de acŃiune diverse, inclusiv rapoarte adresate parlamentelor; ca trăsătură comună,
Ombudsman-ul nu poate anula sau modifica actele controlate.
Clasificarea instituŃiei Ombudsman-ului
În România, instituŃia ombudsman-ului a fost preluată o dată cu ConstituŃia din 1991, ca element de totală
noutate în dreptul constituŃional românesc, sub denumirea de Avocatul Poporului. InstituŃia Avocatului
Poporului a început să funcŃioneze abia în 1997, după adoptarea legii sale organice (Legea nr. 35/1997,
recent modificată şi republicată, ca urmare a revizuirii textelor constituŃionale7).
Actele Avocatului Poporului sunt rapoartele şi recomandările.
II. ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE ALE CETĂłENILOR
Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor sunt acele obligaŃii consacrate pe cale constituŃională, ca o
dimensiune firească a legăturii de cetăŃenie şi ca o caracteristică a oricărei societăŃi democratice, în care, pe
lângă drepturi, cetăŃeanul are şi o serie de îndatoriri. ConstituŃia României cuprinde aceste îndatoriri
fundamentale în Capitolul III al Titlului II, art. 54-57.
§1. Îndatorirea de fidelitate faŃă de Ńară – art. 54 al ConstituŃiei
§2. Îndatorirea de apărare a Ńării – art. 55 al ConstituŃiei
§3. Îndatorirea de a contribui la cheltuielile publice – art. 56 al ConstituŃiei
§4. Îndatorirea de exercitare cu bună credinŃă a drepturilor şi libertăŃilor – art. 57 al ConstituŃiei
Întrebări şi cerinŃe
1. Care sunt generaŃiile de drepturi fundamentale?

2. Care este natura juridică a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale?
3. Drepturile individuale şi drepturile colective – discuŃie.
4. În ce constă principiul universalităŃii drepturilor şi libertăŃilor fundamentale?
5. În ce constă principiul neretroactivităŃii legilor?
6. În ce constă principiul egalităŃii?
7. În ce constă principiul protecŃiei cetăŃenilor români?
8. În ce constă principiul protecŃiei cetăŃenilor străini şi apatrizilor?
9. Dreptul la viaŃă conform ConstituŃiei României
10. Libertatea individuală conform ConstituŃiei României
11. Dreptul la apărare conform ConstituŃiei României
12. Libertatea de exprimare conform ConstituŃiei României
7
Legea a fost republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 844/15.09.2004.
27
13. Libertatea conştiinŃei conform ConstituŃiei României

14. Drepturile garanŃii conform ConstituŃiei României
15. Care sunt atribuŃiile Avocatului Poporului?
16. Este instituŃia Avocatului Poporului eficientă?
17. Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor
BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE
Bianca SELEJAN-GUłAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura UniversităŃii „Lucian
Blaga” din Sibiu, 2004
ConstituŃia României
Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcŃionarea instituŃiei Avocatul Poporului, republicată în M.Of. nr.
844/15.09.2004
Principalele instrumente internaŃionale privind drepturile omului la care România este parte.
Bucureşti: IRDO, 2003
Geneza ConstituŃiei României. Bucureşti: Regia Autonomă „Monitorul Oficial”, 1998
Deciziile CurŃii ConstituŃionale a României, publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, 1992-
septembrie 2004
Constantin BRÂNZAN, Avocatul Poporului. O instituŃie la dispoziŃia cetăŃeanului. Editura Juridica,
Bucureşti, 2002
Mihai CONSTANTINESCU, Antonie IORGOVAN, Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU,
ConstituŃia României revizuită. Comentarii şi explicaŃii. Editura All Beck, Bucureşti, 2004
Tudor DRĂGANU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Tratat elementar. Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 1998
Tudor DRĂGANU, Liberul acces la justiŃie. Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003
Gheorghe IANCU, Drepturile, libertăŃile şi îndatoririle fundamentale în România. Editura All Beck,
Bucureşti, 2003
Ioan MURARU, Elena Simina TĂNĂSESCU, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I, ediŃia a XI-
a. Editura All Beck, Bucureşti, 2003
Bianca SELEJAN-GUłAN, ProtecŃia europeană a drepturilor omului. Editura All Beck, Bucureşti, 2004
Simina Elena TĂNĂSESCU, Principiul egalităŃii în dreptul românesc. Editura All Beck,
Bucureşti, 1999
28
dr. Bianca SELEJAN-GUłAN
DREPT CONSTITUłIONAL ŞI INSTITUłII POLITICE II
Suport de curs pentru învăŃământul la distanŃă

Capitolul 1 - Puterea de stat

§1. NoŃiunea puterii de stat
Deşi noŃiunile de putere politică şi putere de stat sunt uneori folosite ca sinonime, desemnând unicul
factor general de comandă socială, ele nu trebuie totuşi confundate. Astfel, puterea politică poate
desemna, pe de-o parte, puterea poporului sau, pe de altă parte, puterea partidelor sau a altor
formaŃiuni politice, în vreme ce componenta politică a puterii de stat se reflectă asupra unor trăsături
ale organelor care o exercită. În doctrină s-a subliniat că sintagma „putere politică” desemnează
puterea poporului (naŃiunii), concept cu un conŃinut mai larg decât cel de putere de stat, care reprezintă
partea instituŃionalizată a puterii politice, cele două aflându-se într-o relaŃie de la întreg la parte (Ioan
Muraru, Simina Tănăsescu). În aceeaşi ordine de idei, un alt autor arăta că „puterea de stat reprezintă
forma oficialmente recunoscută a puterii politice, forma publică sub care se organizează şi
funcŃionează această putere” (Ion Deleanu).
Aşadar, puterea de stat este o formă a puterii politice, ale cărei trăsături se regăsesc în puterile
statului, dar trăsăturile puterii de stat nu se regăsesc în totalitate în ansamblul puterii politice.
§2. Originea şi trăsăturile puterii de stat
2.1. Suveranitatea puterii de stat
Suveranitatea este unul dintre cele mai controversate subiecte ale doctrinei dreptului constituŃional.
Ca atribut al statului, suveranitatea reprezintă dreptul acestuia de a decide liber în treburile sale interne
şi externe. În acest sens, suveranitatea apare ca fiind cea mai importantă trăsătură a puterii de stat, în
cele două dimensiuni ale sale: suveranitatea internă sau supremaŃia şi suveranitatea externă sau
independenŃa.
SupremaŃia este acea trăsătură a puterii de stat de a fi superioară celorllate puteri sociale
constituite în interiorul acelui stat. SupremaŃia se manifestă prin capacitatea puterii de stat de a
reglementa relaŃiile sociale prin norme juridice obligatorii în societatea organizată în stat.
IndependenŃa desemnează dreptul deplin, exclusiv şi nelimitat, decât prin ordinea juridică
internaŃională, al puterii de stat de a decide în toate problemele interne şi externe, fără amestecul sau
consrtângerea exercitate de o altă putere statală sau suprastatală.
2.2. Teorii privind legitimitatea puterii de stat
1. Teoriile teocratice: puterea este legitimă pentru că este de origine divină; o variantă a teoriei
suveranităŃii de drept divin este teoria „dreptului divin providenŃial”, originară în doctrina Sfântului
Pavel şi dezvoltată de Toma de Aquino.
2. Secolul al XVIII-lea - teoriile democratice: puterea nu îşi află originea în divinitate, ci în cetăŃeni.
Acum s-au dezvoltat teoria suveranităŃii populare şi teoria suveranităŃii naŃionale.
- Teoria suveranităŃii populare (Rousseau): suveranitatea statului rezidă în popor şi

reprezintă, aşadar, suma părŃilor sau „cotelor” egale de suveranitate ale fiecărui individ.
- Teoria suveranităŃii naŃionale: suveranitatea nu aparŃine poporului ca sumă de indivizi, ci

naŃiunii ca şi colectivitate globală, care o exercită prin reprezentanŃi. Această concepŃie se
regăseşte în DeclaraŃia franceză a drepturilor omului şi cetăŃeanului de la 1789 şi în ConstituŃia
revoluŃionară franceză din 1791:
Aşadar, remarcăm strânsa legătură dintre sensurile noŃiunii de suveranitate, care se întrepătrund, fără
însă a se confunda. Suveranitatea este, aşadar, cea mai importantă trăsătură a puterii de stat, iar
2
titularul său este poporul. ConstituŃia României a preluat acest principiu prin art. 2 alin. 1:
„Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentativce,
constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”
2.3. Trăsăturile puterii de stat
Puterea de stat, privită ca posibilitate de a exprima şi realiza voinŃa poporului, se caracterizează printr-
o serie de trăsături generale: caracterul de putere de constrângere, caracterul social, caracterul oficial şi
organizat.
§3. Modurile de exercitare a puterii de stat în regimurile democratice
Exercitarea puterii de stat nu are loc într-un mod unitar. Teoriile suveranităŃii populare şi suveranităŃii
naŃionale au dat naştere unor moduri diferite de exercitare democratică a puterii.
3.1. Moduri de exercitare a puterii rezultate din teoria suveranităŃii populare: democraŃia directă şi
democraŃia semi-directă
3.2. Regimul reprezentativ: mod de exercitare a puterii rezultat din teoria suveranităŃii naŃionale
§4. Principiul separaŃiei puterilor în stat
Principiul separaŃiei şi echilibrului puterilor în stat reprezintă unul din cele mai faimoase fundamente
ale constituŃionalismului modern şi, în acelaşi timp, una din cele mai controversate teme din sfera
dreptului public în general.
4.1. ApariŃia teoriei clasice a separaŃiei puterilor
1. John Locke, în lucrarea sa Essay on Civil Government (1690), a fost primul care a enunŃat
principiul separaŃiei puterilor, pornind de la ideea că nu trebuie acordate aceluiaşi individ sau grup de
indivizi toate puterile.
2. Cea mai cunoscută versiune a teoriei separaŃiei puterilor rămâne, însă, legată de numele francezului
Montesquieu şi de lucrarea sa L’Esprit des lois (1748): încredinŃarea întregii puteri aceluiaşi individ
sau organ duce la abuz de putere în detrimentul libertăŃii individului: „Atunci când puterea legislativă
şi puterea executivă sunt reunite în aceeaşi persoană sau corp de aleşi, nu mai există libertate, deoarece
se poate naşte teama că acelaşi monarh sau acelaşi senat va face legi tiranice pentru a le executa în
mod tiranic.” De aceea, „pentru ca să nu existe posibilitatea de a se abuza de putere, trebuie ca, prin
rânduiala statornicită, puterea să fie înfrânată de putere”.
Montesquieu distinge cele trei puteri devenite astăzi clasice: puterea legislativă (sau puterea de
a face legi, de a le modifica şi abroga), puterea executivă (sau puterea de a aplica legile) şi puterea
judecătorească (sau puterea de a pedepsi criminalii sau de a judeca litigiile între particulari). Pe
ultima dintre acestea, Montesquieu o îndepărtează însă din analizele sale ulterioare, considerând-o
„aproape nulă”.
4.2. Critica şi evoluŃia teoriei clasice a separaŃiei puterilor

Teoria clasică a separaŃiei puterilor a fost repede preluată de primele constituŃii scrise şi declaraŃii de
drepturi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ea a fost dezvoltată şi adaptată cu precădere în secolul al
XIX-lea, în funcŃie de necesităŃile aplicării sale practice. Se afirmă chiar că ea a fost preluată de
constituŃiile revoluŃionare într-o formă total diferită de cea elaborată de Montesquieu: „în timp ce
Montesquieu înŃelegea principiul de o manieră suplă, revoluŃionarii i-au dat o interpretare rigidă.” (G.
Burdeau) sau că pur şi simplu, de-a lungul timpului, expresia iniŃială şi-a schimbat total sensul. Teoria
nu a fost ferită de critici şi chiar de negări ale necesităŃii sale practice. Astfel, de exemplu, unii au
3
contestat separaŃia puterilor pentru că ar contraveni caracterului „indivizibil” al suveranităŃii. AlŃii au

obiectat că separaŃia puterilor poate duce la paralizia activităŃilor statului.
4.3. Clasificarea regimurilor constituŃionale contemporane după criteriul separaŃiei puterilor
- regimuri bazate pe confuziunea puterilor

- regimuri bazate pe separaŃia puterilor
- regimuri bazate pe separaŃia rigidă a puterilor
- regimuri bazate pe separaŃia suplă a puterilor
Regimurile de confuziune a puterilor presupun ca întreaga putere să fie reunită în mâinile unui
individ sau organ. Sunt cunoscute două astfel de regimuri: regimul dictatorial şi guvernământul de
adunare.
Regimurile bazate pe separaŃia puterilor se subclasifică, la rândul lor, în regimuri de separaŃie

rigidă, respectiv suplă, a puterilor. SeparaŃia puterilor este rigidă atunci când accentul se pune, în
funcŃionarea sistemului, pe independenŃa reciprocă a legislativului şi executivului şi pe controlul
reciproc al acestora şi suplă atunci când accentul se pune pe colaborarea legislativului cu executivul.
Aplicarea unei separaŃii rigide a dat naştere regimului prezidenŃial, iar a celei suple, regimului
parlamentar.
4.4. Consacrarea principiului separaŃiei puterilor în ConstituŃia României din 1991
Principiul separaŃiei puterilor nu a fost consacrat în mod explicit în textul iniŃial al ConstituŃiei
României din 1991. AbsenŃa consacrării exprese a fost suplinită, însă, prin substanŃa textului
constituŃional, iar doctrina a semnalat factorii care demonstrau existenŃa consacrării implicite a
separaŃiei puterilor:
- reglementarea în ConstituŃie a celor trei puteri sau funcŃii clasice ale statului: Parlamentul,
Preşedintele şi Guvernul, autoritatea judecătorească;
- din punct de vedere formal, şi ordinea reglementării acestor puteri era cea clasică: puterea
legislativă, executivă şi judecătorească;
- sub aspectul modului de aplicare a separaŃiei puterilor, doctrina a remarcat preeminenŃa
puterii legislative, precum şi mijloacele de interacŃiune pentru crearea unui echilibru al legislativului
cu executivul.
Aşadar, se poate spune că reglementările constituŃionale din 1991 reflectau, ca şi cele ale
multor state democratice, consacrarea implicită a principiului separaŃiei puterilor, marcat, însă, de
evoluŃiile menŃionate anterior. De asemenea, principiul separaŃiei puterilor, deşi nu apărea expres în
ConstituŃie, a fost deseori invocat de Curtea ConstituŃională în argumentarea deciziilor sale, fiind
considerat ca făcând parte de drept din norma constituŃională de referinŃă.
Consacrarea explicită a principiului separaŃiei puterilor a intervenit odată cu revizuirea ConstituŃiei

României din anul 2003. Astfel, art. 1 al ConstituŃiei a fost completat cu alin. 4, care statuează că:
„Statul se organizează potrivit principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor – legislativă, executivă şi
judecătorească – în cadrul democraŃiei constituŃionale”.
Remarcăm utilizarea, alături de termenul clasic consacrat de „separaŃie” a puterilor şi a noŃiunii
moderne de „echilibru” al puterilor, potrivit cu evoluŃiile doctrinare şi constituŃionale din acest
domeniu. De asemenea, remarcăm că legiuitorul constituant a preferat să menŃină termenul de „puteri”
în locul celui de „funcŃii”, mai apropiat de realitatea constituŃională. Desigur, este vorba despre o
reglementare de principiu, cu valoare de coordonată fundamentală a statului şi a autorităŃilor sale.
4
Bianca SELEJAN-GUłAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. II. Editura UniversităŃii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2005
ÎNTREBĂRI ŞI CERINłE PENTRU AUTOEVALUARE:
1. DescrieŃi fenomenul puterii în societate. ÎncadraŃi puterea politică în rândul puterilor sociale.
2. DefiniŃi şi caracterizaŃi puterea de stat.
3. Sensurile noŃiunii de suveranitate.
4. Teoriile despre suveranitate.
5. Originile teoriei separaŃiei puterilor.
6. Cum a evoluat teoria separaŃiei puterilor?
7. Cum este consacrată separaŃia puterilor în ConstituŃia României?
Capitolul 2 - Trăsăturile statului român contemporan
ConstituŃia României caracterizează, în articolul 1, statul român ca fiind un stat naŃional, suveran şi
independent, unitar şi indivizibil, stat de drept, democratic şi social. Aceste trăsături sunt „esenŃiale
pentru definirea sa în cadrul democraŃiei constituŃionale” (Mihai Constantinescu).
§1. România – stat naŃional
Caracterul naŃional al statului român exprimă unitatea naŃiunii ca bază a statului, conntinuitatea şi
coeziunea acesteia, ca rezultat al unui proces istoric îndelungat şi marcat de importante etape în lupta
poporului român pentru unitate naŃională: formarea statului unitar român ca urmare a unirii
principatelor Moldovei şi łării Româneşti la 1859 şi formarea statului naŃional unitar român prin
unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.
§2. România – stat suveran şi independent
Suveranitatea: observăm că, interpretând sistemativ art. 1 alin. 1 şi art. 2 ale ConstituŃiei,
termenul este folosit în două sensuri diferite: acela de trăsătură a statului şi acela de putere de stat. De
aceea, în doctrină s-a discutat, în legătură cu acest ultim sens, apartenenŃa reglementării constituŃionale
româneşti la una din cele două mari teorii ale suveranităŃii – suveranitatea populară şi suveranitatea
naŃională. Reglementarea românească potrivit căreia titularul suveranităŃii o exercită în primul rând
prin organele sale reprezentative se fundamentează pe teoria suveranităŃii naŃionale, cu unele elemente
preluate din teoria suveranităŃii populare şi anume exercitarea directă a suveranităŃii prin referendum.
§3. România – stat unitar şi indivizibil
Caracterul unitar al statului român clarifică forma structurii de stat a acestuia, deci implică o
dimensiune teritorială. România prezintă, aşadar, toate caracteristicile generale deja analizate ale
structurii unitare a statului: o singură formaŃiune statală, o singură constituŃie, un singur sistem de
organe centrale, o singură cetăŃenie. Caracterul indivizibil al statului depăşeşte componenta sa
teritorială, în sensul că toate elementele statului au acest caracter: statul nu poate fi divizat, total sau
parŃial, iar subdiviziunile existente au un caracter pur administrativ.
§4. România – stat de drept
Conceptul de stat de drept este unul relativ recent şi înŃelegerea lui presupune o abordare
interdisciplinară: sociologică, politologică, filosofică, juridică. Într-o definiŃie simplă, statul de drept
apare ca „statul limitat prin drept”, opus statului absolutist, în care guvernanŃii nu sunt obligaŃi să
respecte normele juridice.
5
În versiunea doctrinară engleză privind statul de drept, întâlnim celebra sintagmă rule of law
(domnia legii), care exprimă ideea că statul se supune domniei dreptului, apărută, într-o primă etapă,
ca reacŃie la puterea absolută a monarhului (aşa-numita prerogativă regală, care permitea monarhului
să se opună oricărui act adoptat de parlament şi să se sustragă oricărui control).
Doctrina franceză privind statul de drept a apărut, în principalele sale elemente ideologice,
odată cu perioada revoluŃionară, dar s-a dezvoltat ca atare abia începând cu sfârşitul sec. al XIX-lea.
Prima consacrare a ideilor ce trimit la conceptul de stat de drept în franŃa este DeclaraŃia drepturilor
omului şi cetăŃeanului de la 1789. Aici apar ideile principale ale conceptului: supremaŃia asupra
statului a drepturilor individuale naturale, inalienabile şi sacre, consacrarea unei ierarhii de norme – în
care supremaŃia este deŃinută de separaŃia puterilor şi de garantarea drepturilor şi libertăŃilor.
Expresia astăzi consacrată cvasiunanim în lumea occidentală „stat de drept” se datorează

doctrinei germane a lui Rechtstaat. Termenul a fost la început utilizat de adversarii monarhiei
absolute şi abia la jumătatea sec. al XIX-lea apare pentru prima dată în doctrina juridică, la Robert von
Mohl, care concepe statul ca Rechtstaat în sens de „stat al exercitării, în limitele legii, a forŃei publice”
şi de „limitare legală cât mai strictă a sarcinilor statale în scopul protejării individului”.
Astăzi, Legea fundamentală a Germaniei consacră ca puncte de plecare în fundamentarea
statului de drept: „demnitatea intangibilă a fiinŃei umane” (art. 1 alin. 1), faptul că drepturile
fundamentale leagă puterea legislativă, executivă şi judecătorească (art. 1 alin. 3), precum şi
superioritatea ordinii constituŃionale - „puterea legislativă este legată de ordinea constituŃională, iar
puterile executivă şi judecătorească de lege şi drept” (art. 20 alin. 3). De asemenea, art. 20 alin. 2 al
legii fundamentale realizează legătura dintre statul subordonat dreptului şi titularul suveranităŃii –
poporul.
Trăsăturile generale ale statului de drept sunt:

a) proclamarea principiului legalităŃii;
b) proclamarea supremaŃiei ConstituŃiei (în sistemele constituŃionale bazate pe o constituŃie
scrisă);
c) proclamarea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale individului;
d) aplicarea principiului separaŃiei şi echilibrului puterilor în stat ca diferenŃiere a funcŃiilor
statului şi a organelor care le îndeplinesc;
e) afirmarea şi realizarea principiului accesului liber la justiŃie şi al independenŃei justiŃiei;
f) instituirea unui sistem de control al legalităŃii şi constituŃionalităŃii actelor autorităŃilor
publice (controlul jurisdicŃional al administraŃiei publice, controlul constituŃionalităŃii legilor) ;
g) instituirea şi exercitarea unor forme alternative de control asupra administraŃiei la iniŃiativa
cetăŃenilor (instituŃia Ombudsmanului).
§5. România – stat democratic şi social
Valorizarea statului de drept nu ar putea avea loc în absenŃa caracteristicilor unui regim politic
democratic. Astfel, cele două concepte – stat de drept şi democraŃie – apar astăzi strâns legate între
ele, având şi elemente comune.
Trăsăturile statului democratic sunt:

a) proclamarea suveranităŃii poporului şi a exercitării acesteia fie direct, fie prin organele sale
reprezentative;
b) proclamarea principiului pluralismului politic;
c) desemnarea organelor reprezentative ale poporului prin alegeri libere, periodice şi corecte,
într-un climat marcat de existenŃa pluralismului, toleranŃei şi respectului reciproc;
d) proclamarea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor; dintre
acestea, un rol important într-un stat democratic îl au „libertăŃile de opinie” - libertatea conştiinŃei,
6
libertatea de exprimare, dreptul la informare, libertatea întrunirilor, dreptul de asociere – precum şi

drepturile exclusiv politice;
e) afirmarea principiului egalităŃii tuturor în faŃa legii;
f) afirmarea şi realizarea principiului accesului liber la justiŃie şi al independenŃei justiŃiei;
g) instituirea unui sistem de control al legalităŃii şi constituŃionalităŃii actelor autorităŃilor
publice (controlul jurisdicŃional al administraŃiei publice, controlul constituŃionalităŃii legilor).
Reglementările constituŃionale şi legale din România cuprind şi ele toate aceste elemente
caracteristice unui regim politic democratic.
Conceptul de stat social este unul recent în teoria şi practica constituŃională contemporană.
Statul social se opune statului liberal pur, neintervenŃionist în activitatea social-economică. În cadrul
statului social, sunt specifice măsurile de intervenŃie a statului în economie şi în protecŃia socială a
unor categorii de persoane.
Caracterul social al statului român transpare atât prin prevederile ConstituŃiei: art. 32, 34, 41
etc. privind drepturile social-economice; art. 135 - economia; art. 136 – proprietatea; art. 141 -
Consiliul Economic şi Social, cât şi prin vasta legislaŃie economică şi socială, care este supusă
procesului de adaptare la acquis-ul comunitar, în cadrul procesului de integrare în Uniunea Europeană.
ConstituŃia României, republicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 767 din 31.10.2003
1. Care sunt deosebirile între doctrinele engleză, franceză şi germană cu privire la statul de
drept?
2. ArgumentaŃi de ce România este un stat de drept.
3. Ce este democraŃia?
4. Care sunt trăsăturile statului democratic?
5. Ce este statul social?
7
Capitolul 3 - Partidele politice
§1. ApariŃia partidelor politice. NoŃiunea de partid politic
De la momentul apariŃiei lor, rolul partidelor politice a suferit o evoluŃie spectaculoasă, în special după
cel de-al doilea război mondial, ajungându-se ca astăzi partidele să fie considerate ca jucând „un rol
esenŃial într-o democraŃie reală” (Comisia Europeană de la VeneŃia pentru DemocraŃie prin Drept) sau
ca având „un rol primordial pentru funcŃionarea unui regim democratic” (Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, cauza Refah Partisi c/ Turciei, 2003).
DefiniŃie: partidele politice sunt asociaŃii libere ale cetăŃenilor al căror scop este definirea şi
exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând ordinea constituŃională democratică a
statului şi având vocaŃia şi capacitatea guvernării.
§2. Statutul juridic al partidelor politice
2.1. ConstituŃionalizarea partidelor politice
Doctrina clasică a remarcat patru „atitudini ale dreptului faŃă de partidele politice: ostilitatea,
ignorarea, recunoaşterea şi incorporarea” (Hans Triepel). În regimurile politice democratice
contemporane, relevante sunt ultimele două cazuri: recunoaşterea partidelor politice şi incorporarea lor
în textele constituŃionale.
2.2. FuncŃiile partidelor politice
a) funcŃia de reprezentare
b) funcŃia de mediere
c) funcŃia electorală
d) funcŃia guvernamentală
2.3. Partidele politice şi libertatea de asociere. Limitări ale partidelor politice
Statutul partidelor politice în democraŃiile contemporane se caracterizează prin două mari trăsături:
libertatea şi egalitatea. Libertatea se manifestă atât în formarea, cât şi în activitatea partidelor politice,
în limitele stabilite de ordinea constituŃională democratică. Egalitatea partidelor semnifică mai mult
egalitatea şanselor acestora în competiŃia pentru putere, bineînŃeles subsumată reglementărilor
referitoare la sistemul electoral.
Forme de limitare a existenŃei şi activităŃii partidelor politice:
- obligaŃia înregistrării partidelor politice
- reglementări privind denumirea sau emblema partidului; numărul membrilor sau durata
funcŃionării efective; publicarea, sub sancŃiunea amenzii, a resurselor financiare ale partidului;
formalităŃile necesare înregistrării
- restricŃii ale partidelor care fie împiedică formarea lor (măsuri cu caracter preventiv), fie duc
la desfiinŃarea acestora (măsuri cu caracter represiv).
Motive care pot duce la dizolvarea partidelor:
- partidele care, prin scopurile sau comportamentul membrilor lor, pot aduce atingere ordinii
constituŃionale democratice;
- partidele care militează împotriva independenŃei sau integrităŃii teritoriale a statului;
- partidele care au scopuri imorale sau criminale;
- partidele ale căror scopuri pun în pericol drepturile şi libertăŃile fundamentale;
- partidele extremiste – fasciste, rasiste sau chiar comuniste;
- partidele care îndeamnă la discriminare, ură sau violenŃă.
8
Principiul libertăŃii partidelor politice implică şi neamestecul sau amestecul restrâns al statului în
structura şi organizarea internă a partidelor.
§3. Partidele politice în ordinea constituŃională a României
4.1. Scurt istoric
Forme incipiente de grupare politică similară partidelor au apărut încă din perioada Regulamentelor
Organice, în Principatele române Moldova şi łara Românească. În perioada revoluŃiei din 1848,
întâlnim denumirea de „partidă” aplicată grupărilor revoluŃionare (M. Kogălniceanu, DorinŃele
partidei naŃionale în Moldova, 1848), iar la 1857, se vorbea deja, în Comisia de supraveghere a
alegerilor pentru divanurile ad hoc, de existenŃa a două „partide” – cel conservator şi cel naŃional.1
Partidele politice moderne au luat naştere, în România, abia după 1860, iar la 1866 curentele şi
grupările politice erau deja bine definite şi au continuat să se dezvolte în întreaga perioadă
„democratică” a României moderne, adică oână în anul 1938. La 1875 ia naştere oficial Partidul
Liberal (ulterior denumit Partidul NaŃional Liberal), iar la 1880 – Partidul Conservator, deşi ambele
aveau deja o istorie de 10-15 ani. Anul 1938 a însemnat primul pas spre desfiinŃarea regimului bazat pe
pluralismul politic: regele Carol al II-lea a suspendat funcŃionarea partidelor politice. Acestea au
reapărut după 23 august 1944, însă doar pentru scurt timp. În 1947, România a intrat în „umbra”
regimului totalitar, antidemocratic, al partidului unic (partidul comunist).
După evenimentele din decembrie 1989, democratizarea României a însemnat o adevărată
„explozie” a partidelor politice, firească în contextul reafirmării pluralismului politic.
4.2. LegislaŃia actuală privind partidele politice în România
Partidele politice sunt reglementate, în România, atât de ConstituŃie (art. 8, art. 40, art. 146 lit. k)), cât
şi de o serie de legi organice: Legea nr. 14/2003 privind partidele politice, Legea nr. 43/2003 privind
finanŃarea partidelor politice, Legile electorale.
ConstituŃia României stabileşte, în art. 8, principiile organizării şi funcŃionării partidelor politice în

România.
Art. 40 conŃine şi posibilele limitări ale dreptului de asociere, cu privire specială asupra
partidelor politice.
Legea partidelor politice - Legea nr. 14/2003 – oferă o reglementare detaliată a tuturor aspectelor
care Ńin de înfiinŃarea şi funcŃionarea partidelor politice, în timp ce finanŃarea acestora face obiectul
unei legi organice separate – Legea nr. 43/2003.
Articolul 1 al Legii nr. 14/2003 defineşte partidele politice ca fiind asociaŃii cu caracter
politic ale cetăŃenilor români cu drept de vot, care participă în mod liber la formarea şi
exercitarea voinŃei lor politice, îndeplinind o misiune publică garantată de ConstituŃie. Sub
aspectul naturii juridice, partidele politice sunt calificate de lege ca fiind persoane juridice de drept
public.
Legea enumeră şi principalele funcŃii ale partidelor politice: promovarea valorilor şi intereselor
naŃionale, a pluralismului politic, contribuŃia la formarea opiniei publice, participarea cu candidaŃi în
alegeri şi la constituirea unor autorităŃi publci şi stimulează participarea cetăŃenilor la scrutinuri,
potrivit legii. Sub aspectul interdicŃiilor, legea trimite atât la art. 40 din ConstituŃie, cât şi la art. 30 alin.
7, potrivit căruia în exercitarea libertăŃii de exprimare sunt interzise defăimarea Ńării sau a naŃiunii,
îndemnul la război de agresiune, la ură naŃională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la
discriminare, la separatism teritorial sau la violenŃă publică, precum şi manifestările obscene, contrare
bunelor moravuri. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 4 din lege, partidele politice nu pot organiza
activităŃi militare sau paramilitare şi nici alte activităŃi interzise de lege.
1
Pentru un istoric detaliat al partidelor politice în România, a se vedea D.Vesmaş, Fenomenul guvernării. Editura Burg,
Sibiu, 2003, pp.171-175.
9
Organizarea partidelor politice are la bază statutul şi programul politic propriu al acestora. Art. 10 al
legii stabileşte elementele de conŃinut ale statutului unui partid: denumirea integrală şi denumirea
prescurtată; descrierea semnului permanent; semnul permanent sub formă grafică alb-negru şi color,
în anexă; sediul central; menŃiunea expresă că urmăreşte numai obiective politice; drepturile şi
îndatoririle membrilor; sancŃiunile disciplinare şi procedurile prin care acestea pot fi aplicate
membrilor; procedura de alegere a organelor executive şi competenŃele acestora; competenŃa adunării
generale a membrilor sau a delegaŃilor acestora; organele împuternicite să prezinte candidaturi în
alegerile locale, parlamentare şi prezidenŃiale; organul competent să propună reorganizarea partidului
sau să decidă asocierea într-o alianŃă politică ori în alte forme de asociere; condiŃiile în care îşi
încetează activitatea; modul de administrare a patrimoniului şi sursele de finanŃare, stabilite în
condiŃiile legii; organul care reprezintă partidul în relaŃiile cu autorităŃile publice şi terŃi. De asemenea,
legea cuprinde reguli privind organele de conducere ale partidelor, soluŃionarea diferendelor dintre
membrii unui partid etc.
- procedura de înregistrare a partidelor politice

- reguli privind modificarea statutului, a programului politic al partidului
- reguli privind asocierea partidelor, precum şi privind reorganizarea partidelor.
- reguli privind încetarea activităŃii partidelor politice.
FinanŃarea partidelor politice este reglementată de Legea nr. 43/2003. Principalele forme de
finanŃare: cotizaŃii ale membrilor, donaŃii şi legate, venituri provenite din activităŃi proprii, subvenŃii de
la bugetul de stat. Legea stabileşte scutirea de impozite şi taxe a acestor venituri, precum şi plafoane
pentru unele categorii devenituri, cum sunt donaŃiile.
Partidele politice nu pot accepta donaŃii sau servicii prestate cu titlu gratuit de o autoritate sau
instituŃie publică, de la o regie autonomă, de la o companie naŃională, societate comercială sau
societate bancară cu capital integral sau majoritar de stat şi nici donaŃii în bani din partea unui sindicat.
În concluzie, subliniem rolul esenŃial pe care îl joacă partidele politice în cadrul democraŃiei
constituŃionale din România. Prin funcŃiile lor specifice, partidele contribuie la formarea şi exprimarea
voinŃei politice a cetăŃenilor, precum şi la realizarea raporturilor de guvernare.
Legea nr. 14/2003 – Legea partidelor politice, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.
25 din 17.01.2003
Legea nr. 43/2003 privind finanŃarea activităŃii partidelor politice şi a campaniilor electorale, publicată
în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 54 din 30.01.2003
1. DefiniŃi şi caracterizaŃi partidele politice.

2. EnumeraŃi şi explicaŃi funcŃiile partidelor politice
3. Limitele asocierii în partide politice
4. CondiŃiile înregistrării partidelor politice în România.
5. Reguli privind asocierea şi reorganizarea partidelor.
6. SintetizaŃi, pe baza argumentelor prezentate în curs, rolul partidelor politice în ordinea
constituŃională a României.
10
Capitolul 4 - Sistemul electoral
§1. NoŃiunea de sistem electoral
NoŃiunea de sistem electoral desemnează acea instituŃie a dreptului constituŃional formată din
ansamblul normelor juridice care reglementează relaŃiile sociale ce apar în sfera desemnării
reprezentanŃilor poporului. Aceste norme, denumite şi norme electorale, stabilesc drepturile electorale
ale cetăŃenilor, condiŃiile şi garanŃiile exercitării acestor drepturi, modul de scrutin, etapele organizării
şi desfăşurării alegerilor, precum şi stabilirea rezultatelor alegerilor şi atribuirea mandatelor.
Sediul materiei pentru sistemul electoral românesc actual este format din prevederile
constituŃionale (art. 36, art. 37, art. 38, art. 62, art. 81, art. 120 şi art. 122), ale Legii nr. 373/2004
privind alegerea Camerei DeputaŃilor şi Senatului, ale Legii nr. 370/2004 privind alegerea
Preşedintelui României2 şi ale Legii nr. 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice
locale3.
§2. Drepturile electorale
Drepturile electorale fac parte din categoria drepturilor exclusiv politice. Ele aparŃin în exclusivitate
cetăŃenilor unui stat şi, prin exercitarea lor, aceştia participă la guvernare, desemnând organele
reprezentative ale poporului.
Există două categorii de drepturi electorale: cele prevăzute de ConstituŃie şi cele prevăzute de
legile electorale. Cele prevăzute în ConstituŃie sunt drepturile electorale fundamentale - dreptul de a
alege şi dreptul de a fi ales. Dintre celelalte drepturi electorale, prevăzute de lege, amintim: dreptul de
a verifica înscrierea în listele electorale, dreptul de a face întâmpinări împotriva omisiunilor, a
înscrierilor greşite şi a oricăror erori, dreptul de a contesta candidaturile ş.a.
2.1. Dreptul de a alege
Dreptul de a alege este reglementat de art. 36 din ConstituŃia României sub denumirea dreptul de vot,
iar în art. 62 alin. 1 şi 81 alin.1, sunt enumerate caracteristicile votului: universal, egal, direct, secret
şi liber exprimat.
Universalitatea votului a reprezentat, pentru multă vreme de la afirmarea chiar a principiilor

democraŃiei, un ideal social-politic. Aceasta, deoarece, deşi afirmată, universalitatea s-a aplicat târziu
în realitate, ca rezultat al unor îndelungate şi vehemente revendicări. Votul universal a fost şi mai este
opus votului selectiv, care apare sub două aspecte: votul cenzitar şi votul capacitar.
- votul cenzitar se caracterizează prin unele condiŃii impuse cetăŃenilor pentru a-şi putea
exercita dreptul de vot.
- votul capacitar presupune un anumit grad de instrucŃie al alegătorului.
Articolul 36 al ConstituŃiei României, impune următoarele condiŃii pentru exercitarea dreptului
de vot universal:
- cetăŃenia română;
- vârsta de 18 ani;
- deplinătatea facultăŃilor mintale;
- aptitudinea morală de a vota (exceptându-se, pe acest criteriu, persoanele condamnate, prin
hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale).
Egalitatea votului presupune ca fiecare cetăŃean să aibă dreptul la un singur vot pentru alegerea
aceleiaşi autorităŃi publice. Această trăsătură a votului implică „înlăturarea unor tehnici şi procedee
electorale de limitare sau deturnare a acestui deziderat, care s-au practicat în unele sisteme
2
Publicate în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 887/29.09.2004
3
Publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 271/29.05.2004
11
constituŃionale, precum geografia electorală, colegiile electorale, votul plural sau votul multiplu”.
(Ioan Muraru).
Votul direct presupune exprimarea directă, personală, a dreptului de vot şi nu prin reprezentanŃi sau
delegaŃi.
Votul secret reprezintă posibilitatea cetăŃenilor de a-şi exprima opŃiunea electorală fără ca aceasta să
fie cunoscută de alte persoane.
Votul liber exprimat reprezintă posibilitatea cetăŃenilor de a îşi exercita sau nu dreptul de vot, iar în
cazul participării la vot, de a-şi manifesta opŃiunea în mod liber.
2.2. Dreptul de a fi ales
Dreptul de a fi ales reprezintă posibilitatea acordată cetăŃeanului de a candida şi de a fi ales într-unul

din organele reprezentative.
ConstituŃia României reglementează acest drept în art. 37. Au dreptul de a fi alese persoanele
care au drept de vot şi care îndeplinesc o serie de condiŃii prevăzute de art. 37. Aceste condiŃii sunt:
a) să îndeplinească condiŃiile prevăzute în art. 16 alin. 3 al ConstituŃiei, adică să aibă cetăŃenia
română şi domiciliul în Ńară;
b) potrivit art. 37 alin. 2, să fi împlinit o anumită vârstă minimă, care diferă în funcŃie de
organul sau funcŃia pentru care candidează: 23 de ani pentru a fi ales în Camera DeputaŃilor, 33 de ani
pentru a fi ales în Senat şi 35 de ani pentru a fi ales în funcŃia de Preşedinte al României.
c) să nu facă parte din categoriile de persoane cărora le este interzisă asocierea în partide
politice potrivit art. 40 alin. 3 din ConstituŃie: judecătorii CurŃii ConstituŃionale, avocaŃii poporului,
magistraŃii, membrii activi ai armatei, poliŃiştii şi alte categorii de funcŃionari publici stabilite prin lege
organică.
Prin revizuirea din 2003, textul ConstituŃiei României a fost completat, în perspectiva integrării
în Uniunea Europeană, cu dreptul cetăŃenilor români de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul
European.
§3. Clasificarea sistemelor electorale şi a modurilor de scrutin
NoŃiunea de scrutin este definită ca modalitatea în care alegătorii desemnează deputaŃii, senatorii,
consilierii etc.
3.1. Sistemul majoritar
În cadrul sistemului majoritar, sunt aleşi candidaŃii care obŃin cel mai mare număr de voturi. În cadrul
sistemului majoritar, după modul de propunere a candidaŃilor de către partide, întâlnim mai multe
tipuri de scrutin: scrutin uninominal, plurinominal şi scrutin de listă, iar după numărul de tururi
electorale distingem între scrutin majoritar cu unul sau două tururi.
3.2. Sistemul reprezentării proporŃionale
Este cel mai frecvent utilizat mod de scrutin, datorită avantajelor pe care le prezintă. Acest sistem
constă în atribuirea mandatelor proporŃional cu numărul de voturi obŃinute de fiecare candidat sau listă
de candidaŃi. În cadrul acestui sistem, este specifică varianta scrutinului de listă, cu subcategoriile sale
– cu liste blocate, liste deschise, vot preferenŃial ş.a.
Aplicarea sistemului reprezentării proporŃionale are ca efect atribuirea mandatelor prin
raportare la un coeficient electoral determinat în funcŃie de mecanismul de atribuire a mandatelor ales.
Repartizarea astfel realizată se face în etape, nefiind posibilă atribuirea mandatelor după o singură
operaŃiune, datorită „resturilor electorale” care rămân în urma primei diviziuni. După metoda aplicată
12
pentru a distribui aceste resturi, sistemul reprezentării proporŃionale cunoaşte următoarele variante de
atribuire a mandatelor: reprezentarea proporŃională apropiată, sistemul D’Hondt şi reprezentarea
proporŃională integrală.
3.3. Sisteme mixte
Sistemele mixte rezultă din combinarea sistemului majoritar cu cel al reprezentării proporŃionale.
Întâlnim două astfel de sisteme: sistemul înrudirilor şi sistemul german al buletinului dublu.
3.4. Categorii de scrutin
Scrutinul uninominal presupune desemnarea unui singur candidat al fiecărui partid, într-o
circumscripŃie electorală. În aplicarea unui scrutin uninominal, delimitarea circumscripŃiilor electorale
se face în aşa fel încât acestea să aibă un număr aproximativ egal de locuitori, iar teritoriul Ńării este
împărŃit în atâtea circumscripŃii câte mandate există în competiŃia electorală.
În cadrul scrutinului de listă, alegătorul îşi exprimă, prin vot, opŃiunea pentru o listă de candidaŃi
propusă de fiecare partid. Acest tip de scrutin nu presupune o decupare specială a circumscripŃiilor
electorale, ci ele se identifică, de regulă, cu unităŃile administrativ-teritoriale.
La rândul său, scrutinul de listă are două variante: listele blocate şi listele deschise – cu
subvariantele: votul preferenŃial şi panaşajul.
§4. Organizarea şi desfăşurarea alegerilor∗
4.1. CircumscripŃiile electorale, listele electorale şi cărŃile de alegător
Organizarea alegerilor are ca punct de plecare momentul stabilirii datei alegerilor. Potrivit art. 7 alin. 1
din Legea nr. 373/2004, data alegerilor se stabileşte şi se aduce la cunoştinŃă publică de către Guvern
cu cel puŃin 45 de zile înainte de ziua votării şi până la împlinirea a 5 zile de la data la care începe să
curgă termenul prevăzut la art. 63 alin. 2 din ConstituŃie. textul constituŃional menŃionat prevede că
alegerile pentru Camera DeputaŃilor şi Senat se desfăşoară în cel mult 3 luni de la expirarea
mandatului sau de la dizolvarea Parlamentului. Acelaşi termen de 45 de zile este stabilit şi de Legea
nr. 370/2004 (art. 4 alin.1) pentru alegerile prezidenŃiale. De asemenea, ambele legi prevăd că alegerile
au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica.
Potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 373, deputaŃii şi senatorii se aleg în circumscripŃii electorale pe bază de
scrutin de listă, potrivit principiului reprezentării proporŃionale, precum şi pe bază de candidaturi
independente.
Se vor studia, pe baza Legii electorale şi a cursului tipărit:
- circumscripŃiile electorale
- listele electorale
- cărŃile de alegător
- Autoritatea Electorală Permanentă
- Birourile electorale
- SecŃiile de votare. Buletinele de vot, semnele electorale şi ştampilele electorale
- Candidaturile
- Campania electorală
∗
Problematica organizării şi desfăşurării alegerilor, ca şi cea a stabilirii rezultatelor alegerilor va fi analizată din
perspectiva legilor privind alegerile parlamentare şi prezidenŃiale, cu precizarea că regulile stabilite de această
lege se regăsesc, cu modificările cerute de situaŃia diferită, şi în cazul alegerilor locale.
13
- Desfăşurarea votării
§5. Stabilirea rezultatelor alegerilor şi atribuirea mandatelor
5.1. Stabilirea rezultatelor alegerilor se face în mai multe etape: la nivelul secŃiilor de votare, la
nivelul circumscripŃiei şi la nivelul întregii Ńări.
5.2. Atribuirea mandatelor
- atribuirea mandatelor la nivelul circumscripŃiilor electorale;

- atribuirea resturilor la nivelul Biroului Electoral Central.
- atribuirea mandatului de Preşedinte al României.
§6. Alte prevederi ale legii electorale
121. Alegerile parŃiale se organizează în situaŃia în care se anulează alegerile într-o circumscripŃie
electorală, precum şi în cazul în care mandatul de deputat sau de senator devenit vacant nu poate fi
ocupat de supleant.
122. Anularea alegerilor poate interveni în cazurile prevăzute de lege. Pentru alegerile
parlamentare, Biroul Electoral Central poate anula alegerile pentru fraudă electorală.

1. Deosebirea dintre „alegere” şi „votare”
2. În ce condiŃii vor avea cetăŃenii români dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul
European?
3. Avantajele şi dezavantajele sistemului de scrutin majoritar
4. Avantajele şi dezavantajele sistemului reprezentării proporŃionale
5. Avantajele şi dezavantajele scrutinului uninominal
6. Avantajele şi dezavantajele scrutinului de listă
7. Etapele organizării şi desfăşurării alegerilor în România
8. Care este scopul AutorităŃii Electorale Permanente?
9. În ce caz se pot anula alegerile?
10. Ce este frauda electorală?
Legea nr. 373/2004 privind alegerea Camerei DeputaŃilor şi Senatului, publicată în M.Of. nr. 887
/29.09.2004
Legea nr. 370/2004 privind alegerea Preşedintelui României, publicată în M.Of. nr. 887 /29.09.2004
Legea nr. 67/2004 privind alegerea autorităŃilor administraŃiei publice locale, publicată în M.Of. nr.
271/29.05.2004
14
Capitolul 5 - Parlamentul
§1. Scurt istoric al Parlamentului. DefiniŃia Parlamentului
Parlamentul apare, în mod tradiŃional, caracterizat ca fiind „organul reprezentativ al poporului”,

„adunarea reprezentativă”, dar şi „puterea legislativă” sau „organul legislativ”. Aceste determinări ale
Parlamentului provin din aplicarea teoriei suveranităŃii naŃionale, respectiv a separaŃiei puterilor.
Parlamentele contemporane îşi regăsesc originile în parlamentul britanic, care datează, într-o formă
incipientă, din secolul al XIII-lea. „Strămoşul” parlamentelor de astăzi este Marele Consiliu, înfiinŃat,
în Anglia, după cucerirea normandă (iniŃial, s-a numit curia major şi era alcătuit din vasalii direcŃi ai
Coroanei). După acordarea Magnei Carta (1215), Marele Consiliu a constituit una din limitările puterii
regale. Trebuie precizat că acest corp era alcătuit din reprezentanŃi ai nobilimii. În 1265, componenŃa
sa s-a lărgit, fiind alcătuit din pairi ai regatului, dar şi din cavaleri şi orăşeni. Din sec. al XIII-lea
datează, de fapt, şi denumirea de „parlament”, mai precis din 1295, când a fost convocat aşa-numitul
Model Parliament, sub domnia regelui Eduard I. Acest termen nu s-a impus, însă, în uzul general, în
detrimentul mai vechilor termeni „consiliu” şi „curie”, decât în sec. al XIV-lea. Tot din acest veac
datează şi separarea celor două „camere” ale parlamentului englez – la 1332 apare menŃiunea oficială a
unei adunări a cavalerilor şi orăşenilor, separată de lorzi şi clerici.
Astăzi, termenul „parlament” desemnează „organul colegial, desemnat în mod democratic, cu

caracter reprezentativ, asociat producŃiei de norme generale şi abstracte (legi formale) şi abilitat
să controleze alte organe” (Louis Favoreu ş.a.) sau, într-o definiŃie de dicŃionar, „organul de
guvernare prin deliberare, compus din una sau două camere în faŃa cărora executivul este
responsabil” (Pierre Avril şi Jean Gicquel).
În România, adunările legislative au evoluat de la componenŃa şi desemnarea specifice adunărilor de

stări (cum ar fi, de exemplu, Adunarea Electivă din epoca Regulamentelor Organice) la parlament în
sensul modern al termenului, de adunare desemnată prin procedee democratice (alegeri) şi învestitiă în
principal cu adoptarea legilor. Prima astfel de adunare este cea prevăzută de ConvenŃia de la Paris
(1858). Ea a fost urmată de primul parlament bicameral – instituit prin Statutul Dezvoltător al
ConvenŃiei de la Paris - şi de parlamentele create de ConstituŃiile din 1866 şi 1923. TradiŃia
bicamerală inaugurată de Cuza a luat sfârşit odată cu constituŃiile epocii comuniste, care instituiau un
parlament unicameral şi a fost reluată de ConstituŃia din 1991.
§2. FuncŃiile parlamentului
a) funcŃia legislativă;
b) stabilirea direcŃiilor principale ale activităŃii social-economice, culturale, statale şi juridice;
c) alegerea, formarea, avizarea formării, numirea sau revocarea unor autorităŃi statale;
d) controlul parlamentar;
e) conducerea în politica externă;
f) organizarea şi funcŃionarea proprie.
2.1. FuncŃia legislativă
FuncŃia legislativă a constituit şi constituie şi astăzi funcŃia definitorie a parlamentului, parte a funcŃiei
sale de autoritate deliberativă, de conducere. ConstituŃia României, în art. 61 alin. 1, confirmă
importanŃa funcŃiei legislative a Parlamentului: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al
poporului român şi unica autoritate legiuitoare a Ńării”. Vom observa, deci, că exercitarea funcŃiei
legislative de către parlament este, de fapt, rezultatul raportului de reprezentare a poporului de către
acesta, de exercitare a suveranităŃii naŃionale în numele titularului ei - poporul.
15
În exercitarea funcŃiei sale legislative, Parlamentul adoptă trei categorii de legi: legi constituŃionale,
legi organice şi legi ordinare. Sfera acestora este determinată, parŃial, de art. 73 al ConstituŃiei.
Legile constituŃionale sunt cele de revizuire a ConstituŃiei şi sunt adoptate după o procedură
distinctă, ce a fost deja examinată.
Legile organice sunt legi de o importanŃă deosebită în cadrul sistemului normativ-juridic şi
statal. Art. 73 alin. 3 enumeră o parte din domeniile rezervate de ConstituŃi legilor organice.
Legile ordinare sunt acele legi care se adoptă în toate celelalte domenii ale vieŃii sociale.
2.2. FuncŃia de stabilire a direcŃiilor şi politicilor publice, interne şi externe
Această funcŃie a parlamentului este şi ea derivată din exercitarea de către acesta a suveranităŃii
naŃionale.
2.3. FuncŃia de alegere, formare, avizare, numire sau revocare a unor autorităŃi
Această funcŃie a apărut pentru a consolida poziŃia dominantă a Parlamentului faŃă de celelalte
autorităŃi publice, în cadrul regimului parlamentar. Chiar şi în regimurile prezidenŃiale (ca de exemplu,
în SUA), parlamentul are competenŃa de a-şi da avizul sau acordul privind numirea în înalte funcşii de
către preşedintele Ńării (în SUA, de pildă, este vorba de numirea în funcŃia de ambasador, consul sau de
judecător al CurŃii Supreme, numire supusă validării Senatului SUA).
2.4. FuncŃia de control
Controlul parlamentar este una din cele mai importante funcŃii ale parlamentelor contemporane. Acest
control a fost calificat, în doctrină, ca fiind necesar şi deplin şi cu manifestare diferenŃiată, în funcŃie
de natura organului sau activităŃii controlate.
FuncŃia de control a parlamentului se exercită printr-o diversitate de forme şi mijloace, potrivit
prevederilor constituŃionale în materie. Remarcăm, în primul rând, că acest control se exercită cu
precădere asupra activităŃii executive şi asupra administraŃiei publice, fie direct de către parlament, fie
indirect, prin intermediul ombudsman-ului.
2.5. FuncŃia de conducere în politica externă
Această funcŃie a parlamentului se realizează prin îndeplinirea, de către acesta, a unor atribuŃii
constituŃionale în domeniul politicii externe a statului:
- ratificarea şi denunŃarea tratatelor internaŃionale;
- declararea stării de război;
- suspendarea sau încetarea ostilităŃilor militare.
2.6. AtribuŃii ale Parlamentului în legătură cu organizarea sa internă şi cu funcŃionarea sa
Aceste atribuŃii formează o funcŃie de reglementare a activităŃii proprii a parlamentului şi sunt

următoarele:
- validarea sau anularea alegerii parlamentarilor;
- adoptarea regulamentelor de organizare şi funcŃionare;
- alegerea organelor interne ale camerelor;
- stabilirea bugetului propriu;
- atribuŃii privind statutul deputaŃilor şi senatorilor.
§3. Structura Parlamentului
Din punctul de vedere al structurii, parlamentele contemporane sunt de două feluri: monocamerale şi
bicamerale. Monocameralismul predomină în statele Europei de Nord, dar întâlnim astfel de
16
parlamente şi în Grecia şi Portugalia. Majoritatea statelor europene, însă, au optat pentru parlamente
bicamerale.
Bicameralismul este soluŃia structurală firească pentru statele federale, unde există principiul
dublei legitimităŃi a parlamentului – democratică şi cea decurgând din reprezentarea statelor
componente. În aceste state, a doua cameră reprezintă statele componente, având o aşa-numită
„legitimitate concurentă” legitimităŃii democratice pure a primei camere.
Din punct de vedere istoric, bicameralismul este justificat de două motive: asigurarea unei garanŃii a
reprezentării aristocraŃiei (pornind de la modelul britanic al Camerei Lorzilor) şi caracterul federal al
statului.
Bicameralismul este de două feluri: inegalitar şi egalitar.

Bicameralismul inegalitar presupune existenŃa unor diferenŃe notabile între cele două camere. În acest
sistem, condiŃia legitimităŃii se subordonează celei a diferenŃierii: de multe ori, modul de desemnare a
membrilor celei de-a doua camere diferă substanŃial faŃă de prima cameră.
Dintre argumentele formulate în cadrul dezbaterilor din Adunarea Constituantă în favoarea structurii
bicamerale a parlamentului, Ioan Muraru şi Mihai Constantinescu reŃin:
- „necesitatea de a se evita „dictatul Parlamentului”;
- „o lege analizată de mai multe persoane, constituite în două Camere diferite, dă o garanŃie în
plus”;
- „asigurarea unor garanŃii suplimentare pentru aplicarea principiilor democratice şi eliminarea
unor greşeli în activitatea uneia sau alteia din Camere” etc.
Legiuitorul constituant din 1991 a optat pentru varianta unui bicameralism cvasi-egalitar, care a
generat numeroase critici în literatura de specialitate.
Datorită acestor critici, tezele revizuirii ConstituŃiei au inclus şi modificări importante privind
competenŃa Camerelor, în mod special în procedura de legiferare, care să justifice menŃinerea structurii
bicamerale. Asupra acestor diferenŃieri vom reveni în cadrul analizei procesului de legiferare.
§4. Organizarea şi funcŃionarea parlamentului
4.1. Organizarea internă a Parlamentului
Principiul care guvernează organizarea parlamentului este cel al autonomiei Camerelor, expresie a
independenŃei parlamentarilor în exercitarea mandatului lor. Această autonomie se manifestă sub
următoarele aspecte: autonomia regulamentară în organizarea şi funcŃionarea Camerelor; autonomia
financiară a Camerelor, potrivit unui buget propriu; structura politică specifică a fiecărei Camere;
organele proprii de lucru ale fiecăre Camere.
Organizarea internă a Parlamentului României cuprinde, potrivit art. 64 din ConstituŃie:
birourile permanente, grupurile parlamentare şi comisiile parlamentare. ConstituŃia stabileşte
principiile generale ale acestor formaŃiuni, iar reglementările de detaliu sunt stabilite de regulamentele
celor două camere.
Se vor studia, pe baza cursului şi/sau a regulamentelor Camerelor:

- Birourile permanente
- Grupurile parlamentare
- Comisiile parlamentare
17
FuncŃionarea Parlamentului
Mandatul sau legislatura Parlamentului reprezintă perioada de timp pentru care a fost ales
parlamentul sau camerele. Sesiunile Parlamentului sunt perioadele de timp din cursul unui an, în care
Camerele îşi desfăşoară activitatea. Sesiunile Parlamentului României sunt de două feluri: ordinare şi
extraordinare. Sesiunile ordinare sunt cele prevăzute expres de ConstituŃie pentru întrunirea obişnuită
a Camerelor.
ŞedinŃele Camerelor sunt formele de desfăşurare a activităŃii curente a Camerelor, în plen. ŞedinŃele
pot fi separate şi comune. Art. 65 alin. 2 al ConstituŃiei enumeră situaŃiile în care Camerele se
întrunesc în şedinŃe comune.
§5. Statutul deputaŃilor şi senatorilor
Caracterul mandatului deputaŃilor şi senatorilor. Mandatul parlamentar a fost definit ca „o funcŃie

publică cu care membrii Camerelor parlamentare sunt învestiŃi prin alegere, funcŃie al cărei conŃinut
este determinat prin ConstituŃie şi în virtutea căreia fiecare parlamentar, reprezentând naŃiunea,
concură la exerciŃiul suveranităŃii naŃionale”.
În doctrină (Ioan Muraru, Mihai Constantinescu) au fost identificate următoarele trăsături ale
mandatului parlamentar:
a) generalitatea
b) independenŃa
c) irevocabilitatea
Limitele mandatului parlamentarilor sunt determinate de ConstituŃie. Astfel, conform art. 70,
deputaŃii şi senatorii intră în exerciŃiul mandatului la data întrunirii legale a Camerei din care fac parte,
sub condiŃia validării alegerii şi a depunerii jurământului. Mandatul parlamentar încetează la data
întrunirii legale a Camerelor nou alese sau în caz de demisie, de pierdere a drepturilor electorale, de
incompatibilitate sau de deces.
Statutul deputaŃilor şi senatorilor, în exercitarea mandatului lor, formează conŃinutul acestui mandat,
adică drepturile şi obligaŃiile acestora, consacrate de ConstituŃie şi de regulamentele Camerelor.
Doctrina a clasificat drepturile parlamentarilor după mai multe criterii. O primă clasificare Ńine seama
de criteriul naturii dreptului, în drepturi politice şi drepturi patrimoniale. După conŃinutul lor,
drepturile şi obligaŃiile parlamentarilor pot fi: drepturi şi îndatoriri care privesc organizarea internă a
Camerelor şi drepturi şi îndatoriri ce Ńin de raportul de reprezentare şi de responsabilitatea faŃă de
alegători. După modul de reglementare, există drepturi şi obligaŃii ale parlamentarilor reglementate de
ConstituŃie şi, respectiv, de legi şi regulamente. Unele drepturi se exercită individual, iar altele în
colectiv, fie sub forma grupurilor parlamentare, fie sub forma unui anumit număr de deputaŃi sau
senatori.
ProtecŃia mandatului deputaŃilor şi senatorilor se realizează prin incompatibilităŃi, imunităŃi şi

drepturi şi alte facilităŃi patrimoniale. ProtecŃia mandatului parlamentar este recunoscută ca necesară,
pornind de la rolul parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului: „realizarea eficientă a
mandatului implică independenŃa parlamentarului contra oricăror presiuni exterioare” (Ioan Muraru,
Mihai Constantinescu).
IncompatibilităŃile între calitatea de parlamentar şi alte funcŃii publice sunt prevăzute de
ConstituŃie. Articolul 71 alin.1 al ConstituŃiei impune o primă incompatibilitate: cea dintre calitatea de
deputat şi cea de senator. De asemenea, calitatea de deputat deu de senator este incompatibilă cu
exercitarea oricărei funcŃii publice de autoritate, cu excepŃia celei de membru al Guvernului.
Un alt mod de protecŃie a mandatului parlamentar este consacrarea imunităŃii parlamentare.
Imunitatea parlamentară este destinată a proteja parlamentarul faŃă de eventualele presiuni sau abuzuri
ce s-ar putea exercita împotriva sa, pentru opiniile exprimate în timpul mandatului.
18
Răspunderea şi sancŃiunile aplicabile deputaŃilor şi senatorilor sunt prevăzute de

regulamentele Camerelor, pentru încălcarea obligaŃiilor lor constituŃionale, legale şi regulamentare.
Astfel, potrivit art. 203 din regulamentul Camerei DeputaŃilor, abaterile de la regulament atrag
următoarele sancŃiuni:
a) avertismentul;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) eliminarea din sala de şedinŃe;
e) interzicerea participării la lucrările Camerei pe timp de maximum 15 zile;
f) excluderea temporară.
SancŃiunile prevăzute la lit. a), b), c) şi d) se aplică de către preşedintele Camerei, iar cele
prevăzute la lit. e) şi f), de către Cameră, la propunerea preşedintelui. Pentru aplicarea sancŃiunilor
prevăzute la lit. e) şi f) cazul se va trimite Comisiei juridice, de disciplină şi imunităŃi, care va prezenta
un raport asupra cercetării efectuate.
Regulamentul Senatului cuprinde un set diferit de sancŃiuni, prevăzute de art. 192:
a) avertisment;
b) chemarea la ordine;
c) retragerea cuvântului;
d) îndepărtarea din sală pe durata şedinŃei;
e) interzicerea de a participa la lucrările Senatului pe o perioadă de maximum 30 de
zile calendaristice.
§6. Actele Parlamentului
În exercitarea funcŃiilor sale, Parlamentul adoptă o serie de acte, care constituie manifestări de voinŃă
ale acestuia în scopul de a produce anumite efecte. Natura acestor acte diferă, după scopul în care sunt
adoptate. Astfel, există acte juridice şi acte politice ale Parlamentului. Din prima categorie, potrivit
art. 67 al ConstituŃiei, fac parte legile, hotărârile şi moŃiunile, iar din a doua categorie fac parte
declaraŃiile politice, mesajele, rezoluŃiile, apelurile etc.
La rândul lor, actele juridice se pot clasifica în acte cu caracter normativ şi acte cu caracter
individual. Din prima categorie fac parte, de regulă, legile, regulamentele Camerelor şi unele hotărâri,
iar din a doua categorie, unele hotărâri şi moŃiunile. Există, însă, ca excepŃie, şi legi fără caracter
normativ, deşi acestea nu sunt nominalizate expres în ConstituŃie.
6.1. Legea ca act juridic al Parlamentului. Legiferarea
6.1.1. DefiniŃia şi clasificarea legii ca act juridic al Parlamentului
Legea este actul juridic adoptat de parlament, după o procedură prestabilită prin ConstituŃie şi
care cuprinde norme juridice ce reglementează, cu caracter de generalitate, relaŃiile sociale cele
mai importante.
În unele constituŃii, se face referire expresă la „domeniul rezervat legii”, care cuprinde, de regulă, cele
mai importante relaŃii sociale.
ConstituŃia României clasifică legile în legi constituŃionale, legi organice şi legi ordinare.
6.1.2. Procedura legislativă
Procedura legislativă sau de elaborare a legii este o procedură complexă, care implică participarea mai
multor autorităŃi, precum şi, uneori, a cetăŃenilor. Procedura legislativă este stabilită de ConstituŃie, iar
19
rolul determinant în cadrul ei aparŃine, în mod firesc, Parlamentului, ca „unică autoritate legiuitoare a
Ńării”.
Procedura legislativă comportă mai multe etape:
a) iniŃiativa legislativă;
b) sesizarea Camerei competente, potrivit ConstituŃiei;
c) examinarea şi avizarea proiectului de lege de către comisiile de specialitate ale Camerelor;
d) includerea proiectului de lege pe ordinea de zi a Camerelor;
e) dezbaterea proiectului de lege în plenul fiecărei Camere;
f) votarea proiectului de lege în fiecare Cameră;
g) medierea (doar în cazul legilor constituŃionale);
h) semnarea legii de către preşedinŃii Camerelor;
i) promulgarea legii de către Preşedintele României;
j) publicarea legii;
k) aprobarea legii prin referendum (doar în cazul legilor constituŃionale).
În afara acestor etape ale procedurii legislative propriu-zise, se cuvin menŃionate şi etapele
prealabile acesteia, respectiv documentarea în vederea elaborării proiectului de lege sau a propunerii
legislative şi fundamentarea acestora pe baza documentării efectuate. Aceste etape preliminare implică
doar pe autorul proiectului sau propunerii legislative.
6.2. Hotărârile Parlamentului
Hotărârile sunt acte juridice adoptate de parlament, nominalizate de ConstituŃie în art. 67. Hotărârile
pot avea caracter normativ şi nenormativ. Criteriile clasice de delimitare a legilor de hotărâri sunt cel
material şi cel formal: conŃinutul actului şi procedura de adoptare. Normele cuprinse în hotărâri au o
forŃă juridică inferioară legilor, iar sub aspectul procedurii, există o serie de diferenŃe importante: nu
sunt aplicabile regulile privind iniŃiativa şi avizarea, iar hotărârile pot fi adoptate de o singură Cameră.
O categorie aparte de hotărâri ale parlamentului o reprezintă regulamentele parlamentare.
6.3. MoŃiunile Parlamentului
MoŃiunile sunt acte juridice cu caracter individual, prin care Camerele sau parlamentul în întregul
său îşi exprimă opinia cu privire la un anumit aspect din activitatea executivului, în cadrul funcŃiei de
control parlamentar. În sistemul constituŃional românesc, moŃiunile sunt de două feluri: simple şi de
cenzură.

1. Istoricul parlamentelor
2. Argumente pro- şi contra- bicameralismului
3. DefiniŃi legea şi arătaŃi care sunt criteriile care stau la baza acestei definiŃii
4. Există legi fără caracter normativ?
5. Categorii de acte ale Parlamentului.
6. Ce este mandatul reprezentativ?
7. Care sunt principalele drepturi şi obligaŃii ale parlamentarilor?
8. ProtecŃia mandatului parlamentar.
9. Elemente noi în procedura de legiferare, după revizuirea constituŃională din 2003.
10. Hotărârile şi moŃiunile parlamentului.
20
Capitolul 6 - Puterea executivă – repere constituŃionale
§1. ConsideraŃii generale
În conformitate cu prevederile ConstituŃiei României, autorităŃile publice care se circumscriu în sfera

puterii executive sau executivului (în sens larg) realizează, cu prioritate, funcŃia executivă a statului
român. Aceste autorităŃi publice care formează executivul (în înŃelesul său larg) sunt Preşedintele,
Guvernul, administraŃia publică centrală de specialitate şi administraŃia publică locală.
Departajarea pe care o face ConstituŃia între Preşedinte şi Guvern, pe de o parte, şi
administraŃia publică, pe de altă parte, nu vrea să sugereze că Preşedintele sau Guvernul se găsesc în
afara administraŃiei publice. Dimpotrivă, Preşedintele României are clare atribuŃii administrative, iar
Guvernul exercită conducerea generală a administraŃiei publice.
§2. Structura executivului şi a administraŃiei publice potrivit ConstituŃiei României
În regimurile constituŃionale contemporane, întâlnim două categorii de structuri ale executivului :

executiv monist şi executiv dualist.
Exeutivul monist se caracterizează prin faptul că puterea executivă este condusă de o singură
autoritate statală, unipersonală sau colegială.
Executivul dualist apare în regimurile parlamentare şi mixte (semi-parlamentare ori semi-
prezidenŃiale). În acest sistem, puterea executivă se exercită de un organ unipersonal, pe de-o parte,
care îndeplineşte funcŃia de şef al statului şi de un organ colegial – Guvernul – pe de altă parte, care
exercită conducerea generală a administraŃiei publice. Şeful Guvernului îndeplineşte funcŃia de şef al
executivului.
ConstituŃia României consacră o structură dualistă (bicefală) a executivului, formată din Preşedintele
României şi Guvern. La rândul său, Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alŃi
membri stabiliŃi prin lege organică.
La rândul său, administraŃia publică se împarte în administraŃia publică centrală şi administraŃia

publică locală.
AdministraŃia publică centrală este formată din ministere, alte organe de specialitate
subordonate Guvernului şi autorităŃi administrative autonome (Consiliul Suprem de Apărare a łării,
serviciile de informaŃii, serviciile publice de radio şi televiziune, Consiliul NaŃional al
Audiovizualului, Consiliul NaŃional de Evaluare Academică şi Acreditare, Banca NaŃională ş.a.).
AdministraŃia publică locală se întemeiază, potrivit art. 120 din ConstituŃie, pe principiile
descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice. AdministraŃia locală
cuprinde, aşadar, autorităŃile prin care se realizează autonomia locală (consiliile locale şi primarii,
potrivit art. 121 al ConstituŃiei), autorităŃile de coordonare a activităŃii consiliilor comunale şi
orăşeneşti (consiliile judeŃene, potrivit art. 122 din ConstituŃie) şi autorităŃi care exercită conducerea
serviciilor publice deconcentrate şi tutela administrativă la nivel local (prefecŃii, potrivit art. 123 din
ConstituŃie).
§3. Raporturile Parlamentului cu Guvernul potrivit ConstituŃiei României
Analiza autorităŃilor executive şi a raporturilor dintre executiv şi administraŃia publică fac în principal
obiectul ştiinŃei dreptului administrativ. Din punctul de vedere al dreptului constituŃional, interesează
analiza relaŃiei dintre puterile statului, cu precădere dintre puterea legislativă şi cea executivă,
respectuv raporturile dintre Parlament şi Guvern. Aceste raporturi s eîmpart în mai multe categorii :
raporturi care reflectă rolul legislativului în formarea executivului şi raporturi care reflectă funcŃia de
control al legislativului asupra executivului.
21
Se vor studia, pe baza cursului tipărit şi a ConstituŃiei :

- rolul Parlamentului în formarea Guvernului
- delegarea legislativă
- moŃiunea de cenzură
- angajarea răspunderii Guvernului
Capitolul 7 - Preşedintele României
§1. ConsideraŃii generale despre instituŃia şefului de stat şi poziŃia acesteia în regimurile
constituŃionale contemporane
InstituŃia şefului de stat este una din cele mai vechi instituŃii politico-juridice. Astăzi, această instituŃie
cunoaşte o mare diversitate, atât sub aspectul denumirii şi modului de desemnare, cât şi sub cel al
rolului şi atribuŃiilor în cadrul sistemului constituŃional. În sistemele constituŃionale moderne, marcate
de rolul crescând al Parlamentului, instituŃia şefului de stat a trebuit poziŃia în mecanismul separaŃiei
puterilor şi să-şi găsească echilibrul faŃă de legislativ, deşi, în doctrină, se vorbeşte tot mai mult de o
„slăbire” a instituŃiei şefului de stat în majoritatea democraŃiilor europene contemporane (C. Grewe, H.
Ruiz-Fabri).
Rolul şi locul şefului de stat diferă în regimurile constituŃionale contemporane: a se studia, pe

baza cursului, rolul şefului de stat în regimurile parlamentare, prezidenŃiale şi semi-prezidenŃiale.
§2. Rolul şi atribuŃiile Preşedintelui României
Articolul 80 din ConstituŃie sintetizează rolul Preşedintelui României în ordinea constituŃională:

a) Preşedintele României reprezintă statul român, exercitând, aşadar, funcŃia de
reprezentare;
b) Preşedintele României este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi al integrităŃii
teritoriale a Ńării, exercitând aşa-numita funcŃie de apărare a şefului statului;
c) Preşedintele României veghează la respectarea ConstituŃiei şi la buna funcŃionare a
autorităŃilor publice, în acest scop exercitând funcŃia de mediere între puterile statului, precum şi
între stat şi societate.
d) Preşedintele României este comandantul forŃelor armate şi îndeplineşte funcŃia de preşedinte
al Consiliului Suprem de apărare a Ńării (art. 92 alin. 1 din ConstituŃie).
211. În îndeplinirea rolului său constituŃional, Preşedintele exercită o serie de atribuŃii, care pot fi
clasificate în mai multe categorii, după criteriul obiectului sau conŃinutului lor (Ioan Muraru):
1) atribuŃii privind legiferarea;
2) atribuŃii privind organizarea şi funcŃionarea puterilor publice;
3) atribuŃii privind formarea unor autorităŃi publice;
4) atribuŃii în domeniul apărării;
5) atribuŃii în domeniul politicii externe;
6) alte atribuŃii.
Într-o altă clasificare, aparŃinând prof. Tudor Drăganu, criteriul utilizat este cel al modului de
exercitare a atribuŃiilor de către Preşedinte: atribuŃii exercitate de Preşedinte fără concursul altor
autorităŃi; atribuŃii exercitate de Preşedinte cu concursul altor autorităŃi.
22
§3. Alegerea Preşedintelui României
Desemnarea şefului de stat este criteriul esenŃial care distinge marile forme de guvernământ: monarhia
şi republica. Astfel, în cadrul monarhiilor, şeful statului este desemnat prin
aplicarea principiului eredităŃii şi mai rar prin alegere; în cadrul republicilor, şeful statului este
desemnat prin mai multe metode: direct, de către popor (în FranŃa, Finlanda, Irlanda, Islanda,
Portugalia, România); indirect, de către parlament (în ElveŃia, Grecia, Israel); indirect, de către un
colegiu electoral (în SUA, Germania, Italia).
În România, Preşedintele este ales prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat,
potrivit legii electorale. Modul de scrutin folosit pentru alegerea Preşedintelui României este cel
majoritar, cu două tururi. Astfel, dacă un candidat obŃine la primul tur de scrutin majoritatea de voturi
a alegătorilor înscrişi în listele electorale, va fi declarat ales în funcŃia de Preşedinte. Dacă nici unul
dintre candidaŃi nu obŃine această majoritate, se va organiza al doilea tur de scrutin, la care participă
doar primii doi candidaŃi, în ordinea descrescătoare a numărului de voturi obŃinute la primul tur. În
urma celui de-al doilea tur de scrutin, va fi declarat ales candidatul care obŃine cel mai mare număr de
voturi. Alegerea în funcŃia de Preşedinte al României este validată de Curtea ConstituŃională.
Se vor studia, pe baza ConstituŃiei şi a cursului tipărit:

- mandatul Preşedintelui
- vacanŃa funcŃiei
- răspunderea Preşedintelui
- actele Preşedintelui României
1. Care este rolul şefului statului în regimul parlamentar?

2. Care este rolul şefului statului în regimul prezidenŃial?
3. Care este rolul şefului statului în regimul semi-prezidenŃial?
4. Care este rolul şefului statului în sistemul constituŃional românesc?
5. Răspunderea Preşedintelui României.
6. Imunitatea Preşedintelui României.
7. Actele Preşedintelui României.
23
Capitolul 8 - Autoritatea judecătorească – repere constituŃionale

§1. Puterea judecătorească şi autoritatea judeătorească
Conceptul de putere judecătorească se regăseşte, alături de puterea legislativă şi cea executivă, în

formularea teoriei separaŃiei puterilor dată de Montesquieu şi a fost preluată ca atare de constituŃiile
sfârşitului de secol XVIII (ConstituŃia SUA, în art. 3, statuează că puterea judecătorească va fi
exercitată de o Curte Supremă şi de celelalte instanŃe).
Pentru înŃelegerea problematicii autorităŃii judecătoreşti în aspectele sale constituŃionale, sunt
necesare câteva explicaŃii terminologice cu privire la noŃiunile de: justiŃie, jurisdicŃie, jurisprudenŃă.
§2. Principiile constituŃionale ale autorităŃii judecătoreşti
2.1. Principiul legalităŃii
Principiul legalităŃii este consacrat, în materie de justiŃie, de art. 124 alin.1 al ConstituŃiei: „JustiŃia se
înfăptuieşte în numele legii”. Aceasta înseamnă că activitatea jurisdicŃională este subordonată
dreptului, sub două mari aspecte: legalitatea instanŃelor judecătoreşti şi legalitatea infracŃiunilor şi
pedepselor.
2.2. Principiul independenŃei şi imparŃialităŃii judecătorilor şi instanŃelor judecătoreşti
Acest principiu apare consacrat în alin. 2 şi 3 ale art. 124 din ConstituŃie: „(2) JustiŃia este unică,
imparŃială şi egală pentru toŃi. (3) Judecătorii sunt independenŃi şi se supun numai legii.” Acest
principiu reflectă, în primul rând, o aplicare a principiului general al egalităŃii în drepturi a cetăŃenilor:
justiŃia este unică, imparŃială şi egală.
Reglementările constituŃionale şi legale cuprind şi o serie de garanŃii ale independeŃei justiŃiei:

inamovibilitatea, modul de recrutare şi avansare.
2.3. Folosirea limbii oficiale şi a limbii materne în justiŃie
Potrivit art. 128 al ConstituŃiei, procedura judiciară se desfăşoară în limba oficială a statului, adică în
limba română. CetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au dreptul să se exprime în limba
maternă în faŃa instanŃelor de judecată, în condiŃiile legii organice.
2.4. Principiul procesului echitabil
Dreptul la un proces echitabil este unul din cele mai importante drepturi individuale într-un stat de
drept (a se vedea vol. I al acestei lucrări, p. 178). El impune o serie de reguli generale aplicabile
activităŃii jurisdicŃionale: dreptul la apărare, respectarea prezumŃiei de nevinovăŃie, accesul la justiŃie,
publicitatea procedurii etc. Aceste principii constituie şi principii fundamentale ale dreptului procesual
penal şi civil.
§3. Organizarea sistemului judiciar
Vom reda foarte schematic reperele constituŃionale ale organizării judecătoreşti, detaliile acestei
materii făcând obiectul unei discipline distincte din planul de învăŃământ. Sistemul organelor
judecătoreşti este format din: judecătorii, tribunale, curŃi de apel, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie.
Alături de acestea, în înfăptuirea actului de justiŃie sau în organizarea sistemului mai sunt implicate şi
alte autorităŃi care, împreună cu instanŃele judecătoreşti, formează „Autoritatea judecătorească”:
Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii.
24
3.1. InstanŃele judecătoreşti
Potrivit art. 126 din ConstituŃie, instanŃele judecătoreşti sunt Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie şi
celelalte instanŃe judecătoreşti stabilite de lege. Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară
stabileşte următoarele categorii de instanŃe judecătoreşti: Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, curŃi de
apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii. Tribunalele specializate sunt: tribunale pentru minori
şi familie, tribunale de muncă şi asigurări sociale; tribunale comerciale; tribunale administrativ-fiscale.
CompetenŃa acestor instanŃe este stabilită de lege.
3.2. Ministerul Public
Articolele 131 şi 132 ale ConstituŃiei stabilesc rolul Ministerului Public şi statutul procurorilor, iar
Legea nr. 304/2004 şi Legea nr. 303/2004 detaliază regulile în această materie.
Ministerul Public cuprinde procurorii, constituiŃi în parchete. Aceştia intră şi ei în categoria
magistraŃilor. Parchetele funcŃionează pe lângă instanŃele de judecată, conduc şi supraveghează
activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare, în condiŃiile legii.
Rolul Ministerului Public este de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale
societăŃii şi de a apăra ordinea de drept, precum şi drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor.
Principiile care guvernează activitatea procurorilor sunt: principiul legalităŃii, al imparŃialităŃii
şi al controlului ierarhic. Procurorii îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea ministrului justiŃiei.
3.3. Consiliul Superior al Magistraturii
Consiliul Superior al Magistraturii este „reprezentantul autorităŃii judecătoreşti” şi „garantul

independenŃei justiŃiei” (art. 1 alin.1 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al
Magistraturii). Consiliul Superior al Magistraturii este o autoritate independentă care se supune, în
activitatea sa, numai legii. Principalele funcŃii ale acestei autorităŃi sunt: de a propune Preşedintelui
României numirea în funcŃie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepŃia celor stagiari; de a fi instanŃa
disciplinară pentru judecători şi procurori, potrivit procedurii stabilite de legea sa organică.
§4. Raporturile autorităŃii judecătoreşti cu legislativul şi executivul
Raporturile autorităŃii judecătoreşti cu legislativul pot fi astfel sintetizate:

- Parlamentul stabileşte, prin lege, organizarea judiciară şi statutul magistraŃilor, competenŃa şi
procedura după care instanŃele judecătoreşti şi Ministerul Public îşi desfăşoară activitatea;
- justiŃia poate interveni în activitatea legislativă prin intermediul controlului constituŃionalităŃii
legilor: fie direct, atunci când competenŃa acestui control aparŃine judecătorilor, fie indirect, când
instanŃele judecătoreşti sunt doar „asociate” controlului constituŃionalităŃii legilor exercitat de Curtea
ConstituŃională.
Raporturile autorităŃii judecătoreşti cu executivul Ńin, în primul rând, de faptul că magistraŃii sunt
numiŃi în funcŃie de către Preşedintele României. În al doilea rând, legalitatea actelor administrative
este supusă controlului jurisdicŃional, care reprezintă o componentă esenŃială a statului de drept.
1. Ce se înŃelege prin „putere judecătorească”? Dar prin „autoritate judecătorească”?

2. DefiniŃi termenii de justiŃie şi jurisdicŃie.
25
3. Ministerul Public.
4. Raporturile autorităŃii judecătoreşti cu executivul.
5. Care este sistemul autorităŃilor judecătoreşti în România?
26
SPEłE PENTRU EXAMENUL LA DISCIPLINA
DREPT CONSTITUłIONAL ŞI INSTITUłII POLITICE II
ID, anul I
conf.univ.dr. Bianca GuŃan
SPEłA NR. 1
X este cetăŃean român, obŃinând cetăŃenia română prin acordare la cerere, în anul 1998. Este
căsătorit cu A., persoană de cetăŃenie română, dobândită prin naştere. Împreună au o fiică minoră, J. X
a păstrat şi cetăŃenia statului Morcoveria. Domiciliază în România, în oraşul Târgu Urât. Înainte de
alegerile locale din anul 2000, X constată că nu a fost înscris în listele electorale, dar nu întreprinde
nimic pentru a rezolva situaŃia. X este membru al partidului PCN, care îl include pe lista sa de
candidaŃi pentru funcŃia de consilier local. Totodată, X, avocat, este numit de Biroul Electoral de
CircumscripŃie preşedinte al secŃiei de votare nr. 3 din oraş. SoŃia lui X, judecător, este numită ca
reprezentant al partidului PCN în cadrul aceleiaşi secŃii de votare.
SunteŃi observator din partea presei/ONG în secŃia de votare nr. 3. Ce aŃi consemna în raportul
dvs. cu privire la respectarea legislaŃiei electorale? Cărei autorităŃi ar trebui să vă adresaŃi?
SPEłA NR. 2
În luna mai 2005 au loc în unele zone ale Ńării inundaŃii catastrofale. Guvernul României emite,
în această perioadă, mai multe OrdonanŃe de UrgenŃă, având ca obiect: modificarea Legii
învăŃământului, modificarea Legii privind statutul funcŃionarului public, modificarea Codului de
procedură penală. OrdonanŃele au fost depuse la Parlament în termenul legal. În ordonanŃa privind
modificarea Codului de procedură penală, a fost introdusă o prevedere ce dă procurorului puterea de a
dispune luarea măsurii arestării preventive, fără intervenŃia instanŃei de judecată. În luna octombrie, în
dosarul nr. 1234/2005 aflat pe rolul Tribunalului X, cetăŃeanul A invocă excepŃia de
neconstituŃionalitate a unor prevederi ale OrdonanŃei de urgenŃă ce modifica legea statutului
funcŃionarului public. În luna noiembrie, Guvernul îşi angajează răspunderea pentru un proiect de lege
ce are ca obiect modificarea altor prevederi ale acestei legi.
1. Ce probleme de natură constituŃională pune adoptarea celor trei OUG?
2. Dacă aŃi fi cetăŃeanul A, cum aŃi motiva, pe scurt, excepŃia de neconstituŃionalitate?
3. łinând cont de răspunsul dat la întrebarea nr. 2: dacă aŃi fi judecător la Curtea
ConstituŃională, ce răspuns aŃi da excepŃiei de neconstituŃionalitate ridicate?
4. ComentaŃi angajarea răspunderii guvernului sub toate aspectele (procedură, obiect), pe baza
ConstituŃiei României din 1991.
NOTĂ PRIVIND REZOLVAREA:
1. Este obligatorie tratarea ambelor speŃe.

2. Răspunsurile se vor da într-o formă cât mai concisă.
3. Se vor face trimiteri la textele relevante din ConstituŃie sau, după caz, la jurisprudenŃa CurŃii
ConstituŃionale sau la doctrină.
4. ATENłIE!!!!! LUCRĂRILE IDENTICE VOR FI NOTATE CU NOTA 1 (unu).
TEME REFERATE DREPT CONSTITUłIONAL I
2007/2008
1. Drept public şi drept privat

2. Dreptul constituŃional - ramură a dreptului public
3. Specificul normelor de drept constituŃional
4. Izvoarele dreptului constituŃional
5. Rolul obiceiului juridic în domeniul dreptului constituŃional
6. ParticularităŃile subiectelor de drept constituŃional
7. ConstituŃia cutumiară şi cutuma constituŃională
8. Blocul constituŃionalităŃii
9. SupremaŃia constituŃiei şi fundamentele sale teoretice
10. Forme de control al constituŃionalităŃii legilor
11. Modelul european al controlului constituŃionalităŃii legilor - caracteristici
12. Curtea ConstituŃională a României : natură juridică, atribuŃii
13. Statul şi individul
14. Avocatul Poporului
15. Drepturile social-politice ale cetăŃenilor români
16. Îndatoririle fundamentale ale cetăŃenilor români
17. Dobândirea şi pierderea cetăŃeniei române
18. Aspecte privind teritoriul în dreptul constituŃional
19. Forma de stat
20. Drepturile social-economice ale cetăŃenilor români
21. Principiile drepturilor fundamentale
BIBLIOGRAFIE
1. Bianca Selejan-GuŃan, Drept constituŃional şi instituŃii politice, vol. 1, Editura

ULBS, Sibiu, 2004
2. Ioan Muraru, Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice,
ediŃia a XII-a, vol. 1, Editura C.H.Beck, 2006
3. Tudor Drăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Tratat elementar,
Editura Lumina Lex, 1998
4. Ion Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, Editura C.H.Beck, 2007
5. Bianca Selejan-GuŃan, ExcepŃia de neconstituŃionalitate, Editura All Beck,
Bucureşti, 2005
NOTA :
1. Referatele identice şi cele copiate de pe Internet se notează cu nota 1 (unu).

2. Referatele nu trebuie să aibă mai mult de 10 pagini.
3. Se pot propune şi alte teme de referate decât cele indicate, dacă fac parte din tematica
cursului.
Conf.univ.dr. Bianca GuŃan

Drept Constitutional

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Drept Constitutional

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

dr.

DREPT CONSTITUłIONAL ŞI INSTITUłII

UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA DIN SIBIU

Disciplina (curs/seminar): Drept constituŃional şi instituŃii politice I

3. Drepturile şi îndatoririle specifice condiŃiei de cetăŃean al României

ModalităŃi şi cerinŃe de examinare: examen scris( semestrul I)

ConstituŃia României din 1991, revizuită în 2003

CAPITOLUL 1 – INTRODUCERE ÎN DREPTUL CONSTITUłIONAL

§1. NoŃiuni introductive despre stat şi drept

§2. Dreptul constituŃional – ramură a dreptului public

§3. ParticularităŃile raporturilor şi normelor de drept constituŃional

3.1. Raporturile de drept constituŃional

3.2. Normele de drept constituŃional

§4. Izvoarele dreptului constituŃional

§5. Locul dreptului constituŃional în sistemul dreptului

Întrebări şi cerinŃe pentru autoevaluare minimală:

1.DefiniŃi statul şi dreptul.

Bianca SELEJAN-GUłAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura UniversităŃii

CAPITOLUL 2 – TEORIA CONSTITUłIEI

§2. ConstituŃia cutumiară şi ConstituŃiile scrise

§3. DefiniŃia ConstituŃiei

§4. Adoptarea şi modificarea ConstituŃiilor

4.1. Adoptarea ConstituŃiei

4.2. Modificarea ConstituŃiei

Revizuirea ConstituŃiei României

§5. ConŃinutul ConstituŃiei. Blocul constituŃionalităŃii

Blocul constituŃionalităŃii reprezintă totalitatea normelor cu valoare constituŃională, respectiv ConstituŃia şi

§6. SupremaŃia ConstituŃiei

SupremaŃia ConstituŃiei implică subordonarea autorităŃilor publice, în special a legiuitorului, faŃă de

SupremaŃia constituŃiei, ca principiu structurant al întregului sistem de drept, beneficiază şi de o serie de

Întrebări şi cerinŃe pentru autoevaluare minimală:

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE:

CAPITOLUL 3 – ELEMENTE DE ISTORIE CONSTITUłIONALĂ ÎN ROMÂNIA

§1. Regulamentele Organice

§2. Proiecte de reformă constituŃională la 1848

§3. Divanurile ad-hoc (1857)

§4. ConvenŃia de la Paris (7/19 august 1858)

§5. Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris

§7. ConstituŃia din 29 martie 1923

§8. ConstituŃia din 27 februarie 1938

§9. Dictatura antonesciană (septembrie 1940 – august 1944)

§10. Repunerea în vigoare a ConstituŃiei din 1923

§12. ConstituŃiile comuniste

12.1. ConstituŃia din 1948

12.2. ConstituŃia din 1952

12.3. ConstituŃia din 1965

§13. Acte constituŃionale din perioada decembrie 1989 – decembrie 1991

Întrebări şi cerinŃe pentru autoevaluare minimală:

1. IdentificaŃi particularităŃile constituŃiilor şi actelor cu caracter constituŃional analizate, prin

BIBLIOGRAFIE MINIMALĂ OBLIGATORIE:

Bianca SELEJAN-GUłAN, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Vol. I. Editura UniversităŃii

ConstituŃia de la 1923 în dezbaterea contemporanilor. Editura Humanitas, Bucureşti, 1991

CAPITOLUL 4 - JUSTIłIA CONSTITUłIONALĂ

§2. Tipologia formelor de control al constituŃionalităŃii legilor

Controlul constituŃionalităŃii legilor poate fi definit ca activitatea organizată de verificare a conformităŃii

După criteriul subiectelor cu drept de sesizare a jurisdicŃiei constituŃionale, distingem controlul la

După criteriul reglementării, distingem controlul explicit şi controlul implicit.

§3. Modele contemporane de control al constituŃionalităŃii legilor

3.1. Modelul american al controlul constituŃionalităŃii legilor

3.2. Modelul european al controlul constituŃionalităŃii legilor

§4. JustiŃia constituŃională în România

Curtea ConstituŃională a României

4.2.1. Natura juridică şi funcŃiile CurŃii ConstituŃionale

Trăsături şi funcŃii ale CurŃii ConstituŃionale: