Professional Documents
Culture Documents
1. Indicatoare de avertizare.
2. Indicatoare de reglementare, care pot fi : de prioritate, de interzicere sau restricţie şi
de obligare.
3. Indicatoare de orientare şi informare, care pot fi : de orientare, de informare, de
informare turistică, panouri adiţionale şi indicatoare kilometrice şi hectometrice.
4. Mijloace de semnalizare a lucrărilor care pot fi : indicatoare rutiere temporare şi
mijloace auxiliare de semnalizare a lucrărilor.
De reţinut :
Din punct de vedere constructiv, acestea sunt realizate respectând culorile fondului şi
ale inscripţionării precum şi modalitatea de inscripţionare conforme cu normele STAS 1848-
86.
Indicatoare de avertizare
Acestea au forma unui triunghi echilateral cu unul din vârfuri dispus în partea de sus,
cu contur de culoare roşie, fond alb, simbol negru (care reprezintă de regulă natura
pericolului). După denumire este lesne de înţeles că acestea avertizează conducătorul auto
că se apropie de un loc periculos.
Coborâre periculoasă
de
Drum cu denivelări
Aceste limitatoare sunt din metal de culoare galben – negru sau din
cauciuc negru cu inserţie galbenă reflectorizantă pentru o bună
vizibilitate şi pe timp de noapte, înălţimea acestora putând fi de 3, 5
sau 7 cm funcţie de viteza specificată pe indicatorul ‘’Limitare de
viteză’’ (30, 40 şi respectiv 50 km/h). Prin urmare acest indicator
obligă la reducerea vitezei.
Drum alunecos
c.
Copii
Lucrări
b. c.
Semafoare
Intersecţie de drumuri
I II III
c.
d.
a. b.
c.
Oprire
sau
a. b.
c.
Drum cu prioritate
a. b.
b. pe partea dreaptă
d.
Accesul interzis
b.
a.
Accesul interzis autovehiculelor cu excepţia
Întoarcerea interzisă
b.
Limitare de viteză
b.
Oprirea interzisă
a. b. c. d.
Staţionarea interzisă
e.
f.
g.
Sfârşitul tuturor restricţiilor
Indicatoare de obligare
La dreapta
La dreapta
Ocolire
Înainte
Înainte şi la dreapta
Indicatoare de orientare
Aceste indicatoare au formă dreptunghiulară sau pătrată pe fond albastru sau verde
scrise cu caractere de culoare albă orientând conducătorii de vehicule prin presemnalizarea
direcţiilor de urmat, trasee de ocolire, destinaţii sau puncte de interes.
Indicatoare de informare
Informează conducătorii de vehicule asupra modalităţii de executare a unor manevre,
precum şi despre existenţa unor puncte de interes.
Trecere de pietoni
b.
Sens unic
b.
Parcare
−silueta unui vehicul dintr-o anumită categorie, atunci când parcarea este
c.
d.
Control radar
A.
Aderenţă
Fenomen care se produce între roțile unui vehicul și calea de rulare, realizându-se astfel
mișcarea vehiculului.
Alternator
Ambreiaj
Organ de mașină care asigură cuplarea sau decuplarea unui mecanism în timpul
funcționării. Acest mecanism foloseşte plăcuţe impregnate cu un material pentru fricţiune
pentru a transfera energia de la motor la puntea tractoare (este folosit la schimbarea
vitezelor, pentru a accelera, frâna de motor). Ambreiajul este de asemenea folosit pentru a
izola componentele care se rotesc de cele fixe, reducând încărcătura de şoc dintre acestea.
Vehiculele cu transmisie manuală folosesc ambreiajul pentru a transfera puterea de la cutia
de viteze la roţi.
Angrenaj de diferenţial
Este angrenajul care transmite puterea motorului la puntea motoare poziţionat astfel
încât să permită roților care au o axă comună și care nu sunt solidarizate să se învârtă cu
viteze diferite atunci când vehiculul se încadrează într-un viraj.
Anvelopă (pneu)
Un înveliş protector din cauciuc natural sau sintetic (cu ţesătură) care, uneori, conţine
şi oţel, amplasat în extremitatea roţii vehiculului având caracteristici reziliente (rezistent la
şoc) fiind umplut cu aer sub presiune.
Anvelopă de iarnă
Anvelopă de vară
Automobil
B.
Spaţiul în care se scurge uleiul situat sub vilbrochen, din ansamblul blocului motor.
Baterie (acumulator)
Bateria furnizează energia electrică necesară pornirii motorului şi tuturor
componentelor electrice ale unui autovehicul (instrumentele de bord şi de comandă, lumini şi
alte accesorii - aparatura audio, brichetă, alarma, închidere centralizată, etc.).
Bujia
Dispozitiv al unui motor cu explozie, prevăzut cu doi electrozi, între care se produce
scânteia electrică necesară pentru aprinderea amestecului carburant din cilindru. Arcul
electric aprinde amestecul carburant-oxigen furnizând energie calorică, energie care
acţionează pistonul rezultând energia mecanică..
C.
Capacitate cilindrică
Denumire generică pentru volumul dislocat de pistoanele unui motor în cursa lor de la
punctul mort interior pana la punctul mort exterior a unui motor cu ardere internă. În cazul
motoarelor cu mai mulţi cilindri, se vorbeşte de o capacitate cilindrică unitară (aferentă unui
singur cilindru) şi de o capacitate cilindrică totală (suma capacităţilor cilindrice unitare). În
vorbirea curentă, prin capacitate cilindrică se înţelege capacitate cilindrică totală şi se
exprimă, de regula, în cm3 sau în litri (se mai numeşte litraj sau cilindree).
Capotă
Element mobil al unei caroserii, care acoperă un compartiment (motor, portbagaj sau
habitaclu). De remarcat că, atunci când capota de habitaclu este fixă (caroserie
nedecapotabilă), denumirea utilizată este aceea de pavilion.
Carburant
Combustibil lichid, uşor volatil, folosit pentru alimentarea motoarelor cu ardere internă
(benzină, motorină şi GPL -ul).
Caroserie
Casiu
Șanț sau rigolă pietruită ori pavată, largă, care servește la scurgerea apei de ploaie
pe o suprafață înclinată de teren (traversând o șosea).
Catalizator
Certificat de înmatriculare
Cifră octanică
Număr care măsoară rezistenţa benzinei la detonaţie (aprindere prematură). Cu cât
este mai mare cifra octanică, cu atât mai mică este probabilitatea unei detonaţii. O cifra
octanică mare (peste 91) este utilă doar dacă producătorul maşinii o recomandă în mod
expres. Octanul este de fapt o hidrocarbură (C8H18).
Convergenţa roţilor
Termen pentru orientarea roţilor pereche în aşa fel încât acestea să nu fie paralele.
Convergenţa roţilor este pozitivă atunci când roţile din faţă sunt înclinate spre interior.
Cutie de viteze
D.
Decelerare
Declivitate
Demaror (starter)
Diferenţial
Mecanism cu roţi dinţate asociat punţilor motoare ale unui autovehicul pentru a
permite roţilor să se învârtă cu viteze diferite, deoarece la efectuarea virajelor, roata din
exteriorul virajului se învârte mai repede decât cea aflată în interiorul virajului, pentru a
compensa distanţa mai mare pe care trebuie să o parcurgă, astfel încât să se evite uzura
prematură a pneului şi să se îmbunătăţească stabilitatea autovehiculului, îndeosebi la viteze
ridicate, unul din aceste sisteme este ESP (Electronic Stability Program). Sistemul ESP,
denumit de unii producători DSC, se bazează pe mai mulţi senzori care detectează
diferenţele de viteză de rotaţie între roţile faţă şi spate precum şi deplasarea şasiului în
lateral faţă de traiectoria impusă de sistemul de direcţie. Reacţia ESP este foarte promptă,
de ordinul milisecundelor. Funcţionarea ESP se face simţită în virajele abordate brusc, în
momentele în care traiectoria vehicululul are tendinţa de a scăpa de sub control, în special
pe suprafeţele cu aderenţă scăzută (zăpadă, asfalt ud, etc.).
Direcţie asistată
Disc de frână
Discul este ataşat butucului roţii. Etrierele exercită presiune asupra acestuia când
este acţionată pedala de frână, iar plăcuţele de frână sunt cele carte acţionează direct
asupra acestuia reducând viteza autovehiculului. Discurile de frână sunt utilizate mai des pe
puntea faţă a autovehiculelor datorită eficienţei acestora şi datorită faptului că sunt mai
rezistente la temperaturi ridicate spre deosebire de frânele cu tamburi.
Distribuţie
Drum expres
Drum naţional accesibil numai prin noduri sau intersecţii reglementate, rezervat
exclusiv (numai) circulaţiei autovehiculelor, care se desfăşoară în afara localităţilor şi pe care
oprirea şi staţionarea pe partea carosabilă sunt interzise.
E.
Ecartament
Denumire pentru lăţimea unui vehicul măsurată de la linia centrală a roţilor aceleiaşi
osii.
Evacuare
F.
Faruri de ceaţă
Faruri suplimentare montate mai jos decât farurile standard pentru a reduce
reflectarea luminii pe timp de ceaţă, utilizat pentru ameliorarea iluminării drumului sau pentru
a putea fi mai uşor observat în condiţii de vizibilitate redusă (ceaţă, ninsori abundente, nori
de praf sau de fum, etc.). Denumit uneori şi proiector de ceaţă sau lampă de ceaţă. Acest tip
de faruri au un fascicul mai larg decât cele standard.
Frână cu tambur
Tip de frână compusă dintr-un tambur rotitor închis şi plăcuţe fixe (saboţii). La
apăsarea pedalei de frână saboţii intră în contact forţat cu peretele tamburului şi încetinesc
mişcarea roţii. Acest tip de frână este folosit cu precădere la roţile din spate. Eficienţa
acestor frâne este scazută doarece se încălzesc foarte uşor.
Frânare remanentă
G.
Geometria direcţiei
Givraj
Strat de gheaţă sau de chiciură care se depune pe autovehicule şi avioane pe vreme rece.
Greutatea proprie
H.
Habitaclu
I.
Injecţie de combustibil
J.
Jantă
K.
Kilometraj
L.
Lichid de răcire
Este amestecul de apă distilată şi antigel, soluție care coboară punctul de îngheț al
apei de răcire din motoarele cu ardere internă.
Lumini de întâlnire
Lumini de drum
Luneta
Geamul din spate al autovehiculului.
M.
Manevrabilitate
Termen general care reuneşte calităţile unui autovehicul legate de direcţia şi controlul
acesteia (uşurinţa cu care acesta poate fi manevrat).
Motor OHC
O.
P.
Pompa de apă
Pompa de ulei
Componentă a motorului care asigură ungerea prin presiune, uleiul ajungând în zona
necesară ungerii datorită presiunii create în circuitul de ungere de către aceasta.
R.
Ruliu
Variaţia de înclinare a caroseriei în jurul axei sale longitudinale, care apare la virare.
Fenomenul apare deoarece centrul de greutate al maşinii este deasupra axei în jurul căreia
se roteşte.
S.
Şasiu
Termen general care se referă la toate părţile mecanice ale unei maşini care sunt
legate de scheletul maşinii. La maşinile cu o structură unică, şasiul cuprinde toată maşina,
mai puţin corpul acesteia. Şasiul este scheletul care conţine motorul, suspensiile, roţile,
frânele şi direcţia, fără habitaclu.
Servofrână
Servodirecţie
Sistem care reduce efortul de virare ajutându-se de motor. Este foarte utilă pentru
manevrarea vehiculelor mari, de tonaj ridicat si chiar pentru turisme.
Sistem de aprindere
Sistem electric care asigura producerea de scantei regulate de catre bujiile motorului.
Sistemul este compus dintr-o baterie, un inductor, un condensator electric, bujii si
comutatoare si firele aferente acestora.
Subvirare
Supravirare
Situaţie în care roţile din spate contribuie şi ele mai mult la manevrabilitatea unui
vehicul într-o anumita direcţie. Acest lucru se întâmplă în mod frecvent atunci când se
frânează dur în timp ce maşina virează. Partea posterioară a maşinii pierde aderenţa şi
începe să se mişte în direcţia de virare. Supravirarea poate fi folosită pentru a poziţiona mai
bine un vehicul care tocmai iese din viraj. De obicei, supravirarea este dificil de controlat şi
poate face maşina să se învârtă. Majoritatea maşinilor sunt concepute astfel încât să nu
poată supravira în condiţii normale de drum.
Suspensie
T.
Termostat
Tracţiune faţă
Roţilor din faţă le este distribuită puterea motorului. Tracţiunea faţă este superioară
celei spate datorită comportamentului bun al automobilului în condiţii de drum proaste.
Spaţiul habitaclului este optimizat datorită amplasării componentelor tractoare în partea din
faţă a maşinii.
Toată puterea este direcţionată către roţile din spate. Avantajul acestei tracţiuni este
manevrabilitatea şi accelerarea superioară. Pe un drum prost, cu denivelări tracţiunea spate
nu este performantă (recomandata).
Puterea motorului este trimisă la toate cele 4 roţi. Sistemele AWD sunt superioare
celor 4WD deoarece pot fi folosite indiferent de starea drumului. Acest sistem dispune de un
diferenţial care permite roţilor din faţă şi din spate să se învârtă la viteze diferite. AWD
asigura o buna tracţiune.
Transmisie
Sistemul de cuplare a vitezelor prin care puterea motorului este transmisă la roţi.
Scopul sistemului de cuplare a vitezelor este de a menţine un maxim de putere a motorului
exercitată asupra roţilor, în orice moment, de la pornirea motorului şi până la atingerea unor
viteze superioare. Marea majoritate a transmisiilor au 3, 6 viteze. Motorul, prin intermediul
vibrochenului, ar învârti prea repede roţile şi, de aceea, transmisia reduce rotaţiile pe minut şi
permite motorului să pună în mişcare roţile. Transmisia manuală foloseşte un schimbător de
viteze. Transmisia automată foloseşte în mod obişnuit turbine şi un lichid pentru a transmite
puterea de la motor la roţi. Mişcarea rotaţională a lichidului de transmisie transferă puterea
de la vibrochen la roţi. Diverse rapoarte de transmisie sunt necesare pentru a menţine
operarea eficientă a motorului. Un raport mai scazut (de exemplu, viteza întâi sau a doua)
asigură o forţă de torsiune maximă pentru a pune în mişcare autovehicululul. Un raport mai
ridicat (de exemplu, viteza a patra sau a cincea) permite mai puţine rotaţii pe minut pentru
viteze adecvate autostrăzilor. În general, cu cât rapoartele de transmisii sunt mai puţine, cu
atât mai puţin eficientă este funcţionarea motorului.
Transmisie automată
Roţile dinţate prin care se face transmisia de la un arbore la altul sunt legate de un
lanţ care antrenează dinţii roţilor.
Turometru
U.
Ulei de motor
Uleiul protejează părţile vitale ale motorului şi împiedică griparea acestuia. Uleiurile
cu o vâscozitate scăzută la temperaturi mici circulă mai rapid şi protejează mai bine motorul.
Uleiul cu o vâscozitate ridicată, la temperaturi mari, previne contactul direct dintre părţile
metalice ale motorului.
Unghi de bracaj
Reprezintă unghiul realizat de planul circumferinţei unei roţi şi o linie verticală. Când
avem o valoare negativă a unghiului partea de sus a roţii se înclină spre interiorul maşinii.
Când unghiul este pozitiv partea de sus a roţii se înclină spre exteriorul maşinii.
Unghi de convergenţă
Unghiul ascuţit dintre planul median al roţii şi axa longitudinală a vehiculului. Acesta
este considerat pozitiv atunci când roţile aceleiaşi punţi sunt direcţionate spre interior, în
raport cu mersul înainte al vehiculului, şi negativ, când roţile sunt direcţionate spre exterior.
Unghiul de convergenţă pozitiv se mai numeşte, simplu şi convergenţă, iar unghiul de
convergenţă negativ se mai numeşte şi divergenţă.
Unghi de fugă
Unghiul ascuţit dintre verticala şi axa pivotului, măsurat în plan longitudinal şi privind
vehiculul din lateral. Se mai numeşte şi unghi de înclinare longitudinală a pivotului. Axa
pivotului este o linie imaginară care trece prin centrul rotulei superioare şi cel al rotulei
inferioare a roţii directoare aferente. Unghiul de fugă este considerat pozitiv atunci când axa
pivotului este înclinată spre spate (centrul rotulei superioare este decalat spre spate faţă de
centrul rotulei inferioare) şi negativ, când înclinarea acesteia este spre faţă.
Unghiurile direcţiei
Unghiuri ale roţilor directoare şi ale axei pivoţilor făcute în raport cu planul longitudinal
al autovehiculului sau cu verticala, unghiuri specifice mersului în linie dreaptă pentru o
anumită sarcină, reglate şi controlate cu ajutorul mecanismului de direcţie. Rolul lor este
acela de a îmbunătăţi manevrabilitatea şi stabilitatea autovehiculului cât şi acela de a atenua
uzura prematură a pneurilor. Termenul unghiurile direcţiei este sinonim cu geometria
direcţiei, termen considerat a fi mai corect din punct de vedere semantic deoarece permite o
definire mai completă a cinematicii mecanismului de direcţie, atât ca unghiuri cât şi ca
lungimi.
Unghi mort
V.
Vilbrochen
Denumire pentru arborele motor care transformă în mişcare rotativă, mişcarea liniară
a pistoanelor. Acest tip de arbore este legat de transmisie.
Volant
Denumeşte un disc din fier sau oţel care este poziţionat în spatele vilbrochenului
furnizându-i acestuia o forţă centrifugă.