Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword or section
Like this
32Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Capitolul 10 gnatologie

Capitolul 10 gnatologie

Ratings: (0)|Views: 2,133 |Likes:
Published by ciuriusea

More info:

Categories:Topics, Art & Design
Published by: ciuriusea on Jun 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/14/2013

pdf

text

original

 
10
EXAMENUL PARACLINIC ALDISFUNCŢIILOR SISTEMULUI STOMATOGNAT
Disfuncţiile sistemului stomatognat prezintă forme clinice variate şi complexe interesândtoate elementele sistemului stomatognat, astfel încât diagnosticul se stabileşte numai în urma unuiexamen clinic atent şi competent, completat cu examenele paraclinice necesare precizăriidiferitelor aspecte ale disfuncţiei şi stabilirii unui tratament optim individualizat. Alături deexamenele complementare clasice (studiul de model, examenul gnato-fitostatic etc), apariţia unor metode noi de investigare gnatologică cum sunt: electrognatosonia, mandibulografia,electrognatografia, statochinezimetria etc, vin astăzi în ajutorul gnatologului în scopul precizăriidiagnosticului şi tratamentului, dar pun în dificultate specialistul în privinţa alegerii uneimetodologii de investigare cât mai adecvate.
10
.
1. STUDIUL DE MODEL
Modelul de studiu este obţinut pe baza unei amprente documentare, care reprezintănegativul arcadei dento-alveolare şi al ţesuturilor limitrofe. Amprenta de documentare seînregistrează totdeauna cu un material elastic (de tipul alginatelor), economicos, fidel şi custabilitate volumetrică suficientă pentru a nu se deforma. Pozitivul sau modelul de studiu setoarnă în gips, urmărindu-se obţinerea unui model cât mai exact. Materialul din care seconfecţionează modelul trebuie să fie suficient de dur pentru a rezista la abraziunea prinsuprapunere a modelelor. Este obligatorie turnarea a două modele: maxilar şi mandibular (fig.10.1.), precum şi a unei chei de ocluzie în relaţia centrică. Modelele de studiu se pot studiaseparat şi în rapoarte de ocluzie. Dacă dizarmonia ocluzală este mare şi se prevede necesitateaunor reechilibrări prin extracţii, şlefuiri masive, rezecţii coronare, este suficientă suprapunereamodelelor fără a fi montate în simulator. Dacă dizarmonia ocluzală este mai redusă, montarea însimulator poate fi necesară. Montarea în articulator este rezervată unor dizarmonii greu deobservat, a căror subtilitate numai articulatorul o poate releva (fig. 10.2.).
 
Fig. 10.1. - Modele de studiu detaşate Fig. 10.2. - Modele de studiu montate înarticulator H rotar KAWO
Pe modele se urmăresc aceleaşi elemente ca şi la examenul clinic al arcadelor şi ocluziei, cudiferenţa că modelul de studiu ne dă posibilitatea să analizăm cu mai multă precizie cele mai finedetalii şi să le observăm din unghiuri diferite care nu sunt accesibile examenului clinic.înainte de a hotărî necesitatea montării în simulator, se procedează la un studiu al modelelor de gips detaşate. Se începe cu modelul de studiu maxilar şi apoi cu cel mandibular, notând cugrijă prezenţa sau absenţa tuturor dinţilor pe arcadă, anomaliile de formă, volum, poziţie pe carele prezintă fiecare dinte în parte, malpoziţiile primare sau secundare, leziunile odontale coronare(tratate sau netratate) existente, suprafeţele şi faţetele de abraziune şi atriţie. Se va descrieaspectul reliefului ocluzal, natural şi artificial (protetic) existent. De mare interes pentru stabilireadiagnosticului sunt: fixarea formei arcadelor dentare, înclinarea pantei retro-incisive,discontinuitatea suprafeţei de ocluzie şan scurtarea ei, înclinarea pantelor cuspidiene, înălţimeacuspizilor, adâncimea şi simetria curbelor de ocluzie, încercând captarea celor două modele înocluzie, se poate întâmpla ca existenţa unor repere exacte să asigure stabilitatea modelelor înaceastă poziţie (metoda discriminării tactile Krough-Poulsen). Examenul rapoartelor interarcadicese apreciază în sens sagital, transversal, vertical, atât pentru zona frontală cât şi pentru zonelelaterale. Toate observaţiile făcute la studiul de model se notează în foaia de observaţie clinică lacapitolul examenelor complementare, ele servind la precizarea unor aspecte clinice şi de prefigurare a terapiei, mai greu de notat la examenul clinic. Pe modelul de studiu se pot trasa:nivelul viitorului plan de ocluzie, dinţii ce trebuie extraşi, nivelul unor gingivo-alveolo-plastii etc.Ocluziile foarte adânci, prăbuşite, în general abaterile grosiere de la armonia ocluzală nu necesităo montare în articulator în faza de studiu. Dacă numărul grupelor zonelor de sprijin este redus,instabilitatea modelelor necesită o montare în simulator.Pe modelele studiate detaşat sau în simulator, nu se poate face un examen funcţional alocluziei. însuşi articulatorul nu constituie decât o reproducere mecanică a sistemului stomatognat.Există unii autori care consideră că montarea în articulator nu este necesară, deoarece contactulocluzal în masticaţie nu există sau este foarte redus, un ocluzor reuşind să simuleze suficientrapoartele dintre arcadele naturale (Jankelson). Ramfjord este de părere că montarea în articulator nu este obligatorie atunci când medicul posedă o experienţă suficientă pentru a diagnostica cuexactitate tulburările ocluziile. Există şi autori care consideră cele mai perfecţionate articulatoaredrept palide imitaţii ale sistemului stomatognat, susţinând că articulatorul cel mai perfect esteînsăşi cavitatea orală. Dacă pentru un clinician experimentat montarea modelelor cu scopdiagnostic în articulator este facultativă, utilizarea articulatorului în scopul reconstrucţiei proteticea reliefului ocluzal este inevitabilă, pentru anumite tehnici (tehnica adiţiei de ceară, tehnicaBroderick-flag etc).Utilizarea articulatorului în scop diagnostic nu suplineşte însă superficialitatea unui examenclinic nesistematizat, sistemul stomatognat prezentând o complexitate incomparabilă cuschematismul construcţiei oricărui articulator.
 
10
.2.
 
SIMULATOARELE SISTEMULUI STOMATOGNAT
În scopul realizării paraclinice a unor rapoarte ale modelelor de studiu cât mai apropiate denatural, s-au propus nenumărate aparate care să reproducă mişcările mandibulei în raport cumaxilarul. Construcţia lor se bazează pe una din teoriile ocluziei dinamice amintite anterior:teoria
10
.2.1. Simulatoare mecanice
Simulatoarele mecanice cuprind toate articulatoarele create de-a lungul anilor, începând cu primele ocluzoare din gips şi terminând cu ultimele tipuri de articulatoare.Crousillat şi Saadoun clasifică astfel simulatoarele mecanice:A. ocluzoareB.articulatoare neprogramabile;C.articulatoare parţial programabile:D. articulatoare în întregime programabile.
A. Ocluzoarele
Ocluzoarele reprezintă primele instrumente utilizate pentru simularea mişcărilomandibulare. Introdus pentru prima oară în 1804, sub forma ocluzorului din gips, el a fostconstruit de fapt în forma sub care este cunoscut şi astăzi, în anul 1840, de către Gariot. Estesimulatorul cel mai simplu, permiţând numai mişcări de închidere şi deschidere, fără a permite omontare în raport cu axa bicondiliană. Cu toate acestea, cunoaşte cea mai largă răspândire, fiind şiastăzi utilizat în laboratoarele din lume. Permite studiul static al ocluziei şi realizarea unor reabilitări ocluzale aproximative, morfostatice. După Jankelson, este simulatorul optim, pentrueconomicitatea sa, pentru simplitatea în utilizare, dar mai ales pentru faptul că, după părerea sa, pantele ocluzale nu au nici un rol în dirijarea mişcărilor mandibulare, acestea fiind coordonateneuromuscular.în ultimul timp au apărut instrumente şi tehnici noi de reabilitare ocluzală prin mijloace protetice, care utilizează principiul ocluzorului. Printre acestea amintim: ocluzorul cu trei braţe propus de Pankey-Mann, articulatorul Jelenko. Ele se utilizează pentru restaurări ocluzale protetice unidentare, sau de mică amplitudine. Utilizarea unei chei de montare pe soclulmodelelor face ca tehnica Pankey-Mann să poată fi folosită şi pe ocluzoare.
B.Articulatoarele neprogramabile
încă din 1864, Bonwill preocupat de studiul geometriei mandibulei, realizează un articulator cu valori medii, cu panta articulară dreaptă orientaţi orizontal. Mai târziu. în 1887, Hayesconstruieşte primul arc facial. în 1906 Walker şi Gysi realizează un articulator cu o pantăarticulară înclinată, subliniind rolul pantei articulare în ghidarea mişcărilor mandibulare. Bonwilişi Monson susţin în aceeaşi perioadă că mişcările mandibulare sunt influenţate de determinantuldentar 
Fig. 10.3. - Articulator neadaptabil (Denar Autoniark)
Prototipul acestor aparate este Gysi New Simplex şi Gysi Simplex, care prezintă o înclinaremedie a pantelor articulare de 30", fără a prezenta posibilitatea de reglare a unghiului Bennett şi aaltor constante ale mişcării mandibulare. Singurul parametru reglabil este ghidajul incisiv,variabil prin intermediul unui platou cu angularea gradată. Axa bicondiliană este reprezentată deo tijă, iar rotaţia se face pe pantele de 30° amintite, aflate într-o poziţie postero-inferioară axei

Activity (32)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Andrada Tonea liked this
Alex Paun liked this
Lia Liush liked this
Panescu Alex liked this
Panescu Alex liked this
Panescu Alex liked this
Nosaci Andrei liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->