Read without ads and support Scribd by becoming a Scribd Premium Reader.
See Premium Plans
 
12
TRATAMENTULUL DISFUNCŢIILOR SISTEMULUI STOMATOGNAT
Tratamentul disfuncţiilor sistemului stomatognat este complex, în funcţie dediagnosticul stabilit şi simptomatologia mai mult sau mai puţin bogată a fiecărui caz clinicîn parte. Pentru rezolvarea terapeutică a disfuncţiilor stomatognatice se face apel lamijloacele de tratament variate şi multiple care se pot grupa într-o orientare profilactică şiuna curativă.
12.
1. PROFILAXIA DISFUNCŢIILOR SISTEMULUISTOMATOGNAT
Tratamentul profilactic, de prevenire a tulburărilor funcţiilor sistemului stomatognateste de importanţă majoră. În obiectivele sale intră, în primul rând, urmărirea şi dirijareadezvoltării sistemului stomatognat de la cele mai fragede vârste, prin diagnosticarea şisuprimarea factorilor ce interferează dezvoltarea normală a poziţiilor fundamentale alemandibulei, articulaţiei temporo-mandibulare şi a muşchilor orofaciali. În această fază, profilaxia disfuncţiilor sistemului stomatognat înseamnă de fapt profilaxia anomaliilor dento-maxilare, a anomaliilor de joc muscular, a ticurilor şi obiceiurilor vicioase. Întreagaterapie ortodontică trebuie subordonată principiilor funcţionale gnatologice. Subliniemacest fapt, deoarece prin tratamentul ortodontic specialiştii urmăresc de regulă o ocluzieanatomic normală.Oricât de bine condus, tratamentul ortodontic nu poate ajunge la un echilibru ocluzalfuncţional, ceea ce necesită ajustări ulterioare. Necunoaşterea unor noţiuni importante degnatologie face ca tratamentul ortodontic să se desfăşoare uneori pe baze anatomic-geometrizante sau antropologizante, forţând factorii de creştere şi dezvoltare nu în sensurifuncţionale, ci pentru a corespunde unor tipare morfologice, statice. Brender, Postant,Spirgi şi Maurizio amintesc, din acest punct de vedere, unele principii morfogeometricecare domină dogmatic ortodonţia: incisivii mandibulari să facă 90° cu planul mandibular şi65° cu planul de la Frankfurt. (Tweed), orientarea primilor molari maxilari, astfel ca liniace trece prin cuspizii disto-vestibulari şi mezio-linguali să întâlnească caninul pe partea
 
opusă (Ricketz) etc. Dar aplicarea în orice caz clinic a acestor formule şi ignorareaechilibrului funcţional ce se creează la nivelul sistemului stomatognat înseamnă de faptactivarea altor puncte generatoare de disfuncţii stomatognatice. Bine condusă, terapiaortodontică practicată de specialişti „ocluzo-conştienţi”, cum spune Sangiuolo, trebuie săsuprime dizarmoniile intra- şi interarcade, asigurând condiţiile morfologice şi funcţionaleoptime dezvoltării unui sistem stomatognat normal.O mare importanţă o are tratamentul corect şi la timp al leziunilor odontale coronare,împiedicând mezializarea şi extruzia dinţilor şi evitând astfel apariţia contactelor  premature şi a dezechilibrului planurilor cuspidiene. Orice terapie de reconstituire coronară prin obturaţii plastice sau rigide trebuie să asigure punctul de contact cu vecinul şiantagonistul. Prezenţa contactului ocluzal static se cere completată prin asigurareacontactului ocluzal dinamic. Reconstituirea volumului coronar în sub-ocluzie, deşi protejează obturaţia sau pereţii cavităţii faţă de forţele ocluzale, limitează zona de sprijin,supraîncarcă celelalte zone de contact, realizând condiţiile apariţiei unei disfuncţii aîntregului sistem. Din această cauză, ori de câte ori nu se poate reconstitui relieful ocluzalcorect prin obturaţii plastice, este bine de aplicat terapia prin incrustaţii sau coroane deînveliş în interesul refacerii corecte a cuspizilor şi zonelor de sprijin. Menţionăm şi faptulcă toate materialele de obturaţie coronară posedă o rezistenţă la abraziune mai mică decâtsmalţul, din care cauză faţa lor ocluzală se depreciază în scurt timp de la aplicare,favorizând supraîncărcarea altor dinţi şi extruzia antagoniştilor.Terapia parodontală poate preîntâmpina apariţia unor disfuncţii ale sistemuluistomatognat prin refacerea stării de sănătate parodontală, micşorarea sau dispariţiamobilităţii, limitarea fenomenelor de migrare dentară şi îndepărtarea planurilor înclinatetraumatizante.Reducerea parafuncţiilor, a obiceiurilor vicioase previne instalarea unor modificăriocluzale, parodontale, articulare, musculare care uneori se pot accentua, îmbrăcând formegrave şi ireversibile.Diagnosticarea unor funcţii alterate trebuie urmărită cu atenţie, ramată apoi dereeducarea fonetică, masticatorie, a deglutiţiei, iar uneori a mimicii (sigmatismul,masticaţia unilaterală, deglutiţia prin interpunerea limbii între arcade, dischineziiorofaciale).În urma unor intervenţii chirurgicale, apar sechele care afectează principalele funcţiiale sistemului stomatognat. Limitarea sechelelor chirurgicale, practicarea unei chirurgiiconservatoare, ori de câte ori este posibil. Îndepărtarea şi corectarea obstacolelor articulare,ocluzale, musculare, reeducarea funcţională după intervenţie, iată câteva din obiectivele profilaxiei chirurgicale a disfuncţiilor sistemului stomatognat.Insuficient luate în consideraţie în profilaxia disfuncţiilor stomatognatice, din cauzaafectării generale în primul rând, tulburările generale aduse la normal reduc posibilitateaapariţiei unor disfuncţii de cauză reumatismală, endocrină, neurologică, toxică etc.Tratamentul protetic îşi găseşte rolul său în profilaxia disfuncţiilor stomatognatice prin restaurări protetice care să împiedice migrarea dinţilor către spaţiile edentate,reconstituind suprafeţele de ocluzie ale arcadelor maxilare şi mandibulare scurtate sauîntrerupte prin edentaţie. Prin refacerea protetică a arcadelor edentate se reconstituietamponul ocluzal care preia forţele de masticaţie şi deglutiţie, despovărând articulaţiatemporo-mandibulară. Forţa de masticaţie creşte şi, o dată cu aceasta, creşte şi eficienţamasticatorie. asigurând sistemului stomatognat condiţiile unui cadru morfologic optim dedesfăşurare a funcţiilor şi prin aceasta o troficitate normală a ţesuturilor ce intră încomponenţa sa.
 
12.
2. TRATAMENTUL CURATIV ALDISFUNCŢIILOR SISTEMULUI STOMATOGNAT
Tratamentul curativ al disfuncţiilor sistemului stomatognat urmăreşte refacereaechilibrului biologic, morfologic şi funcţional pierdut. În acest scop, gnatologia face apel lao sumă de metode complexe, inspirate de înseşi principiile gnatologice fundamentale, careconsideră sistemul stomatognat în interrelaţiile sale cu restul organismului uman, pentru păstrarea echilibrului bio-morfo-funcţional între elementele sistemului. Din această cauză,tratamentul disfuncţiilor sistemului stomatognat urmăreşte în primul rând reechilibrarea psihică, relaxarea musculară, tratamentul durerii, repoziţionarea mandibulo-craniană,reechilibrarea ocluzo-articulară etc., utilizând metode medicamentoase, fizioterapice, protetice, chirurgicale. În cadrul acestei terapii complexe este necesară o etapizare afazelor de tratament, care se va desfăşura pe perioade mai mult sau mai puţin îndelungate,în funcţie de gravitatea cazului clinic, pentru redresarea completă terapia chirurgicală fiinduneori inevitabilă. Bolnavul trebuie de la început avizat asupra acestor aspecte, el trebuieconvins de utilitatea intervenţiilor preconizate, colaborarea sa trebuie asigurată.Tratamentul disfuncţiilor sistemului stomatognat cuprinde un complex de metodeterapeutice, medicamentoase şi nemedicamentoase (protetice, fizioterapice, chirurgicale), acăror acţiune se intrică, astfel încât nu se poate delimita precis terapia analgezică, de pildă,de cea antireumatică, miorelaxarea de repoziţionarea mandibulo-craniană etc. Dacă acestedelimitări au fost operate totuşi în prezentarea care urmează, aceasta s-a încercat cu scopulde a înlesni înţelegerea obiectivelor terapeutice în tratamentul disfuncţiilor sistemuluistomatognat.
12.
2.1. Tratamentul de reechilibrare psihică
Din expunerea teoriilor etiopatogenice a reieşit importanţa factorului psihic îndeclanşarea sindromului, precum şi factorii de iritaţie psihică ce duc la întreţinerea stărilor conflictuale în microclimatele sociale. Iată de ce rezolvarea completă a sindromuluidisfuncţional al sistemului stomatognat cere, de multe ori, scoaterea pacientului dinmicroclimatul social iritant sau îndepărtarea acestor iritaţii, paralel cu pregătirea sa pentrua putea rezista unor situaţii la care el nu se poate adapta.Reechilibrarea psihică a pacienţilor cu disfuncţii stomatognatice se poate face prin
mijloace psihoterapice
şi
medicamentoase.
Psihoterapia de fond, atunci când este cazul, secere aplicată de către un specialist psihiatru. Consultarea unui psihiatru pentru problemedisfuncţionale ale sistemului stomatognat trezeşte de multe ori uimirea şi mai cu seamăneîncrederea bolnavului, astfel încât gnatologul trebuie să procedeze cu tact pentru a nu pierde colaborarea acestuia.În terapia de reechilibrare psihică se pot utiliza droguri (medicamentoase) cu acţiunehipnotică, sedativă, tranchilizantă. Din acest punct de vedere, de mare utilitate clinică sunt
 sedativele hipnotice
de tipul barbituricelor, a căror administrare duce la scăderea activităţii
Search
Search History:
Searching...
Result 00 of 00
00 results for result for
  • p.
    • Notes
    Load more