Nivelurile receptarii si producerii textelor literare

I.Nivelul fonetic
-vizeaza expresia sonora a cuvintelor
-indicatorii nivelului fonetic sunt:
-sunetele, grupurile de sunete, accentual,despartirea in silabe,intonatia,
pauza, corespondenta sunet litera

II.Nivelul ortografic
-principalele semne de ortografie sunt:
 cratima marcheaza urmatoarele aspecte:
-elidarea unei vocale(nivel fonetic)
-rostirea intr-o singura silaba a doua parti de vorbire diferite(nivel morfologic)
-pastrarea masurii si a ritmului (nivel fonetic)
 apostroful marcheaza disparitia unor sunete in interior sau la sfarsitul cuvantului
sugerand fie caracterul popular al limbii fie ca modalitate indirecta de caracterizare
mijloc in redarea gradului de instructie a personajelor
 punctul apare utilizat in abrevieri

Semnele de punctuatie:
 cratima este utilizata in urmatoarele situatii:
-redarea aceluiasi cuvant (ex: pasarile vin randuri-randuri)
-exprimarea aproximarii (ex: are in jur de 15-20 de ani)
-in exprimarea distantei (ex:Pitesti-Bucuresti)
 punctul marcheaza incheierea unei propozitii enuntiative
 semnul intrebarii incheierea unui enunt interogativ sugerand o serie de atitudini
in textul liric:indoiala,nedumerire,uimire
 semnul exclamarii marcheaza incheierea unui enunt exclamativ sau
imperativ;exprima implicarea autorului sub forma emotiei,uimirii,bucuriei,surprizei etc
 virgula
-izolarea cazului vocativ de restul enuntului;
-izolarea constructiilor incidente de restul enuntului( ex: Zi ma tu, zise Adrian; Unde
te duci,intreaba furnica)
-izolarea apozitiei de restul enuntului ;
-despartirea unor elemente de acelasi fel (ex: Viorel,Lis,Ioana etc)
-utilizarea unor cuvinte cu topica variabila ( ex:Astfel, am plecat sa-mi ajut mama)
-utilizarea in enunturi eliptice (fara predicat) (ex: Baiatul are 14 ani, fata 15)
-inainte de conjunctii adversative (ex: E desteapta,dar incapatanata)
-dupa constructii conclusive( ex: Deci,...)
-dupa constructiile gerunziale si participiale aflate la inceputul frazei ( ex:Venind la
scoala, ma plictisesc)
-desparte prop. subordonate antepuse regente.
 OBS:Nu se foloseste virgula intre subiect si predicat, intre verb si complement
direct, inainte de etc
 punctele de suspensie exprima o intrerupere, o pauza in timpul vorbirii redand
ezitarea, suspansul, uimirea,indoiala, incoerenta,tensiune etc
 ghilimelele se utilizeaza in urmatoarele situatii:
-reproducerea unor fragmente din diferite texte;
-pot inlocui linia de dialog sau izola replicile personajelor;
-redau titlurile unor texte;
-ca valoare stilistica pot marca ironia la adresa cuiva;
 linia de pauza izoleaza o apozitie,o constructie incidenta, absenta verbului;
 doua puncte se utilizeaza inaintea unei enumeratii,unei explicatii sau unei
concluzii;

III.Nivelul morfologic
Cele mai importante aspecte ale nivelului morfologic sunt:
a) adecvarea modurilor si timpurilor verbale la timpul propozitiei si la scopul acesteia:
 prezentul narativ(reprezinta in cadrul povestirii in rama timpul relatarii sau al
povestirii; nu coincide cu prezentul gramatical)
 imperfectul este timp al duratei , al continuitatii, al nedeterminarii sau al
fabulosului;
 perfectul simplu este utilizat in textele narative exprimand actiuni derulate rapid;
 perfectul compus si mai mult ca perfectul utilizate tot in texte narative sugerand
detasarea sau ierarhizarea cronologica a evenimentelor;
 modurile cond-optativ si conjunctiv sugereaza actiuni posibile, probabile,dorite;
 modul gerunziu sugereaza permanenta
b) utilizarea repetataa unor parti de vorbire, in functie de tipul de text creat:
substantive si adjective in descriere, verbe in naratiune, pers I in monolog sau scrieri cu
caracter subiectiv, persoana a II a in texte adresate unui auditoriu cu functia de a
convinge.
 Genul liric

Opera epica sau textul liric este specific genului liric definit ca totalitatea
creatiilor bazate pe transmiterea directa a gandurilor, sentimentelor, emotiilor etc
autorului, implicand prezenta eului liric ca marca a subiectivitatii autorului.
Principalele trasaturi ale textului liric sunt:
-prezenta eului liric
-sugerarea unor sentimente
-limbajul caracterizat prin expresivitate, ambiguitate, reflexivitate etc..

I.Elemente de compozitie ale textului liric:

a) Titlul
Este un element compozitional cu rolul mde a deschide textul, ce sintetizeaza
ideea centrala a textului , fiind pus astfel in legatura cu tema textului.
Poate fi reprezentat de un cuvant, o sintagma, un enunt explicit care indica prin
sugestie, metafora, simbol continutului textului.
Relatia titlului cu textul poate fi evidentiata fie prin raportare la tema, fie prin
precizarea campurilor semantice existente in text.
Poate constitui o cheie de lectura, prin el anticipanduse tema, ideile, motivele
poetice ale textului.

b) Incipitul
Este o unitate introductiva a operei ce anticipeaza, sugereaza semnificatii ;e
generale ale textului.
Poate avea si valoare expresiva, realizandu-se prin diferite forme : interogatie
retorica, exclamatie, metafora, simbol, reluarea titlului.

c) Relatiile de opozitie si de simetrie

Vizeaza structura textului, au la baza procedeul repetitiei, concretizate sub
diferite forme : reluarea unui element din incipit in final sub forma unei concluzii, a
unui refren, a unui laitmotiv sau organizarea strofelor in jurul aceluiasi simbol insa
definit din perspective diferite.
Principalele procedee ale simetriei sunt repetitia, paralelismul, laitmotivul.
Relatiile de opoztie presupun existenta a 2 planuri aflate in raport de opozitie ex :
interior-exterior, materie-spirit, comic-teluric, etern-efemer, viata-moarte.

II.Elemente de recurenta

a) Tema
Reprezinta ideea centrala a textului avand ca element constitutiv motivul.
Temele vizeaza aspecte generale ale realitatii/existentei : natura, iubire, timp,
cunoastere, viata, moarte etc si nu aspecte particulare( motive)
 b) Motivul
Este un element constitutiv al temei,definit ca cea mai mica unitate dotata cu
sens in text
Motivul care se repeta in cadrul aceleiasi opere poarta numele de laitmotiv.

c) Ideea poetica
Reprezinta viziunea autorului asupra diferitelor aspecte vizate in text: teme,
motive;
Poate fi urmarita de-a lungul intregului text, sau poate fi dezvoltata in paralel cu
altele asemanatoare sau diferentiatoare

III. Imaginarul Poetic

Este un concept estetic ce vizeaza imaginea artistica; este un produs al

imaginatiei care ilustreaza viziunea despre lume a autorului, echivaland unui alt
concent si anume univers liric.
Imaginarul artistic sau universul liric al unui autor contine totalitatea temelor si
motivelor abordate de autorul respectiv.

IV. Figuri de stil

 aliteratie figura de stil de nivel fonetic constand in selectarea cuvintelor

in care se repeta un sunet , o alaturare de sunete : asonanta=repetarea
vocalelor, aliteratia= repetarea consoanelor
Ex: Argint e pe ape si aur in aer (a,e)
Prin vulturi vantul viu vuia(v)
 antiteza procedeu stilistic si figura de nivel semantic prin care se creeaza
o opozitie stilistica intre doua cuvinte, idei, concepte,imagini, “personaje”
lirice (Inger si demon)
-antiteze romantice: real-ideal, teluric-celest, efemer-etern, viata-moarte
etc.
 Comparatia - Procedeu artistic care consta in alaturarea a doi termeni
(obiecte, persoane, idei, fenomene, actiuni etc.) cu insusiri comune,
urmarindu-se anumitor caracteristici ale primului termen (de comparat),
prin intermediul celui de-al doilea (cu care se compara). Ca figura de stil,
comparatia opate fi exprimata numai printr-un substantiv, insotit de
atribute si complemente.
Ex: Iese luna, ca o vatra de jeratic.
 Metafora - Procedeu artistic, element al limbajului poetic, prin care se
trece de la sensul prorpiu al cuvântului sau al unei expresii, la un alt sens,
pe care cuvântul sau expresia il dobândeste numai prin analogie, prin
comparatie. In comparatia initiala, care sta la baza metaforei, termenul cu
sens impropriu, figurat, il susbtituie pe cel cu sens propriu, de unde
 rezulta ca intr-o expresie morfologica exista un inteles usor de intuit si
altul mai greu de intuit, sugerat
-metafora explicita: presupune prezenta ambilor termeni, dar nu si a
elementului de legatura : Leoaica tanara, iubirea.
-metafora incisa/totala este generata printr-un proces de maxima
ambiguizare a relatiei dintre semnificantul metaforic si semnificantul care
poate fi doar aproximat: Dar piatra-n rugaciune, a humei despuire/ Si
unda logodita sub cer vor spune cum?
 Enumeratia - Insiruirea mai multor termeni din acelasi camp semantic,
folosita spre a atrage atentia asupra aspectelor descrise sau asupra faptelor
infatisate.
Ex: si flori , si ochi, si buze ,si morminte
 Repetitia - Figura de stil care consta in repetarea unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte, pentru a intari o idee sau o impresie.
 Personificarea (prozopopeea) - procedeu literar prin care se atribuie
fiintelor necuvântatoare, obiectelor, elementelor din natura, sau ideilor
abstracte insusirile omenesti de a vorbi, de a gândi, de a avea sentimente,
de a actiona ca oamenii, intr-un cuvânt, de a face din ele persoane.
Ex: aud materia plangand; blanda luna, Luna tu, stapana marii
 Oximoronul- figura de stil de nivel semnatic care consta in alaturarea a doi
termeni care in limbajul comun se exclud, avand sensuri opuse;
Ex: ..suferinta, tu, dureros de dulce;...neguri albe , stralucite;
 Inversiunea - Procedeu artistic ce consta in schimbarea topicii obisnuite a
cuvintelordintr-o propozitie (fraza). Prin inversiune (metataxa) se
evidentiaza importanta deosebita a unui cuvânt (grup de cuvinte) din
contextul respectiv
Ex: in mandrul intuneric
 Epitetul - „Partea de vorbire sau de fraza care determina, in lucrarile sau
actiunile exprimate, printr-un substantiv sau verb, insusirile lor estetice,
adica acelea care pun in lumina felul cum le vede sau cum le simte
scriitorul si care au un rasunet in sensibilitatea si fantezia cititorului”
(Tudor Vianu). Epitetul numeste insusiri deosebite, aparte. Epitetele pot fi
explucative, epitete metafora, sincretice, complexe, imagini, apreciative,
antitetice, evocative, ornante. Frumusetea epitetelor este data de asocierea
deosebita, inedita a cuvintelor.
-epitet ornant: prapastie mareata;
-epitet cromatic: Cu o zale arginite se imbraca mandra tara/leoaica aramie;
-epitet metaforic: padure de argint/padure de arama;
-epitet personificator: Aud materia plangand....
-epitet hiperbolic: Gigantica poart-o cupola pe frunte;
-epitet moral: surasu-i cald;
-epitet sinestezic: Primavara../O picatura parfumata cu vibrari de violet;
  Hiperbola - Procedeu artistic prin care se exagereaza intentionat insusirile
unei fiinte sau caracteristicile unui obiect, fenomen, sau ale altei
intâmplari, cu scopul de a=l impresiona pe cititor.
 Onomatopeea - Cuvânt care, prin elemetele lui sonore, imita sunete,
zgomote din natura. Folosirea onomatopeei in poezie duce la versul
onomatopeic, la armonie imitativa.
Ex: vajaind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie
 Invocatia - Partea de inceput a unei opere, in care poetul cere ajutorul
muzei sau divinitatii pentru a-si pitea realiza opera. Când invocatia se
adreseaza unui personaj imaginar sau absent, ea se numeste invocatie
retorica.
 Metonimia - Figura de stil care consta in inversarea voluntara a categoriilor
logice: intregul prin parte, partea prin intreg, cauza prin efect, efectul
prin cauza, abstractul prin concret, posesorul prin lucrul posedat etc.
Ex: Dintr-un bolovan coboara/pasul tau de domnisoara
 Eufemismul - Apropiat de ironie, eufemismul este o figura de stil care
consta in atenuarea prin substituire a unei expresii cu sens jignitor, dur
sau chiar obscen.
 Interogatia retorica = figura de stil care consta dintr-o intrebare (sau mai
multe) a(ale) poetului, la care acesta nu asteapta raspuns;
 Invocatia retorica = figura de stil prin care autorul i se adreseaza unui
personaj imaginar sau absent
 Sinestezia figura de stil tipica simbolismului prin care sunt redate stari,
sentimente prin imbinarea imaginilor artistice: vizuala, auditiva, olfactiva
Ex: „ca o pictura parfumata cu vibrari de violet”
 Simbolul = procedeu expresiv prin care un obiect concret sugereaza, prin
corespondenta analogica, idei sau stari sufletesti abstracte.
Ex: Mi-e sufletul un vultur inlantuit de-o stanca.

V. Instantele comunicarii

Poetul cel care scrie opera, eul liric cel care comunica in textul liric si
cititorul receptorul textului.
In functie de relatia stabilita intre eul liric si continutul comunicat apar 2
atitudinin:
-una obiectiva(liriscm obiectiv) sentimentele, atitudinile sunt transmise in
mod direct prin intermediul descrierii, a vocilor lirice sau mastilor lirice
-alta subiectiva(lirismul subiectiv) caracterizat prin prezenta marcilor eului
liric in text (pers I, a II a , interogatiile, exclamatiile retorice), trasatura dominanta
a limbajului este reflexivitatea.
 VI. Trasaturile limbajului poetic

 expresivitatea -preferinta pentru folosirea cuv cu sensuri conotative ,ce intra in

structura unor figuri de stil (precum :ep. x,met. y)
 ambiguitatea -trasatura specifica mai ales liricii moderne ,constand in posibilitatea
dublei /multiplei interpretari a unui text/unei secvente /sintagme poetice

 sugestia -trasatura specifica liricii simboliste,care nu transmite sentimente ,ci stari

vagi ,imprecise ,in mod indirect,prin campuri semantice ,simboluri,muzicalitate sau
cromatica decadenta.

 reflecivitatea-trasatura a poeziei moderniste/neomoderniste ce presupune existenta

unui public initiat,elitist capabil a descifra aluziile livresti sau mitologice sau care se
manifesta prin caracterul meditativ/conceptual al versurilor.

VII.Prozodia-se refera la trei elemente :

 masura-nr.de silabe dintr-un vers

 rima-figura fonetica ce consta in potrivirea partii finale a versurilor incepand cu
vocala aceentuata (adda-rima imbratisata,abab-rima incrucisata,aabb-rima
imperecheata,aaaa-monorima,rima masculina-silaba finala accentuata ,rima
feminina -silaba finala este neaccentuata ,fara rima -vers alb)

 ritmul- trohaic(succesiunea de picioare metrice bisilabice in care prima silaba este

accentuata)sau iambic(succesiunea de picioare metrice bisilabice in care a doua
silaba este accentuata),amfibrahic(succesiunea de picioare metrice trisilabice
,accentul se pune pe silaba mediana)

VIII.Sensurile cuvintelor:

 sens conotativ-folosirea cuv.cu sensurile figurate ,neobisnuite in context,astfel incat

de cele mai multe ori se creeaza figuri semantice precum:epitetul ,metafora,
comparatia,hiperbola,oximoronul,simbolul,personificarea,oximoronul(ex: jale
dulce).
 sens denotativ-sensul de baza,propriu al cuv.